POTENŢIALUL SURSELOR REGENERABILE DE ENERGIE DIN

ROMÂNIA
Coordonator ştiinţific: şef lucr. dr. Cecilia NEAGU

Studenţi, anul III: Olguţa Georgiana CALCIU, Nicoleta Daniela FLOREA

REZUMAT

Energiile regenerabile sunt considerate în practică, energiile care provin din surse care fie că se
regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile.
Scopul lucrării este de a analiza potenţialul surselor de energie regenerabilă din România, precum și
modalităţile de valorificare a acestora, deoarece pe măsură ce sectorul energetic se schimbă pentru a oferi
tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, el poate să sprijine redresarea economică prin investiţii în
produse şi servicii cu valoare adăugată mare, prin inovaţie şi crearea de locuri de muncă.

Cuvinte cheie : biomasă, dependenţă energetică, emisii de carbon, energie regenerabilă.

INTRODUCERE

Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul

energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare,
a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice şi a căldurii geotermale pot fi captate
de către oameni utilizând diferite procedee [2].
Modul în care ne obţinem energia ocupă un loc important în cadrul eforturilor de a
reduce poluarea şi schimbările climatice.
În prezent, energia în ţara noastră provine încă în cea mai mare parte din combustibili
fosili, care emană gaze cu efect de seră atunci când sunt arşi pentru a produce energie. Pe de
altă parte, sursele de energie regenerabile nu emit gaze cu efect de seră, sau emit doar cantităţi
mici pe durata lor de utilizare.
Creşterea ponderii acestor surse în mixul nostru energetic va contribui la reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră şi a „amprentei” noastre colective de carbon.
O cotă de 20 % a energiilor regenerabile ar putea însemna evitarea a 600-900 Mt CO2
(milioane de tone de CO2) pe an. De asemenea, energia regenerabilă va contribui la reducerea
poluării aerului, influenţându-ne astfel în mod direct sănătatea [4].

MATERIAL SI METODĂ

Principalul obiectiv al acestei lucrări este de a analiza potenţialul surselor de energie

regenerabilă din România, precum şi modalităţile de valorificare a acestora, în contextul
reducerii dependenţei importului de resurse energetice.
Reducerea dependenţei de importul de resurse energetice constituie un deziderat cu atât
mai important cu cât documentele strategice în domeniu (între care Strategia energetică a
României 2010-2035) avansează perspectiva unei creşteri a dependenţei de importurile
energetice de la circa 22 % în prezent la 60-70% pe termen mediu, în condiţiile în care structura
şi dinamica actuală a consumului se vor menţine [1].
Statele membre ale Uniunii Europene depind din ce în ce mai mult de importurile de
combustibili fosili (în special petrol şi gaze naturale) pentru transporturi şi producerea de
electricitate.
 În acest context, se impune valorificarea surselor de energie alternativă precum energia
regenerabilă, valorificarea acestora având ca scop nu doar reducerea dependenţei importului
de resurse energetice, cât şi protejarea mediului înconjurător.
Punerea în practică a unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului surselor
regenerabile de energie se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice a României pe termen
mediu şi lung, oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele
energetice şi înscrierea în acquis-ul comunitar în domeniu.
Principalele surse de furnizare a datelor pentru acest studiu sunt Agenţia Naţională de
Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) şi Oficiul European de Statistică (Eurostat).

REZULTATE SI DISCUŢII

Dependenţa Europei de importuri a crescut în ultimele două decenii şi se prevede că

până în 2035 va creşte la peste 80% în ceea ce priveşte petrolul şi gazul.
Unele state membre ale Uniunii Europene se bazează pe un singur furnizor şi adesea pe
o singură rută de aprovizionare pentru 80 -100% din consumul lor de gaz. Astfel, depind de
puterea de piaţă a singurului lor furnizor, a cărui strategie de stabilire a preţurilor este posibil
să nu urmeze întotdeauna o logică a pieţei.
Mai mult, combustibilii fosili reprezintă 78% din consumul intern brut de energie al
Uniunii Europene (fig 1).

