Capitolul III – EVOLUȚIA TERITORIALĂ ȘI URBANISTICĂ ȘI

DEZVOLTAREA ORAȘULUI

Vicovu de Sus nu a fost înzestrat cu varietăți de valori spirituale, nici nu dispune de o

poziție privilegiată în raport cu alte unități teritoriale. Nu deține resurse naturale din abundență,
dar cu toate acestea, este un teritoriu ce degajă desăvârșire, îndestulare și suveranitate distinctă
odată cu primii pași făcuți în această zonă. Dincolo de toate, Vicovu de Sus este un spațiu
încărcat de istorie, acesta a căpătat notorietate prin simplul fapt că a fost unul dintre primele
cătune pe care le-a dăruit Marele Voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare ctitoriei sale, Mănăstirii
Putna.
Această zonă nu a fost înzestrată suficient de natură, însă a fost modelată prin stăruința
oamenilor. Cu certitudine, Ștefan cel Mare a avut în vedere potențialul acestui teritoriu atunci
când l-a ales spre a-l pune în subordinea lăcașului său de cult.
Această zonă a fost aleasă pentru a indentifica potențialul pe care l-a remarcat Marele
Domn al Moldovei și ulterior pentru a-i cerceta disfuncționalitățile și a propune unele strategii
pentru dezvoltarea durabilă a teritoriului.

III.1. Evoluția în timp a unității administrative. Forma, structura și

fizionomia orașului

Procesul de urbanizare din Moldova se aseamănă cu cel din Transilvania și Țara

Românească, însă prezintă o serie de factori diferiți. Prin urmare, repartiția și evoluția în teritoriu
a rețelei de localități este consecința unui complex de condiții naturale și a unor factori socio-
economici care s-au manifestat în decursul a numeroase etape istorice.
Așezările umane au evoluat sub acțiunea acestor factori socio-economici, însă s-au
dezvoltat și sub influența mediului natural, care trebuie să fie propice locuirii și stabilirii
comunităților umane în diferite areale. Rezultatul proceselor istorice desfășurate de-a lungul a
numeroase secole este rețeaua actuală de așezări, care atestă continuitatea locuirii acestui
teritoriu de vreme îndelungată. Actuala configurație se consideră că ar data din perioada feudală,
ulterior aducândui-se completări prin roiri, defrișări și împroprietăriri.
 Vicovu de Sus aparține teritoriului Bucovinei, areal în care formarea de sate prin roire și
prin împroprietărire a cauzat producerea unor noi nuclee și extinderi tentaculare în unele cazuri.
Arealul studiat și-a capătat toponimul de la pârâul Șicova, care-și are cursul pe teritoriul
localității.Vicovu a fost întemeiat înainte de descălecatul lui Dragoș și al lui Bogdan I, însă a fost
separat în două părți, fiecare parte formând sat distinct, respectiv Vicovu de Jos pe care l-a dăruit
Domnul Alexandru cel Bun Mitropoliei Moldovei și Vicovu de Sus, care cuprindea și cătunul
Bilca față de actualul teritoriu al orașului.
Prima atestare documentară în care se menționează locuirea timpurie a Vicovului de Sus
datează din 23 mai 1436, când se spune că voievozii Ștefan și Ilieș i-au dăruit boierului Stan
Babici și fraților acestuia domeniul satului cu toate averile pe care această așezare le-a moștenit.
În ceea ce privește existența îndelungată a așezării se poate menționa faptul că satul este definit
drept conturat și cu o existență economică proprie la începutul secolului al XV-lea.
Un prim mod de extindere a acestei zone este împroprietărirea, adică cei care defrișau
arealele împădurite își puteau revendica dreptul de proprietar ai respectivelor areale și le puteau
întrebuința în mai multe scopuri. Acest drept al vicovenilor de a se stabili și de a-și construi
locuințe pe teritoriile despăduite s-a menținut și după apariția lui Bogdan Vodă în Moldova, mai
ales că era nevoie de cât mai multe obști cu scopul de a apăra drumurile și căile de acces căte
punctele de interes din zonă. De asemenea, s-a încuviințat de către autoritățile vremii amplasarea
unor familii și popularea terirtoriilor cuprinse între râul Suceava și pădure.
În perimetrul Vicovului de Sus era Vama cea Mică a Sucevei, pe aici treceau negustorii
care veneau de la Siret și se îndreptau spre Maramureș și Transilvania. Imediat după începerea
construcției Mănăstirii Putna, voievodul Ștefan cel Mare a cumpărat Vicovul de Sus de la boierul
Stan Babici și l-a dăruit lăcașului său de cult. Așadar, locuitorii satului se aflau în subordinea
mănăstirii și, deoarece apărau în punctul de pază din cătunul Caraula al satului Straja drumurile
care duceau spre Maramureș și Transilvania, erau scutiți de taxe.
În ceea ce privește existența îndelungată a așezării, se poate menționa faptul că satul este
definit drept conturat și cu o existență economică proprie la începutul secolul XV.
Datorită reglementărilor impuse de domnitorul Grigorie al II-lea Ghica în anul 1727 se
instaurează în Vicov o perioadă de stabilitate și chiar de dezvoltare din punct de vedere al
comunității, în ciuda faptului că secolul al XVII-lea este marcat de secetă, epidemii și inundații.
În ciuda dificultăților întâmpinate, satul Vicovu de Sus evoluează datorită îndeletnicirilor
străvechi ca agricultura, apicultura și de altfel, comunitatea profită și de existența vămii,
localitatea fiind menționată drept punct vamal pe o hartă a secolului XV, datorită drumului
comercial care se intersecta la Siret cu drumul care venea din Polonia.
Dezvoltarea pe cale ascendentă a satului în această perioadă a fost dată, pe lângă factorii
enumerați anterior, și de evoluția meșteșugurilor sătești ca: prelucrarea lemnului, fierăritul,
confecționarea cojoacelor și a sumanelor, creșterea animalelor, în special ovine și bovine, de la
acestea din urmă primindu-și toponimul satul Bivolărie, care a luat ființă la începutul secolului
XVIII, când pe malul drept al râului Suceava s-a dezvoltat în timpul dominației austro-ungare
cătunul Podirei, în cuprinsul căruia se află Bivolăria. Ca urmare a desființării proprietăților
mănăstirești din Bucovina, la finalul secolului XVIII a luat naștere satul Plai.
După cum se menționează în ”Eniclopedia Interbelică a Regatului României” care a
apărut în preajma intrării României în cel de-al II-lea Război Mondial, comuna Vicov are în
componență satele Plai, Laura care-și are denumirea de la un vechi schit situat în această zonă
care purta denumirea Lavra, Centru și Est pe malul stâng al Sucevei și Bivolărie pe malul drept
al râului și aparținea județului Rădăuți.

