Universitatea tehnica ”Gheorghe Asachi”, Iași

Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului

Lucrări de zidărie
- referat -

- curs general de construcții -

Student : Adrian Popovici

An I, IG, Grupa 7104

- 2020 -
 Tehnologia lucrărilor de zidărie

Zidăria este un element constituent al unei construcții sau care constitue ea însăși o
construcție independentă (împrejurimi, fortificații etc.). Criteriile de clasificare a zidăriilor sunt
după materialele folosite, după destinația zidăriei și nu în ultimul rând după structură.Materialele
folosite pot fi naturale dar și artificiale.

După destinație, zidăria poate fi portantă (pereți portanți, stâlpi, bolți etc.) sau neportantă
(pereți despărțitori, de protecție, ornamentali etc.)

Structura diferențiază zidurile în ziduri simple (un singur material de bază + liantul),
ziduri combinate (două sau mai multe materiale de bază + liantul), ziduri armate (la care se
folosesc și armături), ziduri mixte (materiale de bază + liant + părți din beton simplu) și ziduri
complete (materiale de bază + liant + elemente din beton armat). Ca elemente din beton armat
exemplificăm cu socluri, stâlpi, centuri, boiandrugi și altele.

Principalele materiale folosite în zidărie

1) Piatra naturală : poate proveni din albia râurilor, unde se gasește în diverse forme și
dimensiuni, având de regulă suprafețele șlefuite, sau din cariere de piatră de unde se extrag
blocuri de piatrădin care, prin spargere, se obțin pietre mai mici, de diferite dimensiuni și având
forme poliedrice neregulate. Atât bolovanii din râu cât și piatra spartă se pot utiliza la ridicarea
zidurilor în formă neprelucrată sau având diferite grade de prelucrare. În prima variantă pot
rezulta ziduri cu o estetică deosebită și suficient de rezistente, dar activitatea de a căuta tot timpul
piatra cu cea mai potrivită formă pentru a continua ziditul implică cheltuială mare de timp.
Pentru a înlătura acest neajuns, bucățile de piatră sunt supuse unor procese de prelucrare (în
special cioplire) pentru a putea fi încadrate în grupe dimensionale și ca formă.

Figura 1 : Fundație cu piatră de râu. Figura 2 : Zidărie cu piatră cioplită.

În funcție de gradul de prelucrare și de modul în care sunt zidite, bucățile de piatră
prelucrată se diferențiază astfel :
 - moloane : au fața care se vede prelucrată pentru a căpăta o formă regulată (dreptunghi,
pătrat) iar fețele laterale prelucrate doar pe o adâncime de 30-70 mm. Lățimile moloanelor pot
varia între 0,12-0,4 mm, lungimile între 0,2-0,4 mm iar înălțimile între 0,12-0,30 mm.
- piatra mozaic : se prelucrează după aceleași principii ca și moloanele, doar că fața la
vedere are forma de poligon mai mult sau mai puțin regulat.
- piatra de talie sau blocurile de piatră : au forme paralelipipedice și dimensiuni mari.
Gradul de prelucrare este diferit în funcție de destinație. Blocurile de piatră pot avea și fețe
poligonale prelucrate pentru netezire.
2) Cărămizi și blocuri artificiale arse : materia primă pentru utilizată obținerea acestora
este argila care, în unități industriale specializate, poate fi presată sau amestecată cu alte
materiale menite să influențeze, conform scopului urmărit, calitatea cărămizilor. Din punct de
vedere al configurației interne, cărămizile pot fi pline, cu goluri verticale și cu goluri orizontale.
Dimensional, aceste materiale se diferențiază în cărămizi și blocuri ceramice. Cărămizile au
dimensiunile 240x115x88 ( cu goluri ) și 240x115x63 ( pline ). Blocurile ceramice au o gamă
ceva mai extinsă de dimensiuni.
Cărămizile pline au densitatea de 1800 kg/m3 și coeficientul de conductivitate de
0,8W/mK. Cărămizile sau blocurile cu goluri verticale (GV) au, în medie, densităși cuprinse
între 1300-1700 kg/m3 și au coeficient de conductivitate de 0,65-0,75 W/mK iar cărămizile sau
blocurile cu goluri orizontale au densități în jurul valorii de 1300 kg/m3 și conductivități în jurul
valorii de 0,65 W/mK.
3) Blocuri și plăci artificiale nearse :
- blocuri din beton cu agregate ușoare din scorie bazaltică sau materiale ceramice de
densități comparabile (zgură expandată etc.). Au densitatea între 1500-1800 kg/m 3 și coeficienți
de conductivitate între 0,5-0,83 W/mK.
- blocuri BCA a căror porozitate este obținută prin folosirea unor reactanți generatori de
gaze sau prin folosirea unor spumanți. Conțin drept agregate nisipul sau cenușa de termocentrală.
Aproximativ 50% din volumul betoanelor celulare este reprezentat din pori închiși de
formă aproximativ sferică, având diametre de sub 1 mm. Pentru obținerea betoanelor celulare se
utilizează ciment portland sau un amestec de ciment și var iar ca agregate nisip silicos de râu,
cenușă de termocentrală, diatomit. Procesele de priză și întărire sunt asemănătoare cu cele
descrise în cazul betonului de ciment dar obținerea unei porozități așa de mari este rezultatul
unor tehnologii speciale care separă acest gen de betoane in două clase principale:
- gazobetoanele posedă o structură poroasă corespunzătoare formată de gazele rezultate
în urma reacțiilor chimice dintre compuși cu aluminiu, zinc, mangan etc. și hidroxidul de calciu
aflat în liant. Din reacție se degajă hidrogenul care migrând în masă determină apariția porilor.
Gazobetoanele sunt incluse în trei clase distincte : CGB 25, GB 35 și Gb 50.
- spumobetoanele se obțin prin amestecarea în compoziție a unor spume care sunt
preparate separat. La baza preparării spumelor stă un anumit tip de săpun.
Atât gazobetoanele cât și spumobetoanele sunt turnate în tipare de dimensiuni
standardizate și întărite în autoclave, în atmosferă umedă, la 10-14 atmosfere și la temperatură în
jur de 180 grade Celsius. Durata de întărire este de 10-12 ore. Densitatea betonului celular este
de 400-900 kg/m3 iar rezistența la compresiune se încadrează în intervalul 1,8-10 N/mm 2.
Betoanele celulare au o bună capacitate de termoizolare având conductibilitatea termică între
0,10 si 0,30 W/mK. Utilizarea în medii foarte umede este restricționată în lipsa mijloacelor
specifice de protecție.
4) Sticla : piesele din sticlă au forma unor plăci pătrate sau circulare și chiar forma unor
cărămizi. Se utilizează pentru zidirea pereților transparenți.