Fig. 1. Consumul intern brut de energie Fig. 2. Rata dependenţei energetice în Uniunea
al Uniunii Europene în anul 2014 Europeană în anul 2014

Aşa cum se poate urmări din fiura 2, rata dependenței energetice (cea care indică
dependența de importuri de energie) a fost la nivelul Uniunii Europene de 53% în anul 2014
[3].
Din figura 2 se evidențiază faptul că România depinde de importuri de energie în
proporţie de 22,7% pentru a-şi asigura consumul intern, ţara noastră fiind astfel pe locul al
treilea într-un clasament al independenţei energetice procentuale în Uniunea Europeană,
potrivit situaţiei comunicate de Eurostat în anul 2014 [3].
România se înscrie ca stat membru al Comunităţii Europene, cu o industrie bazată în
mare parte pe consumul de resurse epuizabile, dar şi ca stat cu reale posibilităţi de a dezvolta
o structură energetică bazată pe energii regenerabile.
România ocupă locul opt între statele membre ale Uniunii Europene după ponderea
energiei obținute din surse regenerabile în consumul final brut, în 2014, arată datele prezentate
de Oficiul European de Statistică (Eurostat) [3].
 România deţine un potenţial semnificativ de surse regenerabile de energie (tabelul1).

Tabel 1. Potenţialul surselor regenerabile de energie din

România
Sursa de energie Potențialul Echivalent
regenerabilă energetic economic Aplicație
anual energie (mii
tep*)
Energie Termica 60x10^6 GJ 1.433 Energie
solarã termică
Fotovoltaicã 1.200 GWh 103,2 Energie
electrică
Energie eolianã 23.000 GWh 1.978 Energie
electrică
Energie hidro 46.000 GWh 3956 Energie
electrică
Biomasã 318x10^6 GJ 7.597 Energie
termică
Energie geotermalã 7x10^6 GJ 167 Energie Fig. 3. Potențialul surselor
termică regenerabile de energie în
* tep – tone echivalent petrol
România
Din figura 3 se conturează faptul că potențialul cel mai important al României este cel
de biomasă agricolă, o importantă sursă de carbon fixat pentru care însă, din păcate, în ţara
noastră nu există practici organizate de colectare.
În urma unei prelucrări minime, biogazul rezultat din biomasă poate fi introdus în
reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi utilizat la producerea de energie electrică şi termică.
Centralele pe biogaz pot fi utilizate, de asemenea, pentru echilibrarea sistemului energetic, prin
compensarea întreruperilor de furnizare ale centralelor eoliene şi fotovoltaice, dependente de
factorii meteo [5].
La finalul anului 2013, 23,9% din consumul final brut de energie electrică din România
era asigurat din surse regenerabile, cifra fiind extrem de aproape de ţinta naţională privind
ponderea regenerabilelor în mixul energetic românesc, fixată pentru 2020, de 24% [3].
România poate dezvolta sisteme de producţie pe toate tipurile de surse regenerabile, în
funcţie de specificul fiecărei zone geografice din ţară. Conform hărţii elaborate de către
Administrația Națională de Meteorologie, potenţialul energetic al României este repartizat
zonal, astfel:

Fig.4 Distribuţia regională a potenţialului surselor regenerabile în România

 În ţara noastră, cele mai multe investiţii s-au realizat în energie eoliană şi hidro, iar
cele mai puţine, în energie solară şi biomasă. Energia eoliană se situează pe primul loc ca
pondere în cadrul proiectelor aflate în curs de derulare (40%, conform Raportului anual de
activitate al Asociaţiei Internaţionale a Hidroenergiei - IHA), apoi hidroenergia (în segmentul
incomplet acoperit al microhidrocentralelor, deţine 39%), biomasă (16%), energia solară (5%)
[7].