Fig. I.1. Harta județului Rădăuți

Sursa: http://romaniainterbelica.memoria.ro
Înainte de intrarea României în cel de-al II-lea Război Mondial, județul Rădăuți avea în
componența sa două orașe, respectiv Rădăuți și Siret, și 69 de sate care erau repartizate în 3 Plăși
principale sau altfel spus în 3 subdiviziuni administrative: Plasa Putilei cuprindea 14 sate, Plasa
Siretului, 27 de sate și Plasa Ștefan Vodă era compusă din 28 de sate, dintre care amintesc:
Straja, Vicovu de Sus, Bilca, Frătăuți,Volovăț, Sucevița și Putna.
Pe teritoriul Vicovului s-a înregistrat atât o roire pastorală, în care așezările au fost
plasate pe cursul râului de o parte și de alta a acestuia, cât și o roire a vetrelor de sat polinucleare,
comunitățile umane fiind constrânse să se grupeze în funcție de relief, concentrat sau sporadic,
izolat.
O analiză a poziției Vicovului de Sus în teritoriu arată faptul că acesta se află la o distanță
de 25 km de municipiul Rădăuți, care este și cel mai apropiat oraș și la 65 km distanță față de
municipiul Suceava, reședința de județ.
Relațiile între aceste teritorii sunt: relații social-culturale, demografice, politico-
administrative, relații stabilite în funcție de legătura dintre industriile și ofertele spațiului urban al
municipiilor Suceava și Rădăuți și de resursele ariei rurale, respectiv ale Vicovului.
Prin Legea numărul 83 din data de 5 aprilie 2004, localitatea Vicovu de Sus a fost
declarată oraș.

III.2. Evoluția localității după 1990

O dată cu trecerea de la statutul de comună, la cel de oraș, Vicovul de Sus a cunoscut o
serie de transformări. În anul 2004, dupa ce a fost declarat oraș, Vicovul, apărea mai mult ca o
„comună urbană”, nu în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă, acesta era o comună, în
care populația plătea taxe și impozite similare cu cele din mediul urban, însă ulterior, prin
îndârjirea autorităților locale, a celor județene, prin alocarea de fonduri și elaborarea unor
proiecte impresionante la nivelul așezării, s-a făcut văzută dezvoltarea Vicovului de Sus ca
centru urban.
Vicovu de Sus a cunoscut o importantă creştere economică după 1990, datorită industriei
de prelucrare a pieilor pentru producerea de încălţăminte şi a industriei de prelucrare a lemnului,
la care se adaugă industria alimentară. În ceea ce priveşte industria producătoare de încălţăminte,
aceasta a fost și este un adevărat fenomen, fiind vorba de iniţiative proprii ale locuitorilor, care
au înfiinţat unităţi foarte mici, mici şi mijlocii de confecţionare a încălţămintei, creând locuri de
muncă şi, mai ales, produse cu valoare adăugată mare. Este de remarcat faptul că cele mai mari
dintre aceste unităţi au creaţie proprie şi că toate au aprovizionare şi desfacere proprie. Un
exemplu elocvent în acest caz este firma Marelbo de producere a încălţămintei, cu magazine
proprii de desfacere în 50 de oraşe din țară.
Conform informațiilor relatate de prof. dr. Corneliu Iaţu în lucrarea „Depresiunea
Rădăuţilor – Studiu de geografie umană” publicată în 2002, localitatea Vicovu de Sus putea fi
încadrată în categoria aşezărilor rurale cu funcţii complexe, în care toate cele trei structuri ale
populaţiei active depăşesc 20% fiecare. Mai precis, era încadrată în subcategoria „aşezări rurale
cu funcţii agricole – industriale – servicii”, în timp ce localitatea Bivolăria era încadrată în
categoria „aşezări rurale cu funcţii industriale – agricole – servicii”. (pg. 393-397)
Clasificarea complexă a aşezărilor rurale, realizată în aceeaşi lucrare menționată anterior
încadra localitatea Vicovu de Sus în categoria „aşezări rurale cu nivel economic şi condiţii
complexe de dezvoltare”, în timp ce localitatea Bivolăria era încadrată în categoria „aşezări
rurale cu nivel economic şi condiţii medii de dezvoltare”. În prezent, din punct de vedere al
potenţialului de atracţie al oraşelor, conform Atlasului României din 2006, oraşul Vicovu de Sus
face parte din categoria spaţiilor de intensă concurenţă interurbană (puternică polarizare
concurenţială), în care deplasările se fac doar pentru serviciile foarte specializate (universităţi,
spitale); celelalte deplasări se efectuează în funcţie de reprezentările teritoriului ori de avantaje
conjuncturale. Aceasta se explică prin faptul că zona nord-estică a judeţului Suceava cuprinde o
reţea densă de oraşe reprezentată de localităţile urbane Siret, Vicovu de Sus, Rădăuţi, Solca,
Milişăuţi, care concurează între ele pentru zonele de influenţă.
Orașul Vicovu de Sus s-a remarcat în evoluția sa prin activitățile economice din sectorul
primar: agricultură și silvicultură, prin cele din sectorul secundar, și anume industriile și, nu în
ultimul rând, prin activitățile economice ale sectorului terțiar care sunt: transporturile,
telecomunicaţiile, serviciile comerciale, serviciile colective asigurarea socială şi medicală,
instruirea şi educaţia-învățământul, turismul, și serviciile socio-culturale și de recreere și sport
ale orașului.
În următoarele subcapitole se va trece la analiza și prezentarea evoluției acestor activități
economice din cadrul celor trei sectoare și influența lor în dezvoltarea urbanistică a zonei
studiate.

III.2.1. Activitățile sectorului primar. Agricultura și silvicultura

 Activitățile economice sunt părți integrante ale geosistemului și generatoare ale evoluției
societății omenești. Indiferent de natura lor, aceste activități oferă continuitate societății umane și
fără prezența lor, societatea nu ar mai dăinui deoarece i-ar dispărea motivația. În aceste condiții
relația dintre gradul de dezvoltare al acestor activități economice și standardul de viață are un
caracter mai mult decât evident, însă mai intră în calcul și transpunerea în cadrul unui context
economic și raporturile dintre economie și zona de distribuție.
Agricultura este una dintre cele mai vechi îndeletniciri, nu doar din zona de studiu, ci și
la nivel mondial. Caracteristica acesteia este dată de gradul ridicat de dezvoltare pe care îl are, de
suprafețele destul de vaste destinate utilizării în scoputi agricole, comparativ cu industria spre
exemplu care este mult mai concentrată, utilizând suprafețe bine delimitate și respectiv mai mici.
Necesitatea de spațiu cât mai mult a agriculturii s-a impus mereu, evoluția numerică a
populației a avut consecințe extensive asupra agriculturii în perioadele istorice de început,
ulterior, mai ales în ultimele două secole agriculturii i-a fost generat un caracer intensiv prin
punerea în practică a îmbunătățirilor funciare și a noilor tehnologii, mult mai avansate, mai ales
în ultimele decenii. Zona studiată nu a fost favorizată de cele mai benefice condiții pentru
practicarea agriculturii, aceste condiții sunt în special cele de ordin natural respectiv cele mai
restrictive fiind cele pedologice și cele climatice. Cu toate acestea pot afirma faptul că
agricultura care se practică în Vicov a întrecut de ceva timp nivelul extensiv, în ultimul timp
interesul fundamental fiind axat pe depitarea metodelor și mijloacelor propice pentru ca
agricultura să devină tot mai intensivă, dată fiind și forța exercitată de potențialul demografic
care este în creștere continuă.
Conform datelor furnizate de la Primăria orașului Vicovu de Sus, a celor obținute de la
O.S.P.A. Suceava, cele preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, zona de studiu
are o suprafață totală de 4242,37 ha, din care la nivelul anului 2014 domeniului agricol îi era
destinată suprafața de 3190 ha, ceea ce înseamnă 75,40% din total.
Modurile de folosire a suprafeței agricole la nivelul orașului, în anul 2014, conform
datelor preluate de la I.N.S. sunt: terenuri arabile cu 2086 ha, pășuni o suprafață de 764 ha,
terenurile ocupate de fânețe dețin o suprafață de 300 ha, iar cele destinate livezilor și pepinierelor
pomicole 40 ha. Suprafața terenurilor neagricole este de 1052 ha.
 Formatted: Font: 12 pt, Bold

