Bugetul UE

Realizat: Socolenco Victoria

OBIECTIVE:

1. Procedura bugetară (-prevederi ale tratatelor/evoluţie/rol în

procesul de integrare, principii, elaborare, adoptare,
implementare)
Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanțarea
ansamblului activităților și intervențiilor comunitare. În funcție de acesta pot fi observate
în fiecare an prioritățile și orientările politice comunitare. Fiecare buget anual face parte
dintr-un ciclu bugetar de șapte ani cunoscut sub numele de „perspectivă financiară”.
Bugetul anual al UE reprezintă aproximativ 1 % din produsul național al Uniunii,
echivalentul a aproape 244 EUR per cetățean al UE. Acești bani sunt utilizați în scopul
îmbunătățirii vieții de zi cu zi a locuitorilor. Pentru studenți, această îmbunătățire poate
lua forma oportunităților de a studia în străinătate; pentru întreprinderile mici, ea poate
presupune facilitarea accesului la piețe mai mari și un mediu de afaceri echitabil. Pentru
cercetători, aceasta poate însemna mai multe șanse de a-și dezvolta ideile. Pentru viitorii
angajați, ea poate reprezenta noi posibilități de instruire.
Instituţiile Uniunii Europeane, precum şi punerea în aplicare a politicilor europene
generează nevoia de resurse financiare proprii ale Uniunii Europene. Aceste resurse,
reflectate în bugetul Uniunii Europene, sunt fixate printr-o Decizie a Consiliului de
Miniştri al Uniunii cu unanimitate de voturi, iar decizia trebuie ratificată de parlamentele
naţionale ale fiecăruia dintre statele membre. Potrivit Tratatului de la Roma, Comunitatea
Economică Europeană urma să fie finanţată pentru o perioadă de tranziţie prin contribuţii
ale statelor membre, înainte de evoluţia către sistemul resurselor proprii. Prin resurse
proprii se înţelegea o sursă de finanţare separată şi independentă a Comunităţii faţă de
sursa furnizată de statele membre, scopul acestei surse fiind finanţarea bugetului
comunitar.
În 1970, Consiliul a adoptat o decizie prin care a acordat Comunităţilor resurse
proprii pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Odată cu această decizie, contribuţiile
statelor membre au încetat şi s-au pus bazele unui sistem independent de finanţare.
Resursele proprii tradiţionale sunt taxele vamale şi taxele agricole, acestea constituind
venituri obţinute ca urmare a politicilor comunitare. TVA a fost adăugat în calitate de
resursă proprie încă printr-o decizie din 1970. În 1988, Consiliul a decis să introducă o a
patra resursă bazată pe PIB. Resursa TVA şi resursa bazată pe PIB reprezintă resurse
proprii complementare. Această modificare a avut loc în strânsă legătură cu deficitele
bugetare care au apărut în fiecare an din perioada 1982-1987. Pe lângă această măsură, în
anul 1988 s-a decis ca procedura bugetară să fie încadrată în cadrul Acordurilor
interinstituţionale. Perspectivele financiare diferă atât de planificarea financiară
indicativă, cât şi de bugetul plurianual. Principiile esenţiale care stau la baza procesului
bugetar comunitar sunt următoarele:
 - principiul unităţii, reglementat de art.268 din Tratatul instituind Comunitatea
Europeană (denumit în continuare Tratatul CE), precum şi de art.4-5 din Regulamentul
Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002, care prevede că toate veniturile şi cheltuielile
Comunităţii trebuie incluse într-un singur buget;
- principiul anualităţii, prevăzut în art. 6-13 ale Regulamentului Consiliului
nr.1605/2002 din 25 iunie 2002, care prevede că operaţiunile bugetare se referă la un
anumit an bugetar, care se suprapune peste cel calendaristic, adică începe la 1 ianuarie şi
se încheie la 31 decembrie;
- principiul echilibrului, prevăzut în art. 14-15 din Regulamentul Consiliului
