Lucrarea Sfantului Duh sau harul dumnezeiesc.

- Potrivit Sfintei Scripturi, Sfantul Duh sau harul dumnezeiesc si lucrarea acestuia sunt expresia
iubirii lui Dumnezeu care s-a varsat in inimile noastre (Romani 5, 5) prin jertfa Mantuitorului
Hristos;
- Prin El am primit Duhul infierii, prin care strigam: Avva! Parinte! Duhul Insusi marturiseste
impreuna cu duhul nostrum ca suntem fiii lui Dumnezeu (Romani 8, 15-16);
- Pentru ca harul este energie divina necreata care izvoraste din fiinta comuna a Treimii, este
numit:
 Harul lui Dumnezeu (FA 14, 26);
 Harul Domnului nostru Iisus Hristos (II Corinteni 13, 13);
 Harul Sfantului Duh;
- Parintii rasariteni nu concep harul ca pe un bun in sine, detasabil de Dumnezeu, ci ca pe o
energie divina necreata nedespartita de Ipostasurile divine:
 Ca energie necreata, ce izvoraste din fiinta divina, dar nu se separa de ea, harul este o
lucrare a celor Trei Persoane divine si o dovada a prezentei Lor;
 Totusi, ca energie sfintitoare si desavarsitoare, harul este in mod deosebit al Duhului Sfant,
caci El desavarseste viata noastra spirituala, El vine mai intim in noi, acoperindu-Se oarecum
cu subiectul nostru, astfel incat vedem prin El, lucram prin El;
 Astfel, intrucat harul este neseparat de Persoanele divine, iar Persoana divina Care Se
acopera asa-zicand cu noi in viata cea noua este Duhul Sfant, harul se mai numeste si Duhul
Sfant, fiind insasi prezenta Duhului Sfant in noi, in actiunea lui in afara, dupa realizarea
operei mantuitoare obiective a lui Iisus Hristos;
- Daca harul este energie divina sau lucrarea lui Dumnezeu, inseamna ca in lucrare este prezent si
subiectul care o savarseste, pentru ca nu poate exista o lucrare fara cel care face lucrarea. Pr.
Dumitru Staniloae spune:
 De aceea, intelegand harul ca energie dumnezeiasca, il intelegem pe de o parte in sensul de
energie actualizata a Duhului ca lucrare, pe de alta in sensul de energie ce se imprima in
fiinta celui in care Duhul Sfant lucreaza, facandu-l capabil si pe acela sa lucreze, sau
facandu-l capabil de conlucrarea lui cu Duhul Sfant...;
 Harul este fereastra deschisa spre infinitatea lui Dumnezeu ca persoana, sau ca comuniune
treimica de persoane, odata ce Dumnezeu ne-a pus prin har in relatie cu Sine;
 Harul deslimiteaza viata existentei noastre si prin aceasta satisface in mod real setea ei dupa
infinitul personal transcendent;
 Ca atare, harul ne da putina implinirii noastre ca chip al lui Dumnezeu sau ajuta inaintarea
noastra in asemanarea cu El, sau in infinitatea relatiei iubitoare cu El;
- Duhul Sfant coboara in creatie si in om prin umanitatea indumnezeita a Mantuitorului Hristos,
fiind unit in mod fiintial si inainte de intrupare cu Logosul sau Cuvantul lui Dumnezeu:
 Caci Duhul Sfant este ungerea imparateasca, odihnindu-Se peste Hristos si peste toti crestinii
chemati sa domneasca cu El in veacul viitor – Vladimir Lossky;
- Prezenta lui XP in harul care ni se comunica prin Duhul Sfant poate fi mai usor inteleasa prin
analogia cu relatiile dintre persoanele umane:
 Cand o persoana exercita o influenta spirituala pozitiva asupra alteia, influenta celei dintai
nu ramane o simpla lucrare exterioara celei de a doua, ci se imprima in fiinta ei ca o putere
exercitata neintrerupt de ea insasi, dar care nu poate fi actualizata si de cea de a doua in
folosul ei cand ea voieste –
Pr. Dumitru Staniloae;
- Daca Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui, Duhul Sfant este Cel ce plineste
toate in toti (Efeseni 1, 23), pentru ca El nu este strain de iconomia divina in care s-a manifestat
vointa comuna a Sfintei Treimi;
- Aceasta participare a Duhului Sfant la desfasurarea iconomiei mantuirii este ilustrata de Sf.
Vasile cel Mare astfel:
  Marimea lucrarilor Lui este imposibil de redat, iar multimea lor – imensa, depasind timpul si
lucrand in timp;
 A existat, a preexistat si a coexistat cu Tatal si cu Fiul mai inainte de veci, incat, chiar daca
vei concepe ceva (ca existand) dincolo de timp, vei gasi ca este posterior Duhului;
 Si daca te gandesti la creatie (vei vedea atunci) ca puterile cerurilor (ingerii) de Duhul au fost
intarite; prin intarire se intelege statornicia in practicarea binelui...;
 Avea sa vina Hristos, Duhul I-a luat-o inainte. Are loc intruparea, Duhul este nedespartit. S-
au savarsit minuni, (s-au acordat) harismele vindecarilor, (toate s-au facut) prin Duhul Sfant;
 Demonii au fost alungati in (numele) Duhului lui Dumnezeu... Izbavirea de pacate (s-a facut)
prin harul Duhului... Apropierea de Dumnezeu (s-a facut) prin Duhul... Invierea din morti se
va savarsi prin lucrarea Duhului;