65.40%

23.95%

9.40%

1.25%

Terenuri arabile Păşuni Fâneţe Livezi şi pepiniere pomicole

Fig. III.2.1.1. Ponderea modurilor de utilizare a suprafeței agricole la nivelul anului 2014

Ponderea ridicată a suprafeței terenurilor arabile evidenţiază unul dintre preincipalele

domenii, respectiv domeniul agricol și cultura plantelor, pășunile ocupă locul doi în ceea ce
privește suprafața ceea ce denotă faptul că în această zonă creşterea animalelor și cultivarea
plantelor dăinuiesc în timp.
Culturile principale în zona studiată sunt cele furajere, în ultimul timp cultura cartofului
se află pe primul loc ca suprafaţă cultivată fiind urmată de cultura porumbului, care s-a aflat
vreme îndelungată pe poziție fruntașă, se mai remarcă cultivarea grâului și producția de fructe și
legume. O altă ocupaţie străveche și cu tradiții în zonă este creșterea animalelor, pentru a asigura
necesarul de alimente populaţiei locale.
Silvicultura Așa cum am menționat și în cadrul primului capitol, după semnarea Pactului
Ribentrop – Molotov, Vicovu de Sus a pierdut o mare parte din fondul forestier pe care îl deținea
atunci, ariile forestiere au trecut pe teritoriul Ucrainei de astăzi după trasarea noilor granițe.
Suprafețele împădurite care au mai rămas pe teritoriul orașului sunt alcătuite din vegetație de
luncă la care se adaugă arinul, plopul și salcia fiind dispuse paralel râului Suceava și ocupând o
suprafață de 425 ha în anul 2014, conform datelor preluate de la Institutul Național de Statistică.
Pe teritoriul oraşului funcţionează societăţi ce desfăşoară activităţi în domeniul silviculturii şi
exploatării forestiere, cu toate că orașul nu deține suprafețe împădurite.
III.2.2. Activitățile secorului secundar. Industriile.
Din totalitatea activităților umane, industria, mai ales după izbucnirea Revoluției
Industriale și până în zilele noastre, a infuențat în mod decisiv viața socială și cea personală,
deopotrivă, prin repeziciunea schimbărilor pe care le-a pricinuit. Factorul esențial al apariției
industriei este cu certitudine statutul urban al localităților.
Sectorul economic principal al orașului este reprezentat de activitățile industriale. În
ultimii ani, în oraşul Vicovu de Sus s-a înregistrat un ritm de dezvoltare în plan economic prin
crearea a numeroase întreprinderi mici și mijlocii a căror activitate este bazată pe industria
uşoară, în special producerea de încălţăminte, industria alimentară şi a materialelor de
construcţie, exploatarea și prelucrarea lemnului. Oraşul Vicovu de Sus este specializat și în
industria de prelucrare.
Industria ușoară, respectiv producerea încălțămintei, are o pondere foarte mare în orașul
Vicovu de Sus, aproximativ 63% din totalul unităților. Există numeroase IMM-uri bazate pe
producerea de încălțăminte atât în Vicovu de Sus, cât și în Bivolărie. Dintre acestea, cele mai
importante sunt: MARELBO SHOES S.R.L., localizată în Bivolărie și MARELBO PROD
S.R.L. care se află pe strada Putnei în Vicovu de Sus, NICOLIS PROD-COM S.R.L., NEVALIS
S.R.L., COVISTAR S.R.L., EPA-FLEX MILOVA S.R.L., ICOSIL COM S.R.L., IEDERA
S.R.L., FLY SHOES S.R.L., LIDORO PROD-COM S.R.L..Deși au fost enumerate doar câteva,
acestea sunt mult mai multe, tocmai de aceea Vicovul de Sus mai este numit și „Patria
Papucilor”. Dintre toate firmele menționate, Marelbo este cea mai importantă, fiind una dintre
cele mai mari fabrici de încălțăminte din România. Cu o rețea de aproape 50 de magazine în
întreaga țară, cu livrări în tot teritoriul European, Marelbo a ținut în viață orașul Vicovu de Sus
din 1994 și până astăzi. Cu un număr de peste 500 de angajați, afacerile Marelbo au ajuns la
peste 15 milioane de euro în anul 2015 și o producție de peste 2000 de perechi de pantofi pe zi.
Industria alimentară se remarcă în teritoriul orașului prin prelucrarea laptelui și prin
fabricarea produselor de panificație în brutăriile: SC CÎRDEI BIVOLĂRIE IMPEX S.R.L. și SC
GOTTEL FILIP S.R.L..
Industria de exploatare și prelucrare a lemnului are un potențial destul de ridicat cu toate
că orașul nu deține suprafețe împădurite. Localitățile limitrofe sunt generatoare de materie primă
în acest sens grație arealelor vaste ocupate de pădure. Industria de prelucrare a lemnului susține
industria mobilei prin furnizarea materiei prime utilă producerii obiectelor de mobilier și, de
asemenea, asigură necesarul de materie primă pentru construcții.
III.2.3. Activitățile sectorului terțiar
Sectorul terțiar înglobează ansamblul activitaților economice menite să deservească
producțiilor agricole și industriale și nevoilor și cerințelor populației deopotrivă. Acest sector
include totalitatea tipurilor de servicii ce au rolul de a asigura desfășurarea firească a activităților
din sectoarele analizate anterior, respectiv, sectorul primar și cel secundar.
III.2.3.1. Transporturile și comunicațiile
Oraşul Vicovu de Sus este localizat în nordul judeţului Suceava, în partea de nord a
depresiunii Rădăuţi. Drumurile naţionale care străbat orașul sunt: DN 2E şi DN 2H, precum şi de
calea ferată Dorneşti – Gura Putnei – Putna – Straja – Falcău – Brodina - Nisipitu, care după
inundația din 2008 a devenit impracticabilă de la Dornești până la Nisipitu. Oraşul Vicovu de
Sus este localitate de frontieră cu Ucraina, accesul asigurându-se prin DN 2E. În funcţie de
drumul naţional ales, oraşul Vicovu de Sus se află la o distanţă de 19 km de Rădăuţi pe DN 2H /
22 km de Rădăuţi pe DN 2E, 55 km de Cernăuţi, în Ucraina, şi 65 km de municipiul reşedinţă de
judeţ Suceava.
După cum s-a menționat mai sus, teritoriul oraşului Vicovu de Sus este strabătut de
următoarele artere rutiere:
DN 2E : străbate oraşul Vicovu de Sus prin zona aflată la nord de râul Suceava, având
următorul traseu: intersecţie cu DN 17 / E 58 – Păltinoasa – Pârteştii de Jos – Pârteştii de Sus –
Solca – Clit (comuna Arbore) – Marginea – Horodnicu de Sus – Voitinel – Vicovu de Jos –
Vicovu de Sus – graniţa cu Ucraina, Punctul Vamal Vicovu de Sus – Plai. Drumul naţional DN
2E are îmbrăcăminte asfaltică și străbate oraşul pe o distanţă de aproximativ 9km.
DN 2H : străbate oraşul prin zona Bivolărie, la sud de râul Suceava, şi are următorul
traseu: intersecţie DN 2 / E 85 – Milişăuţi – Bădeuţi – Rădăuţi – Vicovu de Jos – Vicovu de Sus
(Bivolărie) – Putna. Pe teritoriul oraşului are o lungime de 6 km. DN 2H are, de asemenea,
îmbrăcăminte asfaltică şi străbate oraşul pe o distanţă de aproximativ 5 km.
DJ 209 G - fostul drum judeţean a devenit drum orăşenesc. Acesta străbate partea de vest
a oraşului Vicovu de Sus, cu următorul traseu: Vicovu de Sus – Straja – Falcău – Brodina –
Paltin – Nisipitu – Ulma. Pe teritoriul oraşului DJ 209 G are o lungime de 19 km.
 Reţeaua stradală ce străbate oraşul Vicovu de Sus este distribuită într-un mod judicios
atât în funcţie de normele în vigoare, cât şi de necesarul de căi comunicaţie din interiorul
teritoriul administrativ al orașului. Pentru o dezvoltare urbanistică adecvată în acest sens, cosiliul
local a implementat proiecte de modernizare prin asfaltare a 27 km de străzi orăşeneşti care în
trecut erau pietruite și greu practicabile pe timpul iernii, în timpul dezgheţului de primăvară și a
perioadelor cu precipitaţii, unele dintre aceste străzi orăşeneşti nu aveau rigole sau șanțuri pentru
scurgerea apelor superficiale provenite din topirea zăpezilor şi din precipitaţii. Astfel, după ce au
fost alocate fondurile necesare proiectul a fost pus în aplicare iar acum străzile sunt mult mai
accesibile și pot spune că ating cât de cât standardele unor străzi din cuprinsul teritoriilor urbane.
Pentru a evidenția transformările din domeniul infrastructurii rutiere în oraș, vor fi atașate în
continuare fotografii în care sunt ilustrate străzile înainte de modernizare, preluate de pe Google Formatted: Romanian