nr.1605/2002, presupune că veniturile estimate pentru un an bugetar trebuie să fie egale
cu alocaţiile de plată pentru acel an. Soldul fiecărui an financiar va fi inclus în bugetul
anului următor în categoria corespunzătoare veniturilor în cazul unui surplus bugetar sau
în categoria corespunzătoare alocaţiilor de plată în cazul unui deficit bugetar. Pentru
acoperirea deficitului bugetar nu pot fi împrumutate sume de bani. Orice cheltuială
suplimentară neprevăzută ce apare în timpul unui an bugetar este finanţată prin
rectificarea bugetului;
- principiul universalităţii, reglementat de art. 17-20 din Regulamentul Consiliului nr.
1605/2002 din 25 iunie 2002, prevede că totalul veniturilor va acoperi totalul alocaţiilor
de plată.
În elaborarea bugetului comunitar trebuie să se ţină seama de veniturile şi cheltuielile
ce pot fi prevăzute în acest document. În prezent, bugetul Uniunii Europene este finanţat
integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor categorii de venituri ale statelor
membre.
Pe lângă resursele proprii, bugetul mai este finanţat şi din alte surse, de mai mică
importanţă, cum ar fi diverse taxe şi contribuţii, venituri provenite din operaţiunile
administrative ale instituţiilor, dobânzi la plăţi întârziate şi amenzi precum şi surplusurile
din anii bugetari anteriori.
Execuţia bugetului Uniunii Europene se află, în conformitate cu prevederile Tratatelor
de constituire ale CEE şi UE, în responsabilitatea Comisiei Europene. În practică,
execuşia se realizează de către ofiţerii de autorizare(autorizează efectuarea cheltuielii) şi
ofiţerii de contabilitate(efectuează plăţile). De asemenea, Comisia se bazează pe statele
membre în execuţia bugetului comunitar. Astfel, resursele proprii ale bugetului comunitar
sunt colectate de statele membre în numele comunităţii, iar statele membre pot reţine
10% din suma resurselor proprii tradiţionale pentru a-şi acoperi costurile de colectare.
Odată ce bugetul a fost definitiv adoptat, fiecare stat membru este obligat să realizeze
către Comisie anumite plăţi.
Controlul execuţiei bugetare este intern sau extern. Astfel, fiecare instituţie exercită,
prin intermediul controlorilor şi auditorilor financiari, un control asupra modului în care
se desfăşoară operaţiunile bugetare. De asemenea, Comisia are dreptul ca, prin
intermediul funcţionarilor însărcinaţi cu prevenirea şi combaterea fraudelor, să efectueze
verificări locale. Uniunea Europeană a înfiinţat şi un organism cu rolul de a preveniri şi
combate frauda care apare în legătură cu fondurile proprii: Oficiul European de Luptă
Anti-Fraudă (OLAF). Obiectivele OLAF sunt: protejarea intereselor Uniunii Europene,
lupta împotriva fraudei, corupţiei sau oricărei alte activitaţi ilegale, inclusiv împotriva
celor apărute în cadrul instituţiilor europene. Comisia va realiza anual, în colaborare cu
statele membre, un raport privind eforturile realizate in domeniul combaterii fraudei şi
protejării intereselor financiare ale UE, pe care îl înaintează Parlamentului European.
TEMEI JURIDIC
- Articolul 272 din Tratatul CE1 , articolul 177 din Tratatul Euratom;
- articolele 31 la 47 din Regulamentul financiar (Regulamentul Consiliului (CE,
Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil
bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 24 din 16.9.2002), astfel modificat
prin Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 1995/2006 din 13 decembrie 2006, (JO
L 390 din 30.12.2006);
- Acordul interinstituţional (AII) din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna
gestiune financiară (JO C 139 din 14.6.2006);
- ANEXA IV la Regulamentul Parlamentului European– Procedura care se aplică
pentru examinarea bugetului general al Uniunii Europene şi a bugetelor suplimentare.

