Memoria si Uitarea

Memoria este una din functiile de baza care ne ajuta sa functionam ca si indivizi in
societate. Uitarea sau pierderea memoriei poate afecta major viata unui individ, fie ca
este vora de evenimente recente sau din trecut, ori uitarea unor gesturi sau abilitati
proprii vietii de zi cu zi. Exista, insa, si situatii in carea este mai putin ingrijoratoare, prin
care trecem cu totii : nu reusim sa ne aintim o informatie in timpul unui examen sau
uitam daca am incuiat usa la plecare. Din fericire, majoritatea uitarii este de acest tip –
minor si fara consecinte severe asupra calitatii vietii. Mai mult, exersarea memoriei
contribuie la ameliorarea acestor ,,scapari’’ neplacute. In plus, este normal ca memoria
sa fie mai putin eficienta odata cu imbatranirea.

Totusi este necesar sa cunoastem indiciile prin care uitarea semnaleaza o boala
serioasa a memoriei, deoarece adresarea precoce la medic si instaurarea unui tratament
adecvat pot imbunatati calitatea vietii pe o perioada cat mai lunga. Dementele sunt cele
mai comune cauze ale uitarii patologice, dar nu singurele instante patologice in care
apare uitarea sau amnezia. Acest grup de afectiuni, care include si boala Alzheimer,
afecteaza puernic viata unui individ, amnezia progresiva fiid asociata cu distorsionarea
capacitatii de intelegere, judecata si limitarea limbajului.

Ce este memoria si cum functioneaza

Memoria implica grupuri de neuroni din sistemul nervos central, care sunt
organizati in retele complexe. Atunci cand un eveniment este semnificativ, conexiunea
dintre anumiti neuroni este potentata si ramane modificata o perioada variabila de
timp(proportional cu durata amintirii).

Memoria pe termen scurt – implica in principal neuronii din cortexul lobului pre-
frontal. Aceasta zona este situata in partea anterioara a creierului si este foarte
dezvoltata la oameni. O amintire pe termen scurt poate fi integrata in memoria de tip
functional, care este utilizata pentru a programa o actiune. De exemplu, retinerea unei

1
pozitii la sah pentru a putea evalua posibilele mutari, implica utilizarea acestui tip de
memorie.

Memoria pe temen lung – are drept substrat anatomo-fiziologic principal

hipocampusul si conexiunile sale cu anuite zone ale cortexului cerebral. Hipocampusul
este o regiune a creierului esentiala pentru formarea unor amintiri noi si navigarea
spatiala. Un eveniment declanseaza activarea mai multor zone din cortexul cerebral (
asociate cu auzul, vazul, gustul, miscarea), care sunt conectate intre ele cu ajutorul
hipocampusului. Se creaza astfel un tipar specific care poate fi reactivat atunci cand se
incearca amintirea evenimentului. Dupa suficient timp, amintirea este consolidata ceea
ce inseamna ca circuitul neuronal specific unei amintiri este atat de bine stabilit, incat
hipocampusul nu mai este necesar pentru a ,,reactiva’’ amintirea, iar ea este accesata
mai rapid, direct din cortex. Un exemplu este ceea ce se numeste memorie semantica –
responsabila, printre altele, de vocabular.

Tipuri de memorie :

Memoria este un proces complex si stratificat in timp, iar tipurile de memorie se

intrepatrund si se suprapun. Totusi, didcatic, memoria poate fi clasificata in :

Memorie pe termen scurt :

- Memorie senzoriala – dureaza cateva secunde si se refera la stimuli

ambientali care sunt receptionati cu ajutorul organelor de simt. Cuprinde
memoria iconica(a imaginilor) si ce ecoica(a sunetelor).
- Memorie pe termen scurt – atunci cand o persoana este concentrata asupra
informatiilor inregistrate cu ajutorul memoriei senzoriale, acestea pot fi
,,depozitate’’ timp de un minut. Un exemplu clasic este repetarea unor cuvinte
sau cifre in ordinea in care au fost rostite de catre altcineva.
- Memorie functionala – este un concept relativ nou ce face legatura intre
memorie ca si functie de ,,depozitare’’ a informatiilor si abilitatea de a folosi,
intr-o perioada scurta de timp, aceste informatii noi pentru alte procese
cognitive. Un exemplu revelator este activitatea de translator : persoana
depoziteaza informatiile oferite intr-o limba in memoria pe termen scurt,
pentru a le traduce si a le exprima intr-o alta limba.

2
 Memorie pe termen lung :

- Memorie implicita (non-declarativa) – reprezinta abilitatile, reflexele

conditionate si alte tipuri de informatii care permit actiuni care nu necesita
solicitarea constieta a creierului
- Memorie explicita (declarativa) – contine informatii care pot fi redate intr-o
forma verbala - evenimente, fapte, situatii, date. Subtipurile sale sunt memoria
episodica - retinerea unor evenimente, mediul inconjurator din acel moment,
sentimentele evocate si memoria semantica. Aceasta din urma stocheaza
informatiile pe care le detinem despre lumea inconjuratoare, inclusiv limbajul
si datele teoretice invatate. Este considerata o urma a experientelor din
memoria episodica – in timp, se pierde contextul spatio-temporal, iar
informatia acumulata este generalizata.

Substratul molecular al memoriei

La nivel molecular, modelul achizitiei de informatii noi au fost mult mai intens
studiat decat mecanismul utilizat pentru consolidarea sau reactivarea acestor amintiri.
In neuronul post-sinaptic, activarea receptorului glutamat N-metil-D-aspartat(NDMA)
creste fluxul de calciu. In prima instanta, aceasta activeaza calcineurina, protein kinaza
dependenta de calcium-calmodulina (CaMKII), protein-kinaza C. potentarea pe termen
lung are loc atunci cand calciul sau dopamina (cu rol modulator) stimileaza adenilil
ciclaza, avand drept rezultat productia productia crescuta de protein kinaza A; aceasta
trece in nucleu si fosforileaza CREB (proteina receptoare pentru CAMP), cu rol in
transcriptia genica. Alte protein-kinaze activate (inclusiv CaMKII) actioneaza si ele
asupra expresiei genice, iar actiunile lor se intrepatrund. Cele doua mecansime
principale prezentate (calciu si dopamina-dependente) intervin in special in primele
faze ale memoriei – achizitia si consolidarea. Exista date care arata ca receptorul NDMA
nu este implicat si in faza de reactivare a unei amintiri, dar nu se cunoaste exact
mecanismul prin care se realizeaza acest proces.

3
 Uitarea ca eveniment fiziologic (normal)

Este normal ca o foarte mare parte din informatiile inregistrate de-a lungul zilei sa
fie ,,abandonata’’ de catre creier, atunci cand acesta le considera nenecesare. In plus,
intr-un anuit grad ,,scaparile’’ memoriei sau distorsionarea realitatii ,,istorice’’ pot
aparea la orice varsta, la o persoana de altfel sanatoasa. Atat timp cat aceste evenimente
sunt sporadice si nu modifica semnificativ calitatea vietii unei persoane, uitarea nu este,
de obicei, un motiv pentru a suspecta boli mai grave. Starile de uitare ne-patologice pot
include :

- Uitarea lucrurilor recent invatate (transienta) : se datoreaza consolidarii

insuficiente. Pentru a fixa o informatie in memorie, este nevoie de repetarea si
folosirea sa in mai multe contexte.
- Uitarea datorata neatentiei : lipsa de concentrare sau atentia distribuita la
doua lucruri in acelasi timp produc o fixare defectuoasa a unui eveniment sau
a unei informatii in memorie.
- Blocajul de limbaj : atunci cand o informatie ,,parca sta pe limba’’, de fapt
creierul aduce la suprafata o alta informatie, similara, iar in prezenta acestia in
constient nu mai permite informatiei corecte sa fie verbalizate. Nu este o
situatie patologica si se pare ca devine mai frecventa odata cu varsta.
- Amintirile sugestibile : nu se cunoaste exact procesul prin care se intampla
aceasta distorsiune a memoriei, dar toate amintirile sunt susceptibile de a fi
influentate de informatii dobandite ulterior. Acestea sunt integrate in
informatia initiala si astfel, un eveniment poate fi cu usurinta distorsionat in
amintire.
- Atribuirea gresita : atunci cand amintirea unui eveniment este inexacta sau o
idee pare a fi originala si personala, cand de fapt a fost auzita in trecut din alta
sursa. Si aceasta eroare de procesare a amintirilor are loc mai frecvent odata
cu varsta si este mai evidentiata in cazul amintirilor celor mai vechi.
- Influenta personala asupra evenimentelor : atunci cand se formeaza, o
amintire nu reflecta perfect realitatea obiectiva, ci este trecuta prin filtrul

4
personal al opiniilor, sentimentelor si judecatii. In plus, chiar si in momentul aducerii
aminte, evenimentul poate fi din nou distorsionat de factori personali.

Acest fenomen este normal, dar foarte putin studiat, nu se cunoaste daca avanseaza
odata cu varsta.

Persistenta amintirilor : este de obicei legata de evenimente neplacute, cu o mare

incarcatura emotionala. Acest defect al memoriei este mai marcat la persoanele care
sufera de depresie. In unele cazuri, este vorba despre tulburarea de stres post-traumatic,
care necesita evaluare si tratament.

Cand este uitarea sau pierderea memoriei patologica

Cand uitarea denota probleme minore ale memoriei, datorate lipsei de atentie sau
inaintarii in varsta, aceasta nu influenteaza semnificativ judecata unei persoane, simtul
identitatii, activitatile de zi cu zi sau integrarea sociala. Este normal ca persoanele de
varsta a treia sa fie nevoite sa noteze informatii pentru a nu le uita mai frecvent decat in
tinerete sau sa isi aminteasca mai dificil numele unei alte persoane.

Exista cateva semne, simptome si circumstante ale uitarii care impun prezenta la
medic :

- Uitarea sau pierderea memoriei dupa o lovitura in zona capului, chiar si una
minora
- Repetarea aceleasi intrebari
- Uitarea unor cuvinte comune sau folosirea gresita a cuvintelor pentru a
desemna obiecte ( de exemplu numirea patului ,,scaun’’).
- Ratacirea in zone cunoscute
- Dificultati in indeplinirea unor sarcini casnice simple (prepararea unei mese
dupa o reteta, platirea unei facturi) sau scadarea capacitatii de munca.
- Ratacirea obiectelor in zone neobisnuite (de exemplu punerea cheilor in
frigider).
- Pierderea interesului in activitati care erau placute, retragerea sociala.
- Confbulatii – amintirea unor lucruri care nu s-au intamplat sau distorsionarea
puternica a evenimentelor.

5
 - Semne neurologice – tremor, lipsa coordonarii, tulburari de tonus musclar sau
sensibilitate.

Cauze patologice pentru uitare

Desi dementele sunt printre cele mai cunoscute afectiuni ce produc si

uitare/amnezie, exista numeroase situatii patologice care se pot asocia cu pierderea
memoriei. Ele nu sunt caracteristice varstei a treia si sunt uneori, corijabile :
- Traumatisme la nivel cranio-cerebral, chiar de intensitate redusa,
- Excesul de alcool pe termen lung care poate duce la sindromul Wernicke-
Korsakoff (deficit de vitamina B1)
- Medicamente (barbiturice, benzodiazepine, medicatia din boala Parckison sau
droguri recreationale,
- Afectiuni cerebrale precum inflamatii, infectii (sifilis cerebral, HIV/SIDA, boala
Lyme), tumori,
- Encefalite infectioase, auto-imune, toxice,
- Epilepsie,
- Boli neurodegenerative
- Deshidratare, in special in cazul varstnicilor care utilizeaza diuretice,
- Hipotiroidism
- Terapia cu electrosocuri,
- Accident vascular cerebral
- Depresie

Tipuri de uitare patologica

Etiologic, amneziile pot fi grupate in :

- Amnezii neurologice – cu o cauza organica (dementele, traumatismele),

- Amnezii psihogene – co o cauza psihologica (asociata cu o experienta violenta
sau neplacuta, depresie sau stres).

6
 Tratament pentru uitarea patologica

Scopul principal in tratamentul amneziei este identificarea si eliminarea cauzei,

atunci cand este posibil. Pe langa tratamentul etiologic, care nu este intodeauna posibil,
se urmareste ameliorarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii.
Tratamentul etiologic - este specific fiecarei boli in parte : chirurgical si / sau
medicamentos in cazul leziunilor cerebrale, suplimentarea cu tiamina si abstinenta de la
alcool in sindromul wernicke-korsakoff, terapia de substitutie hormonala in
hipotiroidism
Tratamentul suportiv - implica metode pentru a organiza informatiile noi si a
rezolva sarcinile de zi cu zi mai usor. Terapia ocupationala poate fi utila pentru a
recapata o parte din amintiri , dar si pentru a le folosi pe cele deja existente ca o baza
pentru stimularea memoriei in viitor. Folosirea agendelor, calendarelor pentru a nota si
planifica activitatile zilnice creste sansa de a mentine un program activ.