Earth, iar fotografiile cu străzile modernizate sunt realizate de mine.

Sursa: Google Earth

Strada Mihai Viteazul înainte de a fi asfaltată
 Sursă proprie
Strada Mihai Viteazul după modernizarea prin asfaltare.

Sursa: Google Earth

Strada Aron Pumnul înainte de a fi asfaltată.
 Sursă proprie
Strada Aron Pumnul după modernizarea prin asfaltare.

În anul 2008, trama stradală a oraşului Vicovu de Sus avea o lungime de 66 km, din care
20 km erau modernizaţi. Străzile modernizate din oraş care reprezintă cei 20 km au
îmbrăcăminte de beton rutier şi parţial de asfalt și sunt următoarele: strada Marelbo – beton +
asfalt, strada Victoriei – beton, strada Bisericii – beton, strada Eminescu – beton, strada
Primăverii – beton și strada Laurei – beton.
La nivelul anului 2016, străzile din oraș sunt modernizate în proporție de 98%,
comparativ cu 60% în anul 2008, cu îmbrăcăminte din beton rutier și/sau din asfalt. Așadar, în
privința infrastructurii rutiere, se remarcă o dezvoltare ascendentă și durabilă.
Pe teritoriul orașului Vicovu de Sus există un pod peste râul Suceava, în Laura, care
facilitează legătura cu Gura Putnei și cu Putna, însă acesta nu este asfaltat decât pe teritoriul
Vicovului; autoritățile locale din Putna nu au vrut până la ora actuală să continue asfaltarea
drumului de la pod până la drumul principal.
Este evidentă dezvoltarea urbanistică a orașului în acest sens și prin construirea unui nou
pod peste râul Suceava, în zona Centru care este menit să faciliteze accesul dinspre satul
Bivolărie spre oraș și invers.
 Sursa: Google Earth
Zona în care va fi amplasat podul care face legătura cu satul Bivolărie.

Sursă proprie
Faza actuală a construcției podului.
 Disfuncționalitățile din domeniul infrastructurii sunt urmatoarele: necesitatea
îmbunătăţirii legăturilor rutiere cu comuna Putna, prin construirea unei legături rutiere
modernizate în continuarea podului peste râul Suceava, oraşul nu dispune de o şosea de centură
pentru preluarea traficului în tranzit către Vama Vicovu de Sus, spre Ucraina, în special a
traficului greu, să sperăm că aceasta din urmă se va remedia până se va redeschide și va redeveni
funcțională Vama.

Fig.III.2.3.1 Accesibilitatea în județul Suceava

Privind conectivitatea în județul Suceava se poate afirma faptul că orașul Vicovu de Sus
este bine conectat cu centrele principalelor localități din județ. Orașul este punct de frontieră
româno-ucrainiană, din acestă privință asigură tranzitul transfrontalier prin vama din Vicovu de
Sus, situată pe Plai. Cel mai aproape de Vicovu de Sus se află comuna ucraineană Crasna
(Krasnoiilsk), centrul acesteia fiind situat la 8 km de orașul Vicovu de Sus, primul oraș este
Storojineț din raionul căruia face parte și comuna amintită anterior, centrul orașului Storojineț se
află la distanța de 24 km de granița Ucrainei cu România și centrul reședinței de județ, orașul
Cernăuți (Chernivtsi) este situat la distanța de aproximativ 50 km de orașul Vicovu de Sus.
Vama din Vicovu de Sus este în prezent închisă, deoarece pe teritoriul Ucrainei se efectuează
lucrări de renovare a punctului vamal, după finalizarea acestor lucrări urmează să se
redeschidă pentru a asigua tranzitul transfrontalier.
Fiind traversat de un drum național european, orașul studiat are un grad ridicat de
accesibilitate în cadrul județului Suceava și asigură și conectarea acestuia cu centrele
principalelor localități din județ. Centrul orașului Rădăuți este situat la distanța de 25 km de
Vicov, iar municipul reședință de județ, Suceava se află la 65 km de orașul studiat.

