Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic Soroca, Regatul

României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și
Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor
din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește la Moscova, Rusia.[5]
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății
noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac
parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.[5]

Aprecieri, distincții, legalitate[modificare | modificare sursă]

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în
care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și
medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de
toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara bunătății noastre), Ion Druță a
primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești.[6] În 1990 fost ales ca membru de onoare
al Academiei Române[4], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a
Republicii Moldova.[7] A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova
Literară” din 26 iulie 1995).[6]
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, „prin
caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a rezistenței spirituale și
morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În anii regimului totalitar comunist
sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat in anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de
Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și
universale. [8]
La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan
Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe Druță „în semn de
profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în
dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului
Moldovei pe plan internațional”.[9][10]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova
Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La noi în sat, apare în
anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de dor, Povara bunătății
noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând în limba română și în limba rus