Relația UE-OMC.

Puncte comune, divergențe

Organizația Mondială a Comerțului (OMC), prin activitatea sa participă la stabilitatea

unui sistem comercial internațional bine reglementat. Este de menționat faptul că în prezent se
examinează modalitățile de modernizare a normelor Organizației Mondiale a Comerțului și
studierea noilor provocări globale. Un rol important în legătură cu controlul politicii comerciale
internaționale o are Tratatul de la Lisabona în care Parlamentul își exercită prerogativele de
colegislator.

Potrivit ultimelor statistici chestiunile comerciale au determinat țările să ducă la crearea

unei noi platforme care să reglementeze negocierele comerciale, astfel Acordul General pentru
Tarife și Comerț din 1947 a inființat un sistem de norme comerciale recunoscute pe plan
mondial. O idee fundamental oferită de Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1947 era
crearea unor condiții de concurență echitabile prin „reducerea substanțială a tarifelor și a altor
bariere ale comerțului și eliminarea tratamentului discriminatoriu în comerțul internațional.

În timp ce a evoluat comerțul internațional, de la schimbul de bunuri materiale la

schimbul de servicii și idei, GATT a fost transformat și instituționalizat ca Organizația Mondială
a Comerțului (OMC). În februarie 2017, a intrat în vigoare Acordul privind facilitarea comerțului
- primul acord multilateral care a fost finalizat de la data înființării OMC. În prezent se
examinează diferite idei ce țin de posibilitățile de a sprijini dezvoltarea mai departe a sistemului
format de OMC, proces care ar putea permite modernizarea sistemului, pentru a-i crește eficiența
și adaptabilitatea în raport cu un mediu comercial care evoluează rapid. Statisticile indică o
legătură clară între comerțul liber și echitabil și creșterea economică.

Făcînd referire la soluțiile întreprinse de OMC putem menționa una din cele mai
importante realizări ale OMC care constă în întărirea Organului său de soluționare a litigiilor,
care are atribuția de a decide în mod oficial asupra litigiilor comerciale și de a executa hotărârile
luate.

De la crearea OMC, Uniunea Europeană a fost unul dintre principalii utilizatori ai

sistemului de soluționare a litigiilor. Uniunea a fost implicată în 187 de cazuri de soluționare a
litigiilor, dintre care 102 ca reclamant și 85 ca pârât. În alte 197 de cazuri, aceasta a solicitat să
intervină cu statutul de „parte terță”, care permite membrilor OMC să urmărească litigiile care
implică alte părți. UE, care este reprezentată de Comisia Europeană, a urmărit, de asemenea, în
numeroase rânduri, să amelioreze și să clarifice acordurile OMC, solicitând deliberări din partea
grupurilor speciale ale OMC și a organului său de apel.
 Parlamentul European supraveghează evoluția litigiilor în care este inclusă UE. Comisia
pentru comerț internațional a Parlamentului European își oferă opiniile cu privire la litigiile
comerciale cu ajutorul rapoartelor, al audierilor publice și al întrebărilor cu solicitare de răspuns
oral adresate Comisiei și Consiliului.

