Capitolul II – POTENȚIALUL DEMOGRAFIC AL ORAȘULUI

VICOVU DE SUS

Populaţia este componenta fundamentală a teritoriilor, acesta imprimă însușirile cele mai
însemnate ale acestora și face obiectul de studiu al prezentului capitol. Obiectivul acestui capitol
este recunoașterea circumstanțelor particulare centrale şi disfuncţionalităţile din cadrul
domeniului demografic, pentru a putea determina direcţiile fundamentale în crearea unei
strategii.de dezvoltare durabilă.
Vicovu de Sus, având în componenţă satele Vicovu de Sus şi Bivolărie, a fost declarat
oraş în anul 2004, noul statut a presupus o serie de schimbări care se raportează la
comportamentul demografic, dar la şi activităţilor economice.
Date statistico-demografice care se preteză utilizării referitoare la orașul Vicovu de Sus
provin începând cu anul 1770, mai exact în contextual anterior și ulterior anexării Bucovinei de
către austrieci. Izvoarele din acele timpuri nu prezintă decât informații la nivelul gospodăriilor și
al familiilor, în schimb recensămintele de la finele secolului XIX și cele din secolele XX și XXI
sunt elaborate mult mai complex prin raportarea la numărul de persoane.
Fiind un domeniu care aparţine atât geografiei cât şi evoluţiei istorice a unei
comunităţi,voi trata acest segment a lucrării analizând potențialul demografic al Vicovului de
Sus dintr-o diversitate de aspecte care alcătuiesc în final imaginea acestui segment social. Astfel
se poate analiza sporul demografic şi evoluţia numărului de locuitori pe parcursul etapelor
istorice, se poate stabili raportul dintre natalitate şi mortalitate într-o anumită etapă sau în
întreaga etapă analizată, se pot constata şi analiza fenomenele de migrare sau imigrare, se pot
identifica grupurile umane în funcţie de ocupaţii, se poate evidenţia sexul predominant în cadrul
numărului de locuitori după cum se pot face analize în legătură cu opţiunile populaţiei privind
alegerea unei credinţe religioase. În acest capitol voi încerca să prezint cât mai concret şi complet
evoluţia numărului de locuitori ai orașului Vicovu de Sus, situaţia etnică a comunităţii, gruparea
populaţiei în funcţie de credinţele religioase cât şi o statistică a structurii populaţiei active şi
inactive.
II.1. Evoluția demografică timpurie a populației

În stabilirea numărului de locuitori, majoritatea datelor ne sunt furnizate de cartografiile

