Dan Horia Mazilu

VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Dan Horia Mazilu (n. 20.04.1943, Piteºti), profesor universitar, decanul
Facultãþii de Litere din cadrul Universitãþii Bucureºti, membru al Uniunii
Scriitorilor. Dintre lucrãrile sale, amintim  : Cronicari munteni (Editura
Minerva, Bucureºti, 1978) ; Proza oratoricã în literatura românã veche (2 vol.,
Editura Minerva, Bucureºti, 1986-1987) ; Recitind literatura românã veche
(Editura Universitãþii, Bucureºti, 1998  ; Premiul Academiei Române)   ; Noi
despre ceilalþi. Fals tratat de imagologie (Editura Polirom, Iaºi, 1999) ;
O istorie a blestemului (Editura Polirom, Iaºi, 2001 ; Premiul Asociaþiei
Scriitorilor din Bucureºti).

© 2003 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Copou nr. 4, et. 4 ; P.O. BOX 266, 6600
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ; P.O. BOX 1-728, 70700

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

MAZILU, DAN HORIA
Voievodul dincolo de sala tronului. Scene din viaþa privatã / Dan Horia Mazilu  ;
Iaºi  : Polirom, 2003
624 p. ; 23 cm
Index

ISBN : 973-681-147-6
321.61

Printed in ROMANIA
 Dan Horia Mazilu

VOIEVODUL
DINCOLO DE SALA TRONULUI

Scene din viaþa privatã

POLIROM
2003
 CUPRINS

Cuvânt înainte ............................................................................................... 11

NOTE .............................................................................................................................. 12

LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT

Puþinã istorie ................................................................................................. 17

„Datum in Argias in nostra residencia”. Reºedinþa voievodului,
sediu al „publicului” ºi al „privatului”, semn al puterii ...................................... 17
Casele domneºti Drumul pânã la acest palat va fi, însã, anevoios ºi lung ..... 20
Reºedinþele oficiale puteau fi câteva. Curþile lui ªtefan cel Mare .............. 24
Casele domneºti din mãnãstiri ........................................................................ 26
Palatele de la moºii ........................................................................................... 31
Palatul unui voievod care fusese în Apus.
De la funcþional la somptuos .................................................................................. 34
„Mic, dar frumos ºi impunãtor” ........................................................................ 36
Intervenþiile lui Matei Basarab ....................................................................... 38
„Casele cele cu cinii” .......................................................................................... 39
Bucuria de a zidi ...................................................................................................... 43
Programele voievodale vãzute de cãrturari .................................................... 43
Reºedinþã principalã ºi reºedinþe secundare .................................................. 45
Prima noastr㠄cale regal㔠.............................................................................. 52
Un exerciþiu literar : Confortul ca alegorie ............................................................ 56
Împodobirea cadrului .............................................................................................. 59
Grãdina ................................................................................................................ 59
Heleºteul ............................................................................................................. 61
Chioºcul ............................................................................................................... 62
Locuinþã, locuire ........................................................................................... 65
Funcþiunile domestice ºi distribuþia interioarã .................................................... 65
Prea multe supoziþii .......................................................................................... 65
Vizitatorii strãini treceau rareori dincolo de spaþiul de reprezentare ........ 66
Audienþe publice ºi private ............................................................................... 67
Mai departe în palat… ...................................................................................... 68
Un palat pentru Doamnã ........................................................................................ 72
Utilitãþile. Cuhnia .................................................................................................... 73
Bãile ........................................................................................................................... 74
Umblãtoarea ............................................................................................................. 76
NOTE .............................................................................................................................. 77
 „CASA”

„... neam Casei Bãsãrabeasc㔠................................................................................ 87

„Domus” ............................................................................................................... 95
„Rodul” ºi „neamul” ............................................................................................... 102
Strategii de împãmântenire a unor alogeni, capabile sã atingã excelenþa :
cazul Cantacuzinilor .............................................................................................. 104
Înaintaºii ........................................................................................................... 104
Postelnicul Constantin Cantacuzino sau exemplaritatea prestaþiei ......... 107
Intenþiile strãvezii ale cãsãtoriilor ................................................................ 113
Cantacuzini, Postelniceºti, ªãitãneºti ........................................................... 115
Nepotrivirea caselor ............................................................................................... 122
Cãderea unor case .................................................................................................. 124
Genealogiile ............................................................................................................ 128
Vechimea neamului conferea legitimitate .................................................... 128
Fantazãrile ........................................................................................................ 130
„Dunga cea mare, bãtrânã ºi blagorodnã a rodului
ºi neamului sãu, atâta depre tatã, cât ºi depre mum㔠.............................. 131
Muºatinii legitimeazã ºi în veacul al XVIII-lea ........................................... 133
O „dinastie” îºi recapituleazã exponenþii ...................................................... 136
Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor ......................................................... 137
NOTE ............................................................................................................................ 140

CURTEA
(ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”)

Diespre „public” cãtre „privat” .............................................................. 147

Despre ce nu voi scrie în paginile care urmeazã ................................................. 147
Despre ce voi scrie, totuºi, în rândurile de mai jos ............................................ 149
Secretarul ................................................................................................................ 151
„Stoica logofãtul Ludescul, care au fost slugã bãtrânã
la casa rãposatului Costandin postelnicul” .................................................. 151
Vlad Boþulescu, absolvent al Academiei Domneºti ...................................... 152
Secretarii lui Constantin Brâncoveanu ......................................................... 153
Astrologul. ªtiinþele oculte. Zãbavã sau ocupaþie serioasã ?
Interpretãri. Profeþii ............................................................................................... 158
Mancia politicã. Oracularul ............................................................................ 159
„Prognosticoanele”. Horoscopul politic .......................................................... 163
Medicul .................................................................................................................... 166
Predicatorul. Doi dintre predicatorii Curþii
lui Constantin Brâncoveanu au fost scriitori ...................................................... 171
Cronicarul ............................................................................................................... 174
Îmbrãcãminte ºi identitate ...................................................................... 176
Voievodul în tabloul votiv ...................................................................................... 176
Ostentaþia femininã ............................................................................................... 184
Meºteºugarii Curþii ................................................................................................ 188
Costumul civil ºi „haina de cas㔠......................................................................... 191
Aplicaþie : Îmbrãcat „de casã”, voievodul îºi pierdea identitatea publicã ...... 195
„... în vrémea ce au ºezutu domnul la masã, la prânzu” ................. 196
Vodã trebuie sã respecte regulile de purtare la masã ......................................... 197
Interdicþiile Bisericii .............................................................................................. 201
În palatul domnesc de la Iaºi, Vodã putea lua masa în câteva încãperi ......... 206
Ce se gãtea în cuhniile brâncoveneºti ? ................................................................ 217
Rãgazul .......................................................................................................... 224
Lecturi folositoare (ºi folosite) ............................................................................... 225
Învãþãturile lui Neagoe Basarab .................................................................... 231
Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf ................................................................... 231
Învãþãturile lui Neagoe Basarab (ed. cit., p. 245) ........................................ 233
Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf (ed. cit., p. 127) ....................................... 233
Ms. slav. nr. 588 B.A.R., f. 171gab ................................................................. 234
Odihna .................................................................................................................... 235
Repaus în spaþiul disciplinat. Grãdini à l’italienne .................................... 235
Parcul imaginar ................................................................................................ 236
În afara casei .......................................................................................................... 240
„Primblãrile” ..................................................................................................... 240
Mersul la vii ...................................................................................................... 243
Zãbava ..................................................................................................................... 245
„Pehlivãniile” .................................................................................................... 245
Rãgazul consumat bãrbãteºte ............................................................................... 249
Cu suliþa la halcà ............................................................................................. 249
Vânãtoarea ........................................................................................................ 251
NOTE ............................................................................................................................ 252

ÎN UMBRA TRONULUI

Puþinã teorie ................................................................................................ 267

Teme aflate în dezbaterea cãrturarilor : civilitatea voievodului,
binele public, binele privat .................................................................................... 267
Politiia ............................................................................................................... 267
Aretê .................................................................................................................. 268
Audiatur et altera pars : Doar „darurile norocului” – zice opoziþia ........... 270
„Publicul” ºi „privatul” ca obiective ale acþiunii voievodale ....................... 270
Voievodul dincolo de sala tronului ....................................................... 274
Când tac armele. Patronul de acte culturale ...................................................... 274
Mantia în locul rasei ............................................................................................. 281
Voievodul negustor. Douã chipuri de a gândi comerþul. ªi de a-l face ............. 285
Ipocrizia ucigaºã .................................................................................................... 288
Voievodul în dialog cu „însemnãrile sale de tain㔠............................................ 290
Puterea personal㠖 nu doar o aparenþã ............................................. 296
Starea pre-voievodalã ............................................................................................ 296
Mutilarea sau drumul interzis cãtre tron ............................................................ 298
Adversarul puternic. Gheorghe ªtefan împotriva lui Vasile Lupu ................... 301
Netulburata liniºte sau dorinþa – abil mascatã
(poate chiar criminalã) – de putere ...................................................................... 304
 „Privatul” post-voievodal ....................................................................................... 308
Curþi româneºti în pribegie în Apus .................................................................... 309
Petru ªchiopul avea un bufon ........................................................................ 309
O domniþã crescutã la Viena .......................................................................... 312
Un fost voievod înconjurat de cãrturari ........................................................ 315
„…Ca sã nu-ºi mai turbure mãriia-sa gândul dupã alte fandasii” .................. 322
Un nou statut public ºi un alt privat patrimonial ............................................. 326
Bãtrâneþea, boala ºi moartea voievodului .......................................... 329
Bãtrâneþea în primul rând ca decrepitudine ...................................................... 329
Bãtrâneþea înþeleaptã ............................................................................................. 331
Medicii neputincioºi ............................................................................................... 334
Invincibila podagrã .......................................................................................... 334
ªapte ani de suferinþã ..................................................................................... 335
Murdãriile care curg din ochi ......................................................................... 336
Vulnerabili în faþa molimelor ......................................................................... 336
Meditatio mortis. Frica de moarte ....................................................................... 340
Drumul rotund .................................................................................................. 341
Pregãtirea „locului de odihn㔠(praeparatio mortis). Necropolele .................... 344
Moartea „în scaun” ................................................................................................. 353
Moartea ca poartã spre nemurire .................................................................. 354
O cãinþã falsã .................................................................................................... 355
Un sfârºit înfiorãtor ......................................................................................... 356
Viteazul trãdat ................................................................................................. 357
Chinuri amplificate .......................................................................................... 359
Martiriul ............................................................................................................ 361
Lecþia de anatomie ........................................................................................... 364
Înmormântarea. Mortul redevine personaj public .............................................. 366
Eternizarea memoriei sau „vorbirea de dincolo de mormânt” .......................... 369
NOTE ............................................................................................................................ 373

FAMILIA

Un „domestic” complicat .......................................................................... 387

Cuplul ca nucleu de bazã ...................................................................................... 388
Voievodul trebuia sã fie cãsãtorit .................................................................. 388
Holteii îºi rezolvau relativ repede problemele de stare civilã .................... 392
Domnii, cãsãtoriile lor ºi canoanele Bisericii ..................................................... 397
Rãzboi pentru o domniþã sau Soþie pentru doi fraþi .................................... 397
Un raptus urmat de cãsãtorie ......................................................................... 399
Nevasta ca pradã de rãzboi ............................................................................. 401
ªtefan cel Mare – „la limit㔠cu cãsãtoriile .................................................. 402
Politicã ºi confesiune ....................................................................................... 404
Doamnele ................................................................................................................. 407
Gineceul. Doamne, domniþe, jupânese ºi jupâniþe ....................................... 407
Vãduva din icoane ............................................................................................ 409
„Aceastã þarã nu e moºtenirea noastrㅔ .................................................... 411
Doamna autoritarã .......................................................................................... 413
 Doamna ambiþioasã ......................................................................................... 415
Cãrþi, bãtãlii ºi seminþe de flori ..................................................................... 419
Repudierea – doar o virtualitate ? ................................................................. 423
Copiii ºi grija pentru formarea moºtenitorului ................................ 427
Bãieþii învãþau carte .............................................................................................. 432
Acasã, cu profesori… ....................................................................................... 432
Dimitrie Cantemir – fiu ºi pãrinte ................................................................ 434
Prinþii studiazã în ºcolile din þarã ºi din strãinãtate ................................. 438
La Veneþia ......................................................................................................... 442
Urmaºii la tron deprind mecanismele domniei .................................................. 444
Un obicei bizantin ............................................................................................ 444
Experienþa autorului ºi experienþa altora .................................................... 446
Modelul monarhic ............................................................................................ 453
Viaþa lungã a Învãþãturilor ............................................................................. 456
Actualitatea „genului” ..................................................................................... 460
Nicolae voievod Mavrocordat scrie pentru Constantin, fiul sãu ................ 462
ªi voievozii primeau sfaturi ............................................................................ 464
Fetele erau mãritate .................................................................................. 471
Câteodatã ºi ele învãþau carte ........................................................................ 471
Foile de zestre .................................................................................................. 473
O nuntã cu publicitate ..................................................................................... 478
Solidaritatea cu cei morþi ...................................................................................... 482
Fiul îºi plânge mama moartã ......................................................................... 482
Tatãl îºi plânge fiii morþi ................................................................................ 484
Plângere pentru fiica dispãrutã ..................................................................... 486
Dincolo de familia legitimã ..................................................................... 488
„Dragostea într-ascuns” ......................................................................................... 488
Sexualitatea excesivã ca „marc㔠a domniei ....................................................... 492
Depãºind o limitã (poate) acceptatã .............................................................. 492
Actul sexual ca rãzbunare ............................................................................... 493
Heterodocºii ºi performanþele lor sexuale .................................................... 493
Perverºii ............................................................................................................ 494
Un posibil „dosar de homosexual” – Iliaº Rareº .......................................... 496
Iubite, þiitoare, concubine. Presiunea „publicului” asupra „privatului” .......... 497
Din roab㠖 Doamnã ........................................................................................ 497
Ibovnica devine concubinã .............................................................................. 499
Bastarzii ºi compensaþiile pe care ºi le-au oferit ei ............................................ 500
NOTE ............................................................................................................................ 506

CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE

A IMAGINII VOIEVODULUI

Voievodul ºi spiritul religios. Sfaturi isihaste ..................................................... 523

„Întru Hristos Dumnezeu, binecredincios...” ....................................................... 529
La liturghie ............................................................................................................. 535
Locul de reculegere ................................................................................................. 539
De vorbã cu Dumnezeu prin mijlocitor ................................................................ 541
 Rugãciunea – o specie literarã des cercetatã ....................................................... 545
Gesturile sacre ºi „somnul ca moarte” .................................................................. 553
Evlavia .................................................................................................................... 554
Venerarea sfintelor imagini ............................................................................ 554
Moaºtele miraculoase ...................................................................................... 556
Pelerinajele ....................................................................................................... 562
Cãlugãrirea de bunã voie ................................................................................ 566
Rasa în locul mantiei. „Cãlugãr de frica Iadului” ........................................ 569
Prezenþa Divinitãþii. Extaz sau vis ? ............................................................. 573
Prezenþa Divinitãþii. „Bãtaia lui Dumnezeu” ............................................... 574
Pãcãtoºi, heterodocºi, renegaþi ºi excluºi ............................................................. 576
Devianþii ............................................................................................................ 576
„Cã el încã n-au fostu pravoslavnic” .............................................................. 577
Iatacul domnesc poate ascunde renegarea ................................................... 581
Turcit, „au de voie, au de nevoie, Dumnezeu ºtie...” ................................... 584
Creditorul care afuriseºte ............................................................................... 585
NOTE ............................................................................................................................ 588

Index ................................................................................................................ 597

 CUVÂNT ÎNAINTE

Am început sã mã gândesc la ceea ce urma sã fie aceastã carte numai dupã ce

am fost convins – câteva „sondaje” credibile m-au ajutat – c㠄mica lume” din
jurul Voievozilor noºtri (titlu, pãstrat din vremea voievodatelor, la care Domnii
Þãrilor Române au þinut foarte mult, folosindu-l, în formulele lor intitulatorii,
înaintea celui de Domn1) a fost, în Evul Mediu, de la o epocã la alta, sediul unor
valori cât de cât omogene. Pertinenþa acestei omogenitãþi este suficientã pentru
a stabili o relaþie de continuitate2 ºi a construi o solidaritate în timp pe parcursul
mai multor secole (pe mine m-a interesat intervalul cuprins între veacurile
al XIV-lea ºi al XVII-lea). Aceastã omogenitate, relativã totuºi, a valorilor ºi
durata lungã, constituitã indiscutabil, au fãcut posibilã abordarea aspectelor ce
þin de „viaþa privat㔠a stãpânitorilor de þarã (admisã ca noþiune definibilã în
Medievalitate, chiar dacã informaþiile se aflã uneori într-o stare ce atinge preca-
ritatea, iar distincþia între ce era ºi ce nu era „privat” este, pe alocuri, mai greu de
operat3) din perspectiva istoriei mentalitãþilor, disciplinã ºtiinþificã (cu instru-
mente suprauzitate, e adevãrat, o vreme), dar trecutã cam prea repede, cred, pe
lista celor cãrora li se poate cânta prohodul4.
Dacã ar fi sã luãm de bunã zisa unui istoric francez, ar trebui sã convenim cã
o carte precum cea de faþã, adicã o cercetare asupra vieþii private a unui monarh
(fie el împãrat, rege ori voievod), n-ar trebui sã existe. N-ar putea sã existe, n-ar
putea sã fie scrisã, întrucât stãpânitorul – actele sale, traiul sãu, plasat într-un
cotidian medieval din care o arheologie specificã poate sã refacã reºedinþa cu
mobilele sau, scormonindu-i mormântul, sã inventarieze giuvaierurile pe care le
purta5 – este de neîmpãcat cu privatul. Incompatibil chiar cu noþiunea de viaþã
particularã, fiindcã se afla mereu (chiar atunci când cãuta liniºtea intimitãþii)
sub conul de luminã al existenþei publice, în public, pentru public.
Este cuprins, evident, destul adevãr în afirmaþia istoricului francez (departe
de mine de a contesta acest lucru). Nu însã suficient pentru a bloca toate încercãrile
de a arunca o privire cãtre preocupãrile unui monarh (voievod al unei Þãri
Române, în cazul nostru), cãtre chipul în care stãtea la masã ori iubea, cãtre
modul cum îºi guverna viaþa interioarã sau îºi profesa convingerile religioase,
dupã ce acela îºi lãsa deoparte însemnele autoritãþii domneºti sau încheia (învin-
gând ori fiind biruit) un rãzboi. Cãci, devenind persoanã publicã, voievodul îºi
asigurã ºi o „reprivatizare” a propriei existenþe (zona privatã ºi zona publicã au
neîncetat relaþii între ele6) ºi a celor apropiaþi, achiziþioneazã indiscutabil un
privat de altã esenþã, de o altã facturã, o „stare particular㔠(cãci înseamnã, în
ultima instanþã, tot trai, gând ºi sentiment) ce conservã, în mare, trãsãturile
fundamentale ale acestei ipostaze.
În cazul Voievodului – descris în „tablourile” care urmeazã pe parcursul unei
perioade lungi ºi fãrã schimbãri majore în mentalitate – privatul (care este, de multe
ori, unul al aparenþelor, individul fiind aºa cum reuºea sã par㠖 Philippe Ariès)
12 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

trebuie distins de un public destul de bine precizat (ce adãposteºte, de altfel,

multe acte private – Norbert Elias), mai restrâns, de un oficial ce eliminã în bunã
mãsura ambiguitãþile. S-ar putea spune, astfel stând lucrurile, cã privatul voie-
vodal se plaseazã pe câteva cercuri concentrice, aflate mai aproape sau mai
departe de acel public definit ºi determinat.

Paginile ce urmeazã nu se adunã în singura carte în aparenþã exterioarã

literaturii române vechi (ºi preocupãrilor mele de temelie) pe care am scris-o. Dar
ºi ea, ca ºi celelalte (Noi despre ceilalþi sau O istorie a blestemului), s-a nãscut (ºi)
din literatura românã veche. Filele fundamentale ale dosarului ei s-au alcãtuit
din fiºele folosite ºi în alte rânduri, cãci nu mi-a fost greu sã aflu în ele (modificând
unghiul de analizã ºi pãºind în spaþiul istoriei – o ºtiinþã [zicea Jacques Le Goff]
care nu este atât de exclusivistã ºi se împacã, în ipostaza în care cerceteazã
mentalitãþile, foarte bine cu literatura, ba chiar îi acceptã înrâuririle7 –, cu
sfial㠖 e drept –, dar fãrã complexe) informaþii despre viaþa privatã a voievozilor
ºi sã constat – pe urmele mentaliºtilor francezi – cã o carte despre existenþa
„particular㔠a acestor stãpânitori poate fi scrisã (contrar opiniei – o evocam ºi
mai sus – a lui Masillon, reþinutã de Littré : „Nimic nu e privat în viaþa celor
mari, totul aparþine publicului”), cã între viaþa privatã ºi cea publicã nu exist㠖
cum afirma Georges Duby – chiar o opoziþie, sau, dacã aceastã potrivnicie este
admisã, ea „constituie mai degrabã o chestiune de putere decât de loc” 8.
Deºi poartã subtitlul Scene din viaþa privatã, paginile de mai jos nu alcãtuiesc
(vreau sã-i liniºtesc pe unii istorici, extrem de sensibili atunci când constatã
„intruºi” pe propriul ogor) o carte de „istorie a vieþii private” – nici nu mi-aº fi
îngãduit sã o scriu, nu mi-ar fi îngãduit ºtiinþa de carte –, ci exact ce spune acest
subtitlu : o „culegere de scene din viaþa privat㔠(tablouri – ar fi zis Georges
Duby) a voievozilor români, adunatã din textele vechi, ale noastre (cu care sunt
cât de cât familiarizat) ºi ale altora. Am colectat aceste imagini – încercând sã le
ºi ordonez cumva – dintr-un privat voievodal întins, câteodatã difuz, greu definibil
ºi – ziceam – uneori aproape imposibil de desprins de „zona public㔠în jurul
cãreia graviteazã, pierzându-ºi în unele rânduri limitele ºi individualitatea, mai
mult ca un exerciþiu de admiraþie pentru marii istorici români Xenopol ºi Iorga
(posesori, adesea, ai unor intuiþii remarcabile privind „micile istorii”), faþã de
cercetarea consacratã de Emmanuel Le Roy Ladurie satului occitan Montaillou9
ºi pentru acei eminenþi învãþaþi francezi, care, scriind frumos ºi urmând o idee
lansatã de Michel Winoch ºi sub direcþia lui Georges Duby ºi a lui Philippe Ariès,
au dat, în anul 1985, la Éditions du Seuil, acea glorioasã Histoire de la vie
privée10.

NOTE

1. Vezi Constantin Rezachevici, Domnia în Þara Româneascã ºi Moldova, în vol.

Cronologia domnilor din Þara Româneascã ºi Moldova : 1324-1881, vol. I (secolele
XIV-XVI), Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2001, p. 19.
2. Vezi Philippe Ariès, Pentru o istorie a vieþii private, în Philippe Ariès, Georges
Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, vol. V, traducere de Constanþa Tãnãsescu,
Editura Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 5.
 CUVÂNT ÎNAINTE 13

3. Georges Duby, Avertisment, în Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria

vieþii private, vol. III, traducere de Maria Berza ºi Micaela Slãvescu, Editura
Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 6.
4. Vezi Dolores Toma, Despre grãdini ºi modurile lor de folosire, Editura Polirom,
Iaºi, 2001, p. 5 ; Idem, Histoire des mentalités et cultures françaises, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1996.
5. Georges Duby, loc. cit.
6. Georges Duby, op. cit., p. 12.
7. Vezi Maria Carpov, Prefaþã la Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou, sat occitan
de la 1294 pânã la 1324, traducere de Maria Carpov, Editura Meridiane, Bucureºti,
1992, p. 17.
8. În Istoria vieþii private, vol. III, p. 22.
9. Vezi mai sus, nota 7.
10. Cele cinci cãrþi, apãrute la Seuil în 1985 (vol. I : De l’Empire romain a l’an mil,
avându-l drept responsabil pe Paul Veyne ; vol. II : De l’Europe féodale à la
Renaissance, responsabil Georges Duby ; vol. III : De la Renaissance aux Lumières,
sub îngrijirea lui Roger Chartier ; vol. IV : De la Révolution à la Grande Guerre,
responsabil Michelle Perrot  ; vol. V : De la Première Guerre mondiale à nos jours,
sub îngrijirea lui Antoine Prost ºi Gérard Vincent) ºi reeditate în 1999, au fost
transpuse în româneºte (de traducãtori eminenþi  ; pe câþiva i-am pomenit), în zece
volume ºi tipãrite de Editura Meridiane în anul 1995.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT
 PUÞINÃ ISTORIE

„Datum in Argias in nostra residencia”.

Reºedinþa voievodului, sediu al „publicului”
ºi al „privatului”, semn al puterii

Este de crezut cã francezul Ghillebert de Lavoy, cavaler ºi diplomat, l-a

„gãsit pe Alexandru Vodã [Alexandru cel Bun – nota mea, D.H.M.], domnul
amintitei Valahii ºi Moldove, la un sat al sãu numit Cozia”1. Voievodul (cu un
teritoriu subordonat identificat eronat) putea rezida temporar într-un sat al
sãu (un „sat al mãrii-sale” – va zice mai târziu Radu Greceanu), el aflându-se
într-o cãlãtorie, deplasându-se – poate – între reºedinþele unor boieri ai sãi
(dominus ambulans) ori ieºind pur ºi simplu la o plimbare în afara Oraºului
de Scaun. În nici un caz aceast㠄Cozie” moldoveanã, care a stârnit destule
discuþii (infructuoase pânã în momentul de faþã) privind precizarea ei, aºe-
zarea numelui topic peste o localitate, nu era capitala Moldovei. Voievodul
avea, desigur, o reºedinþã a sa – poate chiar câteva –, cãci în Moldova primele
curþi domneºti (ºi „cetãþi de piatrã”) – aºa sugereazã puþinele informaþii
transmise ºi rezultatele cercetãrilor arheologice – apar cãtre sfârºitul seco-
lului al XIV-lea, în timpul domniilor lui Petru I Muºat ºi Alexandru cel Bun.
Învãþaþii nu exclud însã posibilitatea existenþei – la Baia, Siret, Rãdãuþi,
chiar la Suceava – a unor construcþii anterioare aparþinând arhitecturii
rezidenþiale. ªi în Þara Româneascã, curþile de la Câmpulung, Argeº ºi
Târgoviºte aparþin cu siguranþã veacului al XIV-lea, dar case voievodale
(româna a selectat acest cuvânt, care în limba latinã însemna „colibã”,
„locuinþã de micã pretenþie”), plasate în compunerea unor curþi domneºti
(în slavonã dvorú, udvorú, latinescul curia), s-ar fi putut sã fiinþeze în
secolele precedente ºi sã fie instalate în vechile centre fortificate de la Argeº,
Cetãþeni-Muscel (unde voievozii au venit, pe râul Dâmboviþa, dintr-un prim
centru, care ar fi putut fi Breaza, din þinutul Fãgãraºului ; la Cetãþeni,
pe munte, se pãstreazã resturile unei întãrituri, iar la poalele acestuia au
fost descoperite temeliile a trei biserici de piatrã din veacurile al XIII-lea ºi
al XIV-lea2) sau Turnu Severin.
Prin urmare, curþile domneºti cele mai însemnate, cumulând funcþii
defensive, de reprezentare ºi de locuire, dispuse într-o salbã de localitãþi
(a cãror apariþie o þin minte ºi cronicile ; Letopiseþul Cantacuzinesc : „Întâi
au fãcut oraºul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo [Radul Negrul voievod] au fãcut
18 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi o bisericã mare ºi frumoasã ºi înaltã. De acolo au dãscãlecat la Argeº, ºi iar

au fãcut oraº mare ºi º-au pus scaunul de domnie, fãcând curþi de piiatrã, ºi
case domneºti ºi o bisericã mare ºi frumoas㔠; Istoriile domnilor Þãrâi
Rumâneºti : „Ci dar Radul-vodã s-au aºezat în câtãva vreme în Câmpul
Lungu unde ºi mãnãstire frumoasã ºi mare au fãcut. Dupã aceia s-au dus la
Argeº, de au fãcut scaunul acolo, fãcând curþi domneºti ºi bisericã, care ºi
pânã astãzi iaste”) au fost fondate (la Târgoviºte, Bucureºti, Siret, Suceava,
Baia, Rãdãuþi, Hârlãu, Iaºi, Piatra-Neamþ, Vaslui, Bacãu etc.) în deceniile
de la mijlocul secolului al XIV-lea ºi în a doua jumãtate a acestui veac,
precum ºi la începutul secolului al XV-lea (în primele decenii ale veacului,
curtea domneascã de la Vaslui exista, ea va fi apoi refãcutã de ªtefan cel
Mare)3, concepute fiind – dupã modelul mãnãstirilor, verosimil – ca veritabile
ansambluri (în care pãrþile componente aveau o autonomie relativã ºi o
destinaþie bine determinatã, mai ales în privinþa funcþiilor auxiliare ce
priveau serviciile, administrarea ºi – mai ales în acele timpuri neliniºtite ºi
pline de primejdii – apãrarea) 4. Curþile domneºti, cu simbolistica lor com-
plicatã, rezultate ale celui mai important program al vechii arhitecturi pro-
fane româneºti, erau constituite din ansamblul edificiilor în care îºi avea
reºedinþa voievodul, cu tot aparatul lui militar, administrativ ºi gospodãresc5,
menit sã îndeplineascã funcþiile ce-i erau rezervate : funcþia de apãrare
(adevãrat simbol al puterii), funcþia de reprezentare (concretizare a „publi-
cului”), funcþia religioasã, prin biserica-paraclis (un „sediu” în care „publicul”
fãcea însemnate concesii „privatului” sau în care „privatul” unei devoþiuni
individuale fãcea loc „publicului” autoritãþii ecleziastice, cum s-a întâmplat
la Argeº, unde biserica Sf. Nicolae Domnesc a fost, o vreme, poate, ºi paraclis
voievodal – reþinând ºi spaþii de îngropãciune –, ºi catedralã mitropolitanã),
funcþia de locuire (un „privat” cu o poziþie privilegiatã).
Locuinþa domneascã îºi afla locul într-un ansamblu cu vãdite particula-
ritãþi militare, împrejmuit cu garduri puternice de bârne (la început), cu
ziduri prevãzute cu turnuri apoi. Ea mai putea fi plasatã în interiorul unei
curþi fortificate apãratã de o cetate sau în centrul unei aºezãri urbane. Curþi
domneºti au mai fost ridicate de-a lungul unor cãi de comunicaþie, în poziþii
cu plasamente avantajoase ori pe moºiile domnilor. Locuinþe domneºti –
separate sau confundându-se cu „stãreþiile” – au fost construite ºi în incintele
mãnãstirilor. Incintele mãnãstireºti, configurate – primele – încã în secolul
al XIV-lea, au ºi propus modele de structurare curþilor domneºti6. Cu incinta
lor rectangularã, fixatã înainte ca folosirea artileriei sã impunã construc-
torilor de fortificaþii adoptarea unor linii curbe, cu turnuri la colþuri ºi
deasupra porþii, aºezãrile monastice – ne aratã Suceviþa, Secu, Dragomirna,
Trei Ierarhi, Cetãþuia – ºi-au pãstrat pânã târziu în absenþa cetãþilor dez-
avuate de turci – caracterul defensiv. Curþile domneºti – în interiorul cãrora
casa impunea, se remarca prin semnificaþii arhitecturale ºi prin felul în care
era ornamentatã în exterior – au adoptat modelul furnizat de ansamblurile
monastice, alegându-ºi ca locuri de plasare zonele centrale ale aºezãrilor
urbane cu posibilitãþi de apãrare naturalã (un deal, o râpã, lunca unui curs
de apã), devenind ele însele importante amenajãri cu þel defensiv 7.
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 19

A stãruit destulã vreme în ºtiinþa româneascã teza – „autonomistã”, ostilã

ideii împrumuturilor (cãci P.P. Panaitescu zisese cândva : „respingem explica-
þiile împrumuturilor de la popor civilizat la popoare mai înapoiate”8 ºi
Nicolae Constantinescu – în lucrarea Curtea de Argeº, 1200-1400. Asupra
începuturilor Þãrii Româneºti, Bucureºti, 1984 – a reluat ºi a argumentat
acest punct de vedere) – potrivit cãreia arhitectura aulicã ar fi fost puternic
ºi decisiv influenþatã, la începuturile sale, de tradiþia popularã. Acceptând
înrâuririle exterioare, bizantine în speþã, în privinþa zidirilor religioase
(o evidenþã ce nu putea fi ocultatã), unii cercetãtori au vorbit despre trans-
larea tipului ºi a structurii locuinþei þãrãneºti în alcãtuirea „mai tuturor
locuinþelor : de la clãdirile mãnãstireºti ºi casele boiereºti pânã la palatele
domneºti”9. În lucrarea pomenitã mai sus, Nicolae Constantinescu – pornind
de la o tezã a lui Iorga10 ºi sprijinindu-se pe o opinie a lui Virgil Vãtãºianu11 –
spune limpede : „În legãturã cu problema influenþelor din afarã, istoriografia
noastrã recentã s-a pronunþat principial, evidenþiind douã laturi esenþiale,
istoriceºte complementare. Mai întâi cã exigenþele feudalitãþii româneºti au
fost îndeobºte satisfãcute de tradiþiile populare locale (sã nu scãpãm din
vedere cã veacuri în ºir a predominat la noi arhitectura în lemn). Elocvent în
acest sens este chiar exemplul Argeºului : cãtre 1340, voievodul din fruntea
Þãrii Româneºti îºi construia o cas㠖 dar dupã modelul locuinþelor þãrãneºti
din þinutul subcarpatic (îndreptãþind ºi supoziþia cã însãºi casa voievodalã
a Curþii Vechi va fi fost de acelaºi tip)”. Adaptat cerinþelor unei reºedinþe
domneºti – conchide V. Vãtãºianu – acest tip de veche casã româneascã
„va rãmâne ºi de aici înainte valabil pentru asemenea construcþii ºi îl vom
întâlni aproape întocmai ºi în perioadele mai târzii”…”12.
„Este ciudatã aceastã împãrþire, a cãrei logicã este greu de descifrat : de
ce un Cneaz/Voievod/ Domn – se întreabã Tereza Sinigalia – putea accepta
pentru un edificiu de cult reprezentativ, care îi dovedea sau legitima ºi
apartenenþa la sfera religioasã a Bisericii Rãsãritene, un model de bisericã
bizantinã sau sud-dunãreanã, iar pentru propria cas㠖 ºi ea reprezentativã,
chiar dacã pe alt plan – trebuia sã recurgã la un model popular, respectiv
þãrãnesc”13. Au existat voci care, chiar în timpul când învãþaþilor li se
pretindeau explicaþii bazate pe date „din interior”, au afirmat existenþa unor
împrumuturi în materie de arhitecturã ºi, implicit, dreptul culturii române
de a apela la sugestii din afarã, de a le prelua, adaptându-le. Nimic în planul
casei voievodale – scria Corina Nicolescu în 1979 – nu aminteºte de dispu-
nerea spaþiului în casa þãrãneascã14. Modelele ºi propunerile pentru înãl-
þarea acestor reºedinþe voievodale – ce se ridicau semeþe în primele secole de
statalitate în inima unor aºezãri populate cu case fãcute din lemn ori din lut
ºi ordonau aºezarea pieþei ºi trasarea „uliþei” (sau a „cãii”) „domneºti” – au
venit – afirmã cercetãtorii – dinspre un Bizanþ care a alimentat arhitectura
aulicã româneascã câteva veacuri la rând ºi din sudul Dunãrii, din capitalele
bulgãreºti ºi sârbeºti. Chiar în vremea când materialul de construcþie
rezervat nivelurilor de locuire era lemnul (utilizat la noi – zonã aparþinãtoare
„lumii de culturã a lemnului” – pânã în secolele al XIV-lea ºi al XV-lea ºi în
clãdirile orãºeneºti), sugestiile bizantine se pot recunoaºte în reºedinþele
20 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

domneºti (la Vaslui, la Curtea domneascã, au fost descoperite pivniþele unor

construcþii de lemn din prima jumãtate a veacului al XV-lea ; la fel la Suceava ;
la fel la Hârlãu15). Tereza Sinigalia face o lungã ºi convingãtoare plimbare
prin oraºele Imperiului Bizantin ºi prin câteva aºezãri ale statelor slave de
la sud de Dunãre în urmãrirea centrelor ºi a alcãtuirilor arhitectonice care
au putut iradia cãtre nordul fluviului. Procedase la fel, cu aproape douãzeci
de ani mai înainte, Corina Nicolescu.
Au fost greu de reconstituit aceste participãri. Puþinãtatea datelor pãstrate
prin timp ºi la fel de puþinele imagini de epocã au fost completate cu rezultatele
cercetãrilor arheologice, cu ºtirile (deloc satisfãcãtoare) oferite de izvoarele
interne ºi cu impresiile lãsate de cãlãtorii strãini. Casa domneasc㠖 ulterior
palatul – a reapãrut în urma acestei coroborãri cu statura ei pe potriva unor
voievozi puternici ºi orgolioºi (care uneori îºi ziceau, ca bizantinii, autokratori)
ºi a unei „lumi” care se deschidea spre exterior ºi cãuta acolo elementele
trebuincioase, refuzând soluþiile paupere, dominând o incintã rectangularã
în care se mai aflau odãile pentru curteni ºi slujitori, corpul de gardã, clãdirile
anexe ºi, evident, biserica-paraclis, separatã uneori printr-un zid de curtea
principalã. Bizanþul ºi prelucrãrile post-bizantine ale arhitecturii aulice trebuie
sã se fi simþit, mai cu seamã la sud de Carpaþi, pertinent. De la sistemul
pavilionar (Tereza Sinigalia) de mobilare a incintei ºi pânã la materialele de
construcþie, rândurile de cãrãmidã, adicã, alternând cu ºiruri de piatrã.
În Moldova, piatra va fi folositã în construcþii începând din secolul al XIV-lea
pânã în cel de-al XVIII-lea, cãrãmida fiind rezervatã pentru bolþi, glafuri ºi
arcade. Dinspre Bizanþ, dinspre palatul seniorial al marelui imperiu, cu
concretizãri strãlucite, au venit – participând decisiv (nu aleatoriu) la dezvol-
tarea arhitecturii voievodale – înrâuriri fundamentale. ªi nu doar în domeniul
materialelor de construcþie ºi al utilizãrii lor. Bizantine sunt sistemul de
boltire, coloanele ca element de sprijin legate prin arcuri în plin cintru, cupola,
arcul semicircular – recognoscibile în construcþiile ecleziastice ºi în edificiile
profane16. Aceste împrumuturi – dintre care unele vor supravieþui ºi în lungul
ºir de refaceri, augmentãri, adaosuri, ornamentãri, ºir ce poate fi numit
continuitate ºi conservare a valorilor – vor fi înglobate cu timpul (chiar dacã
materialele de construcþie se vor schimba ; în spaþiul românesc, în cel muntenesc
cu precãdere, cãrãmida va fi victorioasã) în noile structuri ce vor da formã de
expresie sintezelor locale. Cum ar fi, de pildã, palatul brâncovenesc.

Casele domneºti.
Drumul pânã la acest palat va fi,
însã, anevoios ºi lung.

O reºedinþã voievodalã trebuie sã fi existat în cuprinsul Curþii domneºti de

la Câmpulung, aºezare socotitã prin tradiþie „capital㔠– Cetate de Scaun
(prima) a lui Negru-Vodã, personaj impus de legenda munteneascã a „descã-
lecatului”. O Bisericã Domneascã (pe care Matei Basarab avea sã o
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 21

reclãdeascã în 1635), unde se aflã mormintele lui Basarab I (despre a cãrui

moarte dãdea de ºtire o inscripþie din paraclisul domnesc de la Argeº) ºi al
lui Nicolae Alexandru Basarab18, existã în acest oraº ce pãstreazã multe
mãrturii despre colonizarea germanã a începuturilor (Bãrãþia, cu mormântul
comitelui Laurenþiu, „Cloaºterul”19). Ea trebuie sã le fi servit ca lãcaº de
rugãciune locatarilor casei domneºti, plasatã într-o incintã întãritã la început
(cercetãrile vorbesc despre veacul al XIV-lea) cu un val de pãmânt, cu pari ºi
cu un ºanþ de apãrare. Din pãcate, nici arheologii nu le-au putut furniza date
istoricilor arhitecturii aulice despre dimensiunile ºi planul acestei „case”,
întrucât ea se afla, probabil, într-o zonã imposibil de investigat.
În ultima vreme, istoricii vechii arhitecturi româneºti ºi cercetãtorii specia-
lizaþi în arta feudalã au început sã nu mai fie mulþumiþi de explicaþiile prin
care ºtiinþele aplicate vechilor construcþii localizau casa domneascã de la
Argeº (deloc impunãtoare, judecând dupã elementele descoperite ºi conso-
lidate în perioada interbelicã) în incinta, ºi ea modestã ca dimensiuni, în
care se aflã ºi Biserica Domneascã (paraclis domnesc, evident, ºi, poate, s-a
zis, ºi catedralã mitropolitanã). Aceastã aºa-zis㠄casã domneascã”, aflatã pe
latura de sud a incintei (în apropierea cãreia sãpãturile arheologilor au
descoperit un fragment de zidãrie ce a aparþinut – zic cercetãtorii – unei
construcþii ce a fost integratã, de la sfârºitul veacului al XII-lea ºi pânã
în vremea lui Basarab Întemeietorul, curþii domneºti, poate o reºedinþã
voievodalã), refãcutã probabil în anii ’30 ai secolului al XIV-lea, prezintã
argumente prea puþin convingãtoare (ca ºi întregul ansamblu în care se
încadreazã) pentru acreditarea ei în aceastã importantã ipostazã a arhi-
tecturii aulice20. Este greu de crezut cã aceast㠄cas㔠(cãreia, se presupune,
Neagoe Basarab i-a mai adãugat o construcþie), modestã ºi deloc spaþioasã,
putea sã îndeplineascã funcþiile care îi erau rezervate : sã fie, adicã, locuinþã
pentru Domn ºi pentru familia sa (doar Nicolae Alexandru – observã Tereza
Sinigalia21 – „avea, de la douã soþii, 6 copii, toþi crescuþi la Curte”), sã posede
atributele reprezentativitãþii ºi ale autoritãþii voievodale (sã gãzduiascã
Sfatul domnesc, logofeþia, sã dispunã de sãli – câteva – pentru mesele ºi
festinurile domneºti) etc. O logicã a desfãºurãrilor istorice – acceptabil㠖 o
îndeamnã pe Tereza Sinigalia sã construiascã o relaþie de incompatibilitate
între starea generalã a monarhiei muntene ºi precaritatea afiºatã de reºedinþa
voievodalã ºi de Curtea de la Argeº (care o adãposteºte), în felul cum este
„refãcut㔠în acest moment : „O diplomaþie pe care o cunoaºtem destul de
bine, o cancelarie deja organizatã cu dieci de slavonã, latinã ºi greacã, un
comerþ înfloritor bazat pe privilegii importante oferite negustorilor strãini ºi
autohtoni, o situaþie economicã de excepþie care permitea Domnului sã batã
monedã proprie în însãºi incinta reºedinþei din Argeº, ca un autentic apanaj
al unui suveran, sunt nevoite din lipsã de dovezi sau pur ºi simplu din lipsa
extinderii cercetãrii ºi a explorãrii exhaustive a tuturor posibilitãþilor – sã se
racordeze ºi sã se raporteze la o Curte goalã ºi dezolantã, în dezacord cu tot
ce ºtim despre mândria medievalã, fastul ºi forþa lor de sugestie, de la care,
Domnii Þãrii Româneºti, cu nimic mai prejos decât principii europeni de
talia lor, nu aveau de ce sã facã excepþie”22. Voievozi ca Basarab I, Nicolae
22 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Alexandru Basarab ori Vladislav-Vlaicu, care în hrisoave se intitulau orgolioºi

„voievod transalpin, ban de Severin ºi duce al Þãrii Fãgãraºului nou dobândite”23
sau îºi ziceau, precum bazileii Bizanþului, autokrator, nu puteau locui ºi
primi soli, „într-o casã de piatrã în suprafaþã de circa 300 m 2, cu un maxim
de 6 încãperi ordonate parþial pe un singur rând, parþial cu dublu tract,
plasatã în centrul unei curþi goale, cu un singur turn de poartã masiv, dar
insuficient pentru sistemul de atac ºi de apãrare al vremii, lipsitã de ziduri
puternice ºi de orice realã amenajare defensivã, prevãzutã doar cu un gard
de piatrã, care o separã, de o bisericã monumentalã, de oraºul din jur ºi de
tot ceea ce, simbolic, însemna altceva decât Domnia”24.
Mai transcriu un ºir de întrebãri formulate de cercetãtoarea amintitã mai
sus, care, toate, ºubrezesc poziþia opiniilor acceptate despre Curtea domneascã
din Argeº ºi, implicit, despre Casa domneascã de acolo : „Este oare posibil ca
Basarab I, voievodul care purta veºmintele pe care ni le redã simplificat
Cronica pictatã ºi despre a cãror autenticitate nu avem a ne îndoi – de certã
facturã occidentalã ºi pe care nu le purta Ivan Aleksandr al Bulgariei – sã nu
fi avut un castel pe mãsurã ? Este posibil ca Nicolae Alexandru – cel
reprezentat pe tabloul funerar de deasupra intrãrii în naosul bisericii înve-
cinate, cu occidentala sa coroanã, cu veºminte apusene, sã fi dorit sã fie, din
punctul de vedere al propriei locuinþe, mai prejos decât cumnatul sãu bulgar
ºi chiar decât ginerele sãu vidinian, locatar ºi el al unei cetãþi impunãtoare  ?
Este posibil ca Vlaicu sã îºi fi comandat cingãtoarea cusutã cu sute de perle
ºi paftaua binecunoscutã de aur – care rivalizeazã cu însemnele pe care
regele Ludovic cel Mare al Ungariei le oferea tezaurului imperial de la
Aachen – cu care sã se împodobeascã ºi în mormânt, sã vieþuiascã, el,
contemporanul goticului dezvoltat european ºi mãcar al castelului ridicat de
braºoveni la Bran, într-o locuinþã umilã, doar cu un parter înãlþat pe o
pivniþã, când toþi vecinii sãi îºi construiau castele fãloase ºi suficient de
încãpãtoare ?”25
Cum niºte rãspunsuri afirmative la aceste întrebãri „ar ieºi din logica
lucrurilor ºi s-ar afla în contradicþie cu tot ceea ce înseamnã realitãþile
mentale ale epocii”, Tereza Sinigalia s-a simþit îndreptãþitã sã imagineze,
pentru aceast㠄Curte de la Argeº” ºi pentru Casa domneascã pe care o
îngloba, un aspect ºi mai complicat – pe un spaþiu evident mai întins
(ce pornea, în etaje, de la dealul pe care se aflã biserica Sânicoarã ºi cobora
cãtre lunca râului Argeº, protecþie naturalã) decât incinta ce se oferã azi
contemplãrii, spaþiu de neinvestigat acum sub aspect arheologic –, ºi mai
impunãtor, în felul aºezãrilor (Târnovo, de pildã, capitalã a þaratului bulgar)
în care suveranii sud-dunãreni încorporau sugestiile arhitectonice bizantine.
Este astãzi aproape sigur cã în fortul (ridicat, probabil, în a doua jumãtate
a secolului al XIV-lea, pe o înãlþime pe malul stâng al Dâmboviþei, un turn
întãrit, un donjon ca în Ardeal) de formã trapezoidalã din „Cetatea Bucureºti” –
unde Vlad Þepeº dãdea un act la 20 septembrie 145926 – (numitã apoi ºi
„Cetatea Nouã”, „Cetatea Dâmboviþei”, „Cetatea de Scaun” sau „Noua cetate
de scaun Bucureºti”27) a fiinþat ºi un spaþiu de locuit de facturã aulicã,
ridicat, ca ºi întãritura care îl adãpostea, de meºteri transilvãneni. Reparatã
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 23

ºi refãcutã în câteva rânduri (dupã ce, ridicatã de Vlad Þepeº, curtea suferise
deteriorãri care culminaserã cu incendierea în 1473 din porunca lui ªtefan
cel Mare), Casa domneascã (cu subsol ºi un parter înãlþat, ca la Târgoviºte
ori Târgºor, aflatã pe latura de apus a Curþii) din Bucureºti atestã consec-
venþa cu care era îndeplinit, în Þara Româneascã, programul arhitectonic
voievodal. La jumãtatea secolului al XVI-lea, voievodul Mircea Ciobanul o
va reface ºi o va extinde considerabil.
Exemplarã pentru întreaga perioad㠄prepalaþial㔠din Þara Româneascã
este – spun învãþaþii – Casa domneascã din Târgoviºte. Pânã nu demult se
credea cã aceastã reºedinþã a fost ridicatã de Mircea cel Bãtrân (1386-1418).
Martorul convocat era un trãitor pe acele timpuri (adicã spre sfârºitul vea-
cului al XIV-lea) ºi participant la lupta de la Nicopole – Johann Schiltberger.
În 1396, Schiltberger scria : „Am fost ºi în Þara Româneascã în cele douã
capitale ale ei care sunt numite Argeº (Agrich) ºi Târgoviºte (Turkvich)”28.
Rezultatele sãpãturilor arheologice fãcute la Curtea domneascã din Târgoviºte
(„Cetatea de Scaun” selectatã pentru importanþa ei economic㠖 era, cum ne
aratã ºi numele „loc de târg”, fiind ºi potrivitã pentru odihna celor ce se
îndreptau spre Braºov –, geografic㠖 îngãduia o lãrgire a oraºului –, politicã
ºi strategic㠖 era aºezatã mai departe de Dunãrea dincolo de care se aflau
turcii ºi permitea o retragere mai lesnicioasã spre/peste munþi29) i-au convins
pe învãþaþi30 cã istoria Curþii domneºti din Târgoviºte (cu incinta ei nere-
gulatã, plasatã pe terasa cea mai înaltã a râului Ialomiþa, care va îngloba,
în secolul al XV-lea, ºi biserica Sf. Vineri ºi va avea mai târziu, în veacul
al XVII-lea, în palisada înconjurãtoare [ceva mai veche, cãci o vedea,
în timpul lui Vlad Înecatul, ginere al lui Petru Rareº, cãlugãrul italian
Francesco Della Valle Padovanul : „Târgoviºtea este un oraº nu prea mare,
aºezat în ºes ºi înconjurat de ziduri. Castelul din acel [oraº], în care locuieºte
domnul þãrii, e împrejmuit cu pari de stejar foarte groºi” ; la fel, ceva mai
târziu, un alt cãlãtor : „Acolo este capitala Þãrii Româneºti, unde palatul
principelui este întãrit numai cu garduri mari”31], patru porþi îndreptate
cãtre Mãnãstirea Dealu, Câmpulung, Argeº ºi Bucureºti) ºi, respectiv,
a Casei domneºti celei vechi (din care se mai puteau vedea pivniþele ºi
vestigiile paraclisului32) a fost mult mai complicatã. Cel puþin douã case
domneºti – dintre care prima a fost de lemn – par a fi existat aici înaintea
celei reprezentate de vestigiile pãstrate pânã în prezent. Acceptând aceastã
succesiune – doveditã de edificii, unii cercetãtori presupun cã prima reºe-
dinþã (Casa 1 i se zice), construitã din materiale mai puþin perisabile
(cu ascultarea recomandãrilor bizantine), trebuie sã fi fost înãlþatã pentru
unul dintre predecesorii lui Mircea cel Bãtrân ºi „eventual refãcutã de
Mihail”33, fiul lui Mircea (acesta, când era asociat la domnie cu tatãl sãu,
rezida aici ; când va ajunge singur stãpânitor al þãrii, în 1418, va declara ca
sediu al autoritãþii „oraºul domniei mele Târgoviºte”). În aceste condiþii,
Casa 2, cu ruinele care se vãd astãzi, a putut fi ziditã, dupã domnia lui
Alexandru Aldea (voievodul care a mutat capitala la Târgoviºte), de Vlad
Dracul (într-una din cele douã domnii ale sale : 1437-1442 ºi 1444-1447) –
opinie a lui Nicolae Constantinescu – sau de fiul aceluia, Vlad Þepeº (domn
24 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

din 1456 pânã în 1462). Este foarte posibil – crede Tereza Sinigalia – ca acest
vijelios voievod, întemeietor al Curþii domneºti din Bucureºti, sã fi dorit sã
împodobeascã ºi vechea capital㠄cu un palat pe mãsurã, corespunzãtor altui
gust ºi altor vremi, înlocuind vechea ºi deja demodata reºedinþã”34, afectatã
poate, de un foc în 1443 (când Târgoviºtea fusese atacatã de turci) sau de
urmãrile luptelor dintre Vlad Þepeº ºi Mehmet El Fatâh din 1462 (consecinþe
pe care le-ar fi putut suferi, evident, ºi o reºedinþã ziditã, eventual, de Vlad
Dracul), ºi oferind un model pentru edificãrile voievodale (cu rãsfrângeri în
mediul boieresc) din secolul urmãtor.

Reºedinþele oficiale puteau fi câteva.

Curþile lui ªtefan cel Mare

ªtim cã, dupã 1491, ªtefan cel Mare a stat în câteva rânduri la Vaslui35 – în
1495, 1497 ºi 1502 –, cãci a dat mai multe hrisoave din aceastã reºedinþã pe
care o refãcuse, consolidând ºi fortificaþiile, prin 1490-1491, când înãlþase ºi
biserica având hramul Sfântului Ioan. Era ºi paraclis al Curþii aceastã
bisericã, succesoare – probabil – a altui lãcaº de închinãciune, pentru cã
reºedinþa aceasta domneasc㠖 în stare încã sã-i impresioneze pe cãlãtorii
strãini în veacul al XVII-lea – oferise adãpost familiilor domneºti încã din
prima jumãtate a secolului al XV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun.
Auziserã despre Curtea de la Vaslui (o interpolare a lui Misail Cãlugãrul în
cronica lui Grigore Ureche ne spune cã în 1475, dupã lupta de la Podul Înalt,
ªtefan cel Mare a zidit o bisericã la Vaslui „ºi pre urmã case domneºti, cum
sã cunoscú ºi pãn’ntr-acéste vremi”) ºi cronicarii strãini, polonezul Jan
D\ugosz de pildã. Avea de ce sã fie vestitã aceastã Curte domneascã, fiindcã
aici, ca ºi la Hârlãu sau la Iaºi, preocuparea pentru confort ºi lux, pentru o
decoraþie interioarã ºi exterioarã impresionantã (capitelul de marmurã albã
pãstrat, cu elemente vegetale la colþuri ori fragmentele ceramice sunt dovezi
în acest sens), ca ºi pentru realizarea unor condiþii de locuire agreabile
(ne spun bucãþile de plãci de sobã descoperite), a fost predominantã.
Vizitatorii – diplomaþi36 ori neobositul diacon Paul de Alep sau cronicarul
Ion Neculce, mai târziu – laudã aºezarea monarhicã, vorbesc despre „bãi”,
despre „locuri de petrecere” (sã nu uitãm cã ªtefan cel Mare va celebra aici
împlinirea a douãzeci de ani de la glorioasa bãtãlie pe care o purtase, în 1475,
împotriva turcilor), adicã despre amenajãri de pretenþie datorate unor arhitecþi
pentru care programul aulic însemna în primul rând reprezentativitate.
Spuneam mai sus cã, în Moldova, începuturile curþilor voievodale ºi al
reºedinþelor domneºti trebuie aºezate în veacul al XIV-lea, în timpul lui
Petru I Muºat ºi Alexandru cel Bun. Nici existenþa unor locuinþe anterioare –
la Rãdãuþi, Baia ori Siret –, împlinind ºi funcþii de reprezentare, nu poate fi
pusã la îndoialã. Lista locurilor unde s-au conservat vestigii sau dezvelirea
urmelor ce s-a produs în urma sãpãturilor trebuie completatã : Bacãu, Suceava,
Iaºi, Piatra-Neamþ, Dorohoi, Huºi, Hârlãu, Popãuþi-Botoºani, Târgu-Frumos.
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 25

Grandoarea epocii lui ªtefan cel Mare s-a nutrit ºi din amploarea progra-
melor arhitecturale ecleziastic ºi aulic. Lângã apartamentele somptuoase
din Cetatea de Scaun de la Suceava (unde Curtea domneascã în fiinþã,
probabil, din timpul lui Petru I Muºat, a fost refãcutã de ªtefan cel Mare,
arsã de sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul în 1476  ; reparat abia în
1643 de Vasile Lupu, care le cerea bistriþenilor meºteri ºi pietrari pentru
bolþi ºi pentru ancadramentele uºilor ºi ferestrelor, ansamblul era în ruinã
în 170037), cu proporþii ºi idei de împodobire ale amenajãrilor ºi ale decora-
þiilor interioare ce ar putea fi sugerate de uriaºa sobã goticã descoperitã în
casa de oaspeþi de pe platoul Cetãþii38 ºi de fragmentele de ceramicã orna-
mentalã aflate în multe locuri, arhitecþii voievodului au ridicat (reparând ori
înãlþând din temelii, atingând o culme a „construcþiilor palaþiale” – Corina
Nicolescu) mai multe curþi, cu reºedinþe domneºti, ilustrative pentru ceea ce
însemna un ansamblu monarhic fortificat. Hârlãul (cu o apariþie consemnatã
de Grigore Ureche : „Vã leato 6995 [1487], într-acestu an au descãlécatu
ªtefan vodã târgul Hârlãul, de au ziditu ºi bisérica cea domneascã de piiatrã
ºi curþile acéle domneºti cu ziduri cu tot, carile stau ºi astãzi”), Casa dom-
neasc㠖 în care ªtefan Vodã Lãcustã îl primea pe Ieronim Laski, palatin de
Sieradz ºi sol al Poloniei („[...] Am venit aici la Hârlãu la domnul Moldovei de
care am fost primit cu mare cinste ºi prietenie…”39) – cu elegantele sale
decoraþii exterioare (s-au pãstrat bucãþi de frize, corniºe), Curtea de la Huºi,
dãrâmatã aproape complet în vremea când Axinte Uricariul copia cronica lui
Ureche, fãcând faimoasele interpolãri („Vã leatul 7003 [1495], ªtefan vodã
au zidit sfânta episcopie în târgu la Huºi, hramul sfinþilor apostoli Petru ºi
Pavel ºi curþi domneºti, carile sântu surpate, numai beciurile stau pãnã
astãzi”), Curþile de la Bacãu, Piatra-Neamþ ºi Iaºi, mereu în asociere (ca o
punere sub protecþie) cu lãcaºele închinate slavei lui Dumnezeu.
La Bacãu – unde cea dintâi reºedinþã voievodalã a fost ziditã de Alexandru
cel Bun – ºi-a avut curtea fiul lui ªtefan cel Mare, Alexãndrel Vodã, pânã în
1496, cât timp a fost asociat la domnie. ªtefan cel Mare a reparat vechiul
ansamblu, cãci însemnãtatea strategicã a aºezãrii – care controla drumul ce
însoþea cursul Siretului ºi unul dintre locurile de trecere cãtre Transilvania –
era evidentã40. Tot ªtefan cel Mare a reparat ºi fortificat Curtea din
Piatra-Neamþ. A folosit pietrari ardeleni – aceiaºi, probabil, care au lucrat ºi
la bisericã ºi la turnul-clopotniþã41, dând ansamblului aºezat pe platoul de
deasupra râului Bistriþa, un aspect impunãtor de fortãreaþã poligonalã, cu
ziduri, cu metereze ºi cu turnuri de apãrare. ªi Curtea domneascã din Iaºi,
care exista în 1434, a fost refãcutã de ªtefan cel Mare. Arsese înainte de
1491-1492, când voievodul a înãlþat biserica Sf. Nicolae Domnesc, ce va
deveni paraclis al Curþii. Gestul lui ªtefan a avut calitãþi vizionare, cãci
Iaºiul va urca în ierarhia oraºelor moldoveneºti, concurând – din secolul
al XVI-lea – Suceava ºi sfârºind prin a i se substitui în calitate de Cetate de
Scaun. Alexandru Lãpuºneanu a mutat aici capitala þãrii ºi a refãcut casele
domneºti. Le cerea într-o scrisoare celor din Bistriþa transilvanã sã-i trimitã
meºteri în stare sã-i facã o baie ºi o fântânã. Noua capitalã cunoaºte un
oarecare avânt în vremea lui Petru ªchiopul. Domnul reparã, restaureazã,
26 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

nu lipsesc sclipirile de fast, construcþiile – cele aferente curþii – îi aratã

francezului François de Pavie, nimerit prin partea locului, „mãreþia ºi rangul
pe care îl þine acest duce” 42. Pe voievozii din neamul Movilã Iaºiul nu i-a
interesat. Se simþeau mai bine într-o Suceavã plasatã ceva mai aproape de
Polonia lor amicã. ªi chiar dacã, sub cei care au venit pe tronul Moldovei
dupã Movileºti, capitala va fi iar la Iaºi, Curtea arãta din plin cã vremurile
erau tulburi ºi domniile scurte ºi – cum zicea un cronicar – „neîntemeiate”.
Casa domneascã („palat” – îi zic strãinii, între ei ºi bolognezul Tommaso
Alberti prin 1612, vãzându-l clãdit din piatrã ºi „înconjurat de jur împrejur
cu o împrejmuire de pari groºi” –, dar „un palat pãcãtos”, adicã depreciat,
socotea – un an mai înainte – un anume Johann Wilden43) nu-i putea produce
privitorului decât o impresie neplãcutã. Adãugirile ºi amenajãrile sunt minime.
În 1614, ªtefan al II-lea Tomºa înalþã o bisericã lângã intrarea Curþii. Tot el
îi ruga pe bistriþeni (furnizorii de profesioniºti într-ale construcþiilor pentru
Moldova) sã-i trimitã un þiglar ºi un specialist în fântâni. În anul 1622,
Curtea domneascã din Iaºi a fost mistuitã de un incendiu. O vedea dupã
aceea un polonez ºi o socotea o „ruin㔠44.
Curtea de la Iaºi va aºtepta, câteva decenii, banii ºi ambiþiile lui Vasile
Lupu…

Casele domneºti din mãnãstiri

Dupã cum vechile Curþi domneºti, azi dispãrute, trebuie sã fi semãnat –

ziceam mai sus – cu incintele mãnãstireºti întãrite, cu siguranþã cã ºi casele
domneºti din aºezãmintele monastice pe care le înãlþau voievozii (ºi, aidoma
lor, casele egumeneºti ori stãreþiile în care unele case domneºti au fost trans-
formate) vãdeau asemãnãri – chiar dacã erau destinate unui regim privat,
un „privat monarhic” implicat unui „privat monastic”, de o facturã aparte –
cu reºedinþele laice rezervate aceloraºi conducãtori ai þãrii. Pânã la apariþia
fenomenului „închinãrii” – adicã al subordonãrii lãcaºelor monastice româneºti
unor aºezãminte de la Locurile Sfinte sau de la Athos – ºi dupã aceea,
mãnãstirile zidite de voievozi (repere ale memoriei dinastice ºi chiar naþionale)
ºi de marile familii boiereºti din Þãrile Române au fost, ca în Bizanþ 45,
private, fiind proprietãþi ale unor familii sau neamuri. Într-un spaþiu „vegheat”
de ochii suspicioºi ai unor suzerani care nu agreau fortificaþiile ºi ideea de
insubordonare pe care ele o implicau, þinuta militarã a incintelor mãnãsti-
reºti (rectangulare de obicei, respectând niºte „planuri” definitivate în secolul
al XIV-lea), locuri de apãrare în niºte timpuri când incursiunile inamicilor
sau „rãzboaiele particulare”, stârnite de luptele pentru tron, erau fapte
curente, s-a pãstrat pânã prin veacul al XVII-lea (când, din porunca turcilor,
au fost demolate ultimele cetãþi ; voievozii celor douã Þãri Române fortificau
biserici sau apelau la soluþii ingenioase pentru pãstrarea unor locuri întãrite ;
Vasile Lupu, de pildã, a prefãcut Cetatea Neamþului în mãnãstire, zidind în
mijlocul ei o bisericã). Expresii ale unui important program arhitectonic al
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 27

ansamblului, cultivat pe pãmântul românesc timp îndelungat, locuri de

slujire ºi de marcare a apartenenþei la confesiunea ortodoxã, concentrãri ale
valorilor culturale ale timpului ºi demonstraþie a putinþelor de edificare,
„simboluri ale orgoliului ctitoricesc”46 ºi ale aspiraþiilor celor ce le ridicau,
mãnãstirile – reparate, suportând adãugiri ºi modificãri, refãcute (adesea în
acord cu schimbarea „modelelor”), tinzând sã proclame stabilitatea para-
digmei ºi gloria stãpânitorilor pãmânteºti alãturi de slava Celui de Sus –,
prin „funcþia de locuire”, erau gata sã-l gãzduiascã pe ctitor sau pe oaspeþii
sãi (oferindu-i un loc protejat, cu vãdite capacitãþi defensive) pentru rãgazuri
mai scurte ori mai lungi (veritabile refugii) sau sã le apere averile în timpuri
de primejdie (Ieremia Movilã ºi-a depozitat tezaurul la Mãnãstirea Suceviþa)47.
Aceleiaºi „funcþii de locuire” îi rãspundeau stãreþia sau casa egumeneascã ºi
chiliile, iar „funcþia religioas㔠era împlinitã de biseric㠖 loc de manifestare
a devoþiunii (ºi al unei slujiri neîntrerupte) ºi spaþiu sepulcral pentru familia
ctitorului. Când, mai târziu, casele domneºti se vor transforma în veritabile
palate, se va putea manifesta – chiar dacã era vorba de un spaþiu privat – ºi
„funcþia de reprezentare”, (ca la Trei Ierarhi, Cetãþuia, Galata, Plumbuita,
Dintr-un Lemn, Hurezi, Cotroceni). „Funcþia defensivã”, în fine, pertinent㠖
ziceam – vreme îndelungatã, mãnãstirile au exercitat-o ºi individual, ºi ca
niºte „centuri de apãrare” amplasate în jurul cetãþilor de scaun. Suceava era
protejatã de mãnãstiri ca Zamca, Dragomirna ºi Sântilie ; în jurul vechiului
Iaºi se ridicau Galata, Cetãþuia, Socola, Aroneanu ; dinspre nord-est
Târgoviºtea era protejatã de Mãnãstirea Dealu ºi de Viforâta ; în fine, în
preajma Bucureºtilor se afla o „centur㔠alcãtuitã din Plumbuita, Mãrcuþa,
Cotroceni, Vãcãreºti ºi altele48.
Începuturile ne sunt destul de puþin cunoscute. Ele au fost, probabil,
modeste. La Bistriþa, mãnãstire ziditã de Alexandru cel Bun înainte de
1407, Casa domneascã (în care lui vodã îi plãcea sã locuiascã, mai ales cãtre
sfârºitul domniei), judecând dupã temeliile dezvelite de arheologi, era puþin
spectaculoasã. Cea care se pãstreazã astãzi, cu douã niveluri, a fost ridicatã
de Petru Rareº lângã turnul-clopotniþã înãlþat în 1498 din porunca lui ªtefan
cel Mare, cel care construise, verosimil, ºi la Mãnãstirea Putna o reºedinþã
încãpãtoare, cu o salã de reprezentare divizatã prin arcade sculptate
ºi decoratã cu plãci de piatrã traforatã ºi cu discuri de ceramicã smãlþuitã.
Nici Mircea cel Bãtrân n-a aºezat, se pare, între componentele Mãnãstirii
Cozia – pe care o edificã în al nouãlea deceniu al veacului al XIV-lea – o
reºedinþã voievodalã. La Probota, mãnãstire ziditã în 1530 de Petru Rareº
(spre a sluji drept necropolã lui ºi familiei sale ; mormintele lui Petru Rareº,
al Doamnei Elena ºi al lui ªtefãniþã sunt acoperite cu pietre tombale remar-
cabil sculptate), nu departe de un monument de cult din veacul al XIV-lea –
Mãnãstirea Sf. Nicolae din Poianã, pretenþios refãcut ºi împodobit de ªtefan
cel Mare, Casa domneascã (pãstrând pe faþadã resturi de picturã geome-
trizantã ºi aparþinând, ca ºi cele evocate mai înainte sau ca reºedinþa de la
Mãnãstirea Moldoviþa, despre care va fi vorba ceva mai la vale, categoriei
locuinþelor mãnãstireºti simple, apropiate de vechea „locuinþã-turn” – Corina
Nicolescu), cuprinsã în incinta cu patru laturi, cu ziduri masive ºi turnuri de
28 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

apãrare având în mijloc biserica pictatã ºi în interior, ºi în exterior („somptuos

decoratã cu picturi murale” – zice Vasile Drãguþ49), este unitã într-o singurã
clãdire cu clopotniþa. La fel de vechi – din timpul lui Vlad Þepeº – sunt ºi
primele structuri ale Mãnãstirii Comana-Ilfov. Mãnãstirea a fost refãcutã de
voievodul Radu ªerban (1588-1609), stãpân al moºiei pe care se afla. Casa
domneascã, cu un foiºor pe coloane, îºi aratã arhitectonic originea mai nouã.
Ea a fost ziditã de paharnicul ªerban Cantacuzino, cel care a reclãdit întregul
ansamblu între 1699 ºi 1703.
Un act din anul 1410 pomeneºte Moldoviþa drept „mãnãstirea cea nouã”.
Miºcãrile de teren au ruinat însã vechea construcþie ºi, în 1532, Petru Rareº
se simþi îndemnat sã o reclãdeascã alegând alt loc ºi înconjurând biserica, al
cãrei hram este Blagoveºtenia, cu ziduri având turnuri de veghe ºi de apãrare.
O casã domneascã trebuie sã fi existat în incinta acestei mãnãstiri, pictatã
excepþional, în 1537, pe dinafarã ºi pe dinãuntru, de faimosul zugrav Toma
de la Suceava. „Clisiarniþa” (cu mai multe odãi ºi cu un turn pe unde se urcã
la etaj), pãstratã pânã azi ºi pe care o folosesc ca argument pentru fiinþarea
mai vechii reºedinþe voievodale, a fost ziditã între 1610 ºi 1612 de episcopul
Efrem, cel ce a reparat zidurile împrejmuitoare ºi a ridicat turnul de poartã,
cu sculpturi care seamãnã cu decoraþiile de la Mãnãstirea Dragomirna50.
Pentru secolul al XVI-lea moldovenesc, emblematicã este însã Casa domneascã
pe care a ridicat-o, în 1561, Alexandru Lãpuºneanu la Mãnãstirea Slatina
(din judeþul Suceava). Meºteri transilvãneni, poate, au înãlþat aceastã mãnãstire
reprezentativã ºi tot lor (ori poate ecourilor construcþiilor vãzute de un
voievod ce strãbãtuse Europa) li se datoreazã ºi particularitãþile renas-
centiste (prezente ºi în ancadramentele trapezei, în decoraþiile turnurilor ºi
în silueta florentinã a fântânii51, lucrat㠖 spun cercetãtorii –, ca ºi pavi-
mentul din bisericã, din marmurã de la Sarmizegetusa, ºi aºezatã în grãdina
ce aminteºte de amenajãrile horticole ale Renaºterii italiene) ale Casei
domneºti („valoros exemplar de arhitecturã civil㔠– Vasile Drãguþ) cu mari
sãli de primire ºi încãperi destinate locuirii, aºezate pe un beci boltit, divizat
în douã travee. Aceluiaºi harnic ctitor i se datoreazã rezidirea, între 1552
ºi 1558, a Mãnãstirii Pângãraþi, unde Casa domneasc㠖 impunãtoare ca
dimensiuni – dispune de trei niveluri : un beci boltit, un parter cu camere
mari, boltite ºi ele, ºi un etaj. Lângã ele un foiºor deschis în care se simt
sugestiile Renaºterii.
A doua jumãtate a veacului al XVI-lea ºi secolul urmãtor aduc, în zidirea
reºedinþelor domneºti din mãnãstiri, în acord cu ce se întâmpla în programul
de arhitecturã aulicã laicã, primele tentative de descoperire a monumentalului.
La Galata în Iaºi, „munteanul” Petru ªchiopul înalþã o Casã domneascã
impunãtoare, ce va fi apoi refãcutã (transformatã chiar) de Alexandru Ipsilanti,
în 1799, ºi de Mihail Sturza în 1847. A urmat dupã aceea splendida Dragomirnã,
înãlþatã de mitropolitul Anastasie Crimca între 1606 ºi 1609, care, de la
sfârºitul anilor ’30 ai secolului al XVII-lea, a devenit mãnãstire voievodalã,
cãci Miron vodã Barnovschi a înconjurat-o cu ziduri masive cu turnuri ºi a
construit ºi o Casã domneascã din piatr㠄cu pivniþã, parter ºi etaj ºi cu
ancadramente gotico-renascentiste”52. Sala de la etaj – impropriu numitã
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 29

„salã gotic㔠(observa Vasile Drãguþ53) – va înrâuri alcãtuiri arhitectonice

similare mai târziu la Mãnãstirea Trei Ierarhi ºi la Mãnãstirea Cetãþuia din
Iaºi. Tot voievodul Miron Barnovschi a zidit, în anii dintre 1626 ºi 1629,
reºedinþa domneascã de la Mãnãstirea Bârnova, edificiu din care se pãstreazã
azi doar beciurile de mari dimensiuni cu trei rânduri de bolþi în semicilindru.
Dincoace de Milcov, în Þara Româneascã, într-unul dintre spaþiile „sacre”
ale þinutului (de o pietate aparte) al Vâlcii, s-a înãlþat – pe locul unui schit
lucrat (în veacul al XVI-lea) din lemnul unui stejar ce adãpostea – zice
tradiþia – o icoanã fãcãtoare de minuni – Mãnãstirea Dintr-un Lemn. Ctitor
este socotit a fi, prin 1635-1636, voievodul Matei Basarab, care, într-un
hrisov din 27 noiembrie 1640, declara a fi zidit-o „de iznoavã de în temei”
(fapt întãrit de ªtefan Cantacuzino, care, în 1715, arãta în pisania de rectito-
rire cã biserica „din temelia ei iaste ziditã ºi fãcutã de Io[an] Matei Basarab”54.
Un vizitator ilustru al mãnãstirii pe la jumãtatea veacului al XVII-lea,
diaconul sirian Paul de Alep, însoþitor ºi secretar al patriarhului Macarie al
Antiohiei, povestind legenda mãnãstirii, îl aºazã în ipostaza de ctitor pe „un
mare dregãtor” al timpului, „pasionat sã clãdeascã biserici ºi mãnãstiri”,
care ar fi luat „pe seama sa” toate mãnãstirile care au fost zidite de Matei
Basarab”, „fiindu-i ruda cea mai apropiatã”. Diaconul din Antiohia îl crede,
prin urmare, pe acest „dregãtor” ºi îl socoteºte amestecat ºi în ctitorirea
Bistriþei, a mãnãstirilor Arnota, Gura Motrului, Brâncoveni… Acest „mare
dregãtor” (care nu numai cã va moºteni averea imensã a lui Matei Basarab,
dar va trece pe numele lui ºi câteva dintre ctitoriile la care a fost doar
asociat, fãcându-i pe unii sã creadã acest lucru) a fost identificat (pentru noi,
cei moderni, cãci cei vechi îl ºtiau) de cercetãtorul Radu Creþeanu, care i-a
precizat ºi „contribuþia” : „Autorul celei de-a doua etape constructive a Mãnãstirii
Dintr-un Lemn, din care face parte în primul rând biserica de zid, nu poate
fi altul decât însuºi Preda Brâncoveanu, fost mare spãtar, mare clucer, mare
vornic sub Matei Basarab ºi Constantin ªerban (1654-1658), viitor mare
ban, cel mai mare boier al vremii sale”55. S-au mai înscris apoi între ctitori
ªerban Cantacuzino (în timpul cãruia, în 1684, biserica a fost zugrãvitã de
Constantinos ºi Ioan), Constantin Brâncoveanu – pe „temei” genealogic,
crezându-l, prin urmare, pe bunicul sãu („fiind aceastã sfântã mãnãstire
înãlþatã din temelie de rãposatul moºul domniei méle – Preda Vornicul”)
ºi ªtefan Cantacuzino, în 1715, care, „din mare evlavie”, „cu osârdie s-au
apucat ca de iznoavã a o înfrumuseþa, luminând ºi mai lãrgind întâi biserica
ºi zugrãvind-o a doa oarã ºi împodobind-o ºi cu tâmple ºi cu altele…” 56.
Întâia Casã domneascã aparþine, probabil, etapei „Matei Basarab – Preda
Brâncoveanu”. Pe temeliile ei a fost zidit, prin 1715 sau 1720, palatul stãreþiei
(fost „casã domneascã”), o construcþie autentic brâncoveneascã, vegheatã de
un foiºor cu stâlpi ºi arcade, pictat în frescã („Maica Domnului Rugãtoarea”),
cu camere de reprezentare, cu o salã de ospeþe (având deschidere cãtre
livadã ; este fosta „loggie”) ºi dispunând la parter de ºase odãi care asigurau
funcþia de locuire.
În anii aceluiaºi Matei Basarab (de departe cel mai harnic constructor în
cadrul programului mãnãstiresc) au fost înãlþate ansamblurile monastice de
30 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

la Brebu (începutã prin 1640, datatã de pisanie în 1650, casa domneascã are
un foiºor cu arcade pe faþadã), Brâncoveni (mãnãstire pe care Matei Basarab
a rezidit-o în 1640 ºi unde casele boiereºti, de mari dimensiuni, aveau beciuri
enorme, cu trei nave boltite, care ocupau în întregime parterul reºedinþei ;
Brâncoveanu a refãcut în 1699 biserica mare a mãnãstirii ºi a pus sã fie
zugrãvitã în 1702), Plãtãreºti (ctitorie a lui Matei Basarab din 1646 cu o casã
domneascã mare), Negoieºti (unde casa domneascã, iarãºi impunãtoare,
dateazã cam din 1650), Negru Vodã (adicã vechea curte din Câmpulung a
primilor Basarabi, ruinatã, cu o bisericã reconstruitã de Matei Basarab din
piatrã de Albeºti ; din porunca aceluiaºi voievod s-a înãlþat aici, prin 1648-1650,
ºi casa domneascã, un dreptunghi alungit, aºezat „deasupra unei vaste
pivniþe boltite în semicilindru cu dublouri [...], ziditã din piatrã ºi cãrãmidã
[...] cu un singur etaj de locuire, cu camere boltite ºi douã foiºoare juxtapuse
cu largi arcade în plin cintru, susþinute pe stâlpi de cãrãmidã”57), Plumbuita
(mãnãstire ziditã cândva, între 1559 ºi 1568, de Petru cel Tânãr ºi refãcutã
în întregime, în 1647, de Matei Basarab, ca „semn” al victoriei sale asupra
lui Radu Iliaº, cu o casã domneascã pe douã niveluri având la etaj o galerie
cu arcade în semicerc, sprijinite pe coloane de cãrãmidã ; etajul este aºezat
pe pivniþe înalte cu bolþi în semicilindru pe dublouri)58.
Fãrã a ne mai întoarce în Moldova – unde am putea contempla, eventual,
reºedinþa voievodalã (spaþioasã dar auster㠖 Corina Nicolescu) cu camere bol-
tite dispuse pe douã niveluri de la Mãnãstirea Cetãþuia, ziditã de meºterii unui
Gheorghe Duca (între 1669 ºi 1672) încã atenþi la sugestiile Dragomirnei –,
aº vrea sã încheiem aceastã privire – ce nu ºi-a propus cu nici un chip sã fie
exhaustivã, ci doar „expresivã”, asupra locuinþelor domneºti înglobate în
ansamblurile monastice, cercetând doar „complexul brâncovenesc” de la
Hurezi (lãsând, adicã, în afara discuþiei, cu bunã ºtiinþã, zidiri precum cele
de la Mãnãstirile Cotroceni ori Vãcãreºti). Casa domneascã de la Hurezi, un
veritabil palat, a fost ziditã (ea ocupã jumãtatea de rãsãrit a aripei de sud a
incintei) între anii 1693 ºi 169759, afiºând – zicea Vasile Drãguþ60 – o inter-
pretare pretenþioas㠄de indubitabilã expresie aulicã”, pe potriva celui mai
important ansamblu mãnãstiresc din Þara Româneascã, cãruia i se atribuia
funcþia de mare „lavrã”. Pe beciurile înalte, cu cupole semisferice susþinute
pe arce în plin cintru (destinate cu siguranþã vinurilor ºi alimentelor ºi
participând la autonomizarea unei gospodãrii voievodale), se aflã la etaj, o
salã impunãtoare de recepþie (spãtãria mare sau „divanul”), despãrþitã în
douã prin coloane decorate la extremitãþi ºi cu bolþi în cupolã, aºezatã între
douã vestibule. Tot primirilor le era rezervatã ºi spãtãria micã, dovedind ºi
ea cã în acest palat viaþa de curte putea continua. Pentru clipele de liniºte –
pe care le cãuta, probabil, venind aici – Constantin Brâncoveanu – coman-
ditar pentru care meºterii au imaginat o decoraþie interioarã în care predomi-
nanþa motivelor vegetale trimite spre un cod baroc – avea la dispoziþie
„cãmara domneasc㔠– ce pãstra „specializarea” încãperilor, separând camera
de locuit de iatac, pãtrate boltite ºi ele, în cruce, cum boltite erau ºi prid-
voarele. Relaþia cu spaþiul exterior o asigurau cele douã foiºoare (spaþii de
comunicare particulare) cu arcade pe coloane de piatrã.
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 31

Fãcând cumva pandant cu palatul domnesc, pe latura de nord a incintei,

tot în jumãtatea esticã, arhitecþii au plasat palatul Doamnei (datat tot
1693-1697), de dimensiuni mai mici, compus, la etaj, dintr-un salon, un iatac
ºi anexe, dar asigurând în chip suficient autonomia „gineceului” domnesc…61

Palatele de la moºii

Îl vom asculta în acest paragraf mai mult pe Paul de Alep, nepreþuit autor –
în jurnalul voiajului pe care l-a fãcut, ca însoþitor, nepot ºi diacon al patriar-
hului Macarie al Antiohiei, în Þãrile Române pe la mijlocul secolului
al XVII-lea –, între altele, ºi al unor relatãri despre clãdirile pe care le-a
vãzut în drumurile sale. Paul de Alep a vãzut, de pildã, ºi palatul de la
Dobreni, pe care cei mai mulþi cercetãtori îl atribuie lui Constantin ªerban
(unul dintre aceºtia spune limpede cã acest Constantin ªerban, zis „Cârnul”,
fiindcã fusese însemnat la nas – pentru fumurile lui de domnie – de Matei
Basarab, înãlþase în Dobrenii Ilfovului un palat dupã modelul occidental).
Paul de Alep ne spune cã fiul natural al lui Radu ªerban, Constantin ªerban,
locuia la Dobreni, casele („palatele”) fiind proprietatea lui, din moment ce
s-a retras acolo dupã ce Matei Basarab i-a luat rangul de mare serdar, dar, în
fapt, cel care le înãlþase fusese fostul cãpitan al lui Mihai Viteazul  : „în
palatele sale, pe care tatãl sãu le clãdise pentru el când trãia ºi a locuit acolo
pânã în aceastã clipã”62.
Ar fi primul caz în istoria Þãrii Româneºti – zice Tereza Sinigalia63 – când
un voievod (Radu ªerban moºtenise moºia ºi casa de la Coiani de la bunica
sa, jupâneasa Anca, coborâtoare din boierii Craioveºti, iar Coianii de Ilfov
sunt nu departe de Dobreni) ar fi construit o reºedinþã pentru un fiu natural
(voievodul îl fãcuse pe Constantin ªerban cu o anume Elena, soþie a logofã-
tului Neagoe din Târgoviºte). Datã fiind unicitatea situaþiei, existã loc ºi
pentru alte presupuneri : este posibil ca Radu ªerban sã fi ridicat acest palat
(„primul edificiu civil în adevãrata accepþiune a cuvântului din secolul
al XVII-lea” – Tereza Sinigalia) pentru sine ori pentru fiul sãu Ion (care a
murit, însã, de mic). S-a întâmplat acest lucru cândva dupã 1605, când
domnia lui devenise ceva mai sigurã, ºi înainte de 1611, datã la care este
nevoit sã pãrãseascã tronul. Radu ªerban, foarte bogat ºi ca boier, ºi-ar fi
putut permite sã aducã lucrãtori din Transilvania ca sã-i înalþe la Dobreni o
casã domneascã în care sugestiile apusene sunt sensibile ºi nu Constantin
ªerban, la care a ajuns destul de puþin din averea pãrintelui. Pe seama
ultimului cercetãtorii pun doar ridicarea, în 1646, a bisericii curþii.
Judecând dupã mãrimea pivniþelor – singura parte a casei care poate
depune astãzi mãrturie – palatul (la care meºterii au aplicat soluþii originale
în raport cu edificiile de pânã atunci) trebuie sã fi fost de dimensiuni însemnate.
Pe Paul de Alep construcþia (pe care a vizitat-o pe îndelete) ºi împrejurimile
ei l-au impresionat : „clãdiri mari ºi spaþioase, cu firide ºi bolte acoperite în
întregime cu chipuri de sfinþi ºi cu altele asemãnãtoare. Odãile dau spre o
32 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

grãdinã foarte mare, împãrþitã în straturi ca grãdinile frâncilor, cu jgheaburi

de olane. În partea de afarã este un bazin mare cu apã, cu un pod peste el, de
la un capãt la celãlalt. În mijlocul grãdinii este un chioºc foarte frumos ºi lângã
el este o bisericã de piatrã ºi purtând hramul Adormirii Maicii Domnului”64.
Sã remarcãm „noul gust pentru peisajul natural supus exigenþelor nãscute
dintr-un simþ al ordinii ºi al rigorii”65, cadrul „prelucrat” în care este plasat
palatul cu amenajãri – parcul (spaþiu amenajat, subordonat esteticului)
asemãnãtor cu cele ale apusenilor, heleºteul, pavilionul („chioºcul”) destinat
relaxãrii – care conferã pretenþie întregului ansamblu ºi îl fac sã proclame o
destinaþie monarhicã.

Paul de Alep a vãzut ºi Curtea de la Brâncoveni. El spune clar cã în

incinta (fortificatã atunci când a contemplat-o) neregulatã, având forma
unui pentagon ºi urmând denivelãrile terenului, se aflau douã locuinþe.
Vorbeºte despre „casele care au aparþinut rãposatului Matei Voievod, care
era de fel de aici” ºi despre „palatele sus-numitului boier”, adicã ale lui
Preda Brâncoveanu, la ale cãrui informaþii – am vãzut – sirianul a þinut
foarte mult. Tot despre douã corpuri de clãdiri, distincte, aminteºte ºi testa-
mentul fãcut de Constantin Brâncoveanu în 1708, prin care lãsa „parte
fiiu-meu Radului Brâncoveanul [...] Brâncovenii [...] ºi cu casele de piatrã
ale lui Matei Voievod, iar curtea cu toate dichisele ei ºi cu foiºorul cel
de piatrã din vie ºi viile împrejur jumãtate” ºi „parte fiiu-meu Matei
Brâncoveanu [...] Brâncovenii [...] ºi cu casele de piatrã cele vechi, iar curtea
cu toate dichisele ei ºi cu foiºorul cel de piatrã din vie ºi viile împrejur
jumãtate”. „Textul – spune Tereza Sinigalia – nu permite nici un echivoc
privitor la coexistenþa, în spaþiul aceleiaºi curþi [cu o antichitate atestatã de
un act al lui Neagoe Basarab din 3 mai 1518 – nota mea, D.H.M.], folosit în
comun, a douã rânduri de case, fiecare cu noul sãu proprietar, unele foste ale
lui Matei Voievod [...], cele noi [...], iar celelalte «vechi» – cu siguranþã, fie
moºtenirea comunã a celor doi de la descendenþii Craioveºtilor [...], fie numai
moºtenirea lui Preda Brâncoveanu”67. Tot douã locuinþe apar ºi în desenele
celor doi ofiþeri austrieci, Friedrich Schwanz ºi Johann Weiss, fãcute în 1723
ºi, respectiv, în 1731.
Între „dichisele” acestei curþi (pe care cândva, când incinta ocrotea o casã
din lemn ºi bastionul numit de Constantin Brâncoveanu „foiºorul de piatrã”,
Neagoe Basarab o dãruise surorii sale Marga – „Marga cea bãtrânã”), încon-
juratã de o palisadã ºi de un „hârlãu” (canal tras din Olt ºi întors, dupã ce se
lãrgea într-un heleºteu, tot în Olt prin Oltiºor, amenajare ingenioasã descrisã
ºi de minoritul bulgar Pietro Bogdan BakÍíä : „ºi, între altele, a abãtut o
mare parte din acel râu [Oltul – nota mea, D.H.M.] ºi l-a fãcut sã treacã pe
lângã casele sale ; ºi acel canal strãbate peste douãzeci de mile în lungime
pânã ce se întoarce în râul cel mare”), cu poarta ei impunãtoare, ziditã, cu
arcade semicirculare, se aflau locuinþe pentru slujitori, o clãdire pentru
corpul de gardã, biserica-paraclis, bucãtãria cu turn-lanternã, grajdurile
încãpãtoare, o salã de cãlãrie, alte construcþii auxiliare. Era aceastã aºezare,
refãcutã prin 1634 de Matei Basarab, o Curte în toatã regula, pregãtitã (prin
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 33

adãpostirea unui domestic colectiv) sã rãspundã cerinþelor unei reºedinþe

voievodale particulare, în care cele douã case (foiºoarele cu coloane, ca la
Hurezi, arãtau limpede existenþa unor apartamente), plasate pe latura de
sud a incintei, aveau destinaþii ce puteau acoperi mai multe funcþii. Funcþia
de locuire este certificatã de existenþa pivniþelor, unde se conservau provizii
pentru „locatari” – vinurile în cea mare, al cãrei gârlici îngãduia trans-
portarea butoaielor de la beciurile „de vie”, legumele mirositoare, crude sau
murate în cea micã, separate prin urmare, pentru a nu influenþa („transfer”
posibil dacã judecãm dupã varietatea produselor – notatã undeva de Paul
de Alep : „Înainte de iarnã ºi de cãderea zãpezii, ei smulg din pãmânt
pãtrunjelul ºi ceapa pentru a le pune [în pivniþe]. Prazul se gãseºte din
belºug ºi e foarte dulce…”68) calitatea vinurilor69.

Moºia Strehaia Matei Basarab a cumpãrat-o. Poate – aºa cum crede un

cercetãtor – în amintirea strãmoºilor sãi îndepãrtaþi, care avuseserã aici un
„sediu”. Oricum, în momentul achiziþionãrii existau acolo pivniþele unei case
ce pare a fi aparþinut primei pãrþi a secolului al XVI-lea. Pe aceste pivniþe au
zidit meºterii puºi la treabã de Matei Basarab. Paul de Alep a cercetat
curtea, palatul (a luat ºi masa, împreunã cu patriarhul Macarie, în loggia
casei domneºti) ºi biserica cu un cafas domnesc (legat printr-o pasarelã
cu etajul reºedinþei, dupã o idee – devenitã marcã a construcþiilor aulice
din Þara Româneasc㠖 pusã în practicã de Petru Cercel la Târgoviºte).
Ansamblul, cu o vãditã prestanþã voievodalã, i s-a pãrut impunãtor : „Seamãnã
cu o cetate mare ºi are ziduri puternice de incintã, cu multe creneluri.
Înãuntru este o fântânã frumoasã cu apã curgãtoare, deasupra cãreia s-a
ridicat un turn puternic ºi înalt [...] chiliile sunt frumos clãdite, iar bucãtãria
ºi grajdurile sunt toate boltite cu piatrã [...] Toate aceste clãdiri sunt spoite
cu var ºi pe dinãuntru, ºi pe dinafarã. În partea de rãsãrit a mãnãstirii nu
sunt chilii pentru cãlugãri, ci numai ziduri puternice de incintã, deasupra
cãrora se aflã o clãdire mândrã, care cuprinde o salã frumoasã ºi o salã de
mâncare, unde sufletul este uºurat de griji datoritã veseliei priveliºtii.
De jur împrejur sunt grãdini ºi o apã curgãtoare care curge dintr-un izvor ºi
se varsã într-un heleºteu din apropiere”70.
O foarte bunã impresie i-a fãcut sirianului ºi palatul voievodal (chiar
dacã cele auzite de el despre „preistoria” ansamblului nu sunt mereu în
preajma adevãrului) : „Se spune cã mai întâi [Domnul] a început sã con-
struiascã biserica în apropierea acelui sat, apoi a înfrumuseþat locul de acolo
ºi a început sã construiascã curtea, adicã palatul sãu personal. Dupã ce
acesta a fost terminat, mai mulþi i-au spus : «Dar ceea ce se cere este sã o
prefaci într-o mãnãstire». El a rãspuns : «Este pe cale de a fi prefãcutã într-o
mãnãstire» ; ºi a terminat [clãdirea] în acest fel. Din aceastã cauzã, con-
strucþia mãnãstirii este de o mare frumuseþe, trainicã ºi bine întãritã.
În centrul curþii este aºezatã pivniþa sau încãperile boltite pentru pãstrarea
vinului, iar deasupra acestora sunt camere mãreþe ºi un divan mare, cu un
pridvor în jur, folosit ca loc de ospãþ” 71.
34 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Palatul unui voievod care fusese în Apus.