 Daca intelege cineva zidirea ca pe o reinsufletire a celor ce s-au descompus, oare nu este
mare lucrarea Duhului, Care se ingrijeste de viata noastra de dupa inviere si adapteaza
sufletele noastre la acea viata spirituala?
 Iar daca se zice zidire, aducerea celor de aici, care cazusera in pacat, la o stare mai buna, de
faptura noua in Hristos, oare aceasta reinnoire si trecerea de la viata pamanteasca la cea
cereasca operata in noi de Duhul nu ne conduce sufletele la o mare admiratie (fata de El)?
- Vladimir Lossky spune ca lucrarea Duhului Sfant inainte de Biserica nu este aceeasi cu lucrarea
Sa in Biserica;
- Asa cum Cuvantul prin Care toate au fost facute arata intelepciunea lui Dumnezeu in creatie mai
inainte de intrupare, tot asa si Duhul Sfant la Cincizecime coboara in lume pentru a fi prezent aici
nu numai prin lucrarea comuna a Treimii, ci si ca Persoana;
- Parintele Staniloae intareste aceasta idee precizand ca harul, imprimat ca putere in fiinta omului,
este simtit de acesta ca prezenta si ca lucrare a Duhului Sfant Insusi;
- Lucrarea lui XP pregatea lucrarea Duhului, Cincizecimea fiind scopul final al iconomiei:
 Hristos Se intoarce la Tatal pentru ca Duhul sa Se coboare: „Va este de folos ca sa Ma duc
Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Eu Il
voi trimite la voi” (Ioan 16, 7);
- Teologia ortodoxa deosebeste persoana Sfantului Duh de darurile pe care Acesta le impartaseste
oamenilor, pornind de la cuvintele Mantuitorului:
 Acela pe Mine Ma va marturisi, pentru ca dintr-al Meu va lua si va vesti voua. Toate cate are
Tatal ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu va lua si va vesti voua (Ioan 16, 14-15);
 Ceea ce este comun Tatalui si Fiului, este dumnezeirea pe care Sfantul Duh o impartaseste
oamenilor in Biserica, facandu-i „partasi ai dumnezeiestii firi”, dand focul dumnezeirii, harul
necreat celor care se fac madulare ale trupului lui Hristos... Cu toate acestea, teologia
ortodoxa nu face o distinctie speciala intre aceste daruri si harul indumnezeitor. In general,
pentru traditia Bisericii de Rasarit, harul inseamna toata bogatia firii dumnezeiesti, in
masura in care se impartaseste oamenilor; este dumnezeirea care purcede in afara fiintei Sale
si se daruieste – firea dumnezeiasca la care participam in energii – Vladimir Lossky;
- Parintele Staniloae vorbeste de doua forme sau grade ale prezentei harului in om:
 Ca putere;
 Ca prezenta deplin asimilata si simtita de om ca lucrare prin lucrarea sa;
- Darurile Duhului sunt de fapt puteri imprimate prin har in noi si la baza lor stau harurile
Tainelor:
 La inceputul tuturor darurilor sta un har primit printr-o taina... iar harul care sta la inceputul
inceputului este cel acordat prin Taina Botezului... Astfel, harul Tainei inseamna in general
inceputul lucrarii Duhului intr-un om, sau inceputul unui nou fel de lucrare, care se imprima
ca un nou fel de putere, bazata insa pe lucrarea inceputa la Botez;
- Daca Duhul Sfant este trimis in lume si in Biserica in numele Meu (Ioan 14, 26), ca cineva sa
poata primi Duhul, trebuie sa fie madular al trupului lui Hristos, pentru ca acesta recapituleaza in
Sine omul si creatia:
  Harul, impreuna cu toate darurile, este deci nu numai al Duhului, ci si al lui Hristos. Propriu-
zis prin Hristos ni s-a facut accesibil, intrucat Hristos a ridicat natura noastra asumata de El
la starea de nepacatuire, de daruire totala a ei lui Dumnezeu prin jertfa de pe cruce, la starea
de incoruptibilitate prin Inviere si de pnevmatizare culminanta prin Inaltare. Inainte de
Hristos, natura noastra era inchisa lucrarii lui Dumnezeu, patrunderii infinitatii vietii si
iubirii lui Dumnezeu in ea, adica harului, in sensul ca refuza orice colaborare cu el;
- Duhul Sfant ne recreeaza dupa chipul Mantuitorului Hristos, realizat ca om desavarsit:
 El ne ajuta sa strabatem calea pe care a strabatut-o Iisus ca om, pentru a indumnezei si a
realiza deplin natura noastra...;
 Prin Duhul, noi intram intr-un dialog cu Hristos, in care ni se comunica puterea si lumina
cunoasterii Lui, a cunoasterii treptate a infinitatii dumnezeiesti, care salasluieste in
umanitatea Lui accesibila noua...;
 Devenim tot atatea ipostase prin care vorbeste si lucreaza ipostasul Duhului, sau care devin
capabile sa vorbeasca cu Hristos ca partenere adaptate Lui si capabile sa primeasca cele ale
Lui;
 Sau Duhul se interiorizeaza in toate subiectele umane care-L primesc, facandu-le ipostase-
partenere ale lui Hristos, in dialogul cu El;
 Incepe o chenoza a Duhului, Care se coboara la nivelul nostru, pentru a ne ridica la nivelul
de parteneri ai lui Hristos;