2. Structura veniturilor în dinamică; rolul “contribuţiei naţionale”

(se vor lua în calcul: anii 1987, 1988, 1993, 1999, 2000, 2006, 2007,
2013, 2016)

Anul 2000 2006 2007 2013 2016

Contribuția 72 702,0 87 322,9 93 414,5 124 378,3 112 080,2
națională

Analizând structura contribuției naționale observăm o creșere anuală substanțială

având în vedere numărul țărilor membre în timpul precizat.

3. Structura cheltuielilor în dinamică pe perioade de programare

(88-93, 94-99, 00-06, 07-13, 14-20 (pe politici –agricolă, de
coeziune, alte; pe teme); cheltuieli administrative

Din punct de vedere functional, structura cheltuielilor Uniunii Europene vizeaza

1. -agricultura;
2. -actiunile structurale;
3. -politica interna;
4. -actiunelr externe;
5. -cheltuieli administrative;
6. -strategia pentru preaderare;
7. -rezerve;
8. -largirea est-europeana;
 Cheltuielile pentru agricultura - in 2002 agricultura reprezenta 45,29% din
cheltuielile U.E., adica 42.800 milioane de euro. Obiectivele politicii agrare comune,
stabilite prin tratate justifica importanta bugetara a acestui sector, fiind vorba de
argumentarea competitivitatilor agricole, garantarea unui nivel de viata echilibrat,
stabilirea pietelor si garantarea securitatii aprovizionarii si stabilirea unor preturi
rezonabile pentru consumatori.
In mare parte aceste obiective au fost atinse, dar politica agricola comuna a
fost reformulata in acesti ultimi ani pentru a tine cont de noul context international si
de mediul ambiant in care se desfasoara activitatile agricole.
Reformele, bazate pe unele preturi mai competitive si pe ajutoarele directe
pentru agricultori a permis reducerea excedentelor, iar obiective care pun capat
exodului rural si protejarea mediului inconjurator favorizeaza mai ales mentinerea
culturilor traditionale precum si dezvoltarea obiectivelor turistice. Pentru aceste realizari
politica agrara comuna se sprijina pe un pilon important numit politica de dezvoltare
rurala.
Cheltuieli pentru actiunile structurale : sunt impartite in credite obligatare si in
credite de plati. Aceste cheltuieli au o valoare de 31.445 milioane euro, reprezentand
un procent de 33,29% din fondul total alocat cheltuielilor totale.
Cheltuieli pentru politica interna : inregistreaza in medie 5.950 milioane euro la
nivelul anului 2002, respectiv 6,30%, reflectand prioritatea cuvenita justitiei si
afacerilor interne. Parlamentul creaza noi linii pentru conceperea unor proiecte si
actiuni pregatitoare pentru a favoriza schimburile intre statele membre, pentru
autoritatile juridice, ajutarea victimelor cazute in urma actelor teroriste sau ajutarea
intreprinderilor mici si mijlocii.
Actiunile externe. Intre noile necesitati figureaza in special reconstructiile din
Irak si creditele ajutorului umanitar. Politica externa si de securitate comuna beneficiaza
de asemenea de o crestere importanta in termeni relativi ajungand la 4,83% pentru a
tine cont in special si de actiunile politice din Bosnia si Hertegovina precum si din
Republica Yugoslava (Macedonia). Politica externa a Uniunii este deci dirijata de tarile
din restul lumii, detinand in ultimii ani o mare importanta, ajutorul umanitar si sprijinul
tarilor din Europa Centrala si Orientala. O parte din bugetul actiunilor externe se
dedica cooperarii cu celelalte state dezvoltate precum Japonia si Statele Unite.
Cheltuieli administrative - inregistreaza in anul 2002 suma de 4,600 milioane
euro, adica, 4,87% din total, acest fapt trebuind sa permita contractarea a 2.374 locuri de
munca dintre care 780 sunt ale Comisiei, pentru a face fata temelor legislative in special
celor lingvistice, traduceri si interpretari, dar de asemenea si pentru gestionarea ajutorului
regional din noile tari membre. Cheltuielile totale de functionare impreuna cu cele ale
institutiilor europene sunt cheltuieli relationate cu functionarii salariati si pensionarii
edificiilor si materialului.
Cheltuieli consacrate strategiei de preaderare : sunt destinate a pregati tarile
candidate la aderarea la U.E., suferind un puternic retroces de 3,30% in anul 2002 in
urma aderarii tarilor candidate care beneficiau de aceste fonduri, suma fiind de 3.120
milioane euro.
Rezervele inregistreaza in anul 2002 suma de 900 milioane euro, procentual
atingand cota de 0,95% din total.
 Cheltuielile cu largirea est-europeana inregistreaza in anul 2002 suma de 1.109
milioane euro, ceea ce procentual reprezinta 1,17% din totalul cheltuielilor U. E.