De la funcþional la somptuos

Înscãunarea lui Petru Cercel s-a fãcut la Bucureºti, la 30 august/

9 septembrie 1583 (dupã ce, cu o zi înainte, domnul intrase în oraº), oraºul
în care Mircea Ciobanul mutase capitala þãrii, dupã ce, în prealabil, voievodul
fusese învestit în Stanbul. Alaiul domnesc (pe care Franco Sivori, secretarul
voievodului, are rãbdarea sã-l descrie  : „[...] în frunte pãºeau vreo cinci sute
de pedestraºi români, toþi îmbrãcaþi la fel, parte halebardieri ºi parte arche-
buzieri cu steagurile lor ºi cu tobe, veneau apoi trei sute de turci foarte bine
[echipaþi] cãlare, cu armament uºor, cu steagurile lor, cu tobe, trâmbe ºi alte
instrumente obiºnuite la turci, care fãceau un mare vuiet, dupã aceea stin-
dardul Sultanului, ºi apoi cincizeci de cãlãreþi constând din escorta ºi came-
rierii domnului. Urmau apoi marele cancelar [= logofãt] al þãrii ºi marele
spãtar care poartã spada domnului, dupã care, la o depãrtare de 10-12 paºi,
urma mãria sa cãlare, înveºmântat regeºte, alãturi de care era marele scutier
al Sultanului, personaj de mare vazã ºi cinste care trebuia sã-l însoþeascã pe
domn pânã în Þara Româneascã pentru a-l pune în stãpânire ºi a-l încorona.
Dupã domn la oarecare distanþã, erau purtaþi de cãpãstru treizeci de cai
arabi ºi turceºti de foarte mare preþ, împodobiþi peste tot cu aur ºi argint, ºi
apoi urmam noi ceilalþi italieni ºi francezi împreunã cu doi nepoþi ai mãriei
sale, ºi mulþi boieri mari ai Þãrii Româneºti, cu toþii foarte bine rânduiþi la
locurile care le fuseserã hotãrâte  : ºi dupã aceea veneau mulþi gentilomi
greci ºi la urmã vreo 500-600 de cãlãreþi români ºi greci, trupã nu prea grozavã
ºi în fiecare zi de drum se mai alãtura lume venitã din Þara Româneascã în
întâmpinare, încât pe la jumãtatea drumului puteam fi cam vreo 7000 de
persoane, apoi mai erau acolo multe trãsuri ºi carete ºi cai de povarã care
mergeau cu vreo douã mile mai înainte cu bagajele tuturor, cu corturi ºi cu
bucãtãria domnului ºi toate într-o ordine ce nu poate îndeajuns fi lãudatㅔ72),
supus – vedem – unui protocol sever, plecase din Istanbul pe 15 august 1583 ºi,
dupã trecerea nelipsitã de peripeþii a Dunãrii, ajunsese în preajma Bucureºtilor
(târg cu case „ridicate din lemn ºi lut, mici dar bune de locuit” – crede Sivori)
în ziua de 9 septembrie (sau cu o zi înainte – ne comunicã alt martor).
Înscãunarea s-a petrecut la Bucureºti, în palatul pe care pomenitul deja
Mircea Ciobanul îl mãrise ºi îl modernizase (chiar dacã nu au fost adunate
prea multe informaþii despre spaþiile sale de reprezentare ºi despre cele
rezervate ospitalitãþii ºi locuirii, se poate afirma – folosind ºtirile furnizate
de cãlãtorii strãini – cã pe latura de sud se afla – ca un soi de axis mundi –
sala divanului – cea în care Pierre Lescalopier a fost primit în audienþã de
Alexandru al II-lea Mircea : „Pentru a vorbi cu el am fost duºi într-o salã
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 35

mare cu covoare turceºti ºi cu o treaptã mai înaltã de jur-împrejur, la o

înãlþime de trei picioare, ca la caravanseraiuri. În fundul sãlii, chiar în faþa
uºii, ºedea principele într-un jeþ. Pe acele locuri ridicate nimeni nu se afla în
afarã de el...” 73 ºi unde Franco Sivori fixeazã ºi o parte a ceremoniei încor-
onãrii lui Petru Cercel : „A doua zi, îndatã suindu-se principele pe tronul sãu
sub un baldachin, avu loc ceremonia încoronãrii, care a fost cu mare fast,
dupã cum este obiceiul în aceastã þarㅔ74 –, care aduna în mobilier elemente
orientale (laviþa de lângã pereþi ºi covoarele turceºti) ºi occidentale (tronul
cu baldachin), apoi spãtãria, cancelaria particularã a voievodului ºi aparta-
mentele private75.
Ce fãcuse, pânã în acel an 1583, fiul lui Pãtraºcu cel Bun, cel nãscut prin
1545 ?
A fost þinut ostatic la Înalta Poartã, garanþie a credinþei tatãlui sãu,
Pãtraºcu cel Bun. Dupã moartea domnitorului, Petru Cercel este surghiunit
în insula Rhodos, apoi trimis într-o temniþã în Siria ºi prin alte locuri.
Evadeazã spectaculos în 1559 (dacã nu cumva a rãmas în închisorile turceºti
pânã prin 1570) ºi îºi începe demersurile pentru dobândirea tronului pãrintesc.
La Istanbul întâi, prin 1571, apoi la Braºov, unde îl aflãm dupã ce trecuse
prin Þara Româneascã ºi încercase – cu sprijinul boierilor, dar fãrã succes –
sã-l detroneze pe Alexandru al II-lea Mircea. Paºii îl vor purta apoi prin
Polonia (în 1572), Austria (la Viena frecventeazã curtea împãratului
Maximilian al II-lea), în Italia, întâi la Genova ºi apoi la Roma. Face peste
tot o bunã impresie prin chipul desãvârºit în care ºtia sã se poarte, prin
prezenþa agreabilã în societate (se spune cã vorbea 12 limbi), prin inteligenþa
sa remarcabilã („un inteletto giudizio e valor mirabile” – va spune mai târziu
Franco Sivori, care îi va fi secretar, în al sãu Memoriale delle cose occorse a
me Franco Sivori dell Signor Benedetto doppo della mia partenza di Genova
l’anno 1581 per andar in Vallachia), pentru modul în care practica virtuþile
renascentiste (în el Stefano Guazzo vedea un cavaler al Renaºterii, un curtean
perfect din cei portretizaþi de Baldesare Castiglione în al sãu Il Cortegiano),
prin informaþia culturalã pe care o stãpânea. Papa Grigore al XIII-lea îi dã
acestui prieten al ducilor italieni recomandãri foarte bune pentru Henric
al III-lea, regele Franþei, la a cãrui curte Petru Cercel ajunge în 1579. Urcã,
în sfârºit, pe tronul Þãrii Româneºti în 1583. Zideºte, ctitoreºte (a refãcut
Mãnãstirea de la Curtea de Argeº, biserica Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului,
a zidit Mãnãstirea Mislea etc.) cu o frecvenþã remarcabilã, îi comandã cãrþi
lui Coresi ºi toarnã tunuri, cãci voia sã lupte cu turcii (cum va face fratele
sãu, Mihai). Înconjurat la curte de italieni ºi de francezi, poartã cu aceºtia
discuþii savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua – scrie
Sivori – è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte meschia di
lattino, parte italiano, parte greca e parte schiavona…”), savureazã împreunã
cu aceia poezia lui Ronsard ºi face ca aceastã atmosferã sã rimeze perfect –
în înþelesul ei occidental – cu acel poem scris cândva de voievod ºi tipãrit,
sub titlul Capitolo del Prencipe di Valacchia), de Stefano Guazzo în cartea sa
Dialoghi piacevoli (Veneþia, 1586). Dat jos din scaun, Petru Cercel fuge în
Ardeal, dar înºelat, jefuit, trãdat, va nimeri într-o închisoare maramureºeanã.
36 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Scapã ºi de acolo, în 1587, ºi ia din nou calea Europei de apus (Viena, Veneþia,
Roma) cu gândul de a obþine din nou tronul Valahiei. Bizuindu-se pe prietenii
occidentali, Petru Cercel a cutezat chiar sã meargã la Istanbul, în 1589, spre
a-ºi pune în practicã planurile. Adversarii au fost mai puternici, însã, ºi mai
abili. Petru Cercel va fi închis în fioroasa Edicule ºi apoi trimis – dupã ce
fusese mutilat, se pare – în exil în insula Rhodos. Este ucis, însã, în 1590, în
timpul cãlãtoriei pe mare76.

„Mic, dar frumos ºi impunãtor”

Lui Petru Cercel (prinþul care purta, dupã moda francezã, o perlã în ureche –
„una perla grande che portava nell’orechia” – ; aºa apare în tabloul de la
Mãnãstirea olteanã Cãluiu) nu i-a plãcut sã rezideze în Bucureºti. Sau nu a
vrut sã se afle atât de aproape, cu curtea lui occidentalã, de turcii mereu
bãnuitori ºi imprevizibili. A rãmas la Bucureºti pânã în februarie 1584 ºi
apoi ºi-a mutat reºedinþa la Târgoviºte ºi a prefãcut în timp scurt Curtea
domneascã de acolo în cel mai reprezentativ ansamblu „pentru arhitectura
curþilor domneºti din Þara Româneascã în secolele XIV-XVI”77. A mãrit
suprafaþa incintei, ridicând ziduri groase cu contraforþi ºi i-a creat doi centri,
palatul ºi biserica (cu o relaþie constructivã între ele), semne ale unui nou
tip de gândire despre arhitecturã78 ºi ale unui gust novator în ºirul românesc
al comanditarilor voievodali.
Pe Petru Cercel, cel umblat prin oraºele italieneºti ºi pe la curþile Europei,
vechea Casã domneascã din Târgoviºte nu putea sã-l mulþumeascã. Sivori
ne spune cã vechiul palat „clãdit de strãmoºii sãi, este de proporþii mari ºi de
o arhitecturã îngrijit㔠 ; arhitectonic, el nu-i putea însã produce satisfacþii
cunoscãtorului consumat al castelelor ºi vilelor din Veneþia, nici nu avea
cum sã adãposteascã viaþa de curte pe care Cercel o dorea în preajma sa.
Problema mãririi lui s-a pus imediat ºi lucrãtorii, mulþi, peste o mie, adunaþi
de voievod, s-au aºezat pe treabã într-un ritm remarcabil. Ritmul alert pare
a fi fost caracteristica operei de edificare pusã la cale de Petru Cercel, pentru
cã în domnia sa scurtã, doar douãzeci de luni, el a înãlþat ºi a refãcut foarte
multe clãdiri, a fost de o hãrnicie „ctitoriceasc㔠extraordinarã, propunând
în acelaºi timp ºi pilde pentru maniera de a construi ºi pentru intenþia de a
mobila spaþiul cu zidiri. A fost însã, în acelaºi timp, acest mare european
(care porunceºte ca tavanele încãperilor noului sãu palat sã nu fie boltite, ci,
ca în Italia, fãcute din bârne, poate pictate) atent la tradiþiile locului. Pentru
biserica-paraclis ce a fost înãlþatã lângã palat el a ales un plan (în cruce
greacã înscrisã) ºi rezolvãri ce trimiteau cãtre antichitãþile bizantine ºi
basarabeºti79, cãtre o tradiþie nobilã româneascã reprezentatã de Mitropolia
din Târgoviºte, pe care începuse sã o înalþe Radu cel Mare. În aceastã
bisericã, ctitorul a poruncit sã se construiascã în naos un cafas, un soi de
„balcon imperial” cum se fãcea în Bizanþ ºi în Apus (mai târziu Brâncoveanu
îi va construi o scarã interioarã de piatrã cu balustrade sculptate), la care se
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 37

ajungea direct de la etajul palatului aflat în apropiere printr-o galerie („pod

acoperit” îi va zice Sivori) sprijinitã pe stâlpi de zidãrie. Era o subtilã declaraþie
de solidaritate între Aulã ºi Ecclesie, pe care mai târziu o va înþelege doar
Matei Basarab ºi o va repeta în ansamblul de la Strehaia.
Palatul, pe care Jacques Bongars, cãlãtor francez (foarte atent la „ritmurile”
impuse de Petru Cercel – „în cele 20 de luni cât a domnit” – ºi la alte
iniþiative ale sale : „a pus sã se toarne tunuri…”), îl gãsea „mic, dar frumos ºi
impunãtor pentru cât poate þara”80, introducea în arhitectura româneascã
„spiritul ordinii ºi al simetriei”81, cum nu se mai întâmplase pânã atunci ºi
nu se va petrece nici mai târziu. Partea rezidenþialã a construcþiei, cea în
care se aflau spaþiile de reprezentare ºi camerele de locuit, nu mai este
aºezatã pe beciuri (unic aici, pãtrat, cu un stâlp central în cruce), ci pe niºte
încãperi ce formeazã parterul. La etaj (un parter înalt, de fapt, legat de
bisericã prin zisa galerie), un „piano nobile” (Tereza Sinigalia), pe care – din
pãcate – nu l-a descris nici un vizitator, odãile (zece, probabil), mobilate ºi
decorate – pesemne – tot dupã moda occidentalã, se înºirau în dublu tract,
comunicând prin încãperile de la margine.
Iatã ºi opinia lui Franco Sivori, observator scrupulos ºi obiectiv, în genere
(la aprecierea dimensiunilor – „il Palazzo del Principe è di molta grandezza
e convenienta architectura” – se deosebeºte, vedem, de Bongars) : „Palatul
principelui, clãdit de strãmoºii sãi, este de proporþii mari ºi de o arhitecturã
îngrijitã ; a fost de îndatã mãrit de cãtre înãlþimea sa care i-a adãugat camere
frumoase ºi mândre. A pus sã se facã cu mare ostenealã ºi cheltuialã,
pe esplanadã, o fântânã, aducând apa de la un izvor depãrtat de oraº cu nu
mai puþin de patru mile [la Bongars izvoarele sunt trei iar distanþa este
socotitã în «leghe» – «douã» – nota mea, D.H.M.], trecând-o pe sub pãmânt
prin niºte jgheaburi groase din lemn de brad ; principele a pus în acelaºi
timp sã se înalþe o bisericã frumoasã alãturi de palat, astfel cã pe un pod
acoperit, înãlþimea sa putea intra în bisericã din camerele sale, fãrã sã fie
vãzut. A pus de-a dres multe biserici ºi tuturor le-a dat întreþinerea pentru
preoþi ºi îndeosebi a dat venituri bune pentru ºase cãlugãri din ordinul
Sf. Francisc, ce aveau o bisericã frumoasã în care se slujea dupã ritul roman,
unde mergeam noi toþi italienii, francezii ºi mulþi ragusani care fac negoþ în
Þara Româneascã. A pus sã se facã apoi cuºti nespus de mari ºi frumoase
pentru a þine sãlbãtãciuni ºi mândre grãdini italieneºti, care erau aºezate
chiar lângã palatul sãu. ªi a fãcut totul cu atâta grabã, cã pãrea o minune.
În mai puþin de ºase luni totul era dus la desãvârºire, lucrând mai bine de
1000 de oameni neîncetat…”82.
ªi în construirea ambianþei – o altã noutate remarcabilã a ansamblului
de la Târgoviºte ºi semn indubitabil al unui „gust nou” (cãci suntem aproape
de începutul secolului al XVII-lea) – modelul italian dominã. Grãdinile sunt
„italieneºti”, fântâna de pe „esplanad㔠trimite la pieþele renascentiste ale
oraºelor din Peninsulã, apa de bãut (apa, care îl rãcoreºte pe cel însetat,
figurând într-un imaginar românesc al raiului) adusã de la distanþã, chiar
„colþul exotic” destinat, în parc, „sãlbãtãciunilor” pare sã-ºi fi avut pilde în
Apus. Grãdina italieneasc㠖 spun cercetãtorii – era un adevãrat „muzeu de
38 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

lucruri în stare sã minuneze” : pãsãri ciudate în colivii, peºti, animale rare ºi

alte ciudãþenii capabile sã stârneasc㠄meraviglia”83.
Cât au înþeles din atmosfera îndemnãtoare la exerciþii superioare a acestei
Curþi – unde oameni instruiþi ai Apusului, precum Francesco Vincenti sau
poetul Francesco Pugiella se întâlneau cu negustori umblaþi ca Tommaso ºi
Giacomo Alberti84 – cei ce-ºi luaserã, la noi, misiunea sã însemne cursul
vremurilor ? Cât au reþinut ei din toate acestea ? Foarte puþin, dacã judecãm
dupã spaþiul ce i-l acordã lui Petru Cercel Cronica Bãlenilor (autorul
Letopiseþului Cantacuzinesc este ºi mai parcimonios) : „Dupã ce au mazilit
turcii pe Mihnea-vodã, au dat domniia lui Pãtru-vodã Cercel [care au venit]
în scaun. Au fãcut bine, cã au fãcut biserica cea mare din curtea domneascã  ;
iar au fãcut ºi rãu mai mult, cã au omorât pã Dobromir banul, ºi pã Mihãilã
vornec, ºi pã Gonþea pãhar[nic], ºi au pus birul foarte mare, ºi au scos în þarã
goºtina la oi”. Între un „bine” ºi câteva „rele” este consemnat ºi un eveniment
extern de senzaþie : „Întru aceste vremi, frâncii au aflat calindariul cel nou,
lãsând calindariul cel vechi, care umbla mai demult – ºi umblãm ºi noi
acum…”.

Intervenþiile lui Matei Basarab

În timpul lui Leon Tomºa – noteazã un vizitator strãin – palatul domnesc din
Târgoviºte era „dãrãpãnat din cauza vechimii ºi a deselor schimbãri de domni”85.
Repararea lui se impunea. A întreprins aceastã operaþie – mult mai mult
decât o simpl㠄refacere” – Matei Basarab (care ºi-a mutat aici, în 1640,
reºedinþa de la Bucureºti), cel mai harnic – probabil – constructor din istoria
Þãrii Româneºti. Aºezând pietre pentru monumentul destinat viitorimii,
autorul Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini
enumerã zidirile lui Matei Basarab (neuitând „milosteniile” ºi „bunãtãþile”
fãcute „la Sfântul Ierusalim”, „la Sfetaiagora” ºi „într-alte pãrþi”) : „ªi în domniia
lui arãtat-au multã milostenie pre la creºtini. ªi au fãcut multe mãnãstiri ºi
biserici ; mãnãstirea de la Câmpu Lung cea surpatã, a Negrului-vodã, o au
fãcut din temeiu, o bisericã la Piteºti, ºi o mãnãstire la Slobozia lui Enache,
ºi o bisericã la pod la Cãlugãreni, ºi mãnãstirea ot Cãldãruºani, ºi o bisericã
la Gheorghiþã ºi preste Olt, la Sadova, o mãnãstire, ºi la Gura Motrului o
mãnãstire, ºi la biserica De-un-Lemn, o mãnãstire, ºi mãnãstirea ot Arnota ;
la Craiova, biserica cea domneascã ºi o bisericã, ºi casa la Caracal, ºi la
Brâncoveni o mãnãstire, ºi o mãnãstire la Negoeºti pre apa Argeºului, ºi la
Plãtãreºti o mãnãstire, la Breb o mãnãstire, la Târºor o bisericã, episcopiia
ot Buzãu”.
Se prea poate ca sub numele de „cetatea din Târgoviºte”, fãcut㠄de
iznoavã, leatul 7153”, autorul sã fi înþeles ºi ansamblul Curþii domneºti ºi, în
primul rând, palatul voievodal. Matei Basarab a împrejmuit cu ziduri tari
Curtea domneascã (a cãrei incintã a mãrit-o), dimensiuni constatate ºi de
BakÍiä : „Curtea domnului este chiar mare, înconjuratã toatã de ziduri, având
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 39

porþi de fier ; deasupra porþii un turn mare, iar de o parte ºi alta a porþii stau
strãjile ziua ºi noaptea. Lângã palat, în partea de sus, pe malul râului se aflã
grãdina domnului”), i-a procurat un ceas (care i-a plãcut ºi lui Paul de Alep) –
„ceasnec ºi i-au fãcut locul sã stea în turnul cel mare” –, a construit la poartã,
pe dinafarã, o fântânã cu apã curatã adusã de la mare depãrtare. Ispravnici
ai acestor lucrãri au fost marele spãtar Preda Brâncoveanu (bunicul lui
Constantin Brâncoveanu) ºi marele agã Diicu Buicescu, nepot al lui vodã
Matei însuºi86.
Casa domneascã veche a fost tot acum unitã printr-un coridor boltit ºi
printr-o loggie cu palatul lui Petru Cercel. Acesta a fost reparat, i s-au
adãugat câteva odãi spre sud-est, la ferestrele sãlii de recepþie au fost puse
geamuri, încãperea însãºi fiind împodobitã în stil oriental. Vedea aceste
augmentãri ale stãrii de confort (probabil cã ºi sobele cu cahle smãlþuite)
Clas Brorsson Ralamb, primit cu multe ceremonii de voievodul Constantin
ªerban în fostul palat al lui Matei Basarab : „Sala de audienþã avea pereþi
îmbrãcaþi cu damasc ºi geamuri de sticlã, pe când celelalte opt-nouã încãperi
prin care trecusem nu aveau pereþii acoperiþi, iar ferestrele aveau hârtie”87.
Alþi cãlãtori – BakÍiä, de pild㠖 gãseau reºedinþa domneascã doar „încã-
pãtoare”, fãrã a-i descoperi alte virtuþi („casele ºi palatul domnului nu sunt
clãdiri de mare preþ…”).
Palatul de la Târgoviºte va aºtepta apoi, câteva decenii, anii lui Constantin
Brâncoveanu…

„Casele cele cu cinii”

La începutul secolului al XVII-lea, Curtea domneascã din Iaºi, palatul însuºi

atinseserã o stare avansatã de degradare. Movileºtii – am mai spus – acor-
daserã preferinþã unei Suceve aflate ceva mai aproape de polonezii mereu
favorabili lui Ieremia Vodã ºi urmaºilor lui. Deºi ziditã din piatrã, la fel ca
alte câteva biserici din oraº, reºedinþa voievodalã, apãrat㠖 în 1612 – doar
de o palisadã („înconjurat de jur împrejur cu o împrejmuire de pari groºi” –
Tommaso Alberti din Bologna)88, supraveghea, cu o înfãþiºare exterioarã
deplorabilã (cel puþin aºa i se înfãþiºa poetului polon Samuel Twardowski,
însoþitor al solului Krzystof de Zbara , care trecea printr-o Moldovã a lui
ªtefan Tomºa al II-lea : „palatul de odinioarã al voievodului Movilã, astãzi o
adevãratã ruinã pe dinafarã”89), un târg deschis, mare, rãsfirat, cu o populaþie
numeroasã, lipsit însã de ziduri de apãrare, „foarte murdar ºi plin de noroi”
(Tommaso Alberti), cu o înfãþiºare care de departe putea sã înºele (credea
Bandini : „aratã [de departe] ca o nouã Romã, deoarece turlele, bisericile ºi
mãnãstirile oferã ochilor oarecare mãreþie…”90), dar de aproape îºi desco-
perea strãzile, podite, unele, cu „bulumaci în loc de pardosealã de piatrã”
(Conrad Jacob Hiltebrandt) ºi casele mizere („colibe ºi cocioabe” – Bandini)
acoperite cu paie sau cu stuf. Atât casele „boierilor, cât ºi ale târgoveþilor ºi
ale sãrãcimii, sunt fãcute din lemn ºi sunt proaste ºi unele sunt acoperite cu
40 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

paie sau cu stuf de baltã”91 – constatã Bogdan BakÍiä. „Numai casele boierilor
ºi cea a domnului sunt acoperite cu ºindril㔠– observase ceva mai înainte
cãlugãrul italian Niccolò Barsi, descriind ºi chipul în care erau construite
cele mai multe case : „Sunt toate din pãmânt, însã cea mai mare parte din ele
sunt fãcute din bârne, îmbucate unele într-altele. Peste ele se aºterne lut
amestecat cu pleavã, cu bãligar de cal ºi cu apã. Dupã ce se usucã acest
material, se ia var ºi se albesc aceste case…”92.
Peste acest oraº (de un cosmopolitism exuberant în viziunea lui Niccolò
Barsi, care îl gãsea locuit de „moldoveni, greci, armeni, turci, francezi, poloni,
unguri, ruºi, italieni [...] însã cei mai mulþi din ei sunt turci” [ ! ?], cu multe
biserici ºi mãnãstiri – douãzeci ºi opt va numãra peste câþiva ani, François
Gaston de Béthune, locuri de adãpost în caz de primejdie, în care inginerul
militar Philippe Le Masson Du Pont afla, mai târziu ce e drept, ºi „case
trainice”, „strãzi largi” ºi „multe pieþe”, domina Curtea domneascã, avantajos
„situatã pe o colinã [...], cu o priveliºte largã spre sud-est, cãtre dealurile
Galatei ºi Cetãþuiei, acoperite de vii ºi livezi…”93. Lacul din preajmã, atestat
încã în veacul al XVI-lea94, obþinut prin zãgãzuirea între dealuri a unui curs
de apã, lac mãrit mult de Vasile Lupu ºi reamenajat de Antonie Ruset, apãra
Curtea dinspre miazãzi. Aceastã oglindã de apã, ce exprima un gust nou în
privinþa amenajãrii peisajului, i-a impresionat pe cãlãtorii strãini, dupã cum,
la fel, toþi au remarcat monopolul domnesc (total, dupã unii, dislocat de o
oarecare bunãvoinþã voievodalã, dupã alþii) instituit asupra pescuitului în
acest faimos rezervor piscicol…
Refacerea Curþii domneºti, pe un spaþiu foarte mare închipuind un poligon
neregulat, ºi a palatului este opera lui Vasile Lupu. „Castelul era înainte vreme
destul de sãrãcãcios, dar domnul de acum [Vasile Lupu – nota mea D.H.M.]
pentru a avea o locuinþã comodã l-a restaurat foarte bine ºi l-a îndreptat ºi
a fãcut întãrituri bune de jur împrejur”95. Minoritul bulgar Pietro Bogdan
BakÍiä s-a întâmplat sã fie la Iaºi când lucrãrile erau în toi  : „Palatul domnu-
lui nu e urât ºi acum chiar se clãdeºte din nou un altul. Curtea domnului este
aºezatã pe dealul dinspre lac ºi este înconjuratã de ziduri [alte relatãri vorbesc
despre un zid înconjurãtor parþial completat cu o palisadã din «bârne, îmbucate
unele într-altele» – nota mea, D.H.M.], cu un turn bun de pazã, cu bisericã
înãuntru ºi încã un palat pentru doamnã ºi domniþe, care a ars acum”96.
Opera aceasta constructivã era pusã de Miron Costin pe seama acelei
stabilitãþi pe care a ºtiut sã o asigure Vasile Lupu, propice activitãþilor
economice ºi propensiunii þãrii („Cã de-au fost cândva vremi fericite acestor
pãrþi de lume, atuncea au fost”). În acest timp de înflorire economicã („currea
Moldova, cu boi de negoþ, cu cai, cu miiere ºi aducea dintr-acea þarã [Polonia –
nota mea, D.H.M.], aur ºi argint”), construcþiile de orice soi au un rost de
împlinire : „Acestu domnu au fãcut ca de iznoavã ºi curþile cele domneºti în
Iaºi, casele cele cu cinii, grãdini, grajdiuri de piatrã, tot de dânsul sântu
fãcute. ªi multe locuri au aºãdzat, care au stãtut multe vremi stãtãtoare” 97.
În incinta care îngloba ºi biserica Sf. Nicolae Domnesc (cea ziditã de
ªtefan cel Mare) ºi nu era complet lipsitã de elemente de protecþie militarã
(dovadã urmele turnurilor poligonale din timpul lui Vasile Lupu, dezvelite
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 41

de arheologi98) se intra pe la baza unui turn aflat pe latura de nord ºi în care

se gãseau un paraclis zidit de ªtefan II Tomºa prin 1613-1614, odaia vistieriei
ºi o închisoare, semne ale puterii spirituale ºi ale celei seculare. Aceastã
poartã dãdea într-o curte exterioarã, unde erau convocate trupele cu prilejul
diferitelor ceremonii sau atunci când voievodul pãrãsea palatul ori se întorcea.
Se pãtrundea apoi în curtea interioarã, unde doar voievodul avea dreptul sã
intre cãlare. O spune ºi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, capitolul
De cerimoniis aulices in exitu et conviviis principum  : „Ibi in aula exteriori
equos reliquunt (interiorem enim equestrem intrare nemini licet) et in media
aula interiori suo ordine in pedibus stantes principem ex equo descendentem
salutant…”99. Era tot o curte cu caracter militar, pentru cã, adosate zidurilor
de incintã, se aflau odãile soldaþilor (din nou numeroºi). De-abia cea de-a
doua curte interioar㠖 consacratã întreprinderilor cu încãrcãturã ceremo-
nial㠖 lãsa privirii palatul (sau palatele, cu legãturi între ele, cãci Bandini
vorbeºte despre douã corpuri de clãdiri). Exteriorul reºedinþei voievodale
n-a stârnit tuturor privitorilor exclamaþii entuziaste. Rusul Leontie, stareþ
cãlãtor spre Locurile Sfinte (la un ºir de ani dupã domnia Lupului) este
rezolut de partea unei aprecieri pozitive : „Curtea domneascã este foarte
frumoasã. Sunt multe palate de piatrã”100. „Destul de bun” i se pare „castelul
de piatr㔠ºi francezului François Gaston de Béthune (l-am mai pomenit)101.
În schimb, privirile altora au fost mai critice. Pentru inginerul Philippe Le
Masson Du Pont „castelul este un amestec de mai multe clãdiri care par
foarte vechi”102. Nu grandoarea, ci dimensiunile îi impun, în cazul Curþii de
la Iaºi, lui De la Croix, secretar al marchizului de Nointel, ambasador francez
la Înalta Poartã : „«Seraiul» domnului, care ar trebui sã fie un palat mãreþ,
constã dintr-o mare ogradã, în jurul cãreia sunt corpuri de gardã”103.
ªi Bandini, care a mãsurat clãdirile ridicate de Vasile Lupu cu pasul, transmite
tot o impresie de austeritate exterioarã : „În ceea ce priveºte aparenþa sa
exterioarã, palatul nu aratã prea strãlucit”104. Din tot ansamblul Curþii
domneºti din Iaºi, lui Robert Bargrave, funcþionar englez, demne de consi-
deraþie i se par doar… grajdurile : „Prin osebitã favoare, am putut arunca o
privire asupra palatului sãu, o clãdire de piatrã, mai degrabã mare decât
frumoasã, neavând nici mãreþie, nici unitate, nici podoabe demne de palatul
unui domn. Numai grajdurile sunt într-adevãr vrednice de luare aminte
pentru mãreþia ºi buna lor întemeiere, dar mai ales pentru numãrul ºi
calitatea cailor, întrecând cu mult pe cei ai ducelui de Florenþa sau ai regelui
Angliei”105.
Erau toate acestea remarce despre o sobrietate, vecinã cu simplitatea, a
faþadelor supuse contemplãrii ºi despre caracterul oarecum eteroclit al
ansamblului, pentru cã, atunci când treceau la descrierea interioarelor,
registrul aprecierilor vizitatorilor – chiar dacã nu ocolea unele observaþii,
cum ar fi cea despre sala divanului, „foarte mare” ºi la care se ajungea pe
scara principalã ce dãdea într-un foiºor, ºi care lui De la Croix i se pare
„foarte înnegritã de fum” – se schimbã radical. „Am fost foarte miraþi – scria
Philippe Le Masson Du Pont – sã vedem într-o clãdire atât de veche mai
multe apartamente de o mare frumuseþe. Erau toate îmbrãcate cu lemn,
42 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

zugrãvite ºi aurite ca un mozaic, ce încânta privirile” 106. ªi Marco Bandini,

înaintea lui, remarcase discrepanþa dintre un „afar㔠auster ºi un „înãuntru”
opulent : „În ceea ce priveºte aparenþa sa exterioarã palatul nu aratã aºa
strãlucit, însã pereþii dinãuntru, îmbrãcaþi în covoare, tapiserii de mãtase
strãlucind de aur ºi de argint, înfãþiºeazã o maiestate oarecum regeascã a
acestui principe. Scaunele acoperite cu o pânzã foarte finã de in, sunt împo-
dobite cu þinte de aur ºi de argint”.
Asprimea constatãrilor privind aspectul exterior al palatului domnesc de
la Iaºi, din vremea lui Vasile Lupu ºi de dupã aceea, poate fi atenuatã ºi de
grija pentru prelucrarea cadrului ºi îmbinarea lui cu obiectul arhitectonic.
În cea de-a doua curte interioarã exista o grãdinã („între ziduri”) ce purta
mãrci aparþinând limpede Renaºterii italiene. „Din aceastã grãdinã porneau
douã rânduri de scãri monumentale, care conduceau la o terasã, mãrginitã
de un portic pe stâlpi de piatrã cioplitã. Domnul, când venea din afarã,
descãleca la scara aceasta, asistat de suita sa în picioare [cum ne spune
Cantemir – nota mea, D.H.M.]. Tot aici, în foiºorul de la capãtul scãrii, el
întâmpina, personal sau prin demnitarii sãi, pe oaspeþii aleºi, care erau
conduºi spre sala divanului. Aºa cum reiese din diferitele descrieri, intrarea
principalã era precedatã de acest portic, poate o colonadã, asemenea celor
cunoscute din castelele Renaºterii transilvãnene ; porticul lega ºi cele douã
aripi ale apartamentului domnesc, care trebuia strãbãtut pentru a ajunge în
sufragerie. În orice caz, el a existat, ca element caracteristic mai ales pala-
telor moldoveneºti, încã din secolul al XV-lea, când îl gãsim amintit la Curtea
de la Vaslui ºi a fiinþat, probabil, ºi la Suceava”107.
Mã voi întoarce la palatul ieºean ceva mai jos, când voi discuta „locuirea”
voievodalã, pentru cã acest domn, Vasile Lupu (care, o datã ajuns pe tron, a
renunþat la un privat onomastic, anodin ºi inexpresiv, ºi a adoptat un nume
imperial), înclinat spre fast, a asigurat reºedinþei sale („casele cele cu cinii”)
un „decor” de-a dreptul somptuos, potrivit cu „hirea” sa, mai mult împãrã-
teascã decât domneascã (Miron Costin).
 Bucuria de a zidi

Programele voievodale
vãzute de cãrturari

Cu un an înainte de împlinirea veacului al XVII-lea, Radu Greceanu, care

între timp ajunsese cu „istoria” ºederii pe tron a lui Brâncoveanu (cronica
avea sã se cheme Începãtura istoriii vieþii luminatului ºi preacreºtinului
domnului Þãrii Rumâneºti Io[an] Constandin Brâncoveanu Basarab voievod,
dã când Dumnezeu cu domniia l-au încoronat, pentru vremile ºi întâmplãrile
ce în pãmântul acesta în zilele mãrii-sale s-au întâmplat) „pânã la al zecilea
an den domniia mãrii-tale” (ne amintim cã logofãtul numãra nu anii de la
Facere sau de la Hristos, ci pe cei de domnie), este oprit din lucru de porunca
voievodului, care socotise cã a sosit momentul „publicãrii” capitolelor închegate
pânã atunci. Cronica – ce numãra în acel moment patruzeci ºi trei de capitole –
începea ca o „poveste”, cu o formulã, incitatorie poate pentru un anumit
public („Multe ºi vrednice istorii fiind lucrurile ºi întâmplãrile ce s-au întâm-
plat în zilele…”), ºi se prezenta, neutru ºi puþin convingãtor, ca produs al
unei practici generate de motive deloc spectaculoase : „ºi de vréme ce ale
altor domni vieþi ºi istorii mai denainte întru neuitare de alþii au rãmas la
létopiseþe, aºa ºi noi a pomeni de viiaþa [...] ne-am ispitit”. Era nevoie, în
vederea „difuzãrii” (prin copiere, probabil), de un text protector, de o intro-
ducere, cãci cititorul trebuia familiarizat ºi pus de acord cu tensiunea faptelor
pe care „personajul” principal le produsese ºi care urmau sã-i fie înfãþiºate.
ªi Radu Greceanu a scris predoslovia, compunere închegatã ºi – dacã
judecãm dupã structura cãrþilor vremii – pe gustul publicului, deprins a citi
ºi a se închipui (lectorul Veacului de Mijloc era plin de respect faþã de
convenþii) ascultând un discurs cu ample rezonanþe, cãci toate compunerile
de aceastã facturã sunt în fapt niºte „cuvântãri”, în multe cazuri remarcabile,
alcãtuite dupã scheme în care modelele retorice s-au topit în succesiune.
„Discursul” lui Radu Greceanu este multifuncþional. Brodând în jurul
„subiectului” (Constantin Brâncoveanu), paginile predosloviei contureazã o
imagine ce reprezintã concretizarea unor opinii sedimentate în timp (opiniile
cronicarului despre voievod, pãrerile domnului despre sine însuºi – dacã e sã
acceptãm teza permanentelor imixtiuni ale lui Brâncoveanu în gândurile
curteanului-scriitor), alimentate de observaþii directe, de meditaþii asupra
faptelor înaltului personaj, de nenumãratele relaþii pe care prezentul le
cultiva cu un trecut nu prea îndepãrtat ºi, evident, de necesarele proiecþii
într-un viitor mereu invocat cu desluºite speranþe. Greceanu oferã cititorilor
sãi (ºi viitorimii) un „model” voievodal, un „construct” atent elaborat, atins
44 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de aripa perfecþiunii ºi capabil sã se transforme într-un util „ghid” de lecturã

a cronicii. Plasându-ºi personajul într-o descendenþã ilustrã (chiar ºi
în planul edificãrii : „cum marele Constandin ºi marele Iustiniian ºi alþii
aseminea lor”), Greceanu închipuie, într-un „rezumat” de letopiseþ, un elogiu
de cãrturar, selectând trei dintre cele mai importante elemente ale ctitoriei
spirituale brâncoveneºti – tipãriturile, ºcoala ºi lãcaºul de cult – ce realizau
sinteza unui program de construcþie sufleteascã. Construcþiile civile, multe
ºi demne de admirat, se bucurã ºi ele de atenþia cronicarului ; în cartea lui
gãsim un veritabil „jurnal de ºantier” despre cele mai importante zidiri
rezidenþiale brâncoveneºti.
Entuziasmul lui Greceanu (ºi, bãnuiesc, ºi al celorlalþi cãrturari), care,
dupã decenii pustii, exultã în faþa „exploziei” de carte ºi admirã edificiile
laice ºi religioase, pare sincer, ferit de obsecviozitate bizantinã. Ctitorul
contemporan, constructorul de palate ºi biserici, pentru a cãrui glorificare
Scriptura Sacrã ºi Antichitatea sunt scormonite în devãlmãºie, creºtin pios,
este opus ziditorilor din vechime (cãci lucrarea lui, zice Theodosie Veºtemeanu,
mitropolitul Ungrovlahiei, în prefaþa Mineielor buzoiene, pusã lângã acele
„piramide ºi chipuri spre nici un folos”, îºi dezvãluie rostul ºi finalitatea), iar
patronul de tãlmãciri, pentru care aceeaºi Antichitate furnizeazã cu prompti-
tudine „modelul” („ºi spre aceasta cãutând, ca alt oarecare Ptolemeu, prea
mulþi ºi ºtiuþi tãlmãcitori tãlmãcind, spre înþelesul tuturor le-ai fãcut”), este
desprins, ca o apariþie miraculoasã, de ºirul predecesorilor obscuri. Oamenii
de carte laici, adevãraþii fãuritori ai gloriei Brâncoveanului, elogiind cele
douã categorii de zidiri (clãdirea materialã ºi clãdirea spiritualã), izbutesc,
firesc, sã treacã dincolo de cercul „pravoslavnicilor” atunci când descifreazã
ºi comunicã semnificaþiile strãdaniilor voievodului, de fapt ale lor, ale învã-
þaþilor care îl consiliau ºi transformau în faptã propriile sfaturi. Cãrþile,
tãlmãcite uneori cu trudã (Radu Greceanu, traducãtor productiv ºi eminent,
îºi mãrturisea cinstit dificultãþile ºi descoperea, cu onestitate, „participãrile”
externe : „aºa ºi la aceasta mai vârtos ajutoriu ºi îndireptãtoriu mai grélelor
cuvinte ºi noime am avut pe dumnealui Constandin Cantacuzino biv vel
stolnic”), erau principalele purtãtoare ale demersului spre civilitate. ªlefuirea
individului prin „învãþãturã”, prin cultur㠖 obligatorie în crezul umanist al
cãrturarului din epocã („cãci, iarãºi, zic, aceaia [învãþãtura – nota mea, D.H.M.]
lipsind, nici omul desãvârºit om sã poate numi, nici lumina de-ntunérec
osebi, nici adevãrul de neadevãr sã poate cunoaºte ºi judeca”), soluþie cu
valoare de panaceu („Cãci aceiia iaste tot greul, toatã greºala ºi toatã nevoia
tuturor a nu avea ºtiinþa ºi cunoºtinþa lucrului”) – însemna supremul serviciu
fãcut colectivitãþii.
Tiparele genului fixau, în acest moment, locul portretului personajului
principal ºi, conformându-se, Radu Greceanu renunþã la notaþiile cu funcþie
de presemnalizare întrebuinþate pânã atunci, în cronicã, ºi declanºeazã
rostogolirea covârºitoarelor calitãþi ale voievodului : „Cãci mãriia-ta eºti cu
daruri vrednice împodobit ºi ai îngrijit de aceastã þarã cu o aºa adâncã
pricepere ºi înaltã priveghere, cu atâta blândeþe ºi rãbdare, pornitã din
sufleteascã dragoste ce îi porþi, încât eu poci sã dau chezãºie cã politia
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 45

luminatã ºi plinã de bunãtate a înãlþimei-tale este în adevãratã asemãnare

cu înþelepciunea lui Democrite, care în învãþãturile sale zice : «stãpânii
noroadelor ºi povãþuitorii lor trebuie sã aibã în toþi timpii îngrijirea cãtre
vrãjmaºii þãrei, iar cãtre supuºii lor iubitori ºi blânzi»”. Contextul este
complicat apoi, cãci virtuþile enumerate („adâncã pricepere”, „înaltã prive-
ghere”, „blândeþea”, „rãbdarea”, „sufleteasca dragoste” de þarã) aratã a avea
sorginþi multiple. Portretului „politic” îi este adãugat cel „moral” ºi „inte-
lectual”, „pozitivul” este rotunjit prin referiri la „negativul” cu posibilitãþi
antitetice (ªerban Cantacuzino – generatorul de spaimã) ºi ornat printr-un
gând al înþelegerii oferit de cãtre Democrit ºi Aristotel : „Zice Democrite
sus-pomenitul cã domnul de care toþi se teme, acela trebuie ca ºi el de toþi sã
se teamã ºi se uneºte ºi Aristotel la aceste cuvinte zicând cã acela ce altor
însuflã fricã trebuie ca ºi el sã se pãzeascã de toþi”.
În textul lui Radu Greceanu encomionul s-ar fi nãscut oricum, chiar dacã
gramatica discursului sãu (ºi mã gândesc acum la întreaga cronicã) ar fi fost
marcatã de o perfect㠄neutralitate”. Lauda are în aceastã scriere o sorginte
structuralã. Opoziþiile („evenimente de glorioasã celebritate” – „desfãºurãri
potrivnice”), care urmeazã una alteia, întrerupte, în secvenþele ce alcãtuiesc
devenirea epicã, doar de „plimbãri” ºi „zidiri”, relevã mereu un „termen
constant” : voievodul – conducãtor politic, protector al actelor de culturã,
constructor, ctitor –, descris ºi proiectat fãrã ºovãire în spaþiul de luminã
emanând de la preceptul ordonator, în timp ce „partenerii” în succesiune
circulã ºi uneltesc neobosit (cãci nu e greu de presupus cã seria grupeazã
doar „adversarii”) ºi ineficace (pânã la un moment dat) în conul de umbrã
impus de sistemul bipolar, mânuit, orice s-ar spune, cu talent de Radu
Greceanu.

Reºedinþã principalã
ºi reºedinþe secundare

Alegerea ca domn a lui Constantin Brâncoveanu s-a petrecut în Bucureºti,

„la Mitropolie, unde este obiceiul a sã pune domnii”. Mai puþin înzestrat
decât Anonimul Brâncovenesc (care face din aceastã elecþie o punere în
scenã a primirii domniei ca „acceptare silit㔠; voi reveni ceva mai încolo
asupra acestei secvenþe scrise cu vervã), Radu Greceanu, pe care îl bãnuim
a se fi numãrat printre spectatori, povesteºte întâmplarea (tot cu un
Brâncoveanu „inocent”) în capitolul al III-lea al cronicii sale :
„Atunci dar dupã a rãposatului ªãrban-vodã petrecire, numaidecât toatã
boierimea þãrii la Mitropolie adunându-sã ºi sfat pentru alégirea de domnie
fãcând, aºa cu toþii de la mic pânã la mare, pre acest Constandin Brâncoveanul
vel-logofãt de domnie au numeit, carele nefiindu-ºi de faþã, lângã oasele lui
ªãrban-vodã aflându-sã ºi de cele ale morþii ce trebuia grijind, iar sfatul ºi toatã
adunarea boierimei ce sã afla la Mitropolie, au trimis pre Preda Brãtãºanul
vel-pitar, i Radul Golescul, de l-au poftit ca sã meargã acolo, a cãrii chiemãri
46 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mãcar cã pricina nu o ºtiia, iar nici den obºte a ieºi putea, fãr’ cât a merge, ºi aºa
mergând toþi numaidecât la un cuvântu fiind, ca sã priimeascã stãpânirea þãrii
l-au poftit, pentru cã nu era altul obºtii mai plãcut decât mãriia-sa, nu numai
pentru multã vrednicie ºi înþelepciune ce avea, ci mai vârtos pentru multele
blândeþe ºi faceri de bine, care spre toþi încã den boierie avea ºi toþi de acestea
ale sale bune fapte încãlziþi era.
Cãruia dar foarte cu greu jugul stãpânirii a-l lua pãrându-i-sã, în
multe feliuri s-au apãrat, îndestulat fiind de tot binele ºi fericit traiu întru
ale sale trãind : iar nici într-alt chip sã urmeze putea, de vreme ce de la
Dumnezeu orânduiala era, dupã cuvântul carele zice : «cã tot darul desãvârºit
de sus iaste», precum în urmã faptele s-au vãzut aievea, cã minunate ºi mari
chivernisiri pãmântului acestuia ºi ocârmuiri au fãcut întru nenorocitele
acestea vremi, ce au fost, cât altul lucrurile la cap ºi la sãvârºit ca acele a aduce
n-ar fi putut…”108.

Constantin Brâncoveanu a rezidat, la început, doar în Bucureºti (i se

cerea, de fapt, sã locuiascã numai aici), oraº unde avea proprietãþi ºi case
moºtenite de la tatãl sãu, Papa Brâncoveanu. Palatul de la Curtea dom-
neascã (Curtea veche, întemeiatã, vedeam mai sus, în veacul al XIV-lea pe
malul stâng al râului Dâmboviþa ºi refãcutã de voievodul Mircea Ciobanul în
secolul al XVI-lea) l-a întâmpinat pe voievod cu parterul lui înãlþat, adicã în
starea în care îl lãsase ªerban Cantacuzino, cu modificãri fãcute în vremea
lui Matei Basarab (raportate, între alþii, de Paul de Alep : „Noi ne-am dus
apoi la Curte, care este o clãdire de mari proporþii ºi este înconjuratã de
ziduri înalte de lemn. Era odinioarã o clãdire veche, dar a fost dãrâmatã de
rãposatul Matei voievod ºi refãcutã din nou de-a întregul [probabil prin 1640 –
nota mea, D.H.M.]. Este o clãdire uimitor de armonioasã ºi care încântã
privirile ºi este mai mândrã ºi mai veselã decât curtea de la Târgoviºte…”),
Grigore I Ghica ºi Gheorghe Duca. Brâncoveanu a socotit cã intervenþia sa
în refacerea ºi reamenajarea acestei reºedinþe principale în duhul pe care
construcþiile acelui timp începuserã sã-l impunã, pentru a o face potrivitã sã
devinã sediul unei „locuiri rafinate ce implica fast, ceremonial, etichetã”
(Anca Brãtuleanu), era obligatorie. Un martor al acestor prefaceri, Anton
Maria del Chiaro, secretarul florentin al voievodului, trãitor o vreme (din
1710 pânã în 1716) în acest palat, aminteºte în cartea sa despre Valahia
aceste modificãri : „Numai Curtea Domnului are împrejmuire din zid : a fost
terminatã de principele Brâncoveanu cu puþine luni înainte de mazilirea sa [...]
Dar sã ne întoarcem la Bucureºti sã aruncãm o privire asupra clãdirilor mai
de seamã, palate ºi biserici, deºi în privinþa arhitecturii, nu gãseºti nimic
deosebit”109. Într-un târg cu construcþii modeste ºi în cadrul unei Curþi ale
cãrei clãdiri nu impuneau prin dimensiuni, „palatul domnului (în întregime
de piatrã ºi cu scara principalã de marmurã) este de mãrime destul de
însemnatã. Are sãli mari boltite, dintre care prima are în mijloc un rând de
coloane, destul de scunde, a doua salã slujeºte pentru a se þine în ea divanul
(adicã pentru împãrþirea dreptãþii) ºi în ea obiºnuiesc sã se dea mese la zile
mari, altele sunt sãli sau odãi de audienþã, din care se intrã apoi în apartamentul
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 47

domnului ºi de acolo în odãile doamnei, care de fapt se reduc doar la douã ºi

o odãiþã [...] Domnul Constantin Brâncoveanu a clãdit o frumoasã loggia
pentru a prânzi acolo ºi a se odihni dupã prânz în timpul verii, în parfumul
florilor diferite, aºezate împrejur în straturi”110.
Se pare cã Del Chiaro a înºirat în cartea sa doar „completãrile” fãcute în
vremea cât s-a aflat el în preajma curþii (înlocuirea palisadei din pari înfipþi
în pãmânt cu un zid de incintã ºi construirea unei loggii în partea dinspre
Dâmboviþa a palatului, cãtre grãdina unde vodã înãlþase ºi un foiºor)111.
Meºterii au trebãluit la Curte mulþi ani (Condica de venituri ºi cheltuieli a
Vistieriei pentru anii 1694-1704 este martor  : în 1694 – „s-au dat Cornescului
pârcãlabul de curte [419 taleri – nota mea, D.H.M.], de au plãtit meºterilor
ºi argaþilor care au lucrat la casele domneºti ºi nu li s-au fost plãtitu”  ;
pentru baia construitã tot în 1694 – „s-au plãtit marmorile ce s-au adus de la
Þarigrad de treaba bãii ºi trei armeni meºteri ce au venit de la Þarigrad de
au lucrat la baiã ; în 1696 – se dãdeau pârcãlabului 200 de taleri „pentru
cheltuialã [...] la învelitul caselor domneºti” ; în 1701 un „cãpitan za doro-
banþi” primea 200 de taleri „pentru cheltuiala Divanului caselor domneºti
din Bucureºti” ; în 1702 cu alþi 100 de taleri „s-au cumpãrat 9 perechi de
perne de frânghie în casa cu ºahnichile”)112 ; prin urmare lucrãrile trebuie sã
fi fost mai numeroase. De crezut este, fireºte, Radu Greceanu, care enumerã
zidirile brâncoveneºti în cuprinsul Aulei princiare din Bucureºti, dar, din
pãcate, nu le dateazã (cercetãtorii au presupus cã ele s-au desfãºurat
în acelaºi timp cu ridicarea primelor clãdiri la Hurezi, adicã pânã în 1692) :
„Au mai fãcut mãriia-sa ºi alte lucruri ºi zidiri, întâi turnul biséricii despre
doamna den Bucureºti, care mai înainte de Gligorie-vodã fãcutã era numai
aºa boltitã, iar mãriia-sa i-au fãcut turnul ºi tindã biséricii, înfrumuseþând
bisérica ºi cu tâmple ºi cu altele toate împodobindu-o. Mai fãcut-au ºi casa
cea domneascã ce iaste pre stâlpi de piiatrã ºi iaste cu trei cafasuri ºi cu
toate ce sã vãd într-însa, care iaste despre bisérica cea mare. ªi alte case au
fãcut despre doamna iar den temelie, însã doaã rânduri de case”.
Baia a fost cu siguranþã o „apariþie” brâncoveneascã ; divanul – poate
(„nou sau înnoit” – Tereza Sinigalia), la fel – poate – spãtãria, o încãpere
cu coloane, ºi casele „despre doamna” („doaã rânduri de case” – cum zice
Greceanu) – localizate de unii cercetãtori în clãdirea ce existã azi pe
strada Soarelui nr. 2-4 (despre care un alt istoric este de pãrere cã ar
reprezenta palatul construit de ªtefan Cantacuzino pentru Doamna Pãuna –
vezi mai jos). Destule presupuneri, destulã nesiguranþã. Pentru mine este
limpede, însã, cã intervenþia lui Brâncoveanu (restaurator rapid ºi eficient –
va spune Radu Greceanu : „Într-acestu an, primãvara, au trãsnit clopotniþa,
cea domneascã den Bucureºti care mai înainte de Grigorie-vodã era fãcutã,
iar ªãrban-vodã o mai înãlþase mult. Deci fiind o cãmarã dedesuptu la
mijlocul clopotniþei, din nesocotealã s-au fost bãgat acolo într-acea cãmarã
iarbã de puºcã ce era domneascã [...] tare fulgerându, tocma acolo în clopot-
niþã în iarbã au trãsnit, ºi fiind iarbã multã, au rãsipit clopotniþa pânã în
pãmântu [...] Dupã aceia mãriia-sa Constandin-vodã atunceaºi îndatã au pus
de au fãcut altã clopotniþã, de iznoavã, încã mai bunã de cum [au] fostu întâi,
48 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

puindu ºi cesnic sus în clopotniþㅔ) nu putea sã lipseascã. Dupã cum ea –

aceeaºi intervenþie – nu a lipsit nici în cazul caselor moºtenite de la pãrintele
sãu, din care a fãcut o construcþie (mobilatã sau mãcar decoratã în manierã
europeanã) ce l-a impresionat pe epigrafistul englez Edmund Chishull, gãzduit
acolo („la casele mãrii-sale”) împreunã cu lordul Paget (cãruia îi era secretar),
ambasador al Angliei la Înalta Poartã : „[...] o casã frumoasã ºi aleasã, clãditã
din piatrã ºi acoperitã dupã obiceiul acestui loc cu un fel de þigle din lemn ºi
fiind rânduit pe dinlãuntru dupã moda creºtinã, poate fi socotit mãreþ în
comparaþie cu clãdirile barbare ale turcilor din vecinãtate”113. O scarã monu-
mentalã trebuie sã fi avut ºi acest palat, cãci lordul Paget o coborâse politicos,
aºteptându-l pe voievodul care venise sã-i facã o vizitã protocolarã, urcând-o
apoi (zice Greceanu, consemnând ºi schimbul de amabilitãþi dintre cei doi)
împreunã cu domnul : „carele sol iarãºi pogorându-sã jos în capul scãrii, iar
dupã cele multe zise ºi complementuri, s-au urcat sus ºi câtva ºãzând,
mãriia-sa vodã au mersu la curte”.
Ajutaþi tot de relicte, cercetãtorii au încercat sã refacã iniþiativele brânco-
veneºti ºi la Curtea domneascã din Târgoviºte. Gheorghe Ghica, domn al
Þãrii Româneºti în 1659 ºi 1660, mutase, din porunca turcilor, capitala din
nou la Bucureºti. Din ordinul aceloraºi suzerani Curtea domneascã fusese
dãrâmatã în bunã mãsurã („Iar în urma lui [Mihnea III Radu – nota mea, D.H.M.]
numaidecât împãrãþiia au poruncit la Ghica-vodã, care venise domn în urma
Mihnii-vodã, de au surpat casile, ºi le-au sfãrâmat de tot, ca sã nu mai fie
scaun domnesc acolo, cãci mai suptu munte fiindu sã temea turcii de haînie…”).
Cu aºezarea ei în preajma munþilor – dincolo de care se instalaserã deja
austriecii cu care Brâncoveanu se afla în relaþii foarte bune (conte, mai întâi
al Sfântului Imperiului Roman, apoi – din 1695 – principe printr-o diplomã
în care împãratul Leopold I sublinia originea romanã a voievodului laolaltã
cu întreg poporul român, ºi el roman ca obârºie114), asigurându-ºi chiar
condiþii excelente în cazul unui refugiu –, Târgoviºtea, veche Cetate de Scaun
a Basarabilor, l-a interesat cu deosebire pe voievod. Gloria aºezãrii, parte a
trecutei glorii politice a þãrii, l-a îndemnat pe Brâncoveanu – vrea sã
ne convingã cronicarul – sã întreprindã o urgentã operaþie de restaurare :
„ªi încã dupã al patrulea an den domniia mãrii-sale, de case s-au apucat,
nemaiputându lãsa un scaun vechiu ca acela dupre la stremoºii mãrii-sale sã
stea pustiiu, ci în tot feliul ºi în multe rânduri, au cercat împãrãþiia pânã i
s-au dat voie, ca ºi casile sã facã ºi când [va vrea] ºi acolo sã ºazã”.
În proiectul domnului, Târgoviºtea (aflatã nu departe de Doiceºtii unde
Brâncoveanu avea case ºi de viile de la Piteºti, localitate prin care trecea ºi
drumul cãtre Mãnãstirea Hurezi, ºi ea terminatã în septembrie 1694) trebuia
sã renascã, sã redevinã un soi de „capitalã sezonier㔠(Tereza Sinigalia),
estivalã, o „reºedinþã particular㔠rezervatã, cu rãcoarea ei, lunilor toride.
Chiar începerea lucrãrilor Brâncoveanu a supravegheat-o personal (dovadã
cã-i acorda importanþã) „toatã vara”, în al patrulea an de domnie, adicã în
1692, campat fiind pe un deal din apropierea oraºului (ne putem imagina
corturile luxoase ale curþii invadând înãlþimea) : „[...] purces-au de au mers
spre Târgoviºte ºi den sus spre dealul lui Bãrbat au tãbãrât ºi, toatã vara
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 49

acolo fiind, pus-au de au curãþit casele domneºti den Târgoviºte ºi s-au

apucat a le drege, ispravnic fãcând pe Mihai Cantacuzino vel-spãtar, ºi toatã
rânduiala fãcând ca sã sã apuce de lucrul casilor sã le facã”.
Ispravnicul, bãnuit de unii cã ar fi fãcut studii de arhitecturã în Italia, s-a
achitat exemplar de îndatoriri. Vechii Case domneºti (pe care un cãlãtor o
gãsea, în 1636, a fi foarte oarecare, oricum „fãrã nimic particular”) i s-a mai
adãugat un nivel, zidurile încãperilor din palatul lui Petru Cercel au fost
dublate, pentru ca, în locul tavanelor din bârne, sã fie construite bolþi, cele
douã construcþii (unite cândva de Matei Basarab printr-un coridor) au fãcut
loc între ele unui foiºor. O loggie (cu o scarã ce cobora cãtre vechile grãdini)
a fost amenajatã pentru a împodobi palatul lui Petru Cercel pe latura lui de
est. Edmund Chishull, englezul la ale cãrui impresii am mai apelat, gãsea,
în 1702, când trecea prin Târgoviºte, cã palatul, refãcut de Brâncoveanu,
putea sã stea alãturi de „casele celor mai luminaþi prinþi creºtini”. Întregul
târg a fost împânzit de locuri în care se zidea. Ispravnicul, pomenit mai sus,
Mihai Cantacuzino, ºi-a ridicat ºi el o casã, apelând – cred istoricii arhi-
tecturii – la meºterii de care se folosise pentru ctitoria sa de la Râmnicu
Sãrat. S-a construit o casã pentru fiii voievodului – „casa coconilor”  ; curtenii
ºi-au înãlþat la rândul lor reºedinþe („casa doftorului”, „casa iazagiului”
[traducãtorul de limbã turcã], „casele surlarilor” [trâmbiþaºii curþii] ; la fel,
dregãtorii au þinut sã fie aproape de Curtea domneascã, rezidentã aici câteva
luni pe an, ºi ºi-au fãcut locuinþe.
Refacerea ºi modernizarea caselor domneºti, decorarea lor – verosimil –
somptuoasã erau aproape isprãvite („iar nu de tot”) în august 1694. În ziua
de Sfânta Maria Mare, meritele ispravnicului au fost recunoscute public –
„Iar în zioa de Sântã Mariiã mare, la avgust 15 dni, au mers domnul la
curtea domneascã, de au fostu la biséricã la sfânta liturghie, ºi ieºind de la
biséricã, ºi mergându sus în case, s-au dezbrãcat de cabaniþa sa cea domneascã,
ce era îmbrãcat, ºi au îmbrãcat pre Mihai Cantacozino vel-spãtar pentru cã
ispravnic asupra casilor fusése de-nceput pânã s-au isprãvit” –, iar ospãþul
dat de vodã în palatul proaspãt renovat (strãlucitor însã ºi prin antichitatea
sa monarhicã) vrea, simbolic, sã reînnoade o paradigmã : „ªi la masa dom-
neascã au ºãzut într-acea sfântã zi a Sântã Mãriei, în casile domneºti, cu
pãrintele vlãdica ºi cu boiarii, de s-au ospãtat, unde dar altu domnu n-au
mai putut sã ºazã, încã mai denainte cu multã vréme, cu vreo 35 de ani,
tocmai den zilele Mihnii-vodㅔ. Se va pune în miºcare, din acest moment,
o „pendulare” rareori deranjatã, care va avea la o „extremitate” Târgoviºtea.
Del Chiaro o constatase : „Cu toate acestea, domnul Constantin Brâncoveanu
obiºnuia sã stea în Târgoviºte cel puþin ºase luni pânã la ºapte luni pe an, nu
însã fãrã murmurul nobililor, negustorilor ºi supuºilor, care trebuiau sã
urmeze curtea – cu mare ostenealã pentru ei – ºi nu fãrã bãnuiala turcilor,
care socoteau Târgoviºtea mai aproape de munþii Transilvaniei, decât de
malul Dunãrii”.

Rãsfoind cronica lui Radu Greceanu, constaþi cã domnia lui Constantin

Brâncoveanu a fost foarte des întreruptã de cãlãtorii. Deºi „întrerupt㔠nu
50 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

este deloc cuvântul cel mai potrivit, întrucât aceste deplasãri nu fragmentau
deloc concretizarea autoritãþii voievodale, ci se integrau acestei manifestãri.
O cercetãtoare vorbeºte chiar despre o „viaþã itinerantã a Curþii”, cu etape
bine fixate, „cu un ceremonial ce trebuia îndeplinit fãrã greº ºi a cãrui
etichetã însuºi domnul nu uita niciodatã sã o respecte”115. Erau ºi voiajuri
fãcute de nevoie – cãlãtorii ordonate de suzerani ori refugii în faþa unor forþe
militare ostile –, dar cele mai multe dintre aceste drumuri (cu o frecvenþã ºi
o „sistematic㔠pe care istoria Þãrii Româneºti nu o mai propune) se fãceau
din porunca ºi din dorinþa lui vodã, îndeplineau, adicã, intenþia lui de mobilitate
maximã. Aceastã circulaþie cumva ritualizatã a nãscut, prin casele ºi palatele
înãlþate la Bucureºti ºi Târgoviºte, la Potlogi, Piteºti ºi Obileºti, la Brâncoveni,
Hurezi, Mãnãstirea Dintr-un Lemn ºi Doiceºti, simbolurile unui „parcurs”116
de-a lungul cãruia construcþiile (reºedinþe proprii care asigurã ºi împlinirea
funcþiei de locuire ºi a celei de reprezentare) închipuie „locurile de popas”
pentru voievod ºi numeroasele grupuri care îl întovãrãºeau, eliminã provi-
zoratul (taberele de corturi) ºi accidentalul. Voievodul nu va ocoli, nici dupã
ce-ºi va înãlþa propria reþea de palate, locuinþele de la þarã ale dregãtorilor
sãi (cãci „dreptul de gãzduire” îi era rezervat) cercetate în timpul „preum-
blãrilor”, dar aceste opriri vor fi cele ale unui „senior ce voiajeazã”, pãrãsind
întâmplãtorul unei adãpostiri forþate. Palatele de la Potlogi ºi Mogoºoaia
devin sedii – cu îndelungatã cercetare – pe drumul dintre Bucureºti ºi
Târgoviºte, cãlãtorie anual㠄dubl㔠cu un ceremonial al ei ºi de o rigurozitate
particularã (voi vorbi despre ea ceva mai jos), la Obileºti, Brâncoveni,
Mãnãstirea Hurezi ºi Mãnãstirea Dintr-un Lemn vodã mergea sã se „preumble”,
casele de la Piteºti îl adãposteau când se culegeau viile, iar lângã Fãgãraº, la
Sâmbãta de Sus, Brâncoveanu îºi zidise un palat pentru vremea când diplo-
mele de înnobilare primite de la Viena ar fi urmat sã-l salveze de primejdiile
turceºti.
Plasate pe moºii („în satul mãrii-sale”) sau încadrate în ansamblurile
monastice ridicate din porunca lui vodã, palatele brâncoveneºti (embleme
ale palatului românesc din a doua jumãtate a veacului al XVII-lea, sintetizãri
ale eforturilor începute cam prin vremea lui Matei Basarab), cu „rãdãcinile”
lor bizantine (vizibile mai ales în „impresionantele calote pe pandantivi în
unele încãperi ºi în pivniþe ºi splendidele boltiri etajate” [...], în „coloanele
puternice de piatrã sau zid care preiau greutatea arcurilor semicirculare sau
trilobate în sãlile spaþioase, subsoluri sau foiºoare”117), cu „sclipirile” lor
orientale (prezente mai ales în decorarea clãdirilor), cu „terasele” lor ce
închipuie fie foiºorul, fie loggia, fie amândouã aceste soluþii arhitectonice
(loggia având o bãnuitã sorginte veneþianã) ºi asigurã comunicarea dintre
interior ºi exterior, ofereau gãzduire voievodului, membrilor familiei care îl
însoþeau, celor ce formau obligatoriul „alai” sau, în alte cazuri, comandamen-
telor militare.
Cãci unele dintre „cãlãtoriile” voievodului aveau „teme” militare (repa-
rarea cetãþii Cladova, de pildã, când vodã gãseºte nimerit sã întreprindã ºi
o expediþie de pedepsire, „pe suptu munte”, a tâlharilor „unguri” care bân-
tuiau marginile þãrii ; opririle vor fi fãcute la mãnãstiri : „[...] mers-au la
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 51

mãnãstirea Tesmana ºi de acolo au mersu la mãnãstirea mãrii-sale la Hurezii

ºi au ºãzut fãcându câteva zile ºi fãcându ºi Sâmpietru acolo. Dupã aceea
sculându-sã de acolo, au mersu la mãnãstirea De-un-Lemn ºi de acolo la
mãnãstirea Argeºului, pre care sfinte mãnãstiri le-au mai adaos mãriia-sa,
ºi le-au mai întãrit cu mile ºi cu podoabe scumpe de biséricã. Deci de la Argeº
au venit mãriia-sa la Piteºti ºi tãbãrându acolo, câteva zile au zãbovit”) ori
erau prilejuite de miºcãri de trupe. Popasurile pe la „satele mãrii-sale” erau
obligatorii : campania militarã („Deci aºa cu multã nevoie, domnul cu oastea
s-au rãdicat ºi mergându pânã la satul mãrii-sale Potlogi, câteva zile pre loc
au ºãzut ºi iarãºi de acolo rãdicându-se, au mers pânã la Brâncovéni…”)
devenea astfel ºi „preumblare”, cu clipe de destindere ºi cu nelipsitele secvenþe
de ceremonial (având în „centru” câþiva reprezentanþi ai puterii suzerane) :
„Deci domnul rãdicându-sã de la Ploieºti, au mersu la satul mãrii-sale, la
Tãtãrani, ºi acolea câteva zile ºãzând, fãcut-au ospãþ sarascheriului împreunã
cu toþi paºii ºi sultanului, apoi s-au sculat ºi au mers la Filipeºti”. Alteori
aceste miºcãri pe teritorii (de la Cerneþi „la satul mãrii-sale ªãrbãneºti au
venit” ; „Domnul însã sculându-sã de la ªãrbãneºti, venit-au iar la satul
mãrii-sale la Potlogi…”) erau veritabile refugii sub ameninþarea unor armate
invadatoare. Din faþa austriecilor Constantin Brâncoveanu se retrage : „Aºadar
mãriia-sa, luând pre Dumnezeu într-ajutor, au purces de la Cotrãcéni cu
toatã gloata mãrii-sale ºi au mers la mãnãstire la Plãtãreºti”. Din „gloata”
aceea lipseau – nu uitã sã ne spunã cronicarul – unii „boiari ce nu sã afla
acolo, rãtãcindu-sã dupã ale vremii curgeri”, adic㠖 devine mai explicit
cronicarul – „hiclénii”, „vânzãtorii de þarã”. În opoziþie cu aceºtia, „boiarii
toþi care fruntea þãrii era ºi sã afla lângã domnu”.
Þinut uneori în „stare de mobilitate” de câte o molimã rebelã („Deci dupã
acestea domniia ºi de la Potlogi s-au rãdicat, ºi la mãnãstire la Cotrãcéni
lângã Bucureºti au venit, pentru cã nu putea întra în Bucureºti fiind ciumã
pre acele vremi în târgu…”), sâcâit chiar în locurile de „zãbav㔠de treburile
domniei („Deci dar viind ªãrban logofãtul cu rãspunsul acesta, aflat-au pre
domnu la satul mãrii-sale, la Brâncovéni…” ; „Fiindu domniia la Mogoºoaia,
venit-au un mârzac de la hanul…”), voievodul cãlãtorea ºi ca sã inspecteze
ºantierele (aºa cum a fãcut în 1695) construcþiilor sale : „Iar dupã ce au
trecut Sântã Mãriia, sculatu-s-au domnul de s-au dus în sus, iarãºi la mãnãs-
tirea mãrii-sale Hurezii, de au vãzut cele ce ºi acolo sã mai lucrase, ºi ºezând
câteva zile acolo, iar s-au sculat de acolo de s-au pogorât mai jos, la casa
mãrii-sale la Brâncovéni, de au ºãzut câtãva vreme, preumblându-sã ºi pre
la altele ale mãrii-sale, ºi apoi fãrã zãbavã iarãºi s-au învârtejit înapoi la
Târgoviºte, ºi întrându cu alai dupã obiceiu au descãlecat în curtea domneascã,
pentru cã ºi casile de tot lucrul sã isprãvise. ªi au ºãzut în casile domneºti
cu doamna mãrii-sale, ºi cu toatã curtea câtãva vreme, apoi s-au rãdicat
de la Târgoviºte ºi viindu la Mogoºoaia, venit-au la Bucureºti la octombrie
în 20 de zile, leat 7203”.
O astfel de cãlãtorie – mai cu seamã atunci când era „liniºte” – antrena,
am mai spus, multã lume, devenea o veritabilã expediþie : „Dupã aceia având
liniºte ºi nefiindu alte trebi, au socotit ca sã meargã la Brâncovéni, sã vazã
52 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mãnãstirea cea den temelie, ce au rãdicat [la locul cuvenit, Radu Greceanu
îºi informase cititorul cã Brâncoveanu «fãrâmase» vechea «bisericuce», hotã-
rând sã zideascã «alta mai mare de iznoavã den temelie»  ; «cãrãmida cea
dentâiu» o puseserã Constantin ºi ªtefan, «iubiþii fii mãrii-sale, ºi mitropolitul
Theodosie» – nota mea D.H.M.], ºi aºa la avgust 21 dni, au purces mãriia-sa
împreunã cu boierimea ºi altã curte a mãrii-sale spre Brâncovéni, însã întâi
pe la satul mãrii-sale Potlogii, apoi la Brâncovéni. ªi acolo câteva zile fãcând…”

Prima noastr㠄cale regalã”

Dupã 15 august 1694, adicã dupã ce palatul domnesc din Târgoviºte fusese
refãcut ºi modernizat (englezul Edmund Chishull îl vedea în 1702 – între
timp, în 1697-1698, fusese ridicat ºi chioºcul din grãdin㠖 ºi gãsea cã
„seamãnã mult, ca formã ºi înfãþiºare, cu cel din Bucureºti, numai cã are
avantajul de a-i fi alãturatã o grãdinã mult mai frumoasã ºi un foiºor de
piatrã pentru varã”) din porunca voievodului ce-ºi materializase iubirea de
fast aulic ºi la Curtea domneascã din Bucureºti, decorând încãperile cu
marmurã ºi mobile luxoase, atârnând de tavane policandre din aur, aºter-
nând pe jos covoare scumpe ºi supunând întreaga construcþie amprentei sale
stilistice, cãlãtoria dintre Bucureºti ºi Târgoviºte (ºi retur), dintre cele douã
sedii ale puterii, dintre cele douã palate, dintre cele douã capitale – una
oficialã, cealaltã secundarã, „sezonierã”, particularã, privatã chiar, una de
iarnã, cealaltã de varã, capãtã o regularitate remarcabilã, se „ritualizeazã”,
îºi asumã timpul („vremea cea obicinuitã”) ºi îl ritmeazã, apropriindu-ºi – ca
date de plecare ºi de întoarcere – anumite sãrbãtori ale calendarului bisericesc.
Pendulând între Bucureºti ºi Târgoviºte, între Cetatea de Scaun oficialã,
supravegheatã de ochiul atent ºi bãnuitor al unor suzerani capricioºi ºi
cruzi, ºi spaþiul aflat mai aproape de niºte imperiali aparent salvatori, între
locul public al puterii voievodale (unde, în absenþa lui, diriguiau „caima-
canii”) conferite de turci ºi locul „secret” al unui alt fel de putere, fãgãduitã,
tainicã, între reºedinþa invadatã de zgomotul (politic, în primul rând) al unei
capitale balcanice ºi palatul târgoviºtean, infinit mai liniºtit (deºi viaþa de
curte îºi avea ºi aici rosturile ei, cronicarul numind deseori vechea capitalã
basarab㠄scaunul Târgoviºtii” ori „scaun” al „mãrii-sale”), Constantin Brân-
coveanu statorniceºte un „traseu al autoritãþii voievodale” (alaiul de intrare
marca, în ceremonial, sosirea factorului de putere) coincident – am zis în
altã parte – cu întâia noastrã cale regalã : „Viind deci vremea cea obicinuitã
sã meargã mãriia-sa la Târgoviºte, au purces de aici den Bucureºti, ºi mergând
pe la satul mãrii-sale Mogoºoaia, i Potlogii, au mersu la Târgoviºte, întrând
la scaunul mãrii-sale cu frumos alai, dupã obicéiu la septembrie 22 dni”.
Brâncoveanu va „mobila” acest traseu cu palate, locuri de popas ºi zãbavã
subordonate unui „privat al cãlãtoriei”, reºedinþe – totodat㠖 pentru fiii sãi
în cadrul unui „privat familial”. Casele de la Potlogi (sat care a intrat în
posesia lui Brâncoveanu la o datã greu de precizat, în perioada prevoievodalã
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 53

oricum) au fost construite, în 1698, pentru Constantin, fiul cel mare ºi

moºtenitor al tronului. Pisania îl indicã limpede pe viitorul stãpân : „Io[an]
C[onstantin] B[asarab] V[oievod]. Aceste case din temelia lor sânt înãlþate
de luminatul domn Io[an] Constandin Basarab Voievod fiului sãu Costandin
Brâncoveanul, începându-le ºi sfârºindu-le la leat 7206 [1698] ºi al zecelea
an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vt[ori] post[elnic] Corbeanul”118.
Brâncoveanu s-a interesat de mersul lucrãrilor. Gãseºte palatul terminat
în 1698, dupã Sf. Dumitru („A doua zi octombrie 27 dni, s-au rãdicat mãriia-sa
cu totul ºi au purces ºi au mersu la Potlogi, unde ºi casile de acolo isprãvite
gãsindu-le de zidit…”), dar „zãboveºte” doar douã zile în noua construcþie ºi
pleacã, împreunã cu suita („cu toatã boierimea”), spre Bucureºti, trecând
prin Mogoºoaia, gãzduiþi fiind – probabil – în casele vechi. Un an mai târziu,
tot în octombrie, cãlãtoria de la Târgoviºte la Bucureºti va dura 11 zile, cele
mai multe fiind consumate la Potlogi, unde – în casele „preaiscusite ºi
preafrumoase”, „precum sã ºi vãd”, vodã a fãcut „praznicul marelui mucenic
Dimitrie”. Construcþia merita toate laudele (Greceanu, care de obicei este
foarte parcimonios în aprecieri, foloseºte totuºi un superlativ – preaiscusite),
azi cercetãtorii fiind de acord cã la Potlogi meºterii voievodului au înãlþat
„prima ºi cea mai semnificativã realizare a lui Constantin Brâncoveanu în
domeniul rezidenþial”119. Desprinsã de incintã, dominând din poziþie centralã
curtea ºi grãdina din spate (împreunã cu care este izolatã printr-un zid de
restul curþii), casa (în care Sulzer mai desluºea, chiar dupã distrugerile
suferite de palat în vremea rãzboiului dintre ruºi ºi turci desfãºurat între
1769 ºi 1774, gustul european care o comandase), cu foiºor ºi loggie, cu
odãile ei boltite dispuse în dublu tract ºi bogat decorate în stucul Orientului
persan ºi cu jocul subtil dintre golurile ferestrelor ºi plinul pereþilor, adãpos-
teºte cea dintâi manifestare glorioasã, incontestabilã, a stilului brâncovenesc.
Palatul de la Potlogi (cu elementele lui de confort european – ba, zic unii
cercetãtori – depãºind nivelul multor reºedinþe nobiliare europene, cãci
dispunea de apã adusã prin conducte, de bãi ºi de toalete) va monopoliza o
vreme poziþia de „reºedinþã de popas” pe drumul de la Târgoviºte (de unde
vodã pornea când se abãtea frigul : „de vreme ce ºi vremea sã rãcise” ori
„apropiindu-se ºi vremea rãcelii”) cãtre Bucureºti : „ªi aºa dupã aceea den
Târgoviºte purcegându ºi pre la satul mãrii-sale Potlogii mergându, la
noiembrie 16 dni, iar la scaunul mãrii-sale, la Bucureºti, au venit îmbrã-
cându caimacanii cari-i lãsase mãriia-sa, cu caftane, dupã obicéiu, iproci”,
„ªãzând deci domnia în Târgoviºte, dupã obicéiu, pânã dupã Sfeti Dimitrie ºi
vréme[a] începându a sã rãci au purces de la Târgoviºte, ºi mergând pre la
satul mãrii-sale Potlogii, au venit la Bucureºti, întrând în Bucureºti cu alai
frumos ; dupre acéia îmbrãcând ºi pre caimacani cu caftane dupã obicéiu”.
Intrãrile în Bucureºti erau mereu triumfale („cu mare alai”, „cu alai
frumos”, „cu alai mare”, „ºi au dat cu tunurile”, „cu alai foarte frumos”,
„se-au slobozit tunurile”), cãci Brâncoveanu era iubitor de fast (ºi Iisus
Hristos intrase cândva, în glorie, în Ierusalim) ºi de ceremonii, ºi se sfârºeau
cu „cãftãnirea” – gest aproape mecanic – a boierilor caimacani (cãrora doar
Bucureºtiul, le era unic sediu120), locþiitori destoinici : „ªi pre boiarii caimacani
54 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

dupã obicéiu cu caftane i-au îmbrãcat” ; „îmbrãcându caimacanii cari-i lãsase

mãriia-sa, cu caftane, dupã obicéiu” ; dupre aceía îmbrãcând ºi pre caima-
canul cu caftane dupã obiceíu” ; „dupre acéia au îmbrãcat ºi pre caimacani cu
caftane” ; „dupã acéia ºi pre caimacani cu caftane i-au îmbrãcat” ; „îmbrã-
cându pre boiari cu caftane dupã obicéiu” ; „ºi au îmbrãcat ºi caimacanii cu
caftane, dup-obicéiu”.
În 1702, la 20 septembrie, a fost terminat palatul de la Mogoºoaia (ne
spune pisania, unde cuvântul palat este folosit ºi el face sã disparã orice
dubii cu privire la gândul comanditarului, care îl zidise spre a-l oferi fiului
sãu ªtefan, încântat – între altele fie spus – de darul primit : „Acest palat din
temelie iaste zidit ºi înfrumuseþat de prea luminatul, înãlþatul Domn Io[an]
Constandin Basarab Voievod, dãruit ºi dat la al domniei lui fiiu ªtefan
Brâncoveanu moºtenire ohabnicã. Sãvârºind acest frumos lãcaº la anul de la
Hs. 1702, mesiþa sept. 20”), minunea arhitectonicã în stare sã încânte privirile
oaspeþilor strãini (Edmund Chishull, secretar al ambasadorului Paget : „palat
mândru” ; Aubry de la Montraye : „bogat construit, foarte regulat, în manierã
europeanã, împodobit pe dinãuntru cu plafoane bogat sculptate ºi cu picturi
bune”121). Mogoºoaia, care gãzduise ºi pânã atunci din când în când alaiul
domnesc – în casele vechi, probabil, (acolo unde a locuit ºi voievodul în anul
1688, în primele douã luni de domnie), fiindcã moºia intrase din 1681 în
posesia lui Brâncoveanu, devine al doilea loc de popas însemnat pe „drumul
voievodal” dintre Bucureºti (unde o uliþã tãiatã special, Podul Mogoºoaiaei,
îl avea drept „þintã”) ºi Târgoviºte. Este chiar un loc agreat de odihnã, fiindcã
într-un an Brâncoveanu rãmâne acolo 12 zile : „ªãzând deci domniia în
Bucureºti pânã la lãsata-secului de postul Sâmpietriului ºi încãlzându-sã
vremea, dupã obicéiu, ca sã meargã la Târgoviºte s-au gãtit ºi la iunie 26 dni,
au purces den Bucureºti, mergând la satul mãrii-sale Mogoºoaia ºi acolo
ºãzând 12 zile, de acolo purcegându au mersu la satul mãrii-sale Potlogii, ºi
de acolo purcegându, au mers la Târgoviºte, întrând la scaun cu alai, dupã
obicéiu, la iunie 27 dni” ( ? !).
Aºezat într-un peisaj încântãtor (Chishull : „loc frumos”), peisaj disciplinat
în interiorul incintei (înconjuratã de ziduri) de regulile grãdinii ºi mãrginit
(limita apãrã ºi ea intimitatea) de apa Colentinei, palatul, care adunã în
splendida lui „summ㔠arhitectonicã trãsãturi renascentiste, baroce ºi orientale,
sprijinindu-se în aceeaºi vreme pe achiziþiile zidirilor cantacuzineºti, „cu
volumul sãu prismatic orizontal [...], cu foiºorul ºi loggia decorate cu elegante
sculpturi în piatrã”122, declarã o nouã filosofie a construcþiei nãscutã din
meditaþia asupra principalelor funcþii ale edificiului, din raportul studiat
dintre interior ºi exterior, din relaþiile pline de armonie dintre proporþii.
Cu încãperile aºezate într-un sistem lipsit de rigiditate ºi menite sã rãspundã
funcþiilor fundamentale ale unei reºedinþe voievodale, chemând spaþiul din
jur prin cele douã forme ale „deschiderii” – foiºorul cu boltã, destinat accesului
dar ºi repaosului, ºi loggia, loc unde se putea mânca, dar de unde puteau fi
admirate împrejurimile (cãci aceastã punte între „înãuntru” ºi „afar㔠dãdea
spre grãdinã), cu posibilele ei sugestii veneþiene, amândou㠖 ºi loggia, ºi
foiºorul – marcând „o datã în civilizaþia rezidenþialã a românilor”123, palatul –
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 55

mai mic decât cel de la Potlogi – dã prioritate esteticului materializat în arcade

ºi coloane, în decoraþia interioarã (în palatele sale, Brâncoveanu trãia între
imagini) ºi în sculpturi, în culoare ºi în picturile ce împodobeau pereþii (între
ele ºi impresionanta compoziþie „epic㔠ºi încãrcatã de tensiune despre
cãlãtoria din 1703 la Adrianopol) povestind istoria neamului brâncovenesc.
Cel puþin de douã ori pe an Brâncoveanu zãbovea în acest „loc al liniºtii”,
la începutul verii, când începeau cãldurile („încãlzindu-se vremea”) ºi familia
voievodalã cãuta rãcoarea Târgoviºtei, ºi toamna, când timpul devenea friguros
(„apropiindu-se vremea rãcelii”) ºi reclama întoarcerea la Bucureºti. Aceste
cãlãtorii ºi-au selectat, cu vremea, ziceam, propriile date, un „timp” propriu –
parte a acelui „timp domnesc” pe care Greceanu îl mãsura în cronicã, un
calendar al deplasãrilor, acceptat ºi aºteptat („dupã obicéiu”, „vremea cea
obicinuitã”), cu niºte precizãri într-un calendar al bisericii  : „lãsata-secului
de postul Sâmpietriului”, „Sfeti Dimitrie” („iar dupã aceia apropiindu-sã ºi
vremea rãcelii, au purces mãriia-sa la octombrie 22 dni, ºi au mersu pe la
satul mãrii-sale Potlogii, unde ºi pã Sfeti Dimitrie au fãcut, ºi dupã acéia pe
la Mogoºoaia iar la satul mãrii-sale mergându, au întrat la scaun la Bucureºti,
la octombrie 30 dni, cu alai, dupã obicéiu ; dupã acéia ºi pre caimacani cu
caftane i-au îmbrãcat”. Câteodatã mai intervenea un „popas” (Mãtãsari, de
pildã) sau plecarea din Târgoviºte întârzia („la noiembrie în 22 dni, dã aici
din Târgoviºte, domniia purcegând ºi mergând pã la satele mãrii-sale…”).
Sã-l credem pe Radu Greceanu – locul lui era undeva în „alai” –, chiar atunci
când obiºnuinþa este complet rãsturnatã : voievodul petrece iarna ºi o parte
a primãverii la Târgoviºte („Viind vremea cea obicinuitã a mutãrii domnului
din scaunul Târgoviºtii în Bucureºti, la 10 dni ale lui martie…” sau „ªãzând
deci domniia pânã la lãsatul-secului la Târgoviºte, fãcând ºi sãptãmâna cea
mare acolo, luni dupã sãptãmâna cea mare, la [...] au purces ºi mergând pã
la satele mãrii-sale Potlogii i Mogoºoaia, duminicã la [...] au întrat cu fericire
în scaunul Bucureºtilor”), iar lunile de varã le suportã în Bucureºti : „Toatã
vara în Bucureºti petrecând domniia, la 20 dni ale lui avgust purces-au
mãriia-sa cu toatã boirimea ºi zãbovind câteva zile pã la satele mãrii-sale
Mogoºoaia, Potlogii, la 29 dni, cu frumos alaiu, dupã obicéiu, au întrat în
scaunul Târgoviºtii”.
Voievodul voiaja cu o „þint㔠aleasã de el, pe un traseu fixat de el (Potlogi
este un punct excentric faþã de ºoseaua Bucureºti-Târgoviºte) ºi mobilat cu
„obiecte” care îi plãceau ºi îl satisfãceau. Ca urmare, cãlãtoria era doar
rareori precipitatã ; de regulã ea semãna a „preumblare”, odihnei fiindu-i
rezervat un timp însemnat. Mersul ºi preumblarea, odihna ºi zãbava se
petreceau pe un „drum” (presãrat cu case, incinte, grãdini, heleºteie) purtând
pecetea inconfundabilã a „stilului brâncovenesc” – „un stil de artã ºi un stil
de viaþã, unul al ceremonialului ºi al reculegerii, al culorii ºi al organicului,
al cãlãtoriei ºi al «zãbavei»”124.
 Un exerciþiu literar :
confortul ca alegorie

În Istoria ieroglificã, Inorogul se simte în siguranþã pe pãmânt, „stihie”

fixã, stabilã. Spaþiul plat îl avantajeazã : mereu urmãrit, velocitatea sa
particularã îl face greu de prins. O goanã perpetuã pentru a scãpa de duºmani
este, însã, exclusã. Resursele Inorogului sunt limitate. „Armele” lui – Inorogul
le analizeazã cu luciditate în epistola trimisã Cucoºului Evropei (cãci, ne
previne autorul, „Inorogul în glasul Cucoºului a cânta ºtiia”), cãruia îi cere
protecþie – se aratã a fi slabe („un corn în loc de armã împotriva a atâþia
vrãjmaºi ºi patru picioare de fugã împotriva a atâþia gonaºi”), aproape de
neluat în seamã în raport cu mulþimea adversarilor : „în ceriu de m-aº sui,
acolo sint câini, în fundul mãrii de m-aº coborî, acolo sint dulãi, în munþi
cotei, în dialuri copoi, în câmpi ogari, în stuhuri sampsoni ºi în tot locul fãlci
deschise, guri cãscate ºi colþi rânjiþi…”.
În aceste condiþii, soluþia salvãrii o oferã muntele, piscul („simceaoa” – loc
bine pãzit în care N. Stoicescu vedea casa unui înalt dregãtor otoman, „curte
de om mare, carea nu sã poate cãlca”, unde s-a ascuns Dimitrie Cantemir125,
sediu secret depistat, însã, de Hameleon) acestei forme de relief mai bine zis,
loc care asigurã securitate prin inaccesibilitate : „cât nu jiganie îmblãtoare a
sã sui, ce nici pasire zburãtoare locul unde stã a privi peste putinþã era, cãci
la suiºul muntelui una era potica, ºi acéea strâmptã ºi ºuvâitã foarte, carea
în pléºca muntelui prea cu lesne închizându-sã, pre aiurea de suit alt drum
ºi altã cale nici era, nici sã afla”. Într-o a doua descriere (cea din visul
Hameleonului) a „spaþiului ocrotit”, impenetrabilitatea este vizualizatã ºi
mai drastic : „Pre carile într-un munte prea înalt ºi loc prea aspru ºi fãrã suiº
aflându-l i se pãrea cã pre o stâncã înaltã în simceaoa muntelui ºéde  ; iarã
din toate pãrþile prãpãºti, hârtoape ºi pohârnituri groznice era, atâta cât
cãutãrii ameþalã aducea”. (Sigur cã interdicþia ascensiunii cãtre poziþia
înalt㠖 rezervatã semnificativ unei fiinþe superioare – nu este valabilã, am
vãzut, în toate cazurile. O va anula, în chip surprinzãtor, Hameleonul,
mijlocitorul mârºav, obligatoriul – în intrig㠖 „organ al strâmbãtãþii”, versatilul
calificat printr-o metaforizare copioas㠖 „organul fãrãlégii, vasul otrãvii,
lingura vrãjbii, tocul minciunilor, silþa amãgélii, cursa vicleºugului, vãpsala
strâmbãtãþii ºi vândzitoriul dreptãþii” ºi, în alt loc, „sãmânþa vicleºugului,
rãdãcina rãutãþii, odrasla spurcãciunii, cranga scârnãvii, iasca sicofandiii,
izvodul epiorchiii, pilda obrãzniciii ºi vãpsala polichipiliii”–, ingratul ce uitã
repede binele primit. El învinge obstacolele, mânat fireºte de þeluri neoneste :
„nu numai cu brâncele ºi cu labele, ce ºi cu coada ºi cu pântecele târiindu-sã
ºi urcându-sã, la munte a sã sui începu”.) Tot într-un munte cu calitãþi
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 57

strategice îºi aflã sediul ºi Cucoºul Evropei, cel la care nãzuia spre ajutor
Inorogul într-o altã împrejurare criticã : „Deci Cucoºul acela lãcuia într-un
munte înalt ºi mare, de unde rãspântiia a patru cãi a videa ºi strajea în toate
pãrþi a þinea putea ; lãcaºuri avea multe ºi mari, din toate pãrþile bine întãrite
ºi cu tot féliul de copaci roditori (de supt a cãror rãdãcini ape rãci curãtori
ieºiia) încungiurate ºi înfrâmþãºeate era, atâta cât la bunãtatea locului câte
s-ar cerea, una mãcar nu lipsiia”.
Sã bãgãm de seamã c㠄refugiul” (reºedinþa Cucoºului, a unui ambasador,
deci) era unul foarte confortabil, prevãzut cu toate dotãrile trebuincioase
unui trai lipsit de griji. Un mic paradis, un hortus deliciarum ocrotit (sã nu
uitãm cã mulþi dintre tâlcuitorii scrierilor sacre plaseaz㠄raiul pãmântesc”
pe un munte), aºezat între pericole. La fel stau lucrurile ºi cu muntele
Inorogului, ºi el o reºedinþã, probabil palatul de pe Bosfor al lui Cantemir
(figurat, dupã pãrerea lui N. Stoicescu, prin prunduº126 : „ºi câteodatã ºi la
prunduº din munte în ºes coborându-sã, pânã în dzuã iarãºi la locul aciuãrii
sale se afla”), desenat de prinþ127 ºi imprimat în partea stângã, sus, a hãrþii
Constantinopolului în ediþia englezã a Istoriei Imperiului Otoman, dupã ce
cunoscuse o versiune gravatã în 1720. Toate elementele în stare sã producã
ºi sã asigure o existenþã plãcutã, îmbelºugatã, feritã de accidente ºi creatoare
chiar de delicii estetice ºi de desfãtãri sunt de faþã. Cantemir decoreazã
fastuos acest locus amoenus (chiar dacã restricþiile ce decurgeau din necurmata
„stare de veghe” fãceau ca plãcerile acelea sã poatã fi consumate doar în
regim nocturn) : „Iarã în vârvul muntelui locul în chipul unii poiane câtva în
lung ºi în lat sã lãþiia ºi sã deºchidea, unde ape dulci ºi rãci curãtoare, ierbi
ºi pãºuni în fél de fél crescãtoare ºi pomi cu livedzi de toatã poama roditoare
ºi grãdini cu flori în tot chipul de frumoase ºi de tot mirosul mângãios
purtãtoare era ; în loc ca acesta Inorogul vieþuind, macar ca în tot féliul de
desfãtãri ºi de îndãmânãri sã afla, însã (inimii închise ºi de grijã cuprinse tot
dulcele amar ºi tot largul strâmt îi iaste)”. Mai târziu, în Rusia, Cantemir va
regreta aceastã reºedinþã în care aglomerase cãrþi, faimoasa lui bibliotecã, ºi
raritãþi arheologice. Dupã plecarea lui, palatul va intra în posesia lui Ioan
Mavrocordat, care îl va dãrui unei fiice a sultanului Ahmed al III-lea.
În Istoria Imperiului Otoman, Cantemir nota aceste „transferuri” : obiectele
arheologice „au ajunsu în manile fiicei sultanului Achmet” ; „Io l-amu lãsatu
în Constantinopole candu m-amu mutatu de acolo, ºi audu ca, dimpreunã cu
alte mai multe colectiuni alle melle despre trebile ºi datinile turcilor au
cadiutu în manile lui Ioan Mavrocordatu”.
Cu o „cheie” (una dintre cele câteva) capabilã sã desfacã procesul de
alegorizare am putea afla cã aceºti munþi, atât de asemãnãtori (doar abun-
denþa retoricã pare a despãrþi, la o primã ochire, sediul Inorogului de cel al
Cucoºului evropenesc), semnificã un anumit chip de a concepe ºi a alcãtui o
reºedinþã. Un chip nou – aº zice –, cãci aceste sedii (munþii) le procurã
locatarilor lor concomitent siguranþã ºi confort. Mãsurile de siguranþã (impene-
trabilitatea ºi inaccesibilitatea erau probabil asigurate ºi de dimensiuni, dar
ºi de unele amenajãri defensive ; „lãcaºurile” Cucoºului Evropei se arãtau –
ne amintim – „din toate pãrþile bine întãrite”) nu puteau fi neglijate, întrucât
58 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„munþii” se înãlþau în neliniºtitoarea „împãrãþie a peºtilor”, în chiar capitala ei.