- Daca Biserica este trupul lui Hristos, Duhul tine de Biserica;

- Pentru acest motiv, Sfantul Irineu spune ca unde este Duhul, acolo este Biserica, si unde este
Biserica, acolo este Duhul Sfant;
- Deci nu se poate vorbi de har fara Biserica, asa cum nu se poate vorbi de Biserica fara har sau
fara Duhul Sfant:
 In Biserica se continua lucrarea Duhului sau harul. Lucrarea lui sau harul este constitutiv
Bisericii si harul nu se manifesta decat in Biserica;
- Daca lucrarea lui XP se indreapta spre firea umana pe care o recapituleaza in ipostasul Sau,
lucrarea Duhului Sfant se indreapta spre persoanele umane aflate in Biserica, carora le
impartaseste plinatatea dumnezeirii... impropriata de fiecare om ca persoana creata dupa chipul
lui Dumnezeu. (V. Lossky);

A. Harul este absolut necesar pentru mantuire.

- Pentru aceste motive, harul este absolut necesar pentru mantuire, atat la inceputul acesteia, cat si
pe parcursul ei:
 Ramaneti intru Mine si Eu intru voi. Precum mladita nu poate aduce roade de la sine, daca nu
ramane in vita, la fel si voi, daca nu ramaneti in Mine (Ioan 15, 4);
 Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l va trage pe el tatal, Cel ce M-a trimis pe Mine (Ioan
6, 44);
 De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va intra in imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3,
5);
- Necesitatea harului si pe parcursul procesului de insusire a mantuirii subiective este ilustrata de
Sfantul Apostol Pavel astfel:
 Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a lui bunavointa
(Filipeni 2, 13);
 Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma,
inceputul starii noastre intru El (Evrei 3, 14);
 Iesind din legatura cu Dumnezeu Cel personal, sau din lucrarea Lui in noi, cadem din starea
de mantuire si din inaintarea noastra in ea, indiferent la ce nivel am ajuns. Numai in relatia
pozitiva cu Dumnezeu ne mantuim, mai bine-zis numai intr-o asemenea relatie cu Hristos, in a
 Carui umanitate ne este pusa la dispozitie infinitatea vietii dumnezeiesti, facuta noua proprie
prin Duhul, sau prin harul Lui –
Pr. Dumitru Staniloae;