şi recensămintele făcute din ordinul administraţiei austriece după anul 1769-1775, din
recensămintele ruseşti, din conscipțiile din anii 1774-1784, iar după anul 1918 în urma
eforturilor de înregistrare a populaţiei efectuate de Guvernul României şi a Institutului de
Statistică.
Cifrele statistice din trecut reflectă atât un spor natural provenit din naşterile înregistrate
dar şi o creştere a numărului de locuitori datorat măsurilor privind stabilirea unor populaţii de
origine străină pentru colonizarea satelor din Bucovina. Se constată şi fenomenul de trecere voită
a unui număr de familii,în special din Transilvania, în zonele Bucovinei în anumite perioade de
timp când efectele exploatării au determinat venirea în nordul Moldovei unde regimul era mai
uşor de suportat. Nu se poate nega şi faptul că un număr însemnat a locuitorilor din Bucovina au
ales calea emigrării în alte zone româneşti în perioadele de război și de ocupaţie străină sau
pentru a-şi asigura un loc mai bun de muncă şi existenţă.
Cu toate modificările înregistrate în numărul de locuitori pe parcursul etapelor istorice
se poate vorbi, ca o caracteristică generală, de o creştere continuă a locuitorilor din comuna
Vicovu de Sus ceea ce a dus, încă din secolul al XVIII-lea, la înregistrarea unei populaţii
numeroase fapt care a determinat plasarea acestei localităţi în rândul celor mai mari aşezări din
acest spaţiu.
Datele statistice ca şi poziţia geografică şi rolul economic au dus la ridicarea comunei
Vicovu de Sus la rangul de centru de plasă, iar transformarea acestei comune în oraş, programată
la începutul deceniului opt al secolului XX nu s-a înfăptuit datorită unei lipse de preocupări din
partea conducerii comunei şi a judeţului.
În legătură cu cifrele şi aspectul demografic al comunei trebuie făcute unele
completări care vin în sprijinul argumentării cifrelor privind creşterea sau reducerea populaţiei în
anumite intervale de timp. Se ştie că reconstituirea satelor şi numărul de locuitori după
instaurarea stăpânirii austriece asupra nordului Moldovei se datorează hărţilor cadastrale şi
topografiei ordonate de guvernatorii provinciei. Între anii 1773 – 1775 se efectuează o hartă a
Bucovinei la ordinul maiorului Büschel. Din aceste date oferite de administraţia austriacă se
constată că în zona de nord-vest a Moldovei populaţia se triplează, înregistrându-se un spor de
143.733 locuitori reprezentând în procente 321%. Acest spor al populaţiei se datorează stabilirii
în teritoriul Bucovinei a unor populaţii de altă origine ca şi prin deplasările unui mare număr de
familii din Transilvania. Acţiunea de colonizare va fi limitată după anul 1778 odată cu venirea
lui Carol baron de Enzenberg la conducerea provinciei. După această dată creşterea demografică
se datorează sporului natural a populaţiei, dar se înregistrează și scăderi demografice ca urmări a
secetei înregistrate în anii 1780, 1786, 1788 ca şi a epidemiilor de holeră. În afara cauzelor
naturale care au determinat scăderi demografice se înregistrează între anii 1789 – 1804 o trecere
a unui mare număr de locuitori din Bucovina în Moldova. Acest număr se ridică la 14.717
persoane în timp ce migrarea inversă înregistrează doar 5.944 persoane.
Perioada ocupaţiei austriece se reflectă în problema populaţiei şi prin stabilirea
categoriilor de vârstă şi pe sexe a populaţiei rurale şi urbane cât şi în ceea ce priveşte raportul
dintre naşteri şi decese.
Analiza acestor date, reflectate în tabelul de mai jos, reflectă o populaţie relativ tânără,
cu o majoritate masculină şi cu un număr al naşterilor mai mare decât a celor decedaţi. Statistica
mai evidenţiază faptul că în mediul rural trăiau circa 95% din locuitori în timp ce 4,85% se aflau
în cele cinci târguri ale Bucovinei.
Tabel II.1. Structura populației în intervalul 1775-1800 (17500 familii)

1 – 15 ani 21,15%
CATEGORIILE
15 - 30 ani 13,91%
DE
30 – 50 ani 12,45%
VÂRSTĂ
peste 50 ani 4,12%