Confortul (descris de autor cu evidente supraîncãrcãri atunci când revine
asupra „muntelui” Cucoºului, parcã pentru a sublinia similitudinea de care
vorbeam mai sus ºi a circumscrie scurtul rãgaz de pace – „câtãva vréme cu
mare lineºte, afarã de toatã grijea, viaþa îºi petrecu” – aflat acolo de Inorog :
„pãºune de biv, ape limpezi, izvoarã rãci, grãdini cu flori, livedzi cu pomi,
pomi cu roadã ºi roadã de toatã dulciaþa avea…”), chemat sã compenseze –
verosimil – starea de detenþie voitã pe care o nãºtea izolarea, pare a fi, în
acelaºi timp, ºi semnul unui alt tip de construire a ambientului imediat.
Ziceam cã muntele Inorogului (discuþia tainicã dintre Inorog ºi ªoim în acest
palat a avut loc128 ; restituitã de prinþ, clãdirea aratã aplecarea spre arcul
romanic, are în curte un bazin înconjurat de ziduri, o grãdinã franþuzeascã
ºi acoperiº cu sugestii din arhitectura italieneascã129) este identic cu cel al
Cucoºului Evropei (acesta din urmã dispunând, probabil, de un plus de
siguranþã). Inorogul vieþuia, prin urmare, „evropeneºte”, într-un alegoric
„munte” (cãruia în contingent îi corespundea palatul ; sã notãm ºi cã, pe
harta Istanbulului, lumina venea dinspre Apus ºi cã roza vânturilor indica
vestul, ca într-un simbolic apel la ajutor) care beneficia de toate mãrcile
fundamentale ale habitatului modern : utilitate, eficienþã, siguranþã, confort,
rafinament, decor interior ºi exterior. Prin acest tip de reºedinþã circum-
stanþele traiului zilnic al elitelor se despãrþeau vãdit de Timpul Vechi ºi se
preparau (ºi în aceastã Europã de sud-est) pentru Timpul Modern. Se pre-
parau – cred – cu destul aplomb ºi decizie ºi iau ca martor iritarea cu care
stolnicul Constantin Cantacuzino (forþat de neînþelegerile cu Brâncoveanu,
iscate dupã 1707, sã stea mai mult pe la conacele de la þarã) se simþea
depeizat, împins cãtre „þãrãnie” de absenþa salonului ºi a bibliotecii, a cadrului
„urban” ºi a civilitãþii ºi, la fel, aº evoca – iarãºi – programele edilitare ale
Brâncoveanului, faimoase întru totul, programe din care – am vãzut mai
sus – s-au nãscut palatele (deloc mai prejos decât „muntele” Inorogului ºi
decât cel al Cucoºului Evropei) ce întovãrãºeau prima noastr㠄cale regalã”
trasatã între cele douã capitale ale Valahiei.
 Împodobirea cadrului

Grãdina

Ridicarea caselor domneºti, a palatelor (de o astfel de reºedinþã stabilã

dispunea ºi Alexandru cel Bun, cunoscut pentru aplecarea cãtre un trai
itinerant ; zice Ureche : „întâe datã au trimis la patrierºii de la rãsãrit de au
luat blagoslovenie º-au fãcut mitropolit ºi i-au dat scaun o sfântã mãnãstire
mare, mitropolie în oraºul Sucévii, lângã polata domneascã [subl. mea, D.H.M.],
cu multe sate ºi ocine dându-i…”) – palatium în textele latineºti ale lui
Cantemir –, semne ale puterii dar ºi expresii definitorii ale unui „privat
familial” (Brâncoveanu, de pildã, a construit palatele pentru fiii lui, o desti-
naþie ce le-a individualizat, le-a identificat : Potlogii – pentru Constantin ;
Mogoºoaia – pentru ªtefan, Obileºtii – pentru Rãducanu, Doiceºtii – pentru
Mateiaº), a fost repede urmatã de operaþii asupra ambientului. κi fãcea
astfel apariþia grãdina (parcul), care flancheazã ori înconjoarã palatul (dupã
Petru Cercel, un „execentric” totuºi, Matei Basarab va fixa în structura
ansamblurilor arhitectonice princiare grãdinile întinse ; cea a palatului domnesc
din Bucureºti se numea „Livedea gospod.” [domneascã], „tocmitã ºi înfrumu-
seþatã cu vie ºi pometuri roditoare cu tot felul de pomi”130), variant㠄fãcutã”
a pãdurii, spaþiu protejat, împodobit uneori cu „obiecte” construite, foiºoare
sau chioºcuri destinate odihnei131.
Încã din veacul al XVI-lea, cu decenii bune înainte de Petru Cercel,
Alexandru Lãpuºneanu poruncea sã i se amenajeze o grãdinã la Mãnãstirea
Slatina, între casa domneascã ºi bisericã, ºi aºeza aici o fântânã florentinã
îmbrãcatã în marmurã. Ideile Renaºterii în privinþa amenajãrii peisajului
îºi fãceau în acest fel o apariþie de luat în seamã. „Momentul Petru Cercel” a
fost, însã, hotãrâtor. Franco Sivori, secretarul italian al voievodului, umblat
prin lume, este, în acest sens, un martor credibil. El trebuie sã fi fost de faþã
la acele rapide prefaceri pe care le-a suferit ansamblul Curþii domneºti din
Târgoviºte, la înãlþarea bisericii, la construirea palatului ºi la introducerea
manierei italieneºti de amenajare a zonelor verzi. Pe terenul care cobora
spre râul Ialomiþa, voievodul „a pus sã se facã apoi cuºti nespus de mari ºi
frumoase pentru a þine sãlbãticiuni [«seragli de metter salvaticine» – un soi
de colþ zoologic, prin urmare, cum vãzuse el în Apus] ºi mândre grãdini
italieneºti, care erau aºezate chiar lângã palatul sãu”132. În aceastã grãdinã,
îºi ospãta Radu Mihnea, aflat la a treia domnie în Þara Româneascã, prin
1613, oaspeþi veniþi din Ardeal. Unul dintre ei, Toma Boisos, diplomat ºi om
de legi, neplãcut impresionat de aspectul capitalei sau, poate, înadins tendenþios
(pentru el casele sunt cocini), îºi va nota : „Într-o zi voievodul ne-a dat un
ospãþ bogat într-o grãdinã foarte frumoasã sub un umbrar de primãvarㅔ133.
60 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ªi minoritul bulgar Pietro Bogdan BakÍiä a vãzut mai târziu parcul domnesc –
„Lângã palat, în partea de sus, se aflã grãdina domnului” («Apresso il palazzo
de la parte di sopra»134) – ºi l-a apreciat.
Matei Basarab a fost – ziceam – un preþuitor al spaþiilor cu verdeaþã
proprii experienþelor private. La Bucureºti, în vremea lui, lângã palatul
domnesc a fost plantat㠄livedea gospod.” (livada domneascã) pe care o
pomeneam mai sus ºi tot o astfel de amenajare, cu un vãdit caracter utilitar,
de astã datã, vedea ºi Paul de Alep la Mitropolia din Târgoviºte : „[...] De
acolo cobori într-o grãdinã mare pe care nu o poþi vedea în toatã lungimea ei
ºi care este înconjuratã de nuci mari. Jumãtate este plantatã cu viþã de vie
ºi trandafiri, iar cealaltã jumãtate cu meri, peri, gutui, cireºi, pruni numiþi
«inimã de porumbel» ºi altele [precum] ºi cu zarzavaturi semãnate ca : bob,
varzã, pãtrunjel ºi altele de acest fel”135. Amator de amãnunte botanice,
diaconul sirian vãzuse ºi în grãdina palatului de la Iaºi „duzi ºi mulþi caiºi,
ca ºi migdali ; [...] un pom mic cu rodii plantat într-un butoi, ºi lãmâi dulci
cultivaþi tot în hârdaie”.
Modelele italieneºti par a se fi înstãpânit în amenajãrile peisajului din
cadrul ansamblurilor aulice româneºti. În secolul al XVII-lea, grãdini în
stilul Renaºterii sunt semnalate de cãlãtorii strãini la Suceava ºi la Iaºi136.
Ca în Peninsulã i se pare solului Jan Gni2ski cã aratã grãdina interioarã
(pe care o bãnuim a fi fost plinã de flori ºi de arbuºti decorativi ; oferind
sufletului repausul intimitãþii ºi un aer plin de plãcute miresme) din Curtea
domneascã de la Iaºi – „o grãdinã între ziduri, dupã moda italieneascã,
odinioarã îngrijitã, astãzi însã în pãrãsire” –, grãdinã aflatã într-o fireascã
legãturã cu spaþiul construit : „apoi, printr-o galerie din care se desfãcea un
pridvor ºi o ieºire la o grãdinㅔ 137. Grãdinari italieni îi aranjaserã ºi lui
Constantin Brâncoveanu parcul ºi grãdinile (a cãror amenajare începuse
sub Matei Basarab ºi care depãºeau, împreunã cu heleºteul domnesc, râul
Dâmboviþa) palatului domnesc din Bucureºti. Del Chiaro nu uitã sã precizeze
acest lucru (semn al performanþei) : „Aceastã grãdinã, vorbind drept, este
destul de frumoasã, de formã pãtratã ºi desenatã dupã bunul gust italian”138.
O proiectase – credea Constantin C. Giurescu, în Istoria Bucureºtilor – un
arhitect pe nume Pecena Levin ºi era îngrijitã de douãzeci de grãdinari
conduºi de un anume Frâncul, care era, probabil, italian, cãci asta însemna
„frânc” în româna veche. Palatele brâncoveneºti vor avea mereu în preajmã
astfel de grãdini, spaþii private ale destinderii ºi relaxãrii. Lângã palatul
personal al lui Brâncoveanu din Bucureºti erau – ne spune Edmund Chishull –
chiar douã, menite sã încadreze construcþia : „Din faþã se deschide asupra unei
grãdini mari, iar aripa dreaptã dã într-alta ceva mai mic㔠139. La Târgoviºte,
Constantin Brâncoveanu va reamenaja ºi va extinde mult parcul (doisprezece
ori – dupã alte surse – cincisprezece grãdinari, conduºi de un vãtaf, vor avea
grijã de el) ºi va ridica ºi un foiºor. La fel la Mogoºoaia, unde grãdina „pãtratã,
în stil italian” (Del Chiaro), realiza pasajul spre cadrul mai larg al amplasa-
mentului tãiat de râul Colentina140, la Potlogi, cu o grãdinã de mari dimensiuni
ducând într-o pantã domoalã spre heleºteu. Combinaþia dintre grãdinã ºi
luciul de apã, de efect în preajma unei zidiri plasate la ºes 141, avea deja o
bunã tradiþie în peisagistica româneascã. Paul de Alep vãzuse asemenea
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 61

alãturãri (ca ºi tentativele – care îl vor interesa ºi pe Brâncoveanu – de

înviorare ºi valorificare a spaþiului verde – ordonat ºi el dupã moda occiden-
tal㠖 prin amplasarea unor construcþii destinate recreãrii ºi odihnei),
în 1656 la Dobrenii de Ilfov ai lui Constantin ªerban („Odãile dau spre o
grãdinã foarte mare, împãrþitã în straturi ca grãdinile frâncilor, cu jgheaburi
de olane. În partea de afarã este un bazin mare cu apã, cu un pod peste el de
la un capãt la celãlalt. În mijlocul grãdinii este un chioºc foarte frumos…” 142)
ºi la Strehaia, unde palatul a devenit mãnãstire : „În partea de rãsãrit a
mãnãstirii nu sunt chilii pentru cãlugãri, ci numai ziduri puternice de incintã,
deasupra cãrora se aflã o clãdire mândrã, care cuprinde o salã frumoasã ºi o
salã de mâncare unde sufletul este uºurat de griji datoritã veseliei priveliºtii.
De jur-împrejur sunt grãdini ºi o apã curgãtoare care curge dintr-un izvor ºi
se varsã într-un heleºteu din apropiere”143.

Heleºteul
Asocierea grãdinã-luciu de apã (râu, lac, heleºteu) în amenajarea cadrului
natural (ºi, mai larg, a peisajului) în care era plasat un palat voievodal
(întreaga curte domneascã, de fapt), o reºedinþã nobiliarã sau domneascã
(ridicatã la þarã, de regulã sau chiar în unele mãnãstiri), frecventã în cel
de-al XVII-lea secol românesc, dovedeºte prezenþa unei noi stãri de sensibi-
litate în raport cu mediul, cu virtuþile care i se atribuie. Paul de Alep, cãlãtor
neobosit prin Moldova ºi Þara Româneascã, remarca – în 1656 – la Dobreni,
lângã casa lui Constantin ªerban, în preajma grãdinii, „un bazin mare cu
apã, cu un pod peste el de la un capãt la celãlalt” (am mai folosit acest pasaj).
Ceea ce sirianul numeºte „bazin” trebuie sã fi fost un heleºteu (acumulare pe
care ediþia a II-a a DEX o defineºte astfel : „bazin cu apã sau iaz special
amenajat pentru creºterea ºi reproducerea peºtilor”), aºezat între palat ºi
bisericã, realizat din porunca lui Constantin ªerban. Stãpânitor vremelnic
al moºiei (pe care ºi-o disputa cu sora sa vitregã, Elina, soþia postelnicului
Constantin Cantacuzino), el ºi-a pus pecetea asupra ansamblului rezidenþial
(o „pecete” foarte modernã), completând cadrul cu un luciu de apã. „Amena-
jarea unui eleºteu [...] era în mãsurã sã dea dimensiunea unui gust nou pentru
peisajul natural supus exigenþelor nãscute dintr-un simþ al ordinii ºi al rigorii
presupuse de aspectul ºi funcþionarea acestuia ºi sã stârneascã admiraþia
cunoscãtorilor”144. Contemporanii ºtiau cã iniþiativa i-a aparþinut fiului natural
al lui Radu ªerban. Într-un act din 25 noiembrie 1688, dat de Constantin
Brâncoveanu tocmai pentru a restabili proprietatea Cantacuzinilor asupra
moºiei Dobreni, sunt arãtate abuzurile sãvârºite de Constantin ªerban ºi
gândul lui de a face un heleºteu la Dobreni : „Iar ªerban Vodã a apucat a stãpâni
sate ºi moºii, amestecându-se unde n-au avut treabã, fãcând ºi la Dobreni
pivniþe de piatrã ºi case, voind sã facã ºi heleºteu…” Ceea ce s-a ºi întâmplat…
ªi Mareº Bãjescu ºi-a încropit un heleºteu lângã casa de la Bãjeºti, spre rãsãrit
de incintã, iar în mijlocul lacului aducãtor de rãcoare a pus sã se construiascã
un chioºc, spaþiu al destinderii, legat de parterul casei printr-un pod145 (am
vãzut cã un pod „complica” interesant ºi aspectul heleºteului de la Dobreni).
62 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Palatele ºi casele brâncoveneºti fac din pânza de apã o prezenþã obligatorie.

Colentina la Mogoºoaia, un heleºteu la Potlogi, heleºteul „cu casele ºi cu
pimniþa de piatr㔠la conacul din Tunari-Ilfov, dat ca zestre, în 1692, Stancãi,
fiica cea mare, mãritatã cu Radu Iliaº146, heleºteul (amenajat din porunca
lui Brâncoveanu) din preajma palatului de la Doiceºti, dat lui Matei, cel mai
mic între fii. În legãturã cu ultimul sã-l ascultãm iarãºi pe Radu Greceanu,
observator atent al felului în care voievodul îºi construia peste tot „obiectele”
obligatorii pentru confortul sãu : „Cumpãrând [„cumpãrãtur㔠fãcutã, prin
intermediul lui Cornea Brãiloiu, peste voia „vânzãtorilor”] mãriia-sa vodã
Doiceºtii de la Bãlãceni, fiind aproape de Târgoviºte ca sã aibã unde sã
primbla ºi fiind acolo niºte case vechi surpate ºi nesãbuite, mãriia-sa luând
moºia numaidecât au strãmutat ºi casele dã cum era ºi le-a prefãcut puindu-le
în orânduialã ºi le-au grijit foarte frumos fãcând ºi bisericã dã piatrã ºi
heleºteu, precum sã vãdu acum înfrumuseþate…”
Trecãtorii strãini prin Moldova au fost impresionaþi de lacul de lângã
Curtea Domneascã din Iaºi. BakÍiä, care l-a vãzut în anii lui Vasile Lupu, ne
spune ºi cum a fost realizat – „La marginea oraºului, pe lângã curtea domneascã,
curge un râuºor [Bahluiul – nota mea, D.H.M.], nu prea mare ºi cum se aflã
între douã dealuri, domnul a spus sã se opreascã apa între un deal ºi celãlalt
ºi ºi-a fãcut un lac foarte mare…” –, remarcându-i dimensiunile – „încât se
poate merge pe el cu bãrcile” – ºi, la fel ca Niccolò Barsi cu mai mulþi ani
înainte („bogat în peºtii cei mai gustoºi” 147), abundenþa peºtilor : „în el se aflã
tot felul de peºti”148. Pescuitul era, însã, monopol domnesc („nimeni nu are
voie sã pescuiascã fãrã învoirea anume a domnului” [Barsi]  ; „ºi nimeni nu
are voie sã pescuiascã acolo, în afarã de pescarii domnului ; locuitorii nu pot
scoate din acel lac mai mult de trei peºti ºi dacã prind pe cineva cã a luat mai
mult de trei, îl pedepsesc” [BakÍiä]), cãci lacul servea mai cu seamã pentru
nevoile curþii (morile domneºti, apã pentru bãi etc.).

Chioºcul

Construcþiile pãstrate (cele câteva), urmele dezvelite de arheologi ºi informaþiile

transmise de cronici ºi de relatãrile cãlãtorilor aratã cã de pe la sfârºitul
secolului al XVI-lea, când suprafaþa curþilor domneºti începe sã se mãreascã
incluzând, treptat, grãdini, livezi ºi apoi parcuri amenajate pretenþios iar
casa voievodalã, înconjuratã de verdeaþã, îºi adaugã un luciu de apã la
faþadã149, ºi pânã cãtre jumãtatea veacului al XVIII-lea, programele de
arhitecturã aulicã fac loc edificiilor ºi amenajãrilor destinate „odihnei ºi
zãbavei, tihnei în mijlocul grãdinii înmiresmate ºi colorate”150, destinderii ºi
comunicãrii reconfortante cu natura. Chioºcul sau foiºorul, ridicat între
arbori ºi în apropierea unui lac ori a unui râu, spaþiu construit special pentru
a oferi putinþa contemplãrii („privelii”) ºi a desfãtãrii ochiului (consonantã
unei noi sensibilitãþi vizuale”151), îndeplinea o astfel de funcþie ºi, dacã
judecãm dupã Foiºorul lui Mircea cel Bãtrân de la Cozia (numit chiar foiºor –
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 63

ºi în greacã, ºi în român㠖 de mitropolitul Neofit Cretanul  : „Mãnãstirea are

ºi un foiºor foarte frumos aºezat pe malul Oltului…”), are o vechime apre-
ciabilã în programele constructive româneºti. „Ideea unui asemenea spaþiu
deschis – propune Tereza Sinigalia, introducând ºi «becarul» unei rezerve
(«cu probabilitate, însã») – destinat odihnei nu putea veni decât dinspre sud,
acolo unde vremea caldã dura mult în timpul anului, rãcoarea ºi curentul
creat în asemenea spaþii libere sau semilibere fiind binefãcãtoare. Chiar ºi
denumirea comunã, în greceºte ºi în româneºte, de «foiºor» conduce spre o
origine sudicã a tipului de clãdire”152 (care – continuã autoarea citat㠖
seamãnã izbitor ºi straniu „cu un cort liber, numai cu puncte de sprijin
pentru acoperiº”).
A înãlþat, din lemn, un astfel de foiºor destinat recreãrii (pe care Mihai
Ispir – „într-o formulare cam pretenþioasã ºi cam preþioas㔠– observa Tereza
Sinigalia – îl încadra în „arhitectura de loisir”153) Matei Basarab, în grãdina
palatului domnesc de la Bucureºti (ºtim de la Radu Greceanu, fiindcã
Brâncoveanu l-a dãrâmat, în anul 1707, ca sã facã unul „dã piatr㔠: „Tot
într-acest an, la leat 7215, la al 19-lea an din domniia mãrii-sale, fiind în
grãdina domneascã dã la Bucureºti un foiºor dã lemnu vechi, mãriia-sa
precum cu alte multe lucruri înfrumuseþase curtea domneascã, ºi grãdina o
pusese în foarte frumoasã orânduialã, de vreme ce mai înainte era foarte
proastã ºi fãrã dã nimic într-însa, îndemnatu-se-au ºi acel foiºor de a-l face
dã piatrㅔ), ºi, la fel, cel care i-a urmat la tron, Constantin ªerban, ºi-a
împodobit foarte europeneasca grãdinã de la Dobreni cu o alcãtuire asemã-
nãtoare. Descrisã de Paul de Alep, cel foarte atent la construcþiile pe lângã
care trecea : „Odãile dau spre o grãdinã foarte mare, împãrþitã în straturi, ca
grãdinile frâncilor, cu jgheaburi de olane. În partea din afarã este un bazin
mare cu apã cu un pod peste el, de la un capãt la celãlalt. În mijlocul grãdinii
este un chioºc foarte frumos…”154 .
A iubit cu deosebire aceste zidiri cu spaþii deschise (dar care, totuºi,
„izolau”, asigurau intimitatea) destinate desfãtãrii ºi odihnei private (aflate,
de regulã, în afara ansamblului palaþial), Constantin Brâncoveanu. ªi-a
împânzit locurile de popas – mai îndelungat ori mai scurt – cu astfel de
construcþii de la înãlþimea cãrora ochiul putea cerceta în voie locurile din
jur : foiºorul delicat (cu cele douãsprezece coloane ale sale cu capiteluri
corintice susþinând arcadele ritmate graþios155) de lângã bolniþa (ridicatã în
1696 de Doamna Maria) Mãnãstirii Hurezi, „foiºorul (sau conacul) de la vii”,
la Valea Mare lângã Piteºti (a cãrui construcþie o menþiona, în 1695, Condica
de venituri ºi cheltuieli a Vistieriei), cu o impunãtoare salã de ospeþe ºi cu
camere pentru domneasca pereche ; conacele sau foiºoarele de la podgoriile
prahovene din Scãieni ºi ªchei, cel de la Sãrata din judeþul Buzãu.
Pomenita Condicã a Vistieriei Brâncoveanului menþioneazã într-un loc
banii pentru plata pietrarilor aduºi de la Albeºtii Argeºului ca sã execute
piesele din piatrã (sculptura în piatrã fiind asociatã cu decoraþia în stuc,
combinaþie din care a doua component㠖 ca ºi alte elemente ale ansamblului –
i-a îndreptat pe cercetãtori spre modelele turceºti) ale foiºorului înãlþat în
64 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

grãdina palatului din Târgoviºte. Radu Greceanu fixa ridicarea foiºorului –

pe care îl bãnuiesc învãþaþii a fi avut un plan cruciform ºi douã niveluri,
mãcar în partea unde se afla loggia – în anul 1698. Construcþia (ale cãrei
urme au fost descoperite în 1963)156 l-a impresionat vãdit pe cronicar : „Iar
dupã pornirea acestora [1 000 de oameni fuseserã expediaþi la asediul cetãþii
Cameniþa – nota mea, D.H.M.], nici mãriia-sa în Bucureºti n-au mai ºãzut, ci
s-au rãdicat de au mersu la Potlogi de au vãzut casile mãrii-sale ce sã lucra
acolo. ªi de acolo au mersu la Târgoviºte, sosindu la iulie 31 dni. ªi dupã
venirea mãrii-sale la Târgoviºte, s-au isprãvit ºi foiºorul cel boltit den grãdina
domneascã, care den trecutul an se începuse de se zidise, iar într-acest an
s-au isprãvit ºi alte podoabe ce l-au înfrumuseþat, cum sã ºi vede, cã e foarte
ciudat”. „Podoabele” ºi asocierea elementelor orientale cu cele occidentale
(loggia era categoric veneþianã) s-au impus ºi în ochii epigrafistului Edmund
Chishull, secretarul ambasadorului englez la Stanbul, care le-a vãzut în
1702, când, împreunã cu lordul Paget, cãlãtorea de la Bucureºti cãtre Ardeal.
La Bucureºti, Brâncoveanu îi gãzduise pe oaspeþii englezi în „palatul cel
nou”. Chishull avea, prin urmare, un termen de comparaþie : „Ca formã ºi ca
fast [palatul de la Târgoviºte] seamãnã mult cu cel de la Bucureºti, dar îl
întrece pe acesta printr-o grãdinã mult mai frumoasã ºi înlãuntrul grãdinii
printr-un frumos chioºc de piatrã. Amândouã sunt armonioase ºi pot sta
alãturi de cele ale creºtinãtãþii mai luminate”157.
Chishull, pentru care valorile europene („creºtinãtatea mai luminatã”)
erau absolute, vãzuse în 1702 ºi foiºorul din grãdina de la Bucureºti. Era cel
de lemn, înãlþat verosimil acolo de Matei Basarab. Nu putea sta alãturi de
pavilionul de la Târgoviºte, pe care Edmund Chishull îl numeºte „summer
house” – „casã de varã”, pentru cã, semn limpede al înclinaþiei pentru
comunicarea cu natura a arhitecturii brâncoveneºti, era destinat, probabil,
ºi odihnei, ºi locuirii. De aceeaºi pãrere a fost, pe semne, ºi Constantin
Brâncoveanu, care a demolat vechiul chioºc de lemn ºi a pus sã se zideascã
altul, „dã piatr㔠: „[...] deci arãdicând acel dã lemnu, ce era fãcut, mãriia-sa
din temelie tot în locul aceluia, foiºor dã piatrã cu stâlpii dã piatrã sãpaþi,
lucru foarte iscusit ºi minunat, împodobindu-l cu zugrãvele atât pã dinlã-
untru cât ºi pã din afarã l-au înfrumuseþat precum sã ºi vede”.
Coloane de piatrã sculptate, picturi interioare, picturi exterioare, mai
multe posibilitãþi de întrebuinþare, – foiºorul avea dreptul la calificativele
rezervate lui de Greceanu – lucru „foarte iscusit ºi minunat” –, calificative
confirmate apoi ºi de Anton Maria del Chiaro, care adun㠄stâlpii dã piatrã”
ai cronicarului valah în componenþa unei „galerii deschise, cu arcade pe
coloane”158, denumind-o cu termenul obiºnuit în Italia : „Aceastã grãdinã,
vorbind drept, este destul de frumoasã, de formã pãtratã ºi desenatã dupã
bunul gust italian ; în mijlocul ei domnul Constantin Brâncoveanu a clãdit o
frumoasã loggia pentru a prânzi acolo ºi a se odihni dupã prânz în timpul
verii, în parfumul florilor diferite, aºezate împrejur în straturi” 159.
Stãpânul lui Del Chiaro, care îºi aducea din Italia nu doar secretari, ci ºi
grãdinari, fãcea, categoric, figurã de monarh apusean. Cu unele gusturi
orientale…
 LOCUINÞÃ, LOCUIRE

Funcþiunile domestice
ºi distribuþia interioarã

Închise orgolios în incintele lor încãrcate de semnificaþii ºi simboluri,

incinte uneori fortificate ºi adãugându-ºi astfel alte înþelesuri ale puterii
publice ºi puterii private160, dominând niºte împrejurimi mizere ºi o Curte cu
o autonomie de invidiat ºi gânditã, poate (la fel ca ºi lãcaºurile monastice, chiar
mai mult decât acelea) cândva, cu grãdina ei ºi cu luciul de apã, ca o replicã
la organizãrile ºi ierarhiile cereºti (locul central fiind al casei Voievodului)161,
palatele domneºti erau, concomitent, spaþii destinate actului oficial al cârmuirii,
reprezentãrii, locuirii, ospitalitãþii ºi sociabilitãþii ºi, mai rar ºi cu deosebire
în vremurile vechi, operaþiilor defensive. Se vede lesne cã aceste funcþii þin
ºi de „public”, ºi de „privat” ºi cã spaþiile construite unde ele urmeazã a se
exercita vor cãpãta o anumitã specializare. Între niºte limite, desigur, fiindcã
partea publicã a casei – expresie, ziceam, a puterii – putea avea extensii
temporare ºi în zona privatã, acolo unde se aflau apartamentele Domnului ºi
Doamnei ºi ar fi trebuit sã se desfãºoare doar viaþa particularã, închisã,
protejatã de discreþie (cãci „spaþiul privat este un spaþiu apãrat”162).

Prea multe supoziþii

Când lipsesc ºtirile, îºi fac apariþia presupunerile, presupuneri bazate pe

concluziile la care au ajuns arheologii ºi istoricii artei ºi ai arhitecturii
cercetând relicvele construcþiilor aulice ºi nobiliare, jefuite, pustiite, arse,
pãrãsite, dãrâmate, sau dezbrãcând puþinele edificii pãstrate de veºmintele
propuse de restaurãri ºi modificãri târzii. Contribuþiile acestea, preþioase
fãrã îndoialã, n-au reuºit sã înlãture lacunele în cunoaºterea cât de cât
exactã a interioarelor palatelor domneºti, a interiorului. A interiorului ºi a
ideilor care îl acompaniazã ºi îl guverneazã. O astfel de idee – asociatã cu
altele într-o concepþie (pe care eu o cred închegatã, coerentã) – va fi fost ºi
cea despre locuit ºi locuire. Ea trebuie sã fi existat, cu încãrcãturi locale,
orientale ºi occidentale, aflatã în relaþie cu principiile de împãrþire a spaþiului
în palat, întâi în spaþiu public ºi spaþiu privat (mai uºor de desluºit) ºi, în
cazul celei de-a doua categorii, în spaþiu rezervat Domnului ºi spaþiu aparþinând
66 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Doamnei. Informaþiile despre aceste delimitãri sunt descurajant (pentru

unul ca mine chiar descumpãnitor) de puþine. Completate cu supoziþii, ele
furnizeazã câteva imagini credibile :
Un palat domnesc din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, un palat
brâncovenesc, de pildã, avea – considerã Corina Nicolescu într-o foarte solidã
cercetare, de care m-am folosit copios163 –, pe nivelul locuibil (care putea sã
fie un parter înalt, aºezat pe pivniþã ºi pe alte camere de serviciu, sau un
prim etaj, la care se ajunge printr-o scarã exterioarã de piatrã sau de lemn),
un soi de piano nobile, opt sau nouã camere (dupã un „plan” care adapta la
trebuinþele locale structura palatului seniorial bizantin), dintre care cinci
sau ºase alcãtuiau apartamentul Domnului (între ele aflându-se mãcar o
salã de mari dimensiuni consacratã reprezentãrii) iar restul formau aparta-
mentul Doamnei164. În palatul de la Iaºi, apartamentul Doamnei – spaþios,
pãzit (observa un cãlãtor strãin) de un vornic ce comanda douãzeci ºi cinci de
lãncieri –, construit de Vasile Lupu, se afla în spatele celui rezervat voievo-
dului ºi era unit cu acesta prin coridoare. ªi la Bucureºti odãile Doamnei
fuseserã, probabil, refãcute de Grigore I Ghica pentru soþia sa, cea întoarsã
de la Veneþia în haine „frânceºti”165, pentru a cãpãta apoi o nouã înfãþiºare
din porunca lui Constantin Brâncoveanu (vezi mai jos subcapitolul Un palat
pentru Doamnã).

Vizitatorii strãini treceau rareori

dincolo de spaþiul de reprezentare

Au lãsat, însã, destule impresii aceºti oaspeþi despre lumea „dinlãuntru” a

palatelor voievodale, cu încãperile lor boltite ce începuserã a fi „specializate”
ºi cu atmosfera lor precumpãnitor orientalã (în ciuda sugestiilor apusene
acceptate). Solii sau înalþii prelaþi în trecere prin capitalele româneºti puteau
vedea divanul cel mare166 (sau sala cea mare), cu tronul lui aurit, înãlþat pe
un podium ºi flancat de jilþuri rezervate rudelor domnului sau oaspeþilor de
vazã, spaþiu al reprezentãrii ºi al recepþiei (axis mundi, ziceam), unde se
desfãºurau ºi marile ospeþe date de voievod ºi unde, pe lângã pereþi, se
gãseau laviþe din lemn sau din piatrã, aºezate pe picioare zidite ºi acoperite –
la Bucureºti – cu catifea roºie (culoare domneascã). Mese mari, mai cu seamã
de sãrbãtori, se þineau ºi în divanul cel mic, spaþiu destinat mai ales audien-
þelor publice. Locul cancelariei domneºti era în spãtãrie, care servea ºi drept
salã de judecatã. Adesea spãtãria era întrebuinþatã ºi ca salã de mâncare,
mai ales în palatul din Iaºi, unde aceastã încãpere era de mari dimensiuni,
avea o masã lungã, bãnci acoperite cu catifea roºie ºi un tron impunãtor.
Tronul domina ºi spãtãria din palatul bucureºtean, zis㠄cu stélele”, „cea
mic㔠ori „cea nouã”, care exista în momentul întronãrii lui Constantin
Brâncoveanu. La Bucureºti a mai fost construitã (poate în timpul lui ªerban
Cantacuzino) o spãtãrie, având forma unei sãli cu un ºir de coloane pe mijloc
ºi bolþi, verosimil, asemãnãtoare cu vechea trapezã de la Mãnãstirea Argeº167.
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 67

Audienþe publice ºi private

Celor mai mulþi vizitatori ai palatelor domneºti le era îngãduitã intrarea

doar în aceste spaþii de reprezentare, suficiente pentru a-i furniza privitorului
indicii despre opulenþa decoraþiei interioare („Locuinþele unde stau sunt
acoperite în întregime cu plãci de faianþã, iar Vasile [Lupu] a pus sã se
împodobeascã minunat tavanele”168) în contrast vãdit cu puþin arãtosul exterior
(lui Bandini palatul domnesc de la Iaºi i se pãrea cã seamãnã cu o fermã de
lângã Bergamo unde se fãcea brânzã…). Unora dintre ei, puþini, privilegiaþi
prin rang sau prin înãlþimea misiunii, le era permis accesul dincolo de linia
care hotãrnicea „publicul” de „privat”. Încãperea în care l-a primit Aron
Vodã, în 1582, pe rusul Trifon Korobeinikov, cãlãtor la Stanbul ºi pelerin la
Sfântul Munte, pare mai degrabã spaþiul unor recepþii oficiale : „ªi am fost
primiþi la el în odaia [domnului] iar în odaie e o podea mai ridicatã cu trepte,
înaltã pânã la brâul unui om, acoperitã cu covoare, pe acea podea ºedea
domnul pe un loc [anumit] iar locul este fãcut astfel ca sã poatã ºedea turceºte
ºi în faþa lui erau douã lumânãri în sfeºnice ºi tot lângã el stãtea ºi tãlmaciul
sãu, vistierul, care vorbea româneºte ºi ruseºte ºi toþi oamenii sãi stãteau
descoperiþi în faþa lui”169. Tot în prezenþa unei asistenþe, reduse fãrã îndoialã,
ºi într-o încãpere separatã l-a invitat Vasile Lupu pe Pietro Bogdan BakÍiä,
dupã ce l-a reperat între cei ce se aflau în sala divanului : „[...] îndatã ce m-a
vãzut de sus, a pus capãt judecãþii sau divanului ºi s-a retras într-o odaie ;
iar când am intrat acolo, domnul s-a ridicat ºi toþi boierii au stat în picioare
cu calpacul în mânㅔ170.
Audienþele particulare se desfãºurau în încãperi „dinãuntru”, adicã
în cuprinsul „domestic” al apartamentului voievodal. Într-o astfel de încã-
pere – din care se putea ajunge ºi la apartamentul Doamnei – l-a invitat
(zice Paul de Alep) domnul Þãrii Româneºti pe patriarhul Macarie al Antiohiei :
„Apoi, domnul s-a sculat ºi a luat pe domnul nostru patriarh într-o încãpere
dinãuntru ºi a vorbit multã vreme cu el în tainã. Sfinþia sa s-a dus apoi sã o
vadã pe doamnã”. Intimitatea conversaþiei ºi confidenþialitatea pentru cele
discutate erau asigurate de cercul restrâns al participanþilor ºi de „sediul”
acestor convorbiri, mobilat familial ºi având nelipsita mãsuþã joasã, turceascã,
învelitã cu un covor ºi susþinând gustãrile, zaharicalele ºi bãuturile trebuin-
cioase (relatarea soliei polonezului Jan Gni2ski reþine cã, la Iaºi, audienþa
privatã s-a desfãºurat „într-o odaie boltitã cu ziduri acoperite cu pãtrate
mari albastre modelate în forma faianþei olandeze. Lângã fereastrã pe un
covor, pe o masã joasã erau aºezate dulceþuri mai mult zaharisite, mied,
patru sticle cu rachiu ºi patru pãhãrele goale…” sau, într-o altã versiune  :
„într-o odaie frumoasã, decoratã dupã moda olandezã ºi în care se afla de
asemenea un divan frumos, acoperit în întregime cu fel de fel de dulceþuri ºi
patru sticle de rachiu ºi patru pahare”). La întâlnirea dintre Antioh Cantemir
ºi solul lui Raphael Leszczy÷ski au fost de faþã persoane din suita ambasa-
dorului ºi „fratele domnului”, adicã Dimitrie Cantemir, care a declanºat
imediat o dezbatere savantã, în legãturã cu subiectul discuþiei ce avea sã
68 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

urmeze : „Intrând apoi în a patra odaie, s-au aºezat pe un divan acoperit cu

perne, la dreapta solul, la stânga domnul. Fratele domnului, stând lângã sol,
a început fel de fel de discuþii cu prietenii solului asupra datoriilor impuse de
prietenie. Dupã multe dovezi de prietenie, solul ºi domnul au trecut la
audienþa publicㅔ171. În 1636, Matei Basarab l-a primit chiar în iatac
(foarte aproape, deci, de dormitorul voievodal) pe ambasadorul polon Jerzy
Krasi2ski : „Iar noi am trecut în iatacul domnului. Am intrat acolo în audienþã
particularã cu care prilej am discutat timp de o orㅔ172.

Mai departe în palat…

În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir afirmã cã în palatul domnesc de

la Iaºi (în care apartamentul Domnului, cu camere spaþioase ºi decorate cu
picturi, legat de cel al Doamnei prin coridoare, încãlzit de un cãmin în formã
de trunchi de con ºi de sobe uriaºe fãcute din cahle divers colorate ºi având
peste tot firide în perete, dulapuri zidite, laviþe ºi divanuri îmbrãcate în
stofe scumpe, scotea în evidenþã douã structuri unite printr-o terasã cu
coloane sculptate care primea ºi scara de onoare ce-i purta pe oaspeþi spre
divanul cel mare, spre spãtãrie ºi cãtre celelalte saloane de recepþie)173 mai
erau ºi alte odãi unde se mânca. Vodã lua uneori masa în acea clãdire
destinatã boierilor, cãpeteniilor oºtirii ºi reprezentanþilor clerului, iar când
era vreo sãrbãtoare se întindea masa în sala „divanului celui mic”. În zilele
obiºnuite, Domnului i se aºternea prânzul („Prandium principis diebus, in
quos nulla incidit solennitas…”) în „odaia cea mic㔠(„in minori cubiculo”)
sau în „sala cea mare”, ba uneori chiar în „odaia femeilor” („in gynaeceo”,
adicã acolo unde îºi trecea ziua Doamna în tovãrãºia domniþelor – când ele
existau –, a jupâneselor ºi a jupâniþelor, îndeletnicindu-se cu cusutul ºi cu
brodatul), într-un loc ºi un timp al convivialitãþii, când în jurul mesei se
strângea familia domneascã174.
Dormitorul voievodului (piesã centralã a acestor apartamente „deschise”
adesea, prin loggii, cãtre parcuri) se afla (atunci când nu reprezenta un
ultim refugiu ºi era plasat „într-un foiºor, sus în cetate”, ca dormitorul lui
ªtefan cel Tânãr [Lãcustã], unde conspiratorii – hatmanul Mihul ºi logofãtul
Trotuºanul – au intrat, „ca niºte lei sãlbatici”, „rãsipind” uºa, rãnindu-l ºi
apoi omorându-l [Grigore Ureche] sau nu constituia „spaþiu de pazã”, în care
voievodul veghea înarmat – „cu buzduganul ºi cu sabia înaintea sa” [ca Vlad
voievod Vintilã, care le tãia buzele boierilor uneltitori] ºi flancat ºi de doi
câini…)175 în comunicare cu o încãpere micã (unde se pãstrau actele impor-
tante) ºi din care se putea trece cãtre toaletã. Pe doi pereþi ai dormitorului se
aflau laviþe combinate cu divanuri, acoperite cu saltele fãcute din materiale
scumpe, brodate ori þesute cu fir. Drept spãtare, pe aceste bãnci se puneau
perne din puf, ºi ele fãcute din catifea sau din mãtase ºi înnobilate cu broderii
preþioase. Pe al treilea perete se afla patul (câteodatã înconjurat de þesãturi
care îl fereau de luminã, curent ori priviri indiscrete [paturile brâncoveneºti
aveau polog sau baldachin], câteodatã înlocuit complet de un divan), mobilã a
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 69

stabilitãþii, sursã de liniºte sau, dimpotrivã, sediu al unor clipe de frãmântatã

aºteptare (Franco Sivori îi aduce lui Petru Cercel vestea sosirii ceauºului
împãrãtesc cu mazilirea în dormitor : „Îndatã m-am dus la alteþa sa care era
în pat, spunându-i…” ; „dupã aceea au venit în odaie alþi obiºnuiþi ai curþii”
[cortiggiani] ; replica lui Cercel : „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele
Domnului binecuvântat”176), echipat cu saltele (din lânã, pene ori bumbac),
cearºafuri, perne, cuverturi, suluri de cãpãtâi, acoperit peste zi – ca ºi laviþele
ori divanurile – cu covoare preþioase.
În reconstituirea operatã de Nicolae Iorga (în Viaþa femeilor în trecutul
românesc, Neamul Românesc, Vãlenii-de-Munte, 1910, pp. 73-74), odãile
voievodale ale lui Brâncoveanu (cu ferestrele lor mici, mereu închise, cãci
aerul era primenit cu ajutorul mirodeniilor) arãtau astfel : „Cãmãrile lui
Vodã au o înfãþiºare simplã. Abia vreo «ºtiucaturã» de tavan, flori de tencuialã,
vreo oglindã de Veneþia cu privazurile de argint masiv. Nici o altã zugrãvealã
decât icoanele (intruziune a sacrului în profan – nota mea D.H.M.) îmbrãcate
cu aur ºi argint, care-ºi desfac strãlucirea de pe cadrul lor de brocard. O
masã într-un colþ, acoperitã cu o faþã de þesãturã rarã. Scaune lipsesc
oriunde, afarã din sufragerie, unde este jeþul, tronul pentru Vodã ca ºi pentru
orice gospodar cârmuind pe ai sãi. În schimb, de jur-împrejur, divanul, unde
peste pânzãriile aºternuturilor clãdite cu îngrijire : plapome de zarbap ºi
hatai, cearºafuri cu flori de fir ºi de mãtasã, perini potrivite cu dânsele sau
lucrate din «frenghii grele», pilote cu «faþa de aclaz», se aºterne covorul de
mãtasã, marele «covor de pat» sau «sãgedealele care fac tot aºternutul».
Stofe de preþ se ridicã asupra clãditurii pânã la oarecare înãlþime”.
În apartamentul Doamnei (în palatul de la Iaºi, el fusese construit,
în spatele celui rezervat voievodului, din porunca lui Vasile Lupu  ; un cãlãtor
strãin ne spune – am mai pomenit acest lucru – c㠄gineceul” era pãzit de un
„vornic” cu 25 de lãncieri), nucleul central îl formau dormitorul (în care
mobilierul trebuie sã fi fost cam acelaºi ca la domn) ºi iatacul (adicã un
dormitor mai mic)177. Secretarul florentin al lui Constantin Brâncoveanu
ºtie cã apartamentul Doamnei era compus din douã camere ºi un iatac.

Felul în care palatele domneºti din cele douã Þãri Române au trecut prin
vremi abia dacã le îngãduie istoricilor artei ºi ai arhitecturii sã facã presu-
puneri în legãturã cu decoraþia acestor construcþii, mai ales cu privire la
împodobirea interioarelor. Urmele pãstrate spun cã pictura muralã trebuie
sã fi fost folositã ºi cã zugrãvelile întinse pe pereþi trebuie sã fi avut teme
religioase (s-a presupus cã scenele din romanul ascetic Viaþa Sfinþilor Varlaam
ºi Ioasaf, pictate la poarta Mãnãstirii Neamþ, ar fi reprezentat întâi imagini
desenate într-o reºedinþã voievodalã) ºi teme istorice (dintr-o „istorie apro-
piatã”, legatã de trecutul comanditarului, aºa cum au fost lupta dintre
Despot ºi Lãpuºneanu, zugrãvitã, din porunca celui dintâi, pe peretele unei
case din Suceava, sau cãlãtoria lui Brâncoveanu, în 1703, la Adrianopole,
pictatã la Mogoºoaia ºi compusã din trei secvenþe : drumul la Adrianopole,
primirea voievodului de cãtre sultan ºi întoarcerea în þarã. Portretele strã-
moºilor însemnaþi (ca la Mogoºoaia ºi în alte locuri) aveau ºi ele dreptul de
70 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a figura în aceste galerii casnice (în casele Cantacuzinilor din Þara Româneascã
ºi în cele ale lui Brâncoveanu, în palatele de la Dobreni, Coiani, Potlogi,
Mogoºoaia, în casele domneºti – adevãrate palate ºi ele – de la Mãnãstirile
Hurezi ºi Dintr-un Lemn). Odãile de la Potlogi, Mãgureni ºi Mogoºoaia erau
împodobite ºi cu plãci de faianþã, palatul lui Vasile Lupu (luxos, „imperial”
ca ºi „hirea” voievodului – spunea Miron Costin, caracterizând fastul acestei
domnii, „împãrãþiei cu bivºug ºi cu cinste sãmãnãtoare”) de la Iaºi (cãruia
Miron Costin îi zice chiar „casele céle cu cinii” din pricina acestor splendide
discuri, cãci åinija înseamnã în bulgãreºte „farfurie”) – la fel. Vãzând aceastã
superbã faianþã, care – la Iaºi – placa pereþii ºi tavanul cu decorul ei floral
opulent, un sol din Polonia a comparat-o, în 1677, cu produsele faianþeriilor
din Delftul olandez. Probabil cã faianþa intra în niºte armonii secrete cu
lambriurile de lemn din alte odãi ºi cu pereþii pictaþi ºi auriþi în mozaic pe
care îi vedea (lãudând efectele de Renaºtere apuseanã) francezul Du Pont,
însoþitor în Moldova al regelui Ioan al III-lea Sobieski178.
Stucaturile reprezentau ºi ele ornamente agreate ºi puse în valoare încã
de casele pe care le ridicã boierii Cantacuzini (unul dintre reprezentanþii
celei de-a treia generaþii, hatmanul Toma Cantacuzino, le cerea ardelenilor
un „stucator”, care mai lucrase în Þara Româneascã ºi era obiºnuit cu modelele
orientale) ºi, cu timpul, în clãdirile brâncoveneºti, capãtã un regim privilegiat.
Pe bolþi, pe tavane, pe pereþi, aceste podoabe cu duh persan (preluate de
arabi ºi de turci) dãdeau un temei atmosferei orientale pe care o construia
mobilierul în aceste palate (ce ascultau, în viaþa lor de protocol, de cere-
monialul stanbuliot, bizantin în fapt) ºi rãspundeau – cu „trimiterile” lor
florale (floarea de caprifoi, laleaua, zambila, floarea de pãr), viu colorate în
albastru, verde, negru, roºu (pe un fond auriu) – nevoii de exuberanþã. În
mai multe culori erau smãlþuite ºi cahlele sobelor uriaºe, care, la Suceava ca
ºi la Potlogi, încãlzeau doar camerele mai importante. Smãlþuite erau ºi
cãrãmizile cu care era placatã podeaua, în chipul unor pavimente peste care
se aºterneau covoare.

Covoarele erau peste tot în camerele acestor palate, în odãile care nu

excelau prin prezenþa mobilelor, dar strãluceau în schimb prin bogãþia stofelor
ºi a broderiilor, a catifelelor ºi a mãtãsurilor cusute cu fir de aur aduse din
Italia (Lãpuºneanu cerea, de pildã, ca, în schimbul cirezilor de boi trimiºi la
Veneþia, sã primeasc㠄aur curat, bani ungureºti” ºi mãrfuri „precum catifea
[vilar], un fel amestecat cu aur ºi cu flori în el [brocart], catifea pãroasã
de mãtasã [atlaz], mãtasã roºie [cramoisi, carmosinum], damasc, atlazul
propriu-zis [atlanticum] ºi alte câteva feluri de mãtasã ºi postav de acesta,
precum ciocârlat [écarlate], granat, postav de Londra, Bergamo etc.”179) sau
din Turcia. Covoarele erau folosite peste tot  : atârnate pe pereþi în locurile
unde nu se aflau picturi ori unde aceºtia nu erau îmbrãcaþi cu draperii ori cu
alte þesãturi preþioase ; aºternute pe paturi, sofale sau bãnci, aruncate peste
sipetele cu haine (de felul lãzilor ce se aduceau din Italia încã pentru ªtefan
cel Mare) ; aranjate pe mese, atunci când pe acestea nu erau întinse feþele de
masã albe ºi împodobite cu fir ; aºternute pe jos, pe podelele din cãrãmidã
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 71

smãlþuitã. Erau covoare scumpe – persane ori lucrate din mãtase –, precum
cele date ca zestre unei fiice a lui Ieremia Movilã (100 de covoare persane,
6 covoare de mãtase, 1 covor mare de mãtase) sau de felul celor aflate în
proprietatea lui vodã Miron Barnovschi (44 covoare persane) sau Constantin
Brâncoveanu. Ele împodobeau ºi defineau, totodatã, apartenenþa spaþiului
astfel ornat la un „cod” rãsãritean. Cod prea puþin conturbat de alte piese,
cãci scaunele erau puþine ; dulapurile – destinate mai ales pãstrãrii unei
vesele preþioase (talere, cupe, pocale, lighene) – ne spune Dimitrie Cantemir,
zisele credenþe ºi armoroaie, poliþele instalate în firide ºi închise cu uºi de
lemn – la fel. Apusul era reprezentat mai cu seamã de argintãria (lucratã în
Ardeal ori adusã din Germania sau din Italia), de oglinzile scumpe veneþiene,
montate în pereþi, de orologiile cumpãrate cu mari eforturi180 ºi de corpurile
de iluminat (sfeºnice bãtute dupã modele renascentiste la Sibiu ºi la Braºov
ori cumpãrate de la Augsburg ; candelabre, poate, lucrate la Danzig ºi prin
alte locuri ; chiar aplice atârnate în ungherele mai întunecoase.
 Un palat pentru Doamnã

În palatul domnesc de la Bucureºti, „odãile Doamnei” („apartamentul”) –

zice Del Chiaro – erau doar douã  ; lângã ele se mai afla o „odãiþã”, un iatac
probabil. De aceea – continuã florentinul –, domnul ªtefan Cantacuzino a
clãdit, în câteva luni, un mic palat frumos cu opt încãperi, luând pentru
aceastã clãdire un colþ de grãdinã”181. Pretenþiile Doamnei Pãuna nu puteau
încãpea într-un spaþiu atât de limitat ºi voievodalul soþ a fost convins sã dea
poruncile trebuincioase. Statutul consoartei princiare, confirmat ici-colo pe
continent prin reºedinþe independente – mici „hoteluri” plasate în ambianþe
încãrcate de vegetaþie182, noua ei „statur㔠monarhicã ºi gustul pentru o
autonomie cât de cât definitã l-au fãcut pe ªtefan Cantacuzino sã ia hotã-
rârea corespunzãtoare. Clãdirea a fost înãlþatã repede („în câteva luni”)
într-un loc care, probabil, avea toate mãrcile de nobleþe ambientalã cerute
de viitoarea proprietarã : vodã a luat pentru aceastã construcþie „un colþ din
grãdina” ce cobora, din faþa palatului mare, spre Dâmboviþa183. Condiþia soþiilor
voievozilor români era, încã din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea,
într-o vãditã ascensiune. Vasile Lupu clãdise un „apartament al Doamnei”
impunãtor prin dimensiuni. Constantin Brâncoveanu ridicase ºi el la Hurezi,
între 1693 ºi 1697, pe latura de nord a incintei, un mic „palat al Doamnei”
(„case”) compus dintr-un salon, impunãtor, un iatac ºi o încãpere auxiliarã,
toate boltite ºi purtând nobilele mãrci arhitectonice ale ansamblului.
ªi palatul înãlþat de ªtefan Cantacuzino (identificat de unii cercetãtori cu
construcþia aflatã azi pe strada Soarelui 184 ; coincident, dupã opinia altor
învãþaþi, cu corpul de clãdiri inclus în Hanul lui Manuc185), deºi „mic”
(Del Chiaro), era, cu cele opt camere ale sale, „frumos” ºi în armonie cu
celelalte construcþii brâncoveneºti ale Curþii.
 Utilitãþile. Cuhnia

Pãstrate sau restaurate, bucãtãriile din ansamblurile rezidenþiale

brâncoveneºti sunt impozante. Ele erau plasate într-un colþ al incintei
(la Brâncoveni în cel de nord-vest, la Potlogi în sud-vest, la Mogoºoaia în
ungherul de nord-est) ºi aveau o autonomie completã. Prezentau incon-
venientul distanþei faþã de palat (ºi, respectiv, de sala în care se mânca), ceea
ce fãcea ca mâncãrurile sã se rãceascã în timpul transportului, micºorau
pericolul de incendiu, dar formau un complex eficient cu gheþãriile (ca la
Mogoºoaia, unde clãdirea destinatã pãstrãrii gheþii, cu pivniþa ei de mare
adâncime era plasatã spre nord) ºi cu beciurile de sub palate, unde, în pivniþa
„mic㔠(deci separat de vinuri, pentru a nu le face s㠄ia” miros) se pãstrau
legumele, crude sau murate („vãrzãriile” erau chiar specializate), folosite la
pregãtitul mâncãrurilor peste iarnã (nu doar în vremea postului, cum credea
Paul de Alep186). Tehnologic, aceste cuhnii (precum cele pãstrate la mãnãs-
tirile Plumbuita, Aninoasa, Hurezi, Antim ºi Vãcãreºti) asigurau condiþii
bune de lucru. Bucãtãria de la Brâncoveni, cu cele patru calote ale ei, avea
un turn-lanternã prin ale cãrui orificii ieºeau aburii ºi fumul, iar la Mogoºoaia
existã cinci lanternoane pentru aerisire187.
 Bãile

De numele celor doi rivali de neîmpãcat, Matei Basarab ºi Vasile Lupu,

sunt legate edificiile sigure ale unor bãi – care nu puteau fi decât de
modã turceascã (cu reminiscenþe bizantine, adicã) – precum cea pãstratã la
Goleºti-Argeº, dar mai mici decât analoagele lor otomane, întrucât erau
folosite doar de familia care locuia în palat 188) în cadrul ansamblurilor
voievodale. Sigur cã asemenea locuri ale intimitãþii (ºi, aproape paradoxal,
ale convivialitãþii ; erau – zice Iorga – „ºi la noi, ca ºi în tot Rãsãritul, un
adevãrat club femeiesc”), care îºi alãturã ºi un timp al intimitãþii consacrat
îngrijirii corpului189, vor fi existat ºi pânã la mijlocul secolului al XVII-lea în
spaþiul românesc. Ar fi fiinþat la Iaºi, o baie luxoasã încã în vremea lui Petru
ªchiopul, iar în Þara Româneascã bãi domneºti s-au construit sub domnia
lui Radu Mihnea190. Din refacerile propuse de arheologi ºi din mãrturiile
cãlãtorilor strãini ºtim baia construitã de Matei Basarab dupã modelul
turcesc (ºi unitã printr-o scarã cu palatul domnesc), cu trei încãperi – una
servind drept vestiar, o alta destinatã bãii ºi o a treia unde fierbea apa
într-un cazan ce semãna cu un clopot. Prin þevi fãcute din argilã aburul era
trimis spre baie. Un cãlãtor interesat de aceste instalaþii ne spune cã baia
din Târgoviºte („feredeie turceºti cu cupole frumoase”) se gãsea pe malul
râului Ialomiþa (sã fi fost „public㔠?) ºi îºi lua apa (care se încãlzea cu lemne,
nu cu bãlegar) din el cu ajutorul unei roþi. Camera rezervatã bãrbaþilor,
unde se afla ºi un „bazin de înot”, era separatã de cea a femeilor. ªi pentru
dezbrãcare exista o încãpere, iar „cabinele” erau separate, erau uºi peste
tot191. Constructorii þinuserã, prin urmare, seama de pulsiunile erotice pe
care un astfel de loc le-ar fi putut favoriza ºi îngrãdiserã, prin concepþie
(„reglementare ºi supraveghere”), naºterea promiscuitãþii sexuale192.
Ochiul celui care cerceta bãile înãlþate la Iaºi din porunca lui Vasile Lupu
se oprea, firesc, asupra materialelor scumpe folosite : „La Iaºi – scrie Paul de
Alep – este o baie ridicatã de Vasile vodã dupã modelul bãilor turceºti, cu
cupole, marmurã din belºug ºi cu camere frumoase. Ne-am îmbãiat acolo de
mai multe ori. El a mai zidit în palatul sãu, lângã casa doamnei, încã o baie
cu plãci de faianþã ºi o altã baie foarte îngrijitã pentru folosinþa ei ºi a lui, cu
marmurã din belºug ºi cu bazine. Apa se aduce din lac cu harabalele [...] Noi
ne-am îmbãiat acolo de mai multe ori. De la Istanbul încoace, baia se încãl-
zeºte cu lemne”193. Tot în Iaºi, la Mãnãstirea Cetãþuia, s-a pãstrat baia ziditã
din porunca lui Gheorghe Duca.
ªi constructorii de bãi ai lui Constantin Brâncoveanu (armeni, se pare)
preferau (ca ºi cei care amenajaserã utilitãþile în palatul cantacuzinesc din
Filipeºtii de Târg – unde, zicea Paul de Alep, „se aflã o baie elegantã a cãrei
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 75

marmurã e minunatã ; apa care o alimenteazã este adusã de roþi cu gãleþi

aºezate pe râu”) marmura din import. Condica Vistieriei vorbeºte despre
baia palatului „ce s-au fãcutu în grãdin㔠(este vorba de Curtea Domneascã
din Bucureºti, unde mai funcþiona o baie pentru slujitori) ºi de cheltuielile
pe care le controla Grigore Cornescu, reputat „diriginte de ºantier”, destinate
meºterilor ºi materialelor : „marmurile ce s-au adus de la Þarigrad de treaba
bãii ºi trei armeni meºteri ce au venit de la Þarigrad de au lucrat la baie”194.
 Umblãtoarea

În desenul fãcut de austriacul Schwanz ansamblului de la Brâncoveni

(grijulii, ocupanþii austrieci din Oltenia fãceau schiþe, ridicãri topometrice,
hãrþi) se vãd limpede cupolele ºi turnuleþele-lanternã prin care se aeriseau
toaletele aºezate în decroº faþã de corpurile de clãdire 195. Erau douã umblã-
tori, fiindcã ele serveau cele douã apartamente 196. În palatele brâncoveneºti,
toaleta era plasatã (ºi la Potlogi, ºi la Mãnãstirea Dintr-un Lemn, ºi la
Mogoºoaia) lângã loggie ºi, fireºte, nu foarte departe (dar nu întotdeauna) de
camera Domnului. Umblãtoarea („ieºitoare” îi zisese mitropolitul Varlaam
în a sa Carte româneascã de învãþãturã din 1643 consemnând tradiþia unui
miracol pedepsitor ºi confirmativ petrecut într-o latrinã, într-un loc în care
impuritatea era în acord cu necurãþenia spiritualã a ereticului Arie  :
„În dzua céia ce vrea Arie sã cânte liturghie cu patriarhul Alexandru ºi cu
alþi arhierei, într-acéia noapte sã duse patriarhul în besérecã ºi întrã în
oltariul besérecei ºi cu lacrãmi sã ruga lui Dumnedzãu într-acesta chip : de
iaste bun Arie ºi destoinic de liturghie, sã-l cruþe ; iarã de nu, sã-l piardzã de
pre faþa pãmântului, sã nu mai strice creºtinii. Deci patriarhul aºa sã rugã
lui Dumnedzãu. Iarã Arie ºi cu ai sãi, deaca sosi ceasul liturghiei, purceasã
la patrierºie sã cânte liturghie. ªi mãrgând, întrã într-una de eºitorile cetãþei
pentru treaba trupului ºi îndatã sã vãrsarã toate maþele lui diîn lontru, de
eºirã pre gios. ªi aºea muri în mâniia lui Dumnedzãu. Iarã arhiereii, neºtiind
nemicã, aºteptarã-l multã vréme ºi, deaca vãdzurã cã zãbovéºte, tremiserã
la gazda lui sã-l caute. Deci, întrebând de oameni au doarã l-au vãdzut
undeva, ºtiurã unde au întrat, ºi deaca sã dusãrã, aflarã-l priîns într-acesta
chip mort. Deci ºtiurã ºi prinserã de véste toþi, ºi creºtinii sã veselirã, iarã
ereticii sã ruºinarã. ªi aºa sã izbãvi beséreca lui Dumnedzãu de eresele lui
Arie”197) era nelipsitã în reºedinþele voievodale ºi nobiliare. Anton Maria
del Chiaro remarca, chiar uºor mirat, încãpãþânarea cu care locatarii foloseau
aceastã dependinþã, refuzând acele „vase” care, iarna ºi noaptea, i-ar fi scutit
de drumuri incomode  : „Ei resping cu atâta dispreþ obiceiul acelor naþiuni
care þin în odãile lor vase de noapte, încât chiar ºi în toiul iernii ies din
cãldura odãii ºi se duc la umblãtoarea ce se aflã într-un colþ depãrtat al
casei, cu primejdia vãditã de a se îmbolnãvi, ceea ce se întâmplã adeseori”198.
Un ins presat sã apeleze în timpul nopþii la serviciile toaletei trebuie sã fi
arãtat ca acel inventiv Stãvãrache despre care Pseudo-Enache Kogãlniceanu
ne spune cã, urmãrit, încolþit, a izbutit o spectaculoas㠄evadare prin latrinã”
(care, N.B., putea fi securizatã pe dinãuntru) – izmene, camizol (DEX : „hainã
de casã scurtã, cu mâneci, pe care o purtau femeile”), „cuºma cè de noapte”
ºi un ibric cu apã, pretins de igienizarea de dupã folosirea toaletei. Ieºirea
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 77

insului a fost lipsitã de glorie, dar mântuitoare ºi scriitorul o povesteºte cu

destul haz : „Iar Stãvãrache, cum s-au sculat din aºternut, numai cu izmenile
ºi cu camizol ºi cu cuºma cè de noapte, i-au dat un ibric cu apã în mânã ºi au
întrat la umblãtoari, acole înainte ciuhodarului, cãutând cihodariul cu ochii
la uºa umblãtorii. Iar Stãvãrache au încuiet uºa umblãtorii pe dinlãuntru.
Lãsând ibricul, au eºit pe fereastrã, aºa disculþi ºi s-au dus tocma la casãle
hatmanului Costache…”199.

NOTE

1. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. I, îngrijit de Maria Holban, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1968, p. 50.
2. Lucian Chiþescu, „O formaþiune politicã româneascã la nord ºi la sud de Munþii
Fãgãraº, în secolul al XIII-lea”, în Revista de Istorie, XXVIII, 1975, nr. 7, pp.
1033-1045 ; Idem, „Cetãþeni – important centru politic ºi cultural al formaþiunii
româneºti din secolul al XIII-lea conduse de voievodul Seneslau”, în Revista monu-
mentelor istorice. Seria Monumente istorice ºi de artã, 1983, nr. 1, pp. 32-37 ;
Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid din Þara Româneascã în secolele XIV-XVIII,
Editura Vremea, Bucureºti, 2000, p. 24.
3. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti, Editura Meridiane,
Bucureºti, 1979, p. 14. În secolul al XVII-lea, cãlãtorii strãini care trec prin
Moldova pe la Vaslui – un Jerzy Krasi2ski în 1636 („[...] se ºtie cã acest orãºel era
bine clãdit ºi populat ºi este chiar tradiþia cã înainte vreme era capitala domnilor
Moldovei ceea ce este de crezut dupã diferitele ruine care se mai vãd ºi azi – ºi
anume acolo unde era palatul ºi reºedinþa domnului zidurile se mai vãd aproape
pe jumãtate întregi…” – Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. V, îngrijit de
Maria Holban ºi alþii, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973, p. 117), Woyciech Miaskowski
în 1640 („Vaslui, oraº vechi, a fost odinioarã scaunul domnilor Moldovei. Mai sunt
acolo ruinele zidurilor ºi ale odãilor clãdite de ªtefan voievod, pe malul Bârladului,
care strãbate oraºul” – Ibidem, p. 155), un Paul de Alep tot cam pe atunci
(„La Vaslui se aflã palatele sale, feredeul sãu, grãdinile sale…” – Cãlãtori strãini
despre Þãrile Române, vol. VI, îngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru,
Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 29) – nu mai constatã
decât prezenþa unor vestigii ale fostelor construcþii. Vezi N. Iorga, G. Balº, Histoire
de l’art roumain ancien, Paris, 1922, p. 162 ; V. Drãghiceanu, „Palatul lui ªtefan
cel Mare din Vaslui”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, VIII, 1915,
pp. 93-94 ; Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui ªtefan cel
Mare, Bucureºti, 1958, p. 237.
4. Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România. Valahia veacurilor
al XVII-lea ºi al XVIII-lea, Editura Simetria, Bucureºti, 1997, pp. 6-10.
5. Vezi Corina Nicolescu, loc. cit.
6. Ibidem.
7. Corina Nicolescu, op. cit., p. 25.
8. În Introducere la istoria culturii româneºti, ed. I, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,
1969, p. 202.
9. Vezi Gr. Ionescu, Arhitectura popularã în România, Bucureºti, 1971, p. 59.
10. Formularea lui Nicolae Iorga (din Istoria Românilor, vol. III, Bucureºti, 1937,
p. 167) mi se pare mult mai subtilã ºi în stare sã admitã câteva interpretãri :
78 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Un trai caracterizat mai degrabã prin modestie decât prin opulenþã, dar care nu
exclude fastul vieþii de curte ; un voievod cu concepþii de moºtean, dar cu îndestulare
internã imperialã”.
11. Istoria artei feudale în Þãrile Române, Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1959,
pp. 127-128.
12. Nicolae Constantinescu, Curtea de Argeº 1200-1400, Bucureºti, 1984, p. 151 (citat
din V. Vãtãºianu).
13. Op. cit., p. 39.
14. Op. cit., p. 26.
15. Corina Nicolescu, op. cit., p. 31.
16. Ibidem, p. 33, 39.
17. Ibidem, p. 39. Pentru alte elemente ale chestiunii, în cultura europeanã ºi la noi,
vezi : Ettore Camesasca, Storia della Casa, Rizzoli, Milano, 1966 ; Jean Dolfuss,
Les aspects de l’architecture populaire dans le monde, Paris, 1954 ; Amos Rappaport,
Pour une Anthropologie de la maison, Paris, 1972 ; Nicolae Stoicescu, Bibliografia
localitãþilor ºi monumentelor feudale din România. Þara Româneascã, vol. II,
Bucureºti, 1970, pp. 635-650 ; Idem, Repertoriul bibliografic al monumentelor
feudale din Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1961 ; Idem, Repertoriul biblio-
grafic al localitãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, Biblioteca monumen-
telor istorice din România, Bucureºti, 1974 ; Paul Petrescu, Arhitectura þãrãneascã
de lemn în România, Editura Meridiane, Bucureºti, 1974 ; Corina Nicolescu, La
civilisation roumaine traditionelle, Bucarest, 1977 ; Pavel Chihaia, Din cetãþile de
Scaun ale Þãrii Româneºti, Bucureºti, 1974.
18. V. Drãghiceanu, „Despre Mãnãstirea Câmpulung. Un document inedit : Jurnalul
sãpãturilor fãcute de Comisia Monumentelor Istorice în 1924”, în Biserica Ortodoxã
Românã, 1964, nr. 3-4, pp. 284-335.
19. Vezi E. Lãzãrescu, „Despre piatra de mormânt a comitelui Laurenþiu ºi câteva
probleme arheologice ºi istorice în legãturã cu ea”, în Studii ºi cercetãri de istoria
artei, IV, 1957, nr. 1-2, pp. 109-127.
20. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 32 ºi urm.
21. Ibidem, p. 33.
22. Ibidem, p. 36.
23. Vezi vol. I al colecþiei Documenta Romaniae Historica, B. Þara Româneascã, Editura
Academiei R.S.R., Bucureºti, 1966.
24. Ibidem, vol. I, pp. 36-37.
25. Ibidem, vol. I, p. 53.
26. Ibidem, vol. I, pp. 203-204, doc. 118.
27. Vezi acte emise de Basarab cel Tânãr (Þepeluº) ºi Basarab cel Bãtrân Laiotã, în
Documenta Romaniae Historica, vol. I, p. 128 ºi urm.
28. Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 30.
29. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 48 ºi urm. ; Tereza Sinigalia, Arhitectura
civilã de zid…, p. 68.
30. Vezi Nicolae Constantinescu, „Contribuþii asupra Curþii domneºti din Târgoviºte
(sec. XIV-XVII)”, în Studii ºi cercetãri de istorie veche, XV, 1964, nr. 2, pp. 225-240 ;
C. Moisescu, „Prima Curte domneascã de la Târgoviºte”, în Buletinul monumentelor
istorice, XXXIX, 1970, nr. 1, p. 11 ºi urm. ; Gr. Ionescu, „Unele probleme privind
Curtea Domneascã din Târgoviºte în fazele vechi”, comunicare la Sesiunea de
studii ºi comunicãri „Târgoviºte – interferenþe istorice ºi culturale”, Târgoviºte,
21-22 noiembrie 1996 (dupã Tereza Sinigalia, op. cit., p. 65, nota 147) ; Nicolae
Constantinescu, „Cercetãri arheologice de la Curtea Domneascã din Târgoviºte”,
în Documente recent descoperite ºi informaþii arheologice, editate de Academia de
ªtiinþe Sociale ºi Politice a R.S. România, Bucureºti, 1987, pp. 69-78.
31. În Cãlãtori strãini..., vol. I, pp. 322, 428.
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 79

32. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 48.

33. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 70.
34. Ibidem, p. 69. Pentru întreaga discuþie în jurul Casei/Caselor domneºti din Târgoviºte
vezi Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 62-75.
35. Pentru aceastã reºedinþã voievodalã, ca ºi pentru celelalte, mã folosesc de informaþiile
cuprinse în cartea Corinei Nicolescu, Case, conace..., p. 69 ºi urm.
36. Vezi Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. V, îngrijit de Maria Holban,
M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1973, p. 155.
37. Un cãlãtor polon consemna existenþa unui „palat domnesc de zid, pustiu, cãci mai
înainte, în vechime, aici locuiau domnii Moldovei” (P.P. Panaitescu, Cãlãtori poloni
în Þãrile Române, Bucureºti, 1936, p. 97).
38. Vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, Editura Meridiane, Bucureºti, 1982,
p. 212.
39. În Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 236.
40. Vezi I. Antonescu, Curþile domneºti din Bacãu, în „Carpica”, II, 1969, pp. 331-342 ;
Corina Nicolescu, op. cit., p. 69.
41. Corina Nicolescu, loc. cit.
42. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. III, îngrijit de Maria Holban ºi alþii,
Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p. 182.
43. Ibidem, vol. IV, îngrijit de Maria Holban ºi alþii, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,
1972, pp. 361, 351.
44. Ibidem, vol. IV, p. 501.
45. Vezi Évelyne Patlageann, „Byzance Xe-XIe siècles”, în Philippe Ariès, Georges
Duby, Histoire de la vie privée, I, De l’Empire romaine à l’an mil, Édition du Seuil,
Paris, 1999, p. 556.
46. Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România…, p. 6.
47. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 17.
48. Corina Nicolescu, op. cit., p. 25 ; Idem, „Locuinþe domneºti în cuprinsul mãnãs-
tirilor în veacurile XV-XVIII”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, I, 1954, nr. 3-4,
pp. 63-82.
49. Vezi Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 247. Despre Casa domneascã de la
Mãnãstirea Bistriþa vezi Lia Bãtrâna, Al. Bãtrâna, „O locuinþã domneascã din
vremea lui Alexandru cel Bun”, în Revista monumentelor ºi muzeelor, 1975, nr. 2,
pp. 72-86.
50. Vasile Drãguþ, op. cit., p. 209.
51. Ibidem, p. 279.
52. Vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, p. 337.
53. Deºi înainte cu câþiva ani, în Dicþionar enciclopedic…, o numise el însuºi „sala
gotic㔠(p. 131).
54. Tot pe Matei Basarab îl pomeneºte drept ctitor ºi ca generos dãruitor Pomelnicul
Sfintei Mãnãstiri Dintr-un Lemn, scris de Dionisie Eclesiarhul în 1804, dupã cel
din 1715 (vezi D. Bãlaºa, „Pomelnicul Sfintei Mãnãstiri Dintr-un Lemn”, în Mitropolia
Olteniei, 1956, nr. 4-5, p. 260).
55. Vezi Radu Creþeanu, „Preda Brâncoveanu, ctitor al bisericii de zid a mãnãstirii
Dintr-un Lemn”, în Mitropolia Olteniei, 1966, nr. 7-8, pp. 645-651 ; Idem, Mãnãstirea
Dintr-un Lemn, Editura Meridiane, Bucureºti, 1966, p. 9. Sã spunem, însã, cã nu
toþi istoricii construcþiilor medievale româneºti sunt de acord cu aceast㠄participare”.
Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 250.
56. Vezi textul pisaniei la arhim. dr. Chesarie Gheorghescu, Mãnãstirea Dintr-un
Lemn, ed. a III-a, Râmnicu Vâlcea, 1984, p. 16.
57. Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic…, p. 98.
80 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

58. Pentru toate aceste ansambluri vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I,
pp. 337-340 ; Idem, Dicþionar enciclopedic…, s.v. Vezi ºi Tereza Sinigalia, op. cit.,
p. 258 ºi urm.
59. La Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, p. 340, palatul este datat 1690-1693.
60. Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 340. Vezi ºi Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 521-522.
61. Vezi Vasile Drãguþ, loc. cit. ; am mai apelat la Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi,
Editura Meridiane, Bucureºti, 1989, p. 24.
62. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VI, îngrijit de M.M. Alexandrescu-
-Dersca-Bulgaru, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 133.
63. Op. cit., p. 190.
64. Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 229-230.
65. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 194.
66. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 215.
67. Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 207-208.
68. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 59.
69. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 222.
70. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 205.
71. Ibidem. În afara cercetãrilor menþionate în note, pentru acest capitol am mai
utilizat informaþii culese din : ªtefan Balº, „Mãnãstirea Hurezi”, în vol. Sesiunea
ºtiinþificã a Direcþiei Monumentelor istorice, Bucureºti, 1963, pp. 8-10  ; Ettore
Camesasca, Storia della Casa, Rizzoli, Milano, 1966 ; Gheorghe I. Cantacuzino,
„Aspecte ale dezvoltãrii urbane a Târgoviºtei în prima jumãtate a secolului
al XVII-lea”, în Historia Urbana, Sibiu, 1994, nr. 1, pp. 71-78 ; Gheorghe I.
Cantacuzino, Gheorghe Sion, „Ruinele curþii feudale de la Coiani-Mironeºti
(judeþul Giurgiu). Date arheologice ºi arhitectonice”, în Buletinul Comisiei
Monumentelor istorice, Serie nouã, 1990, nr. 1, pp. 62-69  ; Pavel Chihaia, Din
cetãþile de Scaun ale Þãri Româneºti, Bucureºti, 1974 ; Nicolae Constantinescu,
„Curtea Domneascã din Târgoviºte”, în Buletinul monumentelor istorice, XL,
1971, nr. 3, pp. 14-23 ; Idem, „Contribuþii asupra Curþii domneºti din Târgoviºte
(sec. XIV-XVII)”, în Studii ºi cercetãri de istorie veche, XV, 1964, nr. 2, pp. 225-240 ;
V. Drãghiceanu, Palatele noastre domneºti, Bucureºti, 1913 ; Idem, „Curþile domneºti
brâncoveneºti IV : Curþi ºi conace fãrâmate. Brâncovenii”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1911, pp. 49-78 ; Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în
România, vol. I, Bucureºti, 1963 ; Emil Lãzãrescu, cap. „Arhitectura”, în vol. Istoria
artelor plastice, vol. I-II, Bucureºti, 1968, 1970 ; Gh. Lupu, „Cetãþuia din Iaºi”, în
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XIII 1915, pp. 106-108  ; Corina
Nicolescu, „Locuinþe domneºti în cuprinsul mãnãstirilor în veacurile XV-XVIII”,
în Studii ºi cercetãri de istoria artei, I, 1954, nr. 3-4 ; Panait I. Panait, „Cetatea
Bucureºtilor în secolele XIV-XV”, în Revista muzeelor 1969, nr. 4 ; Idem, „Curtea
Domneascã din Bucureºti în secolul al XVI-lea”, în Buletinul Monumentelor istorice,
1973, nr. 2, pp. 3-9 ; Voica Maria Puºcaºu, „Date noi cu privire la evoluþia ansam-
blului de arhitecturã medievalã de la Strehaia”, în Buletinul Monumentelor Istorice,
1970, nr. 3, pp. 27-63 ; Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor
medievale din Bucureºti, Bucureºti, 1961  ; Idem, Repertoriul bibliografic al locali-
tãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, Bucureºti, 1974 ; L. ªimanschi,
Curtea ºi biserica domneascã din Piatra-Neamþ, Bucureºti, 1969 ; R. Teodoru,
„Curþi întãrite târzii”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, 1962, nr. 2, pp. 335-355.
72. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. III, pp. 6-7.
73. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. II, îngrijit de Maria Holban,
M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1970, pp. 426-427.
74. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 9.
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 81

75. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 45.

76. Vezi, acum în urmã, Constantin Rezachevici, Cronologia…, vol. I, p. 281 ºi urm.
(cu precizarea „etapelor” ºi bibliografia chestiunii).
77. Ibidem, p. 49.
78. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 127.
79. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. I,
Editura Meridiane, Bucureºti, 1987, p. 30.
80. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 162.
81. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 129.
82. În Cãlãtori strãini..., vol. III, pp. 12-13.
83. Histoire des jardins de la Renaissance à nos jours, volum coordonat de Monique
Mosser ºi Georges Feyssot, Flammarion, Paris, 1991, p. 55 (studiul lui Luigi
Zangheri, „Les jardins de Buon talenti entre la science des ingénieurs et l’art du
théâtre”)  ; Dolores Toma, Despre grãdini ºi modurile lor de folosire, p. 13.
84. Vezi I.C. Filitti, Din Arhivele Vaticanului, Bucureºti, 1919, pp. 34-35. Despre
Petru Cercel vezi ªtefan Pascu, „Petru Cercel ºi Þara Româneascã la sfârºitul
secolului al XVI-lea”, în Biblioteca Institutului de istorie naþionalã de la Cluj, XII,
1944 (în anexã, p. 169 ºi urm.  ; Memorialul lui Franco Sivori în italianã). Vezi ºi
Rãzvan Theodorescu, Istoria vãzutã de aproape, Editura Sport-Turism, Bucureºti,
1980, pp. 101-102 ; Cristian Luca, Petru Cercel – un domn umanist în Þara
Româneascã, Editura Militarã, Bucureºti, 2000.
85. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 64.
86. Vezi ªtefan Andreescu, „Despre «Faza Matei Basarab» din Cronica Þãrii
Româneºti”, în Revista de istorie ºi teorie literarã, XXXVII, 1989, nr. 3-4 ºi XXXVIII,
1990, nr. 1-2.
87. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 226.
88. În Cãlãtori strãini..., vol. IV, p. 361.
89. Ibidem, p. 501.
90. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 328.
91. Ibidem, p. 233.
92. Ibidem, p. 75.
93. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 71.
94. Cãlãtori strãini..., vol. II, p. 517 ; Ibidem, vol. III, p. 181.
95. Relatarea despre solia polonezului Jerzy Krasi2ski, în Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 116.
96. Ibidem, vol. V, p. 233. Vezi ºi pãrerea lui Marco Bandini (vol. cit. p. 328) : „În
partea de miazãzi a oraºului, la marginea dealului deasupra lacului este palatul
principelui, care are numai spre rãsãrit un zid slab, neîntãrit cu turnuri ºi nici cu
metereze ºi neprevãzut cu ºanþ ºi val, în pãrþile celelalte opune drept zid pari
înfipþi în pãmânt”.
97. Miron Costin, Opere alese, texte stabilite de Liviu Onu, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1967, p. 98.
98. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 72 ºi p. 104, nota 256 (cu bibliografie).
99. „Acolo îºi lasã caii în curtea dinafarã (cãci în cea dinlãuntru nimeni n-are voie sã
intre cãlare) ºi, stând în picioare în mijlocul curþii dinlãuntru, fiecare dupã rangul
sãu, salutã pe domn ºi coborârea lui de pe cal…” (Dimitrie Cantemir, Descriptio
Moldaviae, Editura Academiei R.S. România, Bucureºti, 1973, pp. 230-231.
100. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VIII, îngrijit de Maria Holban ºi
alþii, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983, p. 189.
101. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VII, îngrijit de Maria Holban ºi
alþii, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1980, p. 408.
102. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 298.
103. Ibidem, vol. VII, p. 260.
104. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 328.
105. Ibidem, vol. V, pp. 489-490.
82 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

106. Ibidem, vol. VII, p. 298.

107. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 73.
108. Vezi Radu Greceanu, Începãtura istoriii…, în Cronicari munteni, vol. III. Ediþie
de Mihail Gregorian, prefaþã de Dan Horia Mazilu, Editura Minerva, B.P.T.,
Bucureºti, 1984, pp. 14-15. De aceastã ediþie mã voi folosi în continuare pentru
scrierile cronicarilor munteni (cu excepþia Cronicii anonime brâncoveneºti).
109. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 372.
110. Ibidem, p. 373.
111. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 495.
112. Vezi C.D. Aricescu, „Condica de venituri ºi cheltuieli a Vistieriei de la leatul
7202-7212 (1694-1704)”, în Revista istoricã a arhivelor României, Bucureºti, 1873,
pp. 38, 39, 267, 633, 644.
113. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 196.
114. Vezi Nicolae Iorga, „Les diplômes imperiaux de Constantin Brancovan, prince de
Valachie”, în Revue historique du Sud-Est européen, Bucureºti, XIV, 1937, pp. 177-186.
115. Vezi Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România…, p. 50.
116. Ibidem.
117. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 59.
118. V. Drãghiceanu, „Curþile domneºti brâncoveneºti. III. Potlogi”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1910, pp. 52-53.
119. Anca Brãtuleanu, op. cit., p. 58.
120. La intrarea în Târgoviºte, „capitalã secundarã”, era îmbrãcat cu caftan ispravnicul
sau vornicul de Târgoviºte („îmbrãcând cu caftan pe vornicul dã Târgoviºte, dupã
obicéiu”). Pentru traseul monarhului, vezi Jacques Le Goff – Jean Claude Schmitt,
Dicþionar tematic al Evului Mediu occidental, [vers.rom.], Iaºi, Editura Polirom,
2002, pp. 651-652.
121. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. VIII, pp. 200, 528-529.
122. Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 471-472.
123. Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, Editura Fundaþiei Culturale Române,
Bucureºti, 1992, p. 51.
124. Rãzvan Theodorescu, loc.cit. Despre palatul de la Mogoºoaia vezi acum, recent :
Narcis Dorin Ion, Castele, palate ºi conace din România, vol. I, Editura Fundaþiei
Culturale Române, Bucureºti, pp. 291-315.
125. Vezi Nicolae Stoicescu, Note la Istoria ieroglificã, Editura Academiei R.S. România,
Bucureºti, 1973, p. 345, nota 554.
126. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 345, nota 555. În Istoria Imperiului Otoman, Dimitrie
Cantemir relateazã despre terminarea palatului stanbuliot pe care începuse sã-l
ridice socrul sãu, voievodul ªerban Cantacuzino, clãdire strãlucitoare (to eklampron
palaton – Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor…, vol. II, p. 82, a gãsit sintagma
la Hurmuzaki, Documente, vol. XIV, partea I, p. 261, nr. 329) : „Lângã acest cartier
[este vorba de Fanar – nota mea, D.H.M.], când eram la Constantinopol, am
ridicat un palat pe o înãlþime numitã Sanjakdar Yokusi ; clãdirea era foarte
elegantã ºi oferea o vedere aproape asupra întregului Oraº ºi a suburbiilor. Sub
sultanul Mahomed IV, socrul meu, voievodul ªerban Cantacuzenus, domn al Þãrii
Româneºti, a ridicat din vale ziduri înalte de 25 de cubits, a netezit terenul
pentru o grãdinã ºi a ridicat din nou primul zid pentru aceastã casã pentru o
cheltuialã de 35 000 de coroane imperiale, când a primit ordin sã nu mai continue,
pentru cã ar fi putut vedea în interiorul palatului imperial numit Tersane Serai.
În cele din urmã, prin intermediul primului vizir Ali Paºa, am obþinut permi-
siunea de la Împãrat sã ridic o clãdire pe vechile fundaþii, pe care de abia am
terminat-o, când am fost numit în Principatul Moldovei” (Dimitrie Cantemir,
Historian of South-East European and Oriental Civilization, extras din „The
History of the Ottoman Empire”, ediþie AISEE, Bucureºti, 1973, p. 122).
 LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 83

127. Vezi Paul Cernovodeanu, în Magazin istoric, nr. 2, 1989.

128. Vezi Ecaterina Þarãlungã, Dimitrie Cantemir, Editura Minerva, Bucureºti, 1989,
p. 296.
129. Ibidem, p. 299. Vezi ºi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, pp. 318-319.
130. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 45.
131. Ibidem, p. 43.
132. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 13.
133. Ibidem, vol. IV, p. 376. Ceva mai înainte, solul avusese prilejul sã încerce tãria
vinului domnesc : „a treia zi am fost ospãtaþi în palatul lui, care se aflã în apro-
pierea Ialomiþei ; eu m-am îmbãtat atât de tare, încât abia am ajuns la gazdã,
casa unui român, ºi am avut ce vãrsa” (Op. cit., pp. 374-375).
134. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 213.
135. Ibidem, vol. VI, p. 120.
136. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 81 (cu trimitere la Nicolae Iorga, Inscripþii…,
vol. I, p. 45, nr. 97).
137. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 353.
138. Ibidem, vol. VIII, p. 373.
139. Ibidem, vol. VIII, p. 196 ; vezi ºi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 471.
140. Ibidem, p. 481.
141. Remarcabil analizatã de Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval
ºi modern, vol. II, pp. 141-142.
142. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 229-230. Un specialist ne-ar putea spune, consul-
tând textul original, dacã este vorba de francezi – cum crede Dolores Toma, op. cit.,
p. 22 – sau prin „grãdinile francezilor” Paul de Alep înþelegea tot o manierã
apuseanã de amenajare.
143. În ibidem, vol. VI, p. 205.
144. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 194.
145. Ibidem, p. 433.
146. Vezi I. Dumitrescu, Radu Creþeanu, „Un conac brâncovenesc necunoscut ºi o
bisericã ineditã de la jumãtatea veacului al XVIII-lea”, în Revista monumentelor
istorice. Seria Monumente istorice ºi de artã, 1975, nr. 1, pp. 53-55.
147. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 75.
148. Ibidem, vol. V, p. 232.
149. Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti, p. 43.
150. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 609.
151. Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 584-585. Trimite la Rãzvan Theodorescu, „Priority of
the Sense of Sight”, în Synthesis, Bucureºti,1979, p. 117.
152. Op. cit., p. 608.
153. Mihai Ispir, „Maisons bourgeoises de Bucarest et l’architecture de loisir au seuil
de XIXe siècle. Quelques hypothèses concernant des sources formelles”, în Revue
roumaine d’histoire de l’art. Serie Beux-Arts, Bucureºti, 1981, pp. 115-118.
154. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 230.
155. Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, 1989, pp. 28, 29.
156. Vezi Rãzvan Theodorescu, „Urmele unui monument brâncovenesc în Curtea
domneascã din Târgoviºte”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei. Seria Arte
Plastice, 1964, nr. 1, pp. 121-126.
157. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 200.
158. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 595.
159. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 373.
160. Vezi Georges Duby, în Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii
private [vers. rom.], vol. III, p. 39.
161. Georges Duby, Dominique Barthélemy ºi Charles de La Roncière, op. cit., vol. III,
pp. 62, 63, 65, 74.
162. Ibidem, vol. III, p. 227.
84 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

163. Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti, 1979.

164. Corina Nicolescu, op. cit., p. 57.
165. Vezi Axinte Uricariul, Cronica paralelã a Þãrii Româneºti ºi a Moldovei, ediþie de
Gabriel ªtrempel, Editura Minerva, Bucureºti, 1994, p. 122.
166. Mã folosesc de aici înainte mai ales de reconstituirea realizatã de Corina Nicolescu,
Case, conace..., pp. 82-92.
167. Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, pp. 499-500.
168. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 90.
169. Ibidem, vol. III, pp. 352-353.
170. Ibidem, vol. V, p. 236.
171. Ibidem, vol. VIII, p. 168.
172. Ibidem, vol. V, p. 122.
173. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 73.
174. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., pp. 230-231.
175. Relatare a solului polonez Petre Opali÷ski, în drum spre Stanbul prin 1532 (în
Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 345).
176. În Cãlãtori strãini..., vol. III, pp. 33-34.
177. Corina Nicolescu, loc. cit.
178. Vezi Corina Nicolescu, „La céramique ottomane aux XVIe-XVIIe siècles dans les
Pays Roumains”, în Studia et Acta Orientalia, 1964, pp. 125-132 ; Idem, „Ceramica
otomanã de Iznik din secolele XVI-XVII gãsitã în Moldova”, în Arheologia
Moldovei, V, 1967, pp. 287-305 ; Corina Nicolescu, Paul Petrescu, Ceramica
tradiþionalã româneascã, Bucureºti, 1974.
179. Vezi Nicolae Iorga, Istoria comerþului românesc. Epoca veche, Tipografia „Tiparul
românesc”, Bucureºti, 1937, pp. 175-176.
180. În Cãlãtori strãini..., vol. V, pp. 328, 610.
181. Ibidem, vol. VIII, p. 373.
182. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 552.
183. Ibidem, p. 552.
184. Vezi Nicolae Pruncu, „Palatul Doamnei din Curtea Veche a Bucureºtilor”, în
Revista monumentelor istorice, 1991, nr. 1, pp. 85-88.
185. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 552.
186. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 59.
187. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 55 ; Tereza Sinigalia, op. cit., p. 479.
188. Corina Nicolescu, op. cit., p. 67.
189. Vezi Al. Lapedata, „Baia domneascã din Târgoviºte”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1910, pp. 88-92 ; C. Moisescu, G. Mihãescu, „Câteva consi-
deraþii asupra bãii Curþii domneºti din Târgoviºte”, în Monumente istorice. Studii
ºi lucrãri de restaurare, Bucureºti, 1966, pp. 152-155 ; Corina Nicolescu, op. cit., p. 49.
190. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, Neamul Românesc,
Vãlenii-de-Munte, 1910, p. 115.
191. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 145.
192. Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers. rom.],
vol. IV, Editura Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 75.
193. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 53.
194. R. Teodoru, „Baia Curþii Vechi din Bucureºti”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice, fasc. 113-114, pp. 167-172  ; Tereza Sinigalia, op. cit., p. 492.
195. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 210.
196. Corina Nicolescu, op. cit., p. 55.
197. Varlaam, Cazania. 1643, ediþie îngrijitã de J. Byck, Editura Academiei R.S. România,
Bucureºti [1966], pp. 138-139.
198. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 379.
199. Vezi Dan Horia Mazilu, Recitind literatura românã veche, vol. III, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2000, p. 208.
„CASA”
 „... neam Casei Bãsãrabeascã”

Nu scriitorii de cronici, povestind istoria þãrii, utilizeazã frecvent cuvîntul

de care va fi vorba mai jos, dar îl folosesc ca pe un lexem cu o semanticã
ºtiutã, avându-ºi locul într-un „dicþionar politic” la îndemînã, ci autorii
versurilor heraldice de la mijlocul secolului al XVII-lea sunt cei care ne
lãmuresc asupra celei mai vechi semnificaþii a termenului, politic ºi genea-
logic (cãci avem de-a face cu un veritabil termen), casã. Ei, aceºti stihuitori,
care pun sub stemele patronilor tipãriturilor versuri (adesea stîngace) în
slavonã ºi în românã, limpezesc sensurile „dinastice” ale cuvântului, aju-
tându-ne sã înþelegem cã plasarea înþelesurilor lui este una „verticalã”,
„paradigmaticã”, cu o desfãºurare istoricã, în diacronie, dinastia (adicã, dupã
Dicþionarul explicativ al limbii române, p. 304, „familia ai cãrei membri se
succed la cârma unui stat ; ºirul de suverani care alcãtuiesc o astfel de
familie”) fiind o casã domnitoare ce strãbate timpul (avem de-a face, prin
urmare, cu un „înþeles monarhic” al duratei lungi a statalitãþii româneºti)
prin exponenþii ei exemplari, reprezentativi, adicã prin voievozii (domnii) în
succesiune, „nobleþea” fiind un dat de la sine înþeles.
În chiar primul grupaj heraldic (aparþinând cu siguranþã lui Nãsturel,
care semneazã versurile, folosind o formã biblic㠖 Uriil –, pentru prenumele
sãu) publicat – în slavon㠖 în Molitvenicul din 1635 ºi reluat, tot în slavo-
neºte, în Pravila micã din 1640 (tipãriturã româneascã de aceastã datã)
sensurile evocate mai sus apar cu claritate :
Strana sïÖ v znamenïe, pticu vrana nosit¾.
Na ego  e nn× vyi i uvÖslo visit¾.
Jav× domu presv×tlago, i prestar×jÍago,
Domu roda Basarab¾, doblestvenn×jÍago”.
(Þara aceasta drept stemã pasãrea corb poartã.
Iar pe gâtul ei acum ºi o cununã atârnã,
Cu adevãrat a casei prealuminate ºi preabãtrâne,
A casei preaviteazului neam Basarab.1)

Sub titlul (în traducere) La prealuminata stemã a milostivilor Domni

Basarabi (formulare ce apare doar în Pravila din 1640) ºi dupã invocarea
globalã a emblemei2 (detalierile heraldice fiind, am vãzut, foarte sumare),
autorul trece la materializarea gândului fundamental : glorificarea dinastiei
Basarabilor ºi, în acest fel, a celui ce ocupa în acel moment tronul þãrii – Matei
Basarab, cumnat cu autorul stihurilor. Sublinierea meritelor „neamului
Basarab” (casa fiind un soi de marcã instituþionalã), strãlucirea, vechimea
(o antichitate ce izoleazã în însemnãtate) ºi vitejia (deºi adjectivul
doblestvenn×jÍago poate fi tradus ºi prin „nobil”, „nobleþe” – nobleþea de care
88 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vorbeam mai sus), toate exprimate prin adjective la superlativ ori la comparativ
(din nou trimise cãtre unicitate) ne îndreaptã strãveziu cãtre persoana lui
Matei Basarab, voievod care – se ºtie – urcase pe tronul þãrii prin forþa armelor
(cu o „biruinþã ce minuneazã auzul multora”) împotriva voinþei Înaltei Porþi.
În Evanghelia învãþãtoare, tipãritã la Mãnãstirea Dealu în 1644, sintagma
care ne intereseazã figureazã chiar în titlul grupajului de stihuri imprimat
sub stemã : „Stihuri în stema Domniei Þãrâi Rumâneºti, Neam Casei
Bãsãrabeascã”. Scrise de astã datã în româneºte (o româneascã cu destule
poticneli), versurile descind din cele imprimate în Molitvenic. Este vorba de
o „traducere” prescurtatã (compunerea numãrã ºase versuri faþã de cele ºase
distihuri în slavonã) ce tinde cãtre prelucrarea liberã a originalului. Despre
o traducere propriu-zisã putem vorbi doar în cazul primului vers.

„Strana siÖ v znamenie, pticu-vrana nosit”

„Ceastã þearã corbu-º poartã întru pecetea ei” –,

pentru cã apoi tãlmãcitorul (altcineva, nu Udriºte Nãsturel) rezumã,

selecteazã ºi preface destul de slobod ºi cam neîndemânatic :

„Ceastã þearã corbu-º poartã întru pecetea ei

fericit acum se-au dat adaos peceþii.
Scut la pieptul corbului cu un semn ca acela,
om den jeþiu ºezîndu-º toiag laudã acela.
Mare neam bãsãrãbesc cu aceasta semneazã
Cã marea acelor isprãvi a toþ sã-i vazã”.

Emblema glorificatã trebuie sã releve grandoarea dinasticã („mare neam

bãsãrãbesc”) asiguratã de dimensiunile faptelor, se înþelege militare („marea
acelor isprãvi”), purtate în lupte trecute3. ªi în compunerile care îi furnizau
lui Nãsturel modele, sintagme ori chiar stihuri întregi (cum ar fi versurile pe
care Gherasim Smotriþki le-a tipãrit în Biblia de la Ostrog [1581]) stema
elogiatã aparþinea unei case (domú), care – la fel ca aiurea în Europa –
conduce – cea a cnezilor de Ostrog –, veche, nobilã, viteazã :
A se compara :
„Zri sija znamenïja knja ate slavnago
Ih  e sodrú it dom ego ot v×ka davnago...”
(Biblia, Ostrog, 1581);

„Zri sïÖ znamenïa voevody slavnago,

Ih e súdrú itú strana sîÖ ot v×ka davnago...”
(Antologhion, Câmpulung, 1643)4.

*
Am scris în urmã cu câþiva ani, bizuindu-mã pe dovedirea strânsã întreprinsã
de profesoul Rãzvan Theodorescu cu privire la secolul al XVII-lea, despre
sentimentul acut al istoriei care se instaleazã în lumea româneascã ºi care îi
 „CASA” 89

animã deopotrivã pe oamenii politici ºi pe cãrturari5. Întoarcerea cãtre

propriul trecut, consolidarea legãturilor cu înaintaºii, asumarea ºi punerea
în valoare a tradiþiilor naþionale (toate semne ale perenitãþii, ale unei perma-
nenþe conºtientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenþã a
prezentului la un curs comun al istoriei, ale unei solidarizãri ce se întemeia
pe concepte sensibil distanþate de „imobilismul” propus de gândirea medievalã.
Este evident vorba de o nouã înþelegere a lumii ca succesiune, succesiune
a faptelor ºi a evenimentelor aflate în perpetuã schimbare – ideea de „miºcare”
cred cã îºi poate gãsi aici un sediu – ºi aceastã înþelegere îºi aflã originea în
elementele cu miez antropocentric, sesizabile în gândirea filosoficã a vremii,
în feluritele ipostaze în care prinde contur o atitudine „individual㔠din ce în
ce mai bine marcatã. Aceastã modificare, spectaculoasã oricum, a unghiurilor
de analizã ºi de evaluare a fost reclamatã de consolidarea ºi diversificarea
interesului pentru viaþa spiritualã a omului (esenþialmente creºtin acest
interes, dar în stare sã se ºi „deschidã”), pentru construcþiile ce alcãtuiesc
universul lui interior, devenit „obiect” al unor inspecþii din ce în ce mai
insistente.
În acest context, statutul „neamului” monarhic, al dinastiei, emblematic
pentru mersul prin timp al comunitãþii (esenþial chiar), capãtã o funcþie
proeminentã în cadrul dezvoltãrilor istoriste. Cãrturarii ºi istoricii lui ªtefan
cel Mare (trãitori într-o lume ce nu ignora deloc spaþiul românesc în contextul
avansãrii pericolului otoman, dovadã ºi acea scurtã Cronicã de când au luat
turcii oraºele de pe Dunãre ºi din Þara Vlahilor, aflatã într-un codice din
veacul al XV-lea, ajuns azi prin Cehia) se strãduiserã serios în direcþia
reaºezãrii cronologiei, deformatã de predecesorii „analiºti” ori de tradiþie, ºi
a completãrii feluritelor lacune. Ei scriu un letopiseþ de curte, în care timpul
dinastic îºi aflã primele concretizãri, corijeazã inscripþiile funerare (care,
adunate, realizeazã o paradigmã, susþin „memoria dinasticã”), refac Pomelnicul
de la Bistriþa, redacteaz㠄variante de propagandã”, pentru strãinãtate, ale
cronicii interne.
Secolul al XVI-lea va da acestor eforturi de stabilire a legãturilor cu
predecesorii, de conservare a iniþiativelor, o þintã preponderent culturalã,
vãdind o mutaþie la nivelul „instrumentelor” mentale. Ctitoriile veacurilor
trecute, avându-i drept ziditori pe voievozii din acele vremuri, sunt recon-
struite sau decorate. Zidirea pe vechile temelii capãtã semnificaþia solidari-
zãrii în construirea unui edificu comun. Snagovul, reclãdit ºi împodobit cu
picturi de Neagoe Basarab, se aºeza pe fundamentul unui lãcaº din veacul al
XV-lea. Marea mãnãstire a aceluiaºi Neagoe de la Curtea de Argeº rezidea,
în întruchiparea culmii arhitecturii româneºti renascentiste, o mai veche
alcãtuire a lui Vlad Dracul. Neagoe nu inova, fireºte. Înaintea lui, Radu cel
Mare ridicase ºi el Mãnãstirea Dealu pe locul unui monument mai vechi ºi
rectitorise bisericile „primordiale” de la Tismana ºi Vodiþa. În Moldova, Petru
Rareº îºi începe lucrul ctitoricesc prin refacerea ºi decorarea câtorva dintre
construcþiile (Hârlãu, Dobrovãþ) ale gloriosului sãu pãrinte. Chiar Probota
(Pobrata), pe care el o clãdeºte, în 1530, spre a fi necropolã a familiei, era ºi
ea o zidire din vremea primilor Muºatini. Acelaºi sens îl are gestul lui
90 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Alexandru Lãpuºneanu, care reînnoieºte – chiar la începutul domniei –

ctitoria lui Alexandru cel Bun de la Bistriþa. ªi înºirarea unor demersuri
asemãnãtoare ar putea, desigur, continua.
Este constant întreþinut cultul întemeietorilor, ascendenþi identificabili
ai celor ce ocupau tronul. Evocãrilor destul de vagi, protocolare, din actele de
cancelarie (cu un prototip în „tituluºul” citat, cam scâlciat, în slavoneºte ºi în
româneºte, de autorul Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat
pravoslavnicii creºtini : „Întru Hristos Dumnezeul cel bun credincios ºi cel
bun de cinste ºi cel iubitor de Hristos ºi singur biruitor, Io Radul-voievod, cu
mila lui Dumnezeu domn a toatã Þara Rumâneascã dentru Ungurie des-
cãlecat ºi de la Almaº la Fãgãraº herþeg”) le iau locul referirile concrete. Din
voinþa socrului sãu, Neagoe Basarab, voievodul Radu de la Afumaþi pune sã
se picteze în biserica mãnãstirii de la Argeº o reprezentativ㠄istorie în
portrete” a Þãrii Româneºti. Apar în frescã Nicolae Alexandru, Mircea cel
Bãtrân, Vlad Dracul, Radu cel Mare, Neagoe Basarab. Cneazul sârb Lazar,
prezent ºi el, semnificã legãtura (transformatã în relaþie „ereditarã”) cu
Bizanþul, dreptul de moºtenire a prerogativelor bazileilor fiind notificat
elocvent de vulturul bicefal figurat pe veºmintele lui Mircea ºi Neagoe.
„Galeriile de voievozi”, veritabile paradigme cu o semanticã foarte com-
plicatã, prolifereazã. În 1563, sub Petru cel Tânãr, fiul lui Mircea Ciobanul,
Mãnãstirea Snagov este împodobitã cu cel mai important ansamblu icono-
grafic din Þara Româneascã a secolului al XVI-lea, iar în pronaos tablourile
voievozilor închipuie pentru privitor o paradã a marilor figuri ale istoriei.
Pictorii Bucovãþului mutã modelul în contemporaneitate, fãcându-l sã sprijine
ambiþiile „Mihneºtilor”, ºi îi zugrãvesc pe Alexandru al II-lea Mircea, pe
Petru ªchiopul ºi pe fratele lor Miloº, „voievodul” care nu a domnit niciodatã.
Cãrturarii, care scriu istorie, tratând-o ca pe un depozit de pilde (în care
poziþiile centrale revin fireºte reprezentanþilor caselor voievodale), sunt cei
care – apelând la tradiþii – dau naºtere ºi acelor „istorisiri” (ce explicã ºi
lãmuresc începuturile) apãrute în spaþiul unde scrierea istoricã intra în
joncþiune cu literatura (cultã sau popularã). Ei au transcris în letopiseþe –
pentru primele „momente” de care românitatea îºi „aducea aminte” – niºte
splendide povestiri (tradiþii ale descãlecatului li s-a spus), veritabile „mituri
ale începuturilor” statalitãþii româneºti. Mai mult decât atât, au contribuit
la „complicarea” lor prin capacitatea narativã ºi putinþa de a „decora” povestirile.
Acesta este ºi motivul pentru care mai jos aº vrea sã mã opresc asupra a
douã alcãtuiri „culte”. Întâi asupra tradiþiei despre Radu Negru, care, schiþatã
fiind, verosimil, pe baza unei „amintiri” populare (cea despre „Negru Vod㔠–
„Negru” fiindcã a hotãrât pecetea cu corb pentru Þara Româneascã ori pentru
cã venea din Ungaria „Neagrã”, þarã de margine, loc de curând ocupat, adicã
Transilvania) ºi-a adãugat elemente furnizate de istorie ºi puse în relaþie de
„invenþia” cãrturãreascã ºi s-a instituit într-un mit al fondatorului, al înte-
meierii, al începuturilor. Era un mit necesar, menit sã acopere un interval
controversat, o „completare” pe care literatura o oferea istoriei într-o formã
ce solidariza ºi armoniza mobilurile (deloc puþine) care impuseserã înche-
garea acestei naraþiuni. ªi nu întâmplãtor creaþia aparþine nu secolului
 „CASA” 91

al XVII-lea, ci veacului precedent, celui de-al XVI-lea (foarte productiv în

ºlefuirea unor elemente subsumabile, mai ales în Þara Româneascã, unei
imagini ºi idei dinastice, pendinte de un anumit „model”), când istoria – aºa
se poate deduce din dovezile recuperate, foarte puþine – începuse, încã
stângaci, dar perseverent, sã facã apel la uneltele literaturii.
S-a stabilit cã tradiþia despre acel Negru Vodã, „descãlecãtor” ºi „întemeietor”
(mitologemul „Radu Negru”) a gravitat cu consecvenþã în jurul câtorva centre,
marcate de firul istorisirii (e vorba, se va vedea, de „reºedinþe domneºti”, de
„locuri” ce simbolizau autoritatea monarhicã). Întâi în preajma Câmpulungului
(Letopiseþul Cantacuzinesc : „Întâi au fãcut oraºul ce-i zic Câmpul Lung.
Acolo au fãcut ºi o bisericã mare ºi frumoasã ºi înaltã”), capitalã veche,
centru care va „recidiva” ºi mai târziu, revendicându-ºi privilegiile de Cetate
de Scaun a primului întemeietor. Apoi are loc translaþia cãtre Curtea de
Argeº („De acolo au descãlecat la Argeº, ºi iar au fãcut oraº mare ºi º-au pus
scaunul de domnie, fãcând curþi de piatrã, ºi case domneºti ºi o bisericã mare
ºi frumoasã”), unde tradiþia va fi consolidatã ºi prin programele iconografice.
Deºi „obiectul” resuscitãrii variazã în timp, relevante mi se par apelul la
tradiþie, gestul reactualizãrii periodice a primului „ctitor”, a „întemeieto-
rului”, a „nucleului” unui model revendicabil. În ºirul de portrete ale vechilor
domni din biserica lui Neagoe Basarab de la Argeº, Radu de la Afumaþi, fiu
al lui Radu cel Mare ºi ginere al lui Neagoe, pune sã se picteze – dupã icoana
din biserica voievodalã de la Câmpulung – chipul lui Nicolae Alexandru, „cel
mai vechi ctitor”, acelaºi chip pe care îl reproduseserã ºi pictorii lui Vladislav I
Vlaicu în Biserica Domneascã din Curtea de Argeº. Pãtraºcu cel Bun va
porunci ºi el sã se zugrãveascã portretele lui „Negru Vod㔠(în realitate al lui
Vladislav I Vlaicu) ºi al „Doamnei Ana” în aceeaºi bisericã a Mãnãstirii
Argeº, ctitoritã de Neagoe Basarab.
De pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe primul plan, în efortul de
conservare ºi de amplificare ale legendei, avanseazã Mãnãstirea Tismana.
Un þel foarte „pãmântesc” a fost, se pare, condiþia iniþialã : recuperarea unor
drepturi încãlcate, campanie în care cãlugãrii fac uz de vechile lor hrisoave,
în care Radu I Basarab apare ca prim emitent. Radu I Basarab, luptãtorul
pentru neatârnare ºi constructorul, în acelaºi timp, al atâtor lãcaºuri sfinte,
este menþionat ca „prim ctitor” al Mãnãstirii Tismana într-un act din 1385,
dat de cancelaria voievodului Dan I. În acest hrisov, folosit de cãlugãri ca
instrument proteguitor, trebuie sã vedem cel dintâi germen al viitorului
mitologem. Cãci, în secolul al XVI-lea, figura ºi „moºtenirea” lui Radu I
Basarab vor fi suprapuse peste imaginea „descãlecãtorului” Negru Vodã.
Radu I va cãpãta, deci, toate atributele „întemeietorului” ºi se va „naºte”
astfel Radu Negru. Ctitoria ºi actele lui Radu I Basarab erau în deceniul
cinci al veacului al XVI-lea confundabile cu „întemeierea”, astfel cã voievodul
Mircea Ciobanul zicea : „[...] sã-i fie Potoceþul [...], pentru cã este veche ºi
dreaptã ocinã [...] încã de la întemeierea Þãrii Româneºti [...] am cercetat
cãrþile domnilor celor vechi de mai înainte”. Un hrisov din 3 mai 1549 îl evoca
pe „Negru voievod cel Bãtrân”, iar câþiva ani mai târziu, în 1569, în alt act,
emis pentru aceeaºi Mãnãstire Tismana, cele dou㠄simboluri” – întemeierea
92 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi întemeietorul – apar alãturi : „[...] sã-i fie Elhoviþa [...], pentru cã i-a fost
dreaptã ocinã [...] încã de la întemeierea Þãrii Româneºti, întâi de la Negrul
Voievod, ºi apoi de la toþi domnii care au fost mai înainte”.
Mitul (cu un posibil prim „impuls” livresc în vremea lui Radu de la
Afumaþi, când s-a scris – poate – o cronicã în limba slavonã a Þãrii Româneºti6)
era, deci, constituit ºi, în afara valenþelor politice, el vãdea ºi posibilitãþi
practice, imediat operante. Istoricilor de la curtea lui Matei Basarab (mediu
în care s-a definitivat ºi un alt „mit” de rezonanþã, despre care voi vorbi
imediat) – dacã aceia au alcãtuit, cum se presupune, prima compilaþie de
cronici de mari proporþii, intratã ºi în Letopiseþul Cantacuzinesc – le rãmânea
doar – ziceam în urmã cu câtva timp 7 – sã îl punã în paginã8.

Cãrturarii din preajma lui Matei Basarab au amplificat ºi au consolidat

mitul dinastic al Basarabilor, fãcând din el o veritabil㠄idee” politicã ºi un
fundament consistent pentru tronul agãi Matei din Brâncoveni. Ei „au ampli-
ficat” ºi „au consolidat”, zic, o construcþie ale cãrei date esenþiale fuseserã
fixate în al doilea deceniu al secolului al XVI-lea (iarãºi veacul al XVI-lea...),
„subiectul” fiind atunci noul Basarab, Neagoe, cel urcat pe tron de puternica
familie a Craioveºtilor. Neinovând, acei literaþi îndrumaþi de Udriºte Nãsturel,
cumnatul voievodului, izbutesc sã atingã o culme pe care mersul prin istorie
al acestui „cult” întreþinut pentru dinastia fundamentalã a Þãrii Româneºti
(ºir glorios, capabil s㠄legitimeze” ºi sã aplatizeze contestãrile) nu o mai
atinsese ºi nu o va mai ajunge (cu toate strãduinþele unor domni efemeri,
precum Constantin ªerban, fiu al lui Radu ªerban – un Basarab totuºi – sau
Mihnea [Mihail] al III-lea Radu, pretins coborâtor din vechii domni) niciodatã.
Fãcând din Viaþa patriarhului Nifon mai mult o þesãturã pentru inserarea
unor date istorice ºi politice, Gavriil Protul (scriitor al hagiografiei din
porunca voievodului, fost discipol al lui Nifon) transforma textul sãu într-un
panegiric „publicitar”, iar pe Neagoe Basarab, „ctitorul a toatã Sfetagora”
(proteguitor al artelor, pentru care Maximos Trivalis, poet de curte, com-
punea o „epigram㔠abundent decoratã cu elemente clasice, iar un anonim îl
imita printr-o Ectenie pentru Neagoe voievod), îl urca într-un jilþ egal cu cel
al bazileilor Bizanþului.
Matei Basarab – în timpul cãruia sunt tãlmãcite în româneºte, de un
literat din cercul lui Udriºte Nãsturel, atât hagiografia pomenitã mai sus,
cât ºi Învãþãturile cãtre Theodosie, faimos testament literar al Basarabilor
din veacul trecut – îi venea strãnepot de sorã lui Neagoe Basarab, întrucât
tatãl sãu, vornicul Danciu din Brâncoveni, era fiul lui Vâlsan din Caracal ºi
al Mariei, fiica lui Detco din Brâncoveni, iar Vâlsan era fiul Margãi, fata pe
care Pârvu Craiovescu (Marga era, deci, sorã cu Neagoe) o dãduse dupã
marele postelnic Marcea. Ajuns pe tronul Þãrii Româneºti prin forþa armelor
unei partide naþionale, Matei Basarab va sublinia mereu prin acte politice ºi
culturale, apartenenþa sa la glorioasa dinastie. Refacerea lãcaºurilor strã-
moºilor – Basarabi ºi Craioveºti –, continuarea operei de protecþie a Athosului
(construcþii, reparaþii, înzestrãri, danii bogate în odoare ºi cãrþi, unele dintre
acestea purtând portretele voievodului ºi ale Doamnei Elina), desfãºurarea
 „CASA” 93

propriei lucrãri de ziditor de biserici ºi mãnãstiri (care îl vor impune timpurilor

viitoare drept cel mai harnic voievod-ctitor), multe dintre ele primind –
foarte semnificativ pentru orientarea politicã a acestei domnii – hramurile
unor sfinþi combatanþi (o combatere contra „pãgânilor”), proclamarea în
actualitate a idealurilor politice ale înaintaºilor (a intenþionat la un moment
dat sã-l instituie drept moºtenitor pe Mihai, fiul lui Nicolae Pãtraºcu, nepot –
deci – al lui Mihai Viteazul, al acelui Mihai Viteazul cu care îl asemãna, în
1643 – „und schier ein anderen Michel Wayvoda halten” –, Johann Rudolf
Schmidt, ambasadorul austriac la Istanbul) – toate acestea sunt „poziþii”
importante ale acelui program.
Deloc „tradiþionalist” (cum au spus unii cercetãtori, interpretând con-
vingerile basarabeºti ale voievodului ca pe o declaraþie de aderare la un
ideal medieval desuet), la fel de „european” ca ºi rivalul sãu de la Iaºi,
impunând consideraþie pânã în spaþii depãrtate (chiar dacã acest „respect”
este de recuperat din formulãri vãdit „îndatorate”, precum acea zicere a
grecilor veneþieni, care îl socoteau aidoma cu „vechii împãraþi ºi arhonþi, ca
ºi cu cei mai noi, atât italieni, cât ºi greci”), Matei Basarab a avut abilitatea
sã se înconjoare de o pleiadã de oameni de carte care au ºtiut sã defineascã
rosturile epocii, în variate planuri, sã asigure – între aceste rosturi – o
poziþie privilegiatã ideii de nedezruptã continuitate, în mersul þãrii, pe care
o reprezenta domnia fostului agã din Brâncoveni.
Literaþii îºi fãceau, deci, datoria. Modelul voievodal propus, cel oferit de
Neagoe Basarab, era ilustru ºi refacerea peste timp a coordonatelor domniei
aceluia putea fi transformatã într-un program. Cel puþin aceasta era convin-
gerea lui Udriºte Nãsturel, care, „tânãr scriitor” încã, elogiaz㠖 în „arenga”
unui hrisov din 1629, deci înainte de domnia matein㠖 glorioasa ctitorie a
cãrturarului cu sceptru : „Aceastã preaminunatã mãnãstire Argeº a fost
întemeiatã ºi ziditã ºi preaminunat desãvârºitã de strãmoºul nostru de
sfântã cinstire, luminatul domnitor Neagoe, împreunã cu luminata ºi de
fericitã cinstire a sa soþie, nouã strãbunicã, doamna Despina”. Cam acelaºi
va fi ºi tonul hrisoavelor prin care Matei Basarab („ºef” al cancelariei era
însã Udriºte Nãsturel) întãrea ori oferea posesii Mãnãstirii Argeº, „aceastã
minunatã ºi preaslãvitã frumuseþe ºi cu podoaba mai presus de minunile din
lume”, zãmislire a celui care pentru donatorul din veacul al XVII-lea era
„întâiul ctitor ºi al nostru zis strãmoº”.
Efortul lui Udriºte Nãsturel a fost unul de duratã, dovadã cã avem de-a
face cu un program ºi nu cu „inserturi” conjuncturale, cu o intenþie, prepon-
derent politicã, prin care o construcþie „ideal㔠era opusã vremurilor tulburi,
de profundã insecuritate, ce frãmântaserã, decenii la rând, Þara Româneascã.
Versurile heraldice (cele mai multe în slavonã), predosloviile tipãriturilor,
hrisoavele, chiar ºi textele unor inscripþii – cum ar fi cea de pe piatra tombalã
a Doamnei Elina – acumuleazã elementele unei demonstraþii, menitã sã
consacre mitul dinastic ºi, prin el, gloria celui atunci stãtãtor pe tron, arãtat
a stãpâni, ca în vremurile vechi (ºi cum glãsuia „tituluºul” de la începutul
letopiseþului) – deºi acum realitatea era alta –, ºi „[...] peste þãrile de peste
munþi, Amlaº ºi Fãgãraº” („Io Mattheiu Basaraba vojevoda b ïju blgdatïju
94 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

naåalnikú vsïe zemle UgrovlahiiskiÖ, eÍte e i zaplanenskich stran AmlaÍ i

FagaraÍ cherceg i proå [...]”).
Stihurile la stemã (o stemã mereu a Basarabilor) ce împodobeau cãrþile
timpului „descifreaz㔠cu obstinaþie – am vãzut – niºte simboluri ale faimei.
„Casa preaviteazului neam Basarab” este „prealuminat㔠ºi „preaveche”,
antichitatea incontestabilã a dinastiei asigurând temei stãpânirii din ime-
diata contemporaneitate. Mobilele stemei, tâlcuite abil, sunt chemate sã
elogieze – semnificând – trãsãturi ale voievodului (încãrcat ºi el de califi-
cative din registrul înalt : „prealuminat”, „cu nume slãvit”, „îndrumat de
Dumnezeu” etc.), precum „mãrirea”, „vitejia” ori „priceperea” în a cârmui ºi
a instaura în þarã o atmosferã de pace. Invocarea Divinitãþii în sprijinul
insului „ales” încheie firesc aceste encomioane condensate, pasajele finale
apelând – simetric ºi subtil – tot la imaginea-simbol a stemei  :

„Ne dai isproveÍti sÖ, B e v gubitelstvo i uvÖslu ich semu, ne iskidati sÖ.
Vrana vú v×ki persei, ne izlagati sÖ.
(Nu lãsa sã se risipeascã, Doamne, în pieire
A lor coroanã ºi jos sã cadã,
Iar al corbului piept fã sã fie pururea ferit.)9

Legãtura dintre Matei Basarab (pe care Nãsturel îl aratã undeva a domni
peste „þãrile dacice”), lãudat insistent pentru generozitatea de care a dat
dovadã în asigurarea condiþiilor de producere a „hranei spirituale”10 (tipo-
grafii, „moara de hârtie”) ºi faimosul sãu înaintaº Neagoe Basarab, ºi el
având mari merite în proteguirea cãrþii, este fãcutã firesc. Cei doi sunt scoºi
dintr-un „ºir” al absenþelor iniþiativei benefice : „Cãci care din domnii de mai
înainte ai þãrii (afarã de cel din al cãrui neam ºi familie preavestitã, pre-
aluminãþia voastrã preanobilã prin urmaºi se trage, adicã preabunul Basarab
Neagoe de odinioarã) s-a arãtat aºa de binefãcãtor þãrii, ca preabuna domnie
a voastrã, care a revãrsat aici atât de mari binefaceri, cum într-adevãr nu
s-au pomenit niciodatã mai înainte”11.
Sigur cã, prin strãbaterea neîncetatã a acestui traseu al elogiului în
prelungire „basarabeascã”, s-a ajuns destul de repede la constituirea unor
„locuri comune” sui-generis de care se vor folosi, firesc, ºi alþi scriitori ai
timpului. Matei Basarab va deveni „cruciatul” cu statur㠄imperialã”, la a
cãrui chemare popoarele de la sud de Dunãre sunt gata sã se rãscoale
împotriva turcilor. Voievodul român este lãudat pentru virtuþile arãtate (o
adevãratã cascadã în poemul Epos : caritate, mãrinimie, judecatã dreaptã,
înþelepciune, blândeþe, simþ al mãsurii, bunãtate, nobleþe, curaj, puritate
sufleteascã etc.), toate la superlativ, pentru actele ctitoriceºti, pentru ges-
turile culturale (cãrþi, tipografii), „cheia” întregului edificiu encomiastic
dând-o, fireºte, coborârea voievodului din faimoasa, „prealuminata” familie
a Basarabilor.
Mitul dinastic este edificat în întregime. Scriitorii îi conferã statutul
indiscutabil de marcã politicã ºi culturalã a vremii.
 „CASA” 95

Domus

În sincronie, într-un anumit moment al curgerii timpului, primul plan, cel

public, nu poate fi ocupat decît de un singur reprezentant al casei domnitoare
(unul singur validat, prin nu importã ce mijloace, din câþiva, posibili, aparþi-
nãtori dinastiei) în sensul ei „istoric”, ºezând pe tron ºi dând substanþã
instituþiei monarhice. El are însã, în jurul sãu, propria casã (mai restrânsã
ori mai numeroasã), care este, pentru un interval de timp dat, „casã domni-
toare” (semnificaþie importantã pentru discuþia noastrã ºi absentã din dicþio-
nare), formatã din nucleul de bazã al familiei, din predecesori (uneori) ºi
succesori, din rude ºi colaterali, din prieteni, aliaþi ºi clienþi. Este vorba,
adicã, de o casã nobiliarã (la fel ca altele), al cãrei ºef domneºte. Chiar dacã,
în condiþiile regimului nobiliar, cu domn electiv, insul ajuns în vârful pira-
midei nu are nici o legãturã cu „casa domnitoare” înþeleasã în sens dinastic.
Aceast㠄casã a domnului þãrii”, definibilã sintagmatic, în plan orizontal
(poate mai restrâns decât am fãcut-o eu mai sus : „Locuitorii unei case [care,
mai de mult, fiind subt ascultarea unui cap de familie, s-a putut naºte sensul
de] familie12, dar nu foarte mult, cãci „domesticii” ºi alþii din categorii ce
graviteazã cãtre nucleul de bazã al familiei – „totalitatea persoanelor care
sunt în serviciul cuiva, þin de el [ca partizani, favoriþi, ocrotiþi ai sãi], cei ce
þin de un domnitor sau de un personaj cu situaþie socialã înaltã ; clientela”13 –
nu pot fi excluºi), cu funcþii ºi rosturi aparþinând fãrã îndoialã zonei priva-
tului (casa fiind un sâmbure al puterii private), existã alãturi de casele
nobiliare (în care principiul coagulant era cel al „neamului”, fiind dat de
coborârea dintr-un strãmoº comun14) într-un superstrat social al permea-
bilului. În contexte modificate, o „casã domnitoare” putea regresa (în cazul,
destul de frecvent, cã nu era complet „stânsã”) între cele ale aristocraþilor ºi,
invers, o casã boiereascã, ajutatã de circumstanþe favorabile, urca specta-
culos ºi ocupa poziþia supremã. Aceste structuri, ce se organizau în jurul
unor grupuri familiale (ele însele fiind niºte grupuri cimentate prin felurite
solidaritãþi15), dispuneau de poziþii ºi de posibilitãþi asemãnãtoare celor care
fiinþaserã în Bizanþ ºi care existau ºi în alte pãrþi ale Europei. „Mãrturisesc –
nota undeva Rãzvan Theodorescu – a fi tentat sã vãd în aceastã «casã» a
unui autentic dominus, echivalentul socio-politic, ºi nu doar semantic, a
ceea ce era tot mai mult acum, în Extremul Occident, vocabula maison, cu
sensul ei de apartenenþã la o nobilã stirpe – au arãtat-o limpede cercetãrile
sociologice mai vechi ºi mai noi ale lui Norbert Elias –, exact aºa cum, în
acelaºi veac al XVII-lea românesc, o inscripþie de la Bistriþa olteanã putea
evoca «împãrãteasca casã a Cantacuzinilor» sau un pasaj din Miron Costin
putea desluºi, în neamul moldovenesc al Movileºtilor, o «casã a lui Simion-vodã»
ºi o alta «a lui Ieremia-vod㻔16.
Dobândind, prin ºeful ei ajuns domn, prerogative oficiale, „casa” aceluia
trecea dintr-un „privat” ce dãdea expresie doar puterii personale (chiar dacã
insul era, sã zicem, mare dregãtor) într-un plan „public” al datoriilor ºi
obligaþiilor. Implicat în jocul „acceptãrii sub presiune a domniei” (de câteva
96 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ori montat în istoria noastrã cu prilejul instalãrii voievozilor), Constantin

Brâncoveanu (pe care Rãzvan Theodorescu îl crede, considerând c㠄ezitarea,
cititã între rândurile acestui vechi text românesc [autorul citase din Letopiseþul
Cantacuzinesc : „mi-am lãsat odihna ºi toate moºiile mele ºi mai mult fãrã
voia mea m-aþi rãdicat domn”], va fi fost una profund realã ºi sincerã de
vreme ce o regãsim, cu minime diferenþe, exprimatã la fel în toate izvoarele
narative importante ale timpului”17 ; în urmã cu mai mulþi ani eu mã îndoiam
de aceastã sinceritate – ºi mi-am pãstrat opinia, cititorul a vãzut, ºi aici –,
socotindu-l pe viitorul domn drept actor, nelipsit de abilitate, interpretând un
scenariu redactat de alþii) declar㠖 cu cuvintele Anonimului Brâncovenesc –
aceastã deosebire („Dar ce aº vrea eu cu domniea, de vreme ce ca un domn
sânt la casa mea”), ajutându-ne sã ne imaginãm care va fi fost „statutul lui
seniorial pe acest meridian est-european”18.
O „zon㔠destul de întinsã a acestor case ce îºi modificau statutul (fluid
hotãrnicitã însã, cãci vodã popula divanul cu rude ori cu „oameni de casã”,
încredinþând ºi alte funcþii membrilor – „cãsaºi” le zicea Ureche – structurilor –
„Au dat isprãvniciile ºi alte boierii mai mici oamenilor casei” – ori fãcând din
ei primi beneficiari ai noii „stãri” : „Iar dacã s-au aºedzat Pãtru vodã [Rareº –
nota mea, D.H.M.] la domnie, nemicã de alta nu-i era grijã, numai cu toatã
casa sa a petrece în ospeþe ºi în dezmierdãciuni” [Grigore Ureche] ; Paul de
Alep bãga de seamã cã [boierii, armata ºi tot poporul] îl urau pe Vasile Lupu
din cauzã cã era fiu de grec ºi pentru cã îºi alcãtuise întreaga suitã din
greci”, care „asupriserã, umiliserã ºi înjosiserã peste mãsurã pe moldoveni”),
zonã mereu redimensionabilã, rãmânea privatã. Era acea parte (ce ne intere-
seazã pe noi aici, cu deosebire) a „casei” care îl întovãrãºea pe voievod în
ieºirile sale spre destindere (atât de plãcute lui Brâncoveanu : „au mersu
mãriia-sa la viile de la Sãténi de au ºãzut acolo câteva zile, împreunã cu
toatã casa mãrii-sale ºi alþi boiari, unde ºi culesul au fãcut, iar mai mult
pentru preumblarea, dupã cum ºi într-alþi timpi au fãcut” [Radu Greceanu])
ori îl însoþea pe domnul depus din rang în pribegie (Iliaº, fiul lui Alexandru
cel Bun, cãsãtorit cu Zofia, sorã a regelui polon, adãpostit în Polonia, a fost
pus – pentru orice eventualitate – sub pazã într-o cetate, dar regele
W\adys\aw Jagello „de ajunsu i-au dat hranã, ºi lui ºi doamnii lui, cu toatã
casa” [Grigore Ureche], în exil („Fugind Ioan-vodã Caragea în Þara Nemþeascã,
cu toatã casa lui”) ori pe drumul, plin de pericole, al Stanbulului („iar pre
Costandin-vodã cu toatã casa lui ºi cu ginerii lui, a doaã zi, în vinerea
Paºtilor, l-au luat Mustafa aga cu tare urgie împãrãteascã ºi l-au dus la
Þarigrad ºi l-au bãgat în Edicula, unde au fost un loc mai de urgie, ºi toatã
avuþia ce au avut acolo lângã dânsul o au luat turcii” [Anonimul Brâncovenesc]).
Caracterul privat al „caselor” boiereºti – aflate uneori în relaþii complicate
de filiaþie între ele – mi se pare a fi în afara oricãrei discuþii.
Cronicile, ºi cele moldoveneºti, ºi cele muntene, din secolul al XVII-lea ºi
de mai târziu folosesc frecvent termenul de casã, cu sensul/sensurile care ne
preocupã în aceste pagini. S-ar pãrea c㠄instituþia” aceasta – dacã îl credem
pe autorul Letopiseþului Cantacuzinesc – a întovãrãºit istoria Þãrilor Române
de la începuturile lor. Descãlecãtorul Radu Negru – zice cronica evocatã mai
 „CASA” 97

înainte – „rãdicatu-s-au de acolo [din Transilvania – nota mea, D.H.M.] cu

toatã casa lui ºi cu mulþime de noroade : rumâni, papistaºi, saºi, de tot féliul
de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviþii, început-au a face þarã noao”.
„Casele” s-au alcãtuit treptat prin distincþii nobiliare ºi posesiuni (patrimo-
niul privat) acordate de voievozi („Domnul face neamurile, domnul le stânge” –
îi va explica mai târziu Constantin Cantemir – prin pana lui Ion Neculce –
unui nemulþumit de „împrospãtarea” abundentã a familiilor boiereºti), gravi-
tând în jurul „casei domnitoare”, intrând apoi în competiþie cu ea (pentru
supremaþie în þarã) ºi între ele (pentru un loc mai înalt în ierarhia internã),
consolidându-se ori „stângându-se” una pe cealaltã. Purcederea dintr-un
strãmoº comun, relaþiile de rudenie, consangvinitatea (din care s-au nãscut –
cum spun învãþaþii francezi – metaforele ascendenþei19) au avut precãdere în
procesele de coagulare. Au fost chiar obligatorii ºi forþa lor a dãinuit.
Dictându-ºi în 1681, înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte,
testamentul, Elina Cantacuzino, vãduvã a rãposatului postelnic Constantin
Cantacuzino ºi veritabil, dar ºi orgolios, „ºef”, în acel moment, al casei
Cantacuzinilor, le cerea fiilor ei sã locuiascã împreunã (reºedinþa comunã
sporind evident coeziunea familiei ºi solidaritãþile), cu soþiile ºi copiii lor, ºi
sã asculte, ca de un „ispravnic”, de stolnicul Constantin, rãspunzãtor ºi
altãdatã de soarta clanului : „Numai el singur sã aibã a porunci tuturor câþi
sã vor afla supt oblastia casii mele, ºi sã ia seama pârcãlabilor, ºi dã dânsul
sã asculte toþi”. Patrimoniul (de la stãpânirea cãruia încã împãrþeala din 1667,
redactatã de Stoica Ludescu, ºi cartea mitropolitului Theodosie Veºtemeanu
din acelaºi an îi excludeau pe Drãghici ºi pe ªerban, însuraþi ºi cãpãtuiþi
încã de tatãl lor ; testamentul din 1681 întãrea aceastã separare : „... iar cei
doi fraþi ce au fost mai mari, Drãghici ºi ªerban, nimic sã nu aibã treabã
acolo, pentru cã fiind ei mai mari ºi ajungând noi vremi mai bune ºi norocite,
fãcutu-le-a soþul meu câºtig bun, cu care câºtig ºi-au fãcut lor osebi sate,
moºii, þigani ºi case de piatrã, unul la Mãgureani, altul la Drãgãneºti...”) va
fi împãrþit numai dacã i se va întâmpla ei moarte în aceastã cãlãtorie. ªi le
mai cerea ceva bãtrâna postelniceasã feciorilor : sã ignore opinia nurorilor
(femeile au avut în Veacul de Mijloc o poziþie coborâtã în Europa ; dar era
vorba ºi de supremaþia consangvinitãþii), sã nu le „asculte cuvintele [...], însã
de ceale proaste ºi vrãjbitoare, care fac fraþilor neviaþã”, sã nu admit㠄nici
sã se mestece iale în vorba voastrã, când veþi avea între voi : au pentru moºii,
au pentru alte trebi ; ce sã-ºi pãzeascã fieºticarea treaba ei”20.
Reglau cumva aceste „case” viaþa membrilor lor, le ritmau existenþa.
Ofereau ºefilor lor un sprijin confortabil, dar le impuneau ºi obligaþii. Într-o
împrejurare anumit㠖 zice Iorga – Ieremia Movilã (care, într-o danie fãcutã
Mãnãstirii athonite Zografu, în preajma morþii, îi va însemna pe câþiva
membri ai casei sale : Nistor Ureche, Cristea, Gheorghe Izlozeanu, Orãº
hatmanul, Dumitrache Chiriþã Paleologul, care þinea pe o varã a Movileºtilor,
Caraiman ceaºnicul [adicã paharnicul], devotaþii Luca ºi Simion Stroici ºi
alþii mai mãrunþi, cei mai mulþi – remarcã acelaºi Iorga – prieteni vechi ºi
siguri, unii chiar rude) a fost obligat sã îºi întindã protecþia ºi asupra casei
lui Simion Movilã, sã ia „în spinare ºi întreaga casã a fratelui sãu : pe
98 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mitropolitul Eftimie, pe logofãtul Dan, pe logofãtul Teodosie, cronicarul lui

Mihai Viteazul, pe spãtarul Ienachi Catargiu, pe logofãtul Fiera ºi o sumã de
egumeni ºi boiernaºi”21. Câteodatã, extrem de rar, responsabilitatea – deloc
uºoar㠖 a îndrumãrii „caselor” ºi-o asumã Doamnele, rãmase vãduve
(„Iar doamna Ducãi-vodã, vãzând aºa, s-au dus cu toatã casa ei la Þarigrad” –
Ion Neculce), dacã nu cumva soþiile de voievod (unele) îºi aveau propriile lor
„case” (puþin probabil) sau dacã situaþia în speþã (una limitã, cãci la Stanbul
o aºteptau primejdii mari : „au început [creditorii – n.m.] [...] º-a o îngrozi,
º-a o închide, º-a o jãcui, care cum puteau, ajungând-o osânda creºtinilor”)
nu este explicatã de cunoscuta energie a soþiei lui Gheorghe Duca.
În interiorul „casei”, nucleul care asigurã coeziunea este constituit de
familia lãrgitã (concept cu care nu toatã lumea este de acord), emitentã ºi a
dispoziþiilor de coagulare (coborârea dintr-un strãmoº comun, cu o amintire
constant întreþinutã, cel care a furnizat, de obicei, numele de familie, certifi-
catul privind vechimea ºi continuitatea ; stema care trimite la aceeaºi antichi-
tate ºi îi adaugã puterea ºi valoarea ; un depozit de prenume pentru bãrbaþi,
utilizate în generaþiile în succesiune ºi ele destinate conservãrii amintirii
primilor purtãtori ºi virtuþilor pe care „istoria familiei” le pune pe seama
acelora ; patrimoniul comun, important pentru menþinerea conºtiinþei înrudirii ;
biserica familiei22), dar ºi a putinþelor de cristalizare a unor „case” sub-
ordonate (cea a lui ªerban ori a lui Drãghici Cantacuzino faþã de casa
„bãtrânului postelnic”, întemeietorul). Din acelaºi nucleu pornesc ºi vectorii
care organizeazã solidaritãþile : de neam (cu ochiri frecvente spre trecut, cãci
în toate locurile stirpea nobilã a fost mai atentã la timpul care curge),
politicã, juridicã, economicã, religioasã. Astfel de solidaritãþi guverneazã
onoarea casei, construct complex ce ne ajutã sã înþelegem de ce îi scria, în
1639, mitropolitul Petru Movilã patriarhului constantinopolitan Kiril Kontaris,
rugându-l sã ridice anatema aruncatã de fostul patriarh Chiril Lukaris
asupra fratelui sãu, Moise Movilã, fost domn al Moldovei, ºi prezentându-i
existenþa nedoritã a sancþiunii ca pe o „chestiune privatã a casei noastre
Movil㔠(„Aliud est quod a Tua Sanctitate obtinere velum in re scilicet privata
nostrae Mohileanae domus...”).
Pe cercuri concentrice în jurul „nucleului” se aºezau rudele (din lista celor
persecutaþi de voievodul Grigore I Ghica ºi de Bãleni ne putem da seama
cam care erau gradele de rudenie ale „cãsaºilor” Cantacuzinilor : „[...] fãcurã
sfat drãcesc de trimiserã la vel-ocnã pe Gheorghie dvornicul, socrul lui
Matei-aga, ºi pre Ghieþea clucerul, socrul lui ªerban spãtarul [...] Iar pre
Mareº banul, ce au fost cuscru cu stari-postelnicul, ºi pre Radul logofãtul,
gineri-sãu, ºi pre cei 4 coconi ai lui : Constantin, Mihai, Matei, Iordache, i-au
pus la oprealã mare, în turnul clopotniþei”), rude mai cu seamã prin alianþã
(precum Neculce – „Atunci, întâmplatu-s-a de eram ºi eu de casa lui Antioh-vodã,
m-au fost pus Mihai-vodã ºi pre mine într-acel izvod, sã mã prind㔠–  ;
Neculce însurat cu fata hatmanului Lupu Bogdan, ce þinea, la rându-i, pe o
sorã a Cantemireºtilor), prieteni, aliaþi, alte persoane aflate în contacte
pasagere cu membri ai familiei (datornici, de regulã). Pe ultimul cerc ar
trebui sã-i plasãm pe slujitori. Sigur cã nu acolo ar fi locul lui Stoica Ludescu,
 „CASA” 99

a cãrui autoidentificare umil㠖 „care au fost slugã bãtrânã la casa rãposatului

Costandin postelnicul” – este preponderent retoricã.
Sã nu-i uitãm pe „ataºaþii” vremelnici ai acestor case. De felul tinerilor fii
de boieri care îºi fãceau ucenicia de curteni pe lângã dregãtori cu experienþã.
Aºa a procedat Miron Costin, care a învãþat tainele politichiei de la Iordache
Cantacuzino vistiernicul. I-a purtat apoi (cronica ne-o spune) o consideraþie
neºtirbitã. Sã acceptãm, deci, cã a fost „om de casa” lui Iordache Cantacuzino.
Se înþelege cã viitorul cronicar locuia chiar în casa vistiernicului („Eram
pururea în casã eu la Iordachie vistiernicul ºi adormisã foarte cu greu
Iordachie vistiernicul de mare scârbã ce avea...”), primea ºi transmitea veºti
(„cându, pre amiadzãnoapte, au dat ºtire de la curte de perirea Ciogoleºtilor
ºi a serdarului. ªi dacã l-am deºteptat, îndatã au dzis : «Au pierit-au cei
boieri ?»”), înregistra reacþii („ªi dacã i-am spus cã au perit, au suspinat greu,
dzicândú : «Ah ! Ce s-au fãcut ?»”, cãci marele vistiernic insistase, „stãtuse”,
precaut, „sã nu piaie” Ciogoleºtii). Cu sprijinul acestor „case” unde se aflau
mereu persoane sau grupuri influente, se putea urca pe scara rangurilor. Aºa
a gândit, de pildã, Staicu Meriºanu, viitorul uneltitor contra lui Brâncoveanu :
„Deci Mareº banul, fiind om de casa boiarilor Cantacozineºtilor, cu mijlocul
lor au tras ºi pã Staicu mai la cinste ºi la boierie, fiind Mareº vister mare, pã
Staicu l-au fãcut logofãt la visterie, apoi ºi vister al treilea ajunsese” (Radu
Greceanu).
Aventurile acestor „case” în Veacul de Mijloc românesc par a fi fost mai
degrabã dramatice. Participãrile la „preumblãrile” voievodale („Deci având
domniia rãsuflu dupã ce toate poruncile le împlinise, dupã obiceiul ce avea
primãvara, la luna lui mai a ieºi în preumblare, mers-au, cum ºi alte dãþi, la
satul mãrii-sale Obiléºti, cu toatã casa mãrii-sale ºi cu boierimea...” – Radu
Greceanu), uneori împreunã cu toat㠄curtea” ºi cu „altã boierime”, ori
deplasãrile, fãcute cu curtea, de la o reºedinþã la alta („[...] a doao zi de
praznicul Sfântului Nicolae, au purces mãriia-sa cu toatã casa ºi cu toatã
curtea mãrii-sale de au venit la Bucureºti, unde, întrându cu alai dupã
obiceiu, ieºit-au ºi aga acela cu caftanul înaintea mãrii-sale...” – Radu Greceanu),
închipuiau mai degrabã rare momente de liniºte. Neobiºnuite chiar. Obiºnuite
erau preocupãrile tensionate („plângere ºi tânguire era de doamnã-sa Elena
[soþia lui Petru Rareº – nota mea, D.H.M.] ºi de fiii sãi de Iliaºu ºi de ªtefan
ºi fiicã-sa, Roxanda ºi de alþi cãsaºi...” – Grigore Ureche), traversãrile momen-
telor cruciale (cum ar fi obþinerea învestiturii ca domn, când „casa” – observa
De la Croix, secretar al ambasadei franceze la Stanbul – fãcea corp comun cu
ºeful ei postulant : „[Domnul] îºi formeazã un cortegiu cât mai numeros ºi
mai bine rânduit dintre rudele ºi toþi prietenii sãi, care nu pregetã de a
desfãºura ostentativ în aceastã întâlnire tot ce orgoliul grecesc are mai de
preþ, pentru a cinsti pe prietenul lor ºi a se satisface ºi pe ei”) ori dificile ºi
inventarierea pierderilor („rãmâind mãriia-sa împreunã cu toatã casa mãrii-sale
ºi toate rudele la aceastã întristãciune ºi mâhnire” [Radu Greceanu], cãci
murise Doamna Stanca, mama lui Constantin Brâncoveanu), replierile stra-
tegice, încãrcate de frisoane („Atuncea, pre acea vreme, era ºi Costandin
Cantacuzino stari-postelnicul, cu toatã casa lui, ºi cu gineri-sãu, Panã Filipescu
100 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

biv-vel-spãtar, iar cu casa lui, la satele lor de la munte, pre apa Praovei...” –
Letopiseþul Cantacuzinesc), manevrele de salvare din situaþii critice („ªi
vãdzândú atâta mulþime [Alexandru Iliaº – nota mea, D.H.M.], nu s-au
apucatú de nemicã, numai de grijea sã hãlãduiascã cu casa sa de gloate” –
Miron Costin), retragerile precipitate dincolo de hotare („cã atunce au gãsit
[ªerban Cantacuzino – nota mea, D.H.M.] vreme bunã de fugã, ºi s-au dus cu
toatã casa lui ºi cu tot neamul lui Cantacozoneºti” – Ion Neculce), plecãrile
în pribegie („ªi aºa, Vasilie-vodã trecândú Nistrul cu o samã de boieri, anume
Toma Cantacuzino vornicul, Gheorghie-hatmanul, Iordachie-visternicul ºi
cu câþi boieri mai era strânºi de casa lui...” – Miron Costin) sau pe drumul,
uneori fãrã întoarcere, al Istanbulului („ci aceste doo pricini vãzându-le el
[ªtefan Cantacuzino – nota mea, D.H.M.] cã nu le va putea scoate la cale
bunã, au plecat capul sã meargã la împãrãþie ºi s-au gãtit cu toatã casa lui,
ºi cu tatã-sãu Costandin stolnic, ºi s-au dus la Þarigrad, domnindu numai
doi ani” – Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti). Membrii „caselor” trebuiau
sã se fereascã de voievozii rãu dispuºi („Deci aceste doao pricini [...] aþâþarã
pe Grigorie-vodã [Grigore I Ghica – nota mea, D.H.M.] cu mare mânie asupra
casii lui Costandin postelnicu” – Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti) ºi de
casele rivale, mai cu seamã când acestea erau sprijinite de putere. Începeau
atunci persecuþiile, arestãrile („Închinându-se lui toþi [Grigore I Ghica, la a
doua domnie – nota mea, D.H.M.], fãcurã sfat drãcesc cãtre turci de prinserã
pre Mareº banul, i Gheorghe dvornicul, i Radul logofãtul Creþulescu, i Mihai
Cantacuzino spatarul, i Gheþea clucerul, i Stoian comisul. Iar ªerban
Cantacuzino spãtarul au scãpat din mijlocul lor. ªi aciiaºi porunci Gligorie-vodã
cu acei rãi boiari ai lui Gheorghe dvornic Bãleanul de au prins pre toþi fraþii
lui ªãrban spãtarul : Costandin stolnicul, i Matei aga, i Iordache postel-
nicul...” – Letopiseþul Cantacuzinesc), presiunile („ªi déderã acestor boiari
mare strânsoare, fiind unii închiºi în turnul dã pre poarta de jos, alþii în
temniþã...”), extorcãrile („Atuncea ºi boiarii s-au însoþit cu grecii ºi, în tainã,
fãrã ºtirea lui Gligorie-vodã, apuca pre toþi câþi ºtiia cã au rãzimat în casele
acestor boiari ºi pre slugile lor, de-i prãda ºi împãrþea banii adins ei-ºi. O, ce
foc neastâmpãrat bãga în casele lor ! Multe case au pustiit...”), omorurile
chiar („Iar când au fost la mai 11 dni, leatul 7181, trimis-au Gligorie-vodã de
au omorât pre Gheorghe, socrul lui Matei aga, fiind închis la mãnãstirea din
Tismana”). ªi totul cu un singur þel : „Cã toatã pizma lor era mai vârtos ca sã
surpe casa rãposatului Costandin postelnicul. Cã nu sã sãtura de sângele lui
[din porunca lui Grigore Ghica, Constantin Cantacuzino fusese ucis la
Mãnãstirea Snagov – nota mea, D.H.M.], ci ºi acum tare sã nevoia ca sã
omoare ºi pre feciorii lui”. Urmãrindu-i pe Cantacuzini, Bãlenii ajung la
performanþe incredibile – întemniþaþii erau bãtuþi zilnic „pre talpele picioa-
relor”, „ºi-i spânzura de mâini cu sfoarã”, „ºi-i muncea în tot felul”. Cutremurat,
cronicarul rãsfoieºte istoria ºi nu le gãseºte chinuitorilor alte alãturãri decât
pe împãraþii persecutori ai creºtinilor – Maximian ºi Diocletian.
Eºecul politic ºi cãderea (inclusiv economicã) ale unei „case” puteau fi
condiþionate multiplu. Lipsa de ºansã a Movileºtilor lui Ieremia (cu o „cãdere”
oficializatã de bãtãlia de la Drãcºani din 1615, când cei din neamul Nãsturel,
 „CASA” 101

participanþi la luptã, ºi-au procurat – îi va spune Udriºte mai târziu mitropolitului

Varlaam – un exemplar al cãrþii De imitatione Christi de Thomas a Kempis)
cronicarul Miron Costin o pune ºi pe seama prea marilor ambiþii ºi a „rãutãþii”
Doamnei Elisabeta, soþia voievodului : „La aceastã ocarã au sositú casa lui
Ieremiei-vodã ºi poate hi pentru rãutãþile ei, cã era fâmeie rãpitoare, precum
spunú, ºi de vreme ce au otrãvit pe cumnatu-sãu, pre Simion-vodã (de va hi
aºea), ºi de frica lui Dumnezeu depãrtatã”. Starea permanentã de veghe ºi
combaterea pentru interesele „casei” ar fi trebuit sã fie însuºirile de cãpe-
tenie ale celor înregimentaþi în aceste structuri (care aveau ºi o „etic㔠a lor).
O combatere care sã includã ºi ideea de sacrificiu. Nici jertfa pe care ºi-a
impus-o Stoica Ludescu – închis, împreunã cu alþi partizani ai Cantacuzinilor
la „vel-ocn㔠ºi „uitat” acolo : „ºi Stoica logofãtul au rãmas în ocnã”, „Iar
Stoica logofãtul au rãmas acolo” –, dar sã nu uitãm cã aga Constantin
Bãlãceanu (cel pe care cronicarii brâncoveneºti îl cred „fantast” ºi „buiguitor
de gânduri”), ginerele lui ªerban Cantacuzino, ºi-a dat viaþa pentru întro-
narea cumnatului sãu Gheorghe (un rãzboi privat, totuºi), iar un Vãcãrescu
ºi-a aºezat gâtul sub sabia cãlãului de la Stanbul, împreunã cu socrul sãu,
Constantin Brâncoveanu, ºi cu fiii aceluia, cumnaþii lui.
Solidaritatea ºi fidelitatea erau regulile fundamentale (prin care se con-
cretiza ºi acea „etic㔠specificã de care vorbeam mai sus) ale funcþionãrii
„casei” (cu toate consecinþele ce derivau din aceste opþiuni – observa Anton
Maria del Chiaro referindu-se la Brâncoveni ºi la Cantacuzini, dup㠄ruptur㔠:
„Cine era devotat unuia nu era prea bine vãzut de celãlalt”), principiile
existenþei acestor sisteme de relaþii care alcãtuiau grupãrile cu pricina.
Uneori, de la aceste principii se mai abdica : „Þinea domniia pre atunce la
Ardealú Bator Jigmontú ºi, aflândú vréme pre voie a supunere þara cãtrã
sine, s-au agiunsú cu boierii lui Aron-vodã, carii era de casa lui, cã li sã urâsã
ºi lor cu faptele lui Aron-vodã, anume ªtefan Radul-vornicul ºi Rãzvanú
hatmanul. ªi cu ºtirea lor au trimis oºti Bator ºi l-au luat pre Aron-vodã cu
toatã casa lui ºi l-au dus la sine la Belgrad, unde ºi º-au fârºit viiaþa”. A scris
aceste vorbe Miron Costin, cel ce ºi-a fãcut ucenicia de curtean în casa lui
Iordache Cantacuzino. Fraþii Toma ºi Iordache Cantacuzino l-au sprijinit pe
Vasile Lupu. Când a început, însã, conflictul lui Vasile Lupu cu Gheorghe
ªtefan, Miron Costin se afla în tabãra celui de-al doilea. Traducea din polonã...
 „Rodul” ºi „neamul”

Am schiþat undeva într-un capitol al acestei cãrþi genealogia lui Matei

din Brâncoveni. O voi relua aici, fãrã sã insist, dar urcând în timp cãtre cei
nãscuþi din David postelnicul, tocmai fiindcã vreau sã zãbovesc puþin în
preajma acestui neam, care a gãsit – a avut ºtiinþa sã gãseasc㠖 toate datele
pentru a se impune în istoria Þãrii Româneºti vreme de câteva secole.
Preocuparea pe care Constantin Brâncoveanu a arãtat-o, ºi în existenþa sa
pre-voievodalã (grij㠄privat㔠ce nu poate fi viciatã de poziþia sa de mare
dregãtor), ctitoriilor înaintaºilor (refaceri ale clãdirilor ºi ale programelor
iconografice) indicã o înþelegere exactã a procesului de constituire a grupului
(neamul, într-una dintre semnificaþiile înregistrate de dicþionarele limbii
române, reprezint㠄totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau
prin alianþã”) ca instituire a unui sistem de relaþii. La Arnota, mãnãstire pe
care Matei Basarab o ridicase (poate chiar foarte devreme, prin 1622-1623,
când era doar paharnic23, oricum înainte de 1637) pe locul unei biserici de
lemn ctitorite de tatãl sãu, vornicul Danciu din Brâncoveni, în tabloul votiv,
Constantin Brâncoveanu îl putea vedea pe Detco, mare armaº, cel însurat cu
Calea, strãmoº al lui Matei Basarab, ºi pe abia pomenitul Danciu, dar ºi pe
înaintaºii sãi Preda vornicul, care îi era bunic, ºi Papa postelnicul, tatãl sãu.
O veritabil㠄galerie brâncoveneascã”24, cu câteva elemente cu funcþii impor-
tante în organizarea „grupului”.
Zisul Detco din Brâncoveni, nepot de fiu al banului Detco, a fost tatãl
Mariei, cea care s-a mãritat cu Vâlsan din Caracal, fiu al marelui postelnic
Marcea ºi al Margãi (zis㠄cea bãtrânã”), fiicã a lui Pârvu Craiovescu ºi sorã
cu Neagoe Basarab. Prin descendentul Margãi (numele s-a pãstrat în neam ; pe
una din verele primare ale vornicului Danciu din Brâncoveni, tatãl lui Matei
din Brâncoveni, o chema Marga) „dunga rodului” (cum va pune Brâncoveanu
sã se scrie la Hurezi, utilizând un termen care însemna ºi „familie, neam,
viþã”25) urca spre Craioveºti, cãtre Pârvu (cel însurat cu Neaga din Hotãrani)
ºi cãtre fraþii lui : marele ban Barbu (harnic ctitor de lãcaºe de închinãciune
în Oltenia ; el însuºi se va cãlugãri luând numele de Pahomie), Danciu, cel
care prin soþia sa Hrusana, fiica pârcãlabului Gherghina, se va înrudi cu
Vlad voievod Cãlugãrul, ºi Radu, tatãl Margãi (sau Mariei), care se va mãrita
cu un ªerban, mare ban, din Izvorani ºi va fi strãmoaºa domnului Radu
ªerban. Acestea ar fi drepturile „genealogice” în virtutea cãrora aga Matei
din Brâncoveni (fiu al vornicului Danciu, cel mort în 1595 ºi îngropat în 1646,
la Mãnãstirea Arnota, de fiul Matei, dupã ce trupul lui fusese înmormântat
o jumãtate de secol la Alba Iulia26) ºi-a zis, când a urcat pe tronul Þãrii
Româneºti, Basarab. Matei era strãnepot de fiu al Margãi ºi, fireºte, strãnepot
de sorã al lui Neagoe Basarab (filiaþie cunoscutã, am vãzut, de Udriºte Nãsturel).
 „CASA” 103

Strãbunicul lui Constantin Brâncoveanu, pe care îl chema David, s-a

însurat cu o Marie, care era varã primarã cu Matei Basarab, fiindcã, în afara
lui Matei, vornicul Danciu a mai avut doi bãieþi, pe Detco ºi pe Radu postelnicul,
iar Maria cea mai sus pomenitã era fata lui Radu, fãcutã cu Neaga din
Goleºti. Preda din Brâncoveni îi era, deci, lui Matei Basarab nepot, rudã
apropiatã (stãpâneau ºi niºte moºii împreunã), ºi, însurat cu Pãuna, fiica
marelui vornic Papa Greceanu, a fost cumnat cu Radu Buzescu, mare vornic
ºi el, ºi nepot lui Ivaºco din Goleºti, având acelaºi rang. I-a dat fiului numele
socrului ºi, printr-o izbutitã miºcare strategicã, l-a însurat cu Stanca, fiica
postelnicului Constantin Cantacuzino ºi nepoatã a lui Radu voievod ªerban.
ªi postelnicul Papa Brâncoveanu (cel ucis de seimenii rãsculaþi) a cãutat
pentru fiul sãu Constantin (i-a fost dat sã poarte numele bunicului matern)
o „consolidare” voievodalã ºi l-a cãsãtorit cu Maria, fiica lui Neagu postelnicul,
fiul lui Antonie vodã din Popeºti, om de „casa” Cantacuzinilor. Constantin
Brâncoveanu (care a mai avut doi fraþi, pe Matei, mort de tânãr, ºi pe Barbu,
persoanã plinã de calitãþi, cu ºlefuire cãrturãreascã, care a murit în capitala
Imperiului Otoman ºi ºi-a aflat locul de veci în biserica Mãnãstirii Brâncoveni)
se trãgea, prin urmare, din Neagoe Basarab (Maria, fiica lui Radu postelnicul,
era strãnepoatã de fiu a Margãi „celei bãtrâne”). La a ºaptea generaþie. ªi ºi-a
zis Basarab.
Cei care au conceput proiectul dinastic ºi genealogic (îl voi comenta mai
jos în aceastã carte) de la Mãnãstirea Hurezi – „dunga cea mare [numeroasã],
bãtrânã [anticã] ºi blagorodnã [nobilã] a rodului ºi neamului...” – au vrut sã
respecte ºi istoria, dar sã întrebuinþeze ºi limbajul aluziv al legendei. Astfel
cã, în galeria voievozilor, inscripþia imaginii lui Neagoe Basarab vorbeºte
despre ascendenþa sa Craioveasc㠖 „Io Neagoe Basarab Voevod feciorul
Pârvului vel vornic Craiovescul...” –, dar în acelaºi ºir de chipuri ilustre
figureazã ºi Basarab Laiotã, cel mai vechi vlãstar legitim „de care se leagã
spiþa Brâncovenilor prin femei”27. Chiar dacã în imagine ar fi trebuit sã
aparã Basarab al II-lea cel Bun, tatãl lui Basarab cel Tânãr Þepeluº – dupã
unii cercetãtori tatãl natural al lui Neagoe –, trimiterea este semnificativã ºi
în concordanþã cu ideea de „bãtrâneþe” ºi „blagorodnicie”. „Dunga” ar fi fost
oricum glorioasã, cãci Craioveºtii se înrudeau ºi ei, pe o îndepãrtatã linie
femininã, cu Basarabii28...
 Strategii de împãmântenire a unor alogeni,
capabile sã atingã excelenþa :
cazul Cantacuzinilor

Înaintaºii

„Ascendenþii” – cum le spun genealogiºtii – au funcþia precumpãnitoare în

definirea neamului. Cu deosebire cel despre care vreau sã scriu câteva
rânduri, Mihail Cantacuzino, necontestatul – datoritã puterii ºi influenþei
sale la Stanbul – „prinþ al grecilor” din secolul al XVI-lea, cel care prin 1566
(când avea cincizeci de ani ºi mai bine) devenea arendaº al sãrii ce se extrãgea
din lacul de la Anhial (unde ºi-a înãlþat un palat somptuos), de lângã Marea
Neagrã (lac ce seca vara ºi dãdea la ivealã depozite imense de sare), dupã ce
fusese „mare vameº”, avusese adicã în arendã vãmile împãrãþiei. L-a pus
mai mare al sãrii marele vizir Mahomed Socoli ºi tot el i-a scornit ºi supra-
numele care avea sã-l facã celebru. Socoli i-a zis ªeitan-oglu, ªeitanoglu, –
„fiul Satanei”, datoritã numeroaselor abilitãþi prin care se pricepea sã facã
bani. Niºte bani pe care acest negustor coborâtor din viþã împãrãteascã (se
înrudea cu familia Cantacuzinilor din Peloponez29) se pricepea sã-i ºi folo-
seascã foarte bine „subvenþionându-ºi” protectorul, investindu-i, achiziþio-
nând o putere aproape nelimitatã între conaþionali ºi folosind-o câteva decenii,
amestecându-se în afacerile Patriarhiei Ecumenice ºi în acordarea domniilor
Þãrilor Române.
Tot dintr-o þarã româneascã (spaþiu spre care privea cu insistenþã, în
urma unor analize probabil), din Valahia, Mihail ªeitanoglu – care mai fusese
însurat, cãci avea un fiu – a vrut sã-ºi ia ºi nevasta. ªi s-a oprit asupra
Mariei, fiicã a Chiajnei, cea pe care Petru Rareº o dãduse dupã voievodul
muntean Mircea Ciobanul. Cãsãtoria cu foarte tânãra Maria, sorã a lui Petru
cel Tânãr, „nu þinu – zice Nicolae Iorga – mãcar cât drumul de la Bucureºti
pînã la Anhial. Maria-ºi gãsi bãrbatul din cale afarã de bãtrân, ºi în ochii ei
se înfãþiºã ca un om urât, acela despre care Gerlach, un preot bãtrân, ce
judeca altfel decât o fatã tânãrã, scria, vãzându-l în mijlocul alaiului sãu pe
un cal acoperit cu un bogat valtrap negru – cã «e un bãtrân plãcut la vedere» :
ein alter und anzuchen lustiger Mann. Oameni trimiºi de Chiajna urmãrirã
pe mirele fãrã voie ºi întoarserã înapoi spre Curtea lui Petru-vodã, fratele
miresei, zestrea ºi, împreunã cu dânsa, pe aceea care o adusese”30.
Se va însura, totuºi, Mihail Cantacuzino, fiindcã la moartea sa va lãsa doi
fii – cãrora le-a dat nume ce amintesc de împãraþii Bizanþului, în afara
bãiatului fãcut cu cea dintâi soþie.
 „CASA” 105

A venit însã anul 1576, când Mihail Cantacuzino, mai încrezãtor ca niciodatã
în bunul mers al afacerilor sale ºi în sporirea influenþei, a ajuns la Edicule.
I se puneau în seamã administrarea incorectã a exploatãrilor de sare ºi banii
pe care îi datora sultanului. Înalþi funcþionari turci furã însãrcinaþi cu
aceastã anchetã. Din închisoarea Celor ªapte Turnuri (unde se pare cã a fost
întemniþat împreunã cu fiul sãu, Andronic), fioroasã ca faimã, „Fiul Satanei”
a ieºit, depunând cauþiunea cerutã, dar nu a scãpat ºi de investigaþii. Puterea
sa de lider – influent pe lângã Înalta Poart㠖 al comunitãþii greceºti nu se
diminueazã. ªeitanoglu îºi folosea cu pricepere banii obþinuþi din afaceri ºi
faima de descendent al Cantacuzinilor de viþã împãrãteascã. Erau convinºi
contemporanii de aceast㠄coborâre” ºi grecul abil profita din plin de imaginea
întreþinutã cu ºtiinþã. „Se pleacã înaintea lui ca înaintea unui rege” – scria
un german, încredinþat de veridicitatea înrudirii –, „îl cinstesc ca pe un
principe”, îl numesc „speranþa neamului grecesc”, „principele grecilor de
astãzi”, „stâlpul creºtinilor”31, îºi pun nãdejdi în el. Iar grecul se simte flatat,
îºi savureazã forþa, îl umileºte pe patriarhul ecumenic (îºi mai fãcuse o casã
ºi în vecinãtatea Patriarhiei). Gândurile lui urcau în zone înalte, iar „ieºirile”
cotidiene erau pline de fast. Cãuta înrudiri în cercurile înalte ale grecilor.
Pentru Andronic, fiul lui cel mare, a ales-o pe fata lui Iacob Ralli ºi aceasta
i-a adus în casã o zestre impresionantã. Nu se sfia sã-ºi afiºeze bogãþia, dar,
dupã ce a plãtit datoria ce i se pusese în seamã, („pe drept sau pe nedrept” –
Nicolae Iorga), în 1576, devenise ceva mai precaut.
Reclamaþiile care se adunau, însã, împotriva lui, amestecul rãuvoitor al
hanului tãtarilor, instabilitatea din Þãrile Române (ce periclita serios secu-
ritatea alimentarã a Istanbulului) au fãcut ca padiºahul sã nu-ºi mai consulte
vizirul – favorabil grecului – ºi l-a condamnat pe Mihail Cantacuzino. Capigiii
împãrãteºti l-au gãsit în reºedinþa lui de la Anhial ºi l-au strangulat, fãrã a-l
mai lãsa sã se confeseze preotului sau sã-ºi facã testamentul. ªeitanoglu a
fost spânzurat în ziua de 8 martie a anului 1578. Averea lui – „haine de aur,
de catifea ºi de mãtasã, cu nasturii de pietre scumpe, juvaiere vechi ºi nouã,
perdele scumpe, covoare rare, cãrþi pe care ºi le smulgeau cunoscãtorii greci
ºi strãini”32 – se vindea la licitaþie la Stanbul un an mai târziu, în mai 1579.

Andronic Cantacuzino – frate, zic unii cercetãtori, cu Iane banul ºi cu

Tudora, mama lui Mihai Viteazul33 – apare în actele româneºti ca mare
vistiernic în 1591 (a deþinut acest rang de la 1 iunie 1591 pânã la 28 mai
1592 ; apoi, iarãºi, în iulie 1592). Mare ban l-a fãcut Mihai Viteazul în 1593
prin noiembrie, aºa cum apare ºi la Nicolae Iorga 34, care este de pãrere cã la
rangul de mare vistiernic îl înãlþase ªtefan Surdul, care se poate sã-i fi fost
ginere, la fel ca ºi – este o presupunere – Aron Tiranul, domnul Moldovei.
Andronic Cantacuzino, fostul bancher stanbuliot, a avut o înrâurire hotãrâ-
toare în numirea ca domn al Þãrii Româneºti a lui Mihai Viteazul. „M-am
îndârjit ºi eu – îi va scrie el lui Petru ªchiopul, domnul Moldovei – ºi am
fãcut pe banul Mihai domn al Vlahiei. Am judecat cã el este mai bun decât
ceilalþi ºireþi de bei, care nu aratã nici un semn nici de la tatã, nici de la
mam㔠ºi cã Mihai „este vrednic sã pãstoreascã un popor”35. Putea sã obþinã
106 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

aceastã numire, pentru c㠖 aºa cum preciza într-o epistolã patriarhul

Ieremia al II-lea, instalat în jilþul ecumenicilor de Mihail „Fiul Dracului” –
Andronic „are acum trecere mare la împãrãþie”.
Am zãbovit asupra acestui „început” pentru cã, aºa cum spunea Nicolae
Iorga, „cu aceasta intrã Cantacuzinii în boierimea româneascã, de soarta
cãreia hotãrâserã adeseori pânã atuncea, fãrã sã fi încheiat legãturi durabile
de familie cu dânsa sau sã fi trãit în mijlocul ei”36.
I-a fost fidel Andronic lui Mihai Viteazul, i-a înþeles linia politicã ºi a
încercat sã-i fie util. Voievodul l-a înãlþat între marii dregãtori ai Þãrii
Româneºti, fãcându-l – ziceam – mare ban în 1593. A mai fost mare vistiernic
între decembrie 1599 ºi iulie 1600, sub Nicolae Pãtraºcu. A semnat, alãturi
de ceilalþi mari boieri, jurãmântul de credinþã faþã de împãratul Rudolf
al II-lea, în 1598, iar un an mai târziu numele lui apare ºi între cei care auten-
tificau tratatul încheiat cu Andrei Báthory. Prin 1600, Andronic Cantacuzino
era de pãrere cã Þara Româneascã trebuie sã încheie pace cu turcii, dar un
an dupã aceea, în 1601, la 8 septembrie, îl aflãm menþionat, pe prima poziþie,
între boierii care trebuiau sã primeascã scrisori de la Viena. Mihai Viteazul
l-a tratat întotdeauna pe Andronic cu multã consideraþie. L-a numit, în vara
lui 1600, între boierii ispravnici care urmau „sã þie” Moldova în absenþa
domnului, iar în toamna aceluiaºi an l-a trimis ca sol la turcii de la Giurgiu,
cãci stãpânea bine limba turcã ºi era abilitat sã negocieze.
Se cunosc puþine lucruri despre moartea acestui grec pe jumãtate împã-
mântenit (a ridicat ºi o mãnãstire în þinutul Buzãului). Iorga evocã o mãrturie
târzie (consemnatã de acel Mihai Cantacuzino din veacul al XVIII-lea, care
a scris Ghenealoghia Cantacuzinilor) a voievodului Mihai Racoviþã (care se
socotea tot descendent al Cantacuzinilor), potrivit cãreia Andronic ar fi fost
arestat ºi dus la Istanbul (nu se ºtie din ce pricinã) ºi, întrucât a refuzat sã
primeascã legea lui Mahomet, ar fi fost omorât. Copiii lui, cinci la numãr, au
fost salvaþi de niºte oameni buni la suflet ºi trimiºi în insula Creta, unde
locuia o sorã a tatãlui lor37.
„Aserþiunea lui Racoviþ㠖 era de pãrere Nicolae Iorga – pare foarte
probabilã.” ªi cautã apoi în informaþiile privitoare la Cantacuzini argumente.
Pare chiar a le gãsi.
Fiul cel mare al lui Andronic, Constantin, va deveni mare postelnic al lui
Matei Basarab ºi, ascultându-l pe vodã, o va lua de nevastã pe Elina, fiica lui
Radu ªerban. Din însoþirea lor se va naºte puternica familie a Cantacuzinilor
din Þara Româneascã. Un alt fecior al lui Andronic, Mihail, nu va pãrãsi
Istanbulul. Fiul sãu, Dumitraºcu, va face carierã întâi în Þara Româneascã
ºi va ajunge apoi domn al Moldovei. Toma ºi Iordache Cantacuzino, alþi doi
fii ai lui Andronic, vor trece în Moldova, punând acolo temeliile unei alte
ramuri cantacuzineºti. Dimitrie, tot fiu al lui Andronic, va ajunge în Crimeea,
unde va trece la mahomedanism38.
 „CASA” 107

Postelnicul Constantin Cantacuzino

sau exemplaritatea prestaþiei

Când Stoica Ludescu (autor acceptat de mulþi cercetãtori pentru Letopiseþul

Cantacuzinesc) s-a aºezat sã redacteze – folosind versiuni mai vechi, compilând
ºi montând – Istoria Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii
creºtini, familia Cantacuzinilor din Valahia, întemeiat㠖 ziceam mai sus –
de Constantin, fiul lui Andronic, era de mult una româneascã. Aºa se face cã
acest cronicar, aflat în slujba unei familii de cea mai autenticã sorginte
elenã, dezlãnþuie o campanie „antigreceasc㔠(de alãturat, poate, doar celei
imaginate mai târziu de Ion Neculce) în temeiul unei opoziþii tranºante
dintre autohtoni ºi venetici, între cei ce cautã sã protejeze interesele naþio-
nale (voinþã afiºatã cu patos de Stoica Ludescu : „mai vârtos boiarilor, cãci
nu-i lãsa de tot în voia lor sã mãnânce ºi sã prade þara”) ºi „grecii þarigrã-
deni”, încãrcaþi de apetituri, descinºi de obicei în compania unui voievod, la
fel de hãmesit, care îi apãra, netezindu-le principalele cãi de acces. Dar mult
comentata „grecofobie” a lui Stoica Ludescu nu era decât exteriorizarea unei
vehemente antipatii nutrite faþã de niºte competitori pe care un „suflu” ieºit
din comun ºi lipsa oricãror scrupule îi fãceau de temut. Ei devin incarnãri
ale tuturor pornirilor detestabile, adevãrate nãpaste pe capul þãrii, periculoºi
în primul rând prin insaþiabilitate. Ofensivi, ei uzeazã adesea de mijloace
radicale ºi îºi suprimã adversarii. Singurul raport care se stabileºte între
grecii venetici ºi þara care îi adãposteºte vremelnic este – spune cronicarul,
mânuind abil pârghiile potrivite – cel de freneticã extorcare, de spoliere
condusã cu inventivitate.
De partea cealaltã a baricadei, personajele apropiate sufletului sãu,
Cantacuzinii, se întrec în a presta servicii de inestimabil folos obºtesc.
Ei sunt „boiari”, „moºneni”, „cu case ºi cu olate” (în þarã), „ca ºi alþi boiari”.
Este firesc, deci, ca ei sã se considere ºi sã acþioneze (eminent, exclamã
cronicarul) ca niºte oameni ai pãmântului. Observând cã distincþia acutã de
care vorbeam aici îºi aºazã fondul, sã constatãm cã ceea ce „localizeazã”,
„autohtonizeaz㔠ºi legitimeazã integrarea este patrimoniul privat. Proprie-
tãþile – „case”, „olate” – definesc, stabilizeazã ºi identificã. Ziºii boieri (acest
apelativ, folosit consecvent, este ºi el o marcã a aderenþei) devin „moºneni”,
moºtenitori adicã, ei primesc niºte bunuri ce alcãtuiesc proprietãþi ereditare,
se plaseazã ºi în acest fel într-o serie localã, au aceleaºi drepturi ca ºi alþii.
Textul lui Ludescu nu lasã impresia cã autorul ar cãuta ºi alte soluþii de
„împãmântenire”, de obþinere a „indigenatului”, de „înnobilare” a Cantacuzinilor
prin integrare ºi prin ascendenþi locali. „Basarabismul” de care s-a vorbit
mult, prezent în letopiseþ, ce e drept, nu depãºeºte – scriam cândva39 –
limitele pãrþii compilate. Acest „cult al primilor domni” nu este, cred, o
elaborare a lui Stoica Ludescu, satisfãcut, se vede, de indigenatul descris în
termenii de mai sus, ci aparþine unora dintre antecesori – probabil autorului
cronicii lui Matei Basarab, compilator totodatã, se pare, al secvenþelor
anterioare.
108 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Venit în Valahia prin 1629 poate (dacã nu cumva mai devreme, în 1624
sau 1625), dintr-un exil cretan cum s-a crezut o vreme, ori sosit din Moldova,
verosimil, cum propun cercetãrile, mai noi, Constantin, fiul cel mare al lui
Andronic Cantacuzino, a fost însurat de Matei Basarab (voievod în timpul
cãruia grecul a fãcut carier㠖 sub el a primit rangul de mare postelnic,
veritabil „supranume” apoi – ºi pe care l-a slujit cu credinþã) cu Elina, fiica
lui Radu vodã ªerban, ºi ea întoarsã dintr-o pribegie central-europeanã.
Prin aceastã alianþ㠄exogamic㔠(strategie sigurã, soluþie practicatã de
toþi aceºti venetici, ne spune ºi Neculce într-o diatribã antigreceascã : „Oh !
oh ! oh ! sãracã Þara Moldova ºi Þarã Munteneascã, cum vã pitreciþi ºi vã
dezmerdaþi cu aceste supãrãri, la aceste vremi cumplite, ºi fãr’ de milã de
stãpânii noºtri, care singuri noi þ-am poftit ºi þ-am aflat ! Nu ne sãturãm de
domni de þarã, nici de mãritat fetele dupã pãmânteni, ci dzicem cã-s proºti ºi
sãraci. ªi alergaþi la cei strãini, greci, de-i apucaþ cari di cari sã vã fie gineri,
cã-s cilibii ºi bogaþi, ºi le daþi moºii ºi-i puneþ în capul mesii. Iatã la ce am
vinit !”), fiul lui Andronic Cantacuzino obþinu nu doar integrarea, împãmân-
tenirea, ci ºi o avere considerabilã (Elina i-a adus ca zestre partea care îi
revenise din imensa avere a lui ªerban din Coiani ºi moºiile, ce i se cuveneau
din partea mamei, ale boierilor din Mãrgineni) care îi legitima confortabil
identitatea româneascã. Se pune întrebarea dacã, fãcând aceastã cãsãtorie,
Constantin Cantacuzino a realizat o „hipergamie”, însoþirea, adicã, cu o fatã
superioarã ca rang ºi ca avere. Din punctul de vedere al dobândirii unui
patrimoniu considerabil – da, fiindcã bogãþiile lui Mihail ªeitanoglu, pe care
Andronic le-ar fi putut moºteni, fuseserã scoase la mezat cândva la Stanbul.
Cred, însã, cã putem defini drept „hipergamie” aceastã alianþã ºi sub raportul
palierului social pe care se aflau partenerii. S-ar putea spune cã, dându-i-o
pe Elina de nevastã, Matei Basarab îi gãsise celui ce cobora din „viþã împãrã-
teasc㔠o soaþã pe potrivã. Pretenþiile Cantacuzinilor de a fi consideraþi
descendenþi ai trecuþilor bazilei nu erau necunoscute românilor. Dar aceastã
„nobilitate”, vagã oricum ºi defectuos circumscrisã, în stare sã impresioneze
în Fanar, nu era capabilã, cred, sã stârneascã mari emoþii în rândurile
aristocraþiei româneºti. Elina era, totuºi, fiica lui Radu vodã ªerban.
Distincþia neamului cãruia îi aparþinea Elina (care era, între români, una
supremã, cãci neamul era al Basarabilor) Iorga o descria (cu erori, cãci este
vorba de o carte apãrutã în 1905) astfel :
„Încã de la 7081 [1572-1573], fiind postelnic, fãcea, împreunã cu mamã-sa,
Anca, o danie mãnãstirii Goleºtilor, Vieroºul [...]. Anca, sorã cu postelnicul
Marcea, era, cred, o fatã nelegitimã a lui Basarab Neagoe, cãci nepotul ei de
fiicã, ªerban, ajuns domn ca Radu-vodã ªerban, în 1601, îºi zice [...] nepot al
lui «Basarab Voievod» (el numi Basarab pe fiul sãu, care nu trãi însã decât
prea puþin [...]. Despre Anca se mai spune cã «era din Craioveºti”, ceea ce se
explicã ºi prin aceea cã mama lui Basarab Neagoe, Neaga, era sorã cu
Craioveºtii (Barbu, Pârvu ºi fraþii lor). I se zicea Bãneasã, ºi cred cã soþul ei
fusese Barbu Craiovescu, ºi nu fostul vornic, apoi banul ªerban din 1539,
rãsculat împotriva lui Radu Paisie [...]. Acest ªerban, care se întâmpinã la
1535 în divanul lui Radu, fu înlocuit apoi cu al doilea Barbu Craiovescu, fiul
 „CASA” 109

lui Pârvu. Când Barbu fugi în Ardeal, la plecarea din domnie a lui Radu
Paisie, înlocuit cu Mircea Ciobanul, Mircea fãcu milã Ancãi, lãsând-o sã
vândã parte din moºiile pribeagului [...].
Anca avu cu Barbu pe ªerban postelnicul ºi pe o fatã, Maria. Aceastã
Marie nãscu un copil din flori, pe ªerban (numit astfel dupã unchiul sãu),
care nu pomeneºte niciodatã de tatãl sãu. În 1588-1589, el era pãharnic, dar
nu pãharnic mare [...]. Mare pãharnic ajunse numai supt Mihai Viteazul, al
cãrui urmaº în domnie a fost”40.
Iorga adaugã acestor consideraþii (a cãror transcriere am întrerupt-o la
Drãghici, descendentul Elinei Cantacuzino) ºi un „tablou genealogic” :

Neagoe Basarab

Barbu banul – Anca

ªerban postelnicul Maria

Radu-vodã ªerban

Basarab Anca (dupã bunicã) Elina Cantacuzino

Drãghici

ªerban paharnicul 41

În verigile ei apropiate Elinei (i se mai zicea ºi Ilinca), fiica lui Radu

ªerban, „schiþa” propusã de Iorga este corectã. ªerban din Coiani (viitorul
domn Radu ªerban), fiu vitreg al armaºului Nica din Coiani (cu care mama
sa, Maria, s-a recãsãtorit) cobora din Craioveºti42 (am mai menþionat acest
lucru). Fiu al Mariei ºi nepot al banului ªerban – nu fiu, cum apare în
splendida genealogie pictatã de la Mãnãstirea Hurezi – el era nepot al Ancãi
din Coiani ºi al lui Radu postelnicul. Acest cãpitan al lui Mihai Viteazul,
putred de bogat43 ºi norocos în rãzboaie, s-a însurat cu Elina, fiicã a banului
Udriºte din Mãrgineni, nepoatã a lui Udriºte vistiernicul ºi strãnepoatã a
vornicului Drãghici din Mãrgineni.
Din aceastã însoþire s-a nãscut Elina, strãnepoatã a vestitei Anca din Coiani
ºi fiicã a voievodului Radu ªerban, femeie dârzã, demnã, robace, excelentã
diriguitoare prin vremuri tulburi a treburilor neamului Cantacuzinilor din
Þara Româneascã. Pe care l-a ºi întemeiat împreunã cu soþul ei.
În istoria dregãtorilor din Þãrile Române, Constantin Cantacuzino a
instituit o performanþã unicã : a ocupat rangul de mare postelnic (în legãturã
cu celelalte funcþii, avute în Moldova sau în Þara Româneascã, existã încã
discuþii, cãci informaþiile din izvoare sunt uneori confuze, situaþia compli-
cându-se ºi prin niºte coincidenþe onomastice44) un numãr foarte mare de
110 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ani, de la 21 noiembrie 1632 pânã la 25 aprilie 1654, fiind unul dintre cei mai
credincioºi sfetnici ai lui Matei Basarab. (Sã constatãm, folosind o observaþie
a lui Matei Cazacu, cã ºi Constantin-tatãl, ºi Constantin-fiul au deþinut
funcþii în „spaþiul” atât de important al ceremonialului : paharnic, stolnic45.)
Matei Basarab l-a folosit ca sol. Un drum, în 1638, în Transilvania este sigur,
dar probabil cã au mai existat ºi alte misiuni, cãci un act din 1657 vorbeºte
despre o solie numeroasã care se afla în Ardeal ºi era condusã de un Constantin
postelnicul, iar într-un document din 1 august 1660 se aratã cã fostul mare
postelnic îi prestase servicii voievodului „la cinstita Poartã împãrãteascã ºi
aicia în þarã ºi prin toate pãrþile”46. Constantin Cantacuzino spune el însuºi
cã dupã moartea lui Matei Basarab, „nepohtind nici o boierie, ce rãmânând
mazil”, s-ar fi retras din viaþa publicã. Dar hrisoavele, dupã ce îl pomenesc
ca fost mare postelnic între 20 mai 1654 ºi 22 august 1657, îl aratã a fi deþinut
pentru scurtã vreme, între 3 iunie ºi 25 iulie 1658, funcþia de mare logofãt.
În „literatura” scrisã despre el – bineînþeles, în cea favorabilã lui –, marele
postelnic Constantin Cantacuzino („stari [bãtrânul] postelnicul” – îi zic cro-
nicarii) apare ca un personaj omogenizator ºi ordonator. Prin înþelepciune
politicã, el instaureazã în jur (circumvicinã fiindu-i, în fapt, þara) momente
de fericitã convieþuire, stabilitate – condiþie a tuturor binefacerilor ºi a
prosperitãþii –, o preceptisticã a înþelegerii ºi a armoniei, acea „stare de
liniºte” coincidentã cu ordinea.
Sã recitim, de pildã, pasajul „lamentaþiei” din Letopiseþul Cantacuzinesc
(o veritabil㠄plângere universal㔠declanºatã de uciderea bãtrânului postelnic,
în 1663, din ordinul voievodului Grigore I Ghica), implantat cu o remarcabilã
ºtiinþã a distribuirii efectelor în texul imprecaþiei finale : „O, diavole, rãu
pizmaº neamului omenesc, cum prelãstiºi tu pre Gligorie-vodã de omorî pre
Costandin fãrã judecatã, fãrã vinã nimic ? Iar þara toatã plângea pre Costandin
postelnicul, cã au pierdut un stâlp mare, care au sprijinit toate nevoile þãrii.
Plângu-l ºi sãracii, cã º-au pierdut mila ; plângu-l carii au avut de la el multã
cãutare ; plângu-l ºi pãgânii, ºi creºtinii, ºi toate þãrile care l-au ºtiut ºi carii
nu l-au ºtiut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multã înþelepciune ºi
bunãtate ce fãcea în toate pãrþile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe
care repetiþiile anaforice o ritmeazã obsedant, cadenþându-i fluxul de litanie,
toate calitãþile („virtuþi” – le va zice mai târziu Radu Greceanu) care fãcuserã
ºi urmau sã facã gloria perenã a marelui bãrbat. „Recapitularea” aceasta –
un portret-necrolog de fapt, de o turnurã mai puþin obiºnuitã printre tiparele
cronicarilor – esenþializeazã, asociind repetiþia, insistenþa ºi plasticitatea,
secvenþe evenimenþiale existente în text care puteau distila una sau alta
dintre trãsãturile elogiate. La Stoica Ludescu – ºi mai ales într-un astfel de
text – conceptele sunt globale, fãcând de prisos disocierile. Bunãtatea, de
pildã, suporta o definire creºtin-umanitarã : „cã sã pornéºte spre fapte bune,
fãcând multe milostenii întâi pre la mãnãstiri, pre la sãraci ºi pre streini îi
primiia ºi-i cãuta”. Generozitatea este ultragiatã de ingratitudinea adver-
sarilor. Între cei mai activi uneltitori împotriva lui Cantacuzino îl aflãm pe
Dumitraºcu Þarigrãdeanul, vãr cu postelnicul ºi beneficiar al magnanimitãþii
aceluia, iar Grigore Ghica vodã, domnul ucigaº, se numãrã printre „datornicii”
 „CASA” 111

postelnicului, de vreme ce, în 1660, îi scria : „al dumitale sântu ºi eu pri

sufletul miu te þiu în loc de pãrinte”. Înþelepciunea înseamnã ºi prudenþã
(bãtrânul postelnic agrea atitudinea rezervatã, deseori tulburatã însã de
voievozii agresivi, nestatornici ºi bãnuitori, preferând sã-ºi împingã la curte,
în chip de pioni avansaþi, pe feciorii în stare sã-i supravegheze pe domni), ºi
abilitate („atentatele” sunt dejucate  ; ele nu-l surprind nepregãtit decât o
singurã datã, moment de relaxare ce-i va fi însã fatal), ºi o remarcabilã
pricepere politicã (influenþa sa, iritantã pentru adversari, dar sprijinitã nu
numai de o avere însemnatã, ci ºi de solide relaþii la Poartã, ajunsese la un
moment dat covârºitoare). Constantin Cantacuzino ºtie sã se replieze atunci
când împrejurãrile îi sunt potrivnice (Stoica Ludescu îl însoþeºte în cavalcada
plinã de groaz㠄pre toþi munþii Praovei, 2 zile ºi 2 nopþi”, stimulatã de
„târgoviºtenii ºi toþi plãiaºii Ialomiþii” trimiºi de Mihnea al III-lea Radu),
dar posedã totodatã mijloacele cu care sã-ºi apropie victoria atunci când
înfruntarea se desfãºoarã pe un teren prielnic (acuzat, de acelaºi Mihnea al
III-lea Radu, în faþa divanului împãrãtesc de „hainie”, îi biruie pe „pârâºi”
punându-i în inferioritate : „ªi îndatã rãmãseserã acei boieri ai Mihnii de
judecatã ºi furã scoºi din divan cu mare ruºine”).
Fapta de glorie a acestui „stâlp mare care au sprijinit toate nevoile þãrii”
rãmâne salvarea, absolut miraculoas㠖 spune cronicarul – a þãrii ºi a
„credinþei” într-un moment dificil, creat de incapacitatea administrativã a
voievodului Gheorghe Ghica. Într-o situaþie complet deteriorat㠖 nevolnicul
voievod întârziase catastrofal cu strângerea haraciului –, postelnicul îºi face
o apariþie spectaculoasã (cronicarul, pe care noi îl credem în continuare, ne
spune c㠄s-au întâmplat de au fost acolo [la Adrianopole – nota mea, D.H.M.]
ºi Costandin Cantacuzino postelnicul, însã chemat de vizirul, ca sã-l întrebe
de zãbava haraciului, cum au fost”) ºi suportã stoic frazele de nemulþumire
ale înaltului funcþionar : „ªi-l pedepsea zicând cã au fãcut Ghica-vodã ºi
rumânii ruºine împãratului de n-au adus haraciul la vréme ; ºi cum împãratul
biruiaºte de la rãsãrit pân’ la apus ºi nu iaste altã þarã mai rea decât Þara
Rumâneascã, cã nu apucã o nebunie sã sã potoleascã, alta rãdicã”. Pregãtit
sã recepþioneze o admonestare „de rutinã”, postelnicul ascultã consternat
decizia, previzibilã, de altfel, dupã trimiterile din discurs : Ghica-vodã mazilit
ºi suprimat, þara transformatã în paºalâc cârmuit de un anume Mustafa,
întâmplãtor ginere al demnitarului. Prima reacþie a postelnicului ajuns în
posesia teribilei ºtiri este de zgomotoasã disperare : „Iar Costandin postel-
nicul, bunul creºtin ºi vrednic de slujbã, el deaca înþelése de aceasta, mult
plânse ºi sã vãieta pentru sãraca þarã, cum sã-ºi piarzã légea ºi sfintele
biserici sã sã facã meceturi turceºti”. Febriciteazã apoi în cãutare de sprijin,
prilej pentru autor sã-i sublinieze, retoric, izolarea ºi, prin transfer, carac-
terul sublim al demersului : „ªi-ºi cãuta ajutor într-o parte, ºi-ntr-alta, ºi pre
nimenea nu-ºi gãsia, fãr’ cât pre cel mare...”. Înaltul protector, prezentat,
decisiv, într-o cohortã de convingãtoare reuºite („carele au izbãvit pre izrai-
liténi din mâna lui Faraon, ºi pre Noe din potop, ºi pre Lot din Sodom, ºi pre
David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întãreºte
inima robului sãu Costandin” ºi ne sugereazã desfãºurarea ulterioarã a
112 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

evenimentelor. Apariþia postelnicului în faþa vizirului, act de „vitejeascã

cutezanþ㔠– socoteºte, pe bunã dreptate, Ludescu – este marcatã de o
omeneascã spaimã, secvenþa cu pricina desprinzându-l pe logofãt dintre
autorii de letopiseþe ºi aºezându-l printre condeierii de vocaþie : „ºi vitejaºte
cuteazã de întrã tocmai la viziriul. ªi cu mare groazã deºchise buzele lui, ºi
cu multe lacrãmi i sã ruga ca sã sã milostiveascã”. Pledoaria, un excelent
discurs de înduplecare bogat drapat în promisiuni ºi angajamente (cronicarul
rezumã, ca totdeauna, dar formularea „ªi multe ca acestea zicea” ne îngãduie
sã presupunem), îºi atinge þinta ºi crunta hotãrâre este cu totul schimbatã
(scapã chiar ºi Gheorghe Ghica). Meritul aparþine în întregime înþeleptului
boier : „cã pre acel Costandin foarte-l avea Chiupriuliul iubit, cãci îl aflase cã
grãiaºte drept, ºi þine cu raiaua împãratului ºi pohtéºte bine sãracilor”.
Savurând victoria (fraza în care este declaratã recunoaºterea, de cãtre
turci, a unor virtuþi fundamentale este un fel de corolar, deºi permite cel
puþin o dublã interpretare) pe care ºi-o apropriazã, din moment ce o poves-
teºte, cronicarul deschide – gest grandios – planurile ºi vorbeºte istoriei :
„Avut-au sãraca de þarã noroc pentru acel om bun, carele sta în toatã vrémea
pentru binele ei, ºi-l durea inima de creºtinãtate ºi de pãmântul þãrii ca sã
nu-l piiarzã. Cã ºi el era moºnean într-însa, cu case ºi cu olate, ca ºi alþi
boiari. O mare ciudã fãcu Dumnezeu cu Þara Rumâneascã, cã o scoase din
mâinile pãgânilor ºi biséricile le mântui de legea lui Méhmet, ºi-i trimise
mare bucurie. Lãudat fie numele lui în veci  !”. Salvatorul þãrii, autor al unui
act de autentic patriotism (pe care cronicarul – definind acea „solidaritate” a
integratului despre care am mai vorbit – îl interpreteazã, corect, ºi îl glorificã
în termeni proprii), devenit arbitru absolut al situaþiei („Dupã acéia viziriul
porunci lui Costandin postelnicul sã aleagã pre cine va fi voia lui ca sã-l facã
domn Þãrii Rumâneºti. ªi au lãsat pre credinþa lui ºi domniia, ºi þara, ce-i va
fi voia lui sã facã ºi sã tocmeascã”), îl alege, spre a-ºi urma destinul, tocmai
pe cel care, în pofida tuturor mãsurilor de prevedere pe care ºi le ia prudentul
bãtrân, îi va patrona suprimarea. Preocupat sã blesteme, scriitorul amânã
clipa de meditaþie, dar adun㠖 ºi oferã deja aranjate în sistem – toate ele-
mentele necesare rãgazului de cugetare asupra întortocheatului mers al sorþii.
De douã ori îºi fragmenteazã Stoica Ludescu aprigul final execrativ (cãci
vinovaþii nu pot scãpa de blestem)  : o datã spre a face loc, cu adânci rosturi,
frazei „plânsului atotcuprinzãtor” ºi încã o datã (în text ordinea este, de fapt,
inversã) pentru a fixa, în slove ce mãrturisesc parcã încremenirea, sfârºitul
postelnicului, clipa neagrã impusã ºi de solemnitatea cronologizãrii : „ªi fãrã
véste, din aºternut l-au luat ºi l-au dus la sfânta mãnãstire ot Snagov. Era
sâmbãtã spre duminicã, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogo-
noseþ, leatul 7172. ªi acolo au stãtut la dumnezeiasca liturghie tot în genunche
la sfintele icoane. Fiind gata, s-au pricestuit trupului ºi sângelui Domnului
nostru Isus Hristos. Iar când au fost seara, pre la cinã, l-au omorât în
trapezãriia mãnãstirii”.
 „CASA” 113

Intenþiile strãvezii ale cãsãtoriilor

Prin cãsãtoriile urmaºilor marelui postelnic procesul de integrare a

Cantacuzinilor în mediul românesc (mã refer la „ramura” din Þara Românescã)
a fost încheiat într-o proporþie covârºitoare. Spun „proporþie covârºitoare”,
fiindcã doar Ancuþa (a se observa apelul la fondul „emblematic” de prenume)
a fost datã (în prima ei cãsãtorie, cãci apoi s-a mãritat cu comisul Stoian)
dupã un Ianachi Catargi, postelnic, fiul lui Apostol Catargi, mare postelnic
în Moldova, persoanã influentã ºi de încredere din moment ce Vasile Lupu
l-a trimis tocmai în „þara cerchezeasc㔠sã-i aducã de acolo o soþie, „fruntaº –
zicea un ambasador polon în 1636 – în aceastã þarã, dupã naºtere ºi inteli-
genþ㔠ºi grec de neam. Apoi, între descendenþi, abia dacã îi mai putem zãri
pe un Constantin, fiul agãi Matei Cantacuzino, care s-a însurat, în Moldova, cu
fiica lui Iordache Cantacuzino, ignorând interdicþiile de însoþire promulgate
de Bisericã, întrucât nevastã-sa era varã primarã cu tatãl sãu, ºi pe Maria, fiica
lui Iordache, frate cu Matei, care l-a avut drept prim soþ pe Guliano Paleologu.
Astfel, postelnicul Constantin Cantacuzino ºi, dupã moartea lui, în 1663,
energica „postelniceas㔠Elina au cãutat sã-ºi adune rubedenii cu ajutorul
cãrora sã alcãtuiascã un „clan” puternic. Cãsãtoriile bãieþilor (ºi au fost nu
mai puþini de ºase – Drãghici, ªerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache –,
nãscuþi în virtutea unei prolificitãþi ce încerca sã contracareze o mortalitate
infantilã rebelã ; lor li s-au adãugat cinci ori ºase fete (sursele se contrazic) –
care, toþi, vor ajunge mari dregãtori, caz unic în istoria Þãrii Româneºti –
zicea Nicolae Stoicescu – sunt aproape pilduitoare în acest sens.
Drãghici, fiul cel mare, care – abil într-ale politicii, îºi fãcuse rost în 1658
de o diplomã de nobil transilvãnean ºi avea ºi o proprietate în Ardeal – va
urca pe scara rangurilor pânã la dregãtoria de mare spãtar (în 1665-1667) ºi
va fi prima victimã a confruntãrilor între partidele boiereºti (Neculce îl
bãnuia chiar de ambiþii de domnie ºi socotea cã din aceastã pricinã a fost
ucis, în 1667, la Istanbul ; un cronicar muntean îi cunoaºte pe criminalii
mânuitori de otrav㠖 Balasache ºi Nicola Sofialâul, greci amândoi –, în
vreme ce un altul ne spune cã a murit de ciumã), a fost însurat cu Pãuna,
fiica marelui spãtar Diicu Buicescu47. Era aceastã alianþã o punte extrem de
profitabilã cãtre marea boierime româneascã, fiindcã Diicu Buicescu era
rudã cu Matei Basarab. Vodã, care a vrut la un moment dat sã-l lase chiar
moºtenitor la domnie, afirma cã Diicu îi este rud㠄despre mum㔠(„linia”
ducea cãtre Stanca, mama lui Matei din Brâncoveni). Mai precis în stabilirea
filiaþiilor, sirianul Paul de Alep era de pãrere cã acest boier ambiþios, mare
spãtar al Þãrii Româneºti între anii 1645 ºi 1654, sol voievodal în Moldova
(a fost de faþã, reprezentându-l pe Matei Basarab, la cununia domniþei Maria a
lui Vasile Lupu cu prinþul litvan Janusz Radziwi\\) ºi în Transilvania, hrãnitor
de mari gânduri (motiv pentru care Constantin ªerban l-a „însemnat” la
nas) ºi oricând dispus sã ia parte la comploturi antivoievodale (de aici i s-a
tras ºi moartea, din porunca lui Mihnea al III-lea Radu) ºi la afaceri „trans-
frontaliere” (a participat la înscãunarea lui Gheorghe ªtefan în Moldova,
114 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

deºi, zice un izvor, „sã ispitiia [...] sã fie el la domnie”), era nepotul lui Matei
Basarab. Împreunã cu Matei Basarab, Diicu Buicescu a zidit Mãnãstirea
Drãgãneºti din Teleorman48 (înãlþase singur Mãnãstirea Clocociov).
Socrul lui ªerban Cantacuzino, marele clucer Gheorghe Gheþea, tatãl
Mariei, n-a fost ilustru prin spiþa lui veche. Un cronicar îl ironiza chiar
pentru originea sa obscur㠖 fusese „neguþãtoriu de abale” într-un tîrg
sud-dunãrean –, descoperindu-i astfel ºi alogenia. Gheþea a venit în Þara
Româneascã sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere ºi a urcat încet
scara dregãtoriilor. A fost mare paharnic, mare clucer, mare stolnic (între
1666 ºi 1669) ºi din nou mare clucer în anii 1669-1670 ºi între 1671 ºi 1692.
În Gheþea Cantacuzinii (ªerban, în particular, care îi mai înºela din când în
când fiica cu Anastasia, Doamna Ducãi-vodã) au avut un sprijinitor fidel
(Stoica Ludescu îi înnumãrã, în cronicã, cutremurat, pãþaniile provocate de
aceastã solidaritate exemplarã), un devotat „om de casa” lor”49.
Lui Constantin – viitorul mare stolnic (rang la care a ajuns în 1675, dupã
ce fusese, pe rând, postelnic al doilea, postelnic apoi, dupã ce mânuise uneltele
lui Marte la Ujvar, în 1663, ºi pe cele ale savanþilor la Constantinopol ºi la
Padova, dupã ce îºi salvase viaþa de mânia unor domni intempestivi prin
fugã, dupã ce suportase un exil în insula Creta) – i-a fost adusã prima
nevastã de dincolo de Milcov. Era Safta, fiica hatmanului Alexandru Buhuº,
nepoatã de frate a Anastasiei Buhuº, cea care a devenit Doamna lui Gheorghe
Duca vodã50. Un luptãtor ºi un iubitor de cãrturãrie a fost acest Alexandru
Buhuº, cãsãtorit cu o nepoatã a lui Grigore Ureche ºi înrudit cu Gheorghe
ªtefan, domn al Moldovei. A slujit în armata polonã, a fost pârcãlab de Hotin
(funcþie preponderent militarã) ºi a ajuns hatman al Moldovei în trei rânduri
(1671-1673, 1673-1677 ºi 1678-1684). Lângã arme, ziceam, la el stãteau muzele.
În 1683, l-a pus pe un Gheorghe diac sã-i copieze un cronograf. A alcãtuit –
zice scriitorul – aceastã carte de istorie „din porunca ºi cu cheltuiala marelui
hatman Alexandru Buhuº”51.
Stolnicul Constantin Cantacuzino a mai fost cãsãtorit ºi cu Maria.
Nevestele – cele trei – ale spãtarului Mihai Cantacuzino, al patrulea fiu
al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, n-au avut nume sonore. Cel despre
care se spune cã ar fi fãcut studii de arhitecturã (Brâncoveanu l-a pus
ispravnic al refacerii palatului domnesc de la Târgoviºte ; a fost cel mai
harnic ctitor dintre Cantacuzini : a ridicat mãnãstirile Sinaia, Colþea, Titireciu,
Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sãrat, împreunã cu Constantin
Brâncoveanu aceasta din urmã, ºi bisericile bucureºtene Fundenii Doamnei
ºi Zlãtari, precum ºi lãcaºele din Slãnic ºi Turbaþi-Ilfov) a fost cãsãtorit de
trei ori : întâi cu Marga, fiica Maricãi, soþie a marelui vornic Vâlcu Grãdiºteanu,
(cel ce va fi ucis din porunca lui ªerban Cantacuzino), apoi cu Teodora
Frangulea („sora Frangului”) ºi, în fine, cu Maria. A urcat, între timp, pe
scara rangurilor – ajungând mare spãtar în 1674 ºi deþinând aceeaºi dregã-
torie între 1679 ºi 1681 ºi, din nou, din 1690 pînã în 1706 –, cu întreruperi
provocate de inimiciþia unor voievozi (chiar ºi a lui Gheorghe Duca, pe care
l-a susþinut ºi cãruia i-a adus ºi steag de domnie de la Stanbul) ; a fãcut un
pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoþindu-ºi mama ºi s-a aflat între
 „CASA” 115

sfetnicii apropiaþi ai nepotului sãu Constantin Brâncoveanu. Cum interesele

„casei” erau mai importante, s-a despãrþit de Brâncoveanu în 1707 ºi l-a
urmat pe Stolnic. Va împãrtãºi ºi destinul tragic al aceluia, pierind ucis de
turci în 171652.
Marele spãtar Toma Cantacuzino, cel care va produce defecþiunea gravã
din anul 1711 (când l-a trãdat pe Brâncoveanu ºi a fugit în tabãra ruseascã),
a fost fiul lui Matei Cantacuzino (ajuns agã în 1669 ºi folosit, apoi, de fratele
sãu ªerban în misiuni diplomatice) ºi al Bãlaºei, fiicã a marelui vornic
Gheorghe Rodoº din Drugãneºti. Ar fi fãcut, probabil, o carierã de dregãtor
importantã ºi acest Cantacuzin (a fost postelnic, cupar ºi agã), pe care
necazurile stârnite de adversarii familiei nu l-au ocolit (a fost închis de
Grigore I Ghica în 1672, a fugit din þarã, s-a întors, sub Gheorghe Duca,
pentru a se adãposti din nou în Transilvania în 1676), dacã nu s-ar fi stins în
1685, „în floarea vãrtutei ºi a bãrbãþii lui”53. Socrul sãu, Gheorghe Rodoº, s-a
aflat mereu între marii dregãtori – a fost comis, mare paharnic ºi mare
vornic – ai Þãrii Româneºti. Cantacuzinii aveau planuri mari cu acest boier ;
s-au gândit chiar sã-l punã domn, sã facã din el un al doilea Antonie-vodã
din Popeºti. „Om de casa Cantacuzinilor”, Rodoº a fost întemniþat de Grigore
I Ghica, în 1672, ºi omorât un an mai târziu.
ªi Iordache (postelnic, apoi mare cãminar, mare stolnic în 1681 ºi, în fine,
mare spãtar din 1686 pânã în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a
avut douã neveste : pe Ileana ºi pe Maria Fãrcãºanu, care trebuie sã fi fost
sora lui Barbu Fãrcãºanu ºi fiicã a marelui stolnic Radu Fãrcãºanu.

S-a alcãtuit în acest fel marea familie a Cantacuzinilor din Þara Româneascã,
grup puternic în jurul cãruia s-a concentrat „casa”, adic㠄mulþimea” ce
contracta – din felurite pricini – raporturi de solidaritate cu grupul, cu
nucleul sãu reprezentat de bãrbaþii Cantacuzini. Grupul familial, pictat în
biserica de la Mãgureni – o bisericã de curte boiereascã, o bisericã-paraclis –
de Pârvu Mutu54, cel ce a împodobit ctitoriile Cantacuzinilor, numãrã cincizeci
ºi cinci de personaje ºi seamãnã cu cel de la Filipeºtii de Pãdure55, zugrãvit
(din porunca marelui spãtar Toma, fiul lui Matei Cantacuzino) tot de Pârvu
Mutu, în care ºaizeci de personaje se aºazã pe trei planuri, întruchipând în
ambele locuri „compoziþii vaste ºi echilibrate”. Sunt aceste picturi declaraþii
limpezi privind „mândria ºi solidaritatea unui clan oligarhic atotputernic”56,
construit cu sistemã.

Cantacuzini, Postelniceºti, ªãitãneºti

Îi putem examina pe Cantacuzini mai ales în imaginile alcãtuite în oglinzile

pe care li le-au oferit scriitorii, favorabili ori nefavorabili familiei, interesaþi
de cea de-a doua jumãtate a secolului al XVII-lea românesc. Aceste „oglinzi”
descoperã mai ales „starea de combatere”, caracteristicã unei „lumi” neliniºtite,
cu valori politice ale cãror schimbare sau amendare provocau consecinþe
116 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

dramatice ori chiar tragice. Dacã este sã acceptãm rezultatele analizei fãcute
de scriitorul pus sã apere interesele familiei, rezultã cã neamul Cantacuzinilor
a avut mereu duºmani de mare calibru. ªi ei, ºi adversarii lor tindeau cãtre
„excelenþã”. Chiar din prima „rundã”, cea terminatã cu uciderea postelnicului
Constantin Cantacuzino, întemeietorul familiei din Þara Româneascã, se
poate observa cã efortul inamicilor n-a fost deloc neînsemnat. „Operaþia”,
complicatã, a necesitat nu numai „suflu”, ci ºi „calitãþi” deosebite de uneltitor,
fiindcã nu trebuie sã uitãm cã ofensiva se declanºa împotriva unui adversar
care avea în mânã câteva atuuri importante  : voievodul, Grigore I Ghica, îi
era profund obligat bãtrânului boier ºi „ancorat” printr-un sistem de „legãturi”,
între care jurãmântului pe cartea sfântã, de o platonicã eficienþã, i se adãugase,
spre mai mare siguranþã, ºi „un zapis cu mare legãturã, cu a lui mânã scris,
ca sã-l aibã ca pre tat-sãu ºi sã-l cinsteascã cumsecade”. Aceste mãsuri de
prevedere, ca ºi supravegherea la care voievodul era supus neîncetat – trei
dintre feciorii postelnicului, „Drãghici vel-paharnic, i ªerban vtori logofãt ºi
Costandin vtori postelnic”, se aflau la Curte, „unde slujiia foarte cu dreptate
ºi cu credinþã mare” –, s-au dovedit insuficiente. ªi ireparabilul s-a produs.
Pentru scriitor, însã, bãtrânul postelnic îºi fãcuse datoria ºi crease „modelul”
prestaþiei excelente pentru þarã. El, cronicarul, trebuia sã rezolve, „literar”,
chestiunea perenitãþii faptei aceluia, coincidentã cu gloria Cantacuzinilor.
ªi o face prin procedeul simplu al revenirii. Amintirea fiului lui Andronic
este conservatã, iar umbra bãtrânului boier capãtã consistenþã epicã ºi statut
de „semn”, de „marc㔠în inventarul manevrat de povestitor. Lipsit de inventi-
vitate ori, poate, incapabil sã se desprindã de sub presiunea propriului model,
Stoica Ludescu „calchiazã”, reducând evident dimensiunile, panegiricul con-
sacrat postelnicului (l-am comentat mai sus) ºi îl reface în cazul altor membri
ai familiei, care îºi continuã netulburatã demersurile spre binele þãrii, acþio-
nând omogen (ca grupurile din tablourile votive).
Urmãtoarea victimã din rândul Cantacuzinilor a fost vel-spãtarul Drãghici,
fiul cel mare. În secvenþa ce-i este rezervatã în letopiseþ (pe care o dominã,
mai bine zis), structura se recunoaºte cu uºurinþã. Dispunerea pãrþilor
componente, momente ale panegiricului ºi fragmente, în acelaºi timp, ale
istorisirii, se conformeazã aceluiaºi tipic. Diferenþele dintre fragmente, purtã-
toare ale specificitãþii textului, par mai mult niºte variaþii solicitate de o
adaptare de tip rezumativ. Distincþia o avanseazã tocmai convertirea unei
foste prezenþe concrete în „semn”, în element participant, la decorarea figuratã
a textului.
Personajul este întâi prezentat, i se face un portret din care eminenþa sa
trebuie sã rezulte. La fel, calitãþile prin care rezolvã o „criz㔠(niºte dificultãþi
primejduiau domnia lui Radu Leon Vodã) ºi se izoleazã (este doar un Cantacuzin)
dintr-o serie datã : „Încã mai nainte fu trimis Drãghici vel-spãtarul, feciorul
lui Costandin postelnicul cel înþelept, mai ales boiariu dintr-alþii ºi vrednic
boiariu de slujbã, ca sã-i tocmeascã lucrul ºi sã-i aºeze domniia. Cã pre
dânsu-l ºtiia toþi paºii ºi agalarii ºi avea despre ei credinþã mare”. Sprijinit
de acest credit, „eroul” îºi face apariþia în situaþii complicate ºi rezolvã cu
promptitudine misiuni în profitul unor personaje (un voievod, în speþã)
 „CASA” 117

marcate de incapacitate : „ªi pânã au sosit Radul-vodã cu boiarii acolo, iar

Drãghici el aºãzase toate lucrurile ; ºi bani câþi trebuise de poclonul împã-
ratului ºi al viziriului ºi al caimacamului, toþi îi gãtise”. Conflictul se declanºeazã
ºi are ca platformã inonestitatea ºi ingratitudinea partenerului/partenerilor
ajutat/ajutaþi de Cantacuzini. Voievodul sprijinit în demersurile lui calcã
legãmântul fãcut. În cazul de faþã, nerespectarea angajamentului complica
„decorul”, cãci voievodul fãgãduise sã elimine câteva nesãþioase prezenþe
greceºti din preajmã-i, „mai vârtos pre unul ce-i zicea Necula Sofiialâul, grec
de la Rumele, ºi pre altul ce-i zicea Balasache, grec þarigrãdean”. Adversarii
(tocmai cei doi a cãror înlãturare fusese solicitatã) fac, aºteptat, pasul spre
crimã ºi Drãghici Cantacuzino va fi suprimat : „Aceºti 2 oameni fiind aleºi de
rãi ºi pizmaºi neamului rumânesc [N.B.], mai vârtos boiarilor, cãci nu-i lãsa
de tot în voia lor sã mãnânce ºi sã prade þara, iar ei, ca niºte draci înþelegând,
mai rea pizmã puserã ºi pre ascunsu-l otrãvirã pre ticãlosul Drãghici spãtarul”.
(Sã mai spunem o datã cã un alt izvor ne zice cã Drãghici ar fi murit la
Þarigrad de ciumã.)
Modelul fiind fixat, urmeazã lamentaþia (supranaþionalã), augmentatã
de un atac particularizat la adresa ucigaºilor aparþinând unei alte etnii, ºi
portretul-necrolog (cu acelaºi „referent” exemplar) în care „semnul” indivi-
dualizant participã la realizarea unei „figuri” : „Omorându-l acolo, în Þarigrad,
fu adus trupul lui de frate-sãu, ªerban spãtarul, aicea în þarã, puindu-l în
groapã la mãnãstirea ot Comana. Mult plâns se fãcu pentru Drãghici ºi
acolo, în Þarigrad, ºi aicea în þarã, ºi de pãgâni ºi de creºtini. ªi-l cãia toþi ºi
blestema pre greci, cãci era un om vrednic ca ºi tatã-sãu Costandin ; sta tare
pentru sãraca de þarã ºi fãcea milostenii multe ºi cãuta de toþi sãracii ºi de
toþi streinii”.
Cronicarul face loc apoi exclamaþiei (o exclamaþie epiforicã polifuncþio-
nalã) – „O, mare ciudã, cum sã leagã toatã rãutatea de dreptate ºi silesc sã
o surpe ; cum ºi de acei boiari buni ºi înþelepþi, cã-i omorârã cu ficleºugul lor,
ca sã poatã prãda þara !” – în care este adãpostitã fraza de meditaþie (oprire
simplistã în preajma unei antinomii fundamentale, enunþ menit mai degrabã
sã suscite gândul, în prelungire, al cititorului aflat în posesia unor experienþe
personale ori circumvicine). ªi cugetarea asupra potrivniciilor malefice, ºi
sensibilizarea ce îi succede trec, evident, dincolo de textul închegat pe care îl
încheie ºi aruncã o punte, unificatoare, cãtre celãlalt „panegiric” – cel con-
sacrat postelnicului Constantin Cantacuzino – din care secvenþa de rãgaz
meditativ absentase.
Sigur cã acest „traseu al jertfirii”, exemplar în secvenþele lui fundamentale,
pe care Anonimul Cantacuzinilor îl descrie în cazul lui Drãghici Cantacuzino,
poate aspira la calificativul de „excepþie”, fiindcã are la capãtul lui sacrificiul.
Fãcut spre binele „þãrâi” (termen cu mare frecvenþã în lexicul politic al
cronicarului). Este, însã, un „excepþional” ce pare a figura „regula” în cazul
acestui grup pentru care prestaþia exemplarã în folosul obºtii reprezenta,
suntem asiguraþi, o comportare fireascã. Cu un lider sau altul (dupã sepa-
rarea lui ªerban de fraþii lui ºi dupã moartea lui Drãghici, spre postura de
conducãtor al „casei” a urcat, sprijinit de mama sa – testamentele Elinei
118 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Cantacuzino sunt edificatoare în acest sens –, stolnicul Constantin), familia –

vrea sã ne convingã scriitorul care le apãrã interesele – a urmat modelul
instituit de bãtrânul postelnic, neavând alt þel (nici nu s-ar fi putut altfel la
niºte „boiari” de þarã) decât slujirea optimã a intereselor comunitãþii.
Preocupaþi în permanenþã de creºterea influenþei ºi strãlucirii neamului –
casele pe care ºi le ridicã (postelnicul Constantin Cantacuzino la Târgoviºte –
casa zis㠄a stolnicului”, înãlþatã pe la 1640 –, la Coiani, la Bucureºti – prin
al treilea deceniu al secolului al XVII-lea – ºi la Filipeºtii de Târg, prin anii
1641-1642 ; ªerban Cantacuzino la Drãgãneºti-Prahova, pe la 1650  ; Drãghici
Cantacuzino la Mãgureni-Prahova, nu mai târziu de 1671 ; stolnicul Constantin
Cantacuzino la Afumaþi-Ilfov, pe la 1690 ; spãtarul Toma Cantacuzino, fiul
lui Matei, la Filipeºtii de Pãdure, în 1685), somptuoase, cu idei noi în arhitec-
tura rezidenþialã a acelei vremi 57, impun funcþia de reprezentativitate prin
strãlucire ºi îl propun, alãturi de spãtarul Mihai Cantacuzino, ºi pe Stolnic
între cei ce au contribuit consistent (prin reºedinþa sa de la Afumaþi, loc
confortabil cu aplecare spre fast, apusean aproape, unde-ºi fãcuse ºi un
paraclis interior ºi îºi aºezase biblioteca ºi unde s-a retras, spre a scrie, dupã
ce a cãzut, în 1707, în dizgraþie) la conturarea noului model al reºedinþei
nobiliare din Þara Româneascã a sfârºitului de veac XVII58 –, dar atenþi ºi la
recuperarea unor secvenþe deteriorate ale prestigiului „casei”. Exploateazã,
în acest sens, toate circumstanþele favorabile ºi, în clipa când pe tron urcã
un voievod care le era obedient, Antonie vodã din Popeºti, Cantacuzinii
deschid un proces contra celor vinovaþi de uciderea postelnicului Constantin
Cantacuzino. Adversarii – cel ce a redactat Letopiseþul Bãlenilor, priceput în
destructurarea ºi destrãmarea afirmaþiilor mustind de siguranþã ale apãrã-
torilor Cantacuzinilor – au susþinut cã aceastã întreprindere judiciarã, menitã
sã elimine orice patã de pe efigia bãtrânului postelnic, a fost o înscenare
instrumentatã cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „rãvãºale”, scri-
sorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul
voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare,
sunt aruncate sub umbra incertitudinii. Abil, Anonimul Bãlenilor produce
nu numai nesiguranþã cu privire la prezenþa în sala de judecatã a scrisorilor
originale („Ci unii zicea cã le-au dat Gligorie-vodã, alþii zicea cã izvod au dat
dupã acelea, alþii într-alt chip zicea”), ci ºi alternativa utilizãrii unor falsuri,
a dezlãnþuirii, deci, a unui întreg proces, cu urmãri dramatice, pe baza unor
„rãvãºale” plastografiate, cãci „noi am vãzut – zice autorul, pretinzând a fi
fost de faþ㠖 niºte rãvãºale, care dupã ce l-au închis pã Stroe vornic iar în
puºcãrie, ºi i-au fãcut judecatã de moarte, ºi l-au pus într-un car cu 2 boi,
numai cu antiriul ºi cu nãdragii, ºi au pus neºte priviþ la car, ºi i-au spânzurat
rãvãºalile acelea”, dar – deconcertantã ingenuitate  ! – „ale cui vor fi fost,
Dumnezeu ºtie...”
Trecerea Cantacuzinilor prin istoria Þãrii Româneºti a fost departe de a
închipui un marº triumfal. Inamicii, numeroºi, n-au lãsat nefolosite – cum
vedeam – mijloacele deprecierii. Începând chiar cu cea onomasticã. Numelui
glorios al familiei îi este substituit un altul – Postelniceºtii –, format de la un
apelativ comun. Fãrã a fi întovãrãºit – cum mi se pare – de note peiorative
 „CASA” 119

accentuate (cãci, în scrierile favorabile, postelnicului Constantin Cantacuzino

i se zicea „stari postelnicul” – „bãtrânul...”, iar Elinei – „stara postelniceasa”),
acest „supranume” (pe care, alãturi de celelate, aºezate într-o ordine semni-
ficativã, îl ºtia ºi Neculce : „Postelniceºtii, ªeitãneºtii, cãrora le dzicu ºi
Cantacuzineºti”) coboarã, totuºi, evident, desfiinþeazã strãlucirea, neutra-
lizeazã.
Literaþii potrivnici, autori ai cronicilor partizane, îºi fac datoria ºi extrag
dintre membrii clanului pildele detestabile, le împroaºcã cu noroi, le expulzeazã
sub incidenþa execraþiei, sub semnul urii ºi al denigrãrii. Autorul Letopiseþului
Bãlenilor îl izoleazã în acest fel pe ªerban Cantacuzino, pionul avansat
ajuns voievod, ºi face din el un adversar incomod, odios ºi oripilant. Am scris
cândva cã, în ciuda acestor „încãrcãturi”, Cantacuzinul rãmâne puternic ºi,
în postura de personaj, el iese învingãtor – doar aparent surprinzãtor – din
disputa sa cu scriitorul. Primul atac, magistral, este încastrat în acea remar-
cabilã izbândã a talentului scriitoricesc, frecvent citatã, în acea superbã
metaforã apocalipticã care face din aºezarea în scaun a ucigaºului neobosit
ºi inventiv o dezlãnþuire oarbã ºi feroce a forþelor primordiale : „Mare ºi
întunecat nor, ºi plin dã fulgere ºi de trãsnete, au cãzut pã Þara Rumâneascã
cu ªerban-vodã, carele, ca cu neºte trãsnete, cu rãotatea lui au spart ºi au
dezrãdãcinat nenumãrate case de boiari, ºi de slujitori, ºi de sãraci, ºi pã
mulþi au omorât cu multe feliuri dã cazne, ºi i-au sãrãcit cu multe feliuri de
pedepse [...] Ci dar, pentru pãcatele oamenilor, sau pentru alte judecãþi, care
singur Dumnezeu ºtie, au luat ªerban-vodã domniia Þãrii Rumâneºti”. Previ-
ziunile liminare sunt doar aparent retorice, cãci, prin proiectarea retroversã
a viitorului într-un trecut unde anticipaþia devine certitudine, autorul îºi
obligã personajul sã distribuie doritele confirmãri. ªi ªerban-vodã Cantacuzino
se conformeazã, excedând chiar („pare-mi-sã cã n-am avea hârtie sã le rân-
duim toate” – presupune cronicarul hiperbolic). „Recapitularea” domniei va
fi, ca urmare, marcatã ºi ea de imposibilitatea cuprinderii lungului ºir de
fãrãdelegi : cruzime, tiranie, exploatare ºi jafuri nemiloase, „cât rãsuflu
boierii, slujitorii, birnicii nu mai avea : ci bãtuþi, cãzniþi în toatã vremea, îºi
vindea moºiile, þiganii, viile ºi tot ce avea, de le cumpãra ªãrban-vodã ºi ai
lui, iar sãracii plângea ºi pliniia tot ce le cerea cã era legaþi de stâlpii ce era
înfipþi în puºcãrie, înlãuntru ºi afarã, de-i bãtea cumplit : pã boiari, pã
cãpitani, pã slujitori – pân-i-au sãrãcit pã toþi...”
Pe ªerban Cantacuzino îl detestã ºi Anonimul Brâncovenesc. I se pare a
afla în el pe unul dintre cei care urmãreau doar „folosul osebit” (adicã
personal) ºi deveneau astfel, în prelungirea unei analize ce are înãlþime,
culpabili prin nerespectarea principiului ce recomanda grija pentru comu-
nitate. El va dezavua iniþiativa lui ªerban Cantacuzino, care cãuta sprijin
austriac pentru politica lui (pretenþiile Cantacuzinului i se par „nesãbuite”),
va taxa, la fel, drept „pãreri nebuneºti” intenþia lui Constantin Bãlãceanu,
ginerele lui ªerban-vodã, de a domina viaþa politicã din Þara Româneascã
sub protecþie nemþeascã, dupã cum nu va scãpa nici o ocazie sã incrimineze
acþiunile diverºilor atentatori la integritatea domniei Brâncoveanului
(exponent, pentru el, al concretizãrilor benefice), avându-i în primul rând în
120 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vedere pe Cantacuzini (numiþi câteodatã Postelniceºti, câteodatã ªãitãneºti).

Inamic înverºunat al acestei familii (împãrtãºind adicã sentimentele nutrite
faþã de aceia, dupã 1707, de însuºi Brâncoveanu), scriitorul face din membrii
puternicului clan, dirijat de stolnicul Constantin (o întâietate acordat㠖 am
vãzut mai sus undeva – chiar de „stara postelniceasa” Ilinca) ºi de spãtarul
Mihai, odioºii importanþi ai Istoriei sale. Mânaþi de o neostoitã sete de
putere, nemijlocit responsabili de atmosfera de „vorbe grele” ºi „viclene”, de
uneltiri ºi „mestecãturi”, întreþinutã prin „pârâle” ce circulã pe trasee secrete,
Cantacuzinii – nãzuind „sã fie ei în veac stãpânitorii þãrâi noastre ºi pãmân-
tului nostru” – au atins incredibila performanþã de a produce còpii dupã
peceþile tuturor boierilor þãrii pentru a sigila niºte „arzuri” – ºi acelea calpe –
„pârând pre domnul cã este hain ºi bogat, ºi alte vorbe viclene de ale lor...”
Din rândul acestor mari ingraþi, cãrora ºi el le readuce în actualitate
supranumele câºtigat cândva de un strãbun constantinopolitan (le spune
ªãitãneºti, adicã aceia ce se trãgeau din Mihail Cantacuzino – ªeitan-oglu,
„feciorul dracului”), autorul îºi va alege „subiectul” pentru cel mai izbutit portret
de personaj detestabil. În complexa caracterizare a lui ªtefan Cantacuzino,
pionul pe care familia hotãrâse sã-l propulseze pe tronul Þãrii Româneºti,
cuvântul încãrcat de patimã (destinat unui cititor ce agrea „impulsurile”
verbale) se învecineaz㠖 în fraza amplã, cu cadenþe largi – cu afirmaþiile
limpezi ori cu aluziile strecurate, totul consumându-se într-o denunþare
aprigã ºi convingãtoare : „de vreme ce era om nestatornic în cuvinte ºi în
fapte, ºi în jafuri fãrã cale ºi fãrã dreptate, atât cât n-au rãmas episcop,
egumen, cãlugãr, neguþãtoriu, mari ºi mici, care sã nu fie jãfuiþi ºi prãdaþi ºi
mai ales pe oamenii lui Constandin-vodã i-au stins, mãcar cã de omorât nu
i-au omorât pã nimeni, pentru cã nici vremea nu i-au dat îndemânã, fiind
domnia lui ºi scurtã ºi fãrã temei de la Poartã, iar le lua tot glumind ºi
râzând. Acea idiomã avea ºi cu acea politie sã politiia. Spre zisele lui nu
putea sã razime cineva cã cu ceasuri îºi schimba vorbele ºi faptele, iar de a lua
ºi a jãfui gândesc cã nu va fi fost altul asemenea cu el în Þara Româneascã,
doar nici într-alte þãri. Sfaturi de la nimeni nu lua, ci numai el însuºi sã
sfãtuia la celea ce vrea sã facã întru trebile þãrâi, iar întru trebile Porþii
Turceºti ºi ale altor pãrþi cu tatã-sãu Constandin stolnicul sã sfãtuia...”
ªi Radu Popescu, un alt inamic al Cantacuzinilor (cãci era fiul lui Hrizea
vistiernicul din Popeºti, cel ucis de ªerban Cantacuzino), ºtie cã, pentru
detronarea lui Constantin Brâncoveanu, unchii domnului au apelat la proce-
deele obiºnuite – „pâra” la împãrãþie, prin „arzumagzaruri” pe care „le-au
pecetluit cu peceþile fãcute la Braºov, ale tuturor boiarilor þãrâi, în tainã,
luându izvod de pe toate peceþile” (falsuri executate, probabil, cu art㠖
în cadrul unei întreprinderi colosale – de meºterii braºoveni). Tot un instru-
ment din inventarul tradiþional – banii, este pus în miºcare de aceºti „ºaitanici
oglulari” (Radu Popescu ºtie bine turceºte ºi poate face pluralul), „adecã
feciorii dracului”, ºi pentru instalarea pe tron a lui ªtefan Cantacuzino.
ªi Radu Popescu incrimineazã setea de înãlþare socialã ºi politicã a
Cantacuzinilor ºi, de aici, pasul grav cãtre nerecunoºtinþã. Denunþarea este
abruptã, cãci gestul urmaºilor postelnicului intra – ar fi zis Anonimul
 „CASA” 121

Brâncovenesc („Iar Cantacozineºtii, adecã ªãitãneºtii, care din feliul lor era
neodihniþi ºi nemulþumitori tuturor domnilor...”) – într-un „serial” al infidelitãþii.
Radu Popescu caracterizeaz㠖 semnificativ, aº zice – cam la fel ca Anonimul
culpele ªãitãneºtilor : „În mijloc vremilor acestora, Cantacuzinii care pu[ru]rea
au fost hicleni domnilor ºi n-au fost odihniþi de nici un domn...” Viitorul
monah Rafail citise, e sigur, Istoria Þãrâi Rumâneºti de la octombrie 1688
pânã la martie 1717... Suntem – proclamã cronicarul, cuprinzându-i din nou
pe membrii influentei familii (altfel grijulii sã-ºi procure titluri ºi „cãrþi”
salvatoare în imperiile vecine) sub „supranumele” ce trimitea la faima rea a
strãbunului constantinopolitan ; nici ºeful casei din contemporaneitate nu
este iertat : „hoþul cel bãtrân” – îi zice Radu Popescu stolnicului Constantin
Cantacuzino (mai înainte Anonimul Brâncovenesc îi convocase pe „Costandin
stolnicul” ºi pe „Mihai spãtarul” sub calificativele de „rãi ºi hicleani bãtrâni”) –
în faþa unei generalizate lipse de recunoºtinþã, adicã a imoralitãþii, condam-
nabilã ºi în sine, ºi în consecinþe : „Cu acest fel de mulþãmitã s-au arãtat
ªãitãneºtii cãtrã Costandin-vodã pentru binele ºi cinstea ce le fãcuse. Fostu-i-au
stins casa, ºi pe dânsul, ºi pe feciorii lui...”
 Nepotrivirea caselor

Antipatia cu care Miron Costin l-a urmãrit prin „istorie” pe Timuº Hmelniþki,
inconvenabilul ginere al lui Vasile Lupu, a fost constantã. Probabil cã aceastã
duºmãnie avea ºi o explicaþie „zonalã”, Costin, filopolonul, punând în relaþie
directã cu rãzboiul declanºat de Bohdan Hmelniþki degringolada politicã din
Polonia ºi consecinþele pe care le-a avut de suportat apoi Moldova. Dar
scriitorul vrea sã ne facã sã înþelegem cã nu-l agrea pe fiul hatmanului
ucrainean datoritã excesului de trãsãturi negative afiºate. „Hirea de hiarã”
pare a fi emblema potrivitã pentru cel care a câºtigat, sub presiunea armelor,
competiþia „est-european㔠declanºatã pentru obþinerea mâinii Ruxandrei.
(Un plan matrimonial Hmelniþki bãtrânul urzise mai demult ºi îl convinsese,
se vede treaba, în acest sens ºi pe voievodul de la Iaºi : „Iarã lui Hmil hatmanul
mainte încã de aceasta vreme întrase în gându cuscrie cu Vasilie vodã ºi
pomenindu ºi mainte pren Ciogoleºti cu soliile pentru fata lui Vasilie vodã,
Roxanda, numai ce au cãutatu lui Vasilie vodã a aºedza ºi logodna fetii sale
Roxanda dupã Timuº, feciorul hatmanului Hmil, ºi cu câteva daruri ºi lui”.
Vasile Lupu se rãzgândea, însã, destul de uºor – „Înþeles-am din boeri
bãtrâni – ne spune cronicarul în legãturã cu cealaltã «cãsãtorie mixtã» din
familie –, cum sã hie vrându Vasilie vodã la Suceava sã-º desparþã fata de
domnu-sãu, Ragivil, ce n-au priimit ea, doamna Marie, fata sa, dzicându
tãtâne-sãu, sã fie socotit întâi lucrul, nu mai pre urm㔠–, motiv pentru care,
probabil, ºi Timuº a forþat desfãºurarea lucrurilor.)
Aceastã coborâre în subuman, o regresie în zoologic în privinþa „hirii”, i se
pare cronicarului a fi suprema descalificare. Violent, precipitat, cu reacþii
neaºteptate ºi decisive („Ce cui sã dzicea acéste, sau cu cine sã sfãtuia  ?
Cu unú omú în hirea hierãlor. Polcovnicii carii era, unul un cuvântú nu
cutedza sã dzicã, cã numai pentru un cuvântú, cu sabiia zmultã da ca-ntr-un
dulãu într-însul. ªi Bohun-polcovnicul, cu mâna legatã de ranã de sabie,
fãcutã de dânsul, îmbla ca fãrã sine”), soldat mediocru cu soluþii tactice
minate de iraþionalitate („Eu – se amestecã într-un rând Costin –, ce ieste
partea mea, toatã izbânda aceasta a lui Matei vodã de la Hinta [alegându
deosebi voia ºi orânduiala lui Dumnedzãu, numai pre socoteala omeneascã
grãindú] ieste de nebuniia lui Timuº întâiú ºi den bãrbãþiia ºi a lui Matei
vodã al doilea. Însã den nebuniia lui Timuº cu câtva mai multú...”) ºi ins
pentru care valorile tradiþionale îºi pierduserã orice semnificaþie („Timuº,
cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrânat la jacurile mãnãstirilor, ºi
întâi asupra Dragomirnei mãnãstirii cu puºci au mãrsú ºi au bãtut mãnãs-
tirea. ªi dacã i s-au închinat, toate odoarãle, veºmintele în jacã au dat...”),
Timuº pare a depãºi o definire obiºnuitã. Concentrat asupra acumulãrilor
 „CASA” 123

negative, Miron Costin abia dacã observã cã ginerele a murit luptând pentru
a apãra tronul socrului sãu : „Timuº, perit de glonþu de tun, cum dormiia
supt cortul sãu, mãcar cã era la pãmântú întins, l-au nemerit în picior
glonþul, dupã care loviturã pãnã a triia dzi au stãtut mortú”.
Incompatibilitatea profundã pare a fi principala observaþie a lui Miron
Costin cu privire la pãrþile acestei alianþe, pentru care gãseºte ºi un cuvânt
ce era, cred, încã pe atunci arhaic („ªi într-acesta anu au cãutatú a face lui
Vasilie vodã ºi veseliia fiei sale Roxandei, dupã Timuº, feciorul lui Hmil
hatmanul cãzãcesc, în anul...”). Incompatibilitate proclamatã de opoziþia
„uman-nonuman” („ginirile singur faþa numai de om, iarã toatã hirea de
hiarã”) pe care o construieºte cel ce venise însoþit de o impunãtoare armatã,
funcþionalã nu doar pentru „impresia artistic㔠(„cu assaulii, polcovnicii ºi
atamanii”), ºi de purtãtoare a obiceiurilor de nuntã (domneascã, totuºi : „Însã
câte trebuia la o nuntã domneascã nemicã n-au lipsit”) est-slave („Ruºcile –
adicã druºtele [nota mea, D.H.M.], cu «Lado, lado», pen toate unghiurile”), o
incompatibilitate dictatã mai ales de extracþia socialã joasã a ginerelui.
Marele aristocrat moldovean este, pe bunã dreptate, alterat. „Mãrimile” puse
în relaþie nu erau comparabile ºi nici compatibile. Dacã mãritiºul Mariei
dupã reformatul Radziwi\\ îi produsese mirare („Numai, cu ce inimã ºi sfat
au fãcut aceea casã dupã om de lege calvineascã...”), reþinutã ºi aceea, de
rândul acesta scriitorul explodeazã ofensat, cãci – socoteºte el – prestigiul
unei case (ºi era vorba doar de casa domnitoare a Moldovei), odatã achizi-
þionat, trebuia consolidat, nu expus deprecierilor : „Mare netocmalã în deopo-
triva caselor ºi a hirelor ! Aceasta parte era o domniie de 18 ai ºi împãrãþiei cu
bivºug ºi cu cinste sãmãnãtoare, iar cealaltã parte de 2 ani eºitã den þãrãnie”.
 Cãderea unor case

Se poate spune cã povestirea întinsei domnii a lui Vasile Lupu adunã o

neîncetatã scormonire dupã erorile fãptuite de voievod. Lucrurile stau aºa,
fiindcã în aceastã remarcabilã nuvelã, ce poate fi intitulat㠄Mãrirea ºi
decãderea lui Vasile Lupu”, Miron Costin urmãreºte sã demonstreze teza
meandrelor neºtiute ale „sorþii nestatornice” (ºi o face în chip exemplar).
Mai toate acþiunile ambiþiosului domn (cu „hire mai mult împãrãteascã decât
domneascã”) stârnesc nemulþumirea cronicarului  : o linie politicã neconclu-
dentã pentru care gãseºte aliaþi neconvenabili (ºi þãrii, ºi suspicioºilor suzerani
de la Stanbul) ºi cu disponibilitãþi de destabilizare zonalã, decizii grave
luate în circumstanþe nepotrivite („prilejindu-se Vasilie vodã vesel la masã ºi
viindú jalobã iarã pre tãtari cã stricã þara...”) ºi cu consecinþe dramatice
(„Fãrã sfat au fãcut Vasilie vodã, lovitul tãtarâlor la Brãtuleni pe Prut ºi apoi
prada a toatã þara, nespuse de agiunsú cu câtã robie ºi plian...”), nãzuinþa de
a-ºi întinde stãpânirea asupra Þãrii Româneºti (unde voia sã-l înscãuneze pe
fiu-sãu, Ion, „om slab ºi deznodat ºi de mâni ºi de picioare”) ºi a Transilvaniei,
încuscriri cel puþin curioase, reacþii tardive ºi exasperant de ineficiente în
cazul loviturii puse la cale de Gheorghe ªtefan.
Soarta l-a protejat pe voievod ºi i-a pus la dispoziþie panta ascendentã
(„Aºea ºi Vasilie vodã avândú fericite vrémi de domnie în pace den toate
pãrþile, cã ºi þara nu era nici cu o datorie îngreuiatã, fãrã nici o dodeialã
despre turci...”), constatatã de scriitor – „ªi cu vremile pânã aice istovim o
parte a domnie a lui Vasilie vodã, cã pânã aice, pre cât au fostú fericitã
domniia aceasta...” –, tocmai pentru a face rostogolirea mai spectaculoasã  :
„... cu atâta mai cumplite vremi s-au început de atunce, den care au purces
den scãdere în scãdere aceastã þarã, pânã astãdzi”.
Prãbuºirea lui Vasile Lupu – anticipatã de scriitor în chipul lui obiºnuit,
ba chiar ºi „reluat㔠prin recapitularea „semnelor ceriului, carile s-au prilejit
mainte de acestea toate rãutãþi ºi Crãiei Leºeºti ºi þãrâi noastre ºi stângere
casei aceºtii domnii a lui Vasilie vod㔠(uitase sã le treacã în text „la rândul
sãu”) –, ce îºi aflã sugestive alãturãri în marile deteriorãri tectonice, are, în
întruchiparea datã de cronicar, dimensiuni colosale ºi un „aer” definitiv (spre
sublimarea „pildei”) :
„Precum munþii cei înalþi ºi malurile céle înalte, când sã nãruiesc de vreo
parte, pre cât sânt mai înalþi, pre atâta ºi durãt fac mai mare, când sã pornescú,
ºi copacii cei înalþi mai mare sunet fac, când sã oboarã, aºea ºi casele céle înalte
ºi întemeiate cu îndelungate vrémi, cu mare rãzsipã purceg la cãdére, când cad.
Într-acesta chip ºi casa lui Vasilie vodã, de atâþea ai întemeiatã, cu mare cãdére
ºi rãzsipã ºi apoi ºi la deplinã stângere au purces de atuncea”.
 „CASA” 125

În numeroase locuri, letopiseþul lui Costin mãrturiseºte aceastã atitudine

a autorului sãu, nutritã constant de un mãnunchi de convingeri privind
rosturile ºi hotarele tuturor celor ce se petrec pe aceastã lume, depãºind ºi
acoperind întru nimicnicie eforturile oamenilor, neînsemnate jucãrii ale
sorþii labile. Aflat undeva deasupra vãlmãºagului ºi zbuciumului perpetuu
pe care îl desluºeºte în faptele celor trecuþi ºi în cutezanþele contemporanilor,
consumând uneori cu nedisimulatã satisfacþie adevãrurile în a cãror posesie
se gãseºte, Costin moralizeazã, eticheteazã ºi clasificã, neputând sã-ºi reþinã
un oftat ce adunã, multiform, compasiunea pentru cei ce se prãbuºesc o datã
cu implacabila învârtire a teribilei „roþi” ºi înregistrarea rece ºi voit cen-
zuratã a „ispãºirilor” imposibil de eludat. Nestatornicia funciarã a lucrurilor
ºi veºnica lor schimbare, cu mecanisme ce scapã controlului omenesc, îi
oferã lui Costin nu numai prilejuri de a medita asupra rosturilor ascunse, ci
ºi explicaþii general valabile – crede el – pentru toate accidentele, inclusiv
cele cu caracter social.
Miron Costin ne explicã în fapt, pas cu pas, motivele „cãderii casei” lui
Vasile Lupu „den care au purces den scãdére în scãdére aceastã þarã pãnã
astãdzi”. Le îmbracã însã în veºmânt filosofic, folosind elementele construcþiei
din poemul Viiaþa lumii, fiindcã el este un scriitor de pretenþie care face din
moralizare, din corijarea eticã o veritabilã profesiune, cu concretizãri chiar
ºi în textele poetice de tip minor. Sunt amendate nu doar ambiþiile nemãsurate
ale voievodului moldav, cu „hirea” lui asemãnãtoare cu a bazileilor, ci ºi
„gândurile mari ºi înalte” ale lui Rákóczy, care se vedea „crai preste crai ºi
domn preste domni”. Apoftegma (formulele cu caracter sentenþios abundã în
letopiseþ) îmbracã, evident, straiul cizelat al filosofãrii : „Orbú nãrocul la suiº
ºi lunecos a a stare la un loc, grabnicú ºi de sârg pornitoriu la cobor⺔. ª.a.m.d.
Amintitã în treacãt în poem, roata lumii („Cautã la ce l-au dus înºelã-
toarea roatã”), reprezentarea cea mai rãspânditã, încã din Antichitate, a
„norocului nestatornic”, apare în Letopiseþ atunci când Miron îºi îngãduie
rãgazul de contemplare a neliniºtitei domnii a lui Vasile Lupu : „ªi bine au
dzis unul : «Bella momentis constant», adecã «Rãzboaiele în clipala ochiului
stau». Cã atâta era numai sã ie acéla rãzboiu Vasilie vodã ºi sã se aºedze în
domniia Þãrâi Munteneºti. Iarã roata lumii nu aºea cum gândeºte omul, ce
în cursul sãu se întoarce”. Concluzie parþialã (povestirea nu trecuse mult de
începutul domniei Lupului) ? Avertisment dat celor înclinaþi sã neglijeze
cumpãtarea ? ªi una, ºi alta, întrucât ceva mai încolo, cãtre sfârºitul învol-
burat al aceleiaºi domnii, cronicarul îl pãrãseºte o clipã pe voievod (înfrânt
ºi nimicit de loviturile succesive, acesta trecuse în grabã Nistrul spre a cãuta
ajutor la cazacii ginerelui sãu), pentru a introduce o parantezã ce are menirea
sã resuscite imaginea „roþii” cu pricina, subliniind sensul confirmativ al jalnicei
situaþii spre care alunecase strãlucitul domn : „Vasilie vodã vãdzându-se în
Þarã Cãzãceascã cãdzut den domniie, despãrþit ºi de doamna sa, ºi de cuconi,
ºi de avére (cautã la ce duce roata lumii mare case, cã ce poate fi mai greu
decât acestea ? Dzicu cã nici moartea), ºi nici o nãdejde nu i-au mai rãmas în
prieteºugul cãzacilor, sângur s-au tras cu hanul, la Crâm sã margã”.
Sfârºit plin de dramatism, prevestit însã de Costin, într-un fragment cu
caracter anticipativ, încã din primele pagini consacrate lui Vasile Lupu
126 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

printr-o superbã tiradã împotriva insaþietãþii stãpânitorilor din toate timpurile

(pricinã suficient㠖 în planul „echilibrãrilor” etice – pentru declanºarea
prãbuºirilor) ºi ocazie – oferitã scriitorului – de a exersa încadrarea figurilor
autohtone într-o serie de dispãrute glorii, variaþie a motivului literar unde
sunt cei de odinioarã : „O ! nesãþioasã hirea domnilor spre lãþire ºi avuþie
oarbã. Pre cât sã mai adauge, pre atâta râhnéºte. Poftile a domnilor ºi a
împãraþilor n-au hotar. Avândú multú, cum n-ar avea nemicã le pare. Pre
câtú îi dã Dumnedzãu, nu se saturã. Avândú domnie, cinste ºi mai mari ºi
mai late þãri poftescú. Avândú þarã, ºi þara altuia a cuprinde cascã ºi aºea
lãcomindú la altuia, sosescú ºi pierdú ºi al sãu. Multe împãrãþii în lume
vrând sã ia alte þãri s-au stânsú pre sine, Aºa s-au stânsú împãrãþia lui Darie
împãrat de Alexandru Machidon, vrândú sã supuie þãrile greceºti ºi toatã
Machidoniia Darie, i-au stânsú împãrãþia sa de au cãdzutú pre mânule lui
Alexandru Machidon. Aºea împãrãþiia Cartaghinii vrândú sã supuie Râmul,
au cãdzut la robiia râmlénilor. Aºa Piru împãratú vrândú sã ia Italiia au
pierdut þãrâle sale. Aºea ºi Mihai vodã, vrând sã fie crai la unguri, au pierdut
ºi domniia Þãrâi Munteneºti.
Aºea ºi Vasilie vodã, avândú fericite vrémi de domniie în pace den toate
pãrþile, cã ºi þara nu era nici cu o datorie îngreuiatã, fãrã nici o dodeialã
despre turci, carii avea începutã sfadã cu perºii ºi într-acele pãrþi sta cu
valuri, au începutú svoadã cu Matei vodã domnul muntenescú pentru domniia
acei þãri, ori cã nu-l încãpea Moldova, ca pre un om cu hire înaltã ºi împãrã-
teascã, mai mult decât domneascã...” Maliþia cronicarului nu lipseºte din
finalul acestui fragment. Sã notãm, însã, dincolo de rigiditãþile „schemei” de
analizã ºi de neînþelegerea, constantã, pe care marele boier moldovean a
arãtat-o, în cronicã, strãlucitei tentative a lui Mihai Viteazul, cã cei doi
voievozi sunt aºezaþi într-o vecinãtate ilustrã.

Cronicarii de dincoace de Milcov au fost mult mai pragmatici în analizarea

cauzelor ºi a factorilor care au dus la „stingerea” unor case. A lui Constantin
Brâncoveanu, de pildã. Sunt foarte omeneºti pricinile acestea, coincidente
fiind cu câteva dintre viciile veºtejite în culegerea Floarea Darurilor, care se
tipãrea tocmai în acea vreme în Þara Româneascã.
Pentru cronicarul anonim care a scris despre Constantin Brâncoveanu,
Cantacuzinii (ªãitãneºtii), specializaþi în întreþinerea unei atmosfere de
„vorbe grele” ºi „viclene”, abilitaþi în uneltiri ºi „mestecãturi”, cu reclamaþii
expediate pe trasee oculte, sunt niºte mari ingraþi. Beneficiari ai avantajelor
puse la dispoziþie de Brâncoveanu (ºi scriitorul înºirã cu rãbdare favorurile,
onorurile ºi viaþa de huzur pe care urmaºii bãtrânului postelnic le datorau
lui Brâncoveanu), ei îºi plaseazã toate acþiunile într-un plan al imoralitãþii
ºi îºi distrug binefãcãtorul : „Cu acest fel de mulþumitã s-au arãtat ªãitãneºtii
cãtrã Costandin-vodã pentru binele ºi cinstea ce le fãcuse. Fostu-i-au stâns
casa, ºi pe dânsul, ºi pe feciorii lui...” La fel (ba, parcã, mai apãsat) analizeazã
comportamentul Cantacuzinilor faþã de cel ce fãcuse parte din „casa” lor,
fiindu-le rudã apropiatã, ºi Radu Popescu. Denunþã abrupt lãcomia, setea de
altitudine socialã ºi politicã, rãutatea, ºi, de aici, cantonarea lor condamnabilã
 „CASA” 127

în ingratitudine : „În mijloc vremilor acestora, Cantacuzinii, carii pu[ru]rea

au fost hicleni domnilor ºi n-au fost odihniþi de nici un domn, ºi acum la
Costandin-vodã au început sã-l ficleneascã ºi sã-l dezrãdãcineze din faþa
pãmântului, neavând altã pricinã fãr’ numai rãutatea lor, acéia ce din fire o
au avut ºi mai denainte, cã nu le-au lipsit în zilele lui Costandin-vodã nici un
féli de bine ca sã nu-l aibã, voie vegheatã, sfetnici ai domnului, plini de bani,
de sate, de vii, fãrã biru, fãrã împrumutãri, precum alþii ai þãrâi da, iar ei
nicidecum. Sã zic adevãrul, iar nu minciunã, cã mai bine trãia ei decât ºi
Costandin-vodã, cã el avea grijile domniei, iar ei avea plimbãrile, ºi desfã-
tãrile, ºi câºtigurile, ºi tot binele, dar tot nu era mulþumiþi de binele acela, ci
poftiia ºi mai multu, adecã domniia”.
Dupã cei doi români, grecul Mitrofan Grigoràs, trãitor la Bucureºti, face –
în a sa Istorie pe scurt59 – din Brâncoveanu o victimã a lãcomiei nepotolite a
unor suzerani sângeroºi, dar ºi a invidiei ºi a setei de putere nutrite tocmai
de cei pe care îi înconjurase magnificent cu generoase înzestrãri. Grecul
diserteazã despre pizmã : „Ci ei [...] ajunserã la culmea rãutãþilor, la invidia
care este pricina omorului, la invidie, zic, mama omorului, invidia care
rãneºte de cele bune ; invidia care nu cautã ce vorbeºte, ci numai vorbeºte”60.
Anton Maria del Chiaro, observator oarecum neutru, remarca ºi el, dincolo
de jocurile politice de moment, îndârjirea cu care cei ce gravitau în jurul
Cantacuzinilor (beneficiari ai multor avantaje oferite de Brâncoveanu :
„E neîndoios cã domnul Constantin dãdea întotdeauna celor din neamul
Cantacuzinilor slujbele cele mai însemnate ºi cã pãstra o preþuire respec-
tuoasã faþã de cei doi bãtrâni Cantacuzini, unchii sãi : Constantin ºi Mihai,
fraþii domnului ªerban...”) ºi al Brâncovenilor au urmãrit distrugerea celor
douã familii ºi a celor apropiaþi lor (un punct de vedere care ar trebui
adâncit) : „Cei care întreþineau aceste dezbinãri ºi nemulþumiri pãreau sã
aibã drept scop sã-ºi atragã, separat una de alta, favoarea acestor familii,
dar experienþa de mai apoi a arãtat cã singurul lor gând era sã le vadã
nimicite total, cum s-a ºi întâmplat”61.
 Genealogiile

Vechimea neamului conferea legitimitate

Câteva cãrþi – ziceam într-o mai veche lucrare 62 – ar trebui încã alcãtuite
(deºi contribuþiile serioase nu lipsesc) despre vechile genealogii româneºti
(reperate de privirea scormonitoare a lui Nicolae Iorga63), cãci ele reprezintã
mai mult decât o specie a scrisului nostru medieval, propunând, evident, o
cunoaºtere pozitivã, constituie o profitabilã fereastrã cãtre mentalul elitelor
(adicã al celor care puneau sã se realizeze genealogiile ºi se foloseau apoi de ele),
convocând – în acel efort de publicitare ºi de oficializare ale „neamului” –
laolaltã informaþii exacte ºi anecdote, portrete ºi „povestiri” a cãror datare
ridicã probleme oricãrui istoric64.
Un strãmoº ilustru era identificat pe verticala înrudirii, mult mai importantã
decât asocierile orizontale (în cazul genealogiilor cu sprijin în curgerea prin
timp a familiei, cum se întâmplã în cea pictatã în pronaosul bisericii mari a
Mãnãstirii Hurezi – „Dunga cea mare, bãtrânã ºi blagorodnã a rodului ºi
neamului...”, în care Brâncoveanu îi aduna pe Basarabi ºi pe Cantacuzini) sau
nãscocit (în cele ficþionale, foarte multe ; aº pomeni-o doar pe cea închipuitã,
pentru sine, de Despot Vod㠖 în Vita Despothi Principis Moldaviae, unde îºi
zicea senior de Samos, marchiz de Paros ºi descendent al lui Herakles – ori
pe cea alcãtuitã de Gaspar Graþiani, alt alogen ajuns pe tronul Moldovei) ºi
arborele era apoi „desenat” (din porunca voievozilor sau a boierilor – mai
târziu – se nãºtea ºi la noi, treptat, o veritabilã literaturã genealogicã ºi
chiar heraldicã [în Aºãzãmântul Mãnãstirii Tuturor Sfinþilor, Antim Ivireanul
îºi deseneazã un herb ecleziastic ºi îl întovãrãºeºte cu versuri tâlcuitoare ;
Dimitrie Cantemir, la fel, schiþeazã o stemã a Moldovei ºi îi adaugã stihuri],
din aceeaºi poruncã lucrau cãrturarii, „dacã boierii n-aveau timpul sau
priceperea necesarã, înºirau moºii ºi strãmoºii, în ramurile ce se desfãceau
adesea din cel mai fabulos dintre trunchiuri65) cu fastuoase excursuri în
detalii ºi în descoperirea înrudirilor (pravilele din secolul al XVII-lea – cea
tipãritã la Govora în 1640, Cartea româneascã de învãþãturã din 1646 sau
Îndreptarea legii din 1652 – fac un loc tot mai consistent termenilor referitori
la gradele de rudenie : rod „neam”, rudã, rudenie, sãmenþie, siminþie, spiþã etc.)
laterale ºi colaterale. Se nãºteau pe urmã miturile (miturile dinastice, voievodale
sau chiar regale, cum a fost cel pe care îºi sprijinea „autoritatea monarhicã”
Matei Corvin), dacã nu cumva construcþiile genealogice erau ele însele chemate
sã sprijine ºi sã argumenteze legendele coborârii din treaptã în treaptã, din
„ramur㔠în „ramurã”. Renaºterea ºi Umanismul aduc moda genealogiilor
romane. Oamenii de carte alcãtuiesc, pentru ei ori la comanda altora, astfel
 „CASA” 129

de genealogii, fapt care mi se pare doveditor pentru o anumitã stare de spirit

ºi pentru anumite idealuri prezente în mediile cãrturãreºti din Europa
centralã ºi de rãsãrit în veacurile al XVI-lea ºi al XVII-lea. Nicolaus Olahus
realiza o astfel de „genealogie” pentru voievodul transilvãnean ªtefan Mailat :
„Vaidaque Majlatus referens ab origine gentis Romanae stirpem” 66. Genealo-
giºtii ºi heraldiºtii poloni fac un adevãrat tur de forþã ºi ajung, prin strãmoºii
Movileºtilor (neamul Movilã primise indigenatul polon), tocmai la Mucius
Scaevola67. Gravorii vor interpreta aceast㠄descindere” într-o mulþime de
variante. Poeþii barochizanþi ucraineni vor prelua ºi ei aceste idei, ampli-
ficându-le în fel ºi chip în cãrþile care glorificau faptele lui Petru Movilã, fiul
de voievod moldovean ajuns mitropolit al Kievului.
„Preastrãlucite ºi milostive doamne, pãrinte al nostru, pãstor, patron
ºi fondator – i se adreseazã lui Petru Movilã, în prefaþa Eucharisterionului
(un lung panegiric în versuri) din 1632, Sofronie Poceaski, profesor de retoricã
la colegiul înfiinþat de Movilã la Kiev, cel care, peste câþiva ani, va fi primul
rector al ºcolii înalte de la Trei Ierarhi din Iaºi –, eºti la fel cu aurul printre
metalele nobile, cu diamantul printre nestematele iubitorilor ºtiinþei...”
Singurele simboluri, socoteºte panegiristul, potrivite sã-l glorifice pe cel care,
mai mult decât Mucius Scaevola, strãmoºul roman de nepieritoare faimã al
Movileºtilor, îºi sacrificã cu osârdie întregul trup ºi aduce pe pãmânturile
ucrainene pe „Minerva, regina ºtiinþelor”, sunt Heliconul ºi Parnasul cel cu
douã piscuri, „în stare sã înalþe pân-la cer numele glorioºilor Movilã...”
„Obârºia romanã”, prin Mucius Scaevola, a neamului Movilã devine, în
poemele encomiastice, un frecvent cercetat loc comun al elogiului. Încã un
exemplu : În preludium-ul panegiricului Mnemosynae S\awy, Prac i Trudow,
contextul elevaþiei primordiale („Ty abowiem, chociaj Linià twà od mÈ nego
jeszcze onego Mutiusa Scewoli prowadzisz...”) va fi complexat prin alte adaosuri
cu aurã antichizantã, toate semnificând, precum lesne se poate observa,
chiar în lipsa traducerii („Choä Przechrabrych Horatiusow, nietrwo liwych
Ajaxow, nieprzekonanych Herkulesow...”) virtuþi importante.
În rãsãrit, rãspunzând aceloraºi gusturi, Nicolae Milescu, cel aflat la
curtea moscovitã, va da, în 1674, o Genealogie a þarilor ruºi.

Literatura românã va mai aºtepta câteva decenii pînã la apariþia primelor

viþe ale neamurilor. Deocamdatã, în veacul al XVII-lea, se alcãtuiesc „spiþe
de neam”, cum este cea pe care o fãcea postelnicul ªtefan Ghindã, care dorea
neapãrat sã-ºi dovedeascã înrudirea cu voievodul Vasile Lupu. Trei generaþii
din neamul voievodului ce ºi-a luat nume împãrãtesc bizantin sunt menþio-
nate de genealogist („spiþa”, descoperitã de Nicolae Iorga, a fost publicatã de
acesta în 190168) :
„Izvod de niamul lui Vasilie-Vodã, cine au fost sã-s ºtie anume  :
Gavril Hatmanul, frate lui Vasilie-Vodã, º-au avut 2 ficiori : ªtefan ºi
Rãducanul, holtei, ºi i-au otrãvit ªtefan-Vodã Gheorghi, care au scos pe
Vasilie-Vodã ; ºî pe un frate a moºã-mè Arhondi Mironesi, Stamate, ce-au fost
Postelnic Mare, holtei, în urma Iorgãi Postelnic, iar l-au otrãvit ªtefan-Vodã. [...]
130 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Vasilie-Vodã, încã den boerie au avut Domnã pe Tudosca, fatã lui Bucioc
Vornicul, ºi altã fatã a lui Bucioc au þãnut-o Iordache Cantacuzino Vistier
cel bãtrân, cumnat lui Vasile-Vodã, ce sã trag din Buciuceºti dumnealor
Cantacuzineºtii de pe moºe.
Vasile-Vodã au avut pe Ion begzadè, holtei, º-au murit în Þarigradu, ºi pe
Domna Marie, au fost dupã Ragivil în þara leºascã, º-acolo au murit, – ficiori
n-au avut –, ºî pe Domna Roxanda, fatã lui Vasile-Vodã, ce-au fostu dupã Timuº
Cãzacul, feciorul lui Hmil, º-au perit la Suceavã ; ºî Domna Roxanda au perit de
tãlhari la Cetate Niamþului, ºî ficiori n-au fãcut. [...]
Au mai avut Vasile-Vodã un ficior, pe ªtefan-Vodã, cu Domna Catrina
Chercheza ; care au fost ºi Domnu în Moldova ; º-au murit holtei aproape de
Tighine, mergându la Azac. Care sânt toþ îngropaþ la Trei Sfetitele”.

Fantazãrile

Dimitrie Cantemir, care, în Descriptio Moldaviae (cap. De nobilitate moldava),

dã numele a ºaptezeci ºi ºapte de familii boiereºti din Moldova, încercând sã
le gãseascã obârºiile, spune undeva cã ar fi scris ºi o carte despre genealogiile
boiereºti – „liber moldavicae nobilitatis genealogiae, latino sermone a nobis
conscriptus”. Cum va fi arãtat acea lucrare ne-am putea face o idee cercetând
chipul în care prinþul cautã prin vreme rãdãcinile propriului neam.
Nemulþumit de purcederea rãzeºeascã a neamului sãu (pe care cronicarii
o cunoºteau foarte bine), Dimitrie Cantemir fabricã un înaintaº pe care
vitejia l-ar fi fãcut ilustru în timpul lui ªtefan cel Mare. Se „naºte” astfel
Teodor Cantemir, zis ºi Siliºteanul, se naºte cu acte în regulã, cãci Dimitrie
Cantemir fabricã ºi un hrisov (pe care îl citeazã în Descrierea Moldovei) ce
eterniza cutezanþa ºi nobleþea personajului. Teodor Cantemir semãna astfel
cu alþi începãtori de neam care „au fost admiºi la dregãtoriile politice ºi
militare ale þãrii” (vezi Descriptio..., cap. De nobilitate moldava) ºi participa,
cãpãtând vechime, la procesul de aºezare a þãrii, „cãci noii locuitori ai Moldovei
nu puteau sã-ºi aleagã pãmânturi, ci în mãsura în care unul se ilustra mai
mult prin acte de vitejie era dãruit de domn cu cinstea boieriei ºi cu sate ºi
pãmânturi, spre a-ºi menþine rangul pe care-l cãpãtase”.
Hrisovul (un fals – au arãtat ºi Ilie Minea, ºi P.P. Panaitescu, ºi – înaintea
lor – Constantin Giurescu) oferã nobleþe – prin zisul Teodor Cantemir, despre
care Dimitrie va vorbi ºi în Vita Constantini Cantemyrii, spunând cã acela ar
fi apãrut în þar㠄sub ªtefan Vodã zis cel Mare în anul de la facerea lumii
6951 [1433] <sic !> – neamului Cantemireºtilor :
„Cum Theodorus Cantemyrius, Ciliensis et Smilensis Pircalabus in defendendis
contra Turcarum Tartarorumque irruptiones illis urbibus fidelem se servum, et
strenuum pro Cruce militem se praebuerit, postea vero Deo ita permittente
omnia illa loca a Turcis devastata occupataque, ipse vero illorum vir coactus
fuerit, patrias suas possessiones, quas avi proavique ipsius praestitis fideliter
servitiis a beatae memoriae antecessoribus nostris dono obtinuerant, deserere.
 „CASA” 131

Nos christiana pietate et clementia moti praefatum Theodorum cantemyrium,

tribus in agro Falcziorum pagis, cunctisque adiacentibus sylvis, campis, fluviis,
et piscimis donamus, et eum totius Codri (sylvae) Kigiecz praepositum, et equitum
kiegiecziensium (qui eo tempore testibus historicis octo millia numerabantur)
Supremum Capitaneum constituimus”.

Întrucât n-a reuºit sã-ºi afle vreo spiþã voievodalã (precum Vãcãreºtii,
care se socoteau coborâtori din Radu Negru – „s-au pretins contemporani cu
descãlecarea”, zicea Nicolae Iorga70, ori Sturzeºtii, urmaºi ai unui Vlad
„Turzo”, voievod valah71), Dimitrie Cantemir va cãuta o ascendenþã specta-
culoasã pe „afarã”. ªi o va gãsi – în Istoria Imperiului Otoman – în faimosul
biruitor tãtar Timur Lenk : „tradiþia spune despre Cantemireºti cã se trag
din marele cuceritor al Asiei Timur Lenk”72. Voltaire, ºi nu numai el, va þine
seamã de aceastã invenþie cantemireascã73.

„Dunga cea mare, bãtrânã ºi blagorodnã

a rodului ºi neamului sãu, atâta depre tatã,
cât ºi depre mumã”

Dorinþa de a înfãþiºa ºi de a „publicita” acele secvenþe în care trecutul

naþional purta „marca” neamului sãu, evidenta aplecare istoristã (un „istorism
brâncovenesc” – Rãzvan Theodorescu), care domina mentalul elitelor româneºti
în veacul al XVII-lea ºi mai târziu, l-au fãcut pe Constantin Brâncoveanu sã
porunceascã pictarea, în 1694, la Mãnãstirea Hurezi a unui complex ansamblu
genealogic, care, la fel cu portretele zugrãvite câþiva ani mai târziu, prin 1698,
la Potlogi ºi la Târgoviºte (în reºedinþe voievodale, deci), erau „testimonii ale
unei gândiri politice, ale unei continuitãþi dinastice ºi statale al cãrei punct
de zenit voia sã fie tocmai domnia lui Constantin vodã Brâncoveanu, muni-
ficient protector al Ortodoxiei, al lumii greco- ºi arabofone din Levantul
unde trimitea danii, odoare ºi tiparniþe, al acelui venerabil Munte Athos,
aflat cândva sub patronajul împãraþilor celei de a «doua Rome», sprijinit de
toþi voievozii români încã din veacul întemeierilor de þarã, dar pentru întâia
oarã pictat, într-o rarã ºi amplã perspectivã panoramicã, în 1712, în pridvorul
ctitoriei brâncoveneºti de la Polovragi”74.
În tabloul votiv, aºezat pe peretele de rãsãrit al pronaosului, grecul
Constantinos ºi auxiliarii lui valahi au pus un Brâncoveanu grav, îmbrãcat
în straie de ceremonie, cu trãsãturi ferme ºi privire pãtrunzãtoare (care îºi
declarã în inscripþie ascendenþa : „Io Costandin Basarab Voevod fiul lui Papa
postelnicul, nepotul lui Preda biv vel vornic Brâncoveanul”), însoþit de Doamna
Maria Brâncoveanu (cu o orgolioasã spiþã voievodalã : „Maria Doamna, fata
Neagului postelnic, fiul lui Antonie Voevod”), frumoasã încã, arborând o
aºteptatã demnitate, ºi de toþi copiii lor, prezentând biserica ziditã de el în
chip de ofrandã. „Acest tablou este continuat de un amplu tablou ctitoricesc-
-genealogic, ocupând primul registru al celorlalþi pereþi ai pronaosului, adevãrat
manifest dinastic, cuprinzând ascendenþa pe linie paternã ºi pe linie maternã
132 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a Domnitorului (peretele de vest), precum ºi principalii domnitori care l-au

precedat la tron (pereþii de sud ºi nord)” 75.
Sunt încãrcate de semnificaþii cele douã grupuri – al Brâncovenilor ºi al
Cantacuzinilor – ºi personajele care le alcãtuiesc, între ele acei strãmoºi „a
cãror amintire exactã meritã sã fie pãstratã”76. Îndrumarea genealogicã
dominã în inscripþiile care ne lãmuresc cine sunt, în sectorul rezervat
Brâncovenilor, bãrbaþii cu figuri masive ºi trãsãturi accentuate, pieptãnaþi
cu „moþ”, ºi femeile purtând marame ºi costume de sãrbãtoare. David, îmbrãcat
fãrã pretenþie (deºi, am vãzut, funcþia lui era importantã în constituirea
„arborelui”, cãci el fãcea – prin femei – legãtura cu Craioveºtii Basarabeºti),
este „tatãl Predii biv vel vornic”. Preda Brâncoveanul, „biv vel vornic fiul lui
David”, mare boier, este îmbrãcat cu blanã de herminã. El îºi va însura fiul –
figurat în tablou : „Papa postelnic Brâncoveanul fiul Predii vornicul, tatãl lui
Costandin Voevod” – cu o Cantacuzineascã („jupâniþa Stanca”), dând un nou
avânt prin aceastã înrudire neamului de boieri de þarã al Brâncovenilor.
ªi copiii Stancãi cu Papa postelnicul sunt zugrãviþi : Barbul, Matei ºi Costandin
(ultimul, cu trãsãturi fine, semãnând vãdit cu mama sa care pare a-l proteja
în tablou, este înfãþiºat – deºi era doar un fiu de boieri – îmbrãcat în straie
princiare ºi cu coroanã voievodalã). Cantacuzinii, plasaþi pe jumãtatea de
nord a peretelui de apus al pronaosului (prezentaþi de douã generaþii ; la
Mãnãstirea Brâncoveni vor fi patru), sunt conduºi de „marele postelnic”
Constantin Cantacuzino („oval prelung ºi îngust, frunte înaltã, ochi neli-
niºtiþi, întrebãtori sub sprâncenele arcuite circumflexe, nas lung, fin, drept
ºi gurã senzualã, plin㔠– „figurã tipicã de meridional” 77, cel însurat cu
jupâniþa Ilinca, fiicã a lui Radu ªerban, ºi care l-a „slujit” pe Matei Basarab
„de la începutul domniei lui pânã la moarte”. Cei doi pãrinþi sunt urmaþi de
bãieþi („Drãghici Cantacozino biv vel spãtar, Costandin Cantacozino biv vel
stolnic – figurã rotundã, cãrnoasã, cu o senzualitate marcatã de pieptãnãtura
buclatã în jurul frunþii, „europeneascã”, cu un aer uºor arogant ºi cumva
duplicitar78 –, Matei Cantacozino biv vel aga, Mihail Cantacozino vel spãtar,
Iordache Cantacozino biv vel spãtar”) ºi de fete („Ilinca Cantacozino, Ancuþa
Cantacozino, Maria Cantacozino, Stanca Cantacozino mama lui Costandin
Voevod, Bãlaºa Cantacozino”).
Pe pereþii de nord ºi de sud ai pronaosului, între ferestre, sunt instalate
„galeriile” voievodale : domnitorii pe care cele douã neamuri îi revendicã
drept înaintaºi. Pentru Brâncoveni : Laiotã Basarab („Io Laiotã Basarab
Voevod den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatu 6912 [1473] ºi au
domnit ani 17”, cu anii de domnie vãdit greºiþi), prin care Brâncovenii se
leagã de Dãneºti (deºi – am mai spus cred – cel vizat ar fi trebuit sã fie
Basarab II cel Bun, fratele lui Laiotã, tatãl lui Basarab cel Tânãr Þepeluº,
tatãl natural al lui Neagoe Basarab) ; Neagoe Basarab („Io Neagoe Basarab
Voevod feciorul Pârvului vel vornic Craiovescul, den mila lui Dumnezeu au
luat domnia la leatu 7020 [1512] ºi au domnit ani 9”), din a cãrui sorã,
Marga, descinde o Maria, strãnepoatã, cu care s-a cãsãtorit David, strãmoºul
Brâncovenilor ; Matei Basarab, un bãtrân înþelept, cuminte ºi îngândurat
(„Io Matei Basarab Voevod feciorul Danciului biv vel vornic den Brâncoveni,
den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatu 7141 [1632] ºi au domnit ani 22”),
 „CASA” 133

vãr cu jupâniþa Maria, soþia lui David Brâncoveanu. Pentru Cantacuzini :

voievodul Radu ªerban – ocupã partea de nord-vest a pronaosului –, strã-
bunicul din partea mamei al lui Constantin Brâncoveanu, cel care a asigurat
în bunã mãsurã strategia de „împãmântenire” a Cantacuzinilor munteni :
fiica sa, Ilinca, s-a mãritat cu viitorul postelnic Constantin Cantacuzino.
În inscripþie se spune cã Radu ªerban (cel ce „den mila lui Dumnezeu au luat
domnia la leatu 7110 [1602] ºi au domnit ani 9”), acest ultim cãpitan al lui
Mihai Viteazul, a fost fiul „banului ªãrban”. „Genealogiile moderne considerã
pe un ªerban postelnic din Coiani frate al mamei lui Radu ªerban, Maria,
descendentã a boierilor Craioveºti”79 ; Constantin vodã Cârnul (Constantin
ªerban), fratele (natural) al jupâniþei Ilinca ºi unchi „mare”, prin urmare, al
lui Constantin Brâncoveanu (era unchiul Doamnei Stanca). El îi putea repre-
zenta, prin urmare, pe tronul þãrii ºi pe Cantacuzini  : „Io Costandin Basarab
Voevod, feciorul lui ªãrban Voevod, den mila lui Dumnezeu au luat domnia
la leatu 7163 [1654] ºi au domnit ani 4” ; în fine, ªerban Cantacuzino, întâiul
Cantacuzin care a urcat în jilþul domnesc al Þãrii Româneºti, împlinind
ambiþiile nutrite, verosimil, de marele postelnic atunci când o peþise pe
Ilinca (Elina), fiica lui Radu ªerban. Unchiul ªerban seamãnã cu nepotul
Constantin. Acesta din urmã se va „ºcoli” ca boier de divan sub ochiul lui
ªerban Vodã, „feciorul lui Constandin Cantacuzino biv vel postelnic” ºi care
„din mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatu 7187 [1678] ºi au domnit ani
10”. Cum bunicul lui (al cãrui nume l-a primit la botez) cobora din Craioveºti,
ªerban Vodã ºi-a zis Basarab.

Muºatinii legitimeazã ºi în veacul al XVIII-lea

Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru Exaporitul, a pus pe câþiva curteni

sã-i alcãtuiascã genealogia. Înscrierea în paradigma monarhicã a locului îl
interesa cu deosebire.
Iatã Viþa prea luminatului neam al prea înãlþatului ºi milostivului domn
Io Nicolae Alexandru voevod prea bunul stãpânitoriul Þãrii Rumâneºti, care
sã trage din Alexandru vodã cel Bun în redactarea lui Radu Popescu80 :
„Alexandru vodã cel Bun, carele au fost trimis ºi sol la soborul de la Florenþa
ºi au avut fiiu pe Iliiaº vodã. Iliiaº vodã au avut fiiu pe Alexandru vodã.
Alexandru vodã, fiiul lui Iliiaº vodã, au avut fiiu pre Bogdan vodã. Bogdan vodã
au avut fiiu pe ªtefan vodã cel Bun. ªtefan cel Bun a avut doi fii, pe Bogdan vodã
ºi pe Pãtru vodã Rareº, Bogdan vodã feciori au avut, iarã nepoþi n-au avut. Iarã
Petru vodã Rareº au avut fiiu pe Iliiaº vodã. Iliiaº vodã au avut fiiu pe Alexandru
vodã, pre moºul despre mumã al prea luminatului domn Nicolae Alexandru
vodã ; cãci Alexandru vodã au avut fiicã pe doamna Casandra. Doamna Casandra
au avut fiicã pe mãriia sa doamna Sultana. Mãriia sa doamna Sultana are fiiu pe
mãriia sa prea luminatul ºi înãlþatul domnul nostru, Io Nicolae Alexandru
voevod, pre carele l-au încoronat prea puternicul D-zeu cu soarta domniei în þara
Moldovei în doao rânduri ºi aicea în Þara Rumâneascã aºijderea.
134 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Dumnezeu cel milostiv sã-i adaoge anii vieþii mãriei sale pânã la adânci
bãtrâneþi întru îndelungatã stãpânire”.

Este vorba aici, evident, despre o genealogie oficialã. Punctul esenþial al

legãturii cu vechii Muºatini (nume dinastic – se pare – mai nou, cu care nu
toþi istoricii sunt de acord81) este înregistrat ºi de Nicolae Costin în cronica
sa despre domnia lui Nicolae Mavrocordat : Alexandru Mavrocordat Exaporitul,
tatãl lui vodã Nicolae, „[...] au avut fãmee, nepoatã de fatã lui Alexandru
Iliiaº vodã ºi nepoatã de sorã lui Iliiaº Alexandru vodã”. Gãsim aceeaºi
genealogie ºi la Nicolae Lupescu, logofeþelul de divan ºi harnic scriitor de istorii
din porunca voievodului, ºi la Nicolae Ruset (Roset), din neamul Cupãreºtilor,
om ºcolit (vine în Valahia ca ginere al lui Constantin Brâncoveanu ; a fost
soþul Ancuþei) ºi care a ajuns, sub Nicolae Mavrocordat, mare logofãt. Nicolae
Iorga82 era de pãrere cã Ruset, care dintr-un ultim exil s-a întors „papistaº”,
ar fi cel care a pus la punct, folosind izvoare interne („istoriile Moldovei”,
Ureche, probabil) ºi strãine („Matei de Mihovia, istoric leºescu”, „Marþialis”,
„Taþius”), „ascendenþa muºatin㔠a Mavrocordaþilor.
Simpla lecturã a textului scris la „leat 7235”, în 1726-1727 adicã, ºi
intitulat (dupã versiunea din ms. nr. 353 de la B.A.R.83) Prea slãvita viþã a
prea luminatului ºi prea înãlþatului domn Io Nicolae Alexandru voevod,
marile, bunul ºi prea înþeleptul stãpânitor a toatã Þara Româneascã, dimpre-
unã cu toate slãvitele fapte a fericiþilor sãi strãmoºi, carii cu mare laudã au
împodobit scaunele Dachiei, din istoriile þãrilor noastre ºi a celor streine pe
scurt adunatã la Bucureºti, întru al optulea an din a doua domnie a Mãrii
sale, de dumnealui Nicolae Roset, vel logofãt, leat 7235 ne convinge cã avem
de-a face cu o genealogie de facturã encomiasticã. Refacerea „viþei” (toþi
genealogiºtii folosesc acest termen) þinteºte lauda. Cele câteva còpii84 dove-
desc cã aceastã scriere, împestriþatã cu grecisme (autorul era „nepot de grec
constantinopolitan” ºi fusese „elev al ºcolilor elineºti din principate”85), a
avut succes. Ins de pretenþie, Nicolae Ruset îi asigurã un aparat „editorial”
complet. Adicã stihuri inaugurale („macaronice” – zice Iorga), în românã ºi
în greacã, ce întovãrãºeau simbolic cele douã steme (cãci fanariotul domnise
în amândouã Þãrile Române, adicã peste Dacia) ºi îi întind înrudirile spre
case regale ilustre –
„Lumea sã afla la mare mirare,
Cum Orfeu putu cu a sa cântare [...]
ªi toatã Dachiia mult sã fericéºte
Cându de a ta viþã sã oblãduiaºte,
Care din despoþii Crãiei sârbeºti
ªi din Iaghelonii aceii lesãºti
Tostoutôn erôôn sânge prea înãlþat,
Cu multe aretais foarte minunat...” –

ºi o prefaþã, ºi ea încãrcatã de reminiscenþe antichizante, în care gloria

politicã ºi faima savantului sunt invitate sã-ºi dea mâna spre elogierea
domnului („stea strãlucitoare întru ceaþa veacului de acum”, „diamant” cu
lucire proprie, de altfel). Din vreme în vreme, în textul propriu-zis al genealogiei,
 „CASA” 135

Ruset izbuteºte „întorsãturi de frasã mãiestrite ºi frumoase” (N. Iorga),

precum aceasta, cu vãdite rezonanþe costiniene, dar cu o surprinzãtoare
„recuperare” : „Însã, precum copacii cei înalþi ºi mari, de sã ºi frâng de vânturi
ºi de vifore, iarã, având adânci ºi teméinice rãdãcini, mai frumoase ºi mai
înverzite odrasle dau...”
Lui Mavrocordat compunerea lui Ruset i-a plãcut. L-a pus, probabil, pe
Bergler – zice Iorga – sã o traducã în latineºte (difuzare ?), iar versiunea
greceascã, contrasã drastic, pare a fi rezultatul muncii Doamnei Smaranda,
soþia lui Nicolae Vodã86.
Într-una din faimoasele sale „annotationes” la Istoria Imperiului Otoman,
Dimitrie Cantemir ne propune o „secþiune” în acest arbore genealogic al
Mavrocordaþilor – secvenþa privind venirea pe lume a lui Alexandru
Mavrocordat (nota cuprinzând un dens panegiric consacrat Exaporitului,
„vir toti Europae notior”87). Trãia la Stanbul, în vremea sultanului Murad IV,
un grec numit Scarlatos, bogat ºi influent, furnizor de carne („Surudzi, boum
oviumque actoris‘, fungebatur”88). Cum grecul îi era favorabil lui Vasile Lupu,
Matei Basarab a încercat sã-i intre în graþii peþindu-i fiica, pe Ruxandra
(Cantemir zice Loxandra). Numai cã, dupã celebrarea „încredinþãrii” (traduce
Iosif Hodoº) ºi înainte de plecarea spre Târgoviºte, o boalã a desfigurat-o pe
fiica lui Scarlatos : „variolis corriipitur Loxandra, eorum cicatricibus non
solum ipsius pulchritudo corrumpitur, sed et oculos unus evellitur”89), aºa cã
Ruxandra (care, într-o anecdotã povestitã de Neculce, avea „albeaþã pe un
ochi”), mireasã nenuntitã, fecioarã ºi vãduvã („virgo simul et vidua”), va fi
expediatã înapoi la tatãl ei – spre marea mânie a aceluia – „cum tota dote
sponsaliitisque donis”. La Constantinopol, tânãra pocitã de vãrsat ºi chioarã
de un ochi s-a îndrãgostit de un anume Panteli (Panteleimon) Mavrocordat,
„om tânãr, înalt, frumos ºi foarte educat”90, nobil din insula Hios, sãrac, însã,
ºi forþat sã þinã un negoþ mãrunt, s-a mãritat cu el în tainã ºi din însoþirea
lor s-au nãscut Ioan, ins obscur ºi prin nimic remarcat, ºi cel ce avea sã
devinã Alexandru Exaporitul, care va studia patrusprezece ani la Padova ºi
va face o strãlucitã carierã ºtiinþificã ºi politicã.
Genealogiºtii de mai târziu vor protesta împotriva acestei versiuni
(„grottescamente falsificata da Cantemir”91), cãci Ruxandra s-a cãsãtorit în
1623 cu Alexandru Coconul (cum ºtia ºi Neculce ; vezi mai jos), fiul lui Radu
Mihnea, ºi va rãmâne vãduvã în 1632. S-a recãsãtorit în 1635. Mai mult,
grecul Scarlatos a murit în 1630 ºi n-a avut cum sã-i fie potrivnic lui Matei
Basarab92.

Specia era la modã, categoric. Iar pe Nicolae Mavrocordat, dornic – ziceam –

de legitimare, genealogia l-a interesat în chip particular. Ignorând probabil
lucrarea la care purcedea Nicolae Ruset în 1726 (ori poate nu), el îl punea la
muncã, cu acelaºi þel, pe vistierul Constantin Vãcãrescu, unchiul lui Ienãchiþã.
Acesta (al doilea logofãt din 1717 pânã în 1721, mare logofãt apoi ºi mare
vistier93), ocolit de har, exploatând, la fel, cronicile Moldovei, a dat un text
oficial, scurt (rezumat ºi el în greceºte de Doamna Smaranda ; de aflat tot în
manuscrisul „domnesc” fost în colecþia lui G. Dem. Theodorescu) intitulat :
136 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Luminata viþã a neamului prea luminatului, prea învãþatului ºi blagoslovitului

Domn a toatã Þara Româneascã Io Nicolae Alexandru Voevoda, scoasã din
létopiseþile moldoveneºti cu porunca Înnãlþimii Sale de prea plecatul den
slugile Mãriei sale Constantin Vãcãrescul vel vistier la leat 7235.

Neculce a auzit ºi el (sau a citit) despre „vâna” muºatinã din sângele

Mavrocordaþilor. Strãmoºii din secolul al XVI-lea îºi au locul în legenda XIV  :
„Iliaº-vodã, feciorul lui Pãtru-vodã [Rareº – nota mea, D.H.M.], dupã ce s-au
turcit, zic sã fie rãmas o fatã creºtinã dupã moartea lui. ªi a luat-o un grec
mare, bogat, vestit, la Poartã, anume Scarlat, care ºi sulgeria împãrãteascã
o þinea el. ªi cine s-a nãscut din acea fatã, mai jos aratã, la rândul sãu”.
Apariþia Mavrocordaþilor cei din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea (patru
generaþii), cu personaje care îl interesaserã ºi pe Cantemir, este povestitã în
legenda XXI. Un defect de vedere al fetei lui Scarlat („având fata lui Scarlat
albeaþã pe un ochi”) a împiedicat împlinirea cãsãtoriei ei cu Alexandru
Coconul, fiul lui Radu Mihnea („n-a avut viaþã bunã cu Alexandru-vodã”).
Scarlat ºi-a luat fata înapoi (cu „firman împãrãtesc”) ºi a mãritat-o la Istanbul
cu grãmãticul Mavrocordat : „ªi acel Mavrocordat a fãcut pe Alexandru
Exaporitul, ºi Alexandru Exaporitul a fãcut pe Nicolae-vodã, ºi Nicolae-vodã
au fãcut pe Constantin-vodã, care au fost domn aicea la noi în Moldova, în
anii de la zidirea lumii 7242 (1734), care se trage, de pe strãmoaºã-sa, neam
din domnii cei vechi moldoveneºti”.

O „dinastie” îºi recapituleazã exponenþii

„Pseudo-Amiras”, cronicarul cu simpatii declarate faþã de familia Ghica

(venirea unui reprezentant al acestui neam pe un tron românesc era un
prilej de fericire generalã  : „iarã alþi boieri, ºi slujitori, ºi birnici toþi era
veseli de venirea lui Grigorie Vodã [Grigore I Ghica – nota mea, D.H.M.] ; cã
era om bun, ºi dajdile þãrei uºoare, cât avea toþi bucurie, lãudând pre Dumnezeu,
pentru darul ce le-au dat”), îºi transcrie într-o genealogie profunda impresie
produsã de o nobleþe de Fanar  : „Cã Grigorie Vodã, feciorul lui Gheorghie
Ghica Vodã, au avut doamnã iarãºi din bun neam, din Sturdzeºti, pe doamna
Maria, fata lui Mãtieº Sturdza vistiernicul din Moldova. ªi au avut aice în
Moldova doi feciori Grigorie Vodã, pe Matei Vodã ºi pe ªtefãniþã. Deci ªtefãniþã
fecior n-au avut, iarã din Matei Vodã este acest Grigorie Vodã [al II-lea –
nota mea, D.H.M.], domn Moldovei, nepot lui Grigorie Vodã, domnul Þãrei
Munteneºti, ºi strãnepot lui Gheorghie Ghica Vodã, iarã de pã mumã este
nepot de fatã lui Alexandru Exaporitul Terzimanul ºi marele sol, cãci mumã-sa,
Doamna Ruxanda, este fata Exaporitului, sorã cu Nicolai Vodã, domnul Þãrei
Româneºti, carele ºi în Moldova au fost domn în douã rânduri, ºi cu Ioan
Vodã, carele iarãºi au fost domn Þãrei Româneºti puþinã vreme ºi au murit
în domnie...”
 „CASA” 137

Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor

Mihai Cantacuzino, strãnepot al lui Drãghici (care fusese frate cu Stolnicul

ºi cu ªerban Vodã) ºi ginere al abia pomenitului Constantin Vãcãrescu, dupã
ce a ajuns, în 1770, mare ban al Þãrii Româneºti (trecând, din 1746, prin alte
câteva ranguri : mare medelnicer, mare stolnic, mare vistier, mare logofãt)
ºi a pus la cale mai multe iniþiative politice în vremea conflictului dintre ruºi
ºi turci (1768-1774), devenea (cãci se refugiase cu întreaga familie în Rusia,
în 1774) general-maior în armata imperialã.
Ins cu o excelentã pregãtire cãrturãreascã, mereu cu lecturi proaspete ºi
variate (în rândul cãrora informaþia iluministã nu lipsea), Mihai Cantacuzino
ºi-a isprãvit în Rusia douã lucrãri pe care le începuse, poate, în þarã. În 1774,
el terminã Istoria politicã ºi geograficã a Þãrii Româneºti de la cea mai
veche a sa întemeiere pânã la anul 1774 (adicã pânã la domnia lui Alexandru
Ipsilanti), lucrare cu o alurã foarte modernã, cuprinzând nu numai informaþie
istoricã (întemeierea Þãrii Româneºti, prin Negru Vodã, Mihai Cantacuzino
o pune în anul 1215), ci ºi ºtiri cu caracter economic, despre veniturile þãrii,
despre vãmi, despre cãile de comunicaþie, despre sistemul administrativ ºi
dregãtorii. Un tablou asemãnãtor celui oferit de Dimitrie Cantemir în Descriptio
Moldaviae (sunt destule „semne” cã Mihai Cantacuzino a cunoscut unele
scrieri ale prinþului), pregãtit, poate (în greceºte), de cel ce fãcuse parte din
„deputãþia” Þãrii Româneºti care, în 1770, mergea sã o omagieze pe împãrã-
teasa Ekaterina a II-a la Sankt Petersburg, tocmai „pentru a lumina pe ruºi
cu prilejul noului rãzboi, care se deschise mai târziu”94. Opinia aceasta este
de luat în seamã, cunoscând – pe de o parte – simpatiile Cantacuzinilor
pentru Rusia, ºi – pe de altã parte – nevoia de informare a administraþiei
ruseºti în întâmpinarea cãreia venise ºi compendiul de istorie moldoveneascã
tãlmãcit în limba rusã, cam în aceeaºi vreme, de Vartolomei Mãzãreanu.
Din cartea strãmoºului sãu Constantin Cantacuzino stolnicul, banul Mihai
împrumutã teoria colonizãrii Daciei de cãtre Traian („Dar Traian, Cesarul
Romei, învingând pe Decebal, domnitorul dacilor, carele stãpânea locurile
aceste având reºedinþa în Belgradul Ungariei despre munþii Þerei Româneºti
numiþi Carpaþi, a adus aice colonii sau locuitori din Roma pe cari i-a aºezat
în toatã Dacia, orânduind ºi oºtiri pentru pazã. Din aceste colonii se coboarã
popoarele cari locuiesc astãzi þeara aceasta. Cu toate cã au fost rãmas ºi
puþini din locuitorii daci, dar din aceºtia [spre stingerea numelui lor] nici-
odatã nu s-au fãcut mecenaþi sau comandanþi, ci toþi magistraþii ºi cârmui-
torii au fost din romani...”), legatã evident de „nobleþea stirpei”, teoria unitãþii
spaþiului de genezã, ideea participãrii limbii autohtonilor la formarea graiului
noului popor („Cât despre dialectul lor, se vede cã se trage din coloniele
romane, cã s-a amalgamat cu al dacilor, ºi din împrumutata lor înrudire s-a
corumpt ºi limba româneascã...”), grai ce nu a refuzat intruziuni lexicale din
idiomurile vecine.
Mihai Cantacuzino îºi ia informaþiile din cãrþi ale unor învãþaþi occidentali
(„A doa cestiune, trasã din istoria latinã, tipãritã la Lipsca în anul 1738
de bibliotecariul ºi profesorul Martin Maintz”), îl cunoaºte pe A.Fr. Büsching
138 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

(„A treia cestiune, trasã din tomul II al Geografiei istorice a germanului

Bissing”), dar citeºte, ziceam, ºi cãrþile lui Cantemir. Discuþia lingvisticã
despre latinitate (cu exemple de cuvinte pe care româna le are în comun cu
latina ºi se deosebesc de cele din italianã ori particularitãþi gramaticale,
unele neînþelese de el sau de traducãtor) seamãnã foarte mult cu aceea
întreprinsã de Cantemir în Descrierea Moldovei.
Istoria... lui Mihai Cantacuzino s-a pãstrat în mai multe manuscrise în
româneºte ºi în greceºte. Într-un miscelaneu istoric de la B.A.R.95, dupã
câteva fragmente din Catagrafia de istoria Þãrii Româneºti a lui Naum
Râmniceanu, copistul a introdus (pp. 7-11) câteva pasaje din partea finalã a
Istoriei Þãrii Româneºti. 1215-1776 a lui Mihai Cantacuzino.
În 1806, fraþii Tunusli au publicat la Viena aceastã Istorie... (în legãturã
cu care – trebuie sã spun – existã încã discuþii cu privire la atribuire),
folosind un manuscris grecesc. Aceastã versiune a fost tãlmãcitã în
româneºte de George Sion ºi tipãritã, în 1863, la Bucureºti (m-am folosit de
ea în exemplificãrile de mai sus).

Se prea poate ca ºi Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor96, pe care Mihai

Cantacuzino o termina prin 1787, sã fi fost începutã în þarã. Este foarte
multã istorie bizantinã în aceastã Ghenealoghie (firesc), sunt evocaþi istorici
strãluciþi ai imperiului ºi se aflã, la fel, multã memorialisticã. Partea ultimã,
cu numeroase întâmplãri în care a fost amestecat ºi autorul, salveazã cumva,
literar, compunerea. Aflãm din aceastã carte (pe care Cezar Bolliac a tipãrit-o
în chipul lui, adicã sub formã de foiletoane în Buciumul97 ºi a editat-o apoi
Nicolae Iorga98, utilizând manuscrisul pus la dispoziþie de G.Gr. Cantacuzino)
cã Mihai Cantacuzino avea, când se silea, o panã sprinþarã, în stare sã punã
în text destulã culoare ; mai aflãm cã ºtia franþuzeºte, de vreme ce îl foloseºte
pe „Carol Diucanj” – învãþatul francez Charles Du Cange [Ducange 99] –, prin
a cãrui mijlocire a intrat în literatura produsã de clubul select al istoricilor
bizantini100. Celui care credea cã îi poate coborî pe Cantacuzini (care s-ar fi
bãtut cu cimbrii) din dinastia de Valois (aºa cum arat㠄sireaua ghenealoghiei
neamului Cantacuzinilor, a cãror cea dintâi a lor izvorâre se trage din familia
Valoa, Perii de Franþa”, cu un „Nicolae Valoa” de pe la anul 800) i-au parvenit
ºi ºtiri înecate în ficþiune de la istorici pe care editorul modern nu a izbutit
sã-i identifice. Precum acel „Donatu Franchel” ºi alþii, dupã care citeazã o
opinie cu privire la începutul Cantacuzinilor (circulã aici personajul numit
„Luchie Cusin craiul Catilor”) :
„În ce chip scriu istoricii pentru începutul familiei Cantacuzinilor
Donatu Franchel istoricul :
«A Cantacuzinilor familie se începe din Luchie Cusin, ce era craiú Catilor ºi
avea nevastã pre Serafia Catina. De la aceasta izvoreºte numele Cantacuzinilor,
adecã din Luchie Cusin, craiul Catilor, ºi din nevasta lui, Catina, dupã cum se
vede la epigrama lui Diomidis Limniu».
Luchian Platino, la Cronologhia definitoriú zice :
«Luchie Cusinos, al Catilor craiú, avea din familia lui doisprezece copii : pe
cel dintâiú îl chema Cusinos Caticus, din care izvoresc Cantacuzinii ; dupã cum
la aceasta mulþi din scriitorii de istorii se unesc”.
 „CASA” 139

„Nobleþea” neamului cantacuzinesc (antichitate plus vitejie, adicã faimã),

cu mari merite în istoria veche („Între leghioanele romane ale împãratului
Nerva Traian, a stãtut arhistratig unul din Cantacuzini, carele a perit în
rãzboiú cu slavã”), i se pare autorului axiomaticã. El transcrie netulburat tot
soiul de fantezii genealogice : „Evghenia neamului Cantacuzinilor foarte mult
o înnalþã istoricii bizantini, zicând cum cã aceastã familie întrece la izvorârea
vechimii pre celelalte ale Rãsãritului familii. Mai ales Spandughin istoricul
(la foaia 185) protimiseºte mai mult pre familia Cantacuzinilor decât pre a
Paleologhilor, zicând cum cã în vremea lui ideia între greci era precum cã
aceastã a Cantacuzinilor familie se trage din cei 12 peri de Franþia. Ducas
(cap. 5 ºi 7) scrie în a sa istorie pentru Ioan împãratul Cantacuzino, adeve-
rind cele ce a scris Spandughin, ºi zice cã, în vremea ce s-a urmat rãzboiú
între Paleologu cu Ioan Cantacuzino pentru împãrãþie (prin care rãzmeriþã
au gãsit turcii prilej de a veni de la Asia în Europa, ºi la cea dupã urmã de
tot au prãpãdit Împãrãþia Rãsãritului), atunci cei mai mulþi dintre greci au
þinut partea lui Cantacuzino, nu numai cãci era viteaz ºi iscusit la rânduiala
ostãºeascã, ci încã cãci întrecea la evghenie pe Paleologul, fiindcã el se trãgea
dintr-acei vechi eroi. Gheorghe Pahimer istoricul tot într-aceastã idee se aflã”.
Drumul cãtre „culme” – urcarea pe tronul Bizanþului a lui Ioan al VI-lea
Cantacuzin (cu care începe ºi lista maeºtrilor – „grand-metri”, zice Mihai
Cantacuzino – ai Ordinului Constantinian, listã în care, într-un „timp românesc”,
îi aflãm pe Andronic, ªerban Vodã, Constantin stolnicul, ªtefan Vodã ºi
Radu, fiul lui ªtefan Vodã, cel ce îºi zicea Rudolf) – a fost dificil ºi lung.
Dregãtorii înalte, onoruri, slujbe de rãspundere („Andronic Cantacuzino
[scrie Nichitas, cartea II, numãrul 3] cum cã a fost trimis de împãratul
Isaachie Anghel ca sã petreacã pe Frederic împãratul nemþesc în cãlãtoria ce
o fãcea prin pãmântul grecesc, mergând a se închina la Sfântul Mormânt, ca
sã gãteascã toate cele trebuincioase de drum ale acestui împãrat, a cãrui
cãlãtorie a fost la anul 1189”), dar ºi sancþiuni atroce suferite de unii membri ai
familiei (precum acel Ioan, ins „îndrãzneþ ºi cu glas tare”, care a fost orbit de
împãratul Andronic Comnen „numai pentru cã a cercetat sãnãtatea cumnatu-sãu,
a lui Constandin Anghel, ce din porunca numitului împãrat Andronic tiranul
era pus la închisoare”).
Mihai Cantacuzino îºi urmeazã ascultãtor izvoarele (între cele interne sã
pomenim Letopiseþul Cantacuzinesc, pomelnicul Mãnãstirii Mãrgineni, arhi-
vele de familie ºi scrierile lui Dimitrie Cantemir, cãci banul citise Uimitoarele
revoluþii..., text cunoscut mai ales sub titlul Evenimentele Cantacuzinilor ºi
ale Brâncovenilor). Se amestecã rar („Eu gândesc – zice marele ban Mihai
într-un rând – cã acest Cantacuzino [un anume Manuil – nota mea, D.H.M.]
a fost moº lui Ioan Cantacuzino, împãratul”) ºi cautã sã nu-ºi transforme
genealogia într-un panegiric. Ioan Cantacuzino, împãratul care, „fãcând
paretisã de împãrãþie, s-a cãlugãrit la mãnãstirea Manganu, numindu-se
Iosif”, un cãrturar, altfel, cãruia „învãþãturile” i-au asigurat o glorie consis-
tentã („îl aratã cã a fost foarte adânc însãºi cãrþile ce singur el le-a sintesit”),
nu era chiar o pildã din unghiul moralitãþii. El nu „s-a arãtat aºa de credin-
cios” faþã de „datoria” încredinþatã de împãratul Andronic Paleologul (aceea
140 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de a purta de grijã, ca „epitrop”, fiilor minori ai acestuia), ci ºi-a însuºit

„nume de Împãrator”. Nu stãtea prea bine nici în privinþa previziunii politice,
de vreme ce, rãzboindu-se cu Paleologii, i-a chemat în sprijin (ca ºi rivalii lui,
de altfel) „pe turcii de la Asia”, preparând dispariþia Imperiului.
Nu sunt puþine locurile, ziceam, în care aceastã Ghenealoghie (ce va fi
continuatã de urmaºii din Rusia ai marelui ban), în care condeiul lui Mihai
Cantacuzino „a scânteiat” satisfãcãtor.

NOTE

1. Pentru versurile slavone ale lui Udriºte Nãsturel folosesc traducerile din Literatura
românã veche, vol. II, Editura Tineretului, Bucureºti, [1969], p. 272 ºi urm.
2. Pentru stema Basarabilor vezi : N. Bãlcescu, „Buletin despre portretele principilor
Tierrei Românesci ºi ai Moldovei ce se aflã în cabinetul de stampe de la biblioteca
regalã din Paris”, în Magazin istoric pentru Dacia, tom IV, 1847, p. 2157  ; Amédée
de Foras, Notice historique et généalogique sur les princes Bassaraba de Brâncovan,
Geneva, 1889 ; C.S. Bilciurescu, Mãnãstirile ºi bisericile din România, Bucureºti,
1890 ; O.G. Lecca, Familiile boiereºti române, istorie ºi genealogie, Bucureºti, 1899 ;
Idem, Genealogia a 100 de case din Þara Româneascã ºi Moldova, Bucureºti,
1911 ; Nicolae Iorga, Studii ºi documente privitoare la istoria românilor, vol. V,
Bucureºti, 1903, p. 641 ; Eugene Rizo Rangoliä, Livre d’or de la noblesse phanariote
et des familles princieres de Valachie et de Moldavie, ediþia a II-a, Atena, 1904 ;
P.V. Nãsturel, „Radu ªerban ºi Matei Basarab. Schiþe genealogice”, în Literaturã
ºi artã românã, tom XI, 1907, p. 569 ; ªt.D. Grecianu, Genealogiile documentate ale
familiilor boiereºti, vol. II, Bucureºti, 1916 ; G. Moisil, Stema României, originea ºi
evoluþia ei istoricã ºi heraldicã, Bucureºti, 1931 ; Ilie Chiriþã, „Preda Brâncoveanu”,
în Arhivele Olteniei, XI, 1932, nr. 59-60, pp. 37-46 ; I.C. Filitti, „Banatul Olteniei ºi
Craioveºtii”, în Arhivele Olteniei, XI, 1932, nr. 59-60, pp. 61-62 ; E. Vîrtosu, „Marii
dregãtori din Þara Româneascã ºi Moldova în sigiliile sec. XVII-XVIII”, în Studii
ºi cercetãri de istorie medie, I, 1950, nr. 1, pp. 171-180 ; Idem, „Sigilografia Moldovei
ºi Þãrii Româneºti”, în Documente privind istoria României, vol. II, Bucureºti,
1956, pp. 524-525 ; St. Metzulescu, „Stema lui Matei Basarab în cãrþile bisericeºti”,
în Biserica Ortodoxã Românã, LXXVII, 1959, nr. 3-4.
3. Despre „versurile la stem㔠de/sau atribuite lui Udriºte Nãsturel vezi Dan Horia
Mazilu, „Umanistul român Udriºte Nãsturel – autor de versuri în limba slavonã”,
în Analele Universitãþii din Bucureºti. Seria Limbi slave, XXI, 1972, p. 5 ºi urm. ;
Idem, Udriºte Nãsturel, Editura Minerva, Bucureºti, 1974, pp. 72-91, 282-284 ;
Idem, Barocul în literatura românã din secolul al XVII-lea, Editura Minerva,
Bucureºti, 1976, pp. 103-109, 121 ºi urm. ; Idem, Literatura românã barocã în
context european, Editura Minerva, Bucureºti, 1996, pp. 184-193.
4. Vezi pe larg discuþia în cartea mea Literatura românã barocã în context european,
pp. 184-188.
5. Vezi Dan Horia Mazilu, Vocaþia europeanã a literaturii române vechi, Editura
Minerva, Bucureºti, 1991, p. 7-11 ; Idem, Recitind literatura românã veche, vol. I,
Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1994, pp. 127-129.
6. Vezi Pavel Chihaia, „Negru Vodã, creaþie cãrturãreascã a epocii lui Radu de la
Afumaþi”, în Buletinul Bibliotecii Române, IX (serie nouã), Freiburg i. Br., 1982,
pp. 234-248.
 „CASA” 141

7. Vezi Recitind literatura românã veche, vol. I, pp. 136-139.

8. Despre primele tradiþii ale descãlecatului vezi, în afara contribuþiilor lui Hasdeu,
D. Onciul, Originile Principatelor Române, Bucureºti, 1899, ºi Gh.I. Brãtianu, Tradiþia
istoricã despre întemeierea statelor româneºti, Editura Eminescu, Bucureºti, 1980.
9. La prealuminata stemã a milostivilor Domni Basarabi, în Molitvenicul slavon din
1635, reluate în Pravila micã din 1640.
10. Vezi ºi panegiricul intitulat Epos descris de mine în Vocaþia europeanã a literaturii
române vechi, pp. 218-233.
11. Prefaþa Antologhionului slavon, Câmpulung, 1643.
12. Vezi Dicþionarul limbii române, vol. I, partea II, fascicula I, Socec-Sfetea,
Bucureºti, 1914, p. 172.
13. Op. cit., p. 173.
14. Dicþionarul limbii române, loc. cit.
15. Vezi Évelyne Patlagean, „Byzance Xe-XIe siecles”, în Philippe Ariès et Georges
Duby, Histoire de la vie privée. I. De l’Empire romain a l’an mil, p. 563 ºi urm.
Boierii de „casa” lui Neagoie Basarab erau, cu siguranþã, Craioveºtii, Buzeºtii,
Bengeºtii, poate Mãrginenii ºi alþii.
16. Vezi Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, p. 48.
17. Rãzvan Theodorescu, loc. cit.
18. Ibidem.
19. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers. rom.],
vol. III, p. 108.
20. Vezi Nicolae Iorga, „Testamentele domniþei Elina Cantacuzino”, comunicare pre-
zentatã la Academia Românã în ºedinþa din 21 decembrie 1934 ºi tipãritã în
Academia Românã, Mem. Secþ. lit., seria a III-a, tom. XVI, mem. 7, pp. 96-97.
21. Nicolae Iorga, „Doamna lui Ieremia Vodã”, comunicare þinutã la Academia Românã
în ºedinþa din 28 martie 1910, publicatã în Analele Academiei Române, seria
a II-a, Mem. Secþ. Ist., tom. XXXII, pp. 1027-1028 (trimite la acte publicate în
Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., Supliment II, pp. 264-265, 331 ºi urm.).
22. Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), op. cit., vol. III, p. 281 ºi urm.
23. Vezi V. Simion, „Din nou despre Arnota”, în Revista monumentelor ºi muzeelor,
1984, nr. 2, pp. 62-63.
24. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. II,
Bucureºti, Editura Meridiane, 1987, p. 19.
25. Dicþionarul explicativ al limbii române a „uitat”, pe bunã dreptate, acest cuvânt.
Dicþionarul limbii române, dicþionar-tezaur, îl ºtie însã, îl defineºte corect (sensul
care ne intereseazã are nr. 4) ºi îl ilustreazã : „Ca sã-i fie lui dreaptã ocinã [...], lui
ºi cuconilor sãi ºi a tot rodul sãu” (act din 1591) ; „Vrea sã vadzã cum se muncescu
rodul creºtinescu (Codicele Todorescu) ; „ca sã foloseascã rodul lor cevaºi” (stolnicul
Constantin Cantacuzino). (Dicþionarul limbii române, serie nouã, tom. IX, Litera R,
Editura Academiei R.S. România, Bucureºti, 1975, pp. 513-514).
26. Inscripþia de pe mormântul de la Mãnãstirea Arnota la Nicolae Iorga, Inscripþii
din bisericile României, fascicula I, Bucureºti, Institutul de Arte Grafice „Minerva”,
1905, p. 203 : „Aicea zac oasele c[reºtinului] ºi binecredinciosului [ºi de bunã] rudã
boiaren jupan [Danciului] Vornicului Brãncoveanul ; [întâmplân]du-se moartea în
Þara Ardealului, acolo i s-au îngropat trupul, în Mitropolia Bãlgradului, în cursul
anilor 7108 [1599-1600], iar fiu-sãu, prealuminatul Io Matei Basarab Voievod, Domnul
Þãrãi Rumâneºti, într-al 16 an de domniia lui [1646], triimis-au pre credincios[ul]
Mãrii sale Dragomir Vel Vornic de-au adus oasele de le-au îngropat într-aceastã
mãnãstire [Ar]nota, care e zidit[ã] din temelie de Mãrie sa [vencinicã pomenirea] lui”.
27. Vezi Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, p. 21.
28. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 22.
29. Vezi Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, Editura Minerva, Bucureºti, 1902, pp. XXXI.
142 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

30. Nicolae Iorga, op. cit., pp. XXVII-XXVIII.

31. Ibidem, pp. XXXI-XXXII.
32. Ibidem, pp. XXXIX.
33. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi
Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Enciclopedicã Românã, Bucureºti, 1971, p. 41,
care trimite la o lucrare, în manuscris, a lui D. Pleºia ºi G.D. Florescu, loc. cit.,
nota 2. Într-un act italienesc de pe la 1600, Andronic este numit „parente del
Voievoda” (relaþie publicatã de A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului,
Moldovei ºi Þãrii Româneºti, vol. VI, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1931,
p. 95).
34. Op. cit., XL.
35. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 41, nota 4.
36. Nicolae Iorga, op. cit., p. XLI.
37. Ibidem, p. XLIII.
38. Sã notãm, în fine, opiniile consemnate în subsidiar de Nicolae Stoicescu (op. cit.,
p. 41, nota 8). I. Ionaºcu („Din viaþa ºi din activitatea stolnicului Constantin
Cantacuzino [1640-1716]”, în Studii, 1966, nr. 4, p. 637) este de pãrere cã Andronic,
vistiernicul lui Mihai Viteazul, a fost altcineva decât Andronic Cantacuzino. D.
Ionescu („Precizãri privind viaþa ºi activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino”,
în Studii, 1969, nr. 2, pp. 289-295), dimpotrivã, crede cã avem de-a face cu una ºi
aceeaºi persoanã.
39. Vezi Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, Editura Minerva, Bucureºti, 1978,
p. 20.
40. Vezi Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, fasc. I, pp. 85-86.
41. Nicolae Iorga, op. cit., p. 86. În schiþa lui C. Rezachevici, Anca (mãritatã cu Nicolae
Pãtraºcu) ºi Elina sunt fiice ale lui Radu ªerban fãcute cu Elina din Mãrgineni,
descendentã a lui Udriºte II din Mãrgineni (Cronologia, planºa I2).
42. Vezi Elie Nicolescu, „Din descendenþa Craioveºtilor”, în Revista pentru istorie,
arheologie ºi filologie, IX, 1903, pp. 200-212.
43. Vezi Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu ªerban”, în Studii,
XXIII, 1970, nr. 3, pp. 469-491. Acum recent Constantin Rezachevici a anexat
Cronologiei (citatã mai sus) mai multe tabele genealogice.
44. De aceea mã mulþumesc sã reproduc „secvenþa dregãtoriilor” din Dicþionarul lui
Nicolae Stoicescu (p. 135), instrument în care am o încredere deplinã : „Cupar
1624 ; m. pah. (Mold.) 1624 oct. 24-1625 ; m. post. (Þ. Rom.) 1625 apr. 20-1627
nov. 3 ; m. pah. 1629 ian. 3-sept. 16  ; f. m. pah. 1630 mai 22-oct. 10 (Þ. Rom.) ; fãrã
titlu 1632 febr. 24 ; f. m. post. 1632 apr. 20-24 ; m. post. (în sfat) 1632 apr. 20”.
45. Matei Cazacu, Studiu introductiv la O lume într-o carte de bucate, ediþie, prefaþã
ºi postfaþã de Ioana Constantinescu, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti,
1997, p. 37 ºi urm.
46. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 136, nota 9.
47. Ibidem, pp. 137-138.
48. Ibidem, pp.129-130.
49. Ibidem, pp. 138-139.
50. Ibidem, pp. 139-140.
51. Ibidem, pp. 358-359. Vezi ºi Gh. Bogaci, Pagini de istoriografie literarã, Chiºinãu,
1970, pp. 12-19.
52. Nicolae Stoicescu, op. cit., pp. 140-142.
53. Ibidem, p. 142.
54. Vezi Teodora Voinescu, Pârvu Mutu Zugravu, Bucureºti, 1966, pp. 21-22.
55. Despre aceast㠄bisericã de curte” vezi Al. Tzigara-Samurcaº, G. Balº, N. Ghica,
Biserica din Filipeºtii de Pãdure, Bucureºti, 1908.
56. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. II, p. 70.
 „CASA” 143

57. Vezi Radu ªtefan Ciobanu, „Aspecte ale vieþii spirituale în epoca lui
Constantin-Vodã Brâncoveanu prin prisma relaþiilor cu Cantacuzinii”, în vol.
Constantin Brâncoveanu, Bucureºti, 1990, p. 220.
58. Vezi Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România. Valahia veacurilor
al XVII-lea ºi al XVIII-lea, p. 42.
59. Vezi Mitrofan Grigoràs, Cronica Þãrii Româneºti (1714-1716), în D. Russo, Studii
istorice greco-române, tomul II, Fundaþia pentru literaturã ºi art㠄Regele Carol II”,
Bucureºti, 1939, pp. 440-441 (traducerea cronicii la p. 441).
60. Mitrofan Grigoràs, loc. cit.
61. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 387.
62. Vezi Recitind literatura românã veche, vol. III, capitolul consacrat Genealogiilor.
Aceste cãrþi au început, din fericire, sã aparã. Mihai Sorin Rãdulescu, autor al mai
multor contribuþii în domeniu, a publicat nu demult Genealogia româneascã.
Istorie ºi bibliografie, Muzeul Brãilei – Editura Istros, Brãila, 2000.
63. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), ediþie de Barbu
Theodorescu, vol. I, Editura didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti, 1969, p. 328.
64. Vezi Philippe Ariès, Timpul istoriei, [vers. rom.], Bucureºti, Editura Meridiane,
1997, p. 104.
65. Nicolae Iorga, loc. cit.
66. Vezi ªtefan Bezdechi, „Lucrãrile poetice ale lui Nicolaus Olahus”, în Transilvania,
LIX, 1928, p. 178.
67. „Genealogia” la S. Okolski, Orbis Polonus, vol. II, Cracovia, 1641, pp. 226-232.
68. În Studii ºi documente privitoare la istoria românilor, vol. III, Bucureºti, 1901,
pp. 31-33. Iorga trimite la doc. 26/V de la B.A.R.
69. Vezi Marcel Romanescu, „Boierimea Moldovei la începutul veacului XVIII”, în
Arhiva Genealogicã Românã, Bucureºti, 1944, pp. 73-75.
70. Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneºti, vol. II : De la 1688 pânã la 1750, ediþia
a II-a, Editura Pavel Suru, Bucureºti, 1926, p. 233.
71. Origine consemnatã ºi în Ghenealoghia Cantacuzinilor (unde sunt incluse ºi alte
„coborâri” în care se amestecã fantezia)  : „Neamul Vãcãreºtilor se trage din nobilii
de Transilvania, de la Fãgãraº, încã din vremurile cele mai vechi. Neagoe Vãcãrescu,
fiul lui Dan Voievodul Fãgãraºului, ºi nepot de sorã al lui Radu Negru, a fost cel
dintâi care s-a coborât cu a sa familie în Þara Româneascã, cu descãlicarea Domniei
unchiului sãu la Câmpulung” (ediþia N. Iorga, Bucureºti, 1902, pp. 363-364).
72. Istoria Imperiului Otoman, în ediþia academicã de Opere ale principelui...,
tom. III-IV, traducere de Iosif Hodoº, Bucureºti, 1876-1878, p. 539, notã.
73. Pentru înaintaºii reali ai lui Dimitrie Cantemir vezi Sever Zotta, Despre neamul
Cantemireºtilor, Iaºi, 1931.
74. Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, pp. 53-54.
75. Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, p. 21.
76. Vezi Georges Duby, Dominique Barthélemy ºi Charles de La Ronciere, „Tablouri”,
în Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers. rom.],
vol. III, p. 145.
77. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 22.
78. Ibidem, pp. 21, 22.
79. Ibidem, p. 22. De prisos sã menþionez cã toate aceste „schiþe” sunt îndatorate lui
Radu Florescu.
80. Dupã Istoriile domnilor Þãrii Româneºti, ediþie de Const. Grecescu, Editura
Academiei, Bucureºti, 1963, p. 215.
81. Discuþia aceasta rãmâne, evident, proprietatea specialiºtilor (vezi Constantin
Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 24 ºi altele). Eu comentez aici doar „fapte”
literare.
82. În Istoria literaturii româneºti, ed. cit., vol. II, pp. 227-232.
144 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

83. Vezi I. Crãciun, Aurora Ilieº, Repertoriul manuscriselor de cronici interne...,

Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1963, pp. 185-186.
84. Descrise de V.A. Urechiã, în Miron Costin, Opere complete, vol. I, Tipografia Academiei,
Bucureºti, 1886, p. 26 ºi urm. ; de episcopul Melchisedec, în Revista pentru istorie,
arheologie ºi filologie, V, 1886, p. 118, ºi de G.Dem. Theodorescu, „Originea
Mavrocordaþilor”, în Arhiva Societãþii ºtiinþifice ºi literare, Iaºi, V, 1894, p. 294 ºi urm.
85. Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 231.
86. Versiunile latinã ºi greacã se aflã într-un manuscris fost în posesia lui G.Dem.
Theodorescu  ; Cezar Bolliac a tipãrit în Trompeta Carpaþilor, IV, 1866, nr. 423,
424, 425 ºi X, 1872, nr. 963, 964, un început de traducere care se aflã în ms.
nr. 1299 de la B.A.R.
87. Demetrii principis Cantemirii Incrementorum et Decrementorum Aulae Othmannicae
[...] libri tres, prefatus est Virgil Cândea, critice edibit Dan Sluºanchi, Editura
Amarcord, Timiºoara, 2002, p. 463.
88. Ibidem.
89. Ibidem.
90. Vezi Istoria Imperiului Otoman. Creºterea ºi scãderea lui. Cu note foarte instructive,
traducere de Ios. Hodosiu, partea a II-a, Editura Academiei Române, Bucureºti,
1876, p. 593.
91. Vezi Dora d’Istria, Gli Albanezi in Romania (Storia dei principi Ghika), Firenze,
1873, p. 102.
92. Vezi Al.G. Mavrocordat, „Despre originea Mavrocordaþilor (Observaþiuni asupra
Istoriei Românilor a d-lui A.D. Xenopol)”, în Arhiva, V, 1894, nr. 1-2, p. 170 ºi urm.
Dupã C. Rezachevici (Cronologia..., Planºa III1), Sultana, care se va cãsãtori cu
Alexandru Mavrocordat Exaporitul ºi îl va naºte pe Nicolae Mavrocordat, era
descendentã a Casandrei, strãnepoatã a lui Alexandru Lãpuºneanu.
93. Vezi I. Crãciun, Aurora Ilieº, op. cit., pp. 186-187 ; Dicþionarul literaturii române
de la origini pânã la 1900, Editura Academiei, Bucureºti, 1979, p. 891 (articol de
Algeria Simota).
94. Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, vol. II, Bucureºti,
1901, p. 124.
95. Descris de Gabriel ªtrempel în vol. III al Catalogului sãu, p. 20 (Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1987).
96. Titlul întreg  : Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor a cãreia izvorâre se trage
din neamul de Valua din Pairii de Franþa, începându-se de la anu 800, pogoarã
pânã la anul 1787.
97. Vezi Buciumul, 1863, I, nr. 23-27, 29-32, 35, 39-42, 62, 75-77, 82, 84-86, 88,
129-132, 135, 138, 141, 146-147 ; vezi ºi tipãrirea fragmentarã din Trompeta
Carpaþilor, 1865, I, nr. 5-10, 14-20, 30-31.
98. Editura Minerva, Bucureºti, 1902. De aceastã ediþie mã folosesc mai jos.
99. Ducange, Historia byzantina, ediþia a II-a, Paris, 1780, socoteºte Iorga cã i-a stat
la îndemânã genealogistului.
100. Despre aceastã Ghenealoghie se mai poate vedea : Giorge Pascu, „Mihail Cantacuzino”,
în Cercetãri istorice, I, 1925, pp. 66-78 ; Nicolae Iorga, Istoria literaturii române
în secolul al XVIII-lea, vol. II, pp. 101-109 ; Ilie Corfus, „În legãturã cu opera lui
Mihai Cantacuzino”, în Revista istoricã românã, XVI, 1946, pp. 129-141 ; I. Crãciun,
Aurora Ilieº, op. cit., pp. 191-192 ; Dicþionarul literaturii române de la origini
pânã la 1900, pp. 148-149 ; Mihai Sorin Rãdulescu, Genealogia româneascã..., p. 14
ºi urm.
 CURTEA
(ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”)
 DINSPRE „PUBLIC”
CÃTRE „PRIVAT”

Despre ce nu voi scrie

în paginile care urmeazã

Nu mã voi opri, în rândurile de mai jos, asupra spaþiilor ºi persoanelor

grupate ori adãpostite în acel ansamblu de edificii unde îºi are reºedinþa
Domnul, cu tot aparatul sãu administrativ, gospodãresc ºi militar1 (ºi care,
îndeobºte, în scrierile vechi poartã numele de curte) aflate în relaþie cu
apariþiile publice ale voievodului. Voi ignora, prin urmare, Curtea ca insti-
tuþie fundamentalã a Veacului de Mijloc românesc ce reprezenta „puterea de
comandã ºi de iniþiativã în Evul Mediu în plan economic, administrativ,
militar, fiscal ºi judecãtoresc”2. Nu mã va interesa nici semnificaþia – ºi
concretizãrile ei – ce înþelegea prin curte armata (oºti de strajã ºi trupe de
luptã) gata în permanenþã sã rãspundã la porunca domnului (cu ºefi –
„cãpitani, comandanþii gãrzii, centurioni, ceilalþi ofiþeri” – pe care o relaþie
strãinã nu-i include în lista boierilor de la curte : „În afarã de centurioni
[sutaºi, verosimil – nota mea, D.H.M.], sunt totdeauna gata la poruncã zece
cãpitani, care împreunã cu trupa lor fac de strajã în apropierea palatului
domnesc”3 ; soldaþii din subordine sunt ºi ei enumeraþi) ºi care îl îndreptãþea
cândva pe vodã ªtefan cel Mare sã le spunã apusenilor cã la cutare confrun-
tare militarã n-a apucat sã mobilizeze decât oastea din preajma sa („Io con la
mia corte” – zice voievodul, fiindcã textul s-a pãstrat în tãlmãcire italianã).
Voi lãsa, prin urmare, în afara preocupãrilor mele Curtea ca nucleu al
autoritãþii politice (funcþia politicã) – chiar dacã între dregãtorii pe care
Misail Cãlugãrul, interpolator al cronicii lui Grigore Ureche, îi enumerã
erau ºi câþiva „dvorbitori înaintea domnului” ce puteau depãºi (unii o fãceau
sigur, cãci erau arãtaþi a fi „totdeauna” lângã domn) limita dintre „public” ºi
„privat” („postelnic mare… dvorbitoriu înaintea domnului…”, „spãtariu mare…
dvorbitoriu cu arme domneºti încinsu la spatele domnului…”, „pãharnic
mare…”, stolnicul cel mare… viind înaintea bucatelor domneºti, le tocméºte
pre masã înaintea domnului”, „medelnicériu mare… dvorbitoriu la masa
domnului… taie fripturile ce sã aduc la masã”, „clucer mare, ispravnic pre
beciurile domneºti”, „jicniceriu mare, ispravnic… la slujitorii curþii”, „postelnic
al doilea, în toatã vremea dvorbitoriu înaintea domnului ºi ficior de boieriu
ales”, „logofãt al treilea… dvorbitoriu totdeauna lângã domn, credincios la
148 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

toate tainele domnului”4), ca sã nu mai vorbim despre „boiarii zvolearnici” –

marele spãtar, postelnicul, paharnicul, stolnicul, cuparul, clucerul, ºufarul
(ºeful bucãtãriilor) – titulari ai acelor funcþii „legate direct de persoana
domnului [cu care adesea erau rude – nota mea, D.H.M.] ºi a familiei sale, de
hrana, bãutura ºi întreþinerea lor”5 –, ca loc central al elaborãrilor politice ºi
culturale ºi ca sediu de iradiere.
 Despre ce voi scrie, totuºi,
în rândurile de mai jos

Exercitarea concomitentã a diverselor funcþii cu care este învestitã ne

convinge cã acest ansamblu atât de riguros delimitat faþã de lumea exte-
rioarã, Curtea (cu sociabilitatea ei totuºi restrânsã, aproape „familialã”, cu
mãsurile de protecþie pe care le ia în faþa sociabilitãþii lãrgite ºi anonime –
sunt de pãrere autorii volumului V al Istoriei vieþii private, p. 19), un spaþiu
complex, emblem㠖 s-ar zice – prin excelenþã a „oficialului”, îngãduie miºcãri
de înaintare ºi regresie ale „publicului” ºi „privatului”, face ca limita dintre
ele sã fie mobilã, uneori permeabilã, uneori chiar incertã. Despre astfel de
„componente” ale Curþii (despre câteva dintre ele), care izbutesc sã facã
aceastã transgresie dinspre oficial cãtre universul domestic, dinspre public
spre privat, va fi vorba în continuare. Mã vor ajuta în aceastã discuþie nu
atât categoriile cu o justificatã dublã prezenþ㠖 slujitorii, copiii de casã
(pe care pastorul Conrad Jacob Hiltebrandt îi observa umblând în papuci :
„Mi s-a spus cã nici unul din ei n-are voie sã intre cu cizme în camera
domnului”), curtenii pe care îi vedea De la Croix, secretar, la ambasada
francezã din Stanbul, al marchizului de Nointel, gãzduiþi în palat ºi implicaþi
direct în traiul particular al lui vodã („cei doi cãmãrãºei ºambelani ; primul
pãstreazã banii domnului, iar al doilea are grijã de vestmintele sale. Un
spãtar, mai mare peste camera domnului, care are patru tineri sub ascultarea
lui, ce fac slujba domnului în camerã. Ei sunt îmbrãcaþi cu caftane de brocart
cu fir de aur ºi presãrat cu mãrgãritare” sau, în altã parte : „Curtea domnului :
Cãmãraºul, adicã cel care este mai mare peste vistieria osebitã a domnului.
Cãmãraºul de rafturi care are în grija sa podoabele [scumpe] ale cailor.
Cuparul care dã de bãut domnului. Sub supravegherea lui sunt zaharicalele,
ºerbetul, cafeaua, rachiul ºi toate dulciurile. Ciohodarul primul, al doilea ºi
al patrulea [ ?] care au în seamã hainele domnului, întrucât îl îmbracã ºi îl
dezbracã. Vãtaful de copii de casã, mai mare peste paji. Curtea Doamnei :
Vornicul, Postelnicul, Vãtaful, Stolnicul ºi aºa mai departe. Spãtarul al doilea
este scutierul. Vãtaful de curte este cel ce are grija curþii” 6) ºi slugile spa-
þiului domestic, cei care „fac slujba înãuntru”, cât agenþii feluritelor funcþii
care, prezenþi în spaþiul „public”, îºi exercitã cu preponderenþã profesiile în
zona „particular㔠sau au foarte multe legãturi cu aceasta (secretarul, medicul,
astrologul, predicatorul, cronicarul).
Am încadrat tot aici platforma (þinând de aria „domesticului”) de eviden-
þiere a ospitalitãþii ºi a convivialitãþii (examinând codul alimentar), cãci
vodã mânca rareori singur, ºi pe cea menitã sã punã în luminã ostentaþia
vestimentarã, greu (dar nu imposibil) de separat – în cazul capetelor încoronate –
150 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de un „comun al acoperirii trupului”. Am fãcut loc, în fine, ºi câtorva constatãri

în legãturã cu loisir-ul voievodal, adicã despre acele întreprinderi ale zãbavei
rezervate „locuitorilor” palatului expulzaþi dintr-un „public” extenuant fie
dincolo de incintã, fie în spaþii interioare remodelate ºi adecvate.
 Secretarul

„Stoica logofãtul Ludescul,

care au fost slugã bãtrânã
la casa rãposatului Costandin postelnicul”

Dacã Stoica Ludescul fiu al logofãtului ªerban ºi nepot al unui Seman, care
a îndeplinit funcþia de „judeþ” al Bucureºtiului, a fost – cum a presupus
Nicolae Iorga7 – autor al Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat
pravoslavnicii creºtini (cronicã numitã ºi Letopiseþul Cantacuzinesc), atunci
menþionarea sa între victimele lui Grigore Ghica vodã în cadrul persecuþiei
declanºate împotriva Cantacuzinilor – „Iar când au fost la iulie 15 dni, leatul
7180, fãcurã sfat drãcesc de trimiserã la vel ocnã pre Gheorghe dvornicul,
socrul lui Matei aga, ºi pre Ghieþea clucerul, socrul lui ªãrban spãtarul, ºi
pre Stoica logofãtul Ludescul, care au fost slugã bãtrânã la casa rãposatului
Costandin postelnicul…”8 – reprezintã un insert autobiografic. La fel ca
ºtirea despre rãmânerea în detenþie a celui nãscut prin 1612 ºi care îºi luase
numele dupã moºia dâmboviþeanã Ludeºti – „Iar Stoica logofãtul au rãmas
acolo” – sau cea care îl identificã pe Costandin slugerul, trimis al lui Gheorghe
vodã Duca, drept fiu („sin”) al lui „Stoica logofãtul Ludescul”9. (Sunt ºi acestea
„sugestii privind eventuala sa paternitate asupra Letopiseþului Cantacuzinesc”10,
nici una nereprezentând, însã, un argument decisiv.)
A fost, verosimil, acest Ludescu (care va muri cãtre sfârºitul veacului
al XVII-lea, cândva între 1693 ºi 1697) un soi de „logofãt particular” al
Cantacuzinilor, de o fidelitate ireproºabilã. A ajuns în tinereþe om „de casa”
(în sensul în care am definit mai sus acest concept) postelnicului Constantin
Cantacuzino ºi a rãmas credincios (un „client” loial, care abia târziu, pe la
începutul anilor ’80 ai acelui secol, va ajunge ispravnic de Târgoviºte) acestui
neam. Ni-l putem închipui într-unul dintre palatele Cantacuzinilor, îmbrãcat
în dulamã trandafirie cu manºete ºi cãptuºealã galbenã, strâns cu un brâu
albastru, peste care ºi-a pus un caftan îmblãnit cu mâneci pânã la coate.
Purta, probabil, ºalvari, meºti ºi papuci galbeni, iar pe cap îºi îndesa un iºlic
de catifea, având ºi el bordurile îmblãnite. Arãta, adicã, aºa cum îl vedea pe
secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, pãstrat în Biblioteca Universitãþii
din Graz11. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu
stãpânii”), iar mai târziu acelaºi ataºament îi va procura – am vãzut – un
„stagiu” la ocnã. Stoica Ludescu este cel care redacteazã, dup㠄învãþãtura
bunii stãpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testa-
mentele Elinei, vãduva postelnicului, dou㠖 unul la 1 septembrie, înainte ca
postelniceasa sã plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lunã mai târziu.
152 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Testamentul îi scotea dintre succesorii dispãrutului postelnic Constantin

Cantacuzino pe Drãghici ºi pe ªerban (acesta se ºi certase cu fraþii sãi),
întrucât ei îºi primiserã încã de la tatãl lor partea de avere ce li se cuvenea
(probabil prin 1655-1656, când se cãsãtorise ªerban Cantacuzino 12). Scria
Stoica Ludescu : „[...] iar cei doi fraþi ce au fost mai mari, Drãghici ºi ªerban,
nimic sã nu aibã treabã acolo, pentru cã, fiind ei mai mari ºi ajungând noi
vremi mai bune ºi norocite, fãcutu-le-a soþul meu câºtig bun, cu care câºtig
ºi-au fãcut lor osebi sate, moºii, þigani ºi case de piatrã, unul la Mãguréni,
altul la Drãgãneºti…”13. Stoica Ludescu mai pusese pe hârtie aceast㠄împãr-
þealã”, în 1667, prin care cei doi fraþi mai mari erau excluºi de la moºtenire,
iar beneficiari ai averii deveneau Constantin, Mihai, Matei ºi Iordache.
Acum, în 1681, doar transcria. „Împãrþeala” din 1667 fusese întãritã ºi
printr-o carte, datã în acelaºi an, de mitropolitul Theodosie Veºtemeanu :
„Drãghici ºi ªerban fiind însuraþi de multã vreme, având coconi ºi eºind din
casa pãrinþilor, încã mai denainte vreme fãcând împãrþealã [...] în viaþa
pãrintelui dumnealor [...] cu care câºtiguri ºi-au fãcut sate, moºii, þigani,
case de piatrã, unul la Mãguréni, altul la Drãgãneºti…”14.

Vlad Boþulescu,
absolvent al Academiei Domneºti

Chiar dacã n-a fost secretar al voievodului ªtefan Cantacuzino (cum a crezut
Nicolae Iorga15) – adicã acel ins care, apropriindu-ºi sentimentele stãpânului,
vorbea în scrisori ºi în alte acte în numele aceluia, profesând discreþia ºi
tãcerea ºi mânuind toate abilitãþile ce-i puteau construi comanditarului o
imagine favorabilã16 – cãci, nãscut – probabil – în primii ani ai secolului
al XVIII-lea, Vlad Boþulescu (de Mãlãeºti – cum îi plãcea sã se autointituleze)
ar fi fost prea tânãr pentru a îndeplini o asemenea funcþie, cãrturarul oltean
a dovedit un ataºament total faþã de familia Cantacuzinului ucis de turci. În
1714 el se afla între cei ce audiau cursurile Academiei Domneºti din Bucureºti,
beneficiind de deschiderile acelei „programe didactice” puse la punct de
Hrisanth Nottaras în 1707 ºi de luminile unui corp profesoral de elitã. Coleg
cu bulgarul Partenii Pavlovici, Boþulescu a fost elev al lui Gheorghe Hrisogon
din Trebizonda, un admirator al lui Corydaleu, filosof, orator bisericesc,
traducãtor, de la care a învãþat gramaticã, retoricã ºi, probabil, fizicã, ºi al
lui Marcu Porphiropoulos (din Cipru), personalitate de prim rang a culturii
elene (a fost în douã rânduri rector al ªcolii de la Sf. Sava), dascãl de filosofie
(în duh aristotelic), gramaticã, retoricã ºi, poate, de astronomie, cosmografie,
fizicã ºi medicinã17 .
În anii ce au urmat absolvirii ºcolii, Vlad Boþulescu, ale cãrui achiziþii
cãrturãreºti aveau acum un solid temei, intrã în anturajul urmaºilor lui
ªtefan Cantacuzino, ultimul domn pãmântean al Þãrii Româneºti, devenind
un fel de „logofãt” particular al familiei. Într-o diplomã acordatã de Radu
Cantacuzino (cel care îºi zicea, ca ºi unchiul sãu, Rudolf, Rodolphus), fiul lui
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 153

ªtefan Cantacuzino, episcopului Ioan Inochentie Micu-Clain, Vlad Boþulescu

se intitula „cancelariu”. Se afla în cercul Cantacuzinilor peregrini ºi în 1744
(dacã nu cumva Doamna Pãuna a murit în 1740), când scrie, în româneºte,
la Braºov, testamentul energicei18 Doamne Pãuna, soþia fostului voievod.
Îl „parafeaz㔠însã în italianã : „La presente scrittura, ossia testamento,
dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”.
ªtia italieneºte ºi nemþeºte, dupã cum mânuia foarte bine slavona, greaca
(evident) ºi, verosimil, latina ; era un bun cunoscãtor al realitãþilor balcanice
ºi preþuit, pentru calitãþile sale de consilier, de fraþii Radu (Rãducanu) ºi
Constantin Cantacuzino. Opþiunea sa politicã ºi aderarea la planurile celor
doi fraþi, care se visau – unul domn al Þãrii Româneºti, celãlalt despot al
sârbilor (deºi nici lui Constantin nu i-ar fi displãcut tronul de la Bucureºti ;
se pare chiar cã sultanul i-l promisese, cu condiþia ca odrasla cantacuzinã sã
provoace o rãscoalã a sârbilor din imperiu, utilã turcilor), s-au vãdit a fi
nefericite. În urma unei conspiraþii descoperite de austrieci, Vlad Boþulescu –
care nãdãjduia într-o demnitate înaltã la o viitoare curte a Cantacuzinilor –
ajunge, prin 1746, în temniþa din Milano. Va urma o lungã detenþie, în
timpul cãreia Boþulescu traduce. Tãlmãceºte dupã o versiune „ºcolar㔠italianã
Viaþa Sfântului Iosafat, pe carele Varlaam l-au întors la credinþa creºtineascã,
tãlmãcitã din limba italianã în româneascã de Vladul Boþulescu de Mãlãeºti,
logofãtul, aflându-se la închisoare în castelul de la Milan, în Italia. La anul
de la Christos 1764. Traduce, tot din italieneºte, Vestitele ºi slãvitele fapte ºi
biruinþã, ce împotriva Turcilor au fãcut Gheorghe Castriotul, ce se numia
Scanderbeg, Domn ºi stãpânitori al Epirului [...] Tãlmãcitã de Vladul Boþulescu
de Mãlãeºti dupã limba italieneascã, la Milan, în Lombardia la anul 1763,
iar din germanã transpune un compendiu de istorie universalã : Istoriia de
toatã lumea, de la Facerea ºi pânã într-aceste vremuri, de lucrurile ºi faptele
ce într-însa s-au întâmplat, însã pe scurt tãlmãcite din limba nemþeascã în
limba româneascã, de Vladul Boþulescu de Mãlãeºti Logofãtul, în castelul
Milanului, în Italia, în þinutul Lombardiei, la anul 1764.
În 1764, acest cãrturar harnic (secretar de facturã apuseanã) se afla încã
în puºcãrie. (Prinþul Constantin Cantacuzino va rãmâne în închisoarea din
Graz patruzeci ºi unu de ani, din 1740 pânã în 1781, când, în urma unei revizii
a situaþiei celor închiºi, Curtea de la Viena a poruncit eliberarea lui.) Se pare
cã doar moartea a pus capãt detenþiei sale. Într-un an pe care nu-l cunoaºtem.

Secretarii lui Constantin Brâncoveanu

Refãcutã din mai multe imagini înregistrate la câteva intervale de timp,

cancelaria lui Constantin Brâncoveanu, producãtoare prodigioasã a unei
foarte complicate activitãþi diplomatice, emitentã de acte ºi scrisori îndreptate
cãtre marile Curþi ale Europei (s-au pãstrat peste trei sute de epistole –
unele cu caracter privat – adresate de voievod capetelor încoronate de pe
continent), apare ca un mecanism complex (ºi tocmai din aceastã pricinã,
154 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

adaptabil unor contexte ce se modificau rapid ; niºte suspiciuni poloneze l-au

obligat, de pildã, pe Gheorghe Duca – îºi aminteºte misionarul Vito Piluzzi
din Vignanello – sã-ºi facã rost de un alt secretar pentru Ucraina ºi Lituania) –
pe potriva centrului de elaborare culturalã care a fost Bucureºtiul în deceniile
brâncoveneºti – ale cãrui subansamble, cãrturari români ºi strãini (alogenii
îºi fãcuserã, de altfel, apariþia în aceste funcþii de multã vreme  ; slavi sud-
-dunãreni, misionari ai Vaticanului, care îºi italienizau numele sau chiar
italieni apar – ca Andrei Apharia [un Andrei Bogoslaviä, de fapt] – la curtea
lui Radu Mihnea sau ca Bonici, care îºi zicea Paolo Bonnicio, în cancelaria
voievodului Alexandru Coconul, fiu al celui dintâi), excelenþi cunoscãtori de
limbi clasice ºi moderne, capabili ºi sã cifreze scrisorile (în a sa Istoria…,
Anton Maria del Chiaro descrie pe scurt cancelaria voievodal㠖 „punctual ºi
iscusit în toate treburile sale, nu numai de acasã, ci ºi strãine [Domnul]
întreþinea mai mult ca oricând o corespondenþã prin scrisori cu feluriþi
potentaþi, în care scop þinea cu lefuri bune, mai mulþi dieci pentru limbile
italianã, latinã, germanã ºi polonã [pe lângã cea greacã ºi turcã]…”, uitându-i
pe secretarii specializaþi în maghiarã ºi rusã), puneau în aplicare liniile
politicii externe a voievodului (ascultãtor o vreme a sfaturilor Stolnicului)
sau îi aºterneau pe hârtie gândurile secrete. De fraþii David (cel care va
ajunge mai târziu consilier al þarului Petru I) ºi Teodor Corbea, „pisarul
unguresc” (cãrturar distins, de la care a rãmas o Psaltire în versuri ºi un
Dictiones latinae cum valachica interpretatione, adicã un preþios „dicþionar
latin-român” realizat în preajma anului 1700), în colaborare, se pare, cu
episcopul Mitrofan al Buzãului, pentru nevoile cancelariei), fiii gocimanului
braºovean Ion Corbea, voievodul se folosea pentru corespondenþa în latinã,
greacã, rusã ºi slavonã. Tot la scrisorile latineºti lucrau doctorul Bartolomeo
Ferrati (despre care va fi vorba ºi mai jos) ºi Nicola Follas de Wolf (Nicolaus
Wolff – de fel din Polonia, nãscut în 1685 – mort în 1742), care îºi va afla
mormântul în biserica Bãrãþiei din Bucureºti. Pentru limbile latinã ºi italianã
cancelaria îi va avea pe Anton Maria del Chiaro, evreul florentin botezat
care ºi-a petrecut ani buni în Þara Româneascã ºi a scris apoi o carte despre
ea, ºi pe Giovanni Candido Romano (italian sau român ?), tãlmãcitor de
calendare ºi pronosticuri cãruia i se mai spunea ºi Ioan Românul ori Ioan
Frâncul. Ca secretari pentru limba germanã erau folosiþi Niccolò da Porta,
Andreas Wolff din Cotnari (i se zicea „pisarul leºesc” ; mort în 1756, a fost ºi
el îngropat la Bãrãþie), Ladislau Teodor Dindar ºi Peter Grienner, un sas de
fel din Sibiu. Constantin Strâmbeanu – bãnuit de unii cercetãtori de azi a fi
fost autor al Cronicii anonime brâncoveneºti, cãrturar stimabil despre care
un raport austriac din 1731 observa c㠄escela în literatur㔠–, ajutat de
logofeþei aleºi dintre „spudeii” Academiei Brâncoveneºti (unde voievodul
autorizase sã se þinã ºi cursuri de limba latinã) rezolva chestiunile legate de
corespondenþa în limba românã, iar clucerului Afenduli îi reveneau epistolele
în turceºte19.

Cã secretarii depãºeau adesea demarcaþia, nu mereu limpede trasatã,

dintre „public” ºi „privatul” voievodal, redactând scrisori personale sau punând
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 155

pe hârtie acte ce nu se ofereau publicitãþii, este neîndoielnic. O „îndeletnicire”

a unuia dintre cei pomeniþi mai sus, Niccolò da Porta, abilitate care l-a fãcut
celebru, îºi avea locul de desfãºurare în imediata apropiere a voievodului ºi
în absenþa martorilor, într-o „privatizare” de facturã specialã. Nu ºtim cu
siguranþã dacã fiul notarului grec din Hios, ºcolit în latinã ºi italianã,
a practicat aceastã îndeletnicire secretã ºi la Bucureºti, unde, ajuns în 1694,
a devenit secretar al lui Brâncoveanu ºi om de încredere al stolnicului
Constantin Cantacuzino20, dar înainte cu un an, în Moldova, la Curtea lui
Constantin vodã Duca, fãcuse uz de priceperea sa de a „despecetlui” scrisorile.
Deprinsese probabil acest meºteºug (ce þinea de cel mai autentic spionaj) în
mediile diplomatice din Stanbul, la care a avut acces (s-a convertit la anglica-
nism în capela solului englez ; a fost secretar al lui Jakob Colyer, ambasa-
dorul Olandei la Înalta Poartã). Era pe deplin abilitat, prin urmare, în
violarea ºi „filtrarea” corespondenþei dintre ambasadorul Franþei la Înalta
Poartã ºi reprezentantul aceleiaºi Franþe la Varºovia. Neculce auzise de
aceste exerciþii pe care le fãcea „Nicolae Deport”, „grec [...] om învãþat ºi
tãlpiz de ºtiè despecetlui cãrþile”. Acelaºi Neculce – care credea cã Da Porta
umbla la scrisorile contelui Thököly („Tucul-grof”) – ne spune cã domnul era
de faþã când epistolele erau „despecetluite” ºi, evident, descifrate, traduse ºi
copiate. Când Constantin Duca a pierdut tronul, boierii, informaþi în legãturã
cu violarea corespondenþei (un misionar italian îi pomenea într-un raport pe
„secretarii cifrului”, avându-l, poate, în vedere ºi pe Da Porta), i-au reproºat
(ne spune Neculce) : „Pentru ce-i despecetluit cãrþile lui Tucul-grof ºi i-ei
omorât omul ?”. Istanbulul – ºi diplomaþii strãini, ºi autoritãþile turceºti –
era la curent cu aceste manevre. Înalta Poartã îi va cere lui Duca-Vodã sã-l
aresteze pe atât de priceputul secretar (dupã ce le tãlmãcea ºi le copia, acela
„pecetluia” la loc scrisorile, refãcându-le integralitatea), dar voievodul moldo-
vean va declina aceastã posibilitate, arãtând cã Da Porta a pãrãsit Moldova
(ceea ce poate cã nici nu era adevãrat). În fapt, Constantin Duca l-a adãpostit
pe spion (vom vedea mai jos cã n-a fost singurul care se ocupa ºi cu culegerea
de informaþii), în 1694, sub oblãduirea socrului sãu, Constantin Brâncoveanu.
Acela va pune aici în ordine biblioteca lui Constantin Cantacuzino, întoc-
mindu-i ºi catalogul21. În 1696, Niccolò da Porta era din nou la Stanbul, îl
slujea tot pe Constantin Duca, domn mazil acum ; ar fi vrut sã plece cãtre
Viena, dar drumurile lui se vor încheia tot la Bucureºti, unde talentul lui de
bibliotecar va fi din nou folosit la orânduirea cãrþilor Academiei Domneºti.
Terminã aceastã operaþie complicatã în aprilie 1714, când rector al Academiei
era Marcu Porphiropoulos din Cipru, profesor al lui Vlad Boþulescu. Niccolò
da Porta s-a înþeles bine ºi cu domnii care i-au urmat lui Brâncoveanu –
ªtefan Cantacuzino ºi Nicolae Mavrocordat. Simpatiile sale cantacuzine (mai
vechi) ºi aplecarea faþã de imperiali (pe care îi sfãtuia într-un Discorso
toccante la maniera di governo che usano i Turchi per conservare la Moldavia
e Valacchia… cum sã ocupe Þara Româneascã)22 îl vor face sã caute societatea
lui Gheorghe Cantacuzino, fiul lui ªerban-Vodã, iar când acesta – dupã
anexarea Olteniei de cãtre austrieci prin pacea de la Passarowitz din 1718 –
va fi numit ban (guvernator), Da Porta îi va fi secretar (mai exact, prim-secretar
156 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

al consiliului de administraþie) ºi, din 1726, consilier23. κi va pãstra acelaºi

rang ºi atunci când, plecat dintr-o Oltenie (despre care a lãsat mai multe
rapoarte) unde nu era iubit, a fost transferat la Sibiu. A nutrit gândul de a
ajunge chiar în capitala imperiului (din acest motiv a redactat, încã din
1697, mai sus pomenitul Discorso), dar nu sunt ºtiri cã ar fi izbutit. ªi-a
sfârºit viaþa în 173424.

Posibilitatea (ba chiar obligaþia) unora dintre membrii tagmei secretarilor

(întruchipãri ale confidenþialitãþii ; Udriºte Nãsturel, grãmãtic întâi, apoi
logofãt al doilea, a fost consilier intim, „tainic”, al lui Matei Basarab) de a
trece graniþa, destul de incertã, dintre „publicul” ºi „privatul” monarhic mi
se pare un fapt neîndoielnic. Sunt multe elementele în cartea lui Anton
Maria del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valacchia (începutã
în Þara Româneascã, dar terminatã ºi tipãritã la Veneþia, în 1718 ºi dedicatã
lui Antonio Ferdinando de Gonzaga, duce de Guastalla ºi cumnat al lui Carol
al VI-lea), culese în chip nemijlocit de la câte un martor aflat într-un spaþiu
unde, în mod obiºnuit, secretarul florentin n-ar fi trebuit sã aibã acces, de la
stolnicul Constantin Cantacuzino, de la voievod, de la fiicele aceluia ori de la
medicul Jacob Pylarino, care fusese împreunã cu Brâncoveanu în 1703 la
Adrianopol.
Este imposibil sã aflãm ce l-a îndemnat pe evreul (l-a chemat David)
botezat (dupã convertire – avea atunci 14 ani, se nãscuse în 1669 – s-a numit
Anton Maria del Chiaro) florentin, care a învãþat multã carte (cãlugãrii
capucini din Livorno l-au înscris la Colegiul San Salvadore din Florenþa,
unde a studiat latina ºi umanioarele ; a urmat apoi cursurile Universitãþii
din Padova, audiind lecþiile de medicinã ale lui Antonio Valisnieri), sã-ºi
îndemne, în 1710 (dupã ce petrecuse câþiva ani la Veneþia, unde tãlmãcise
din francezã un tratat de anatomie ºi tipãrise o Viaþã a Sfântului ªtefan),
paºii cãtre Þara Româneascã. Brâncoveanu l-a angajat în cancelaria sa, ca
secretar pentru latinã ºi italianã. A îndeplinit aceleaºi îndatoriri ºi sub
ªtefan Cantacuzino, ºi sub Nicolae Mavrocordat. A fost, în plus, profesor al
fiilor lui ªtefan Cantacuzino (prin 1717 semna ca „Anton Maria del Chiaro,
fiul rãposatului Signor Simon din Florenþa, dascãl de limba italianã ºi latinã
pe lângã domnul Þãrii Româneºti”). În 1716 se afla la Sibiu, apoi la Viena ºi,
în cele din urmã, a ajuns la Veneþia, unde ºi-a definitivat Istoria…, renunþând
a mai face din ea o lucrare eruditã despre antichitatea românilor ºi scriind o
carte despre „revoluþiile” lor „moderne”, ºi a ºi tipãrit-o. Au urmat apoi ani
dificili, cu proiecte abandonate, cu ocupaþii întâmplãtoare ºi cu abia o cãrticicã
de versuri, tipãritã la Pisa în 1727. Apoi i s-a pierdut urma.
Veritabilã patã de culoare la curtea Brâncoveanului (chiar ºi vestimentar :
iatã-l descriindu-ºi straiele : „Cinci sau ºase dintre noi, strãini ce avem
actualmente servicii la curte, cu toatã îmbrãcãmintea valahã, purtam perucã
ºi pãlãrie, cravatã ºi baston de India”), apropiat, sociabil, suportând o vreme
chiar glumele boierilor munteni pe seama roºeþii feþei sale (i se zicea „Curcanul”),
revoltându-se uneori (ºi aflând, din gura aceloraºi, cum face curcanul), Anton
Maria del Chiaro (cãruia Cantemir, în Istoria ieroglificã, îi rezerv㠖 era de
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 157

pãrere P.P. Panaitescu – o hieroglifã sugestiv㠖 Coþofana de Evropa ; sã nu

uitãm însã cã Del Chiaro a apãrut în Valahia în 1710, în timp ce „romanul”
cantemirian fusese terminat în 1705) i-a privit pe cei din jur cu un ochi
veghetor (deºi n-aº putea spune cã a dat dovadã mereu de spirit critic) ºi a
lãsat despre ei ºtiri însemnate, chiar dacã a pus în miºcare uneori o complicatã
ºi neangajantã retoricã a colportãrii („Se ºtie cㅔ, „Mulþi au început sã
creadã cㅔ etc.), într-o carte pe care Dimitrie Cantemir (cel ce avea un
secretar aflat în corespondenþã cu persoane de peste ocean) a folosit-o intens
în ale sale Evenimente ale Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor. ªi pe care istoricii
români din vremea modernã au preþuit-o cu deosebire, tocmai pentru cã
autorul ei s-a priceput sã treacã în destule rânduri acea limitã ºovãitoare
dintre „public” ºi „privat”.
 Astrologul. ªtiinþele oculte.
Zãbavã sau ocupaþie serioasã ?
Interpretãri. Profeþii

Ziceam într-o mai veche carte a mea25 cã Barocul din Europa de rãsãrit
(scriitorii români barochizanþi în acest cadru) s-a interesat de mecanismele
subtile ale criptãrii, de enigme, de variatele „încifrãri (cum ar fi cele obþinute
prin „hieroglifizare”) ºi „înceþoºãri” în stare sã creeze „lumi” esoterice, dificil
de abordat, de sugestiile de decodare ºi interpretare ale „semnelor”, de pãtrun-
derea în aceste „lumi” pe care le propuneau feluritele mancii, de simbolistica
cifrelor, de predicþii (cândva Petru ªchiopul se arãtase interesat de inter-
pretarea poziþiilor astrelor) ºi de oracular. Era acel sfârºit de veac XVII,
când gusturile baroce ajung ºi în spaþiul românesc, un timp al instabilitãþii
ºi nesiguranþei ºi era firesc ca elitele politice – voievozii ºi consilierii lor – sã
cerceteze esoterismele ºi încifrãrile hieroglifice, sã conjure aºtrii ºi destinele
ajutaþi de codurile oculte ale astrologilor pentru a-ºi spulbera îngrijorãrile ºi
a-ºi împlini speranþele26. Vom gãsi, prin urmare, aplecarea cãtre oracular la
aceºti voievozi, spre un oracular de care se apropiau fie cu ajutorul „specia-
liºtilor”, fie prin achiziþii proprii (precum Cantemir, cunoscãtor consumat al
„ºtiinþelor” oculte, filtrate în câteva rânduri ºi încreºtinate, ºi mare amator
de „cercetãri” privind veacurile viitoare).
Pentru ªerban Cantacuzino, „iatrofilosoful” Ieremia Kakavelas, fostul
profesor al lui Cantemir, dã o probã de „art㔠divinatorie, interpretând
apariþia ciudatã a unui iepure bicefal. Cu cele douã capete ºi opt picioare ale
sale, arãtarea ar fi semnificat „bicefalia” (Mehmet ºi Suleiman, fiii sultanului
Ibrahim) care sfâºia Imperiul Otoman ºi „fuga repede ºi pierderea acestei
împãrãþii”) ; cum „cazul teratologic” se ivise în Þara Româneascã, voievodul
Cantacuzin era dator sã vâneze urgent „iepurele monstruos”27. Dupã Cronica
Bãlãceneascã, tâlcuirea lui Kakavelas a fost alta : „intru quarii [iepurii prinºi
la o vânãtoare – nota mea, D.H.M.] s-au nemerit o epuroae cu puli in pantece,
pre carea spentecandu-o, au aflat que era gata se fete, un puliu cu 2 capete
ºi cu patru picioare : d-innainte un cap trageva in o parte [ºi] altul in alte
parte, ºi trupurile la mediloc era inbinate, de nu se conosceva inbinatura  ;
quare, aducandu-l la Domnul, fiend ºi patriarhul Dioniscie ºi Ienache
Logofetul Cariofil, se mirava ºi, telcuind unii intr-un quip, altii in alt quip,
iara Cacavela dascalu au dis que d-in neamul lui Sierban-Voda vor sa se
radeice 2 capete se stee in potriva unul altuia, ºi unul va trage in o parte,
altul in alta ; ºi va fi mare stricaciune pamentului acestuia, de vreme ce
acest semn minunat s-au aflat in tara aceasta...” Ne vom mai întâlni cu
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 159

transcrierea latinizantã a lui Samuil Micu în alte fragmente din aceastã

cronicã, dupã al cãrei autor cele dou㠄capete” divergente ca orientare politicã
(spre turci ºi spre austrieci) vor fi Constantin Brâncoveanu ºi Constantin
Bãlãceanu, unul nepot, celãlalt ginere ai voievodului. Mai puþin izbutitã, se
pare, dar tot pe placul lui ªerban Cantacuzino, a fost tãlmãcirea pe care a
dat-o aceleiaºi întâmplãri Ioannes Kariophilês, prezent ºi el, se zice, la
strania descoperire. Iepurele era pentru acesta chiar Þara Româneascã,
„deschisã, nepãzitã de tunuri, de întãrituri ºi de maºini de rãzboi, ca ºi inima
iepurelui”, spãimoasã precum respectivul organ lipsit de pericard. În cele
douã capete marele logofãt al Patriarhiei ecumenice vedea stãpânirea de
faþã, cea turceascã, ºi pe aceea ce urma sã se instaleze, adicã a Habsburgilor,
cãtre care „iepurele (Þara Româneascã) urmeazã a se supune spre cârmuire,
spre a avea pace ºi de acolo”28.
S-ar fi pretat la astfel de interpretãri ºi „viþãlul” cu douã capete – despre
care vorbeºte Nicolae Costin în Letopiseþul Þãrii Moldovei de la zidirea
lumii pânã la 1601 – nãscut „la jidovi, în oraºul Cazimirul ; un cap era în
locul coadei, iar coada era în mijlocul spinãrii den-a-driiapta” sau celãlalt
„viþãl” „cu 2 capete ºi cu 4 ochi”, înregistrat de „Pseudo-N. Costin” în vremea
lui Antioh Cantemir. Lumea din jur era plinã de semne ce trebuiau tâlcuite  :
„în Braniºte, la un om anume Toader” – povesteºte acelaºi „Pseudo-N. Costin” –
s-a nãscut un copil malformat, „fãrã mâini ºi fãrã ceriul gurii ºi au trãit
numai o sãptãmânã ºi au murit. Povestesc oamenii, unde se fac de aceste
semne nici de un bine nu este”.

Mancia politicã. Oracularul

În alt spaþiu decât cel românesc, Milescu a dat, cu o „cadenþ㔠cu totul

remarcabilã, mai multe „cãrþi de interpretare” (traduceri, cele mai multe, sau
prelucrãri dupã izvoare apusene ori bizantine) – Chresmologhion, Vasiliologhion,
Genealogia þarilor ruºi, Symbolorum imperatorum pars prima –, fapt care
dovedeºte existenþa unor „izoglose” revelatoare în conturarea atitudinilor,
concepþiilor ºi gusturilor comune. ªi cãrturarii, ºi capetele încoronate din
Rãsãritul slav vãdeau aceleaºi „aplecãri” ca ºi elitele baroce de la Iaºi ori de
la Bucureºti. Cãci tezele ce apropie, conceptual, aceste scrieri (ºi altele – eu
le-am pomenit doar pe cele ale Spãtarului – care aratã contingenþe cu opera
istoricã) de cãrþile istoriografilor români din aceeaºi epocã sunt numeroase.
Este vorba de seturi întregi de idei pe care istoriografia rãsãriteanã (dar nu
numai) barocã le împrumutase din cronografele medievale. „Ideologic”, aceste
modele în cercetarea istoriei cu o largã circulaþie în a doua jumãtate a
secolului al XVII-lea ºi mai târziu („descrierea genealogicã”, la care va apela
ºi Nicolae Costin în Letopiseþul lui, „monarhiile în succesiune pe cicluri”
[cele patru monarhii – sau „creºterea ºi descreºterea” imperiilor, teoretizate
de Constantin Cantacuzino ºi de Dimitrie Cantemir) erau cu deosebire oportune,
cãci includeau ºi o componentã consacratã predicþiei („întâmplãrile trecute
le prevesteau pe cele viitoare”), în stare sã le atragã atenþia monarhilor.
160 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

În acord cu contextul epocii ºi cu tendinþele politice conturate în aceastã

parte a Europei, eforturile scriitorilor de istorie ºi ale celor ce cãutau, precum
Nicolae Milescu, sensurile ºi învãþãmintele ei se vor concentra deci în
preajma „semnelor” ce anunþau iminenta dispariþie a Imperiului Otoman
(ideea antiotomanã, „cruciada” antiturceascã erau la modã), agentul selectat
spre îndeplinirea predicþiei fiind marele imperiu creºtin de la miazãnoapte,
adicã Rusia. Aºa va proceda Milescu în Chresmologhionul, pe care îl compi-
leazã sau îl traduce dupã o scriere asemãnãtoare a lui Paisie Ligaridis (grecii
erau, între alþii, cei care îºi legau speranþele de eliberare de ascensiunea
puterii þarilor ortodocºi), carte a profeþiilor (chresmoi), sau în Vasiliologhion,
unde drepturile celeste ale monarhului sunt afirmate fãrã echivoc. Tot la fel
va legitima filosofic Cantemir predicþia pe care Biblia o pune pe seama
prorocului Daniil cu privire la „urcarea” împãrãþiilor într-o ordine datã de
punctele cardinale ; Monarchiarum physica examinatio, scris㠖 sã nu uitãm –
tot în Rusia, admitea o premoniþie întrajutoratã de conºtiinþa raþionalã. Zic,
iarãºi, precum cronicarul : nu avem de ce sã-i bãnuim pe aceºti literaþi de
„colachie”. Dimpotrivã. Colectând „semne”, sistematizându-le ºi interpre-
tându-le, ei fãceau o nobilã operã de stimulare (politicã, sigur) ºi justificare.
(Milescu ajunge, în Chresmologhion, sã formuleze direct sfaturi ºi recomandãri
adresate þarului Petru.) Se supuneau, însã (ne aratã limpede textele lui
Dimitrie Cantemir, unde „manciile” au rosturi politice), presiunii sistemului
ºi „ceremonialului” baroc, scriind (chiar ºi istorie) potrivit unei anumite
mentalitãþi ºi venind în întâmpinarea unui gust literar ºi „estetic” deja
instalat. Între datele ce definesc acest gust predominant, aplecarea spre
feluritele exerciþii de facturã hermeneuticã, în „transcrieri” literare, ocupa o
poziþie de seamã. Într-o atmosferã controlatã de subminante incertitudini
(condiþionate multiplu), într-o lume care iubea „încifrãrile” ºi „simbolistica”
ºi îºi îmbrãca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (Milescu
începuse ºi el redactarea, în aceastã manierã savantã, a unei Cãrþi despre
hieroglife), solicitarea esoterismului propriu emblemelor ºi emblematicii se
asocia, firesc, coerent, cu înclinaþiile cãtre ocultism ºi „manciile” de tot felul,
cãtre ermetism ºi literatura oracularã, cãtre variile „decodãri” ºi previziuni
ori cãtre astrologie (cu capacitãþile ordonatoare pe care le avea „netulburatã
miºcarea stelelor”). Literatura care rãspundea unor asemenea cerinþe era
cãutatã, cercetatã, tradusã, adaptatã, produsã pe un spaþiu larg în Rãsãritul
Europei ºi la noi.
Apariþiile datorate lui Nicolae Milescu, mai toate – ziceam – tãlmãciri sau
prelucrãri urmând surse baroce occidentale29, sunt exemplare pentru ilus-
trarea mentalitãþii ºi a gustului literar baroc de care aminteam. Oricare
dintre cãrþile ce i se atribuie reprezintã o direcþie sau alta – Aritmologhia,
prelucrare dupã J. Lauterbach, Aritmologia miscella, ºi Joachimus Camerarius,
Arithmologia etica, mithologica (lucrãri cunoscute, probabil, prin intermediul
impresionantei Enciclopedii baroce a lui J.H. Alstedt), cuprinde aproape trei
sute de „gnome numerice” ºi aduce în Est unul dintre „jocurile” mult agreate
de literaþii barochiºti. Tot o carte de „gnomologie” este ºi Etica, datoare – ca
surs㠖 aceleiaºi enciclopedii a lui Alstedius. Geografia în chipul jocului de
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 161

cãrþi (cu un bãnuit original franþuzesc) propune o ingenioasã utilizare a

emblematicii în didacticã. Emblemele dau originalitate ºi Cãrþii despre cele
nouã muze ºi despre cele ºapte arte liberale, pentru care nu trebuie neapãrat
sã cãutãm surse occidentale, cãci tema avea o veche tradiþie în poezia pane-
giristicã ucraineanã din prima jumãtate a secolului al XVII-lea.
În acest context, interesul pentru literatura oracularã, ºi, în particular,
pentru oracolele sibilinice este explicabil pe deplin. Sibilele îºi fac apariþia în
literaturile est-europene ºi în cea româneascã, pãtrund, firesc, în texte ce
brodau pe marginea unor miracole, dar nu se pot sustrage nici susþinerii
„profeþiilor politice”, prognozele lor se autonomizeazã, intrând într-un fel de
„obiºnuit” al lecturii, motivul îºi reface un nou statut ºi, depãºind zona
literarului, capãtã dreptul de a figura în programele iconografice (un drept
recãpãtat, de fapt). Ucraineanul Ioannikie Haleatovski publicã în 1665 la
Lvov lucrarea Cerul nou… (Nebo novoe…, carte patronatã de Anna Movilã-
-Potocka), o culegere (cu mult material occidental) de minuni ale Maicii
Domnului, în care sibilele se rostesc frecvent ºi încã în versuri. Cerul nou…
se va traduce ºi în româneºte, întâi în Þara Româneascã spre sfârºitul
veacului al XVII-lea, probabil din iniþiativa aceluiaºi mitropolit Varlaam al
Ungrovlahiei care a pus sã se tãlmãceascã ºi colecþia de cazanii Cheia înþe-
lesului (tot a lui Haleatovski), ºi apoi, la începutul secolului al XVIII-lea, ºi
în Moldova. Previziunile versificate ale sibilelor din culegerea de miracole a
lui Haleatovski vor fi utilizate, cu neînsemnate modificãri, câþiva ani mai
târziu, de Nicolae Milescu, în Cartea despre sibile, câte erau – 12 –, cum se
numeau ºi despre profeþiile lor (1672). Strofe întregi trec din lucrarea Cerul
nou… în Cartea despre sibile, ansamblu de mare erudiþie, veritabil tratat, cu
o informaþie impresionantã, adunatã din surse occidentale ºi greceºti, ºi cu
preluarea aceleiaºi teze politice antimahomedane. La Milescu sibilele sunt
douãsprezece, ca în tradiþia occidentalã. Tema este veche. („Cronicile uni-
versale” ale Europei medievale întovãrãºeau textul istoric cu preziceri sau
imagini ale sibilelor. În Kronika wszystkiego ïwiata a polonezului Marcin
Bielski, sibilele sunt douãsprezece, adicã tot atâtea câþi au fost ºi profeþii
biblici. Din aceastã cronicã sau din alte surse, cronografele ruseºti de redacþie
apuseanã vor integra o Povestire despre cele 12 sibile, transportând în Rãsãrit
o construcþie occidentalã.) Barocul a reelaborat-o, iar Milescu, scriind în
Rusia, va opera aºteptate „localizãri”. În cartea lui, sibila Eritreea prezice
cum cã vulturul bicefal din nord (emblemã a þarilor ruºi) va învinge, protejat
de semnul crucii, împãrãþia musulmanã.
Mitropolitul Dosoftei, care în Parimiile preste an… (Iaºi, 1683) publicã un
semnificativ grupaj de literaturã oracularã, era un cititor (ºi poate chiar un
traducãtor), de miracole marianice (i s-a pus în seamã tãlmãcirea cãrþii
Mântuirea pãcãtoºilor a lui Agapie Landos) ºi un colecþionar al ºtirilor despre
sibile (cunoºtea, poate, povestirea din cronografele ruseºti de redacþie apu-
seanã). El face însemnãri marginale în dreptul pasajelor cu privire la pre-
zicerile sibiline din cartea lui Johannes Nauclerus, Chronica succintim
comprehendentia res memorabiles saeculorum omnium ac gentium, ab initio
mundi usque ad annum Chriti nati MCCCCC (continuatã de Nicolaus Baselius
162 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pânã la 1514 ºi de alþii pânã la 1544, an în care a fost ºi tipãritã la Colonia),

pe care ºi-o procurase, spre a o dãrui apoi, în 1685, doctorului Jacob Pylarino30.
Câþiva ani mai târziu, în timpul exilului din Polonia, Dosoftei va „recidiva”,
glosând despre sibile ºi texte profetice într-un manuscris ce se afla la începutul
secolului al XX-lea la Kiev, cu o copie pãstratã la Biblioteca Sinodalã din
Moscova31. Acrostihul sibilin, tradus de Dosoftei (care spune cã l-a „aflat” în
„Cartea a cincea a lui Evsevie Sfântul de Pamfilia, episcopul de Chesaria
Palestinii, unde scrie Viaþa marelui Constantin împãrat, în a cincea carte”)
ºi tipãrit împreunã cu versiunea latinã (tãlmãcirea româneascã este inter-
liniarã) în Parimiile preste an…, va fi prescris, în 1748, de grãmãticul ardelean
Matei Voileanu (ms. nr. 3399 B.A.R., ff. 198v-199v).
Spre a încheia, în fine, aceastã înºirare (din care nu ar trebui sã lipseascã
cronografele de prelungire bizantin㠖 precum cel al lui Matei Kigalas,
tradus, se zice, chiar de Dosoftei – care, chiar dacã nu evocã nemijlocit
profeþiile sibiline, rezerv㠄oracularului” spaþii însemnate), sã amintesc cã
sibilele ºi profeþii reapar – confirmând interesul pe care încercam a-l descrie
mai sus ºi alãturându-se, semnificativ, unei resuscitãri pe care o atestã ºi
manualele de picturã religioasã din Rãsãritul ortodox32 – în programul
iconografic pus în operã, în 1672, la Mãnãstirea Cetãþuia din Iaºi.
Ca ºi în alte rânduri, interesându-se de tematica sibilinicã, scriitorii
baroci ai Europei de rãsãrit – între ei ºi cei români – valorificau depozitele
medievale (mereu ºi cu profit „recuperate” de reprezentanþii acestui curent)
ºi reactualizau, într-o perspectivã sensibil modificatã, idei ºi forme literare
pe care tradiþia locului le încorporase deja. În literatura româneascã textele
despre sibile (întruchipãri antice ale omniscienþei ºi capacitãþii de predicþie,
variind ca numãr între una ºi douãsprezece – atâtea apar în pictura renas-
centistã, cu limpezi trimiteri, ziceam, la prorocii mici, la patriarhii ºi la
apostolii Sfintei Scripturi – ºi impunând, prin frecvenþã, câteva nume :
Eritreana, Delfica, Tiburtina, Cumeana, Frygia) pãtrund devreme, la început
în versiuni slave ºi greceºti (probabil). Patristica timpurie (Origene, Tertulian,
Lactantius, Theofil din Antiohia) a reinterpretat în duh creºtin oracolele
sibiline, fãcând loc între predicþiile atribuite acestor personaje ºi prorocirilor
cu privire la naºterea lui Iisus Hristos ori viziunilor eshatologice33. Medieva-
litatea bizantinã n-a ocolit nici ea aceastã temã. Cronica lui Gheorghios
Hamartolos din veacul al IX-lea pune în circulaþie (pe baza unor izvoare mai
vechi) o naraþiune despre biblica reginã din Saba, transformatã în Sibilã,
care prevesteºte venirea lui Hristos. Acest „nucleu” (reluat ºi de alþi istorici
bizantini) va fi întrebuinþat de versiunea sud-slavã (medio-bulgarã verosimil),
în care Sibila, beneficiarã a unei naºteri miraculoase ºi ajunsã împãrãteasã
a Romei, devine fiicã sau sorã a lui Solomon. Textul a ajuns în spaþiul
românesc ºi a fost tãlmãcit prin veacul al XVI-lea se pare cã în Transilvania,
cópii ale acestei transpuneri pãstrându-se în ms. nr. 469 B.A.R. ºi în „Codicele
de la Cohalm”34. Aceeaºi versiune, remaniatã în mediul sârbesc (zonã unde
figura Sibilei, „sorã a lui Solomon”, intrã în compunerea Alexandriei, prile-
juind literaþilor români, care vor traduce cartea spre sfârºitul secolului
al XVI-lea, încã o posibilitate de a veni în contact cu oracularul sibilin), va fi
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 163

din nou prefãcutã în româneºte în veacul al XVII-lea. Ms. nr. 1436 B.A.R.,
copiat în 1701 de harnicul Costea Dascãlul din Braºov, conservã aceastã
traducere35.
Cam în aceeaºi epocã, adicã în veacul al XVI-lea, s-a alcãtuit la noi ºi
tema iconograficã a sibilelor (în cadrul complexelor „Arborele lui Iesei” ºi
„Buna Vestire”), prin receptarea unor fluxuri occidentale – în cazul mãnãs-
tirilor bucovinene –, dar ºi cu pãstrarea nealteratã a canoanelor bizantine
(cãci la Athos, în trapeza Lavrei, o sibilã era pictatã în 1512 în vecinãtatea
lui Platon ºi a lui Aristotel) observatã în decorarea bisericilor din Oltenia ºi
Muntenia36.

„Prognosticoanele”. Horoscopul politic

Elitele valahe s-au dat în vânt, cãtre sfârºitul secolului al XVII-lea, dupã
calendare ºi almanahuri. Unele veneau din Italia, spaþiu cu care exista un
„comerþ” constant, pomenit ºi de Anton Maria del Chiaro. Erau Almanacchi
Veneti, predicþii întocmite pentru câte un conducãtor de pe continent (precum
„sua altezza serenissima il signor principe Eugenio di Savoia”) ori pentru
alþi „ilustrissimi et eccelentissimi signori”, ajunse în Þara Româneascã fie ca
niºte calendare astrologice anuale (Lunario), fie ca Almanacco perpetuo, cu
date valabile pe mai mulþi ani, ca acel Almanacco perpetuo di Rutilio Benincasa
Cosentino, illustrato e diviso in cinque parti da Ottavio Beltrano di Terranova
di Calabra Citra, come segue nella seguente parti. Opera molto necesaria e
dilettevole, come anco di gran giovamento, et utile di ciascheduno, e particolar-
mente ad astrologi, fisionomici, medici, fisici, chirurgi, barbieri, distillatori,
alchimisti…, Veneþia, MDCC – pãstrat azi la B.A.R. – fost, dupã cum dovedesc
însemnãrile de pe marginea foilor, în posesia lui Constantin Cantacuzino.
Mare amator de astfel de publicaþii37, Stolnicul îi trimitea – în 1708 – lui
Hrisanth Nottaras (de altfel Bucureºtiul aproviziona ºi Stanbulul cu astfel
de publicaþii, pe diplomaþii apuseni „blocaþi” acolo de rãzboiul dintre Liga
Sfântã ºi Imperiul Otoman), devenit între timp patriarh al Ierusalimului, un
calendar „al Astrofilului”, publicat la Tyrnavia, socotindu-l „foarte bine întoc-
mit”, deºi avea în cuprins ºi „unele sentenþe nu prea plãcute”. Corespondenþa
dintre cei doi cãrturari ni-l aratã pe Cantacuzino (în care trebuie sã vedem,
indiscutabil, pe unul dintre cei care au încurajat „curentul esoteric” la curtea
nepotului sãu Constantin Brâncoveanu, despre care va fi vorba mai jos  ;
sigur, în continuarea unei curiozitãþi stârnite încã de studiile sale padovane,
cãci Cesare Cremonini, Pomponazzi, Nifo, Pietro d’Albano erau filosofi intim
familiarizaþi cu datele astrologiei), expediindu-i în continuare calendare
(în 1712 – un text în latineºte, în 1713 – un calendar polonez ºi unul maghiar)
sau fãgãduindu-i tãlmãciri în greceºte dupã asemenea cãrþi tipãrite în Italia.
În ceasurile lui de odihnã, Brâncoveanu cerceta astfel de producþii. Curþile
sale, sedii ilustre ale lucrului scriitoricesc, au adãpostit lucrãri de prefacere,
în greceºte sau în româneºte, a calendarelor strãine. Tãlmãciri se fãceau ºi
164 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

în alte locuri. Fondurile unor biblioteci vestite, domneºti ori mãnãstireºti

(cel de la Mãnãstirea Vãcãreºti, ctitorie a Mavrocordaþilor, cel de la Mãnãstirea
prahoveanã Ghighiu), atât cât au putut fi reconstituite, atestã prezenþa
unor calendare greceºti, tãlmãcite de cele mai multe ori. În 1698, de pildã,
Ioannes Molybdos Komnênos – cel ce tãlmãcise, din latinã în greacã,
De imitatione Christi a lui Thomas a Kempis ºi care, sub numele de Ierotei,
va ajunge apoi mitropolit al Dristorului – traducea (el sau, poate, Mihail
Vizantios, om al bisericii ºi om de litere) pentru Constantin Brâncoveanu, în
greceºte, horoscopul nemþesc Das Moskowittische Prognosticon, oder der
glorwerdige Czar Peter Alexowitz von der gewachsenen Russischen Macht,
von der Tyrann Iwan Wasilowicz his unter hoechsterwehnte czaarische Majestaet,
deren umstaendige Kriegs-Anstalten ihr das orientalische Reich und der
Patriarchea sitz Constantinopol versprechen…, publicat în acelaºi an la
Augsburg de cãtre Stanislav Reinhard Axtelmeyer. Tot în 1698, acelaºi
Axtelmeyer mai edita la Augsburg, încã un „horoscop politic” : Ottomanisches
Prognosticon aus der Clementia Vitrice oder Leopoldus der Sanfftmuetige
Uberwinder der Türcken und des Ottomanischen Reichs, worinnen Handgreiflich
der Untergang des Tuerkischen Reichs angewiesen wird, wann die Allürten
nur dazu thun wolen…, care trebuie sã fi ajuns ºi el în spaþiul românesc.
În aceste „prognosticoane”, cãrturarii timpului, politicienii, voievozii noºtri
cãutau predicþii pentru împlinirea propriilor nãdejdi. Citind aceste cãrþi ºi
interpretându-le (în Das Moskowittische Prognosticon, Axtelmeyer dãdea ca
sigurã victoria lui Petru cel Mare asupra turcilor), tâlcuind ºi alte „semne”
(toate premonitorii ; abundã astfel de „arãtãri” în literatura noastrã cronicã-
reascã), ei fac – zicea Virgil Cândea38 – un fel de mancie politicã, subsumatã
unor scopuri cum nu se poate mai „realiste”. Acestea erau, cu siguranþã,
speranþele pe care le nutrea ºi Constantin Brâncoveanu atunci când l-a pus
pe Ioan Romanul sau – cum mai iscãlea uneori – Ioan Frâncul (în Giovanni
Candido Romano, Mario Ruffini vedea pe unul dintre românii trimiºi de
voievod sã înveþe carte în Italia, întors acasã ºi devenit secretar domnesc39 ;
e posibil sã avem de-a face, însã, ºi cu un italian get-beget ajuns, ca ºi Del
Chiaro, în slujba domnului) sã-i traducã în româneºte acele Foglietti novelli
italieneºti (care, ca ºi Tartana degli influssi, erau citite în capitala Valahiei),
cu o marcatã substanþã astrologicã. Predicþiile din acest Folet Novel (tãlmãcit
„de pre limba frânceascã în rumâneasc㔠din 1693 ºi pânã în 1704 de zisul
„zodier”) erau – aºezate pe anotimpuri – preponderent politice. Pentru anul
1700, sub precizarea „Kira Vale [este vorba de Chiaravalle, autor, ca ºi
Fourriol, de texte ermetice foarte gustate la Bucureºti] zice”, evenimentele
urmau a fi cam de felul acesta :
„Sã va vãrsa aurul a unii republice den porunca a mai marilor ei pentru
apãrarea marginii þãrii sale.
Acel mare care au învãþat pre un vecin al sãu a primejdui, va pierde
stãpânirea lui ºi viaþa.
Armata de mare a unii republice iaste de tot gãtatã ; numai témerea a celor
mai mari ai sãi o þine în liman”.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 165

Versiunea româneascã a acestor „prevestiri” (mult mai mult decât o traducere

din „astrologhi osebiþi italiani”, ci prelucrãri ºi tâlcuiri ale scrierilor acestora
cu vãdite adaptãri la spaþiul românesc ºi la cel circumvicin) pãstreaz㠄cir-
cumspecþia” originalelor. Interpretãrile posibile sunt totdeauna mai multe :
„O miºcare de cutremur se va auzi în paguba unora ce sunt sub Taur” ori
„Marte împreunã cu Mercur în semnul Racului rãu sã laudã asupra unor
locuri supuse acestui semn, cu jafuri, vicleºuguri ºi hoþii, închisori ºi multe
pe ascuns neprietenii, cãrora împreunându-se ºi Saturn, adaogã foc într-o
trãire care va topi pe însuºi stãpânul sãu cel adevãrat”.
Traducãtorul, care declara cã le-a alcãtuit spre a satisface „perierghia”
voievodului, el însuºi vãzând în lectura lor mai mult „o trécere de vréme ºi
mai vârtos de deºertãciunile omeneºti ºi lumeºti sã sã mire ºi sã râzã înþe-
leptul ºi adevãratul creºtin”, se îndoia, pãzind norma bisericii, de credibi-
litatea „prognozelor” ºi a „mecanismelor” pe care ele se întemeiau : „La aceste
prognostice nu iaste a sã uita neºtine sau a crede, de vréme ce toate în voe a
Ziditoriului ºi Otcârmuitoriului totul sânt puse ; ºi în putérnica mâna sa
stau ; ºi despre a sa orânduialã toate sã miºcã ºi sã mutã, sã fac ºi sã prefac”
ori „Céle adevãrate ºi aiavea în felul lor (pornirile ºi miºcãrile ceriurilor, zic,
închipuirile planitelor, stãrile zodiilor ºi altele ca acelea, den cari acei astro-
loghi scot ºi îºi fac meºteºugul lor), nu sânt altei zidiri cunoscute sau ºtiute,
fãrã cât numai lui Dumnezeu ziditoriului ºi otcârmuitoriului fiinþei. Aºa
trecutele, céle ce sânt, precum ºi céle viitoare, lui unuia numai aiavea
cunoscute ºi ºtiute sânt ºi acélea toate în comoara cea adâncã ºi tainicã a
înþelepciunii sale sânt puse ºi volnicã în voia ºi putérnicã mâna sa stau, de
unde toate spânzurã ºi sã otcârmuescu, pânã la atomul cel mai mic”. Vodã
(un cunoscãtor al terminologiei simbolice) le citea, însã, chiar dacã unele
preziceri nu erau de naturã sã-i facã plãcere („Otomanul îmblânzit cu niºte
pohlibuturi a unor marghioale care-i sânt pretecstul bunei slujiri cã isprã-
vescu trebile va da porunci de mare strângere de bani derept care lucru
supuºii lui vor vorbi multu de rãu”), constatând absenþa confirmãrilor : „Aici
au minþit” sau „Din nou au minþit”, noteazã el, vãdit nemulþumit, în câmpul
unor pagini.
Sunt toate aceste atitudini, aceastã aplecare spre ºoaptele misterioase
ale esotericului, într-o lume a nesiguranþei ºi a dispariþiilor inexplicabile –
observa Rãzvan Theodorescu – „simptomele, care nu înºalã, ale unei crize în
care singura, aparenta salvare era cea a compensãrii vizuale printr-un fast
orbitor al veºmintelor, al alaiurilor ºi al ceremonialului curþilor princiare de
la Bucureºti ºi Iaºi”40.
 Medicul

Adesea aceºti voievozi se îmbolnãveau. Erau chinuiþi de rãni din trecute

lupte, sufereau de beteºuguri dobândite la naºtere ori mai târziu, la vânã-
toare, poate, se arãtau neajutoraþi într-o lume în care „obiectele” din jur
erau septice iar maladiile necruþãtoare. La curþile domneºti apar doctorii.
În grija lor, protectori ai integritãþii trupeºti a conducãtorilor, se aflau serviciile
medicale acordate voievozilor ºi, probabil, membrilor familiilor lor. Nu cred
cã, la început, era mai larg cercul celor asistaþi de medicii aduºi din strãi-
nãtate, uneori cu destulã greutate. Treptat aceºti profesioniºti (cu capacitãþi
certificate de garanþi, probi ºi fideli), medici, chirurgi, bãrbieri („þivulici”,
cum le zice Cantemir, „barbirii” – dacã veneau din Germania ori din Ungaria,
„gearahii” turci, „hekimii” sosiþi de la hanul tãtar – N. Vãtãmanu) au început
sã se ocupe ºi de marii boieri ºi de familiile lor.
Istoria ne-a pãstrat destul de bine informaþii în legãturã cu medicii care
l-au îngrijit pe ªtefan cel Mare, rãnit cândva, în 1462, la picior în timpul
asediului cetãþii Chilia. Rana aceasta l-a supãrat pe voievod mai ales la
vremea bãtrâneþii, când, probabil, se mai alãturaserã ºi alte surse de sufe-
rinþã. Din raportul din 1504 al unuia dintre ultimii medici sosiþi, Lionardo di
Massari, un italian, care l-a asistat pe ªtefan pânã în ultima clipã (dacã este
adevãratã aceastã versiune ; se pare cã Di Massari n-a pãrãsit Buda), ºtim cã
în jurul patului voievodului bolnav se mai aflau un doctor evreu (evreii erau
numeroºi printre cei care practicau medicina) trimis de hanul tãtarilor, un
„hekim” deci, „il medigo zudeo de l’Imperator di Tartari”), un bãrbier din
Buda, specializat în intervenþii chirurgicale41, ºi, probabil, Ieronimo da Cessena.
Înaintea lui Di Massari, la Suceava mai fusese un alt italian, din Veneþia,
Matei din Murano (Matheus Murianus – îºi zicea el), care, în 1502, cerea,
printr-un conaþional ce se întocea de la Moscova, medicamente („pharmaciae
aliqnae sive medicinae”). Matei Muriano (care, ca ºi alþi confraþi, s-a ocupat
ºi cu spionajul) sosise în Moldova în anul 1501, prin luna august, dar, bolnav
el însuºi, a murit în octombrie 1503. Curtea moldavã a cerut atunci un alt
medic de la Veneþia ºi se pãrea cã ºansele cele mai mari sã meargã la Suceava
le avea un anume Giorgio din Piemont. Piemontezul a trebuit sã se retragã,
însã, în faþa lui Ieronimo (Geronimo, Hieronimo) da Cessena, candidat impus
de Colegiul medicilor. Acesta a plecat spre Moldova, unde îl aºtepta un
salariu de 500 de galbeni pe an, dar unele izvoare spun cã la Suceava el n-a
mai ajuns. Alte surse, dimpotrivã, îl aflã în capitala Moldovei. În anul 1504
se afla acolo, poate, pomenitul Lionardo di Massari, de ale cãrui servicii
Bogdan al III-lea cel Orb va fi foarte mulþumit42. Ar mai fi trebuit sã soseascã,
tot prin 1502, în capitala Moldovei un medic german, un anume Johann
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 167

Klingenspora, din Nürnberg, obþinut în urma unei solicitãri sprijinite ºi de

regele Ungariei. Dar nu se ºtie dacã a ajuns… La fel cum nu se ºtie dacã au
pus piciorul în Moldova chirurgul ºi medicul ceruþi de la Veneþia, primul în
1475, cel de-al doilea în 1501. Existã însã informaþii despre trecerea prin
Suceava a lui Isaak Beg, evreul spaniol care bãtea Europa ca sol al lui Uzun
Hasan din Persia (dar nu ne-au parvenit ºtiri cã ar fi avut grijã ºi de rãnile
lui ªtefan), un chirurg din neamul sicilian Branco (era preot), dupã cum mai
înainte se aflase, poate, în capitala Moldovei, îngrijindu-l pe ªtefan cel Mare,
genovezul Zoano „barbero”43.
Din când în când, prin secole, mãrturiile pãstreazã numele câte unui
medic adus pentru a uºura suferinþele voievozilor. Aºa a fost sasul pe nume
Francisc („Franciscus phisicus”), doctor al acelui Radu cel Mare, mereu
vizitat de maladii, aflat în imposibilitate de a-ºi folosi picioarele din cauza
gutei vreme de ºapte ani ºi cãrat în cãruþã de la o mãnãstire la alta, unde
(în aºteptarea miracolului vindecãrii) asculta plângerile ºi fãcea dreptate.
Dupã Radu cel Mare, Neagoe Basarab, voievodul cãruia Manuil Corintios,
„marele ritor” al Patriarhiei din Constantinopol, îi zicea „împãrat”, iar Gavriil
Protul – „ighimon”, þinea la curte ºi un poet – pe Maximos Trivalis, care îl va
cânta în versuri greceºti abundent decorate cu elemente clasicizante, dar ºi
un doctor – pe Hieronim Matievici din Dubrovnik. Pe acest raguzan (venit de
la Veneþia în 1517, la cererea voievodului român) Neagoe Vodã (care va muri
din pricina tuberculozei) îl va trimite, prin 1517-1518, în solie la Veneþia.
Dalmatinul, „medicus chyrurgus, servitor ilustris domini Bassarachi”, a fost
bine primit în Cetatea de pe lagunã ºi fãcut „cavaler splendid” (avea, adicã,
voie sã poarte veºminte aurite, sabie ºi pinteni la cizme) printr-un ordin al
dogelui44.
În secolul al XVI-lea ºi mai târziu, voievozii români – Pãtraºcu cel Bun,
Petru cel Tânãr, Alexandru al II-lea Mircea, Mihnea Turcitul (bolnãvicios
încã de când era copil), Petru Rareº, Alexandru Lãpuºneanu – au apelat la
medici ardeleni, saºi din Sibiu (oraº cu doctori buni, ca acel Ioan Evanghelista,
chemat sã-l lecuiascã pe Pãtraºcu cel Bun), Braºov (de unde vine, în douã
rânduri, un doctor pe nume Paul) ori Bistriþa. Saºii începuser㠖 zice Nicolae
Iorga – sã înveþe medicina în universitãþile germane. Acelaºi Iorga credea cã
medicii care au stat în preajma lui Petru Rareº – ªtefan, în 1542, ºi Gheorghe –
erau de fapt bãrbieri-chirurgi45. Bolnav grav de ochi („Ille solus Palatinus
Moldaviae Alexander, manendo in Szoczowa duodecimque consiliarios snos
decolando, factus est caecus, et statim post hunc diem in tota terra Moldaviae
ad hunc ausque diem grassatur pestis”46) ºi suferind de picioare, Alexandru
Lãpuºneanu (care-ºi aducea de la Bistriþa, ca ºi de la Braºov, ºi „pilule
purgative” dar ºi „prune uscate” ºi apã de trandafiri, cãci, zicea el „Doamnei
noastre îi plac foarte mult aceste prune”) le cerea transilvãnenilor un medic
sau un bãrbier („medicum seu barbitonsorem” pentru boala de la picior).
Va veni din partea bistriþenilor (cãrora le ceruse ºi o „pitãreas㔠ca sã-i facã
pâine de bunã calitate47), prin 1588, un chirurg Andrei (voievodul l-a gãsit
„îndemãnatic”), care-i recomanda domnului plante ce creºteau în Transilvania.
Trimiºii Lãpuºneanului îi cãutau doctori ºi la Sibiu. Pentru „urâta-i boalã de
168 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ochi”, „grozav㔠(N. Iorga), voievodul l-a consultat ºi pe un italian, don Assolo
in Bresciano. Ajungând apoi la concluzia cã italianul a vrut sã-l otrãveascã,
l-a obligat sã treacã la mahomedanism ca sã scape cu viaþã 48. Cum era
beteag de un picior, Petru ªchiopul a avut mereu nevoie de un medic curant.
Bistriþenii i l-au trimis pe Johann Fasching (tot neamþ era ºi farmacistul
voievodului ºi-l chema Jacob Otth), care nu s-a simþit prea bine în Moldova.
Dorea sã se întoarcã acasã cu orice chip. Un alt exilat, ce ºi-a trãit ºi el – ca
ºi Petru ªchiopul – ultimii ani pe pãmânt austriac, Radu ªerban, trebuie sã
fi avut în suita sa de pribeag ºi un doctor. Acesta, pe nume „Rovãr” ºi de fel din
„Beciu”, semneazã ca martor, în 1620, testamentul voievodului, redactat în
româneºte („extrem de remarcabil ºi prin aºezare, ºi prin caligrafia scrisului” 49).
Radu Mihnea – „Radu cel Mare” al lui Miron Costin, când s-a îmbolnãvit
de ochi, a lãsat tronul, în 1619, ºi a mers sã se trateze la Istanbul : „Sângur
au pohtit la împãrãþie sã-i vie mazilie, sã poatã merge la Þarigrad, pentru
leacul ochilor” (Miron Costin). În Moldova reapar medicii evrei. Pe lângã
Vasile Lupu (care a avut ºi un medic danez, Scogard sau Scocardi – Hans
Andersen Skovgaard pe numele lui ; învãþase la Leipzig, Wittenberg ºi Padova
ºi profesase multã vreme la Istanbul) s-a aflat ºi unul numit Cohen sau
Coen50. Tot un evreu l-a doftoricit apoi ºi pe Gheorghe Duca. Sã nu uitãm cã
„protomedic” al lui Duca a fost, din 1680 pânã în 1683, învãþatul grec Ioannes
Komnênos, angajat ºi ca profesor în casã.
Contemporanul ºi rivalul lui Vasile Lupu, domnul muntean Matei Basarab,
a avut – dupã bãtãlia de la Finta, când a fost rãnit la genunchi – nevoie de
îngrijire medicalã continuã. L-a ajutat un anume Jacob din Fãgãraº („renumit
bãrbier din Sibiu”), care îi descoperã voievodului tratamentul criminal la
care îl supusese pânã atunci „hirurgul” polon ce îi adusese piciorul în stare
de cangrenã. Se pare cã au cãzut cu acel prilej ºi câteva capete, cãci plasturii
aplicaþi bolnavului nu erau deloc inocenþi…51 În Transilvania îºi gãsea medica-
mentele prescrise ºi voievodul Constantin ªerban, care, ca ºi Matei Basarab
înaintea lui, a apelat la serviciile italianului Giovanni Mascellini din Pesaro,
aflãtor la Târgoviºte (unde îl gãzduia pe BakÍiä) deja prin 1648. A însemnat
mult aceastã Transilvanie pentru asistenþa medicalã de la Curþile princiare
din Þãrile Române, cãci ºi mai târziu chirurgul voievodului Gheorghe Duca
(în stare sã-ºi aducã un „medic catolic” de la Istanbul, probabil pe Dimitrie
Tzigala) – ne spune Vito Piluzzi – era luteran, fiind pesemne un sas din Ardeal.
Pe Iacob Pylarino, cel nãscut la 9 ianuarie 1659, Constantin Brâncoveanu
l-a „moºtenit” de la ªerban vodã Cantacuzino. Acesta l-a chemat la Curtea
valahã în 1684, iar în 1685 l-a luat cu el în Moldova într-o campanie militarã.
L-a cunoscut atunci Iacob Pylarino pe mitropolitul Dosoftei, cu care s-a
împrietenit ºi a purtat discuþii savante (doctorul se interesa de istorie),
de vreme ce înaltul ierarh i-a dãruit – ziceam ºi mai sus – un exemplar
din cartea lui Johannes Nauclerus din Tübingen, Chronica succintim
compraehendentia res memorabiles saeculorum omnium ac gentium… Întors
la Bucureºti, Pylarino va oferi cartea stolnicului Constantin Cantacuzino, cu
care se afla în relaþii excelente, iar acesta, introducând cronica lui „Nafclir”
între izvoarele Istoriei sale, a lãsat (lucru firesc la un bibliofil de pretenþia
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 169

Stolnicului) ºi o „explicaþie a provenienþei” : „Aºa au fost cumpãrat de

Mitropolitul Dositheu, iar apoi însuºi sfinþia sa l-au dãruit jupânului Iacov
Pilarin, când au fost la Iaºi cu oastea în anul 1685. ªi apoi doftorul l-au
dãruit lui Constantin Cantacuzino stolnic”52.
În preajma lui Brâncoveanu, Iacob Pylarino, un învãþat în plinã ascen-
siune ºtiinþificã (în 1701 va tipãri la Istanbul un tratat asupra variolei –
„activitatea lui a fost în legãturã cu popularizarea ideii vaccinãrii înainte de
epoca lui Jenner : scrisese o lucrare greceascã foarte folositoare asupra
acestui subiect”53 –, carte ce se va reimprima la Boston), apare în 1694, dupã
ce stãtuse în Germania prin anii 1687-1688, iar în 1689 fusese la Padova.
El trebuie sã fi locuit, la Târgoviºte, în preajma Curþii, în acea „Casã a
Doftorului” ce se afla foarte aproape (sau poate fãcea chiar corp comun cu) de
„Casa Iazagiului” (traducãtorul domnesc pentru limba turcã), indicându-ne
ºi un „cerc” al „domesticilor” voievodali în capitala particularã a lui Brâncoveanu.
Pylarino a fost „protoartros” al Curþii – protomedic, un fel de medic ºef54 –,
funcþie (bine remunerat㠖 zice Anton Maria del Chiaro : „[...] medicul prim
este foarte bine plãtit de þarã, adicã de vistierie, cu frumoasa leafã de douã
mii de reali pe an, în afarã de îmbelºugatele tainuri zilnice, de pâine pentru
slugile sale, de carne, de lumânãri, atât de seu, cât ºi de cearã etc., în afarã
de bogatele ºi desele daruri care îi sunt trimise din toate pãrþile…”) care ne
vorbeºte imediat ºi despre existenþa altor specialiºti în ocrotirea sãnãtãþii,
dar Brâncoveanu i-a dat ºi alte însãrcinãri lui „Iacob doctorul”, cel dispus sã
se „împãmânteneasc㔠(s-a însurat la Bucureºti ; Condica de cheltuielile
Vistieriei noteazã cadourile ce i s-au dat la nuntã). L-a trimis, în 1698, la
Viena, în solie la Petru I (împãratul austriac îl invitase atunci pe autocratorul
rus), cãci Pylarino, cãlãtor cândva la Moscova, îl cunoºtea pe þar. În 1703,
Brâncoveanu l-a luat pe doctor cu el în atât de complicata cãlãtorie pe care
a fãcut-o la Adrianopol. Abilitãþile de diplomat ale lui Pylarino au fost folosite
ºi de conducãtorii Veneþiei, care l-au trimis consul la Smirna. Iacob Pylarino
a murit la 17 iunie 171855.
Între medicii lui Brâncoveanu, aºezându-se cu siguranþã în grupul „iatro-
filosofilor” (cum au fost în Levant Kakavelas ori Alexandru Mavrocordat
Exaporitul), nu în cel al „perucilor albe” ºi al „hainelor negre, încheiate pânã
la gât”56, s-a aflat ºi grecul Ioannes Komnênos, fost cândva doctor al lui
Gheorghe Duca ºi bun amic al Stolnicului, pentru care a scris în 1699 o Vita
Johannis Cantacuzeni, spre a mãguli ambiþiile genealogice imperiale ale
neamului Cantacuzinilor. Fusese ºi pe la Sfântul Munte acest medic – care
va îmbrãca apoi rasa monahalã ºi, sub numele de Ierotei, va ajunge în 1711
mitropolit al Dristorului – ºi, în urma acestui voiaj, întreprins în anul 1698,
a înregistrat – cu multã ºtiinþã a descrierii – într-un Proschinitar închinat
lui Brâncoveanu (Antim îl va tipãri în greceºte la Snagov în 1701 ; versiunea
greceascã va fi reeditatã de câteva ori ºi va naºte tãlmãciri în latinã, rusã,
francezã ºi românã) toate daniile româneºti fãcute pe la mãnãstirile athonite.
Komnênos s-a stins din viaþã la Bucureºti în anul 1719 57. Tot între iatro-
filosofi Iorga îl mai aminteºte pe Panteleon, „archiiatros”, avut în vedere de
registrele de socoteli ale Vistieriei. Este, cu siguranþã, acel Pantaleone Caliarh,
170 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„arhon” doctor, pe care Brâncoveanu l-a trimis la Ioannes Kariophilês, dupã

ce a „luat cunoºtinþã de starea proastã a sãnãtãþii tale ºi de nevoia trimiterii
doctorului”.
Pe ªtefan Sixt, un sas chirurg, ar trebui sã-l cãutãm în cealaltã grupare.
ªi poate ºi pe evreul Daniel Fonseca (cãci familia domneascã era numeroasã),
un stanbuliot cu care Iorga bãnuieºte cã Brâncoveanu trebuie sã fi fost în
contact58.
Lista „medicilor brâncoveneºti” (în care, poate, ar trebui înscris ºi acel
András Pécsi, pe care voievodul îl cere de la cancelarul Mihail Teleki, „cãci
multe feluri de boli ºi de nevoi bântuie aici printre noi, atât în cinurile de
sus, cât ºi în cele de jos ºi în neamul nostru, astfel cã a pãtruns ºi în casa
noastrã ºi Domnia Sa Mama noastrã este într-o rea stare ºi cu greu putem
afla astfel de om care s-ar pricepe la beteºuguri”), scurtatã de mine, poate fi
încheiatã cu un personaj interesant („puþin obiºnuit” – zice N. Iorga), italian
de neamul lui ºi conte, Bartolomeo Ferrati, cel pe care voievodul l-a invitat
în 1707 sã predea medicina la Academia Domneascã (Hrisanth Nottaras
schimbase în acel an programele de studii, accentuând „europenismul” lor),
numindu-l ºi protomedic al Curþii. Acest Ferrati, cu întinse moºii în Transilvania
ºi cu posesiuni în Moldova, însurat cu contesa Agnes Kalnoky59 (actul de
cãsãtorie, purtând data de 12 mai 1710, a fost redactat de Anton Maria del
Chiaro), înruditã pe departe cu Cantacuzinii60, se afla foarte sus în stima
voievodului. Vodã i-a dãruit o casã în Bucureºti61, iar în ºirul demnitarilor cu
ocazia feluritelor ceremonii avea – ne spune Anton Maria del Chiaro – locul
al treilea, dupã mitropolitul þãrii ºi marele vistier. Este sigur cã Ferrati,
pasionat de arheologie ºi iubitor de extravaganþe vestimentare în acea atmo-
sferã precumpãnitor orientalã (purta o blanã polonezã ºi se încingea cu o
bandã pestriþã de mãtase ; cizmele erau tot poloneze, ori negre, ori roºii, ori
galbene ; avea perucã ºi nu se despãrþea de o pãlãrie nemþeascã la care purta
un galon de aur), avea (zice N. Iorga) „anume aptitudini” pentru „spionaj”
(era agentul în Valahia al comandantului imperial al Ardealului). Hylteen,
ambasador al Suediei la Înalta Poartã, a încercat sã-l racoleze, în 1713, în
serviciul þãrii sale. A renunþat, însã, ºi i-a explicat regelui Carol al XII-lea cã
Ferrati era compromis tocmai din cauza multelor suspiciuni cã ar fi fãcut
spionaj. Dizgraþia în care a cãzut cãtre sfârºitul domniei lui Constantin
Brâncoveanu se datora mai mult legãturilor sale subterane cu Cantacuzinii.
Bartolomeo Ferrati a rãmas în Bucureºti pânã în 1718. Dupã un scurt refugiu
la Braºov, se întoarce la Bucureºti în acelaºi an ºi îºi revendicã, de la Doamna
Maria Brâncoveanu, casa dãruitã cândva de voievod62. Ferrati a trãit pânã
în anul 1748.
Dupã vremea lui Brâncoveanu, la Curþile româneºti încep sã aparã medicii
francezi ; apoi, în veacul fanariot, pânã cãtre jumãtatea lui, se vor înmulþi
doctorii greci. Vor lãsa apoi ºi ei locul, din nou, francezilor, germanilor ºi
italienilor.
 Predicatorul.
Doi dintre predicatorii Curþii
lui Constantin Brâncoveanu au fost scriitori

Gheorghe Maîota, grecul pe care Anton Maria del Chiaro îl descoperã

stupefiat pârându-l la Poartã chiar pe Constantin Brâncoveanu (de pe urma
cãruia profitase enorm), îi fusese voievodului ce va fi ucis de turci predicator
de curte. Nu este singura figurã de ingrat pe care o refac paginile floren-
tinului. Lipsa de recunoºtinþã (mai greu, aproape imposibil, de explicat la un
„moralist profesionist”, cum trebuia sã fie oratorul ecleziastic al Curþii,
cunoscãtor – atunci când era ºi confesor – al celor mai ascunse unghere ale
sufletului voievodului), trãdarea de neiertat în locul gratitudinii erau chipuri
de comportare extrem de frecvente.
Grecii îºi fãcuserã apariþia de mult în capelele Curþilor Domneºti. Predicatorul
lui Leon-Vodã, Venedict din Creta, învãþase ºapte ani la Wittenberg, studiase
teologia, ºtia italiana, latina, turca ºi germana ºi servea adesea drept tra-
ducãtor – îºi aminteºte diplomatul neamþ Paul Strassburg63. Încã din 1632,
Meletie Syrigos, faimos teolog constantinopolitan, care, la înscãunarea lui
Varlaam ca mitropolit al Moldovei, a þinut o cuvântare având ca „tem㔠un
verset din Evanghelia dupã Matei (IV, 2 : „Veniþi dupã mine ºi voiu face pre
voi pãscari de oameni”), a fost ºi el predicator al Curþii din Iaºi. Cel ce va
tãlmãci din slavonã în greacã Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou ºi din latinã
în greacã (cu îndreptãri) Mãrturisirea Ortodoxã a lui Petru Movilã, autor al
unor Capitole împotriva calvinilor, mare retor al Patriarhiei Ecumenice
(calitate în care îi oferise þarului de la Moscova rolul de Ocrotitor al Marii
Biserici) ºi viitor mitropolit al Proilaviei, a fost, prin 1641, duhovnicul lui
Vasile Lupu64. ªi Gheorghe Maîota era din insula Creta. Învãþase în Italia, la
Roma ºi Veneþia, iar la Bucureºti a predat întâi latina, între anii 1694 ºi
1709, la Academia Domneascã. A ajuns apoi predicator al Curþii, funcþie
înconjuratã cu multã consideraþie care îi rãsplãtea ºtiinþa de carte ºi price-
perea oratoricã, ºi profesor al fiilor lui Constantin Brâncoveanu, „dascãl de
greacã ºi latinã”. Curând elevii lui domneºti vor ajunge la prestaþii publice.
ªtefan Brâncoveanu a scris panegirice în care îi cinstea pe Sfântul Constantin
cel Mare ºi pe Sfântul ªtefan. Radu (Rãducanu) a rostit o Cuvântare la
patima cea de lume mântuitoare a Dumnezeu-Omului, pe care o compusese
profesorul sãu, Gheorghe Maîota. Constantin, fiul cel mare al voievodului, a
tradus în greceºte Vieþile paralele de Plutarh. Antim Ivireanul a tipãrit
cartea în 1704 ºi a însoþit-o de o prefaþã în care laudã ºi truda tãlmãcitorului
(îl numeºte „preaînvãþat, cuvântãreþ ºi adânc cugetãtor” ºi îl vede chiar
172 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

completându-l, pe ici pe colo, „unde era cu lipsã”, pe Plutarh), dar ºi pe cel (îl
socoteºte „fericit”) de la care odrasla voievodalã (ca ºi ceilalþi „preastrãluciþi,
învãþaþi ºi pãziþi de Dumnezeu fii…”) învãþase carte : „domnul domn preotul
Gheorghe Maîota, nu atât pentru cã a fost învãþãtor la astfel de nobili ºi
mãriþi fii ai domnitorului, atât de lãudat în lume, ci pentru cã a hãrãzit
Dumnezeu sfinþeniei-sale învãþate astfel de ucenici prea geniali, carii sã fie
icoane însufleþite ale preagenialului prototip, fãrã ostenealã ºi cu o micã
judecatã logicã, atrag admirabil spre ei floarea învãþãturii, dupã cum chihlim-
barul cu o uºoarã frecare îndatã-ºi dezveleºte puterea naturalã atractivã”.
ªi Gheorghe Maîota îºi va împlini datoria de a-l elogia pe Brâncoveanu,
alãturându-se autorilor de cuvinte de laudã, laici ºi clerici, din epocã. În
panegiricul consacrat Sfântului Constantin cel Mare (text pe care Antim
Ivireanul îl va tipãri în 1697), printr-o simbolisticã nu prea greu de descifrat,
personajul glorificat era celãlalt Constantin, cel stãtãtor pe tronul Þãrii
Româneºti. Era un timp al encomionului.

Din Creta (sau, poate, din Veneþia ?) era ºi Ioannes Avramios. A fost întâi
corector la tipografiile greceºti din Cetatea Dogilor, profesor apoi la Zante
ºi paroh, prin 1699, al comunitãþii greceºti din Veneþia. L-a izgonit de
acolo Meletie Tipaldo, arhiereul comunitãþii, în 1709, sub învinuirea cã ar fi
schismatic. Era, însã, un om de carte. A îngrijit, ca „redactor”, un volum
publicat la Veneþia în 1709, un soi de „tom omagial” cuprinzând versuri în
latinã, greacã ºi italianã ºi dedicat lui Constantin Brâncoveanu. Semnau în
aceastã carte Ioannes Avramios, Liverie Colleti, Gheorghe Patusa, Antonie
Stratigos, Gheorghe Damian-Valachus, Palade Damian-Valachus, Mihail
Scherdos ºi alþii, toþi – cu excepþia lui Avramios – „bursieri” brâncoveneºti în
Italia.
Sã marcãm, însã, anul 1710, când vodã Constantin Brâncoveanu l-a
primit în Þara Româneascã la intervenþia lui Hrisanth Nottaras, care, la
rândul lui, dãdea curs unei rugãminþi a lui N. Papadopoulos-Komnênos,
profesor la Universitatea din Padova. La Bucureºti, Avramios a cãpãtat o
slujbã la Mitropolie ºi a fost numit predicator al Curþii. În ms. grec. nr. 637
de la B.A.R., s-au pãstrat câteva predici rostite de el la biserica domneascã.
Din niºte scrisori trimise lui Hrisanth Nottaras de mitropolitul Antim Ivireanul
ºi de Marcu Porphiropoulos, rectorul Academiei Domneºti, aflãm cã Avramios
a þinut ºi lecþii la ªcoala de la Sf. Sava65. A fost „amestecat” în atât de
frumoasa aventurã a Pildelor filosofeºti, traducând în greacã versiunea
italianã pe care o realizase, tot la Bucureºti, dupã originalul francez al
pãrintelui Galland, Anton Maria del Chiaro. Textul grecesc va fi transpus în
româneºte de Antim Ivireanul. Acelaºi Antim va tipãri la Târgoviºte, în
1713, versiunile greacã ºi românã. Tot Ioannes Avramios a fost, se pare, cel
care a tradus din latinã în greacã cartea lui Ambrosius Marlianus –
Theatrum politicum. Aceastã ipotezã a Ariadnei Camariano-Cioran66 trecea,
cu solide argumente, în dreptul „veneþianului” o glorie literarã atribuitã
pânã atunci lui Nicolae Mavrocordat.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 173

Avramios, om al mitropolitului Antim, a fost implicat în acel complot

contra lui Nicolae Mavrocordat, care îl cuprindea ºi pe Ivirean, conspiraþie
ce avea drept þel izgonirea din þarã a fanariotului. Pentru a spori tensiunea
între cei ce-l însoþeau pe voievodul fugar (convoiul precipitat al grecului
ajunsese la Cãlugãreni) ºi a-l grãbi pe vodã sã treacã Dunãrea, Avramios i-a
trimis lui Antim o scrisoare plinã de spaime, în care ocuparea Bucureºtilor
de cãtre imperiali era prezentatã ca iminentã. Radu Popescu ºi Mitrofan
Grigoràs rezumã total felurit – primul : „o scrisoare ce zicea [Antim] cã i-au
venit de la Bucureºti, de la un Avramie dascãl ce era lãcuitori la Mitropolie,
întru care scria cã sã sã întoarcã înapoi, cã vine fecior[ul] lui ªãrban-Vodã cu
mulþi nemþi din Þara Ungureascã ºi cu catane, ca sã fie domnu þãrâi” ; al
doilea : „o scrisoare, cum se zice, falsã, prin care se afirma în mod cert cã
pãdurea de lângã Bucureºti e plinã de duºmani…”. Pentru aceastã tentativã
Antim Ivireanul va fi trimis la moarte, iar Ioannes Avramios în temniþã.
ªansa lui s-a nãscut din capturarea, în cele din urmã, a lui Mavrocordat de
cãtre „nemþi”. Cu ajutorul lui Del Chiaro („[...] cãci mai aflându-se încã în
viaþã când a fost luat prizonier Mavrocordat de cãtre husari, ºi eu însumi –
zice Del Chiaro – gãsindu-mã cu aceºtia la Târgoviºte, am stãruit pe lângã
comandantul lor, domnul Dettin, ºi era de faþã noul mitropolit Mitrofan,
astfel cã la rugãminþile mele stãruitoare pentru prietenul meu, i-au redat
vechea libertate…”) a scãpat din puºcãrie ºi a plecat, precipitat, la Viena.
Acolo va mai trãi pânã în 1718…67.
 Cronicarul

Aceluiaºi grup de persoane, deopotrivã de bine informate ºi în legãturã cu

evenimentele gãzduite de spaþiile de recepþie ºi de reprezentare ale reºe-
dinþei voievodale, ºi asupra celor ce se petreceau în încãperile particulare,
pare a-i aparþine ºi acel curtean cãrturar, laic sau cleric, ce-ºi asumã obligaþia
înregistrãrii faptelor în ordine cronologic㠖 cronicarul adicã… Puºi la lucru
de voievod – ca acel necunoscut care a redactat, la curtea lui ªtefan cel Mare,
primul letopiseþ al Moldovei sau ca Radu Greceanu –, ori apucându-se de
treabã din proprie iniþiativ㠖 precum anonimul autor al Istoriei Þãrii Rumâneºti
de la octombrie 1688 pânã la martie 1717, ei constatã însemnãtatea desfãºu-
rãrilor pe care le povestesc (Radu Greceanu : „Multe ºi vrednice istorii fiind
lucrurile ºi întâmplãrile ce s-au întâmplat în zilile luminatului ºi prea-
creºtinului domnu Þãrii Rumâneºti Io[an] Costandin Brâncoveanu Bãsarabã
Voievod…” ; la fel, Anonimul brâncovenesc considera cã întâmplãrile pe care
le va povesti alcãtuiesc „istorii vrednice de auzit”) ºi îºi fac datoria de inscrip-
tori grijulii ºi de proteguitori ai „memoriei dinastice”.
Dacã ne oprim, cu totul la întâmplare, în preajma Cronicii anonime
brâncoveneºti, constatãm cã autorul ei, observator nelipsit de har ºi poves-
titor plin de virtuþi, n-a vrut sã iasã din cadrele acelei „lumi” din preajma
Curþii, cãreia îi aparþinea cu siguranþã, una, doar, din cele câteva care
alcãtuiau „universul” muntean de la întâlnirea secolelor al XVII-lea ºi
al XVIII-lea. El n-a fost, ziceam, precum Radu Greceanu, „cronicar din
poruncã”. Nicãieri în text nu ne dezvãluie subordonarea, de un anume fel,
faþã de Brâncoveanu. S-a numãrat, îns㠖 dincolo de „independenþa” sugeratã
de unele dintre „încheierile” sale –, printre cei ce-l preþuiau vãdit pe voievod,
împãrtãºindu-i simpatiile ºi antipatiile. Îl aºazã în plinã luminã pe Brâncoveanu,
dar nu-l idealizeazã (sau, oricum, nu o face excesiv), nu-l despovãreazã de
anumite trãsãturi ce nu pot fi înregistrate sub semnul plus, dar îl iubeºte. Îi
plaseaz㠄portretul” – obligatorie formulare recapitulativ㠖 în momentul
când vodã atingea apogeul domniei, când se afla la zenit ºi strãlucea incon-
testabil ºi face din acest monarh o configurare a „stãrii de fericire”, conjugând
darurile norocului cu eforturile beneficiarului (voi reveni mai la vale asupra
acestei „imagini”).
Incriminând acþiunile diverºilor atentatori la integritatea domniei
Brâncoveanului, fãcând din Cantacuzini (cu care vodã se certase în 1707)
odioºii importanþi (responsabili de toate relele) ºi marii ingraþi ai Istoriei
sale, acest cronicar a fost un inepuizabil curios, mereu în cãutare de ºtiri
senzaþionale (sau care mãcar sã depãºeascã tiparele comune), mereu cu
ochii pe continent dupã situaþii conflictuale ori dupã amãnunte deosebite.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 175

Are bucuria secretã a colportãrii, asociatã adesea cu un râs subþire, amendeazã

lipsa de luciditate ºi, spirit baroc, se delecteazã în a-ºi promova personajele –
adeseori angrenate în acþiuni încâlcite ºi periculoase – în postura de „eroi” ai
unor compuneri eminamente dramatice (de „Sceneta alegerii ºi instalãrii pe
tron a lui Constantin Brâncoveanu” mã voi ocupa ceva mai încolo). Anonimul
brâncovenesc trebuie sã se fi numãrat – ziceam în mai vechi contribuþii ale
mele68 – printre acei cãrturari de bun nivel ce gravitau în jurul Curþii
domneºti. ªtia sã descâlceascã rosturile afacerilor (dar nu trebuie sã-l cãutãm
printre boierii de prim rang, fiindcã nu avea – verosimil – acces la sfaturile
de tainã) ºi era un spirit eminamente pozitiv, pentru care „zisa înþelepþilor”
(opþiune ce nu trebuie trecutã cu vederea) precumpãneºte în faþa tradiþio-
nalelor texte confirmative. Eticul pe care el îl proclamã (ºi îl consolideazã
prin formulãri memorabile scoase tot din surse antice : „… laus in fine cadit
cum zice oarecare politic latin sau cum zice altul finis coronat opus adecã
sfârºitul cununã lucrul…”) se sprijinã pe teza „folosului de obºte”, atent
elaboratã de umaniºtii vremii, între care ºi Radu Greceanu, a cãrui cronicã
autorul nostru necunoscut o citise cu siguranþã.
Cine sã fi fost acest bãrbat cultivat, cãrturar cu bunã ºcoalã, ce nu era,
totuºi, strãin de o anumitã neatârnare în formularea propriilor judecãþi ? Au
fost propuºi, pe rând, Radu Popescu – cel care avea sã scrie o Cronicã despre
Nicolae Mavrocordat69 –, învãþatul braºovean Teodor Corbea, apropiat – o
vreme – mediului brâncovenesc70, spãtarul Preda Pârºcoveanu, ºi el un
Brâncovean, rudã cu voievodul71, ºi, mai încoace, postelnicul Constantin
Strâmbeanu72. În ciuda energiilor consumate73, numele preþuitorului lui
Brâncoveanu continuã sã rãmânã necunoscut.
 ÎMBRÃCÃMINTE ªI IDENTITATE

Voievodul în tabloul votiv

Voievodul, aºa cum aratã în tabloul votiv al unei biserici zidite de el

(acompaniat de Doamna sa ºi de ceilalþi membri ai familiei) era cel ce
domnea, înveºmântat în somptuoase straie de ceremonie, aºezat pe tronul
care, de la jilþul simplu al primelor timpuri, a câºtigat tot mai mult în
maiestate, suit pe un podium ºi acoperit cu un baldachin impunãtor, era
personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calitãþii sale (pe care
ºi le asumã) domina împrejurãrile oficiale, primea solii în sala divanului ori
în audienþe publice, prezida activitatea politicã a Curþii, participa la marile
ospeþe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrãcat în haine
ce semãnau cu odãjdiile sacerdoþilor, era insul care concentra în apariþia sa
puterea ºi autoritatea de a o exercita. Veºmântul domnesc de ceremonie,
aparenþa înveºmântatã, cu toatã capacitatea ei de reprezentare, participau
astfel la o întreagã simbolisticã, cãci vestimentaþia este unul dintre indiciile
fundamentale ale ansamblului de convenienþe care dirijeazã o comunitate.
În cadrul acestor convenienþe, hainele, semn stratificat al înveliºului social,
dar ºi spectacol pe care societatea ºi-l oferã, alcãtuiesc o veritabil㠄metaforã
a unui corp social”74 reintrodus – prin fiecare trup – în niºte înveliºuri
materiale dispuse pe niveluri. Fiecare rang social îºi are haina sa (prin
urmare, îmbrãcãmintea avea un caracter vãdit discriminator), prin aceste
forme ale reprezentãrii „lumea” îºi organiza palierele. Monarhul – voievodul
în cazul nostru – întruchipa vârful acestei piramide. Veºmântul lui de cere-
monie (aºa cum ni-l restituie picturile, reprezentãrile brodate, miniaturile
sau efigiile de pe monede), marcat de inevitabila stereotipie a funcþiei sociale
(capabilã sã impun㠄un filtru care reduce aparenþa la un semn, cu mici
variaþii”75, cãci sexul nu se modifica niciodatã, iar schimbãri de modã aproape
cã nu existau, ºi sã împingã în planul secund problema funcþionalitãþii) intrã
într-o relaþie intimã cu comportamentul, determinându-l ºi punându-l, totodatã,
în valoare76, încadrându-se într-un sistem (ce poate fi numit cod) de mãrci de
identificare, între care ostentaþia, luxul, fastul aveau asiguratã o poziþie
privilegiatã.
Luxul vestimentar pe care îl afiºeazã Curþile domneºti din cele douã Þãri
Române pare a fi avut un temei ceva mai larg. Oricum, cel care a redactat
acele Annotationes Moldavicarum rerum observa aplecarea românilor cãtre
straiele preþioase (chiar în condiþii materiale incapabile sã suporte astfel de
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 177

pretenþii) : „Hainele le poartã atârnând pânã la cãlcâie, dupã obiceiul turcilor

ºi chiar al altor naþiuni orientale. Se folosesc mai ales de veºminte de mãtase,
ºi, deºi mulþi abia au pâine cu care sã-ºi potoleascã stomacul lãtrând [de
foame], pe dinafarã însã ei pãºesc, în ceea ce priveºte îmbrãcãmintea, mãreþi
ca niºte baroni. Ei strãlucesc de bumbi de argint ºi de aur la piept ºi la braþe.
Haina de deasupra sau «toga» cu mâneci lungi este îndeobºte purtatã. Cãptuºeli
din blanã de samur sunt destul de mult folosite de nobili ºi chiar de cei mai
mulþi negustori. Femeile ºi fetele poartã o hainã de deasupra asemãnãtoare,
în afarã doar de mânecile lungi. Femeile nobile ºi fetele poartã inele, colane,
brãþãri de nestemate ºi de mãrgãritare de mare preþ, iar bãrbaþii [doar]
inele”77. Despre hainele aristocraþilor (asupra cãrora înrâuririle orientale
începuserã sã se exercite, mai cu seamã în Þara Româneascã78), ºi Anton
Verancsics (de la care ne-a rãmas un „memoriu” intitulat De situ Transylvaniae,
Moldaviae et Transalpinae) avea, în veacul al XVI-lea, cam aceeaºi pãrere :
„Îmbrãcãmintea ºi podoabele boierilor – cãci aºa se numesc nobilii la amândouã
aceste naþiuni – le sunt proprii lor ºi sunt fãcute dupã o anumitã regulã.
[Boierii] se împodobesc cu multe inele, cu o hainã de mãtase ºi de fir de aur,
înfloratã cu un fel de ciucuri, apoi cu lanþuri de gât ºi brãþãri ºi cu alte
asemenea podoabe, care atârnã în jos de la umãrul stâng, de-a curmeziºul
pieptului, pe sub braþul drept pânã la coapse”79. În acest context, fastul
veºmântului voievodal (care depãºea, am zis, ca semnificaþie valoarea stofelor
ºi pe cea a podoabelor adãugate), care i-a impresionat atât de mult pe oaspeþii
strãini ai Curþilor domneºti, capãtã ºi o motivare „internã”, se sprijinã pe o
atitudine faþã de vestimentaþie. Am ales, dintr-un ºir cu foarte multe poziþii,
doar pãrerea ambasadorului polon Stanis\aw Oïwiecim, care a trecut prin
Þãrile Române la începutul anilor ’40 ai secolului al XVII-lea ºi a fost, firesc,
musafir al Aulelor voievodale : „Mãreþia domnului era un lucru în adevãr
vrednic de privit, întru toate era vrednic de admiraþie. Între altele avea pe
dânsul o hainã împodobitã, atât de mãreaþã, încât n-ai putea vedea una ca
aceea nici la sultanul turc ºi nici la vreun alt monarh. Materia din care era
croitã, mi se pare cã era «altembas», pe care erau brodate în aur flori înalte
de un deget ; avea douã perechi de nasturi (paftale) de diamante splendide,
se înþelege cã erau de foarte mare preþ. Haina era cãptuºitã cu blanã de
samur, care desigur trebuia sã fie potrivitã cu restul”80. Cam în aceeaºi vreme,
arhidiaconul sirian Paul de Alep avea ocazia – privilegiul, aº zice – sã vadã,
concomitent, ºi „modelul” – adicã pe voievodul moldovean Vasile Lupu –, ºi
reproducerea lui în frescã, în tabloul votiv de la biserica Mãnãstirii Trei
Ierarhi. Însoþitorului patriarhului Macarie al Antiohiei nu-i scapã aspectul
somptuos al veºmintelor ctitoriceºti : „În spatele jilþului domnului, într-un
colþ, este chipul lui Vasile voievod, în picioare. El poartã o hainã cu blanã de
samur ºi þine în mâna sa [chivotul] acestei biserici ; o înfãþiºeazã Mântuitorului,
care îl binecuvânteazã, având în jurul lui îngeri. În spatele sãu [al Domnului]
este soþia sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana –
nota ed.], îmbrãcatã cu o hainã de brocart de aur ºi de samur, cu giuva-
ierurile ei de aur, ºi [purtând un] calpac de samur. În spatele ei sunt fiicele
sale, una care este în Polonia81, [iar] cealaltã care a fost mãritatã de puþinã
178 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vreme cu fiul lui Hmelniþki cazacul. Mai jos de ele se aflã voievodul ªtefan ºi
cei trei fraþi ai lui, care au murit în Rusia82, toþi bogat îmbrãcaþi, s-ar crede
cã chipurile lor sunt aievea”83.

A fost acest lux al veºmintelor domneºti de Curte – de ceremonie îndeosebi –

un dat ab initio al modei aulice româneºti (depistabil chiar în restituirile
sãrace pe care ni le poate pune la dispoziþie arheologia costumarã) sau a
reprezentat – în condiþiile împrumuturilor ce se fãceau de la o „curte” la alta,
de la o zonã la alta, ºi ale transferurilor de sugestii într-ale îmbrãcãminþii,
cu explicaþii satisfãcãtoare în supravegherea politic㠖 o achiziþie treptatã, o
acumulare în timp ce va sfârºi prin a impresiona ? Cu alte cuvinte, care au
fost modelele ºi modele acceptate la Curþile româneºti, „responsabile” de
configurarea costumului voievodal românesc (cãci de celelalte privirea noastrã
grãbitã nu ne îngãduie sã ne ocupãm) destinat ceremoniilor, apariþiilor
publice în general (deºi – spunea cineva – cã în cazul principilor „deosebirea
între ceremonie ºi existenþa de zi cu zi este greu de fãcut”84).
Într-o carte publicatã în 1910 (plinã de examinãri pe care mentaliºtii
francezi le vor „descoperi” abia peste câteva decenii), dar în care retipãrea ºi
studii mai vechi85, Nicolae Iorga deosebea în istoria costumului românesc de
curte „patru înrâuriri” : o influenþã bizantinã, cea mai veche ºi mai greu de
definit din cauza absenþei „martorilor”, venitã prin slavii de sud ºi epui-
zându-se destul de repede, o datã cu dispariþia centrelor de elaborare ºi
iradiere ; o înrâurire occidentalã, dezvoltându-se concomitent cu cea dintâi
ºi sfârºind prin a o înlocui, instalându-se covârºitor (venea prin saºi, prin
poloni ºi pe cãile comerþului italian de la Marea Neagrã) în veacul al XVI-lea,
dominând mai ales în Moldova ; o a doua influenþã bizantinã, filtratã prin
grecii din Stanbul, înrâurire ce capãtã, la sfârºit, o „înfãþiºare turceasc㔠(în
fond, însã, ºi aceasta, tot bizantinã), ceea ce se întâmplã în veacul al XVIII-lea,
„când ne dãm dupã aºa-numiþii fanarioþi, care ºi ei se dãdeau dupã stãpânii
lor, turcii” ; în fine, cea de-a patra înrâurire (care nu priveºte timpul cercetat
de noi) apuseanã, venitã prin mai multe filiere începând cu ultimul sfert al
secolului al XVIII-lea86.
Cercetãtorii din timpurile mai noi l-au ascultat pe Nicolae Iorga, nuanþând
ici ºi colo, în funcþie de datele aflate la dispoziþie, judecãþile ºi rafinându-le.
Pentru Corina Nicolescu, de pildã, Curtea domneascã a Þãrii Româneºti
privea, în materie de vestimentaþie, cãtre Apus – probabil prin mijlocire
ungureascã. Basarabii care s-au îngropat la Argeº, în biserica Sf. Nicolae, au
lãsat câteva portrete – unul pe stâlpul din nord-estul naosului, închipuind
un cavaler în zale (neidentificat cu precizie) ; un al doilea, al lui Vladislav, în
genunchi înaintea lui Iisus Hristos în icoana „Rugãciunea” („Deisis”), în care
voievodul poartã tot costum de cavaler apusean compus dintr-o tunicã scurtã
(care are la gât ºi la mâneci o broderie sau niºte aplicaþii de piele aurite), un
pantalon pe picior ºi o centurã lãsatã pe ºolduri ; în fine, pe peretele de apus
al naosului, portretul lui Vladislav ºi al Doamnei Ana (tablou repictat, însã,
în 1829 ºi purtãtor, prin urmare, al unor semne de întrebare), unde costumul
domnitorului este asemãnãtor. Gisantul aflat pe un mormânt domnesc din
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 179

aceeaºi bisericã argeºeanã, deºi mutilat o datã cu trecerea timpului,

mãrturiseºte – fie cã este vorba de Vlaicu sau de Radu I – acelaºi interes
arãtat modei aulice vestice (franceze chiar), cãci costumul – cu mantie largã
ºi lungã, cu guler cãzut pe umeri în franjuri în formã de triunghi87 – proclamã
calitatea de principe a defunctului (pe cap el poartã coroanã) ºi predominanþa
modei apusene. Spre acelaºi Vest aulic trimit ºi ornamentele (faimoasa pafta
de la Argeº) gãsite de arheologi în mormintele din aceastã primã necropolã
domneascã valahã88. Tot cu rezolvãri occidentale (în ciuda însemnelor heraldice
bizantine89) este ºi costumul purtat de Mircea cel Bãtrân, înfãþiºat ca un
despot bizantin glorios, în tabloul votiv din biserica Mãnãstirii Cozia (unde
apare însoþit de fiul sãu, Mihail, îmbrãcat la fel), dar tunica – zice Corina
Nicolescu – este croitã dintr-o þesãturã bizantinã. Iorga comparase înfãþiºarea
voievodului din acest portret (cu replicã în biserica bolniþei de la Cozia ºi în
biserica Mãnãstirii Curtea de Argeº, ambele din veacul al XVI-lea), repictat
în timpul lui Constantin Brâncoveanu (nu ºtim – vorba lui Iorga – cât de
„credincios”), cu cea a unui despot sud-dunãrean, tocmai pentru a arãta cã
influenþa occidentalã în aspectul veºmântului (general acceptatã) trebuie sã
primeascã foarte multe elemente bizantine (ne amintim cã teza sa propunea
„coexistenþa” celor douã mode) : coroana deschisã rezervatã stãpânitorilor
independenþi, care nu erau împãraþi ; pãrul lung ºi umflat, barba „ce cautã
sã se asemene cu a Mântuitorului” ; hainã strânsã pe corp, roºie (culoare
împãrãteascã) ; papuci ascuþiþi de fir aurit ; vulturii bicefali bizantini brodaþi
la genunchi pe pantalonii strâmþi, cu o trimitere elocventã ; mantia roºie,
atârnatã pe umeri, dând personajului o alurã dinamicã, mobilã, rãzboinicã”90.
Secolul al XIV-lea moldovenesc – zice Corina Nicolescu – a fost extrem de
parcimonios în transmiterea unor date cu ajutorul cãrora sã poatã fi refãcut
costumul de curte, cel purtat de voievod, în speþã, la marile ceremonii.
„Puþinele podoabe gãsite, destul de modeste, sunt insuficiente pentru a putea
trage o concluzie mai generalã ºi a reconstitui un ansamblu”91. Informaþia
bogatã despre costumul domnesc – ºi din Moldova, ºi din Þara Româneasc㠖
va parveni din secolele al XV-lea ºi al XVI-lea, când sala divanului celui
mare, unde se afla tronul, capãt㠖 vestimentar vorbind – un aspect din ce în
ce mai somptuos, stofele din care erau fãcute hainele (brocart, catifea, mãtase)
grele, preþioase, aduse din Italia sau din Rãsãrit, podoabele lor (nestemate,
mãrgãritare, fir de aur) ºi broderiile complicate aranjându-se pe o scarã a
culorilor ce însemna, de fapt, ierarhie ºi care pãstra roºul („viºiniu sau mai
aprins de garanþ㔠– Corina Nicolescu) pentru hainele domnitorilor.
Pe epitrahilul brodat cu fir de aur ºi mãtase – lucrat între anii 1421 ºi
1432, când vodã Alexandru cel Bun era însurat cu Marina, fost la Mãnãstirea
Bistriþa ºi ajuns la Staraia Ladoga, mãnãstire ruseasc㠖 perechea domneascã
este înfãþiºatã în ipostazã de donatori. Voievodul este îmbrãcat – constatã
Al. Alexianu pãtrunderi occidentale – „într-o elegantã, fastuoasã ºubã, de
modã polonã, cu mânecile largi, despicate”, iar pe cap are o pãlãrie înaltã cu
borurile întoarse în sus ºi brodate în zig-zag, fãcutã din blanã sau din pâslã
sau din pãr de cãmilã ºi semãnând cu acelea purtate, în aceeaºi vreme, în
Germania92. Voievodul de la Suceava nu dispreþuia mitrele din scarlatto
180 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

roºu, din moment ce tradiþia îl aratã a fi primit în dar de la împãratul

bizantin Ioan al VIII-lea Paleolog o coroanã sau o mitrã imperialã. Cu
coroanã pe cap Alexandru cel Bun este înfãþiºat (alãturi de Doamna Ana, în
acest rând ºi în fruntea unui alai impunãtor) ºi în pictura muralã ce evocã
aducerea la Suceava a moaºtelor Sfântului Ioan cel Nou. Zugrãveala din
pridvorul bisericii Mãnãstirii Suceviþa este mai nou㠖 e adevãrat –, dateazã
de la sfârºitul secolului al XVI-lea, dar este foarte posibil ca ea sã reconstituie
imagini foarte vechi. Voievodul poartã în acest tablou mantia scumpã de
ceremonie bizantinã, garanþa – Al. Alexianu îi zice cavadion – (ce va domina
veºmântul domnesc de ceremonie din Moldova pânã la mijlocul secolului
al XVI-lea), lucratã din brocart sau camhã cu o pondere deosebitã acordatã
amplului monarhic, cu mâneci largi, tãiate drept ºi tivitã la gât ºi pe toate
marginile cu o bandã brodatã. În mormântul lui Alexandru cel Bun de la
Mãnãstirea Bistriþa, arheologii au gãsit câteva bucãþi de catifea – veneþianã,
probabil – cu fir, ºi au putut recupera manºetele ºi piepþii cãmãºii de sub
mantie. Broderia geometricã dominã ºi atestã participarea acestei tehnici de
ornare la configurarea fastului vestimentar aulic.
Îmbrãcat doar în desenul din splendidul Evangheliar de la Humor (pe
care ieromonahul Nicodim îl termina la 17 iunie 1473) într-o strãlucitoare
mantie roºie din scarlatto brodat cu aur, trasã peste o tunicã purpurie – ºi ea
brodatã cu flori stilizate – încinsã la mijloc, având pe cap o coroanã de aur cu
cinci fleuroane, bãtutã cu nestemate, ºi în picioare niºte cizme joase, tot roºii
ca ale împãraþilor Bizanþului, în celelalte reprezentãri din tablourile votive –
la Pãtrãuþi, Voroneþ, în biserica Sf. Ilie, la Sfântul Nicolae din Dorohoi ºi în
cea cu acelaºi hram de la Iaºi, la Mãnãstirea Neamþ, în gangul porþii, la
Bistriþa în paraclis – în broderiile de pe vãlul de tâmplã de la Mãnãstirea
Putna ºi de pe epitrahilele de la Pãtrãuþi, Dobrovãþ ºi Voroneþ –, ªtefan cel
Mare poart㠄garanþa”, veºmânt pe care Constantinopolul, împrumutându-l
de la asirieni, îl rezervase doar familiei împãratului. În picturile din Moldova,
acest veºmânt strãlucitor este purtat doar de voievod (cazurile în care o
Doamnã arboreaz㠄garanþa” sunt rarisime) ºi de moºtenitorul tronului ºi va
domina costumul voievodal de ceremonie pânã în vremea lui Alexandru
Lãpuºneanu93. În descrierea fãcutã de Corina Nicolescu, acest costum strã-
lucitor, în uz în veacul al XV-lea ºi pânã spre jumãtatea veacului urmãtor,
arãta astfel : „El se compune dintr-o cãmaºã lungã din pânzã cu gulerul
ºi manºetele brodate cu perle ºi fir, peste care se purta anteriul larg [ori
jupana – spun alþi cercetãtori – nota mea, D.H.M.] cu mânecile strâmte,
dintr-o mãtase simplã sau aleasã cu fir. Veºmântul care imprima caracterul
de fast costumului era o mantie luxoasã, «garanþa», din catifea cu fir de aur,
de provenienþã florentinã sau veneþianã. Aceastã a doua mantie, cu mânecile
foarte largi ºi lungi, lasã sã se vadã doar vârfurile pantofilor, de culoare
roºie. Ea este largã, deschisã în faþã, având uneori nasturi de argint aurit ºi
gãitane de fir, pânã în talie. O bandã latã, brodatã cu fir, perle ºi pietre
preþioase, era aplicatã în jurul gâtului, pe piepþi ºi pe umeri continuându-se
pe mâneci ; poalele mantiei erau tivite de asemenea cu aceeaºi broderie”94.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 181

În compunerea costumului voievodal din Þara Româneascã, „garanþa”

apare doar între straiele purtate de Neagoe Basarab, domnitorul cu declarate
atitudini ºi justificãri imperiale ºi care – cel puþin aºa ne spun Învãþãturile… :
„[...] sã te împodobeºti ºi tu cu haine frumoase [...] ªi sã ieºi cu mare slavã ºi
sã ºezi în jeþul tãu [...] Iar boierii cei tineri sã fie împodobiþi cum se cuvine ºi
sã stea toþi de-a rândul împrejurul tãu” – punea mult preþ pe fastul vesti-
mentar al apariþiilor voievodului. În tabloul votiv din biserica Mãnãstirii
Curtea de Argeº, operã a lui Dobromir din Târgoviºte, care înfãþiºeazã o
familie domneascã basarabeascã în toatã maiestatea ei, Neagoe Basarab,
tânãr încã, cu mustaþa „pe oalã”, încununat cu o coroanã cu fleuroane ºi o
mulþime de pietre preþioase (aºezatã pe un pãr buclat ce seamãnã a perucã),
poartã o mantie cu particularitãþi evidente ale „garanþei” bizantine, lucratã
din catifea liliachie cu broderii de fir ºi tivitã cu benzi late în faþã, pe poale
ºi pe umeri. În partea dreaptã de jos a mantiei, vulturul bicefal bizantin
confirm㠖 într-un voit „Bizanþ dupã Bizanþ” – pretenþiile de care vorbeam
mai sus. Mantia are gulerul lat, încãrcat ºi el cu broderii de aur. Sub „garanþã”
voievodul poartã, peste cãmaºa al cãrei guler roºu este brodat cu mãrgã-
ritare, un anteriu (jupanã) cu un guler minuscul. Istoricii de artã nu mai
semnaleazã alte apariþii ale mantiei bizantine în vestimentaþia domnilor
munteni. Poate din cauzã cã, dupã sugestiile apusene pe care le acceptaserã
în veacul al XVI-lea, insistenta ºi timpuria prezenþã turceascã i-a fãcut sã
primeascã, ca strai exterior, caftanul, „acel veºmânt oriental de înalt demnitar
al Imperiului Otoman, introdus în ultima etapã ºi la Curtea bizantinã”95.
În Moldova, cel care a oficializat caftanul rãsãritean (purtat pânã atunci
doar de Doamne ºi de marii boieri) a fost Alexandru Lãpuºneanu. Caftanul –
care va deveni curând însemn al învestiturii, alãturându-se firmanului dat
de sultan (cãci Domnul, o datã numit în funcþie, era înscris, simbolic, în
ordinul select al ienicerilor purtãtori de caftane) – era o mantie amplã,
lucratã din catifea, cu mâneci strâmte ºi lungi pânã la pãmânt, îmblãnitã cu
samur (acelaºi samur sau cacom dublând ºi gulerul foarte lat), cu lungi
tãieturi prin care ieºeau mâinile. Avea pieptul împodobit cu gãitane de fir ºi
cu nasturi de argint aurit, dar, de regulã, se purta deschis. Caftanele cu care
este îmbrãcat Alexandru Lãpuºneanu în tabloul votiv de la Mãnãstirea
Slatina, ctitoria sa, ori în dvera, lucratã în 1561, din biserica aceluiaºi lãcaº
monastic, sunt fãcute dintr-o stofã roºie, þesutã cu fir de aur, ºi nu au mâneci.
În caftane (de multe ori dãruite de voievod cu prilejul învestirii ori reînves-
tirii în dregãtorie sau la marile sãrbãtori) se îmbrãcau ºi boierii, culorile
stofelor din care erau fãcute hainele ºi calitatea lor stabilind o veritabilã
scarã a demnitãþilor. Hainele, a cãror croialã nu se modifica (era un fel de
dat inamovibil al funcþiei, transmisibil o datã cu sceptrul), fac ca personajele
încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, sã
semene – uneori pânã la amãnunt – unele cu altele. Purtãtorii acestor straie
preþioase (aflate în mai multe rânduri în sipetele domneºti) interveneau, se
pare, doar prin adãugarea unor podoabe aflate din belºug în tezaurele lor –
cum erau maldãrele de mãrgãritare ale lui Petru Rareº, care purta la gât ºi
lanþuri de aur de care spânzurau berbeci din acelaºi metal (cãci fiul natural
182 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

al lui ªtefan cel Mare era, poate, membru al ordinului „Lâna de aur” –
Al. Alexianu, op. cit., p. 407, nota 137), ori pietrele scumpe (diamante, rubine
balaºe, „zmaragde”, „olmazuri”, „zafiruri”), giuvaierurile ºi hainele de mare
preþ (dulame de tafta ºi atlaz), surguciurile cu pene de cocor, prinse în aur,
garnisite cu mãrgãritare ºi rubine ale lui Petru ªchiopul sau ºiragurile de
perle ºi mantiile lungi cu blãnuri de zibelinã ale lui Radu ªerban 96 –, care
sporeau fastul veºmintelor. Erau aceºti voievozi iubitori de lux vestimentar
(cum scrie Miron Costin despre o rudã a Movileºtilor, Miron Barnovschi,
ajunsã de douã ori pe tronul Moldovei  : „Era la hirea sa Barnovschii-vodã
foarte trufaº ºi la portul hainelor mândru, iarã la inimã foarte direptú ºi
nelacom ºi blândú”) ºi diseminatori, uneori prin poruncã, de fast în preajma
lor. Radu Mihnea, cel ºcolit în Apus ºi cãruia acelaºi Miron Costin îi zice „cel
Mare”, „pomposul Radu Mihnea” (N. Iorga), care a introdus la Curþile domneºti
din cele douã þãri protocolul „neo-bizantin” de la Înalta Poartã 97, tindea sã-i
înregimenteze pe toþi cei ce vieþuiau la Curte sau în jurul ei într-un preþios
vestimentar izbitor. „Nime din boieri, pânã în cel al treilea, cu haine cevaºi
proaste sã nu fie, cã era de scârbã”. Chiar ºi cei mai de jos – „postelniceii ºi
chiar copiii de casã, cu mari podoabe ºi cu fotaze la cai se purtau ºi aprozii cei
de divan nici la o domnie mai de cinste n-au fost, cu urºinice mulþi ºi cu
cabaniþe cu jder ºi cu hulpi îmbrãcaþi” – trebuiau sã se înscrie în aceastã
imagine a luxului hainelor, a strãlucirii aulice în fond. „De tot zburdat㔠i se
pare cumpãtatului Miron Costin „podoaba” acestei Curþi, cronicarul comen-
tând din ungherul sãu auctorial ambiþiile domnitorului ºi socotindu-le „împã-
rãþiei, nu domniei, asemãnãtoare”.
Viaþa caftanului, ca veºmânt domnesc de ceremonie, a fost lungã. Constata
acest lucru secretarul De la Croix, urmãrind pregãtirile pentru o sãrbãtoare
însemnatã : „În ziua de Paºti, domnul se scoalã cu trei ore înainte de a se face
ziuã, ºi-ºi pune [pe cap] o cuºmã de catifea dupã moda veche, în formã de
tiarã, brodatã cu aur, împodobitã cu pietre scumpe ºi cu un surguci prins cu
pafta bãtutã în diamante. Caftanul sãu îmblãnit cu samur are un guler mare
din aceastã blanã, pânã la brâu. Toþi dregãtorii mai de seamã dinãuntru
sunt îmbrãcaþi în caftane de brocart de aur, ce le-au fost dãruite de domn în
acea zi. Ceilalþi, dupã însemnãtatea lor, sunt îmbrãcaþi aici cu haine noi”98.
Cercetãrile de arheologie costumarã au arãtat cã, în afara caftanului –
echivalent cu timpul al cabaniþei imperiale (veneþianul Bartolomeo Rocadello
foloseºte chiar aceastã denumire : „Îmbrãcãmintea domnului este foarte
bogatã ; el este luxos ; poartã o hainã cu gulerul lung, numitã de ei cabaniþã,
cãptuºitã de obicei cu blanã de samur foarte frumoasã”) 99 veºmânt elegant,
luxos, fãcut dintr-o stofã þesutã cu fir, cu mâneci despicate ºi spânzurând
cãtre spate ºi îmblãnit cu samur, ce va deveni costum oficial al domnilor la
ceremonia de învestiturã100 –, voievozii mai purtau ºi alte veºminte de deasupra
în împrejurãrile solemne, haine ce au aceeaºi strãlucire a stofelor ºi a podoa-
belor ºi îºi gãsesc analogii în costumul de curte bizantin101. Mai apare cu
aceastã funcþie ºi conteºul, hainã de provenienþã polonez㠖 zic unii cerce-
tãtori –, fãcutã tot din catifea ºi îmblãnitã (în acoperãmântul de mormânt de
la Mãnãstirea Suceviþa, Simion vodã Movilã este îmbrãcat cu un conteº de
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 183

catifea ; i se vede cãptuºeala de cacom), dar având mânecile scurte pânã la

cot. Conteºul pãtrunsese de mult timp în vestimentaþia aulicã româneascã,
în varianta sa „civil㔠– fãrã cãptuºealã de blanã, dublat cu o pânzã de in ºi
având pe poale o bandã de atlaz – fiind purtat de boieri ºi de membrii familiei
domnitoare. Schimbarea materialului (în unele tablouri votive moºtenitorii
tronului poartã conteºuri din mãtase albã cu fir de aur ; se mai puteau folosi
catifeaua, venitã din Orient sau din Italia, ºi mãtasea), broderiile ºi apariþia
cãptuºelii de samur fãceau din conteº o hainã preþioasã, potrivitã pentru
apariþiile publice ale voievodului la felurite ceremonii102.
Structura aceasta a costumului voievodal de curte nu se va schimba
fundamental pânã la începutul secolului al XIX-lea.
 Ostentaþia femininã

În puþinele lor apariþii publice, câte vor fi fost acestea, soþiile de voievod
trebuiau sã se supunã aceloraºi rigori ale vieþii de curte – plãcute, fãrã
îndoialã, pentru o femeie –, adicã exigenþei de a se înveºmânta elegant ºi de
a purta podoabele (aºa cum ne aratã picturile murale, broderiile ori minia-
turile din manuscrise) cu valoare în primul rând simbolicã. Îmbrãcate cu fast,
purtând coroane ºi supraveghindu-ºi fetele (bãieþii fiind grupaþi în preajma
tatãlui), aceste Doamne (unele apropriindu-ºi câteodatã chiar însemnele
autoritãþii „masculine”) dau replicã soþilor lor ºi întregesc simetric tablourile
votive în care ctitorii închinã Divinitãþii ºi prezintã posteritãþii chivotul
zidirii lor.
Circumspecþi faþã de foarte vechile reprezentãri feminine, în înfãþiºãri
târzii ºi suspecte (cum se întâmplã cu pictura de pe peretele de apus al
naosului Bisericii Domneºti din Curtea de Argeº, unde portretul Doamnei
Ana – probabil –, soþia lui Vladislav, îmbrãcatã într-un veºmânt bizantin, cu
coroanã aºezatã peste o scufie apuseanã, a fost repictat în anul 1829) ori
aflate pe obiecte de mult dispãrute (ca acel epitrahil de care am mai pomenit,
de la Mãnãstirea Bistriþa, pãstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde
era brodat ºi portretul Doamnei Marina, soþia de atunci a lui Alexandru cel
Bun, având pe cap o scufã cu pene ºi, peste rochia lungã cu mâneci ample, o
mantie bizantinã din stofã plinã, cu flori de aur, tivitã cu blanã103), cerce-
tãtorii iau în seamã, atunci când privesc moda femininã de curte în curgerea
ei istoricã, chipurile nevestelor lui ªtefan cel Mare. Iorga spunea chiar
undeva c㠄unul din cele dintâi chipuri de Doamne ale Moldovei, care se
cunoaºte pânã acum” este cel al Mariei (Maria Voichiþa), fiica domnitorului
muntean Radu cel Frumos, brodat pe o perdea de uºã de la Mãnãstirea
Putna, cu coroana aºezatã pe un vãl lung, cu o mantie bizantinã ºi cu papuci
de culoare roºie, imperialã104. Cu acelaºi vãl – care poate sã fi fost o maram㠖
sub coroanã, apare frumoasa Maria Voichiþa ºi în tablourile votive de la
Voroneþ, Pãtrãuþi ºi Dorohoi, de la biserica Sf. Nicolae ºi în broderiile de pe
epitrahilele de la Mãnãstirile Voroneþ ºi Dobrovãþ. Pe epitrahilul de la Dobrovãþ,
haina de ceremonie a Doamnei este albastrã iar pantofii roºii. Aceste mantii
ca ale împãrãteselor Bizanþului au pe ele mult aur ºi benzi de fir, au gulere
bogate de blanã. Spânzurând de coroane, mãnunchiurile de lanþuri subþiri,
pandelocurile, trimit tot cãtre aulele bazileilor. La fel apare înveºmântatã în
tabloul votiv din biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaºi, ºi Evdochia, fiica
marelui cneaz Olelko, nevasta pe care ªtefan cel Mare ºi-o adusese de la Kiev.
Magnificã este ºi înfãþiºarea Mariei din Mangop, din neamul Paleologilor
bizantini, înrudiþi ºi cu Comnenii, aºa cum a pãstrat-o acoperãmântul de
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 185

mormânt de la Putna, fãcut din mãtase purpurie. Coroana înaltã lasã sã

atârne cele douã pandelocuri imperiale, iar veºmintele sunt pline de pietre
preþioase ºi de ornamente brodate. Pantofii, ale cãror vârfuri se vãd de sub
ºuba impunãtoare, au ºi ei culoarea rezervatã împãraþilor.
Curþile domneºti au menþinut aplecarea spre luxul vestimentar menit sã
impresioneze. În mai puþine rânduri, ce e drept (frecvenþã mai slabã ce îºi
afla motivaþii în regimul femeilor impus de niºte aule, ce se orientalizau din
ce în ce mai accentuat), fastul veºmintelor soþiilor de voievozi a fost remarcat
de cãlãtorii strãini. Ne-a lãsat o astfel de constatare despre o Doamnã, pe care
o asemuieºte unei „împãrãtese”, ºi autorul acelor Annotationes Moldavicarum
rerum, citat ºi pânã aici (care le aºeza ºi pe boieroaice sub semnul aceloraºi
aplecãri cãtre lux : „Iar în jurul Doamnei stãteau soþiile marilor boieri îmbrãcate
în mãtase ºi strãlucind de colane ºi brãþãri”) : „Doamna purta brãþãri, inele
ºi colane strãlucind de mãrgãritare mari ºi rubine…”105.
Era ºi imposibil sã nu impresioneze, sã zicem, înfãþiºarea împãrãteascã a
Miliþei, soþia lui Neagoe Basarab, o „Despinã”, cãci cobora din familia de
despoþi sârbi a Brankovicilor, aºa cum apare în tabloul votiv de la biserica
episcopalã din Curtea de Argeº (repictat ori mãcar retuºat în trei rânduri
între secolul al XVII-lea ºi secolul al XIX-lea, dar pãstrându-ºi – zic specia-
liºtii – caracterul autentic) ºi în icoana de la biserica vâlceanã Ostrov, purtând
pe cap o coroanã înaltã având în vârful fleuroanelor mãnunchiuri de fir ºi
pandelocuri din lanþuri subþiri de aur, precum purtaserã ºi înaintaºele ei de
pe tronul sârbesc. Doamna etaleazã o rochie roºie cu poalele plisate ºi cu
semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri.
Peste rochie – un caftan de catifea (ºubã din postav de Veneþia ? –
Al. Alexianu) cu motive þesute cu aur106 ºi cu „douãzeci ºi ºase de chiotori ºi
tot atâþia bumbi de aur, cu 52 de gãitane de fir împãrþite egal pe amândouã
laturile hainei, o misadã scumpã de soboli acoperindu-i umerii ºi lãsându-se
în jos, în chip de revere ascuþite spre vârf, cu guri îmblãnite, ºi marginile ºi
ele cu sponciuri rotunde de aur”107.
Asemenea veºminte se gãseau din belºug în sipetele Doamnelor. Inventarul
obiectelor aflate în tezaurul Doamnei Voica, soþia lui Mihnea Vodã cel Rãu,
ne poate da o idee nu doar despre ce însemna atunci garderoba unei femei
elegante (cãci nu lipsesc bijuteriile ºi obiectele de toaletã)108, ci ºi despre
interferenþa modelor ºi a modelelor ce veneau din Rãsãrit ºi din Apus. Avea
nevasta voievodului ucis la Sibiu de sârbul Iacºici mai multe rochii, între ele
patru de lucrãturã ºi modã româneascã („quatuor vestes [...] omnes ad modum
Walachorum sortite”) – douã din stofe turceºti, roºii la culoare ºi cu mult aur,
alta din atlaz aurit ºi o a patra din atlaz galben simplu. Mai avea Doamna
douã mantii roºii cu fir de aur, turceºti, cu chiotori de argint, prima nouã,
cãptuºitã cu blanã de sobol ºi valorând 86 de florini, cea de-a doua, îmblãnitã
cu jder, purtatã ºi cu un preþ mai mic – 50 de florini ; ºirul „ºubelor” continuã :
una dublã, galbenã, veneþianã, cu blanã de samur, costând 40 de florini, o
alta roºie având chiotori de argint ºi cãptuºealã de vulpe ºi încã una de atlaz
aurit þesut la Florenþa, ºi ea cu chiotori de argint ºi cu blanã de helgie (cu un
preþ pe mãsur㠖 60 de florini)109.
186 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

În primele decenii ale veacului al XVI-lea, costumul femeiesc de curte îºi

definitiveazã caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care
este îmbrãcatã Ruxandra, fiicã a lui Neagoe Basarab ºi soþie a lui Radu de la
Afumaþi, în tabloul de la Argeº. Frumoasa fatã a Despinei Miliþa are ºi ea o
înfãþiºare împãrãteascã. Pãrul îi este acoperit de o reþea finã de fir cu
mãrgãritare ; peste ea este aºezatã coroana înaltã cu ºase fleuroane, de care
spânzurã pandelocurile bizantino-slave. Iia voievodalã are mâneci ample,
brodate, cu manºete strâmte ºi cu cusãturi pe piept. Peste cãmaºã, la fel ca
maicã-sa, Ruxandra are o rochie roºie cu semicercuri de aur pe piept ºi cu
partea de jos, care coboarã sub genunchi lãsând sã se vadã cãmaºa, plisatã
strâns. Podoaba exterioarã o formeazã un caftan lucrat din catifea adusã din
Italia ºi cãptuºit cu o blanã cafenie. Dublând gulerul, aceastã blanã îi cade
pe umeri ºi pe spate. Gãitanele brodate ºi nasturii de aur completeazã
funcþional ornamentele mantiei.
Când ajungeau, într-un fel sau altul, în Apus, Doamnele noastre nu se
sfiau sã adopte veºmintele acelor locuri. Ele se adaptau firesc la codul
vestimentar al „celorlalþi” – cum a fãcut Doamna lui Grigore I Ghica, aflatã
la Veneþia, care a pus pe ea cu dezinvoltur㠄haine frânceºti” –, dovedind un
mental flexibil ºi deschis la noutate. Lipsa de rigiditate ºi adaptabilitatea
funcþionau doar dincolo de fruntariile þãrii, cãci, o datã întoarsã acasã, în
1672 (soþul ei – care, semnificativ, într-o stampã contemporanã lucratã de
Cornelius Meyssens, apare cu pãrul pieptãnat cu cãrare pe mijloc ºi îmbrãcat
în armurã ; inscripþia : „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia, Anno
1663” – redobândise tronul), mai sus pomenita Doamnã a „lepãdat hainele
acelea [care erau «foarte frumoase» – nu se poate abþine cronicarul sã constate]
ºi au luat rumâneºti”110. A reintrat, adicã, sub presiunea circumstanþelor, în
normele codului ºi ale cutumei. Evadarea din cadrul normelor era chiar
primejdioasã, cãci pentru autoritãþi – ºi pentru cele româneºti, dar mai ales
pentru extrem de suspicioºii turci – adoptarea altui cod vestimentar putea
sã însemne (ba chiar însemna) acceptarea altei ideologii ºi a altei politici.
Dezerþiune, adicã. Astfel de „depãºiri” (de neînþeles pentru cronicar) l-au
trãdat în faþa turcilor pe Preda din Prooroci, conspirator înveterat ºi vechi
inamic al Brâncoveanului ºi l-au costat libertatea : „ªi încã ºi alt lucru le-au
stricat lor : portul cel nemþesc (sau sã zic nebunesc) ce-l purta Preda in
Prooroci, cã avea chicã nemþeascã, numai legatã sus subt iºlic ºi cizmele cele
nemþeºti cu pinteni lungi ce le purta…”.
ªi totuºi, elementele apusene pãtrundeau chiar în rigidul costum de
ceremonie. Într-o miniaturã, Doamna Elina a lui Matei Basarab poartã
pantofi cu tocul înalt de evidentã provenienþã apuseanã. În rest – spune
Corina Nicolescu111 – datele costumului îmbrãcat de soþia voievodului –
conteº de serasir îmblãnit, cu mâneci pânã la cot, cu motive florale înscrise
în ogive, având pe piept ºapte rânduri de gãitane cu nasturi mici, rochie de
culoare albastru-gri cu flori, având în partea de jos benzi drepte ºi în zigzag
ºi cãmaºã de pânzã albã cu mânecile rãsucite pe mâini – se adunã în înfãþi-
ºarea costumului de curte muntenesc din veacurile al XVI-lea ºi al XVII-lea.
Probabil, însã, cã în garderoba acestei Doamne, care scria în latineºte, se
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 187

aflau ºi alte piese ori accesorii venite din Apus pe calea Ardealului. Cãci Elina
era în corespondenþã cu soþiile juzilor din Braºov, cãrora le cerea – cum vom
vedea ceva mai încolo – modele pentru împletituri ºi seminþe de flori. Cu
siguranþã cã braºovencele îi mai trimiteau ºi alte cele, poate veºminte de
croialã europeanã, cãci în tabloul votiv din biserica Mãnãstirii Arnota sora
cãrturarului Udriºte Nãsturel este înfãþiºatã cu o „frez㔠albã (în Europa
aºa ceva se purta cãtre sfârºitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului112.
 Meºteºugarii Curþii

Toate aceste veºminte luxoase erau fãcute din stofe scumpe aduse de
negustori, vreme de câteva secole, din Rãsãrit ºi din Apus. În înºirarea lui
Nicolae Iorga, aceºti comercianþi erau greci, italieni (care transportau stofe
din Franþa, Italia, Germania, Þãrile de Jos, dar ºi din Rãsãrit, încã din
veacul al XIII-lea, ºi le desfãceau în porturile de la Marea Neagrã dominate de
genovezi), raguzani, armeni ºi nemþi din Lvov ºi Cracovia, saºi din Transilvania.
Prin aceste linii comerciale soseau în Þãrile Române catifelele italiene lucrate
la Veneþia ºi la Florenþa113 (un acoperãmânt de mormânt de la Mãnãstirea
Bistriþa din Oltenia, obþinut prin transformarea – procedeu curent – a unui
veºmânt de Curte, este fãcut dintr-o astfel de catifea veneþianã roºie, ca
„garanþa” [voievodalã, deci], broºatã cu fir de aur, din a doua jumãtate a
secolului al XV-lea ; tot din Peninsulã venea ºi catifeaua, viºinie la culoare,
tunsã în douã niveluri ºi broºatã cu fir de aur ce închipuie vrejuri, fructe ºi
flori, din care a fost fãcut un veºmânt domnesc ce va fi prefãcut apoi în vãl de
tâmplã la Mãnãstirea Putna114 etc.), vilarul (velurul) de Ypria (Ypres, Belgia) –
adus uneori „tãiat”, croit, adic㠖, postavurile de Louvain (Luvin), Köln
(Colonia) sau din Cehia (acel „postava-ceh”) – mai exact din Silezia, încorporatã
atunci Boemiei (de unde se importau ºi haine gata fãcute). De la Veneþia
negustorii lui ªtefan cel Mare cumpãrau viguri de brocart de aur ºi mãtase,
„damaschinul” zis „ronato”, stofe grele în care aurul strãlucea, iar prin
Ardeal, în carele bistriþenilor ºi ale braºovenilor, soseau postavurile de
Trichten, Görlicz, Köln ºi Nürnberg, stofele fabricate la Bruges ori la Malines
(Mehelen), la Speyer, Bergamo ºi Florenþa115. Saºii – zice N. Iorga – mai
vindeau pe pieþele româneºti (niºte pieþe cu mare capacitate de absorbþie
datoritã puterii de cumpãrare) „Scharlach adecã écarlate, postav stacojiu
(italienii îi spuneau scarlatto iar ai noºtri cocârlat acestei stofe scumpe de
culoare roºie-vineþie vopsitã cu cârmâz116 din care se fãceau mitrele purtate
încã pe vremea lui Alexandru cel Bun – nota mea, D.H.M.), Stamett Berchkammer,
ºi mai ales postavul Schay, cãruia ºi noi îi ziceam sai ºi-l întrebuinþam mai
des decât pe toate celelalte feluri” 117.
Din Rãsãrit negustorii aduceau mai ales camha (kamha), o þesãturã
scumpã din mãtase cu flori de aur. I se mai zicea ºi adamascã sau camhã de
Damasc. Italienii o numeau camocato, fiindcã stofa se fabrica ºi la Veneþia.
Tot din Orient veneau stofele grele þesute cu „sârmã”, cumaºurile, concurente
ale postavurilor italieneºti cunoscute sub numele de drappi d’oro, catifelele,
atlazul, barhetul, taftaua, serasirul, un soi de mãtase þesutã cu aur. Confirmate
ºi de cercetãrile arheologice, aceste „mãrfuri de pe mare”, „tãtãreºti” sau
„turceºti”, þesute la Alep, la Brusa sau la Damasc ºi pline de motive vegetale,
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 189

încep sã vinã în spaþiul românesc cam din prima jumãtate a secolului

al XVI-lea ºi acoperã cele douã veacuri ce urmeazã, când dominaþia economicã
a Înaltei Porþi sporeºte.

Hainele doar croite sau chiar gata cusute nu dominau între aceste mãrfuri.
Între piesele de vestimentaþie imediat folosibile se aflau mitrele, „ºepcile
frânceºti”, pãlãriile (transportate în butoaie), cãciulile (fãcute din cocârlat
ori din camelot, un postav lucrat din pãr de caprã sau de cãmilã), mãnuºile
(în care se specializaserã neguþãtorii sighiºoreni) ºi gulerele brodate ori
confecþionate din horbotã. Stofele, care soseau în viguri, erau prelucrate. Iar
hainele – cele mai multe – erau cusute în þarã. Breslele croitorilor se numãrau,
în Moldova ºi în Þara Româneascã, printre cele mai vechi ºi mai avute.
Croitorii moldoveni vindeau haine (vestes venales) fãcute la comandã,
respectând modele care circulau într-o zonã întinsã, în Transilvania ºi în
Polonia118. În 1489, saºii din Bistriþa se plângeau regelui Ungariei de concurenþa
pe care le-o fãceau meºterii ce-ºi aduceau marfa din Moldova. Fãceau acelaºi
lucru, stârnind invidie, ºi prin 1569, dovedind continuitate ºi rãspunzând
astfel interesului arãtat de piaþa transilvanã. Prin 1610, staroste al croitorilor
ieºeni, profesioniºti pricepuþi ºi bogaþi, era un anume Dumitrache, iar breasla
avea în capitala Moldovei o uliþã a ei. Între aceºti meºteºugari (din ce în ce
mai „specializaþi” : „Nasturii de mãtasã cari încheie unde nu se pune nasturele
de metal scump cu pietre, se zic ceapraz, de unde acel care pregãteºte astfel
de lucruri de galanterie e cunoscut de acum înainte supt numele de ceaprãzar”)
trebuie sã se fi aflat ºi croitori ai Curþii, probabil cei mai calificaþi, în grija
cãrora intra ºi aprovizionarea ºi împrospãtarea garderobei voievodale. Dupã
cum, la fel, trebuie sã fi existat ºi croitorese ºi cusãtorese, rãspunzãtoare de
straiele doamnelor ºi domniþelor.
La fel vor fi stat lucrurile cu blãnarii (mânuind, ca ºi croitorii, un lexicon
cu multe turcisme – N. Iorga), între ale cãror îndatoriri trebuie sã fi intrat ºi
cãptuºirea unei haine a Domnului cu „blãnurile frumoase de samur” aduse
de Tommaso Alberti, un familiar al Curþilor româneºti (pentru care negus-
torul italian a primit – ne spune izvorul editat în Cãlãtori strãini…, vol. III,
p. 74 – „douã haine de stofã finã ºi doi cai de preþ”), ºi cu cojocarii, ºi ei
atestaþi în veacul al XVII-lea, cu siguranþã în epoca lui Matei Basarab ºi
Vasile Lupu. Erau, probabil, unele ºi aceleaºi persoane (ca acel Ghinea,
prezent în documente ºi ca blãnar, ºi ca meºter în fãcutul cojoacelor), care,
dupã caz, prelucrau blãnuri scumpe – pentru vodã ºi pentru boieri – sau
fãceau cojoace de oaie ori cãciuli de vulpe119.
Nu avem informaþii în condicile de vamã ºi în privilegiile comerciale în
legãturã cu materialele din care se produceau încãlþãrile. O breaslã a ciubo-
tarilor exista însã ºi membrii ei erau înstãriþi, semn cã meºteºugul lor era
eficient. Izvoarele ne vorbesc, la fel, despre calapodari, specializaþi în facerea
unor botine de lemn cu toc înalt.

ªi ar mai fi un ºir de operaþii (ce se adunã într-un meºteºug) cu rezultate

limpezi în înfãþiºarea voievodului ºi în relaþia „privat-public”, de care trebuie
190 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sã þinem mereu seamã în cazul acestei persoane : podoaba capilarã ºi podoabele

faciale, legate strâns ºi de îngrijirea corpului, ºi de arborarea unor semne
monarhice nu foarte greu de descifrat.
În tabloul din biserica Mãnãstirii Cozia, pãrul lui Mircea cel Bãtrân, de
sub coroana deschisã (simbolizând neatârnarea), este blond-castaniu ºi buclat ;
în faimosul portret pãstrat la castelul Ambras de lângã Innsbruck (cu o
replicã mai puþin reuºitã la Muzeul de istorie a artei din Viena), de sub
cãciuliþa domneascã din velur roºu, brodatã cu cele nouã rânduri de mãrgã-
ritare ºi împodobitã cu surguciul de aur în formã de stea lucind din rubine ºi
perle, pãrul des al lui Vlad Þepeº, negru, încadrând un chip palid, cade în
bucle peste gulerul de samur al hainei, trecând în jos de umeri ; buclat cu
fierul – ca ºi al sângerosului sãu unchi – este ºi pãrul lui Radu cel Mare din
tabloul votiv de la Mãnãstirea Govora ; tot bucle imperiale bizantine au ºi
pletele lui Neagoe Basarab în imaginile cunoscute (chiar dacã deformate
prin prefaceri) ; la fel, pãrul ondulat dominã în pieptãnãturile personajelor
din pictura moldoveneascã pânã în vremea lui Petru Rareº.
Aceste ondulaþii („gãtirea pãrului în bucle” – cum zicea N. Iorga –, ca ºi
aranjarea tunsorii, de la acea frezã à la Grecque, pe care o vedea în 1647,
Jean de Laboureur, pânã la capul ras cu un smoc de pãr lãsat pe frunte)
trebuie sã fi cãzut în sarcina unui profesionist – un frizer, un slujitor specia-
lizat –, pe care-l bãnuim lucrând în iatacul domnesc, îngrijindu-se ºi de
mustaþa voievodalã (mustãþile lui Vlad Þepeº sunt orizontale ; Radu cel Mare
le are coborâte, „pe oalã”) ºi, cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea, de barba
ce devine o podoabã facialã (cu iz oriental) de neocolit. Dincolo, în iatacul de
lângã cãmara Doamnei, trebuie sã fi lucrat, în faþa unei oglinzi de cristal
fixate în perete, o „cosmetician㔠– o slujnicã (ori câteva) abilitatã în
mânuirea fardurilor, a „sulimanurilor” (ele trebuie sã fi existat, de vreme ce
Neagoe Basarab se întreabã într-un loc, în Învãþãturi… : „Unde sânt unsorile
ºi zulufiile cele cu miros frumos ?”, iar predicatorii, preþuitori ai obrazului
curat al Sarei, le blamau cu dispreþ (ca Petru Maior într-o propovedanie :
„Ce vom la privirea aceasta, fãrã vom striga : au aceasta e Ezavél, aceaia,
carea odinioarã sulimãmitã, împodobitã, înfrumuseþatã, ceasuri întregi sta
în fereastrã... ?”), menite sã mai albeascã o piele uneori cam smead㠖
constatã François de Pavie120 – sau, dimpotrivã, sã le îmbujoreze chipul, sã
le înroºeascã buzele ºi sã le rumeneascã obrajii121.
 Costumul civil ºi „haina de casã”

Identificând caracterul univoc al costumului domnesc de ceremonie,

monovalenþa care îl fãcea utilizabil doar în momentele de solemnitate aulicã,
nonfuncþionalitatea lui (deºi, la rigoare, se putea ºi cãlãri în aceste straie
incomode, mai ales când era vorba de salvarea vieþii – „Iar Alexandru-vodã
scãpând numai cu dulama pre trup, s-au despãrþit de doamna-sa ºi fugind
tare sosi la Brãila” –, aºa cum a fãcut Alexandru Iliaº într-o plecare grãbitã
doar cu „dulama” ce se îmbrãca pe sub mantie122) dincolo de sala tronului ºi
de sediile cu încãrcãturã protocolarã, Iorga evoca momentele, destule, când
voievodul trebuia sã foloseascã alte straie : „La luptã, în mijlocul afacerilor
obiºnuite, între ai sãi, neapãrat cã Domnul nu pãstra acest greoi costum de
pompã, cum nu-l pãstra Doamna în casã”123.
Ar trebui, prin urmare, sã vedem cam cum se putea înfãþiºa acest „obiºnuit”
vestimentar voievodal, repetând observaþia – formulatã demult de istoricii
vieþii private – c㠄privatul” monarhic (deci ºi voievodal) se defineºte cu
greutate, se lasã delimitat cu dificultate, se ascunde adesea sub aparenþe
care îi sunt exterioare, pentru cã este unul aproape… public. ªi totuºi…
Acest „obiºnuit” vestimentar putea fi reprezentat ori de un „costum civil”,
purtat în împrejurãri care nu implicau „ceremonialul” sau nici mãcar exerci-
tarea funcþiei publice, ori de un strai lejer – „haina de cas㔠pomenitã de
Anton Maria del Chiaro – rezervat unor circumstanþe ale intimitãþii. Prin
urmare, ar trebui definite spaþiile (ºi împrejurãrile) în care voievodul trebuia
sã afiºeze alte veºminte decât cele cu care apãrea în divanul cel mare, la
festivitãþile importante sau în momentele de solemnitate ecleziasticã ori
politicã. Adicã spaþiul privat din palatul domnesc din Oraºul de Scaun sau
din cele aflate în reºedinþele pasagere (odaia domnului ºi iatacul) de la moºii
sau din mãnãstiri, camera – aparþinãtoare aceluiaºi „privat” – ori camerele
în care lua masa singur sau, cel mai adesea, întovãrãºit de câþiva boieri ori
de vreun secretar, încãperea unde mânca împreunã cu familia, paraclisul –
loc al rugãciunilor particulare – deci spaþiu privat – ºi al clipelor de recu-
legere, capela domneascã sau altã bisericã unde asculta liturghia, locurile
presãrate pe traseele plimbãrilor (propriile palate, conacele demnitarilor
sãi, mãnãstirile).
Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar voievodal
nu putea fi deposedat de înfãþiºarea luxoasã ºi de eleganþa ostentativã, cãci
era vorba de menþinerea identitãþii, chiar dincolo de limitele ceremonialului.
Diferenþe existau, fãrã îndoialã, ºi ele erau furnizate de absenþa însemnelor
monarhice ºi de un minus de podoabe. Prin renunþarea la haina de ceremonie,
haina de deasupra, mantia („ºuba”), grea, amplã, bogatã, plinã de aur ºi
192 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cãptuºitã cu blãnuri preþioase, marcã a fastului voievodal, Domnul punea

capãt asumãrii solemnitãþii ºi semnala trecerea de la un „public” oficial cãtre
un alt „public”, neoficial de data aceasta. Scoþând mantia, Vodã rãmânea în
jupanã sau în anteriu (haina de dedesupt, „dulama”), dar ideea de lux se
pãstra datoritã materialelor – scumpe, impunãtoare, strãine – din care era
lucrat acest veºmânt strâns pe trup ºi datoritã culorii lui. Funcþia socialã
avea, cum am vãzut, culori rezervate. S-ar putea ca schimbarea culorii
straielor sã fi avut o semnificaþie în destinaþia – publicã sau privat㠖 a
hainelor. Doamnele rezolvau mai uºor aceste „treceri”, renunþând la unele
podoabe ºi la hainele croite într-un anumit fel : „În îmbrãcãmintea Doamnelor
nu e nimic schimbat, decât înlãturarea cerceilor celor mari ºi hainelor încreþite.
Altfel, aceleaºi rochii lungi, aceleaºi mantii de brocart ºi atlaz. Coroana
dispare însã ºi din icoanele de ctitor, ºi în locul ei se vede, la Cetãþuia de pildã,
care ne aratã cum se îmbrãca Anastasia, frumoasa Doamnã a lui Duca, ºi fetele
ei – o pãlãriuþã de blanã, joasã, cu câteva pene de struþ formând surguciul”124.
E aproape firesc sã presupunem cã veºmintele „obiºnuite” ale unui voie-
vod – cele purtate într-un cadru public, dar „neoficial”, ºi acelea rezervate
lumii domestice – trebuie sã fi semãnat cu hainele îmbrãcate de boieri
(în cartea citatã, Nicolae Iorga chiar spunea c㠄între Domni ºi boieri nu e
altã deosebire în ceea ce priveºte îmbrãcãmintea decât bogãþia mai mare la
cei dintâi”125). Intrat într-un „comun” lipsit de protocolarul monarhic ºi dând
jos impunãtoarea „hainã de deasupra”, voievodul va fi rãmas îmbrãcat în
anteriu ori în jupana cu mâneci lungi ºi strânse pe braþe126 ºi cu gulere mici
(nedezicându-se complet de podoabe, cãci vestimentaþia boiereasc㠖 notatã
cândva de episcopul Anton Verancsics [Verantio], în De situ Transylvaniae,
Moldaviae et Transalpinae, lucrare la care m-am mai referit – agrea eleganþa
hainelor fãcute din stofe scumpe ºi lucirea bijuteriilor, a inelelor ºi a lanþu-
rilor de aur127 ; astfel de podoabe se aflau din plin în tezaurul lui Petru
ªchiopul, inventariat în Tirol), peste care, cu prilejul „ieºirilor”, aruncau
mantii mai puþin fastuoase sau nu mai puneau nimic. Într-o jupanã roºie ºi
încins la brâu cu un ºal este îmbrãcat Radu cel Mare în tabloul votiv –
zugrãvit prin 1493 – de la Mãnãstirea Kremikovþi din Bulgaria (lãcaº dãruit
de el), iar peste jupanã poartã o mantie viºinie, cãptuºitã cu mãtase de un
roºu deschis, cu guler lat care îi coboarã pe umeri. Vodã, încãlþat cu pantofi
roºii, nu are pe cap coroanã, ci o mitrã de scarlatto roºu, peste pãrul buclat.
La fel, Cãtãlina, soþia lui, poartã, peste vãlul maroniu care îi acoperã pãrul
ºi coboarã pe spate, o pãlãrie (zis㠄sit㔠; ºi italianul Giorgio Tomasi obser-
vase obiceiul femeilor valahe – ce-ºi împleteau pãrul în cosiþe „încolãcite în
jurul capului” ca „vechile romane”128) cu panglici ce par a-i fi sosit din Italia
sau din Germania. Rochia Doamnei este lungã ºi e lucratã din stofã roºie.
Simbolurile voievodale abundã (altfel nici nu se putea, cãci este o imagine
de reprezentare), dar hainele – zic cercetãtorii – sunt „de fiecare zi”129.
În costume „neoficiale” sunt înveºmântaþi Neagoe Basarab ºi fiul sãu,
Theodosie, în pictura de la Mãnãstirea athonitã Dionisiu. Pasmanteria care
decoreazã aceste haine (ce fãceau parte dintr-o garderobã fastuoasã) venea
din Ungaria sau din Polonia, iar tichiile cu un vârf ascuþit în faþ㠖 lucrate
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 193

din fregi-serasir („frenghie”), pline de perle, coborau – e adevãrat – din

Bizanþ, dar se purtau atunci în toatã Europa130.
În costume „civile”(„neoficiale”, lipsite de convenþiile protocolului aulic)
sunt îmbrãcaþi – dupã pãrerea istoricilor vestimentaþiei – ºi Petru Cercel
(bãnuit a nu fi renunþat, în viaþa privatã, la straiele apusene131, deºi în fresca
de la Mãnãstirea Cãluiu el pozeazã aºa cum cereau convenþiile „straturilor”
hainelor voievodale, cu mantia cãptuºitã cu blanã de herminã ºi cu o nãframã
în mâna dreaptã), ºi Nicolae Pãtraºcu, fiul lui Mihai Viteazul, pribeag printre
strãini ºi ducând în lãzile cu haine veºminte grele, roºii, îmblãnite cu samur,
jder ºi leopard sau cãptuºite cu mãtase132, ºi Petru ªchiopul împreunã cu fiul
sãu, ªtefan (pe care un gravor din Tirol i-a desenat – pe tat㠖 cu o cuºmã de
samur, dar fãrã surguci, ºi având, peste dulama de atlaz, o „hainã simplã, cu
mânecile scurte ºi chiotori pe care le bãnuim aurite, agrafate la gât”, iar pe fiu –
cu o hainã cu guler alb ºi cu o tocã de modã orientalã, amândoi, deci, îmbrãcaþi
în veritabile „costume orientale de casã”133), ºi Constantin Brâncoveanu, cel
pictat (de un „penel” vestic la Mãnãstirea de la Muntele Sinai, în 1696, cu
scufie orientalã, dulamã roºieticã ºi mantie scumpã de urºinic verde (la fel
ca cingãtoarea) cãptuºitã cu blanã ºi având ceaprazuri ºi chiotori de fir 134.
O altã ipostazã pentru „costumul civil” al voievodului (cât de greu este de
trecut de faþa ascunsã a aparenþei înveºmântate…) ar putea fi oferitã de
îmbrãcãmintea pretendenþilor la tron, a „domniºorilor”, niºte domnitori in
spe (lipsiþi, vremelnic sau definitiv, de emblemele monarhice, cu nãdejdi de
a ocupa jilþul domnesc, realizabile sau nu) care-ºi proclamã ºi vestimentar
aceste ambiþii (sau veleitãþi). L-am putea evoca în acest sens, deºi se îmbrãca
destul de pestriþ, pe Mircea sau Miloº, cel care i-a provocat atâta bãtaie de
cap lui Neagoe Basarab, ºi care le arãta ardelenilor cã în lãzile lui avea
multe straie, cã putea sã se încalþe ºi cu cizme ungureºti (figureazã în
„catastihul” lui de cumpãrãturi), dar ºi cu meºti turceºti, cã purta – ca
ungurii ori ca leºii – cuºmã, adicã acea cãciulã cu moþ la care se putea monta
ºi surguciul princiar, ºi se îmbrãca cu haine scumpe de tafta, brodate cu aur
ºi cu pantaloni strânºi pe picior135.
Aceste costume pentru „viaþa de fiecare zi” au putut fi identificate (deºi
destul de aproximativ) tocmai pentru cã ignorau, într-o mãsurã oarecare sau
(mai rar) complet, canonul costumului domnesc de curte, stabilit de secole,
pe care ºi-l transmiteau, din generaþie în generaþie, ºi croitorii (acceptând
modelele fixate, adoptând croielile ºi, mai ales, selectând aceleaºi materiale
ºi conservând o stereotipie cu rezultate previzibile ºi recognoscibile), ºi
zugravii, obsedaþi de veºmântul de aparat, reproducând cu exactitate un
costum parcã unic, aceleaºi chipuri hieratice (am mai spus), neatenþi la
fizionomiile reale ºi deloc preocupaþi de miºcare. Când se întâmpl㠖 rar, ce
e drept – ca trãsãturile impuse de aceast㠄serialitate” secularã sã nu covâr-
ºeascã, cercetãtorii, înregistrând abaterile (minore uneori), vorbesc despre
insinuarea ideii de veºmânt „neoficial”. O pildã ar putea fi portretul Doamnei
Maria Voichiþa în fresca de la Mãnãstirea Voroneþ, într-o hainã închisã de la
piept în jos cu ceaprazuri ºi nasturi de aur, lãsând doar spre poale sã se vadã
rochia lungã. Sau Vlad voievod Vintilã, despre care se ºtie cu siguranþã cã îºi
194 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

aducea – ºi pentru sine, dar ºi pentru Doamna sa ºi pentru fecior – pãlãrii din
Transilvania. Cu siguranþã cã le ºi purta. Sau Doamnele lui Petru ªchiopul –
Maria Amirali, soþia, ºi Maria, fiica mãritatã cu grecul Zotu Tzigara, care
apar în tabloul votiv de la Mãnãstirea Galata în „veºminte simple de curte,
neoficiale”, eleganta Doamna Maria, cea din Pera Stanbulului, cu o maramã
pe cap, fiind înveºmântatã într-o rochie lungã ºi având drept podoabã douã
ºiraguri de perle136. Sau învãþata Doamnã Elina, sora lui Udriºte Nãsturel ºi
soþia lui Matei Basarab, care, în tabloul votiv de la Mãnãstirea Arnota, îl
convinge pe zugrav sã se despartã de tradiþia înþepenitã ºi sã o picteze aºa
cum putea fi vãzutã la Curte – ºi în sãlile de recepþie, dar ºi în odãile
femeilor –, îmbrãcând „ghiordia înfloratã cu aur, cu mânecile retezate ºi
îmblãnite, împodobitã la gât cu freza rotundã de dantelã, apuseanã, pe care
o purtau ºi grofiþele din Ardeal, ca ºi nobilele kieviene” 137.
Dinspre „public” spre „privat” (sau dintr-o zonã în alta a publicului monarhic
atât de acaparator) se putea trece ºi prin schimbarea funcþiei unui veºmânt.
Drept ilustrare ar putea servi conteºul (o hainã rãsãriteanã la origine, dar
mult purtatã de polonezi ºi de unguri), substitut temporar al caftanului în
ansamblul costumului voievodal (când i se punea o cãptuºealã de blanã
scumpã), hainã pe care o purtau mai ales membrii familiei domnitoare ºi
boierii (mai cu seamã)138. Voievozii vor poza foarte rar zugravilor îmbrãcaþi
cu conteºuri. Veºmântul va rãmâne, cu deosebire în a doua jumãtate a
secolului al XVII-lea, pentru o „acoperire” particularã. Cele câteva apariþii
„oficiale” nu sunt semnificative 139.
Sã nu ignorãm nici teza autorilor Istoriei vieþii private, care stabilesc o
ierarhie între hainele prinþului în funcþie de gradul de întrebuinþare. Hainele
noi – spun ei – sunt pentru ceremonii, pentru prilejuri solemne, pentru
festivitãþi, indicând participarea monarhului la viaþa societãþii ; straiele
purtate erau îmbrãcate în zilele obiºnuite (sã ne reamintim cã între ºubele
Doamnei Voica a lui Mihnea Vodã cel Rãu se afla ºi una „folositã”) ; în fine,
veºmintele uzate se purtau „acas㔠(„haina de cas㔠a lui Nicolae Mavrocordat –
voi vorbi despre ea ceva mai jos – fãcea parte, probabil, din aceastã ultimã
categorie).
Erau pline garderobele voievozilor noºtri ºi ale soþiilor lor de haine „civile”,
împachetate cu grijã ºi depozitate în lãzile ºi cuferele din vistieriile domneºti,
cercetate adesea spre a fi îmbrãcate, cãrate în pribegiile ce se declanºau
intempestiv. Lista lucrurilor de îmbrãcat ale vãduvei lui Pãtraºcu cel Bun,
întocmitã la Sibiu, este de-a dreptul impresionantã, multe piese aparþinând
unui „vestimentar” privat : douã cãmãºi de femeie având perle la guler,
unsprezece cãmãºi cu gulere aurite ºi cu nasturi auriþi, o scufie, cinci marame
(pentru purtat în zilele obiºnuite), patruzeci ºi nouã de nasturi auriþi cu
perle ºi nestemate, o cataramã de argint, ºase inele de aur. Apoi : trei cãmãºi
cu gulere aurite ºi cu nasturi de argint, douã cãmãºi noi aurite, o broboadã
de catifea auritã ; o tichie cu perle, un guler cu mãrgãritare ºi cu nasturi de
argint, un ºorþ cu perle, altul cu fir de aur, douã paftale de argint ; rochii
(sucne) de camocat verde, roºu ºi vânãt, o alta de atlaz aurit, rochii albe
cusute cu aur ºi catarame ornate cu perle140. Etc. etc.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 195

Ce se întâmpla din punct de vedere al înveºmântãrii dincolo de uºa pãzitã

a odãii Domnului (unde nu intrau decât ciohodarii care îl îmbrãcau ºi-l
dezbrãcau pe voievod ; la rigoare – precum Petru Cercel înaintea plecãrii
sale precipitate – vodã se îmbrãca ºi singur), atât în ceasurile de viaþã activã,
cât ºi în clipele de repaos nocturn), este mai greu de spus. Pãtrundeau acolo
foarte puþini curioºi. ªtim cã Franco Sivori a intrat în camera de culcare a
lui Petru Cercel, pentru a-i anunþa un pericol iminent. „Alteþa sa – va scrie
mai târziu secretarul – era în pat…”141, dar uitã sã ne spunã cum era
îmbrãcat. Vodã dormea, se pare, în cãmaºã ºi în izmene. În cãmaºã îl surprind
conspiratorii, conduºi de hatmanul Mihu ºi de logofãtul Trotuºanu, pe ªtefan
cel Tânãr (Lãcustã), fiul lui Alexãndrel Vodã, „într-un foiºor – zice Grigore
Ureche –, sus în cetate, unde odihniia la aºternutul lui”. Probabil cã nepotul
lui ªtefan cel Mare dormea, cãci „s-au sculat fiind numai cu cãmaºa”, dar n-a
putut ocoli sfârºitul dorit de uneltitori : „iarã ei cu toþii, ca niºte lei sãlbatici
au nãvãlit asuprã-i, ºi multe rane fãcându-i, l-au omorât ºi l-au scos afarã”.
Când vremea era friguroasã, costumul nocturn era completat cu o „cãciulã
de noapte”. S-ar putea ca, trezit din somn de vreo nevoie, voievodul sã fi avut
înfãþiºarea vestimentarã a acelui Stãvãrache, care evadeazã dintr-o casã
pãzitã sub pretextul mersului la umblãtoare (am mai citat pasajul din cronica
lui Pseudo-Enache Kogãlniceanu ; îl reiau aici, aducându-i aminte cititorului
cã întâmplarea, cu tot hazul ei, este de secol XVIII ºi cã Dicþionarul explicativ
al limbii române, la p. 130, dã pentru camizol urmãtoarea explicaþie : „hainã
de casã scurtã, cu mâneci, pe care o purtau femeile”, fãcând menþiunea cã e
vorba de un cuvânt „învechit” : „Iar Stãvãrache, cum s-au sculat din aºternut,
numai cu izmenile ºi cu camizol ºi cu cuºma cè de noapte, i-au dat un ibric cu
apã în mânã ºi au întrat la umblãtoari…”.