B. Harul ni se ofera gratuit.

- Harul ni se ofera gratuit pentru ca nu putem sa-L fortam pe Dumnezeu sa intre in comuniune cu
noi:
 Daca orice ipostas uman se caracterizeaza prin deschidere fata de alte ipostasuri, prin
punerea in comunicare a naturii sale cu natura altor persoane umane, cu atat mai mult se
caracterizeaza prin aceasta Ipostasul Cuvantului care S-a facut ipostas al naturii noastre
omenesti. Fiul lui Dumnezeu... a intrat prin trupul Sau in comunicativitate virtuala cu toti
oamenii. Lucrarea Duhului sau harul Lui se indreapta din El spre toti. Se indreapta din pura
Lui iubire, nu pentru vreun merit sau pentru fapte anterioare ale noastre;
- Si dupa caderea in pacat, omul nu s-a inchis ermetic fata de Dumnezeu;
- Au ramas in om unele porniri spre bine, care, daca sunt folosite, il fac pe om apt sa primeasca mai
usor harul lui Dumnezeu;
- Fecioara Maria ilustreaza la nivelul cel mai inalt aceasta posibilitate:
 Ea a actualizat puterea sadita in noi spre savarsirea binelui, miscand prin aceasta pe Dumnezeu
la iubire fata de om;
 Puteri naturale spre bine se actualizeaza si in umanitatea in care se extinde Hristos cu trupul
Sau, prin lucrarea Duhului Sfant ce iradiaza din El. In situatia aceasta se afla Biserica;