Cheltuielile pentru agricultura tind catre 43.900 milioane euro in 2003,

lasand o marja semnificativa in cadrul perspectivelor financiare. Cheltuielile prevazute
pentru dezvoltarile rurale sunt in proportie de 22,78%, in timp ce alte cheltuieli agricole
sunt doar de 22% in total. Pentru realizarea obiectivelor turistice, politica agrara
comuna se sprijina pe un pilon important numit politica de dezvoltare rurala.
Cheltuielile pentru actiunile structurale cu privire la anul 2003 inregistreaza
valoarea de 32.600 milioane euro. Creditele inregistreaza in credite obligatare cota de
23,25% si in credite de plati cota de 10%.
Cheltuielile pentru politica interna inregistreaza in medie 6.000 milioane
euro la nivelul anului 2003, respectiv un procent de 6,12%. Programele Tineretea cu
Europa si Servicii voluntare Europene sprijineau in 1998 proiecte la care participau
80.000 de tineri. Printre celelalte proiecte interne se regaseste si mediul ambiant,
sectorul audiovizualului si cultural, informatia si comunicarea.
Actiunile externe. Politica externa si de securitate comuna beneficiaza de un
procent de 4,66%.
Europa si bugetul sau decid ca tarile din Uniunea Sovietica sa primeasca 450
milioane euro in special pentru conceperea programului Tacis de asistenta tehnica si
recuperarea ei economica. Regiunilor din Balcani li se dedica o parte importanta de 360
milioane euro dedstinata reconstructiilor din Kosovo din urma razboiului din prirnavara
anului 1999.
Cheltuieli administrative inregistreaza in anul 2003 suma de 700 milioane
euro, adica, 4,79% din total. Cheltuielile totale de functionare impreuna cu cele ale
institutiilor europene sunt cheltuieli relationate cu functionarii salariati si pensionarii
edificiilor si materialului.

Cheltuieli consacrate strategiei de preaderare sunt destinate a pregati tarile

candidate la aderarea U.E. suferind un puternic retroces de 3,18% in anul 2003 in
urma aderarii tarilor candidate care beneficiau de aceste fonduri. Suma de 3.120
milioane euro in credite obligatare este consacrata instrumentelor de preaderare
utilizate in favoarea Romaniei si Bulgariei, care aderare era prevazuta pentru anul
2007.

Rezervele au inregistrat in anul 2003 de 650 milioana euro, adica 0,66%.Cheltuielile

cu largirea est-europeana sunt de la 1.109 milioane euro suma inregistrata in anul
2002. Structural, cheltuielile pentru anu! 2003 se prezinta ca in graficul de mai jos.
 4. Contribuţia britanică

Comisarul european nominalizat de Regatul Unit este Julian King. El are ca

portofoliu uniunea securității. Comisia este reprezentată în fiecare țară a UE de către un
birou local, numit „reprezentanță”. Regatul Unit are 24 de reprezentanți în Comitetul
Economic și Social European. Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte
grupuri de interese și este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se
obține o imagine mai clară a posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor
de lucru în țările membre. Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt
repartizate în mod echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai
dezvoltată economia unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are
obiectivul de a redistribui bogăția, ci mai degrabă pe acela de a se concentra asupra
nevoilor tuturor europenilor, în ansamblu.
Relația financiară dintre Regatul Unit și UE (2015):