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În concluzie, pentru România, valorificarea potenţialului surselor regenerabile de

energie are ca scop creşterea securităţii aprovizionării cu energie, prin diversificarea surselor
şi diminuarea ponderii importului de resurse energetice clasice, având ca finalitate dezvoltarea
durabilă a sectorului energetic şi protejarea mediului înconjurător.
Potenţialul utilizabil al acestor energii regenerabile este mult mai mic, datorită
limitărilor tehnologice, eficienţei economice şi restricţiilor de mediu.
Potrivit calculelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei
(ANRE), consumatorii de electricitate din România vor plăti 10 miliarde de euro în plus la
facturi până în anul 2020, pentru sprijinirea investiţiilor în energii regenerabile.
Cel mai mare impact, potrivit ANRE, va fi resimţit în 2016-2017, când consumatorii ar
putea ajunge să plătească pentru energie cu până la 30% mai mult [8].
Autorităţile trebuie să sprijine investitorii în surse regenerabile alternative. Uniunea
Europeană are o politică clară în direcţia sprijinirii producerii de energie din surse regenerabile,
în detrimentul celor din surse clasice. Dar acest sprijin trebuie acordat în mod judicios, în aşa
fel încât promovarea surselor regenerabile să se facă pe baza ratei interne de rentabilitate a
surselor de energie [5].
Un segment puternic dezavantajat de criza financiară din 2008, care nici acum nu s-a
redresat, este în România cel al producţiei de biomasă pentru biocarburanţi.
România dispune de circa 3 milioane ha necultivate de 20 de ani, care se află în diferite
stadii de degradare, fiind improprii cultivării agricole în condiţii durabile. O parte însemnată a
acestora poate fi împădurită, fără a necesita lucrări deosebite de îmbunătăţiri funciare [6].
În urma unei prelucrări minime, biogazul rezultat din biomasă poate fi introdus în
reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi utilizat la producerea de energie electrică şi termică.
Pentru reactivarea interesului în acest domeniu, sunt necesare:
1. Evaluarea beneficiilor asupra mediului. În acest context, costul suplimentar aferent
majorării consumului de biodiesel (pentru populaţie) trebuie pus în balanţă cu alte beneficii:
reducerea emisiilor de gaze cu efect seră, diversificarea structurii balanţei de energie,
posibilităţile oferite de utilizarea biomasei.
2. Stabilirea unor mecanisme diversificate de stimulare a producţiei de materie primă
pentru obţinerea biocombustibililor, prin: acordarea de facilităţi producătorilor agricoli pentru
cultivarea plantelor energetice (în concordanţă cu prevederile Uniunii Europene); acordarea de
stimulente pentru colectarea deşeurilor agricole şi a celor silvice.

BIBLIOGRAFIE

1. Ionescu, M. Valentin, Ghergheş, Ioan, 2012, Politici în domeniul energiei electrice din resurse
regenerabile; Riscuri asupra protecţiei mediului şi dezvoltării sustenabile, Asociaţia Română de Mediu;
2. Marinescu D. , Nicolae V. Surse regenerabile de energie, București 2004;
3. Oficiul European de Statistică - Bilanțul Strategiei Europa 2020;
 4. Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene - Beneficiile energiei regenerabile, 2013;
5. Papatulică M; Prisecaru P. - Dinamica energiilor regenerabile in UE si in Romania, Institutul Naţional
De Cercetări Economice, Bucuresti 2013;
6. Papatulică M; Prisecaru P., 2012, Promotion of renewable energies in EU. The development of biogas
production in Romania, Comunicare la Conferinţa internaţională „Eficienţa economică comparativă a diferitelor
forme de energie: prezent şi perspective;
7. Raportul anual de activitate 2014 al Asociaţiei Internaţionale a Hidroenergiei (IHA);
8. Raport anual 2014 al Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE).