Astmul bronsic

Criza de astm bronșic

Definiție:
Astmul bronsic este o criză de dispnee (greutate în respirație) paroxistică
expiratorie provocată de stenoză (îngustare a unui canal sau a unui orificiu din
organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc.)
funcțională spastică a bronhiilor.
Prevalența astmului bronsic în Romania (estimată) este între 4 - 6 %.

Cauze:
Putem vorbi aici de existenta unei predispoziții genetice (teren alergic) care
în prezenta factorilor cauzali (alergenii) duce la declanșarea bolii. Factorul
ereditar joacă de asemenea un rol important, astfel ca în aceeași familie putem
întâlni mai multe persoane cu astm sau alte afecțiuni alergice (eczema, rinita).
Dintre factorii alergici (astmul extrinsec sau alergic):
 acarienii – microorganisme prezente în praful de casă, fiind sursa de
alergeni cel mai frecvent implicată în apariția astmului;
 animalele de casa: câini, pisici, rozătoare;
 gândaci;
 fungi (mucegaiurile);
 polenuri;
 alergenele alimentare: carne,albuș de ou, lapte, pește, etc.;
 o serie de medicamente: aspirina, penicilina, analgetice și
antiinflamatoarele nesteroidiene fiind cel mai frecvent implicate.
Dintre factorii nealergici (astmul intrinsec):
 rolul cel mai important îl au factorii infecțioși: bronșite cronice,
sinuzite, etc.


Semne și simptome:
Criza de astm bronșic începe de regulă brusc, survine mai ales noaptea.
Accesul este precedat uneori de o stare prodromală (strănut, rinoree nazală, tuse
uscată).
Criza de astm bronșic se caracterizează prin:
 dispnee cu caracter expirator prelungit: bradipnee (rărire anormală a
mișcărilor respiratorii), cu expirație forțată (laborioasă și zgomotoasă)
șuierătoare;

1|Page
 Astmul bronsic

 dispneea este urmată de tuse și expectorație mucoasă, filantă,

eliberatoare;
 bolnavul este găsit în poziție șezând (ortopnee), cu capul înclinat
spre spate și sprijinit în mâini;
 faciesul exprimă spaimă și sete de sufocare: exoftalmie, gură
întredeschisă;
 tegument palid – cenușiu acoperit cu transpirații reci;
 hipersonoritate pulmonară, murmur vezicular diminuat, raluri
sibilante și ronflante;
 bradicardie (rărire normală sau patologică (sub 60 de pulsații) a
ritmului cardiac);
Criza are durată variabilă: ¼ oră – 3 ore și se termină relativ brusc.

Diagnostic, investigații și analize de laborator:

Stabilirea diagnosticului presupune o anamneza și un examen clinic
corect efectuate, un istoric sugestiv ăi efectuarea obligatorie a unei spirometrii.
Explorările clinice și paraclinice sunt esențiale pentru a contura
diagnosticul suspicionat.
Analizele de sânge: pentru a observa numărul eozinofilelor; dacă acestea
sunt crescute, atunci pot indica un grad ridicat de reactivitate bronșică și
predispoziție la alergii.
Apoi, pentru a exclude o infecție pulmonară, cum ar fi o pneumonie,
bronșită sau tuberculoza, se efectuează o radiografie toracică.
Examinarea specifica pentru determinarea disfuncției ventilatorii este
spirometria, ce conturează diagnosticul de astm bronșic prin determinarea
anumitor valori, cum ar fi debitul expirator de vârf (PEF), ce este un indice
specific din timpul unui expir forțat. Cu cat boala este mai severă, cu atât PEF
va fi mai mic. Trebuie știut faptul că pot apărea și valori normale în cazul în care
pacientul nu prezintă crize. Acest lucru nu înseamnă ca boala nu mai există, ci
că este vorba despre o remisie a ei.

Îngrijiri specifice și tratament:

 prevenirea expunerii la alergenul cauzal prin evitarea contactului cu
acesta,
 schimbarea locului de muncă în cazul astmului profesional,
 evitarea fumului de țigară și renunțarea la fumat daca este cazul,
 evitarea colectivităților mari de oameni în perioadele de epidemie de
gripă.

2|Page
 Astmul bronsic

Tratament este cel simptomatic și cuprinde clase de medicamente

selective sau neselective, care ajutș la dilatarea bronhiilor si, astfel, la reducerea
simptomelor.
Pe lângă medicamentele specifice există și medicamente sub forma de
spray, ce pot fi administrate doar în criza sau pentru întreținere.
Oxigenoterapia ajută și ea foarte mult în cazul crizelor severe când efectiv
pacientul se sufocă și îi scade saturația din sânge a oxigenului.
Un alt grup de medicamente utilizate frecvent sunt antialgicele, folosite
mai ales de cei care suferă de astm alergic.
Daca tratamentul nu este respectat conform indicațiilor medicului, atunci
pot apărea complicații, iar acestea pot fi: imediate, provocate de accesele de
tuse, si tardive, cauzate de suprainfecțiile bronșice care pot duce la insuficiență
respiratorie, dar și complicații iatrogene, consecință a tratamentului greșit
administrat și pot apărea: iritabilitate, tremurături, crampe musculare, palpitații,
insomnie, candidoza bucală (ciuperca la nivelul limbii sau a gurii), disfonie
(răgușeala).

Ce este interesant în legătură cu boala:

Având în vedere că astmul este o boală cronică, pe lângă măsurile de
prevenție enumerate mai sus, pacienții au nevoie în cele mai multe cazuri de un
tratament care va fi administrat pe termen lung, numit tratament de fond adaptat
în funcție de gradul de severitate al bolii care are rolul de a obține și menține
controlul bolii. Pe de alta parte, în cazul apariției unei crize, este necesară
folosirea unui alt tip de medicație, numita medicație de criză, adică
medicamente de tip bronhodilatator cu efect imediat dar cu durată scurtă de
acțiune.
Astmul este o afecțiune care presupune o colaborare interdisciplinară:
pneumolog – alergolog.

3|Page