 Cheltuielile UE în Regatul Unit: 7,458 miliarde EUR

 Cheltuielile UE în Regatul Unit, ca procent din venitul național brut (VNB) al
acestei țări: 0,30 %
 Contribuția Regatului Unit la bugetul UE: 18,209 miliarde EUR
 Contribuția Regatului Unit la bugetul UE, ca procent din VNB: 0,72 %

Soluționarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit este una dintre cele mai
spinoase probleme ale negocierilor Brexit în curs de desfășurare. În calitate de membru al
UE, Regatul Unit și-a asumat anumite obligații, cum ar fi cele pentru bugetul UE pe
termen lung cunoscut sub numele de cadru financiar multianual. Acum, când pleacă,
provocarea constă în a calcula în timpul negocierilor cu UE privind retragerea și
viitoarele relații care sunt angajamentele restante. Decizia britanică de a părăsi UE
afectează și viitoarele bugete ale UE, deoarece vor exista mai puține state membre care să
contribuie. Aflați detalii din interviul cu Jens Geier, deputatul european care a negociat în
numele Parlamentului cu privire la cea mai mare parte a bugetului UE pentru 2017.
Marea Britanie va putea achita o contribuţie suplimentară de 1,7 miliarde de lire (2,1
miliarde euro) sterline la bugetul Uniunii Europene în două rate, până în luna septembrie
a anului viitor, mult după alegerile generale care vor avea loc în Regatul Unit.
 5. Structura pe ţări a veniturilor şi cheltuielilor, resoectiv structura
tematică a alocărilor bugetare pentru bugetul anual 2016 (de
observat contribuţiile la buget, alocările bugetare pe capitole de
cheltuieli, contribuţiile nete);

6. Propunerile Comisiei pentru Perspectivele financiare 2014-2020;

executia bugetara curenta (situatia efectiva fata de cea
planificata)

Cadrul financiar multianual (CFM, fostele „perspective financiare”) nu reprezintă bugetul

UE pentru o perioadă de șapte ani, ci un mecanism menit să asigure previzibilitatea
cheltuielilor UE și, în același timp, respectarea unei discipline bugetare stricte. CFM
definește sumele maxime („plafoanele”) pentru fiecare domeniu de cheltuieli majore
(„rubrică”) din bugetul Uniunii. În acest context, în fiecare an, Parlamentul European și
Consiliul, care reprezintă „autoritatea bugetară” a Uniunii, trebuie să stabilească de
comun acord bugetul pentru anul următor. În realitate, bugetul anual adoptat se situează
întotdeauna sub plafonul global al CFM.
CFM stabilește, de fapt, prioritățile politice pentru anii următori și reprezintă, prin
urmare, atât un cadru politic, cât și unul bugetar („În ce domenii ar trebui să investească
Uniunea mai mult sau mai puţin în viitor?”

