Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro/reviste/psihiatru-ro/managementul-sevrajului-la-alcool-id-2091-cmsid-
66?fbclid=IwAR3xzVJfxWM-3bd6cvzLD2KIbrL7Coe2axA0k-VoehoxoFJNtZoNyARVqD0
Acidul valproic
Utilizarea acidului valproic a fost asociată cu scăderea necesarului de benzodiazepine,
cu scăderea riscului de crize convulsive, scăderea ratelor de renunţare şi cu scăderea
severităţii simptomelor de sevraj. Utilizarea este limitată din cauza profilului reacţiilor
adverse (confuzie, tremor, somnolenţă), care pot mima simptomele de sevraj,
împiedicând evaluarea corectă (44).
Medicaţia adrenergică
Medicamentele adrenergice (agoniştii a-2 cu acţiune centrală, cum ar fi clonidina, şi
antagoniştii b adrenergici, cum ar fi propranololul) sunt utilizate în general ca
adjuvanţi în tratamentul sevrajului la alcool, având efect în special pe simptomele
autonome, prin reducerea alurii ventriculare şi a valorii tensiunii arteriale, fără a avea
un efect dovedit în prevenirea/tratarea deliriumului sau a convulsiilor. Utilizarea
acestor agenţi a fost asociată cu scăderea necesarului de benzodiazepine.
Dexmedetomidine (DEX) este un agonist a2 mai potent decât clonidina, cu debut
rapid al acţiunii şi timp de înjumătăţire scurt(46).
WFSBP oferă un grad de recomandare de nivel C (dovezi de la cel puţin un studiu
randomizat, dublu-orb, cu comparator) acestui tip de medicaţie, cu specificarea de a fi
evitate la pacienţii deshidrataţi, la cei cu boală de nod sinusal sau cu bloc de ramură(5).
APA nu recomandă utilizarea acestor medicamente singure, ci numai în combinaţie cu
benzodiazepinele(6).
Agenţii anestezici
Propofolul şi barbituricele nu sunt recomandate de rutină în cazurile de sevraj la
etanol, ci numai ca terapie adjuvantă şi numai în contextul monitorizării în unităţi de
terapie intensivă. Barbituricele au un timp de înjumătăţire mare, ceea ce le face dificil
de titrat, iar supradoza induce detresă respiratorie şi comă, astfel că decizia de
utilizare a acestor agenţi trebuie luată cu precauţie, după ce au fost epuizate toate
celelalte metode de tratament şi au fost excluse alte comorbidităţi somatice(2,47).
Baclofen este un agonist al receptorilor GABA B cu efect miorelaxant.
Utilizarea baclofenului a fost asociată cu reducerea rapidă a severităţii
simptomelor de sevraj şi cu scăderea cravingului. Dat fiind că s-au realizat
puţine studii, nu există suficiente dovezi care să susţină eficacitatea în
tratamentul sevrajului(48).
Clometiazolul – derivat de tiamină cu efecte anticonvulsivante şi
hipnoinductoare, timpul de înjumătăţire este de 4 ore, poate fi administrat oral
sau intravenos; administrarea intravenoasă trebuie atent monitorizată, din cauza
riscului de reacţii adverse cardiace(49). WFSBP oferă un grad de recomandare de
nivel B(5). Ghidurile NICE recomandă utilizarea ca alternativă la
benzodiazepine sau carbamazepină, pentru pacienţii spitalizaţi, cu prudenţă la
reacţiile adverse(7).
Acidul-hidroxibutiric (GHB) are un timp de înjumătăţire scurt, are eficacitate
superioară placebo şi comparabilă cu a benzodiazepinelor în ceea ce priveşte
simptomele de sevraj la alcool, însă din cauza efectelor are un potenţial adictiv
mare, iar sevrajul la GHB poate fi foarte sever. WFSBP oferă un nivel de
recomandare C(5,50).
Tiamina – suplimentarea cu tiamină este recomandată atât de WFSB (nivel de
recomandare A), cât şi de NICE, pentru toţi pacienţii aflaţi la risc să dezvolte
encefalopatie Wernicke, cu recomandarea de administrare intravenoasă pentru
cazurile în care se suspicionează encefalopatia(5,7).
Concluzii
Managementul sevrajului la alcool este unul complex atât din cauza frecventelor
comorbidităţi asociate care trebuie luate în considerare, cât şi a evoluţiei imprevizibile
care caracterizează acest sindrom. Ghidurile internaţionale recomandă tratamentul
farmacologic nu doar ca o soluţie pentru atenuarea sindromului de sevraj, ci şi pentru
prevenţia evoluţiei către condiţii medicale cu mortalitate ridicată. O administrare
corectă a tratamentului nu este însă suficientă. Monitorizarea atentă a funcţiilor vitale,
precum şi evaluarea prognosticului şi a severităţii folosind scale, markeri sau
indicatori funcţionali contribuie la eficientizarea tratamentului. În ceea ce priveşte
medicaţia, anxioliticele din clasa benzodiazepinelor concomitent cu reechilibrarea
hidroelectrolitică rămân de primă intenţie. Alte clase de medicamente careşi-au
dovedit eficacitatea sunt anticonvulsivantele, medicaţia adrenergică, anestezică sau
cea antipsihotică.