Populația feminină 44,35%

Populația masculină 55,65%

Numărul de nașteri 1 la 55

Numărul de decese 1 la 88

Populația Târgurilor (urbană) 4,85%

 Situaţia statistică deşi se raportează la întreaga zonă a Bucovinei corespunde în plan
procentual şi cu situaţia din Vicovu de Sus. Declanşarea primului război mondial avea să
afecteze negativ situaţia demografică conducând la o firească scădere a numărului de locuitori ca
urmare a deceselor suferite în urma confruntărilor armate dar şi a altor cauze precum foametea,
epidemiile și scăderea natalităţii.
Unificarea din anul 1918 şi reluarea vieţii în condiţii normale de existenţă vor ajunge să
completeze golul demografic,înregistrându-se constant sporuri ale populaţiei astfel încât în anul
1941 populaţia comunei Vicovu de Sus să depăşească 9.000 de locuitori. Cea de-a doua
conflagraţie mondială îşi va pune amprenta asupra situaţiei demografice în sensul scăderii
numărului de locuitori în cadrul zonei studiate. Scăderea populaţiei la sfârşitul celui de-al doilea
război mondial este considerabilă dacă la 11 ani după încheierea războiului se înregistrează un
număr de locuitori 8.458 mai mic decât în anul 1941 ajungându-se ca abia în jurul anilor 1960
populaţia să-şi refacă efectivul, urmând apoi o creştere constantă până la cifra de 15.299 locuitori
cât înregistrează orașul în prezent. O situaţie ascendentă a numărului de locuitori se constată,
după anii 1960, datorită migrațiilor definitive sau periodice a unui număr de persoane în alte
zone ale ţării, iar după 1990 în alte ţări. Deplasările se datorează capacităţilor economice
insuficiente privind ocuparea forţei de muncă sau a dorinţei de a găsi noi meserii şi mijloace de
câştig material.
Pentru o urmărire concretă a situaţiei demografice din punct de vedere numeric, în
baza documentelor şi datelor istorice descoperite, s-a putut întocmi următorul tabel statistic.
Tabelul reflectă atât numărul concret al locuitorilor referindu-se la anumite intervale de timp cât
și numărul de case identificate în Vicovu de Sus.

Tabelul II.2. Numărul locuitorilor comunei Vicovu de Sus în intervalul 1774 – 2000

Nr.crt. ANUL NUMĂRUL LOCUITORILOR

1. 1774 46 case

2. 1776 78 familii

3. 1779 124 familii

4. 1785 154 familii

5. 1799 984 locuitori

6. 1820 539 familii

7. 1870 4.703 locuitori

8. 1880 5.104 locuitori

9. 1890 5.939 locuitori

10. 1900 6.892 locuitori

11. 1910 7.392 locuitori

12. 1920 6.517 locuitori

13. 1930 8.552 locuitori

14. 1941 9.045 locuitori

15. 1956 8.458 locuitori

16. 1966 10.515 locuitori

17. 1968 10.556 locuitori

18. 1970 11.162 locuitori

19. 1977 11.413 locuitori

20. 1980 11.987 locuitori

21. 1992 13.215 locuitori

22. 1995 13.285 locuitori

23. 1996 13.334 locuitori

24. 1998 13.820 locuitori

25. 2000 13.976 locuitori

II.2. Evoluția demografică actuală a populației

În acest subcapitol am analizat evoluţia populaţiei oraşului Vicovu de Sus în intervalul

1966 – 2015, în baza datelor de la recensăminte, precum şi a celor furnizate de la Primăria
orașului, dar și cele de la Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.

Tabelul II.2.1. Dinamica populației între recensăminte

Anul Populația Ritmul mediu anual de creștere (%)

1966 10,515
1977 11,390 +8,3
1992 13,215 +15,04
2002 14,125 +7,79
2004 14,302 +1,3
2005 14,395 +0,7
2006 14,600 +1,4
2007 14,718 +0,8
2008 14,710 +0,1
2010 14,892 +1,2
2011 13,308 -12,3
2012 14,930 +30,4
2014 15,119 +0,7
2015 15,299 +0,2

Dinamica populaţiei la recensăminte, prezentată în tabelul de mai sus, este una pozitivă,
singura excepție fiind la nivelul anului 2011, când datele de la recensământ au dat o populație de
13,308 persoane, această valoare brută fiind cu mult mai mică față de numărul de locuitori
înregistrați în anul precedent. Ritmul mediu anual de creştere a fost distinct pentru fiecare
perioadă în parte, cele mai puternice creşteri anuale s-au înregistrat în perioadele 1956-1966 şi
1977-1992, acestea fiind favorizate de politicile pro-nataliste care au fost adoptate în vremea
respectivă.
 În oraşul Vicovu de Sus densitatea populației a fost în creştere continuă în ultimii ani și
direct proporţională cu evoluţia numărului de locuitori. Realizând o comparație cu media de la
nivelul județului care era de 80,2 locuitori /km2 la recensământul din 2002 şi cea a Regiunii
Nord-Est, la același recensământ cu o medie de 99,7 locuitori /km2, valorile în zona de studiu
sunt foarte ridicate după cum se poate observa în următorul grafic:

Fig. II.2.2. Evoluția densității populației din orașul Vicovu de Sus în perioada 2007-2013

II.3. Structura populației orașului

II.3.1. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Analiza acestei structuri are o importanță majoră deoarece reflectă indicele de

îmbătrânire a populației, și arată ponderea sexului predominant în componența populației
orașului.
Srtuctura populației pe grupe de vârste și sexe a fost analizată pe baza datelor din anii
2008 respectiv 2013.
 Fig. II.3.1.1. Structura pe grupe de vârstă şi sexe a populației oraşului Vicovu de Sus, în
anul 2008

Fig. II.3.1.2. Structura pe grupe de vârstă și sexe a populației orașului, în anul 2013
 Din aceste grafice, prezentate anterior se poate observa o creștere a populației tinere și
adulte, concomitent cu scăderea ponderii populației vârstnice, în cadrul căreia predomină sexul
feminin, se poate remarca deasemenea faptul că in cadrul populației tinere, sexul masculin este
cel predominant atât la nivelul anului 2008, cât și în 2013.

Indicele de
Anul 0-14 ani 15-59 ani Peste 60 ani
îmbătrânire
2008 3833 8854 2023 0.527
2013 4149 7793 2183 0.526

Tabelul II.3.1.3. Valoarea indicelui de îmbătrânire demografică pentru anii 2008 și 2013

Acest indice nu a suferit modificări majore, ci a rămas sub valoare unitară. Chiar dacă
procesul de îmbătrânire a populaţiei se manifestă din ce în ce mai puternic, structura demografică
a populaţiei nu a fost afectată grav de acest fapt așa cum s-a petrecut în alte regiuni ale ţării.

Fig. II.3.1.4. Piramida vârstelor pentru orașul Vicovu de Sus la nivelul anului 2013
 Piramida vârstelor, realizată conform datelor înregistrate la nivelul anului 2013, prezintă
o populaţie cu o vitalitate ridicată, conferită de segmentele ce alcătuiesc baza piramidei, dar şi de
cele din grupa adultă, care sunt predominante. Se remarcă dominanta feminină a populaţiei, in
special la nivelul grupei tinere şi a celei vârstnice.
Segmentele cele mai numeroase sunt cele cuprinse între 0 şi 39 de ani, între care se
evidenţiază grupa 15-19 ani. Ulterior, scăderea natalităţii s-a resimţit în evoluţia efectivului
demografic al grupelor tinere. Structura pe grupe de vârstă atestă potenţialul demografic de care
dispune teritoriul.
În cadrul grupei adulte se remarcă sub aspect demografic, cu un rol activ în dinamica
numerică a populaţiei, subgrupa fertilă, care cuprinde populaţia feminină cu vârsta cuprinsă între
15 şi 45-49 ani, capabilă de reproducere.
Oraşul Vicovu de Sus dispune aşadar de un potenţial fertil semnificativ, ce constituie o
premisă favorabilă pentru evoluţia demografică pe termen scurt şi mediu.

II.3.2. Structura confesională și etno-lingvistică a populației

Conform recensământului din anul 2011, în privința structurii etnice a populației, orașul
studiat are o structură relativ omogenă. Populația majoritară este reprezentată de români în
procent de 92,80%, urmați de Romi cu o pondere de 5,04%, Ucrainieni 0,8%, Etnie necunoscută
1,21% și Altă etnie 0,15%.

Structura etnică a populaţiei orașului Vicovu de Sus în anul 2011

92.80%

5.04%
0.15% 1.21%
0.80%

Români Romi Etnie necunoscută Ucrainieni Altă etnie

Fig. II.3.1.4. Structura etnică a populației orașului conform recensământului din 2011
 În privința structurii confesionale, predomină religia ortodoxă, cu o pondere de 80%,
urmată de comunitate importantă de religie penticostală, în procent de 19,73% și 0,27% din
populație sunt adventiști de ziua a șaptea.

Structura confesională a populaţiei din oraşul Vicovu de

Sus conform datelor din anul 2011

80.00%

19.73%

0
0.27%

Religia Ortodoxă Cultul Penticostal Cultul Adventiştilor e ziua a şaptea

Fig. II.3.1.5. Structura confesională a populației orașului conform recensământului din 2011

II.4. Dinamica populației

Mișcarea naturală a populației
Transformările care au avut loc în numărul şi structura populaţiei ca urmare a naşterilor,
deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor reprezintă mișcarea naturală a populației. Această
componentă a mişcării populaţiei se reflectă şi în structura pe grupe de vârstă şi sexe a
populaţiei, dar și la nivelul distribuţiei în teritoriu și influențează direct caracteristicile
dimensionale ale localităţilor.
Bilanţul sau sporul natural al populaţiei, este rezultatul diferenţei dintre rata natalităţii şi
rata mortalităţii, acesta relevă creşterea sau scăderea numărului de locuitori și este unul din
indicatorii mișcării naturale.
 Fig. II.4. Bilanțul natural al orașului în perioada 2006-2013

Fig.II.5. Bilanțul natural al orașului Vicovu de Sus în valori relative

Din grficele de mai sus reiese faptul că valorile bilanțului natural au oscilat în
intervalul analizat. În anul 2006, acesta a atins valoarea maximă, iar în anul 2008 s-a
înregistrat valoarea cea mai mică.
II.4.1. Bilanțul natural al populației
Natalitatea reprezintă componenta activă a mișcării populației. Rata natalității este
reprezentată de numărul de nașteri care au fost înregistrate într-un interval de timp de un an
raportat la o mie de locuitori.

Fig. II.4.1.1.

În Fig. II.4.1.1. au fost analizate diferențierile spațiale ale ratei natalității în județul
Suceava la nivelul anului 2013. Media națională a ratei natalității era de 9,20‰, media județului
avea valoaea de 11,56‰. Localitatea care avea valoarea cea mai ridicată a ratei natalității
(20,96‰) din județul Suceava în anul 2013 era localitatea Valea Moldovei. Cea mai scăzută
valoare se înregistra în localitatea Fundu Moldovei, respectiv 5,61‰. Considerând aceste valori
extreme, putem spune faptul că orașul Vicovu de Sus cu o valoare a ratei natalității de 19,22‰
are o poziție privilegiată în cadrul județului, din acest punct de vedere, fiind situat pe locul 2.
Mortalitatea, componenta pasivă a dinamicii naturale, este supusă într-o măsură mai mare
acţiunii unui complex de factori biologici şi structurali ai populaţiei, dar şi altora care ţin de
modul de viaţă al indivizilor (obiceiuri alimentare, tipul muncii prestate şi calitatea mediului de
muncă, unele obiceiuri pernicioase, etc.) care pot influenţa semnificativ rata mortalităţii şi
speranţa de viaţă la naştere.

Fig. II.4.1.2.
 În fig. II.4.1.2. s-au analizat diferențierile spațiale ale ratei mortalității în județul Suceava
în anul 2013. Media acestei rate la nivel național avea 11,80‰, pe județ media era de 10,27‰.
Localitatea Cajvana avea cea mai scăzută valoare a ratei mortalității în anul 2013, la popul opus
fiind localitatea Siminicea cu o valoare a ratei de 19,75‰.Orașul Vicovu de Sus,avea valoarea
ratei mortalității de 8,20‰, situându-se cu mult sub media națională și cea județeană.

II.4.2. Bilanțul migratoriu al populației

Migraţia populaţiei este definită ca fiind acea mişcare în teritoriu prin care se modifică
numărul şi structura pe vârste şi sexe a populaţiei, ca urmare a intrării sau ieşirii din aria
administrativă respectivă a unui număr de persoane din sau spre alte arii administrativ teritoriale.
Migraţia are două componente, emigraţia adică ieşirile şi imigraţia sau intrările de
populaţie, a căror intensitate se măsoară cu ajutorul a doi indicatori – rata emigraţiei, respectiv
rata imigraţiei. Prin compunerea acestora se obţine soldul migrator, care este un indicator al
atractivităţii teritoriului respectiv pentru migranţi.
Pe teritoriul oraşului Vicovu de Sus, imigraţia a fost în general mai mică decât emigraţia,
având în vedere atracţia pe care centrele urbane din jur au exercitat-o asupra populaţiei din
localitatea ce a avut statut rural până în 2004. Nici după obţinerea statutului urban nu se remarcă
o redresare în acest sens, valorile ratei imigraţiei menţinându-se apropiate de cele anterioare.
Valoarea maximă a fost înregistrată în anul 1996, în timp ce minima de 3,89‰ se
înregistra în 1992.
Tabelul II.4.2.1. Bilanțul migratoriu la nivelul Vicovului de Sus

AN STABILIRI PLECARI STABILIRI PLECARI SOLD

DE CU CU CU MIGRATORIU
RESEDINTA RESEDINTA DOMICILIUL DOMICILIUL
(INCLUSIV (INCLUSIV
MIGRATIA MIGRATIA
EXTERNA) EXTERNA)

1990 257 385 114 364 -250

1991 130 200 59 168 -109

1992 43 173 51 143 -92

1993 74 184 69 117 -48

1994 68 263 66 146 -80

1995 50 163 131 158 -27

1996 193 181 129 154 -25

1997 74 174 85 110 -25

1998 42 150 77 116 -39

1999 13 141 66 145 -79

2000 53 124 74 112 -38

2001 40 106 93 82 11

2002 33 58 88 104 -16

2003 7 71 72 152 -80

2004 8 75 85 121 -36

2005 5 69 68 118 -50

2006 18 53 105 89 16

2007 91 65 83 128 -45

2008 52 72 92 127 -35

2009 71 78

Sursa: INSSE, 2009

 Indicatorii bilanţului migratoriu al populaţiei
orasului Vicovu de Sus (1990-2008)
30
25
20
15
10
5
‰

2005
2006
2007
2008
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
1990
1991
1992

0
-5
-10
-15
-20

Rata imigratiei (‰) Rata emigratiei (‰) Rata sporului migratoriu (‰)

Fig. II.4.2.3

In ceea ce priveşte cealaltă componentă a mişcării migratorii, emigraţia, aceasta s-a situat
în general peste valorile imigraţiei. Rata emigraţiei a oscilat, minima fiind de 5,88‰ în 2001, iar
maximul de 28,44‰ în 1990, an în care şi imigraţia a atins cote foarte ridicate, cel mai probabil
datorită modificărilor care au avut loc în mediul economic şi care au determinat întoarcerea
populaţiei în localităţile de origine.
Bilanţul migratoriu al populaţiei oraşului Vicovu de Sus prezintă aşadar o dinamică
predominat pozitivă, deşi oscilantă, pe durata intervalului analizat, cu diferenţele specifice
fiecărei etape. Valorile au fost negative, cu excepţia anilor 2001 şi 2006.
Mobilitatea populaţiei este relativ greu de cuantificat în ansamblul său, întrucât statisticile
pe care le avem la dispoziţie nu cuprind decât acele mişcări înregistrate oficial de către serviciul
de evidenţa populaţiei, ignorând o parte importantă a migraţiilor, respectiv pe cele care au ca
scop găsirea unui loc de muncă în străinătate, şi care se desfăşoară pe o perioadă de timp
nedeterminată, de regulă. În general, migranţii sezonieri nu au forme legale de muncă, astfel
încât familiile sunt reticente în a declara plecările, nivelul real al migraţiei fiind greu de stabilit
cu certitudine.
 Cea mai însemnată parte a emigraţiei este deci reprezentată de migraţia internaţională,
respectiv de persoanele care pleacă să lucreze cu contracte la termen sau sezonier fără
angajamente contractuale.

II.5. Resursele umane

Resursele de muncă disponibile ale populaţiei cuprind persoanele cu vârsta între 15-59
ani, atât în cadrul populaţiei feminine, cât şi al celei masculine.
Comparând populaţia din cele două subgrupe ale populaţiei în vârstă de muncă - 20-39
ani şi 40-59 ani, se remarcă faptul că atât în anul 2002, cât şi în 2008 segmentele de vârstă se află
într-un raport similar, net favorabil pentru vârstele adulte din eşalonul inferior, ceea ce denotă
faptul că teritoriul oraşului Vicovu de Sus dispune de un capital uman important.
Tabelul II.5.1. Raportul dintre subgrupele populației în vârstă de muncă

AN 20-39 40-59 RAPORT

2008 4632 2418 1.91

2002 3671 2165 1.51

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Suceava, 2009

Disponibilul actual şi de perspectivă de resurse umane poate fi estimat utilizând şi

raportul de substituţie a populaţiei, calculat prin raportarea populaţiei cu vârsta între 15-24 de ani
la segmentul de vârstă 55-64 de ani.

Tabelul II.5.2. Raportul de substituție

AN 15-24 55-64 RAPORTUL DE

SUBSTITUTIE %

2008 2569 1014 253.35

2002 2446 949 257.74

Sursa: DJS Suceava, 2009

 Raportul de substituţie este net in favoarea grupei tinere, în creştere în 2008, arătând că
forţa de muncă va fi înlocuită în mod satisfăcător.

Profilul ocupaţional al populaţiei

Populaţia activă a oraşului Vicovu de Sus prezenta, la recensământul din 2002, o rată de
30,14% din populaţia stabilă (rata generală de activitate) . Raportat la totalul populaţiei apte
muncă (rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă), valoarea este de 59,88%.

În structura populaţiei active, la recensământul din 2002, cea mai mare pondere era
deţinută de categoria populaţiei ocupate. De remarcat este ponderea mare a populaţiei aflate în
căutarea primului loc de muncă, ceea ce denotă mari dificultăţi de inserare pe piaţa muncii a
tinerilor şi poate explica parţial valorile negative ale bilanţului migratoriu.

Disfuncţionalităţi

Populaţia oraşului Vicovu de Sus reprezintă elementul organizator al spaţiului studiat.

Analiza relativ detaliată asupra populaţiei relevă o serie de disfuncţionalităţi ale populaţiei sub
aspect demografic, social, profesional şi economic. Elementele esenţiale care se constituie în
direcţii prioritare de intervenţie sunt sintetizate mai jos:

 Manifestarea incipientă a fenomenului de îmbătrânire a populaţiei în relaţie cu

emigrarea grupelor de vârstă mai tinere şi cu diminuarea natalităţii;
 Emigraţia internaţională este mușamalizată, greu de cuantificat datorită lipsei
formelor legale de muncă şi reşedinţă;
 Ponderea redusă a salariaţilor din totalul populaţiei active, care se traduce printr-un
nivel scăzut al veniturilor din activităţi remunerate;
 Raport de dependenţă socială foarte ridicat
 Ponderea mare a şomajului în rândul tinerilor;
 Proporţia mare a populaţiei active într-o agricultură de subzistenţă;
 Dezvoltarea insuficientă a serviciilor si activităţilor din sectorul terţiar;
 Cererea insuficientă de forţă de muncă;
 Accesul redus la facilităţi de conversie și sau reconversie profesională;
 Inadvertenţe majore la nivelul înregistrării datelor şi a evidenţei exacte a populaţiei.