CAPITOLUL 2
CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL
Articolul 312
(1) Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluției ordonate a cheltuielilor
Uniunii în limita resurselor proprii. Acesta se adoptă pentru o perioadă de cel puțin cinci
ani. Bugetul anual al Uniunii respectă cadrul financiar multianual.
(2) Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă un
regulament care stabilește cadrul financiar multianual. Consiliul hotărăște în unanimitate
după aprobarea Parlamentului European, care se pronunță cu majoritatea membrilor care
îl compun. Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care autorizează
Consiliul să hotărască cu majoritate calificată în cazul în care adoptă regulamentul
menționat la primul paragraf.
(3) Cadrul financiar stabilește valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pentru
angajamente pe categorii de cheltuieli și ale plafonului anual de credite pentru plăți.
Categoriile de cheltuieli, al căror număr este limitat, corespund marilor sectoare de
activitate ale Uniunii. Cadrul financiar prevede orice alte dispoziții utile bunei desfășurări
a procedurii bugetare anuale.
(4) În cazul în care regulamentul Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu a
fost adoptat la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele și celelalte dispoziții
corespunzătoare ultimului an al acestui cadru se prorogă până la adoptarea acestui act.
(5) Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul
European, Consiliul și Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea.
Cadrul financiar multianual (CFM, fostele „perspective financiare”) nu reprezintă bugetul
UE pentru o perioadă de șapte ani, ci un mecanism menit să asigure previzibilitatea
cheltuielilor UE și, în același timp, respectarea unei discipline bugetare stricte. CFM
definește sumele maxime („plafoanele”) pentru fiecare domeniu de cheltuieli majore
(„rubrică”) din bugetul Uniunii. În acest context, în fiecare an, Parlamentul European și
Consiliul, care reprezintă „autoritatea bugetară” a Uniunii, trebuie să stabilească de
comun acord bugetul pentru anul următor. În realitate, bugetul anual adoptat se situează
întotdeauna sub plafonul global al CFM. CFM stabilește, de fapt, prioritățile politice
pentru anii următori și reprezintă, prin urmare, atât un cadru politic, cât și unul bugetar
(„În ce domenii ar trebui să investească Uniunea mai mult sau mai puţin în viitor?”)
Plafonul global de angajamente propuse de Comisie pentru perioada 2014-2020 este de 1
033,2 miliarde EUR. Această sumă este egală cu cea din ultimul an al actualului CFM
(2013) înmulțită cu 7 (numărul de ani). Acest plafon reprezintă 1,08 % din VNB-ul UE,
faţă de 1,12 % pentru actualul CFM. Plafonul pentru plăţi este egal cu 1,03 % din VNB
(1,06 % pentru perioada 2007-2013).
Aceste cifre nu includ o serie de instrumente de flexibilitate care sunt în mod tradițional
în afara CFM, deoarece nu sunt „programabile” (rezerva pentru ajutoare de urgenţă,
Fondul european de ajustare la globalizare, Fondul de solidaritate, instrumentul de
flexibilitate). Cu toate acestea, dacă, în caz de urgenţă, autoritatea bugetară decide să
mobilizeze fonduri suplimentare, acestea sunt înscrise în bugetul anual al UE. În plus,
Fondul european de dezvoltare este finanţat în afara bugetului, din cauza unei chei
diferite de finanţare.

Coeziunea
Finanţarea acţiunilor de coeziune va continua să se concentreze pe regiunile și statele
membre cel mai puţin dezvoltate. Cu toate acestea, pentru a facilita procesul de excludere
progresivă a regiunilor din obiectivul de convergenţă și pentru a plasa pe aceeași poziţie
regiunile cu același nivel de prosperitate, se va crea o nouă categorie de regiuni de
tranziție (al căror PIB pe cap de locuitor se situează între 75 % și 90 % din media UE).
Fondurile de coeziune se vor concentra pe investiţiile care contribuie la atingerea
obiectivelor cuantificate stabilite în Strategia Europa 2020, pe baza unor dispoziții
specifice privind condiționalitatea. Condiţionalitatea va fi de două tipuri: condiţii ex ante,
care trebuie îndeplinite înainte de efectuarea plăţilor, și condiţii ex post, care vor permite
eliberarea de fonduri suplimentare numai dacă se constată obţinerea rezultatelor scontate.
Priorităţile și condiţiile de finanţare, care includ un sistem de monitorizare progreselor
realizate în atingerea obiectivelor stabilite, vor face parte din contractele de parteneriat pe
care urmează să le încheie Comisia cu fiecare stat membru. Fondul social european va
sprijini acţiuni structurale de coeziune economică, socială și teritorială, prin intermediul a
patru mari domenii de investiții: ocuparea forţei de muncă, educaţie, incluziune socială,
îmbunătăţirea sistemului de administraţie publică. De asemenea, punerea în aplicare va fi
simplificată în vederea diminuării sarcinii administrative care le revine statelor membre.
Fondul european de ajustare la globalizare va continua să ofere sprijin pentru lucrătorii
disponibilizaţi ca urmare a unor schimbări structurale majore. În plus, acest fond își va
extinde domeniul de aplicare pentru a reduce impactul noilor acorduri comerciale asupra
agricultorilor

Noutăți în materie de cercetare și inovare

Cele mai importante trei programe de finanţare pentru cercetare și dezvoltare (Programul
pentru competitivitate și inovare, Al șaptelea program-cadru și Institutul European de
Inovare și Tehnologie) vor fi reunite într-un cadru strategic comun, Orizont 2020, pentru
a elimina fragmentarea și pentru a evita suprapunerile. Schemele de finanţare vor fi
standardizate și simplificate. De asemenea, pentru toate schemele de finanţare va exista
un set unic de reguli privind participarea, auditul, structurile de sprijin, difuzarea
rezultatelor și schemele de rambursare. În ceea ce privește finanţarea, instrumentele
financiare inovatoare vor ajuta la mobilizarea investițiilor private precum parteneriatele
public-privat.

Noutăți în materie de agricultură și mediu

Ecologizarea a 30 % din plățile directe către fermieri: pentru a se asigura că politica
agricolă comună (PAC) contribuie la îndeplinirea de către UE a obiectivelor de mediu și a
celor legate de politica climatică, 30 % din plăţile directe vor fi condiţionate de
respectarea unei serii de cele mai bune practici în materie de mediu, în plus faţă de
obligaţiile în materie de ecocondiţionalitate existente.
Convergența plăților: nivelurile ajutorului direct acordat pentru fiecare hectar vor fi
adaptate progresiv (ţinând seama de diferenţele care există în continuare în ceea ce
privește nivelurile de salarizare și costurile de producţie) pentru a se asigura o repartizare
mai echitabilă a plăţilor directe între fermierii europeni. Până în 2020, statele membre cu
plăţi directe mai mici de 90 % din media UE ar trebui să reducă diferenţa dintre nivelul
actual și 90 % din media UE cu o treime. Această convergenţă va fi finanţată în mod
proporţional de statele membre al căror nivel de plăţi directe se situează peste media UE.
Plafonarea nivelului plăţilor directe prin limitarea nivelului de bază al ajutorului direct
pentru venit de care pot beneficia exploataţiile agricole de dimensiuni mari, ţinând seama,
în același timp, de economiile de scară ale unor structuri mai mari și de locurile de muncă
directe pe care le generează acestea. Propunerea va permite reutilizarea economiilor în
cadrul alocării bugetare pentru dezvoltare rurală și, prin urmare, menţinerea acestora în
pachetele financiare ale statelor membre care au realizat aceste economii.

Poziția României
România consideră propunerile Comisiei Europene ca reprezentând un punct de plecare
bun în ceea ce priveşte negocierile privind viitorul cadru financiar multianual post-2013.
De asemenea, România susţine legătura solidă între priorităţile de finanţare ale bugetului
UE şi obiectivele Strategiei Europa 2020, prin care se asigură o utilizare mai eficientă,
strategică şi integrată a resurselor financiare comunitare în scopul generării de valoare
adăugată europeană. România susţine principiile pe care Comisia Europeană le propune
pentru viitorul cadru financiar multianual post-2013 şi salută menţinerea, între acestea, a
principiului solidarităţii. În ceea ce priveşte priorităţile viitorului cadru financiar
multianual al UE 2014-2020, România consideră necesară asigurarea finanţării adecvate
pentru politica de coeziune şi politica agricolă comună, având în vedere faptul că
principala prioritate pentru România constă în reducerea decalajelor de dezvoltare faţă de
restul din ţărilor UE. Cât priveşte durata viitoarei perspective financiare, România susţine
perioada propusă de şapte ani, considerând că aceasta corespunde cel mai bine intereselor
naţionale.
 7. Priorităţi de finanţare 2007-2013 versus 2014 – 2020 (raportarea
la obiectivele strategice ale UE)