III.2.3.2. Telecomunicațiile și Poșta

În ceea ce privește telecomunicaţiile, orașul depinde de Centrul Regional de
Telecomunicaţii Bacău și Direcţia Judeţeană de Operaţiuni Suceava. Compania Naţională Poşta
Română, Direcţia Regională de Poştă Iaşi, Oficiul Judeţean de Poştă Suceava și Oficiul Poştal
Vicovu de Sus deservesc orașul la ora actuală.
Oraşul Vicovu de Sus dispune, de asemenea, de reţele de telefonie fixă digitală, dar și de
accesul la reţelele de telefonie mobile, dintre care compania Orange are cea mai bună acoperire
pe raza orașului. Acestora li se alătură și serviciile de telecomunicaţii televiziune, cablu şi
internet.
III.2.3.3. Servicii de asistență socială și sănătate

În localitatea Vicovu de Sus, în anul 1928 a fost înfiinţat Spitalul Vicovu de Sus, de către
istoricul Ion Nistor. În anul 1980, spitalul a fost desfiinţat de către regimul comunist, în vechea
clădire desfăşurându-şi activitatea Dispensarul Sanitar Vicovu de Sus - Centru. Din anul 2003,
vechiul spital a devenit Centru de Sănătate Medico-Social „Ion Nistor” sau Unitate de Asistență
Medico-Socială pentru întreaga zonă. Clădirea construită în 1928 a fost extinsă în 2004. Centrul
recent modernizat, oferă asistenţă pentru persoanele vârstnice din oraşul Vicovu de Sus, dar şi
pentru locuitori din comunele și orașele limitrofe, în prezet în centru se află 24 de bătrâni.
În cartierul Bivolărie funcţionează Liceul Tehnologic Special Bivolărie, în cadrul căruia
se află copii cu deficiențe și nevoi speciale atât din oraș cât și din teritoriile învecinate. Tot aici
se află Cabinetul Medical Individual de Familie, care deserveşte această zonă a oraşului și un
cabinet stomatologic care îşi desfăşoară activitatea în vechiul dispensar. Clădirile acestor
instituții au fost modernizate. Tot în satul Bivolărie funcţionează o farmacie.
În orașul Vicovu de sus asistenţa medicală este furnizată de Centrul Medico – Social „Ion
Nistor” în cadrul căruia funcţionează un cabinet medical individual de familie, în zona Laura se
află un cabinet de medicină dentară și o farmacie, iar în Centru mai sunt două cabinete, unul
stomatologic și un cabinet de medicină de familie și trei farmacii, dintre care una veterinară în
care își are sediul și un cabinet veterinar.
Din păcate, se simte lipsa unor cabinele medicale specializate ca: cele de medicină Formatted: Romanian

internă, cabinete oftalmologice sau cele de ecografie. Pentru a beneficia de consultații ăn

cabinete de medicină specializată, locuitorii Vicovului trebuie să meargă până la Rădăuți sau
chiar până la Suceava.

III.2.3.4. Instruirea și educația. Învățământul

Pentru a evidenția dezvoltarea în ceea ce privește învățământul în orașul Vicovu de Sus
de-a lungul timpului, voi prezenta informații din relatările învățătorului Ion Moldovean.
În anul 1852 în casa zidarului Ion Roman a fost înființată prima școală cu denumirea de
„Trivial Schule” cu sprijinul preotului Vladimir Vasilovici, a dascălului bisericesc şi a
primarului. Din anul 1855 până în anul 1857, școala a fost mutată, mai întâi în casa unei
morar,iar apoi în casa pădurarului. În anul 1856, la îndemnul preotului Mihai Pitey, s-a început
construcţia localului de şcoală.
Școala primară din Est, a fost a doua școală înființată în Vicov. În anul 1908 s-a început
construcția unui local de şcoală cu 4 clase, acest local va fi inaugurat la data de 12 decembrie
1908 sub denumirea de „Jubileum Schule”.
În anul 1966, şcoala se va mări prin adăugarea a încă două săli de clasă. În jurul anului
1900 a luat fiinţă prima şcoală din satul Laura într-o casă. Proprietarul a donat terenul pe care
între 1912 – 1913 a început construcția unui nou local de şcoală, care a fost dat în folosinţă în
anul 1922.
În privința școlii din satul Bivolarie se menționează că între anii 1922 - 1925 s-a înfiinţat
o şcoală primară în clădirea a fostei herghelii austriece. Şcoala avea patru săli. Între anii 1959 -
1960 s-a amenajat o şcoală în clădirea care aparţinea fostei fabrici de cherestea, aflată lângă gara
CFR Bivolarie. După anul 1966 s-a construit actualul local al şcolii Bivolarie.
În 1959 a fost înfiițată şcoala cu clasele I - VIII din satul Plai, care funcţiona într-o casă
și avea trei săli de clasă. Între 1959 - 1960 se înfiinţează o şcoală cu trei săli de clasă în zona
Laura - Straja.
Începând cu anul 1964 se începe construcția Școlii „Ion Nistor” Vicovu de Sus clădire la
care se adaugă în 1976 clădirea şcolii generale cu 8 săli de clasă, iar în anul 1979 se va adăuga
localul III al Grupului Şcolar.
În anul 1997 se va ridica o nouă şcoală cu clasele I - VIII în satul Plai. În anul 2003
Şcoala Specială Bivolarie devine Grup Şcolar Bivolărie - Vicovu de Sus - deficienţi.
În prezent, în oraşul Vicovu de Sus funcţionează următoarele unităţi de învăţământ:
1. Şcoala cu clasele I-VIII nr.1-Est,
2. Şcoala cu clasele I-VIII nr.2-Laura,
3. Şcoala cu clasele I-VIII nr.3- Plai,
4. Şcoala cu clasele I-VIII Bivolarie,
5. Liceul Tehnologic „Ion Nistor”,
6. Liceul Special Bivolărie.
Şcoala cu clasele I-VIII nr.1-Est a fost pusă în funcţiune în anul 1908. Este în stare
excelentă de funcţionare deoarece a fost recent renovată.
 Școala cu clasele I-VIII nr. 1-Est, înainte de a fi complet renovată.

Școala cu clasele I-VIII nr. 1-Est, după renovări.