C. Harul nu forteaza libertatea omului.

- Harul nu forteaza libertatea omului sau nu lucreaza irezistibili, mantuindu-l pe om prin
constrangere, fara colaborarea lui;
- Harul se ofera tuturor, dar nu toti il primesc sau nu toti colaboreaza cu el;
- Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului. (I Timotei
2, 4), datorita faptului ca Hristos S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti. (I Timotei 2,
4);
- Cu toate acestea, multi sunt chemati, dar putini sunt alesi (Matei 20, 16);
- Libertatea omului functioneaza chiar si in relatia cu Dumnezeu:
 Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi
cina cu el si el cu Mine. (Apocalipsa 3, 20);
- Libertatea poate constitui un pretext care sa justifice refuzul mainii intinse de Dumnezeu omului:
 Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva
Duhului Sfant; precum parintii vostri, asa si voi. (FA 7, 51);
 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate
ori am voit sa adun pe fiii tai, cum aduna closca puii sai sub aripi, dar nu ati voit. (Matei 23,
27);
- Dumnezeu ne trateaza ca parteneri si pentru acest motiv cere colaborarea noastra libera cu el:
 Duhul nu forteaza, adica nu anuleaza vointa, pe care tot El, ca Dumnezeu, ne-a dat-o prin
creatie –
Pr. Dumitru Staniloae;
- Pentru acest motiv, Sf. Irineu acorda o mare importanta libertatii omului, recapitularea tuturor in
Hristos avand ca baza iubirea lui Dumnezeu, care Se descopera atunci cand El vrea si cum El
vrea;
- Si Origen insista asupra libertatii omului in procesul de insusire a mantuirii:
 Dumnezeu nu accepta ceva impotriva firii, nici din cele izvorate din urmarile rautatii si nici
din cele facute in chip rational. Cat despre cele intamplate in conformitate cu Cuvantul si cu
vointa lui Dumnezeu, desigur ca, din capul locului, asa ceva nu poate fi impotriva firii, caci
lucrarile lui Dumnezeu nu sunt si nu pot fi impotriva firii, oricat ar fi sau ar parea ele ca sunt
de neinteles. Iar daca trebuie sa intrebuintam numiri precise, vom zice ca, in ce priveste firea
in intelesul obisnuit, exista ceva mai presus de fire pe care-l poate savarsi Dumnezeu, de
 pilda, cand ajuta pe om sa se ridice mai presus de firea sa omeneasca, facandu-l sa se
preschimbe intr-o fire mai buna si mai dumnezeiasca si pazindu-l astfel atata timp cat si omul
arata, prin fapte, ca vrea sa fie pazit;
- Aceasta preschimbare nu este posibila fara lucrarea Sfintei Treimi, dar aceasta nu lucreaza
coercitiv asupra omului, pentru ca ii respecta libertatea;
- Actiunea Duhului Sfant nu devine lucratoare decat asupra celor care se intorc spre mai bine si
umbla pe caile lui XP, adica asupra celor care savarsesc binele si raman in Dumnezeu – Origen;
- Colaborarea intre harul Sfantului Duh si libertatea omului este absolut necesara si pentru acest
motiv Parintii vorbesc de coexistenta lor si de faptul ca nu pot fi gandite separat;
- Sfantul Grigorie de Nyssa exprima foarte clar aceasta relatie:
 Dupa cum harul lui Dumnezeu nu poate locui in sufletele care fug de mantuirea lor, tot asa
virtutea omeneasca singura nu este de ajuns pentru a inalta la desavarsire sufletele straine de
har... Dreptatea faptelor si harul Duhului Sfant, unindu-se laolalta, umplu de viata fericita
sufletul in care ele se intalnesc;
- Dumnezeu porunceste omului sa cunoasca, sa iubeasca si sa fie gata sa implineasca voia Sa:
 Faptul, insa, ca mintea este impulsionata, ca suporta osteneli si ca savarseste o lucrare (nu
apartine omului), ci harului Domnului, care se da celui ce vrea (sa faca voia Lui) si crede in
El. Vointa omului este un ajutor esential. Fara vointa omului, Dumnezeu Insusi nu face nimic
– desi poate – din respect fata de liberul arbitru. Prin urmare, lucrarea mantuitoare a
Duhului depinde de vointa omului. Iar daca Ii dam toata vointa noastra, atunci Dumnezeu ne
atribuie noua toata lucrarea mantuirii – Sf. Macarie Egipteanul;
- prin libertate, omul s-a separat de Dumnezeu, dar tot prin libertate Il reprimeste pe Dumnezeu in
sine, acceptand imparatia lui Dumnezeu si inceteaza sa mai vrea ceva deosebit de ceea ce vrea
Dumnezeu;
- Mantuitorul Insusi a spus: Dar nu cum Eu voiesc, ci cum Tu voiesti. (Matei 26, 39);
 Sf. Ap. Pavel: Ca nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. (Galateni 2, 20);
- Imparatia lui Dumnezeu nu presupune suprimarea libertatii omului, ci mai degraba intarirea ei in
fixitate si neclintirea cea dupa fire, sau o cedare libera, ca de unde avem existenta de acolo sa
dorim a primi si a ne misca. Aceasta pentru ca chipul s-a urcat la arhetip si s-a adecvat ca o
pecete originalului si nu mai are si nu mai poate sa fie dusa de acum inainte spre altceva, sau mai
limpede si mai adevarat spus, nici nu mai poate sa vrea, ca una ce a primit lucrarea
dumnezeiasca, mai bine-zis a devenit dumnezei prin indumnezeire si se indulceste mai mult prin
iesirea (extazul) din cele ce sunt si se cugeta prin fire ale ei, din pricina harului Duhului ce a
biruit si o arata avand pe Dumnezeu singur lucrator in ea. In felul acesta, nu mai este decat o
unica si singura lucrare prin toate: a lui Dumnezeu si a celor vrednici de Dumnezeu, mai bine-zis
numai a lui Dumnezeu, ca Cel ce Se intrepatrunde cu bunatate intreg cu cei vrednici intregi – Sf.
Maxim Marturisitorul;
- Libertatea apare astfel ca un proces de asimilare sau de implinire a chipului lui Dumnezeu in scris
in ontologia omului chiar din momentul crearii si ignorat de Adam, datorita faptului ca a incercat
sa dobandeasca, cum nu trebuia, cele ale lui Dumnezeu, fara Dumnezeu si inainte de Dumnezeu si
nu dupa Dumnezeu. Iar aceasta nu se putea.;
- Daca s-ar fi hranit din pomul vietii, nu ar fi pierdut nemurirea data in chip, ci ar fi pastrat-o
necontenit prin impartasirea de viata, odata ce orice viata se sustine printr-o hrana proprie si
corespunzatoare. Iar hrana vietii aceleia fericite este Painea ce s-a coborat din cer si a dat lumii
viata... – Sf. Maxim Marturisitorul;