Tulburari ale metabolismului proteic si lipidic

Dereglările metabolismului lipidic în insuficiența hepatică rezultă din

mobilizarea intensă a lipidelor din țesuturile adipoase paralel cu incapacitatea
ficatului de a metaboliza aceste lipide. În așa mod survine hiperlipidemia de
transport, iar din cauza incapacității ficatului de a metaboliza acizii grași – și
hiperlipidemia de retenție, invadarea organelor cu lipide, infiltrația și distrofia grasă a
ficatului, miocardului, rinichilor. Lipoliza intensă cu formarea în exces de acizi grași
conduce la oxidarea lor și acumularea excesivă de acetat. Din cauza deficitului de
oxalacetat devine imposibilă scindarea acetatului în ciclul Krebs, iar din cauza
deficitului de NADP.H devine imposibilă resinteza de acizi grași. În aceste condiții
surplusul de acetat nesolicitat este transformat în corpi cetonici – cetogeneza
(acetonă, acid beta-oxibutiric și acetilacetic), ceea ce conduce la acidoză metabolică.
De rând cu aceste modificări are loc diminuarea capacității ficatului de a sintetiza
fosfolipide și lipoproteine cu instalarea deficitului acestor substanțe. Consecințele
nocive ale dereglărilor metabolismului lipidic sunt hiperlipidemia, infiltrația și distrofia
grasă a ficatului, hipercetonemia, cetoacidoza.
Dereglările metabolismului proteic constau în afectarea sintezei de
proteine – albumine, globuline de transport, proteinele sistemului coagulant
(protrombina, fibrinogenul), proteinele sistemului antioxidant (transferina,
ceruloplasmina), dereglarea proceselor de transaminare, dezaminare, sinteza ureei
din amoniac. Consecințele acestor dismetabolisme sunt multiple. Hipoalbuminemia
conduce la hipoonchie cu edeme și hidropizii. Insuficiența globulinelor dereglează
transportul substanțelor biologic active – vitamine, microelemente, hormoni. Deficitul
de protrombină și fibrinogen, de rând cu deficitul de vitamina K consecutiv
malabsorbției intestinale a vitaminelor liposolubile, cauzează sindromul hemoragic, iar
deficitul antioxidanților – intensificarea proceselor de peroxidare. Dereglarea
proceselor de transaminare face imposibilă transformarea reciprocă a aminoacizilor,
în urma căreia diminuează sinteza proteinelor, se creează un surplus de aminoacizi –
hiperaminoacidemia cu eliminarea acestora în urină – aminoaciduria. Incapacitatea
ficatului de a sintetiza ureea conduce la acumularea în exces a amoniacului –
1
hiperamoniemia cu alcaloză metabolică, se stopează disocierea oxihemoglobinei,
survine spasmul vaselor cerebrale și encefalopatia din cauza hipoxiei creierului.
Alcaloza metabolică se complică cu alcaloza respiratorie, din cauză că
hiperamoniemia provoacă hiperventilație și eliminarea excesivă a dioxidului de carbon
din sânge

Metabolismul bazal este nivelul cel mai scazut de energie , necesar intretinerii
functiilor vitale ale organismului (digestia, respiratia, circulatia,excretia, activitatea
sistemuluinervos etc ) in stare de repaus absolut. Repausul absolut se refera la un
repaus complet atat al musculaturii scheletice, cat si al musculaturii tractului
digestive. Corpul uman consuma in jur de 60% -70% din energia noastra, fie
ingerata prin alimente sau din rezervele corpului .Metabolismul bazal depinde de mai
multi factorii :
- Varsta – cu varsta metabolismul bazal scade cu 2 % pe deceniu dupa varsta de
20 ani ;-greutatea- metabolismul bazal creste o data cu greutatea ;
- Sexul – barbatii au o masa musculara mai mare si ard mai multe calorii decat
femeile ;
- Temperatura externa – expunerea la frig, creste metabolismulbazal ;-dieta –
foamea poate scadea metabolismul bazal si arde mai putine calorii ;
- Grasimea corporala – persoanele cu un raport de grasdime mai mica, au un
metabosismmai mare ;
- Exercitii – exercitiile fizice nu doar influenteaza greutatea corpului si arderea de
calorii,dar au si influenta asupra metabolismului bazal ;- glande – thyroxin este un
factor important in cresterea metabolismului bazal. Cu cat mai mult thyroxin e
produs, cu atit mai mult creste metabolismul. Adrenalina de asemenea creste
metabolismul bazal. Evaluarea cat mai exacta a greutatii ideale se face prin luarea in
considerare a compozitiei corpului dumneavoastra: cat de mult din greutate este
reprezentata de masa musculara (muschi si oase) si in ce proportie este prezenta
grasimea corporala.
Pentru o stare optima de sanatate, tesutul adipos din organism nu trebuie sa
depaseasca 20% din greutatea totala a corpului in cazul barbatilor si, 30% in cazul

2
femeilor. Pentru oamenii care trebuie sa isi mentina greutatea specifica exista solutii
drastice, cum ar fi chirurgia cosmetica sau liposuctia, dar si antrenamentele intense.
O greutate sanatoasa este cea potrivita pentru corpul si inaltimea dumneavoastra si
se bazeaza pe indicele de masa corporala (IMC), dar si pe dimensiunea taliei
(circumferinta taliei).
Daca IMC este mai mic de 18.5 sunteti in categoria subponderali. Daca IMC este
intre 19-24.9 va aflati in intervalul de greutate recomandat pentru inaltimea
dumneavoastra. Sanatatea, insa v-ar putea fi pusa in pericol daca nu faceti activitate
fizica in mod regulat si nu va hraniti sanatos.
Daca IMC este intre 25-29.9 va aflati in categoria celor care au exces de greutate.
Acest lucru posibil sa fie sau nu sanatos, in functie de anumiti factori, cum ar fi
dimensiunea taliei, dar si alte probleme de sanatate.
Daca IMC este peste 30 sau mai mare, va incadrati in categoria celor care sufera de
obezitate. Posibil sa aveti nevoie sa pierdeti in greutate si sa va schimbati obiceiurile
de alimentatie sau activitatile, pentru a fi sanatosi si a ramane sanatosi.
Este important de stiut ca IMC este doar o unitate de masura pentru
sanatatea dumneavoastra. O persoana care nu are un IMC normal poate fi
sanatoasa, daca are obiceiuri alimentare sanatoase si face sport cu regularitate.

Persoanele care sunt slabe, dar nu fac sport in mod constant sau nu mananca
alimente nutritive, nu sunt neaparat sanatoase pentru ca sunt mai subtiri.
Energia (caloriile) sunt arse şi folosite de corpul uman pentru a respira, a pompa
sângele, a menţine temperatura corpului, a funcţiona organele interne cum ar fi
ficatul, creierul, inima, etc. Corpul uman consumă în jur de 60%-70% din energia
noastră, fie îngerată prin alimente sau din rezervele corpului