Şcoala cu clasele I-VIII nr.2-Laura cuprinde 2 corpuri de clădire: corpul I, dat în folosinţă
în anul 1875, şi corpul II, dat în folosinţă în 1979. Datorită vechimii sale, corpul I se afla într-o
stare accentuată de uzură, acesta a fost demolat și recontruit, iar corpul II a fost modernizat.
Şcoala cu clasele I-VIII nr.3-Plai, include 2 corpuri de clădire: corpul I, dat în folosinţă în
anul 1956, şi corpul II, dat în folosinţă în 1997, atât corpul I cât și corpul II au fost renovate și
modernizate. Școala are 13 săli de clasă.
Şcoala cu clasele I-VIII Bivolărie include 2 corpuri de clădire: corpul I, dat în folosinţă în
anul 1875, şi corpul II, dat în folosinţă în 1979. Ultima reparaţie capitală a corpului I a fost
realizată în anul 1960, însă au fost renovate ambele corpuri recent. Are un număr de 16 săli de
clasă.
Liceul Special Bivolărie este destinat elevilor cu deficienţe de auz și oferă acestora două
alternative de specializare respectiv, tehnician, operator tehnici de calcul şi lucrător în
administraţie.
 Liceul Special Bivolărie după renovări.

Liceul Tehnologic „Ion Nistor” a fost dat în funcţiune în anul 1960. Se află în perfectă de
funcţionare, datorită lucrărilor de rabilitare, renovare și modernizare din ultimii ani. Are o
suprafaţă de 12008 mp, este dotată cu centrală termică pe lemn, instalaţie de apă şi canalizare,
grupuri sanitare moderne funcţionale. Este alcătuit din 3 corpuri, corpul I principal și corpul II
având legătura directă între ele, corpul III se află în aceeași curte. Anul trecut, în curtea liceului,
în spatele acestuia s-a început construcția unei noi săli de sport la standarde europene.
L.T. „Ion Nistor” Vicovu de Sus este cel mai mare liceu din județul Suceava, aici învaţă
peste 2300 de elevi (88 de clase) grupaţi pe patru nivele de învăţământ: Primar - Clasele I – IV,
Gimnazial - Clasele V – VIII, Liceal – Clasele IX – XII și S.A.M. - CLASELE IX – XI. În
cadrul L.T.I.N. există: învăţământ de zi - clasele IX – XII și învăţământ cu frecvenţă redusă -
clasele IX – XIII.
 L.T.I.N. înainte de a fi renovat.

L.T.I.N. pe parcursul lucrărilor de renovare.

Din cauza lipsei de spațiu, a absenței laboratoarelor specializate în domeniul prelucrării

lemnului - tâmplăriei și a textilelor și pielărie, din necesitatea creării unor locuri de cazare și a
unei cantine pentru atât pentru elevii navetiși cât și pentru profesori, consiliul local al orașului
Vicovu de Sus a demarat în anul 2008 unul dintre proiectele cele mai ample și cu cea mai
ridicată valoarea pe Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, însă un an mai târziu, în 2009, lucrările au
fost sistate din lipsă de fonduri. La începutul anului 2015, Primăria orașului a depus din nou
proiectul la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est și acesta a fost aprobat și finanțat.
Lucrările de construcție a campusului sunt demarate, iar conform proiectului, de la
începutul anului 2017, infrastructura instituţiei de învătământ din Vicovu de Sus se va îmbogăţi
cu încă un corp de clădire care cuprinde 10 săli de clasă, un corp cu 10 garsoniere pentru
profesorii care vin și își exercită activitatea chiar și din Suceava, un internat cu 100 de locuri de
cazare, 25 de camera pentru elevii navetiști din Ulma, Nisipitu, Brodina, Falcău, o cantină, un
atelier pentru practica pe care trebuie să o facă elevii în domeniul tâmplăriei și pielăriei, un teren
şi o sală de sport.
Totodată, au fost reabilitate și modernizate mai multe clădiri aparţinând unităţii de
învățământ, printre care o clădire unde învaţă elevii din ciclul primar şi una unde învaţă
preşcolarii, construcţii vechi de peste 100 de ani.

Clădirea veche în care învață copii din cilcul primar.

Clădirea în care învață elevii din ciclul primar după ce a fost demolată și
reconstruită.

Zona pe care este amplasat campusul.

Zona pe care urmează să fie amplasat campusul.

 Campusul în faza actuală.

Campusul, sala de sport și terenul, în faza actuală.

Așa cum s-a menționat și la sfârșitul subcapitolului anterior, orașul Vicovu de Sus,
cunoaște o dezvoltare urbanistică destul de amplă, înglobând majoritatea serviciilor și domeniilor
și fiind benefică atât locuitorilor cât și statutului localității.
III.2.3.5. Serviciile socio-culturale și cele de recreere și sport
Datorită înverșunării cadrelor didactice și în egală măsură a elevilor, în oraşul Vicovu de
Sus există preocupări pentru creaţia artistică şi literară. Astfel, se publică anual Revista Şcolii
intitulată „Simplu NOI” şi Revista Catedrei de Limbă Franceză și, de asemenea, Corul Vocal al
elevilor de la L.T.I.N., participă la diverse evenimente și cuncursuri unde interpretează, în
funcție de perioadă, cântece religioase, colinde, cântece tradiționale din Bucovina, iar copii din
cadrul „Ansamblului Folcloric Flori Vicovene”, se întorc mereu de la concursurile la care
participă cu premii și lasă acolo unde merg o părticică din frumoasa noastă Bucovină.
În orașul Vicovu de Sus există 4 cămine culturale: Căminul Cultural Est, Căminul
Cultural Laura, Căminul Cultural BIvolărie, acestea au fost modernizate în ultimii ani, iar
Căminul Cultural Centru este in curs de modernizare. În aceste cămine se organizează serbările
copiilor, diferite ședințe, baluri și alte activități.
Biblioteca orașului se află în incinta primăriei vechi a oraşului. Aceasta pune la dispoziţia
cetățenilor un număr de 10000 de volume.
Evenimente culturale încărcate de tradiţie care se impun în oraşul Vicovu de Sus sunt
„Zilele Vicovului” când au loc concerte și manifestări folclorice și târguri ale meşterilor locali și
se defăşoară în fiecare an pe data de 15 august, și „Festivalul Obiceiurilor de Anul Nou” sau
„Malanca lui Ștefan cel Mare” și „Malanca lui Palenciuc”, care au loc anual în data 31
decembrie, când, începând de dimineață, atât tineii, cât și cei mai în vârstă, își îmbracă portul
național, își împodobesc caii și pornesc la drum, spre Putna, iar în jurul amiezii ajung în Centru,
în fața Primăriei din oraș și expun în fața celor adunați scenetele învățate chiar și din timpul
anului, exceptând Balada lui Ștefan care poate fi auzită în fiecare an, în deschiderea programului
la Malancă; scenetele ulterioare sunt altele de la an la an, tot mai impresionante și mai amuzante,
apoi la lăsarea serii, aceștia merg să vestească venirea noului an oamenilor din oraș și din
localitățile vecine.
Malanca lui Ștefan cel Mare la chilia lui Daniil Sihastru
 Malanca lui Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare-Anul care a trecut. Anul nou

Festivalul folcloric „Zilele Vicovului de Sus”