Din 2001, membrii OMC s-au implicat în nenumărate negocieri comerciale multilaterale,
cunoscute cu denumirea de „Runda de la Doha” sau „Agenda de dezvoltare de la Doha” (ADD).
Un prim obiectiv al Rundei de la Doha, constă în oferirea dezvoltării un statut prioritar în cadrul
sistemului comercial mondial.
În cadrul discuțiilor purtate la Doha pe prim plan s-a pus urmărirea întăririi rolului țărilor
în curs de dezvoltare, luînd în considerație faptul că greutatea acestui grup în sistemul comercial
mondial s-a mărit considerabil în ultimii ani. Scopul care sa urmărit constă în întîrirea capacității
țărilor în curs de dezvoltare de a beneficia de punctele forte ale comerțului internațional și
ajutorarea acestora în combaterea sărăciei.
ADD se bazează pe trei piloni:
1. accesul la piețe pentru produsele agricole (inclusiv taxe vamale și subvenții), pentru produsele
industriale (cunoscut sub denumirea de „acces la piețele neagricole” sau „NAMA”) și pentru
servicii;
2. norme, de exemplu cele privind facilitarea comerțului, precum și norme antidumping;
3. dezvoltarea.
Cu toate acestea, întelegerile au ajuns la o situație mai grea ce ține de anumite aspecte
esențiale, care privesc, în general, accesul pe piață. Uniunea Europeană a sprijinit lansarea unei
runde amănunțite și încăpăținate. Această rundă a fost considerată ca a fi cea mai bună
modalitate pentru a acorda sprijin tuturor persoanelor care participă la cea mai eficientă
modalitate în realizarea obiectivelor în domeniul creșterii economice și dezvoltării și de a facilita
acceptarea compromisurilor necesare.
Chiar dacă realizările care au avut un progress deosebit au o amploare mai mică
comparativ cu obiectivele stabilite în agenda inițială a Rundei de la Doha, aceste evoluții cu
perspective, mai ales intrarea în vigoare a Acordului privind facilitarea comerțului, în februarie
2017, menționează angajamentul față de sistemul comercial multilateral.
Până în prezent, Uniunea Europeană sa considerat a avea un rol foarte important în
dezvoltarea sistemului comercial internațional după cel de-al Doilea Război Mondial. Pînă la
moment, Uniunea Europeană străbate posibilitatea de a moderniza OMC. La fel ca și GATT (și
mai târziu OMC), Uniunea Europeană a fost formată deodată pentru a scoate barierele vamale și
a avansa comerțul între membrii săi. Piața unică a Uniunii Europene s-a inspirat, în parte, din
principiile și practicile GATT.
 Uniunea fost mereu printre primii principalii promotori ai unui comerț internațional
eficace, care sa bazat mereu pe o legislație corectă. Un astfel de sistem participă la protejarea
unui acces echitabil la piețele externe pentru întreprinderile sale și, astfel, menține creșterea
economică, atît pe plan intern cît și la statele terțe, mai cu seamă țărilor mai puțin dezvoltate.
Politica comercială comună a Uniunea Europeană este unul dintre domeniile în care Uniunea
dispune de o capacitate întreagă și incompatibilă. Într-un cuvînt, Uniunea Europeană intervine ca
participant unic în cadrul OMC, fiind reprezentată de Comisie și nu de statele membre.
Comisia duce tratative în legătură cu acordurile comerciale și ține să păstreze și să
garanteze interesele Uniunii Europene în fața Organului de soluționare a litigiilor al OMC, din
numele tuturor celor 28 de state membre. Comisia examinează și oferă consultații Consiliul și
Parlamentul European informînd din cînd în cînd aceste instituții cu privire la aspectele care s-au
discutat și strategia adoptată în cadrul negocierilor multilaterale.
Conform Tratatului de la Lisabona, Consiliul și Parlamentul sunt colegislatori și, astfel,
au aceleași atribuții în legătură cu chestiunile comerciale internaționale. Cu ajutorul OMC,
Uniunea Europeană a avut scop, să înainteze un cadru multilateral pentru negocierile comerciale
care să substituie și, să înlocuiască negocierile bilaterale. Acest sistem a trecut printr-o serie de
transformări pozitive, iar o multitudine de noi actori – în special țări aflate în tranziție și țări în
curs de dezvoltare – joacă un rol de o deosebită importanță. Liberalizarea sistemului comercial
internațional a fost benefică pentru unele țări în curs de dezvoltare, care au trecut printro etapă de
creștere economică susținută fără precedent. Uniunea Europeană aprobă noua modificare a
dinamicii existente la moment. În acest context, Uniunea Europeană a concretizează faptul că
este important să se revizuiască abordarea utilizată în trecut în procesul de negociere și să se
utilizeze noi abordări inovatoare, pentru a ține cont de importanța cît mai mare a aspectelor
legate de reglementare, în raport cu cele ce vizează în mod exclusiv tarifele vamale.