Noutățile perioadei 2014-2020:

 Accent mai puternic pe rezultate: ținte mai clare și măsurabile pentru un grad
sporit de răspundere.
 Simplificare: același set de norme pentru cinci fonduri.
 Condiții: introducerea unor precondiții specifice anterior canalizării fondurilor.
 Consolidarea dimensiunii urbane și combaterea excluziunii sociale: o sumă
minimă din FEDR alocată pentru proiectele integrate la nivelul orașelor și din FSE pentru
susținerea comunităților marginalizate.
 Conexiune cu reforma economică: Comisia poate suspenda finanțarea unui stat
membru care nu respectă normele economice ale UE.
Prioritățile perioadei 2014-2020 sunt:
Politica de coeziune are 11 obiective tematice destinate creșterii pentru perioada 2014-
2020.
 Investițiile din FEDR vor sprijini toate cele 11 obiective, însă obiectivele 1-4 sunt
principalele priorități de investiții.
 Principalele priorități ale FSE sunt obiectivele 8-11, cu toate că fondul sprijină, de
asemenea, obiectivele 1-4.
 Fondul de coeziune sprijină obiectivele 4-7 și 11.

Politica regională influenţează toate părţile UE şi la toate nivelurile - de la scară

UE şi naţională la regiunile şi comunităţile locale ale Europei. Aceasta face parte din
politica de coeziune a UE, strategia Uniunii Europene de promovare şi de sprijinire a
dezvoltării globale armonioase a statelor sale membre şi a regiunilor sale. Politica este
pusă în aplicare de organismele naţionale şi regionale în parteneriat cu Comisia
Europeană.
Cadrul politicii de coeziune este stabilit pentru o perioadă de 7 ani. Perioada curentă
acoperă anii 2014-2020.
Etapele punerii în aplicare a politicii sunt:
 Bugetul politicii şi normele de utilizare a acestuia sunt stabilite de comun acord
de Consiliul European şi de Parlamentul European pe baza unei propuneri a Comisiei. Pe
lângă normele comune pentru fondurile structurale şi de investiţii europene (FEDR, FSE,
FC, FEADR şi FEPAM) există norme specifice pentru fiecare fond.
 Principiile şi priorităţile politicii de coeziune sunt create printr-un proces de
consultare între Comisie şi ţările UE. Fiecare stat membru elaborează un proiect de Acord
de parteneriat care evidenţiază strategia ţării şi propune o listă de programe. Pe lângă
acesta, statele membre prezintă proiecte de programe operaţionale (PO) care acoperă
 toate statele membre şi/sau regiunile. Vor exista, de asemenea, programe de cooperare
care implică mai multe ţări.
 Comisia negociază cu autorităţile naţionale asupra conţinutului final al Acordului
de parteneriat, precum şi asupra fiecărui program. Programele prezintă priorităţile ţării
şi/sau ale regiunilor sau domeniul de cooperare vizat. Lucrătorii, angajatorii şi
organismele societăţii civile pot participa la programarea şi la gestionarea programelor
operaţionale.
 Programele sunt puse în aplicare de statele membre şi de regiunile
acestora. Aceasta presupune selectarea, monitorizarea şi evaluarea a sute de mii de
proiecte. Această activitate este organizată de "autorităţile de gestionare" din fiecare ţară
şi/sau regiune.
 Comisia alocă fondurile (pentru a permite ţărilor să înceapă efectuarea
cheltuielilor pentru programele proprii).
 Comisia plăteşte cheltuielile autorizate pentru fiecare ţară.
 Comisia monitorizează fiecare program, împreună cu ţara vizată.
 Comisia şi statele membre depun rapoarte pe perioada de programare.
Pentru informaţii suplimentare, consultaţi regulamentele aplicabile fondurilor structurale
şi de investiţii europene.