Se poate concluziona afirmând că, atâta timp cât îți cunoști tradițiile, obiceiurile și
îndeletnicirile și le păstrezi vii, este imposibil să nu evoluezi din punct de vedere socio-cultural.
Vechile obiceiuri sunt râvnite în societatea zilelor noastre și în afară de sentimentele și trăirile pe
care le oferă aceste manifestări culturale, ele pot fi și generatoare din punct de vedere economic,
deoarece participarea la concursuri naționale și internaționale, aduce comunității reprezentate de
de Ansamblul orașului, sau de oamenii simpli care-și păstrază tradișiile doar beneficii, urcând
comunitatea respectivă pe podium și oferindu-i un rang cultural privilegiat în cadrul societății.
Pe lângă acțiunile socio-culturale, vor fi menționate și activitățile și instituțiile sau
spațiile de recreere și spot. În Vicovul de Sus există în prezent mai multe săli de gimnastică și
terenuri de sport de mici dimensiuni, iar după finalizarea proiectului cu Campusul orașului,
acestora li se vor alătura încă o sală de sport și un teren mare pentru practicarea activităților
sportive.
Pentru recreere, cetățenii orașului beneficiază de parcul central, aflat în fața primăriei, iar
copiii, de un spațiu de joacă aflat în incinta unei clădiri recent construite, proprietate privată,
situat tot în apropierea zonei centrale.
La capitolul spații de recreere cum sunt parcurile, atât cele destinate adulților, cât și cele
pentru copii, locurile de joacă pentru copii, orașul poate fi clasat pe o poziție codașă, în raport
chiar și cu unele comune din județul Suceava, care dispun de numeroase spații de acest gen, mult
mai moderne și mai compexe. Se speră că aceste disfuncționalități din domeniu se vor remedia și
astfel orașul va pune la dispoziția cetățenilor și astfel de spații, care mai ales în mediul urban sunt
imperioase. Însă, ținând cont de faptul că prioritățile pentru dezvoltarea urbanistică a orașului
sunt altele ce reflectă domenii mult mai importante, lăsăm dezvoltarea acestor spații pe mai
târziu.
III.2.3.6. Turismul
Oraşul Vicovu de Sus este integrat în regiunea turistică Bucovina. Deşi este cuprins în
această zonă care are un potenţial turistic ridicat, oraşul nu dispune de la sine de un patrimoniu
turistic și cultural important. Cu toate acestea există și aici câteva resurse turistice, precum:
monumentul ridicat în cinstea eroilor din cele două Conflagrații Mondiale și cele două tunuri
amplasate în parcul din centrul orașului, bustul istoricului Ion Nistor amplasat în fața liceului
care îi poartă numele, în satul Bivolărie se află Casa Memorială „Ion Nistor” care a fost savant şi
militant unionist bucovinean, originar din satul Bivolărie, casa memorială nu a fost declarată
monument istoric și se află într-o stare de degradare mai mult decât avansată, din păcate,
existenţa în oraș a mai multor persoane care se ocupă cu practicarea meşteşugurilor tradiţionale,
precum realizarea componentelor costumelor populare specifice zonei și, nu în ultimul rând, se
remarcă arhitectura caselor şi a anexelor gospodăreşti, care se impune prin sobrietate, dar în
același timp este plină de armonie și captează privirile călătorilor. În apropiere se află Mănăstirea
Putna, care este mausoleul familiei Domnului Moldovei, Ștefan cel Mare și un important loc de
perelinaj, având hramul „Adormirea Maicii Domnului” pe data de 15 august.

III.3. Echiparea edilitară a orașului

III.3.1. Alimentarea cu apă și gospodărierea apelor
Zona studiată este bogată din punct de vedere hidrografic, pe teritoriul său avându-și
cursul atât ape de suprafață, cât și ape subterane favorizate de precipitațiile relativ abundente, de
forma terenului, de prezența anumitor tipuri de soluri, umiditatea relativ ridicată și temperaturile
moderate, au determinat ridicarea nivelului apei freatice destul de aproape de suprafață, în unele
părți ale orașului.
Apele subterane
Apele freatice apar la adâncimi relativ mici, în strate acvifere locale sau discontinui, în
pietrişurile şi nisipurile din şesurile aluvionare. Uneori, aceste ape ajung la suprafaţă, ele
alimentând din subteran toate pâraiele care străbat orașul. Acestea sunt alimentate la rândul lor
de apele freatice cantonate în conurile de dejecţie.
Zonele în care apa freatică este în apropiere de suprafaţă respectiv la sub 0,5 m deservesc
în mare parte ca păşuni, iar cele cu ape freatice cuprinse între 0,6-1 m au fost supuse drenajului
prin lucrări de îmbunătăţiri funciare.Adâncimi ale apei freatice de 1-2 m pot fi întâlnite în albia
minoră a Sucevei, pe grinduri, pe terasa de luncă. Pe Plai spre exemplu există fântâni săpate la
30m adâncime, ceea ce denotă faptul că nivelul apei freatice oscilează și poate fi și la adâncimi
mari în funcție de zonă.
Apele de suprafaţă
Arealul studiat este unul bogat în cursuri de ape atât subterane cât şi de suprafaţă.
Lungimea totală a râurilor cadastrate.pe teritoriul oraşului Vicovu de Sus este de aproximativ
15.792 km. Râul Suceava este cel mai important curs de apă de pe teritoriul orașului are direcția
de curgere orientată de la V la E și parcurge oraşul Vicovu de Sus în aceeași direcție prin centrul
localităţii, despărțind zona studiată în 2 cartiere adică Vicovu de Sus şi satul Bivolărie.
 Afluienţii râului Suceava, pe dreapta sunt pârâul Putna iar pe partea stângă, pâraiele
Laura şi Şicova. Pârâul Putna izvorăşte din comuna cu acelaşi nume având o lungime de 19 km
şi confluează cu râul Suceava în dreptul zonei Laura. Pârâul Laura izvorăşte de pe teritoriul
actual al Ucrainei, intră în zona Vicovului în dreptul satului Laura, traversează şoseaua judeţeană
şi se intersectează cu râul Suceava pe teritoriul satului Laura. Pârâul Şicova cu o lungime de 5
km, izvorăşte tot din Ucraina iar zona de confluienţă cu râul Suceava se află în centrul orașului.
În teritoriul orașului își mai au cursul și: pârâul Bilca Mică, cu o lungime de 6 km care
curge prin partea de nord, la graniţa cu Ucraina, şi pârâul Hlinoasa care izvorăşte din Dealul
Baciului având un curs paralel cu frontiera de stat şi vărsându-se în pârâul Bilca Mică la limita
cu comuna Bilca. În partea de sud a oraşului, în cartierul Bivolărie, se află pârâul Creţ, care
izvorăşte din Dealul Malului, are cursul spre nord, până la vărsarea în râul Suceava, şi pârâul
Plaiul, care curge la limita de sud a oraşului.

Alimentarea cu apă
Vicovu de Sus dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă pe o lungime de
10.5 km, care în prezent alimentează doar blocurile din centrul orașului şi principalele obiective
socio-economice plus câteva locuinţe.
Cosiliul local, a promis că în cursul anului curent se va extinde sistemul de alimentare cu
apă pe o lungime de 18200 m.
Alimentarea cu apă a populaţiei care nu este racordată la alimentarea cu apă existentă este
asigurată din surse proprii, fântâni alimentate din pânzele freatice.
III.3.2. Canalizarea
S-a luat în calcul de către administrațiile locale realizarea unui sistem de canalizare
funcțional cu staţie de epurare, reţea de canalizare se va întinde pe o lungime de 31630 m,
deoarece în momentu de față orașul nu dispunde de un sistem centralizat de canalizare și o stație
de epurare a apei.

III.4. Alimentarea orașului cu energie electrică

Energia electrică îi este furnizată oraşului Vicovu de Sus din reţeaua de medie tensiune de
20KV, ce este racordată la Sistemul Energetic Naţional, care porneşte din staţia de transformare.
Posturile de transformare sunt de tip aerian şi se alimentează radial din reţeaua de medie
tensiune. În oraşul Vicovu de Sus sunt 8 posturi de transformare, iar în satul Bivolărie sunt 4
posturi de transformare aeriene. Toate construcțiile din cuprinsul orașului sunt electrificate în
proporţie de 100%. Reţeaua de joasă tensiune asigură racordarea tuturor beneficiarilor, realizând
în acelaşi timp şi iluminatul public. Această reţea se află în continuă extindere, pentru
alimentarea noilor construcții și locuințe.Starea tehnică a reţelei de alimentare cu energie
electrică a oraşul Vicovu de Sus este foarte bună.

III.5. Alimentarea cu gaze naturale şi căldură

Oraşul Vicovu de Sus nu este încă racordat la o reţea de alimentare cu gaze naturale.
Alimentarea cu căldură a locuinţelor se realizează în cea mai mare parte cu sobe sau cu centrale
termice pe bază de lemne.În spaţiile socio-culturale încălzirea este asigurată de centrale locale
care se bazează tot pe lemne. Există totuși și gospodării care dispun de instalaţii de furnizare a
apei calde și a căldurii necesare în gospodărie, prin amplasarea de panouri solare și centrale
termice.

III.6. Gospodărirea comunală

În anul 2009 s-a încheiat contract cu societatea comercială Diasil Service SRL Suceava,
pentru colectarea şi transportul deşeurilor din teritoriul orașului. De asemenea, există două
proiect finalizate prin fonduri PHARE, la momentul actual. Unul dintre acestea este proiectul
„ECO - Deşeuri Vicovu de Sus. Eficientizarea activității serviciului de salubrizare. Colectare
selectivă şi valorificare. Optimizarea transportului deşeurilor în orașul Vicovu de Sus”, prin care
a fost posibilă dotarea cu un vehicul pentru transportul deșeurior, de asemenea, au fost amplasate
în oraş un număr de 80 de containere și 60 de europubele de colectare neselectivă cât și 200
coşuri stradale. Iar celălalt proiect respectiv, crearea unei platforme ecologice de depozitare și
gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere. Acest proiect urmăreşte organizarea de
sisteme de colectare selectivă a deşeurilor biodegradabile reprezentate în particular de gunoiul de
grajd din gospodăriile private din cuprinsul orașului, ceea ce va contribui la reducerea depozitării
necontrolate a acestuia cât şi implicit la creşterea calităţii mediului. Scopul global este de a
reduce pe termen lung poluarea cu nutrienţi a resurselor de apă.

III.7. Disfuncționalitățile orașului Vicovu de Sus

 Din analizele efectuate în scopul de a realiza această lucrare, au rezultat și o serie de
disfuncţionalităţi cu relevanţă în contextul socio-economic actual al orașului.
Corelând fenomenele de natură economică cu aspectele vieţii sociale, se constată
practicarea unei agriculturi cu productivitate medie, practicată încă în sistem individual, care
angrenează o mare parte a populaţiei active, în timp ce numărul locurilor de muncă din celelalte
sectoare este relativ scăzut.
Disfuncţionalităţile principale cu care se confruntă orașul sunt următoarele:
- locuinţele nu s-au dezvoltat coordonat, mergând întotdeauna pe o reţea de străzi existente;
- fondul de locuit este slab echipat cu utilităţi, ceea ce are ca efect, un grad de confort şi igienă
scăzut;
- numeroase construcţii de locuinţe sunt amplasate în apropierea sau chiar în zone cu risc de
inundabilitate;
- dotările social–culturale sunt insuficiente și modernizate incomplet, fiind lipsite de utilităţi și în
cadrul cărora primează materiale învechite, starea precară a unor dotări existente afectează buna
desfăşurare a proceselor specifice;
- predomină sectorul primar în structura populaţiei active, în defavoarea sectorului terţiar şi a
întreprinderilor mici şi mijlocii;
- situaţia neevoluată a sistemului de asistenţă medicală şi socială din oraşul Vicovu de Sus;
- alimentarea cu apă a populaţiei în sistem centralizat nu acoperă necesarul de apă a populaţiei de
pe tot teritoriul oraşului, în lunile de vară, când precipitațiile sunt scăzute, oamenii de pe Plai
spre exemplu rămân fără apă chiar și 7 zile consecutiv
- absenţa reţelei de canalizare în sistem centralizat.
- Lipseşte alimentarea cu gaze naturale a populaţiei în sistem centralizat.
- Insuficientă valorificare a potenţialului turistic.
- Migrația tinerilor spre zonele urbane pentru studii, sau joburi cât și deplasarea pentru a
munci în alte ţări periclitează continuitatea practicării meşteşugurilor şi transmiterea de la
o generaţie la alta;
- Lipsa unei instituţii care să pregătească forţa de muncă calificată în vederea reînvierii
meseriilor tradiţionale;
- Lipsa unor structuri de calificare profesională pentru turism.
 Aceste probleme au numeroase cauze, dintre care vor fi enumerate, pe cele mai
semnificative: lipsa sau insuficienţa subvenţiilor, mai ales în sectorul agricol, reforma privind
proprietatea asupra terenurilor ce a avut ca efect formarea de exploataţii mici şi mijlocii, ritmul
lent al reformei din diferite domenii ale vieţii sociale şi economice, nivelul redus al salariilor şi
pensiilor, atractivitatea redusă a orașului pentru investitorii străini, lipsa resurselor financiare
locale.
Obstacolele evidente în rezolvarea acestor probleme sunt: tradiţionalismul, spiritul
conservator, punerea în practică a Legii Fondului Funciar – ritmul lent de distribuire a titlurilor
de proprietate, birocraţia, nivelul redus al bugetelor locale, blocajele financiare, insuficienţa
fondurilor bugetare locale pentru investiţii în sănătate, cultură, echipamentul tehnic insuficient şi
uzat din agricultură, accesul dificil pe piaţă din punct de vedere al distanţei, informaţiei şi
competitivităţii.