Aplicaþie : Îmbrãcat „de casã”,

voievodul îºi pierdea identitatea publicã

Absenþa „însemnelor” – ºi straiele somptuoase, de ceremonii, cu încãrcãtura

lor simbolicã, erau astfel de embleme – ducea la transformarea voievodului
într-un individ oarecare. Veºmintele „obiºnuite” puteau deveni chiar o moda-
litate de deghizare, de ocultare a veritabilei identitãþi. El se putea astfel
ascunde – de cei care nu-l cunoºteau, fireºte – în spatele unei asemenea
înfãþiºãri prin nimic ieºite din comun. Este ceea ce a încercat grecul Nicolae
Mavrocordat – pãcãlit o datã ºi fãcut sã se refugieze precipitat peste Dunãre –
în faþa veritabilei tentative imperiale de a-l rãpi. Anton Maria del Chiaro,
care i-a fost secretar ºi fanariotului ºi se afla atunci în palatul ce miºuna de
sârbii din comandoul imperial, povesteºte aceastã aventurã a unei mistificãri
(cu temei vestimentar) ratate : „Mavrocordat, zãpãcit cu totul, vãzându-se
încolþit de duºmani cu pistoalele în mânã, pe când se afla în hainã de casã ºi
era pe cale de a se duce sã se ascundã, a început sã spunã cã nu este el
domnul, dar vãzând cã printre soldaþi se aflau câþiva boieri români, dintre
cei care fugiserã în Transilvania, a condamnat cu dârzenie necredinþa lor…”142.
 „... ÎN VRÉMEA CE AU ªEZUTU
DOMNUL LA MASÃ, LA PRÂNZU”

În aceastã ºtire, Grigore Ureche dateazã un fenomen tectonic memorabil

(întâmplare însemnatã de vreme ce îi este rezervat un paragraf cu titlu  :
De un cutremur : „Într-acelaº an [adicã 6979 «1471» – nota mea, D.H.M.],
avgustu 29, fu cutremur mare de pãmântu peste toatã þara”) ºi îl plaseazã
cãtre miezul zilei, dar ne spune ºi cã, din vreme în vreme, lui vodã ªtefan i
se întâmpla sã mãnânce ºi singur. C㠄prânzul” lui ªtefan cel Mare se poate
sã se fi desfãºurat în solitudine este doar o presupunere a mea. Oricum, aceastã
„singurãtate” ar fi însemnat compania a încã doi-trei boieri mari la masa
întinsã într-o camer㠄dinlãuntru”, cãci aºa era obiceiul. Nota cronicarului
aºazã miºcarea tectonicã într-un moment al zilei ºi trimite, în subtext, la
emoþia ce trebuie sã-i fi cuprins pe meseni (în vechime, un cutremur era de
luat în seamã când cãdeau icoanele de pe pereþi ºi oalele de pe poliþe).
Probabil cã, dacã ar fi fost vorba de un ospãþ, de unul dintre acele banchete
care afiºau ospitalitatea voievodalã, menitã mereu sã impresioneze, ºi „ritmau
viaþa de Curte” (Matei Cazacu143), cu o „populaþie” numeroasã febricitatã de
zgâlþâiturile pãmântului, cronicarul ne-ar fi spus.
 Vodã trebuie sã respecte regulile
de purtare la masã

Mai multe pasaje din capitolul al VII-lea al pãrþii a doua a Învãþãturilor

lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie, intitulat Iar a lui Neagoe
voevodul învãþãturã cãtre fie-sãu Theodosie ºi cãtrã alþi domni, cãtrã toþi,
cum sã cade domnilor sã ºazã la masã ºi cum vor mânca ºi vor bea, ne
conving cã aceastã secvenþã, primã tentativã în literatura noastrã aulicã de
a teoretiza o etichetã de Curte144, are în vedere, în primul rând, mesele
colective (cu probabile „extinderi” rezervate gãrzilor militare), ospeþele cu
un numãr mare de participanþi (aceºtia fiind aleºi dintre curteni), tot atâtea
prilejuri pentru apariþia în public a domnului în ipostazã de patron/conviv.
Era aceasta o ipostazã dificilã, pretenþioasã, care trebuia sã îmbine atributele
unei condiþii hiperprivilegiate a voievodului – de reprezentant al lui Dumnezeu
pe pãmânt („Cã nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci
Dumnezeu te-au ales ºi te-au unsu ºi a aceluia plãcére sã faci” 145), mereu
echilibratã (din care pricinã Învãþãturile insistã mai cu seamã asupra com-
portamentului Domnului la masã ºi nu enumerã reguli practice), mereu
maiestuoasã, semnele autoritãþii monarhice (indispensabile), recomandãrile
ceremonialului ºi ale protocolului ºi elementele fireºti ale convivialitãþii.
Aºezarea mesenilor constituia o preocupare importantã a „organizatorului”.
Dispunerea (în jurul mesei, în raport cu „locul prim”) reprezenta o confirmare
(a rangurilor, a importanþei persoanelor cu pricina). Modificarea acestui
dispozitiv (care era ºi protocolar, dar ºi politic) putea stârni dezamãgiri ºi
naºte chiar pericole : „Aºijderea când ºãzi la masã ºi vei sã-þi aºezi la masã
boiarii cei mari ºi cei ai doilea ºi cei mai mici ºi pre alþii pre toþi, iar tu de
atuncea sã le pãzeºti locurile, ca la a doua ºãdére sã nu le schimbi rândurile,
cãci deacã pui sluga ta la masã într-un loc, iar la al doilea rându tu-l pui mai
jos, décii într-acel ceas i sã întristeazã inima ºi sã scârbéºte. Cãci cã el sã
nãdãjduia dentr-acel loc ce au ºãzut întâi sã câºtige alt loc mai sus, iar tu,
pentru unul carele-þi iaste þie mai drag, tu-l dai mai jos. Pentru acéia i sã
întrãsteazã inima ºi sã vatãmã ca cu o ranã, cã inima omului iaste ca sticla,
décii sticla, deaca sã sparge, cu ce o vei mai cârpi ?” Favoriþii domneºti
(categorie acceptatã) puteau primi alte compensaþii : „Drept acéia, fãtul mieu,
când vei tocmi boiarii ºi slugile-þi la masã ºi-þi vor veni cineva din cei ce-þi
vor fi mai dragi ºi vor sta în vorbã, sã nu cumva sã uiþi pre vreunii din cei
ºãzuþi mai jos ºi pre ceialalþi sã-i pui sã ºazã mai sus. Cei ce sânt la masã,
acéia sã ºazã ; cã pre acéia i-ai tocmit ºi i-ai aºãzat. Iar celoalalþi care sânt þie
dragi ºi stau în vorbã, tu ia pâine ºi bucate den naintea ta ºi vin, ºi le dã cu
mâna ta sã mãnânce ºi sã bea. Deacii, deaca le vei da bucate, tu le dã ºi
198 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cuvinte bune den gura ta, cã ºi Sfânta Scripturã mãrturiséºte ºi zice : «Unii
mai bine sã bucurã ºi sã veselescu ºi mai bine mulþumescu de cuvintele céle
bune», decât cum mulþumescu alþii de ospeþe ºi de bãuturi…” Într-adevãr, au
remarcat ºi cãlãtorii strãini, voievozii aveau obiceiul sã-i „premieze” în acest
fel, la masã, pe cei ce se evidenþiaserã în vreun fel : „În timpul ospãþului,
domnul trimite feluri de mâncare de la masa sa favoriþilor sãi, ºi altora le
trimite farfurii pline cu cele mai bune bucate, pe care icioglanii le pun în faþa
lor, în semn de preþuire din partea domnului”146.
Selecþia pentru banchet – zice Neagoe Basarab în Învãþãturi – trebuie sã
respecte principiile (expuse de voievod ºi în alte rânduri în carte) ale alegerii,
în genere, a colaboratorilor, a celor de la care voievodul putea primi consilii
utile : „ªi lângã tine, mai sus, sã ºazã tot boiari ºi sfétnici buni ºi aleºi ; iar
oameni nebuni ºi rãzvrãtiþi nicicum sã nu þii lângã tine. Cã zice prorocul  :
«Cu cuvioºii, cuvios vei fi ; ºi cu aleºii, ales vei fi ; ºi cu cei strâmbi te vei
rãzvrãti». Dreptu acéia, fãtul mieu, ºi eu dupã cuvântul prorocului îþi aduc
aminte ºi te învãþ, cã de vei fi în toate zilele cu cei aleºi, în toate zilele ºi în
toate ceasurile te vei folosi de sfaturile ºi de învãþãturile lor cele bune  ; iar de
vei fi cu cei nebuni ºi izvrãtiþi, deacii ºi þie îþi cade a fi nebun ºi izvrãtit”.
Regulile petrecerii (cãci un ospãþ – marea lor majoritate, cu excepþia celor
funerare – era o petrecere) trebuie respectate : „ªi iarãºi sã cade domnului sã
aibã la masa sa multe feliuri de tobe ºi de vioare ºi de surle de veselie. Aºa
faceþi ºi voi înaintea oºtilor voastre ºi ce veselie veþi ºti mai mare, faceþi, ca
sã sã veseleascã cei ce vã iubesc”. Mãrturiile din epocã ne spun cã banchetele
domneºti erau întovãrãºite de muzicã. În exterior cânta o orchestrã de
lãutari (având uneori melodii „specializate” dupã felul de mâncare servit147)
ºi o tabulhana turceascã, iar în odaia de mâncare se interpreta, de regulã, un
ºir nesfârºit de imnuri bisericeºti.
Cel ce prezida ospãþul trebuia sã-ºi pãstreze mintea limpede. El avea
datoria sã porunceascã producerea „veseliei”, sã o patroneze, dar sã nu se
dedea ei. Cumpãtarea trebuia sã domine purtarea voievodului în multele
ceasuri cât durau ospeþele cu care se încheiau sãrbãtorile religioase ori
cinsteau (în vremurile vechi) o izbândã pe câmpul de bãtaie sau venirea
vreunui sol. Aceastã cumpãtare („mãsura”) urma sã-l îndemne la o abordare
raþionalã a celor douã ipostaze extreme – „întristãciunea” (domnul nu trebuia
sã difuzeze o proastã dispoziþie) ºi „veselia” („Pentr-acéia te învãþ ºi eu, fãtul
mieu, de þ-e voia sã fii unsul lui Dumnezeu, þi se cade toate scopotele ºi
jocurile sã le laºi jos. Cã aºa sã cade domnului sã-ºi veseleascã oºtile ; iar
mintea sã nu þi-o pleci cãtre dânsele, deaca þi-e voia sã fii desãvãrºit ºi
întreg. Ci acéle scopote sã rãsune înaintea ta ºi voia oºtilor tale încã sã o
umpli, ci însã te nevoiaºte sã umpli ºi voia Dumnezeului tãu, carele te-au
unsu”) ºi sã-i asigure – între „pehlivãniile” ºi discursurile ocazionale ce
punctau când ºi când banchetele (mesele de nuntã cu deosebire) – o necesarã
superioritate : „Fãtul mieu, eu am gândit cã aºa sã cade domnului sã ºazã la
masã cu boiarii sãi cei mari ºi cu cei mici. Cându ºade domnul la masã, întâi
pohtéºte trupul lui sã mãnânce ºi sã bea. Apoi pohtéºte ºi veselie multã. Iar
tu, fãtul mieu, sã nu cumva sã-þi slobozeºti mintea de tot spre veselie, cã
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 199

omul în lumea aceasta ºade între viaþã ºi între moarte. Pentr-acéia sã cade
sã te socoteºti foarte bine, sã nu-þi slobozeºti mintea de tot spre veselie, nici
iar spre întristãciune. Cã de te vei întrista foarte, deacii toþi din casa ta ºi
toate slugile tale sã vor întrista ºi sã vor îngrija ; iar de vei vrea sã faci voia
lor ºi sã te veseleºti cu totul, acea veselie fãr’ de mãsurã va mâniia pre
Dumnezeu ºi va osebi sufletul omului de la dânsul. Ci în vrémea acéia, mai
bine sã fie plãcutã veseliia ta lui Dumnezeu, decât oamenilor”.
Judecând dupã spaþiul acordat în cuprinsul capitolului (dacã nu cumva
întinderea este motivatã mai ales de „substanþa” preluatã dintr-o sursã
identificatã), se pare cã inamicul cel mai puternic al echilibrului voievodal,
în vremea meselor fireºte, era beþia. Un duºman vechi al monarhilor se
arãta bãutura, de vreme ce mai toþi autorii de discursuri parenetice s-au
gândit sã o combatã. O dezavueazã ºi Pseudo-Isocrate, ºi Pseudo-Vasile
Macedoneanul (în sfaturile adresate fiului sãu Leon, care va deveni împãratul
Leon al VI-lea Sophos), ºi patriarhul Fotie. „Nu beþii” – suna sfatul scurt, ca
un plesnet de bici, pe care Nicolae Mavrocordat îl dãdea fiului sãu Constantin.
Pericolul beþiei existã (chiar Dimitrie Cantemir insista a-ºi convinge cititorul –
în Descriptio Moldaviae – în legãturã cu cumpãtarea românilor : „Ebrietatem
neque horrent, neque deperiunt [...] Crematum non amant, nisi milites,
reliqui non nisi unicam eamque parvam phyalam ante prandium ebribunt”)
la lungile ospeþe domneºti. Se bea mult vin, pocalele erau cuprinzãtoare,
numãrul „sãnãtãþilor”, însoþite de lovituri de tun ºi de salve de puºcã, era
nesfârºit. Învãþãturile lui Neagoe Basarab nu se gândesc sã instituie o
cenzurã, baricade antialcoolice („Iar slugilor tale le dã sã bea din dãstul ºi
cât vor vrea”), nici nu proiecteazã un voievod abstinent, ci doar unul atent la
„mãsur㔠(mereu recomandata mãsurã) : „ªi tu încã sã bei, ce cu mãsurã, ca
sã poatã birui mintea ta pe vin, iar sã nu biruiascã vinul pre minte ; ºi sã
cunoascã mintea ta pre minþile slugilor tale, iar sã nu cunoascã mintea
slugilor pre mintea ta”.
Starea bahic㠖 pe care Neagoe Basarab o descrie folosind capitolul
O pijanstv× din Umilinþa lui Simeon Monahul (utilizat aproape în între-
gime148) – interzice stãpânirea minþii ºi a trupului, interzice comportarea
raþionalã ºi chiar mântuirea creºtinã : „ªi sã nu-þi îngreunezi trupul cu beþii,
cã mulþi zic : «Bunã iaste bãutura cea multã». Dar cum iaste bunã  ? Cã omul
deacã sã îmbatã, de are ºi minte multã, el o piiarde ; de are mâini vitéze, nici
de un folos nu sânt ; de i-ar fi picioarele répede, nimic nu-i sporescu, ºi de are
limbã dulce ºi vorbitoare frumos, nici de acéia nu poate grãi. Deci cum nu
iaste rea beþia, când toate mãdularele omului nici de un folos nu sânt
trupului sãu ? Dar lui Dumnezeu ºi oamenilor cum va putea sã facã vreun
lucru de treabã ? Încã º-altã rãutate izvoraºte ºi iase de la beþie, cã omul
beþiv întâi trupul ºi-l bolnãvéºte ºi-ºi sãrãcéºte casa ºi-ºi piiarde mintea.
Deacii, deacã-ºi piiarde mintea, el îºi piiarde ºi sufletul. Sau iani sã vedem
cu beþiia, ce lucru de folos am fãcut sau am dobândit, fãr’ decât ne-am
bolnãvit trupurile, ºi ne-am sãrãcit casele ºi ne-am pierdut mintea ! Deacii
deaca ne-am pierdut mintea, noi am dãzlupit ºi pre Dumnezeu de la noi.
ªi cel ce iubéºte bãutura multã, acela nu sã va chema urmãtoriu lui Hristos,
200 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ci va fi chemat ca un dobitoc. Pentr-acéia, fãtul mieu, mai bine iaste sã

iubeºti bãutura cea multã ºi sã te chemi dobitoc, au mai bine iaste sã te
chemi urmãtoriu lui Hristos ?”
Euforia alcoolicã deformeazã deciziile de orice fel („La beþie pre nimeni sã
nu dãrueºti, mãcar de þe-ar fi sluga cât de dragã. Sau de veþi avea vreo
mânie pre cineva de la trezvie, tu sã nu o arãþi pre sluga ta la beþie ºi sã-l
urgiseºti”) ºi duce tocmai la pierderea acelei autoritãþi pe care Învãþãturile…
o recomandau cu insistenþã : „Dreptu acéia-þi zic : sã nu dãrueºti pre nimeni
la beþie, pentru cã una-þi vei piiarde den avuþie, alta-þi vei pune nume rãu.
Cã vor zice aºa : «Blâm acum la cel domn neharnic, cã iaste beat, deci pânã
iaste treaz el nu va sã ne dãruiascã, iar deacã sã îmbatã, el îºi piiarde mintea
ºi nu ºtie cui ce dã» iatã cã sântu 2 rãutãþi : cã întâi îþi pierzi din avuþia ta,
iar a doao tu-þi dobândeºti ºi nume de hulㅔ
Ca ºi în alte locuri în carte, ºi în acest capitol pildele scoase din Biblie (despre
Noe, despre Lot, despre Samson – parabolã cu o altã semnificaþie149 –, despre
Holofern ºi despre Irod) întãresc „învãþãturile” ºi se asociazã firesc cu „îndrumãrile
duhovniceºti”150.
 Interdicþiile Bisericii

Pastorala Bisericii ortodoxe româneºti, în Veacul de Mijloc, în legãturã cu

perioadele ºi zilele de abstinenþã era limpede. Repetare, pe mãsura putinþelor
omeneºti, a patimilor îndurate de Iisus Hristos, postul constituia un mijloc
obligatoriu de purificare. Importanþa postului în viaþa creºtinului era reliefatã
de mitropolitul Varlaam al Moldovei în cea de-a patra cazanie (La Dumeneca
lâsatului brândzei. Evanghelia din Mathei în ºaptesprâdzeace capete) din a
sa Carte româneascã de învãþãturã (1643) : „Pentr-acea în toatã vremea
iaste bun ºi de treabã postul, cum dzice velichi Vasilie, iarî mai vãrtos
într-acéste dzile a postului celui mare pentru sã ne gãtãm ºi sã ne curãþãm
cãtrî dziua învierei a Domnului nostru lui Iisus Hristos, omorându-ne ºi noi
trupurile cu postul cãtrî muncile ºi cãtrã moartea Svenþiei Sale ºi dãnd a
dzécea din tot anul cãte o dzi din dzéce dzile, dupî giuruinþa lui Pavel apostol,
ce dzice cã, de vom râbda cu nus, adecã cu Hristos, cu nus ne vom ºi pro-
slãvi…”151. Folosind, peste câteva decenii, acelaºi prilej ºi – în bunã mãsur㠖
aceiaºi topoi, dar mãrind numãrul „autoritãþilor” invocate, Antim Ivireanul
apasã asupra participãrii abstinenþei la lungul ºi complicatul proces al mân-
tuirii. Iatã-l pe înaltul ierarh rigorist spunând, între altele, în al sãu Cuvânt
de învãþãturã la Dumineca lãsatului sec de brânzã, rostit – verosimil – în
catedrala mitropolitanã sau în biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureºti :

„A dooa, trebuiaºte sã postim, pentru cã postul acesta iaste zeciuiala anului

ºi l-au arãtat singur Hristos ; cã sfinþiia-sa încã au postit 40 de zile ºi 40 de nopþi,
precum se véde la Luca în 4 capete, care post trebuiaºte sã-l facem, cu rugãciuni.
Cã precum nu sânt dulci bucatele fãr’de sare, aºa nici postul fãr’de rugãciune.
Zice sfântul Vasilie, la cartea lui cea dintâi, la al doilea cuvânt ce vorovéºte
pentru post, cum cã sânt la fieºcare beséricã îngeri de scriu pre cei ce postesc. Ci sã
cãutãm ºi noi sã nu ne pãgubim de scrierea îngerului, pentru puþinicã dulceaþã
a mâncãrii.
Aºijderea ºi sfântul Grigorie zice la a dooa carte, la încéperea postului, cum
cã postul iaste pace de obºte al sufletului ºi al trupului, traiu fãr’ de turburare,
petrecanie cu bunã tocmire, viaþã ce veseléºte pre Dumnezeu ºi întristeazã pre
vrãjmaºul ; cã precum sânt pãzitori, celor ce postesc, sfinþii îngeri ºi-i feresc de
toate primejdiile, aºa sânt ºi celor ce nu postesc, pãzitori, dracii ºi-i îndeamnã la
multe pãcate.
Deci, pentru aceasta trebuie sã ne postim, pentru ca sã nu avem pãrtãºie cu
diavolul ; cã nu s-au fãcut nimeni învãþat sau înþelept, din cei ce s-au rãsfãþat în
mâncãri, nici din cei ce au alergat la veselii s-au fãcut ucenic bunãtãþilor, nici
iubitoriul de rãsfãþãciuni, sfânt ; nice cel [ce] vieþuieºte trupéºte, pãrtaº
împãrãþiei ceriului”152.
202 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Zeciuiala” de care pomenea Antim („a dzécea din tot anul cãte o dzi din
dzéce dzile” – Varlaam) convoca în fapt mai mult de douã sute de zile dintr-un
an (cam treizeci de sãptãmâni, douã treimi din întreaga duratã a anului) de
restricþii alimentare (ºi nu numai). Anton Maria del Chiaro îi descrie, undeva
în cartea sa, cititorului italian (catolic, ale cãrui zile de abstinenþã, adunate,
însumau 166 pe an) posturile pe care le þin românii  :

„Ei þin patru posturi mari pe an, ºi acestea nu numai în ceea ce priveºte
mâncarea, dar ºi abstinenþa.
Postul mare se cheamã în româneºte «paresima» ºi e de 40 de zile [...]
Al doilea, care este cel al Sfântului Petru, nu are numãr fix de zile, ºi cauza
este cã ei îl încep în ziua de dupã Duminica Sfintei Treimi (când la ei se celebreazã
sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor – Moºii), astfel cã sus-zisul post al Sf. Petru este
mai lung sau mai scurt dupã cum Paºtele cad mai devreme sau mai târziu. [...] În
acest post ei pot mânca peºte, afarã de miercuri ºi de vineri, ºi doar dacã Sf. Ioan
Botezãtorul (24 iunie) nu cade în una din aceste zile.
Al treilea post este cel al Adormirii Preacuratei ºi dureazã 14 zile : nu se
mãnâncã peºte decât în ziua Schimbãrii la Faþã a Domnului (6 august) [...]
În sfârºit, al patrulea post este cel al Crãciunului, care dureazã 40 de zile : se
mãnâncã peºte cu excepþia zilelor de miercuri ºi vineri, cu excepþia sãrbãtorilor
de Sf. Nicolae (6 decembrie) ºi Sf. Spiridon (12 decembrie), dacã se întâmplã sã
cadã într-una din aceste zile.
În ajunul Crãciunului ºi al Bobotezei ei þin post, care în limba românã se
numeºte «ajun», ºi mãnâncã doar o datã pe zi, târziu, dar nu peºte. De asemenea,
mai au douã zile în care (dacã nu cad într-o zi de sâmbãtã sau duminicã) se abþin
ºi de la peºte cu sânge, adicã la 29 august, sãrbãtoarea Tãierii Capului Sf. Ioan
Botezãtorul, ºi la 14 septembrie, când se sãrbãtoreºte Înãlþarea Sfintei Cruci.
De altfel, ei au multe zile privilegiate (harþi) când consumã carne, care nu
sunt comune cu ale catolicilor noºtri [...] Deci Grecii, ºi prin urmare ºi Românii,
consumã carne unsprezece zile consecutive, adicã din ziua Crãciunului pânã în
ajunul Bobotezei exclusiv, ºi tot atâtea zile într-a treia sãptãmânã din pãresimi.
În plus, toatã sãptãmâna Paºtilor ºi a Rusaliilor. Este totuºi adevãrat cã în
ultima sãptãmânã a Carnavalului (cârnelegi), începând de luni, nu consumã
carne, ci numai ouã ºi verdeþuri, ºi aceasta pânã în ultima searã a duminicii
urmãtoare, care e la ei ultima zi din Carnaval.
Reþin ca un lucru cert pentru ca fiecare sã fie bine informat, cã cine þine ritul
Bisericii rãsãritene consumã carne sâmbãta, respectând abstinenþa miercurea ºi
vinerea. Toate sus-zisele zile de abstinenþã ºi de dispensã sunt comune cu cele
ale cãlugãrilor, cu singura diferenþã cã aceºtia nu mãnâncã niciodatã carne decât
în caz de boalã grea.”153.

Sã notãm cã uneori ºi lunea era zi de abstinenþã. O spune Dimitrie

Cantemir : „Sunt unii care, stãpâniþi de o prea mare superstiþie, nu se
hrãnesc cu carne nici lunea…” Aceiaºi excesivi „þin ºi alte posturi [aliaque
sibi ieiunia], de pildã ale Sfinþilor Atanasie, Grigore ºi Dumitru, ba unele
femei, chiar dacã nu îmbracã haina monahalã, totuºi printr-o juruinþã de
bunãvoie nu se ating de carne toatã viaþa”154.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 203

Strãinii au remarcat asprimea postului þinut de români (Niccolò Barsi, de

pildã : „De Paºte iau puþinã anafurã ºi cei ce iau aceastã anafurã au postit
postul de patruzeci de zile mai înainte, în care timp nu mãnâncã altceva
decât pâine ºi legume, fãrã untdelemn, nu mãnâncã nici peºte, ci numai icre
ºi spun cã morunul ºi icrele nu sunt peºte. Mãnâncã sâmbãta carne dupã
obiceiul grecesc ºi în vinerea de dupã Paºte ºi urmeazã astfel timp de câteva
sãptãmâni, dar apoi postesc ºi vinerea ºi nu mãnâncã decât peºte”155) ºi le-au
lãudat osârdia cu care respectã aceste reguli impuse de Bisericã.
Franco Sivori, secretarul italian al voievodului Petru Cercel, nota la
sfârºitul secolului al XVI-lea cã românii (el îi avea în vedere pe cei din Þara
Româneasc㠖 distingere ce nu trebuie trecutã cu vederea) „sunt foarte
grijulii cu posturile mici ºi mari, astfel cã s-ar lãsa mai bine sã moarã decât
sã calce o zi de post, chiar dacã ar fi siliþi la acest lucru ºi de foame, ºi de boli
necruþãtoare”156. Opinia dureazã, dovadã cã realitatea nu se schimba. Marco
Bandini, cãlãtor într-o Moldovã a lui Vasile Lupu, era de aceeaºi pãrere.
La fel Erasmus von Weismantel, ofiþer al regelui suedez Carol al XII-lea,
vãzuse – la începutul veacului al XVIII-lea – cã moldovenii „postesc foarte
mult ºi aspru [...] îndeobºte miercurea ºi vinerea”, unii dintre ei „mai postesc
ºi lunea”157. Spre jumãtatea secolului al XVIII-lea, pe la 1742, minoritul
conventual Giovanni Bartolomeo Frontali, misionar în Moldova al Congregaþiei
de Propaganda Fide, fãcea o strânsã legãturã între respectarea postului ºi
ortodoxie – „cãci într-aceasta constã credinþa lor, þinerea posturilor fiind mai
presus decât orice dogmã creºtin㔠–, afirmând – la fel ca Sivori în urmã cu
un secol ºi jumãtate – cã, între post ºi moartea pricinuitã de vreo boalã
agravatã prin abstinenþã, românii (cu excepþia unor boieri) o preferã pe cea
de-a doua158. Câteva decenii dupã aceea, diplomatul austriac I.St. Raicevich,
care, pânã sã fie – dupã 1783 – consul al Austriei, funcþionase ca secretar al
lui Alexandru Ipsilanti pentru limbile europene ºi fusese ºi profesor al
copiilor aceluia, consemneazã însemnãtatea postului în cadrul codului alimentar
al românilor ortodocºi : „Punctul principal, ºi acela care caracterizeazã cel
mai bine religia lor, este de a respecta în cursul anului patru posturi foarte
aspre în ce priveºte calitatea, dar nu cantitatea alimentelor, ºi sã ajuneze
douã zile pe sãptãmânã”159.
O singurã voce discordantã în acest „cor al lãudãtorilor” – cea a diaconului
Paul de Alep, pentru care aderenþa pur declarativã a moldovenilor (cãci, zice
el, „cât despre Þara Româneascã, Domnul sã le dea viaþã locuitorilor ei
pentru evlavia ºi cumpãtarea lor !”) la creºtinism ar fi doveditã, între altele,
ºi de ignorarea posturilor. Doar „Curtea” ºi „clasele de sus”, crede sirianul,
pãzesc aceastã restricþie bisericeascã. Ceilalþi o trateazã cu o nepãsare pãgâ-
neascã : „Cât despre oamenii þãrii, ei nici nu postesc, nici nu se roagã, nu au
nici [un fel de] religie ; sunt creºtini doar cu numele. Preoþii lor sunt cei
dintâi care îºi încep ziua la crâºmã. E ceea ce am vãzut în þara Moldovei”160.
Bandini ºi Weismantel, citaþi mai sus, erau de altã pãrere. ªi Cantemir,
grijuliu de obicei sã fie exagerat de obiectiv (spre a nu fi învinuit de defor-
mãrile provocate de „dulcis amor patriae”), declarã cã moldovenii se împacã
bine cu abstinenþa : „Praeter Mercurii et Veneris diem, quarter per annum
204 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

statis temporibus ieiunant, in magna autem quadragesima et in primis

diebus Augusti, Beatae Mariae virgini dicatis, etiam a piscibus abstinent”161.
Privite din interior, lucrurile se prezintã puþin altfel. Recomandãrile
Bisericii privind reþinerea alimentarã (efort ce trebuie deprins prin educare) –
„Pentru aceasta darã, tot omul credincios ºi iubitoriu de Dumnezeu, cu
bucurie ºi cu veselie sã vie la zilele céle de post, pentru cãci nici unul din cei
triºti nu iaste viteaz la începutul strãdaniei. Nu te face trist ca copiii ce-i duc
la ºcoalã ; nu rãpºti împotriva zilelor celor curate ; nu cerca sfârºitul sãptãmânii,
ca sfârºitul ernii venirea verii  ; nu pohti sâmbãta pentru beþii, ca ºi jidovii ;
nu numãra zilele postului, precum aºteaptã argatul cel rãu plata simbriei ;
nu te întrista cãci nu fumegã cuhnia ta, sau bucãtariul cãci n-au stãtut lângã
foc162” – nu stârneau, se pare, o aderenþã unanimã. Directorii de conºtiinþe,
Antim de pildã, erau vehemenþi în a izola aceste comportamente deviante :
„Mã ruºinez a spune de posomorârea celor mâncãcioº, în ce chip se tânguesc
în zilele céle de post ; cascã adése, sã culcã puþin ºi iarã sã scoalã  ; dorm în
silã ºi silesc sã treacã zilele ºi sã nu le priceapã. Sã îngreuiazã asupra
soarelui, cãci zãboveºte a înopta ; numesc zilele postului mai mari decât
célialalte ; sã fac cum cã au durére la stomah ºi ameþeli la cap ºi stricãciune
obiciaiului lor, carele nu sânt sémne ale postului, ci ale nesaþiului. Cu nepohtã
sã duc la masã ; rãpºesc asupra vérzelor, înjurã legumele zicând : «în zadar
s-au adus în lume». Sã fac ºi cunoscãtori de firi ; iubitorii de mâncãri beau apa
fãr’ de rãsuflare, ca când ar fi luat de la doftor vreo bãuturã fãr’ de dulceaþã
de vindecare. ªi cei mai mulþi meºterºuguesc bãutura, mângâindu-º pofta
lor unii cu bragã, alþii cu bére, alþii cu ºerbet, alþii cu livej, alþii cu mied”163.
Curtea nu putea – prin poziþie – decât sã adopte o atitudine exemplarã în
privinþa posturilor. Am vãzut mai sus cã Paul de Alep opunea Curtea Moldovei,
exemplarã în privinþa abstinenþei, ireligiozitãþii unei þãri refractare. Codul
alimentar aulic includea privaþiunile perioadelor de post, le promova adap-
tându-ºi meniurile banchetelor. N-au lipsit, fireºte, nici deraierile de la
regulã. Nu mã gândesc la gesturile de frondã anticreºtinã fãcute de un Iliaº
Rareº aflat în preajma renegãrii ; nici la situaþiile excepþionale, când o regulã
era ignoratã sub o motivaþie acceptabilã, chiar dacã, în exemplul ce urmeazã,
uºor paradoxalã (în tabãra ruseascã a lui Petru cel Mare, boierii Moldovei ºi
Dimitrie Cantemir au participat – ne spune Ion Neculce – la un banchet :
„ªi era într-o miercuri în post, ºi au mâncat toþi carne, pentru liubovul
împãratului creºtinescu”). Aº evoca, însã, „cazul Ion Vodã cel Cumplit”
(al cãrui chip tablourile votive nu ni-l restituie, fiindcã nu a ctitorit biserici –
nu a avut timp ! –, aºa cum nu þinea nici posturile), cel ce îl înfiora pe
cãlugãrul Azarie (dator sã scrie despre el), autor al unor „fapte fãrã cale ºi
necuviincioase”, lacom, crud, ireverenþios faþã de sfintele imagini ºi nepãsãtor
faþã de restricþiile impuse de dogmã, cãci s-a însurat în postul cel mare (iar
Biserica poruncea o abstinenþã totalã…) ; sau comportarea lui Dumitraºcu-
-vodã Cantacuzino (denunþatã de acelaºi Neculce), asupra cãreia traiul înde-
lungat la Stanbul lãsase urme  : „Carne în toate posturile cu turcii depreunã
mânca”.
ªirul „meselor oficiale”, organizate la Curþile domneºti de la Bucureºti ºi
de la Iaºi, urmãrea un „grafic” fixat de protocol ºi în zilele de post. În ajunul
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 205

perioadelor de abstinenþã se puneau la cale ospeþe ce aveau uneori – este de

pãrere Del Chiaro – dimensiunea carnavalurilor, începerea posturilor mari
era precedatã de o „sãptãmânã a untului”, când toate bucatele se pregãteau
cu unt, care era un fel de pansament gastric164. Vasile Lupu l-a ospãtat
într-un rând pe patriarhul Macarie al Antiohiei doar cu bucate de post.
Diaconul Paul de Alep, atent, reproduce meniul : „Ne-am aºezat apoi la masã.
Nu era decât bob fiert în apã ºi mazãre sau fasole fiartã, fãrã ulei, care
semãna cu mãzãrichea, ºi varzã pãstratã în saramurã [murat㠖 nota ed.]
pentru tot anul, ºi nimic altceva. Dupã cum am spus, ei nu întrebuinþeazã
nici vin, nici ulei, afarã de sâmbãta ºi duminica, dar ei beau must de mere.
Iar pentru noi domnul a pus sã ni se dea [în zilele de] miercuri ºi vineri din
post ºi în timpul acestei prime sãptãmâni, bere ºi mied, cãci în toatã aceastã
þarã nimeni nu bea apã goalã, afarã doar de câþiva”165. Probabil, însã, cã din
când în când, ospeþele domneºti din zilele ori din sãptãmânile de post îºi
îngãduiau mici „lejeritãþi”, îndemnându-i pe participanþi sã fãptuiasc㠄pãcate
uºoare”, aproape inocente, lesne de declarat – zice Antim într-o didahie,
atrãgându-le atenþia pãcãtoºilor cã ascund agravant „înfruptãrile” figurate –
„Carnea ºi munca fratelui nostru, creºtinul” – confesorului : „[...] ci spunem
cum c-am mâncat la masa domneascã, miercurea ºi vinerea, péºte ºi în post
raci ºi untdelemn, ºi am bãut vin”166. Într-adevãr, melcii, peºtele, stridiile ºi
racii erau mâncãruri de post167. Melcii fuseserã acceptaþi de curând – în
timpul lui Brâncoveanu, zice Del Chiaro –, intraserã în consum ºi erau
mâncaþi de români (altfel reticenþi – constatã italianul – în faþa broaºtelor ºi
a þestoaselor) „cu atâta plãcere (mai ales în postul Paºtilor), încât la Târgoviºte
sunt trimiºi soldaþi în grãdina pãrinþilor franciscani sã caute melci pentru
bucãtãria domnului”168.
 În palatul domnesc de la Iaºi,
Vodã putea lua masa în câteva încãperi

Destule lucruri nu le-au plãcut la noi cãlãtorilor strãini pe care i-au

purtat paºii prin Þãrile Române. Dar, dacã priveau cu ochi critici, necruþãtori
uneori, aºezãrile „urbane” în care domnea neorânduiala, satele mizere ori
drumurile de nestrãbãtut, tonul relatãrilor lor se îndulcea considerabil atunci
când venea vorba de vreun ospãþ la Curtea domneascã.
Sunt nepreþuite informaþiile pe care aceºti musafiri ai Curþilor de la Iaºi,
Târgoviºte ori Bucureºti ni le-au lãsat despre banchetele domneºti, formã
predilectã de manifestare a unei ospitalitãþi ostentative, monarhice (ºi acte
publice prin excelenþã), menite sã reprezinte ºi sã impresioneze. Ei, aceºti
cãlãtori, oameni politici, diplomaþi, ierarhi ai Bisericii sau misionari, au
participat la lungile festinuri (organizate adesea în cinstea lor), s-au aflat în
centrul atenþiei ºi au privit aceste „manifestãri” cu un ochi atent. De la ei
ºtim multe amãnunte aflate în legãturã cu aºezarea mesenilor – atunci când
banchetul era dat în onoarea unui sol ºi a însoþitorilor sãi – ºi cu desfãºurarea
secvenþelor ce compuneau, în fapt, un lung ºi complicat ceremonial. Un oaspete
german, diplomatul Paul Strassburg, cel atât de atent ºi la felul cum arãtau
încãperile palatului voievodal, onorat cu un ospãþ la Curtea lui Leon Vodã,
îºi aminteºte :
„Dupã ce s-a sfârºit convorbirea ºi au avut loc negocierile au rãsunat cornurile
ºi trâmbiþele cu mare zgomot pentru a se începe prânzul. Partea din dreapta a
mesei mi-a fost datã mie ºi însoþitorilor mei [cinstire în manierã apusean㠖 nota
mea, D.H.M.], iar cea din stânga, domnului ºi oamenilor sãi. Înaintea domnului
erau vase de argint, la mijloc vase de ceramicã îngrijit lucrate ºi smãlþuite iar la
capãt, talere ºi blide de lemn. Bucatele nu se ridicau în tot timpul prânzului ºi
mai multe ceasuri în ºir se tot puneau felurile unele peste altele, încât s-au
înãlþat, cu încetul, într-o grãmadã ca o movilã. Vinurile erau foarte bune la gust
ºi de soi foarte ales ºi închinând des cu paharul, convorbirea dintre oaspeþi
ajungea tot mai prietenoasã ºi mai liberã. În sfârºit, când domnul, ridicând o
mare cupã a închinat pentru sãnãtatea ºi biruinþa Maiestãþii sale, s-au descãrcat
câteva catapulte ºi tunuri de aramã cu atâta rãsunet, încât se cutremura clãdirea
dãrãpãnatã ºi chiar vasele de pe masã se ciocneau între ele. Marii dregãtori ºi
boierii Þãrii Româneºti, de câte ori închinau cu paharele pentru sãnãtatea ºi
propãºirea domnului lor, dupã îndatorirea lor, de atâtea ori îngenuncheau pe
rând ºi astfel goleau paharul în genunchi. În asemenea desfãtãri s-au prelungit
cuvântãrile ºi bãutura pânã noaptea, când fiecare s-a întors la locuinþa sa”169.

Rezident într-un palat ºubrezit de vreme ºi de neîngrijire ºi aranjând

vesela în funcþie de importanþa mesenilor (deºi practica aceasta exista ºi se
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 207

conserva, ºi la masã, o ierarhie ; ambasadorul suedez Clas Brorsson Ralamb,

primit de voievodul Constantin ªerban la Târgoviºte, îºi aminteºte cã talerele
din care au fost serviþi el ºi membrii suitei sale erau din argint, celorlalþi
fiindu-le rezervate farfurii de cositor), Leon Vodã pare a nu fi citit pânã la
capãt sfaturile prin care Neagoe Basarab îl învãþa pe Theodosie sã facã din
banchetul oferit unui sol o demonstraþie de opulenþã. Masa, cu rostul ei în
ºirul ceremoniilor de primire a ambasadorilor, prilej ºi de negocieri purtate
cu grijã (cãci vinul le putea deturna : „Pentr-acéia sã nu te îndémne inima,
fiind beat, sã grãieºti cãtrã sol niscare cuvinte dãºarte, ci céle ce ai cugetat
la trezvie, acélea sã ºi vorbeºti. Iar înþelepciunea ºi vitejia de la beþie sã nu
o crezi, mãcar de þe-ar pãrea cã sânt cât de bine tocmite ; cã cuvintele de la
beþie stricã céle ce ai cugetat la trezvie”) ºi de etalare a inteligenþei, trebuie
sã se transforme într-un complex de influenþare ºi manipulare : „Iar ei
[sfetnicii – nota mea, D.H.M.] deaca vor zice : «Ba, doamne, mai înainte sã
cade sã-l ospãtezi bine ºi frumos, dupã acéia îi vei da rãspunsul ºi-l vei
dãrui», deacii voi, iubiþii miei, vã tocmiþi pãharnici, scoateþi pãharã de argint
frumoase ºi siliþi sã aºãzaþi toate frumos ca sã sã mire ºi solul de acea
podoabã ºi rânduiialã bunã, care sã nu o fie vãzut el la stãpânã-sãu niciodatã,
ci sã laude pretutindenea ce au vãzut ºi sã povesteascã. Pentru cã ºi aceasta
iaste o cinste a domnului aleasã ºi lãudatã. Aºijderea ºi masã sã gãteºti
frumoasã ºi sã faci multe feliuri de bucate ºi sã aducã tot pe rând, unile
dupre altele. ªi bãuturi sã scoþi de unde vei avea mai bune ºi mai dulci”170.
Altfel, în relatarea lui Strassburg sunt prezentate mai toate elementele
care pot recompune imaginea unui ospãþ voievodal. În zilele de Crãciun,
de Boboteazã ºi de Paºti (când, dupã pãrerea secretarului De la Croix,
se organizau la Curtea domneascã a Þãrii Româneºti banchete oficiale ;
diaconul Paul de Alep, care trecuse prin Muntenia înaintea secretarului
stanbuliot, adaugã pe aceastã listã ºi Anul Nou [când ospeþele se încheiau cu
faimoasele plãcinte cu rãvaºe ori cu bani], adicã sãrbãtoarea de Sf. Vasile,
cãci, în vremea aceea, anul începea la 1 septembrie, dar cu siguranþã cã mai
erau cinstite în acest fel ºi alte sãrbãtori, de vreme ce Francesco Vincenti, un
italian ce venise în Þara Româneascã împreunã cu Petru Cercel, vorbeºte de
un ospãþ dat la Curte de Sf. Nicolae, la care au participat patruzeci de
persoane), dupã slujbã, când la Curte erau primiþi soli ori înalþi ierarhi ai
Rãsãritului Ortodox, când Aula voievodalã gãzduia nunþi sau cu alte multe
prilejuri (cãci, am zis ºi mai sus, ospãþul era forma predilectã aulicã a
exerciþiului alimentar) – ale odraslelor domneºti ori ale unor fii de boieri –,
în spãtãrie (de regulã), în „divanul cel mare”, sau în altã salã de recepþie din
palat se întindea o masã lungã (care „seamãnã cu acelea din trapezele
cãlugãrilor” – observa Del Chiaro) încadratã de douã bãnci cu spãtar, în
stânga ºi în dreapta, acoperite cu postav roºu (culoare princiarã).
O pânzã albã dintr-o þesãturã finã de bumbac, brodatã uneori (din care
erau fãcute ºi ºervetele ; drept ºervete dregãtorii care serveau la masã se
foloseau de bucãþi de tafta roºie) acoperea întreaga masã. Când ºervetele nu
ajungeau pentru toþi comesenii – constatã Del Chiaro, invitat la un banchet
dat de un mare boier, probabil de stolnicul Constantin Cantacuzino – „se
208 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

foloseºte un fel de faþã de masã de o lãþime ceva mai micã de un braþ, care
cuprinde masa de jur împrejur ºi cu care se acoperã de obicei toate tacâmurile
ºi farfuriile, fiecare din comeseni îºi prinde o bucatã de ea la brâu”171.
La Curtea lui Brâncoveanu – mãrturisesc foile de zestre ale fiicelor ºi fiilor
voievodului – se întrebuinþau ºervete cu flori de mãtase sau de fir, „mahrame
de mâini cu flori de fir” (una chiar „cu flori de fir de Þarigrad”), feþe de masã
„de þar㔠ori „leºeºti”. Pe masã strãlucea argintãria scumpã (pentru a cãrei
curãþire ºi lustruire o Carte de bucate din epoca brâncoveneascã dãdea mai
multe sfaturi), comandatã din Transilvania sau adusã de la Augsburg,
Nürnberg ºi Breslau : talere (nu fuseserã înlãturate nici cele de cositor),
tipsii – unele „cu flori, de poame”, adicã pentru fructe (cositorul ºi arama
erau folosite ºi pentru tipsii), tãvi mari de argint sau de aur, pocale de argint
cu picior, pahare mici, fãrã picior, „lucrãturã nemþeasc㔠(fãcutã adicã la
Sibiu sau la Braºov ori importate de la Augsburg), pahare ºi talere chiar de
aur (precum cele pãstrate în tezaurul lui Ieremia Movilã sau ca, mai înainte
cu câteva decenii, cupele aurite pe care Mircea Ciobanul ºi Chiajna, soþia lui,
le procurau din Ardeal, prin negustorii braºoveni, împreunã cu alte obiecte
din argint, apã de trandafiri, stofe scumpe, pãlãrii ºi mãnuºi), „nãstrape” de
argint (precum acelea pe care Petru ªchiopul le-a dus cu el în Tirol), solniþe
de aur sau de argint, „talere de argint în cornuri poleite”. Brâncoveanu le
dãdea de zestre fiicelor lui linguri, linguriþe, cuþite ºi furculiþe de argint sau
de aur. „Existenþa furculiþelor plaseazã Curtea lui Brâncoveanu pe un picior
de superioritate faþã de contemporanul sãu, Ludovic al XIV-lea, care refuza
sã se serveascã de acest instrument ºi prefera degetele pentru tocãniþa de
pasãre, în timp ce alþii utilizau doar lingura ºi cuþitul” 172. Furculiþe (ca ºi
pocale de cristal ori ceºti de porþelan) vãzuse Paul de Alep, cu câteva decenii
mai înainte, la ospeþele date de Vasile Lupu (ale cãrui linguri – s-a pãstrat
un set complet pentru 24 de persoane – aveau imprimatã pe ele stema
domneascã) : „apoi [domnul] lua o furculiþã ºi amesteca conþinutul pe taler,
mânca din el…”173. În materie de tacâmuri, mesenii mai puteau admira ºi
folosi linguri mari fãcute din sidef, din aur, bãtut cu nestemate sau din aur
curat. Când, în 1697, a mãritat-o pe fiica sa, Ilinca, cu Scarlat Mavrocordat,
fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Brâncoveanu a cumpãrat de la
sticlarul ceh Georg Franz Kreybich pahare de 200 de taleri. Poftit la masa de
nuntã (el credea cã se însoarã Constantin, fiul cel mare al lui Vodã), meºterul
a mai dãruit ºi el niºte pahare („un mic dar de pahare”). Pe masã se mai
aflau podoabe utile (sfeºnice bãtute din argint ori din aramã) ºi felurite
figurine ce înveseleau ochiul (în deja evocatul inventar rãmas de la Petru
ªchiopul apar ºoimi, cerbi, boi, corãbii de argint sau de aur  ; Brâncoveanu
avea ºi el asemenea alcãtuiri ornamentale). Lângã tot acest inventar complicat
trebuie sã aºezãm lighenele de argint folosite pentru spãlatul mâinilor înainte
(„Când s-a aºezat [domnul] – scrie De la Croix – i se dã sã se spele pe mâini
ºi apoi la toþi cei ce stau la masã cu el…”) ºi dupã mâncare (igiena corporalã
nu era ignoratã, dupã masã erau clãtite ºi bãrbile) cu o apã bine mirositoare
(de trandafiri, de regulã), þinutã într-un „ghiuluptan” ºi turnatã dintr-un
ibric de aur sau de argint, ºi „buhurdanul” (ºi el din argint, uneori poleit ca
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 209

ºi „ghiuluptanul”), adicã un vas în care ardeau mirodeniile menite, ca ºi în

camerele ale cãror ferestre nu se deschideau, sã împrospãteze aerul.
Dota, primitã de soþie la mãritiº sau adusã de vreo norã, participa subs-
tanþial la aranjarea ºi utilarea meselor pentru ospeþele domneºti. Domniþa
Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu, cãsãtoritã în anul 1700 cu vel
cãmãraºul Iordache Creþulescu (ctitori, amândoi, ai bisericii Creþulescu din
Bucureºti), a primit la nuntã tot ce era trebuincios pentru organizarea unui
banchet. Foaia de zestre (mi-aº fi putut culege exemplele ºi din textul ce
specifica averea Stancãi, fiica mai mare a lui Constantin Brâncoveanu, care,
cãsãtoritã cu beizadea Radu Iliaº, era o Doamnã in spe…), alcãtuitã în 1700,
cuprindea la „capitolul” Rânduiala mesei : „6 mese leºeºti ºi de þarã. 5 peºchire
de þarã. 12 ºervete cu flori de fir. 36 de ºervete cusute cu mãtase ºi altele cu
colþi. 4 mãhrãmi de mâini, una cu flori de fir ºi 3 cu flori de mãtase ºi cu fir.
1 masã de dulceþ, peste tot cu flori de fir. 12 tipsii de argint mari. 12 tipsii de
argint cu flori, de poame. 12 talere de argint. 6 talere de argint în cornuri,
poleite peste tot. 1 toc cu 12 cuþite, 12 furculiþe, 12 linguri de argint. 24 tipsii
de cositori. 24 tipsii de aramã. 24 talere de cositori. 4 coboace de argint.
1 solniþã de argint. 1 lighean, un ibric de argint. 2 sfeºnice de argint cu o
mucare. 1 ghiuluptan, un buhurdan de argint. 1 lighean, un ibric de aramã,
poleite. Aceste toate za taleri 2 600”174.
Dinspre capãtul ei „de onoare” masa era dominatã, diriguitã (Paul de
Alep ne spune cã Vasile Lupu „aviza” felurile de mâncare, refuzându-le pe
cele nereuºite – „Dacã domnul nu-l voia ºi ridica ochii, atunci bucãtarul se
ducea sã-l punã sub masã”) ºi supravegheatã (în cel mai deplin înþeles al
cuvântului, cãci ospãþul – spun mentaliºtii francezi – era un proces de
deschidere a „privatului” cãtre „public”) de voievodul aºezat pe un scaun – ce
putea fi înãlþat pe un mic podium, dacã acesta nu era cumva chiar piedestalul
tronului – cu alurã monarhicã (al lui Vasile Lupu era capitonat cu catifea
roºie ºi avea „cuie de argint”). Vodã îºi avea la început blidele pe masa
comunã, iar mai târziu, ne spune De la Croix, mânca singur, „la o mãsuþã
pusã la capãtul celei lungi” ºi mult înãlþatã (Lescalopier), servit de postelnic
ºi înconjurat de icioglani ºi de copii de casã.
Oaspeþii (aleºi de voievod ; unora dintre curteni li se putea întâmpla sã fie
trimiºi sã mãnânce pe la casele lor) erau invitaþi în sala de mâncare (unde
primul fel îi aºtepta pe masã în talere acoperite) de puternicele acorduri ale
muzicilor. Câteva orchestre, între care neapãrat ºi o meterhanea turceascã,
întovãrãºeau, din curte, ospãþul. Funcþia lor era însemnatã, cãci instru-
mentele muzicale – felurite – intrau în funcþie (zice Paul de Alep despre un
banchet din Târgoviºtea lui Matei Basarab), propunând chiar refrene „specia-
lizate”, atunci când se schimbau felurile de mâncare („Când se aduceau
farfuriile cu bucate de la bucãtãrie, în sala de mâncare situatã sus, se bãteau
tobele, tamburinele, se cânta din fluiere, se sunau trâmbiþele, iar muzica le
întovãrãºea” ; mai înainte cu aproape o jumãtate de secol, un sol venit la
Târgoviºte, la Radu ªerban, sublinia circumstanþele cu totul deosebite ale
unui ospãþ voievodal : „Banchetul nu a avut nici un lucru care sã nu fie
regesc ºi de prim rang. Se aflau acolo un mare numãr de boieri de frunte ºi
210 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sfetnici ; se auzeau din toate pãrþile nu numai îmbieri, ci ºi descãrcãri de

tunuri ºi puºti, sunete de tobe, tambure, trâmbiþe ºi buciume ; se vedeau
focuri ºi de bucurie ºi de artificii…”) ori când trebuiau punctate, împreunã
cu salve de tun ºi de puºcã, toasturile („Când s-a terminat salva – îºi amintea
Del Chiaro –, cântã toate instrumentele, adicã trâmbiþe, tobe, timpane, flaute
ºi altele. În vremea aceasta, toþi nobilii rãmân în picioare pânã când ºi-au
bãut paharul, ºi între timp cântãreþii bisericii Curþii cântã o melodie bise-
riceascã [obiceiul de a intona imnuri religioase în timpul ospãþului, imnuri
consacrate – de pild㠖 sfântului celebrat în ziua respectivã, era bizantin –
nota mea, D.H.M.], dupã care se aud instrumentele cu coarde, pe care cântã
þiganii într-o armonie deplinㅔ).
Dispunerea convivilor în jurul acestor mese – operaþie care, am vãzut, îl
preocupa atâta pe Neagoe Basarab – cãdea în grija dregãtorilor din zona
ceremonialului ºi era guvernatã de protocolul aulic. Aºezarea, cu reguli bine
precizate, era totuºi precumpãnitor circumstanþialã, cãci „dispozitivele” se
modificau (în prima zi a marilor banchete, oficiile importante erau îndeplinite
de marii dregãtori ; în cea de-a doua zi ei luau loc la masã ºi îndatoririle lor
treceau la boierii de rangul al doilea) ºi era diferit ºi numãrul de meseni (un
curtean italian al lui Petru Cercel îºi aminteºte cã a participat la o masã
unde voievodul era însoþit de „vreo 12 din marii sãi boieri”). Centrul fix, care
dirija eticheta plasãrii, îl reprezenta Domnul. Locul/locurile din dreapta lui
acumulau onoarea dupã codul european, creºtin adicã, iar cele din stânga
stipulau cinstea dupã moda musulmanã. Pe locul din dreapta – ne spune
Paul din Alep – l-a poftit Vasile Lupu sã ia loc pe Macarie, patriarhul
Antiohiei : „El [domnul] s-a aºezat în locul de cinste pe un jilþ de catifea roºie
cu cuie de argint. La dreapta lui, a fost aºezat un alt jilþ pentru domnul
nostru patriarh…”175. Tot locul din dreapta i-a fost rezervat, la Curtea de la
Iaºi, ambasadorului polon Raphael Leszczy÷ski : „Poftit de domn, solul s-a
aºezat pe cel dintâi scaun la dreapta, iar domnul s-a aºezat la stânga solului.
Al treilea scaun a fost dat fratelui domnului” [nimeni altul decât Dimitrie
Cantemir – nota mea, D.H.M.]. În partea dreaptã au fost aºezaþi oaspeþii ºi
cei asimilabili lor (secretarul soliei, prietenii solului, pãrinþii iezuiþi, alþi
prieteni), iar în stânga „boierii moldoveni” ºi „un cãlugãr schismatic anume
Cacavela”176. La un prânz obiºnuit, de la Curtea munteanã, dar cu mulþi
meseni, descris de De la Croix, locurile de pe partea dreaptã, unde ºedea ºi
mitropolitul, erau oferite „dregãtorilor ce sunt în slujbã, iar boierii care nu
mai sunt [în slujbã] stau la stânga, ºi dupã ei cãpeteniile din armatã”177.
Participanþii la astfel de banchete trebuiau sã fie consumatori de cursã
lungã. Pentru cã, începute cu binecuvântarea datã de mitropolitul þãrii sau
de vreun înalt prelat ortodox aflat, cum se întâmpla foarte des, în vizitã prin
Þãrile Române („Acesta [din urmã] [patriarhul Macarie al Antiohiei – nota
mea, D.H.M.] a binecuvântat masa ºi pe domn, apoi a luat o bucatã de pâine,
a muiat-o în bucate ºi s-a sculat…”) ori, dacã era vreo masã doar cu parti-
cipare internã, de duhovnicul Domnului – care era ºi preot la paraclisul
voievodal –, aceste ospeþe durau mult ºi ofereau veritabile parade gastro-
nomice. De foarte bunã calitate, dacã judecãm dupã impresiile strãinilor,
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 211

obiºnuiþi cu bucãtãrii rafinate, ospãtaþi la Curþile româneºti. „Muntenii

obiºnuiesc mult sã facã mese mari ºi cu multã mâncare ºi bãutur㠖 nota un
curtean italian al lui Petru Cercel – ºi la banchetele lor e multã muzicã dupã
obiceiul lor, mai curând barbarã decât altminteri. Mâncãrile lor sunt alese ºi
bine gãtite…” Este adevãrat cã vodã Cercel, om umblat prin lume, „obiºnuia
totdeauna feluri gãtite italieneºte ºi þinea în acest scop servitori italieni ºi
francezi foarte iscusiþi”178 (ºi ca el – presupunea Matei Cazacu, op. cit., – vor
mai fi fost ºi alþi domnitori în ale cãror bucãtãrii sã fi trebãluit strãini
meºteri în pregãtitul hranei, chiar Brâncoveanu, în timpul cãruia Condica
Vistieriei menþioneazã plata a doi „sofagii” (probabil sofragii, slujitorii care
serveau la masã) greci ºi a lui Matei Neamþul, tot „sofagiu”, avea angajat un
german179, pe Ion [ ?] Neamþul, iar mai înaintea lui – ne spune Miron Costin –,
Vasile Lupu îºi fãcuse rost, pentru nunta domniþei Maria, de „meºteri de
bucate, aduºi dintr-alte þãri”), dar opinia citatã mai sus se referã la calitatea
mâncãrurilor româneºti. La fel, solul suedez Clas Brorsson Ralamb, invitat
de Constantin ªerban la un banchet în grãdina palatului din Târgoviºte :
„Felurile erau bune ºi bine gãtite ºi în vremea mesei se schimbau mereu”180.
Sigur cã nu lipsesc observaþiile. Una dintre ele vine de la rafinatul Del
Chiaro : „Mâncãrurile lor sunt foarte îmbelºugate, dar nu sunt bine gãtite,
ceea ce-i ºi mai rãu, se mãnâncã reci, dat fiind cã în Þara Româneascã
bucãtãria se aflã într-un colþ al curþii ºi deci foarte departe de casã”181.
Izolatã de teama incendiilor într-un colþ al incintei, bucãtãria (sau „bateria
de bucãtãrii”) cu numeroºii ei slujbaºi, trimitea (mereu cu acompaniament
muzical) cãtre sala de mâncare felurile gãtite în farfurii acoperite (Paul de
Alep : „Toate talerele erau acoperite cu [alte] talere asemãnãtoare, care nu se
ridicau decât atunci când se mânca, deoarece ei au obiceiul, când aduc
talerele la masã, sã le þinã acoperite”182) tocmai pentru a se evita rãcirea lor
ºi a se asigura un transport convenabil.
La aceste ospeþe se mânca mult. Condimentarea consistentã a bucatelor,
„vutcile” ºi vinul bun (adus uneori în dar de oaspeþi, aºa cum s-a întâmplat
cu comisarii imperiali care i-au adus lui Mihai Viteazul un „vin ales de
Malvasia”, ce a fãcut o foarte bunã impresie) stimulau pofta comesenilor.
Felurile de mâncare erau numeroase. La o masã domneascã deloc deosebitã
se succedau cam douãsprezece feluri ; de sãrbãtori, meniul cuprindea cel
puþin ºaizeci-ºaptezeci de feluri, „iar la festinurile domneºti se ajungea,
dupã mãrturiile cãlãtorilor, la patru sute de feluri de mâncare” 183. Talerele
soseau, rând pe rând, într-o curgere impresionantã, ritmatã de toasturi,
întreruptã când ºi când de „pehlivãnii” (mai ales la ospeþele de nuntã) – clipe
în care se instala ºi dimensiunea ludicã a acestor spectacole (ale ospitalitãþii)
închipuite de banchete, cu pauze de refacere (avutã în vedere chiar atunci
când banchetul se desfãºura într-un chioºc instalat în grãdina palatului,
precum în 1657 la Târgoviºte : „Chiar lângã chioºc se afla un cort mic pentru
cei ce doreau sã se retragã. Când secretarul meu Hlingen s-a sculat de la
masã în acest scop, a fost primit îndatã de doi mareºali, care, purtând
toiegele lor de argint, l-au condus pânã la cort. Ei au rãmas în picioare în
faþa cortului, pânã la ieºirea sa. Atunci unul din mareºali îl întâmpinã cu un
212 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

lighean ºi, dupã ce secretarul s-a spãlat, l-au condus iarãºi pânã la masã”184).
Talerele golite rãmâneau (cel puþin la Curtea munteanã, unde Anton Maria
del Chiaro a vãzut acest obicei ce sta sã disparã) pe masã : „Era un foarte
vechi obicei ca la banchetele solemne de la Curte, ca ºi la nunþile boiereºti,
sã nu se ridice farfuriile de pe masã, când se schimbau felurile de mâncare,
ci se puneau una peste alta, cât era masa de lungã, încât se fãcea un edificiu
de farfurii aºa de înalt, cã boierii comeseni, chiar stând în picioare (cu prilejul
închinãrilor de care am amintit mai sus), nu se puteau vedea dintr-o parte în
alta a mesei. Dar acest obicei a fost pãrãsit în vremea mea, pentru a înlãtura
orice neplãceri”185. Aºa se face cã, între aºezarea la masã ºi momentul când
voievodul (dupã ce-ºi punea ºervetul pe masã, semn – spune Dimitrie Cantemir –
cã ospãþul luase sfârºit) împreunã cu oaspeþii însemnaþi trecea în altã camerã,
unde aºteptau cafelele, ºerbeturile, rachiul ºi apa parfumatã pentru spãlatul
mâinilor, al bãrbii ºi chiar al gurii („pentru care lucru – precizeazã Del
Chiaro – ei folosesc lighene fãcute dupã moda turceascã, din aramã cositoritã,
cu capacul gãurit, lucrat cu multã mãiestrie îndeosebi în oraºul Serai [Sarajevo]
din Bosnia…”), se scurgeau multe ceasuri. Diplomatul suedez, pe care l-am
evocat mai sus, îºi aminteºte cã banchetul oferit de Constantin ªerban a
„þinut de la orele 10 jumãtate pânã la 7 seara”. „Opt ceasuri” a stat la masã
ºi solul polonez Raphael Leszczy÷ski la Curtea lui Antioh Cantemir, iar
însoþitorii lui Camillo Cavriolo, la Curtea din Târgoviºte a lui Radu ªerban,
„s-au aºezat la orele cincisprezece sau ºaisprezece din zi, ºi, dupã obiceiul
voievodului ºi al þãrii, au zãbovit pânã la orele trei noaptea”. A fost lung ºi
banchetul dat de Constantin Brâncoveanu în onoarea lordului Paget. Povesteºte
Edmund Chishull, capelan al ambasadorului ºi epigrafist reputat : „Masa s-a
prelungit mai bine de ºapte ore în care timp au urmat multe rânduri de
bucate deosebite constând din mâncãri alese ºi scumpe cu belºug de vinuri
minunate ºi cu închinarea ceremonioasã a multor sãnãtãþi…”186. De altfel, un
ospãþ „obiºnuit” la Curtea lui Brâncoveanu nu dura mai puþin de cinci-ºase ore…
„Cadenþa” acestor lungi festinuri o dãdeau închinãrile, „sãnãtãþile”, toas-
turile. Secvenþã a ceremonialului ºi „momente politice” ale desfãºurãrii
gastronomice, explozii emblematice ale ospãþului – el însuºi încununare a
unei celebrãri (când, între altele, Domnul dãruia mesenilor veºminte scumpe),
pentru c㠄masa îmbelºugat㔠aparþine imaginarului românesc al para-
disului, aceste închinãri prilejuiau – apreciind dupã numãrul lor ºi dupã
capacitatea recipientelor folosite – un mare consum de vin, explicat – în
esenþ㠖 prin slaba tãrie a licorii ºi – zice Matei Cazacu – „prin faptul cã e
vorba în special de vinuri «tinere», care nu se conservau mulþi ani ºi erau
bãute dupã maximum 5-6 ani de la punerea lor în butoi”187. Cu aceste
prilejuri, probabil, a ieºit în evidenþã acea preferinþã a lui Istratie Dabija
(„inventator”, de altfel, al unui impozit pe pogonul de viþã-de-vie), care l-a
fãcut pe Ion Neculce sã spunã cã vod㠄bé vin mai mult din oalã roºie decât
din pãhar de cristal, dzicând cã-i mai dulce vinul din oalã decât din pãhar”188.
Îi las mai bine în continuare pe câþiva dintre strãinii care au benchetuit
la Curþile româneºti (convocaþi, unii dintre ei, ºi în paginile anterioare) sã
prezinte lungile exerciþii bahice (uneori ele depãºind capacitatea de a rezista
a oaspeþilor) ºi habitudinile lor.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 213

Paul de Alep, oaspete, împreunã cu unchiul sãu, patriarhul Macarie al

Antiohiei, al voievodului muntean Constantin ªerban :

„Aici este obiceiul ca, atunci când servitorii încep sã aducã farfuriile de la
bucãtãrie, sã fie de faþã lãutarii ºi sã tragã o cântare din fluierele ºi tobele lor.
Ospãþul, într-o zi atât de solemnã, nu se sfârºeºte niciodatã fãrã nenumãrate
rânduri de închinãri cu pahare. Mai întâi se aprinde o lumânare la icoana care se
aflã deasupra capului domnului ºi se aduce o cãdelniþã pe care, sculându-mã de
la masã, am luat-o ºi am tãmâiat icoana, pe domn ºi întreaga adunare, aºa cum
se afla la masã, dar toþi stãteam în picioare, în timp ce patriarhul spunea o
rugãciune pentru domn.
Primul pahar l-a închinat domnul pentru Dumnezeu [când închina domnul,
întreaga asistenþã se ridica în picioare – nota mea, D.H.M.] ºi el a pus sã se
toarne de douã ori ºi de trei ori pentru toþi cei de faþã. În al doilea rând el a
închinat în cinstea sãrbãtoarei ; în al treilea, în sãnãtatea sultanului turcilor
[Mehmed al IV-lea – nota ed.], de trei ori, iar în clipa când domnul nostru începea
sã goleascã paharul, se slobozeau îndatã trei tunuri ºi se suna de trei ori din
tobe, fluiere, cornuri ºi trâmbiþe. Tot astfel s-a fãcut când a închinat, în rândul al
patrulea, pentru craiul ungurilor [Gheorghe Rákóczy al II-lea – nota ed.], apoi în
al cincilea, pentru fiul acestuia [Francisc Rákóczy I – nota ed.], de trei ori ; în al
ºaselea [rând] pentru ªtefan, domnul Moldovei, de trei ori  ; în al ºaptelea [rând]
pentru Hmelniþki, de trei ori ; în al optulea ºi ultimul rând s-a bãut în sãnãtatea
chiar a domnului, de trei ori sau de patru ori.
La pomenirea numelor tuturor acestor mãriri, s-au slobozit tunurile, s-au
bãtut din tobe ºi s-a scos un concert de sunete din cornuri, trâmbiþe ºi din toate
celelalte instrumente muzicale, ca dintr-un [singur] glas. Tot astfel au închinat
în sãnãtatea domnului nostru patriarh, de trei ori ; într-a mitropolitului, de trei
ori ºi de [alte] de trei ori în sãnãtatea marilor dregãtori ai þãrii, care ºedeau la
masã. Pentru a cuprinde totul într-un cuvânt, mi-a fost cu neputinþã sã þin
socoteala cupelor care mi-au fost întinse spre a fi sorbite ºi golite, cãci paharnicii
nu voiau cu nici un preþ sã accepte vreun refuz de la vreunul ºi nici nu era
cu putinþã cuiva sã obþinã ca paharul sã i se umple mai puþin sau sã-l înapoieze
fãrã a-l fi golit pe deplin. Cãci acestea erau straºnice porunci ale domnului ºi aºa
este datina lor ºi ospitalitatea lor. ªi noi ne aflam aºadar în mare pãtimire în
mijlocul lor.
La urmã de tot, au întins un covor în faþa domnului ºi marii dregãtori ai þãrii,
ridicându-se de la locurile lor, doi câte doi, au venit ºi au îngenuncheat, ºi apoi
fiecare a golit în sãnãtatea domnului o cupã mare care avea de bunã seamã o oca
sau poate chiar ºi douã ocale de vin pe care le-au deºertat în aºa fel cã ne-au
fãcut sã ne cutremurãm la aceastã priveliºte.
Dupã aceea s-au sculat ºi i-au sãrutat mâna dreaptã ºi el i-a sãrutat pe
frunte”189.

Sã nu uitãm cã acela care a scris aceste rânduri era faþã bisericeascã ºi

sã-l invitãm pe un alt musafir al aceluiaºi voievod amfitrion (executant, în
acest rând, al unui notabil „balet” politic) sã povesteascã. Diplomatul suedez
Clas Brorsson Ralamb :
„Felurile erau bune ºi bine gãtite ºi în vremea mesei se schimbau mereu.
Când a venit vremea sã se închine paharele, s-a ridicat mai întâi paharul pentru
214 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sultanul turcesc [închinarea era pentru „împãrat”, cuvânt cu o ambivalenþ㠖

„musulman” sau „creºtin” – mereu speculat㠖 nota mea, D.H.M.], însã nu fãrã ca
domnul sã-mi fi cerut iertare pentru aceasta ; apoi am bãut în sãnãtatea maies-
tãþii sale regele, pentru care domnul a deºertat douã pahare, pe când nu bãuse
decât unul pentru sultan. Apoi am bãut în sãnãtatea principelui Rákóczy, a lui
Hmelniþki ºi a domnului Moldovei [Gheorghe ªtefan – nota ed.]. La fiecare pahar
se fãcea mare zgomot de scripce, buciume, tobe, þimbale ºi alte instrumente
turceºti ce cântau laolaltã. Dupã sãnãtatea lui Hmelniþki am propus sã se bea în
sãnãtatea domnului ; când au bãut dregãtorii, au aºternut douã perne pe jos, în
faþa voievodului, ºi toþi acei care beau se sculau de la masã ºi îngenuncheau câte
doi pe pernã, ºi dupã ce-ºi goleau paharul, sãrutau mâna domnului, urându-i
sãnãtate, apoi se întorceau la locul lor”190.

Peste câteva decenii, secretarul De la Croix constata cã obiceiul „îngenun-

cheatului” – semn de respect ºi supunere, dar ºi de umilinþ㠖, obicei intrat
de mult timp în protocolul aulic (de vreme ce îl pomenea ºi Lescalopier :
„Când vrea cineva sã bea, se duce mai întâi sã îngenunche înaintea voie-
vodului…”), se pãstrase în Þara Româneascã : „Ospãþul se sfârºeºte prin
închinarea în sãnãtatea domnului  : se întinde un covor la picioarele sale,
ºi toþi boierii vin doi câte doi, cu capul descoperit, sã îngenuncheze, ca sã-ºi
goleascã paharul, ºi se întorc la locul lor ; domnul le mulþumeºte ºi fiecare
se retrage”191.
Când se închina, la Iaºi, în sãnãtatea voievodului, moldovenii nu îngenun-
cheau. Veneau doar – ne spune Dimitrie Cantemir – în mijlocul divanului
(in medio divan), aºezându-se dupã rang. „Dupã domnitor, mitropolitul goleºte
un pocal de argint cam de o sutã de drame, dar nu-ºi pãrãseºte locul, ci
numai se ridicã în picioare ; toþi ceilalþi boieri, ºi cei care stau în picioare ºi
cei care ºed, beau doi câte doi pocalele care li se întind ºi, dupã ce sãrutã
mâna domnului, fiind susþinuþi de subþiori de marele postelnic, se întorc la
locurile lor”192. În rest, deosebiri „circumstanþiale” faþã de ceremonialul din
Þara Româneascã (deºi aº fi nedrept, dacã n-aº distinge o „zvâcnire” de
desprindere de protocolul Timpului Vechi). Dovad㠖 un ospãþ la Curtea lui
Antioh Cantemir (savanteria unor „sãnãtãþi” poate sã fie a emitentului sau
a celui care a consemnat) :

„[...] dar multã vreme nu s-a început sã se bea în sãnãtatea cuiva, pânã ce nu
i-a vãrsat domnului sã bea, ºi mi-au dat ºi mie un pahar la fel, ºi apoi s-a bãut
vreo trei ceasuri, dacã nu mai bine, cãci acel ospãþ a þinut cu cea mai mare
strãlucire cel puþin ºapte sau opt ceasuri.
Domnul a luat un pahar mare ºi a bãut, închinând cãtre mine, în sãnãtatea
regelui [Poloniei – nota mea, D.H.M.], urându-i puterea lui Alexandru cel Mare
ºi norocul lui Iuliu Caesar. Îndatã s-a tras cu tunurile o salvã puternicã ºi toatã
pedestrimea ºi-a descãrcat de asemenea puºtile. Dupã o clipã am ridicat ºi eu
paharul ºi am bãut în sãnãtatea domnului ºi pentru fericirea acestei þãri sub
domnia lui. S-au tras de asemenea salve din tunuri ca ºi din puºtile pedestrimei.
Abia a încetat focul artileriei ºi împuºcãturile pedestrimei ºi domnul a ridicat
din nou paharul, bând în sãnãtatea mea ºi pentru izbânda negocierilor mele, ºi
iarãºi au tras salve artileria ºi pedestrimea de au zdruncinat ferestrele ºi s-a
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 215

cutremurat toatã odaia. Apoi am ridicat iar paharul în aceleaºi bubuituri ºi am

bãut în sãnãtatea fratelui sãu [Dimitrie Cantemir – nota mea, D.H.M.], ºi pentru
a da îndemn…”193.

În timpul acestor ospeþe – noteazã Del Chiaro, având în vedere situaþia

de la Curtea munteanã, dar lucrurile se desfãºurau aidoma ºi la Iaºi –
„aceleaºi ceremonii se petrec ºi la masa doamnei, unde, cum am mai spus, se
aflã soþiile boierilor comeseni ai domnului”194.

„În zilele în care nu are loc vreo solemnitate – scria Dimitrie Cantemir195
într-un capitol din Descriptio Moldaviae, pe care l-am mai folosit atunci
când am încercat sã pãtrundem în spaþiul privat al palatului domnesc –
domnitorului i se aºterne prânzul mai mult în odaia cea mic㔠(in minori
cubiculo). Întrebarea „dacã astfel de zile vor fi fost” dispare. Ar rãmâne sã
ºtim câte asemenea zile erau într-un an, datã fiind frecvenþa sãrbãtorilor ce
se cuveneau celebrate. „Serviciul de protocol” al Curþii veghea ºi, când ziua
de sãrbãtoare sosea, „masa se punea în divanul cel mic (in minori divan).
Sunetele trâmbiþelor ºi darabanelor aratã cã mâncãrile sunt gata : stolniceii,
având în frunte pe vãtaf ºi pe stolnicul al doilea, le primesc de la bucãtãrie
ºi le dau marelui stolnic sã le aºeze pe masã”. ªi se declanºa „procesul
complicat al ospãþului”, de mai mari sau mai mici dimensiuni, pe care am
încercat sã-l descriu în paginile precedente.
Mesele private ale voievodului existau. ªi la Curtea domneascã din Oraºul
de Scaun, ºi la curþile de la moºii, ºi în palatele ºi casele domneºti de la
mãnãstiri, ºi în cãlãtorii – voiajuri fãcute de voie ori de nevoie (într-o retra-
gere forþatã, ªtefan al II-lea Tomºa, „dupã ce-a fugit vreo ºapte mile, zdrobit
de durere ºi de obosealã s-a ospãtat la o cârciumã cu cupe mari de bãuturã
umplute peste mãsurã, pentru a ºterge «îngrijorarea cugetului ºi a alunga
orice amãrãciune»”196), ºi în timpul campaniilor militare. Mesele acestea cu
caracter neoficial (le spun astfel spre a le deosebi de banchetele publice,
chiar dacã ºi ele admiteau un numãr oarecare de comeseni) se desfãºurau –
bãnuiesc – dupã un ceremonial asemãnãtor celui practicat la festinurile
însemnate. ªi, cred cã ºi cu fastul cuvenit. O excepþie „istoricã”, a derizoriului
ºi precaritãþii, ar furniza, poate, Antonie-vodã din Popeºti, domnul pus pe
tron de Cantacuzini ºi þinut din scurt de aceiaºi chiar ºi la cheltuielile fãcute
pentru mâncare. Povestind întâmplarea, autorul Istoriilor domnilor Þãrâi
Rumâneºti vrea sã prezinte, dincolo de hazul situaþiei, ºi umilirea extremã a
unui domn dependent : „[...] cum ºi fãcea [Cantacuzinii], nu numai boierilor,
ci tocmai ºi ticãitului domnului Antonie-vod㠖 cã atâta îi scurtase toate
veniturile, cât nici dã mâncare nu era sãtul, ºi dã bãuturã, cã-i da cât vrea ei
[informat, Neculce ne comunicã ºi suma, ridicolã, repartizatã ca „nafacà lui
pre dzi de cheltuial㔠– „câte 10 potronici – nota mea, D.H.M.] ; în zi dã dulce,
carne cu apã ºi cu sare, în zi dã sec, linte ºi fasole cu apã ºi cu sare  ; vin îi da
împuþit, ci trimitea cu urcioarele în târgu Antonie-vodã ºi fie-sãu Neagul-vodã
cu bani refenea, dã cumpãra vin de bea ; ci da fie-sãu mai mult la refenea,
cãci îi zicea tat-sãu cã [el] are doamnã ºi coconi, ci sã dea mai mult ; ºi aºa
vieþuia Antonie-vodã”197.
216 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

La aceste mese de prânz, care, la Iaºi, mai puteau fi aºternute „chiar în

sala cea mare sau în odaia femeilor” (Dimitrie Cantemir : „non raro tamen,
etiam in maiori coenaculo vel in gynecaeo”), vodã nu se aºeza niciodatã
singur. κi alegea – se precizeazã într-un codice intitulat Annotationes
Moldavicarum rerum – comesenii („Ceilalþi, plecând capul în semn de supu-
nere ºi de zel însufleþit se duc acasã ºi se vor întoarce îndatã dupã prânz” 198).
De regulã, în Moldova, la aceste prânzuri private (cãci „la cinã nu poate
nimeni lua parte decât dacã e înrudit cu domnul sau dacã se bucurã de o
anumitã favoare în faþa lui, având trecere fie prin linguºeli de curte, fie prin
conversaþie plãcutã”), „la masã stau totdeauna împreunã cu el [voievodul –
nota mea, D.H.M.] doi boieri mari, tot atâþia de rang mai mic, mai mari ai
oºtenilor, cãpitani, ba câteodatã oºteni bãtrâni, în mãsura în care rãmâne
loc”. Un veritabil banchet : „Prandio nunquam non assident bini barones
maioris, totidemque inferiorum ordinum, quod superest spatium militum
praefecti, capitanei, quia etiam nonnunquam veterani milites adimplent”.
Între cei cu „conversaþie plãcutã”, invitaþi la mesele private, trebuie, cred,
sã-l prenumãrãm ºi pe Anton Maria del Chiaro, nelipsit (zice el) de la
mic-dejunurile lui ªtefan vodã Cantacuzino : „[...] într-o dimineaþã, când
aveam cinstea de a fi la masã cu el (ceea ce mi se întâmpla ori de câte ori lua
masa în particular) mi-a declarat gândul sãu hotãrât…”199.
Câteodat㠖 destul de rar, probabil – familia domneascã (cu o minimã
asistenþã) – mânca împreunã. Îmi imaginez cã acestea (deºi n-ar trebui
excluse nici ospeþele, cãci operaþia contribuia la construirea unei „imagini”
favorabile) erau momentele de „generozitate voievodal㔠(o datorie monar-
hicã, totuºi) pe care cronicarii le pun pe seama unui Matei Basarab sau a
unui Istratie Dabija, care – zice Neculce – „avé obicei, când ºidé la masã ºi
vidé niscaiva oameni sãraci dvorind prin ogradã, învãþa de lua câte doao, trii
blide de bucate din masa lui ºi pâine ºi vin ºi le trimité acelor oameni acolo
în ogradã, de mânca acei oameni. ªi dzicé cãtrã boieri  : «De mult or fi dvorind
ei ºi or fi flãmândzi, neavând de cheltuial㻔. În alte rânduri, Doamna
„porunceºte sã i se pregãteascã o masã anume în odaia femeilor («in gynecaeo» –
cãci ºtirea vine de la Cantemir) ºi acolo are ca slujitori pe cãmãraºi, medel-
niceri ºi pe cupar ºi fete alese dintre fiicele nobililor ºi boierilor” 200.
 Ce se gãtea în cuhniile brâncoveneºti ?

Dacã, la începutul veacului al XVIII-lea, Anton Maria del Chiaro cerceta

desenul grãdinilor voievodale, gãsindu-l italienesc în „geometrismul” lui, cu
câteva decenii bune mai înainte sirianul Paul de Alep, cu ochiul lui de
gospodar, se interesa ºi de „obiectele” cu care erau plantate aceste grãdini.
A vãzut astfel livada Mãnãstirii Galata, cu „caiºi din ale cãror fructe au
mâncat ºi mîgdalî, toþi plantaþi de curând”, ºi ºi-a dat seama cã pomii
fructiferi, de bunã calitate, sunt numeroºi în Moldova : „cât despre cireºi,
pruni ziºi «inimã de porumbel», gutui ºi peri, sunt foarte mulþi în aceastã
þarã ºi sunt de soi buni”. Nu fãcea excepþie nici grãdina palatului domnesc
din Iaºi, unde diaconul a „vãzut (am mai citat undeva acest pasaj) ºi duzi [cu
fructe] dulci ºi mulþi caiºi, ca ºi migdalî ; am mai vãzut un pom mic cu rodii,
plantat într-un butoi, ºi lãmâi dulci, cultivaþi tot în hârdaie”201. Curiozitate,
s-ar zice, a unui amator de horticulturã (pe nepotul patriarhului Macarie,
am observat, nu-l lãsa indiferent nici felul cum erau „construite” aceste
grãdini), numai cã diaconul – care înºirã la un moment dat pomii fructiferi
sãdiþi ºi legumele cultivate în straturile din grãdina Mitropoliei din Târgoviºte
(„Jumãtate [din grãdin㠖 nota mea, D.H.M.] este plantatã cu viþã-de-vie ºi
trandafiri, iar cealaltã jumãtate cu meri, peri, gutui, cireºi, pruni numiþi
«inimã de porumbel» ºi altele, [precum] ºi zarzavaturi semãnate, ca : bob,
varzã, pãtrunjel ºi altele de acest fel”) – fixa ºi valoarea alimentarã a fructelor
vãzute. La Iaºi, la Curte, i-au fost dãruite, iarna, „mere mari, cu miros
plãcut, ºi culoare frumoasã, minunate la gust, numite «domneºti», adicã
«regeºti»”, conservate în „pivniþe pe paie”, unde „se pãstreazã pânã în vremea
merelor noi”. „De asemenea, ne-au dãruit piersici, prune, cireºe pãstrate în
sirop, care pãreau atât de proaspete ºi de gustoase, încât ai fi crezut cã sunt
culese de curând.”202 Unele dintre aceste fructe – aflãm dintr-o Carte de
bucate pe care o vom comenta ceva mai jos – erau folosite, ca ingrediente, la
prepararea unor mâncãruri (precum gutuile ºi merele creþeºti, amestecate în
gãtirea „spetei de oaie”) sau reprezentau materia esenþialã pentru „mâncãri
de poame uscate ºi verzi, în zile de sec ºi de dulce” („pére”, „gutui”, „mére”,
„ciréºe”, „viºine”, „prune”, „piarseci”). Tot în beciuri („adâncituri mari boltite,
din piatrã”) – a constatat Paul de Alep –, dar în alte încãperi decât vinul
(ºi „vãrzãriile” – am vãzut în primul capitol – se aflau în pivniþe separate), ca
sã nu prindã miros, sunt puse la pãstrare – crude ori murate – ºi legumele,
cultivate începând de primãvara („[...] sfecla, pãtrunjelul, ceapa albã ºi
usturoiul [...] nu cresc decât dupã Paºti, cãci în tot timpul postului ninge
mereu ziua ºi noaptea…”) ºi culese apoi („Înainte de iarnã ºi de cãderea
zãpezii ei smulg din pãmânt pãtrunjelul ºi ceapa pentru a le pune [în pivniþe].
218 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Prazul se gãseºte din belºug ºi [e] foarte dulce”)  : „Ei pãstreazã legumele în
adânciturile de care am vorbit ºi, mulþumitã rãcoarei care domneºte acolo,
ele þin. Când e nevoie, ridicã de acolo dupã voinþã ºi le mãnâncã, mai ales în
timpul postului”203.

„Ce ºi cât se mânca” la mesele de la Curtea domneascã sau în marile case

boiereºti din Veacul de Mijloc – se întreabã la un moment dat Matei Cazacu
în excelentul studiu introductiv care însoþeºte Cartea de bucate din epoca
brâncoveneascã, editatã nu de mult, la Fundaþia Culturalã Românã, de Ioana
Constantinescu ; Matei Cazacu crede (cu destule argumente, dar fãrã a
depãºi statutul unei ipoteze) cã aceastã culegere de reþete (în care multe texte
au fost traduse din italianã) a aparþinut stolnicului Constantin Cantacuzino,
„marele ordonator al meselor de la Curtea domneascã din Bucureºti vreme
de 40 de ani, maestru de ceremonii ºi [...] prinþ al gastronomilor români”,
care a lãsat-o fiului sãu, Raducanu, ºi soþiei sale, Stanca, nãscutã Brezoianu ;
de la Stanca – din acest moment intrãm pe terenul ceva mai sigur al însemnã-
rilor de proprietar/cititor, interpretabile ºi ele, desigur 204 – cartea a intrat în
posesia Saftei ºi a lui Iordache Popescu, sora ºi cumnatul Stancãi (ultimul
fiind fiul cronicarului Radu Popescu), ajungând apoi la Smaranda, fiicã a
Saftei, mãritatã cu Costache Ruset, la Alexie clucerul care þine ºi el o rudã a
Cantacuzinilor205 – ºi încerca sã gãseascã propuneri pentru niºte rãspunsuri
în documente ale timpului. Gãseºte aceste rãspunsuri Matei Cazacu în con-
semnãrile aflate în registrele cetãþilor ardelene, de unde se aprovizionau
casele voievodale (sibienii trimiteau, în 1526, pentru nunta lui Radu de la
Afumaþi cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, vin, peºte proaspãt, doi boi,
treizeci ºi doi de miei, pui de gãinã, fãinã, pâine ºi ovãz) ºi unde poposeau
soliile ce plecau din Þãrile Române (în 1552, braºovenii primesc doi trimiºi
ai voievodului Þãrii Româneºti cãrora le oferã spre hranã pâine, peºte proaspãt,
raci, carne ºi vin, la fel ca unui boier Nicolae – pâine, carne, peºte, gãini,
raci, icre negre, gâºte, vin, oþet ºi condimente  ; ºi clujenii puneau la dispoziþia
ambasadelor în drum spre Viena ºi spre Buda alimente în cantitãþi mari ºi
foarte variate (Matei Cazacu prezintã socotelile dintre 1556 ºi 1624)  : carne
ºi produse din carne – gãini, fierte câteodatã în zeamã de varzã, mãruntaie,
pui de gãinã, gâºte ºi mãruntaie de gâscã, raþe ºi boboci de raþã ; miei, oi,
berbeci ; vaci, mãruntaie ºi intestine  ; viþel ; iepure, pulpe de iepure, þapi,
porci, cârnaþi, caltaboºi, slãnin㠄nou㔠ºi „rânced㔠(afumatã, poate)  ; carne
de cãprioarã ; peºte – crap, caras, morun, somn, somon, scrumbie, ºtiucã
proaspãtã ºi sãratã, þipari, poºari, „peºte mic”, „peºte de Someº”, raci ; ºi
lista continuã cu legume, fructe, ierburi, condimente, bãuturi, brânzeturi,
lactate ºi cu felurile de mâncare furnizate de aceiaºi clujeni lui Mihai Viteazul,
diferiþilor soli ce strãbãteau Transilvania etc.), în condicile de vamã (punctul
de control de la Câineni a lãsat sã treacã spre Þara Româneascã vite, lactate,
peºte, bãuturi, seu, cereale, in, cânepã, ºofran, piper, orez, lãmâi, smochine,
ulei, roºcove, stafide, anason, scorþiºoarã, cuiºoare), în privilegiile comerciale
acordate ardelenilor de cãtre voievozii români (ºi în care condimentele sunt
des pomenite)206. Cu siguranþã cã aceste provizii (din care se preparau
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 219

cantitãþi imense de mâncare – atunci când raportãrile pot fi fãcute la un

numãr cunoscut de consumatori – ce erau îngurgitate) se stabileau în acord
cu codul alimentar al oaspeþilor. Românii îºi tratau la fel musafirii, voievozii
luând asupra lor costurile aprovizionãrii cãlãtorilor mai însemnaþi. Secretarul
unei solii poloneze, care, în anul 1557, trecea prin Moldova, noteazã cã
„în aceeaºi zi ni s-a trimis din partea domniei la gazdã un bou [pentru hranã]”
(cu observaþia c㠄a doua zi au cerut înapoi pielea”)207, iar Iacob Paleologul
declarã a se fi aflat complet în subzistenþã voievodalã : „[...] mi-a trimis
[Alexandru al II-lea Mircea – nota mea, D.H.M.], dimineaþa ºi seara, gãini,
carne, lumânãri, pâine, vin, ovãz, fân, paie încât m-a îndatorat foarte mult”208.
Peºtele avea o poziþie importantã în alimentaþia acceptatã pentru zilele
de post. Peºtele era prins în Dunãre (neguþãtorul englez John Newberic,
aflat prin sudul Basarabiei în 1582, descrie chiar felul în care icrele erau
preparate pentru un transport la capãtul cãruia putea sã se afle o bucãtãrie
domneascã : „De asemenea este aici în acest fluviu mare belºug de moruni ºi
scrumbii. Felul lor de a purcede la pregãtirea icrelor din morunii lor este
acesta. Icrele sau ouãle de peºte trebuie sã fie scoase în întregime din peºte
ºi apoi tãiate puþin cu un cuþit ºi astfel, sãrate trei zile ºi trei nopþi, puse
într-un butoiaº sau un hârdãu gãurit pe dedesupt, pentru ca apa sau sarea
care iese din icre sã poatã sã se scurgã ; ºi dupã ce au trecut aceste trei zile,
ei le iau ºi le spalã foarte bine, cu apã proaspãtã pânã ce sarea din ele e
curãþatã de tot, ºi dupã aceea le pun în butoiaºe pe alte trei zile, ºi ele
trebuie cãlcate cu picioarele curate, de asemenea trebuie fãcutã o gaurã sub
butoiaº pentru ca sã se scurgã apa ; ºi apoi se pun câteva pietroaie mari
deasupra pentru ca sã le îndese bine sã le întãreascã, ºi dupã ce au trecut
aceste trei zile se scoate fundul ºi se pune altul nou  ; ºi astfel pot fi cãrate în
întreaga lume. ªi numele celor trei peºti din ouãle cãrora se face acest
«caviar» sunt acestea : nisetrul ºi morunul ºi «mersenne». ªi cel mai bun
timp al anului pentru a-l face este iunie ºi iulie”209 ; oraºul Galaþi, pe care
Bandini îl gãsea plin de bogãþii imense, este – pentru englezul Bargrave –
„foarte îndestulat cu diferite merinde, mai ales cu peºte [care se vinde aici]
atât de ieftin, încât pentru valoarea a doi «pence» am avut mai mult decât
îndeajuns pentru hrana a cinci sau ºase inºi [...] Câteodatã [locuitorii] prind
unii [moruni] atât de grei, încât trebuie ºase sau opt bivoli pentru a-i trage
[împreunã cu capcana lor]…”210 ; tot spre partea maritimã a fluviului a vãzut
ºi Jovis van der Does niºte peºti cãutaþi la export în Occident ºi în Grecia  :
„La Ismail este pescãria cea mai îmbelºugatã în peºtii cei mai buni ºi din
aceastã cauzã ºi sunt foarte ieftini ; dintre aceºtia sunt preþuiþi îndeosebi un
soi de crapi, uºor de recunoscut dupã pântecele lor nemãsurat”)211, în râurile
interioare, în lacuri ºi în „heleºteiele” care întregeau cadrul ce adãpostea
palatele domneºti. Paul de Alep a vãzut o astfel de „crescãtorie” la Iaºi,
unde, ne amintim, pescuitul era monopol domnesc : „Pe drum am bãgat de
seamã o baltã mare numitã «heleºteu», aºezat în dosul palatului domnului.
Este o crescãtorie de peºti foarte rari, numiþi «domneºti», foarte preþuiþi,
care au icre în burtã”212. Dunãrea trimitea spre Bucureºti care încãrcate cu
peºte – zice Del Chiaro –, „anume cegã ºi morun, ºi aceºtia de mãrime
220 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

neobiºnuitã : aici se gãsesc din belºug icrele care, mâncate de nobilii români,
proaspete ºi pregãtite cu ulei, piper ºi zeamã de lãmâie, sunt socotite ca un
fel foarte ales”213.
Sã nu uitãm vânatul, cu o prezenþã consistent㠖 ºi dãtãtoare de savori
aparte – pe mesele voievodale. Domnitorii trimiteau la bucãtãrie atât rezul-
tatele propriilor expediþii (în cadrul cãrora „vânãtorilor domneºti”, corp con-
dus de un „vãtaf” – Neagoe Basarab a avut acest rang sub Radu cel Mare –,
le revenea o funcþie importantã), cât ºi darurile primite de la boieri. Franco
Sivori descoperea în Þara Româneascã un paradis cinegetic : „În aceastã
þarã se gãsesc multe animale sãlbatice, ca iepuri, cerbi, cãprioare, mistreþi,
vulpi, lupi ºi urºi, se aflã potârnichi , fazani, gãini, gâºte ºi raþe sãlbatice,
turturele, prepeliþe ºi sturzi ºi alte pãsãri mici în mare numãr, astfel cã se
pot face uºor minunate vânãtori” 214.
Condimentele, „dresurile”, cele mai multe, erau aduse din Rãsãrit ºi din
Apus, la fel fructele exotice, vinuri speciale, cafea, zahãr ºi alte delicatese
(meticulosul Paul de Alep, cu deprinderile lui de econom, face ºi aci o listã ºi
dã preþuri : „Sesamonul mãcinat, uleiul de sesamon ºi sesamonul boabe le
sunt cu totul necunoscute ; negustorii greci sunt cei care aduc din Turcia
europeanã untdelemnul, mãslinele, icrele tescuite, caracatiþa, zeama de
lãmâie, nãutul, orezul ºi fideaua ºi altele de acest fel. Plãteau ocaua de ulei
o jumãtate de piastru, cea de mãsline un sfert de piastru, ocaua de icre
tescuite un piastru ºi jumãtate, ocaua de caracatiþã uscatã un piastru riyal,
iar ocaua de nãut un sfert [de piastru]…”215, prin negustorii transilvãneni
(în 1558, braºovenii îi trimiteau lui Pãtraºcu cel Bun „poma granorum”,
adicã rodii, ºi douã vase de sticlã cu portocale) ºi prin alte linii comerciale.
Voievozii români fãceau comenzi speciale când aveau nevoie de astfel de
lucruri. Pentru ocaziile mai simandicoase ei cumpãrau sau primeau bucate
fine („bucate cu cheltuialã”). Lui Mircea Ciobanul autoritãþile Braºovului
i-au dãruit de câteva ori acele prãjituri cu miere ce se chemau Kuchen
Stretzel (azi se numesc Streusel-Kuchen)216. Ianache Vãcãrescu, mare clucer
al lui Constantin Brâncoveanu, avea datoria sã facã ºi astfel de achiziþii.
Condica Vistieriei, editatã de C.D. Aricescu, consemneazã cã în anul 1698 i
s-au plãtit lui Ianache 98 de taleri „pentru bucatele ce s-au luat la bal”, iar
în 1700 aceluiaºi i s-au decontat banii cheltuiþi, în câteva rânduri, „pentru
bucatele ce au luat de la Beciu mai înainte ºi acum”. Acelaºi Brâncoveanu
oferea, în anul 1707, din prisosul unui transport ce-i venise din Grecia ºi de
la Istanbul, cancelarului rus Gavril Ivanovici Golovkin (ºi, evident, þarului)
citrice ºi confeturi : „Deoarece auzim cã în aceste þãri este nevoie (ceea ce se
întâmplã rar) de niscaiva poame, lãmâi ºi alte cofeturi, iar nouã ni s-a
întâmplat sã ni se aducã din Grecia lãmâi ºi de la Þarigrad altceva, cu
îndrãznealã ºi bunã cuviinþã trimit acest puþin lucru, adicã 5 coºniþe de
lãmâi, fiecare având câte 400, ºi 10 vãsuleþe cu cofeturi, din care Înãlþimii
Voastre trei ºi o coºniþã, iar celelalte pentru folosinþa Þarului…”217.

Interesantã ºi în sine – ca martor credibil (unul dintre puþinii) al istoriei

gastronomiei româneºti în acea epocã în care, ca ºi în alte domenii, ºi în arta
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 221

culinarã Timpul Vechi fãcea loc celui Modern – Cartea de bucate (ce titlu
persistent !), pãstratã de descendenþii Cantacuzinilor (Matei Cazacu) sau în
familia Creþuleºtilor ºi editatã nu demult de Ioana Constantinescu, dã seamã
despre „o lume întreagã, cu gusturile, rafinamentele ºi obiceiurile ei culinare”,
despre „tehnicile de preparare a hranei”, despre pãtrunderea fluxurilor
apusene ºi coexistenþa lor, în viaþa elitelor româneºti, cu – deja tradiþionalele –
habitudini orientale, despre ustensilele de bucãtãrie ºi regulile de servire la
masã, despre preocuparea pentru efectul vizual al bucatelor – obþinut prin
ornare, cu podoabe comestibile ºi colorare, în fine, despre „starea de sãnãtate
a omului acelor vremi”, capabil sã îngurgiteze «delicatesele» atât de condi-
mentate, de aromate ºi de laborios preparate”218. „Materiile prime” (în cantitãþi
imense, de obicei, judecând dupã restricþiile introduse de Vasile Lupu în
primii trei ani de domnie – când obþinuse de la Poartã scutirea þãrii de bir –
printr-o veritabilã lege somptuoarã care interzicea excesele vestimentare –
„cont㺠cu soboli n-au îmbrãcat trei ani, ci numai cu hulpi” –, alimentare ºi
financiare [zice Neculce, în Anecdota XXIV] : „ªi pe zi numai o mierþã de
pâine se mânca ºi doi berbeci ºi o ialoviþã la curtea domneascã. Cheltuialã
puþinã, mai mult de doi galbeni pe zi nu ieºeau”) intrau în bucãtãriile
Curþilor domneºti, unde – în preajma seturilor de oale (ºi de pãmânt ?),
crãtiþi, tingiri, cazane, ibrice ºi a maldãrelor de „felegene”, „plachii”, „talere”
ºi „tipsii” – trebãluiau zeci de bucãtari, ºi se transformau în numeroasele
feluri de mâncare, acea enormã revãrsare culinarã, aºezate înaintea mesenilor
în cadrul lungilor demonstraþii de ospitalitate oferite de voievod, feluri
preparate ºi cu ajutorul reþetelor prezente în aceastã carte, ce pare a se
ocupa mai ales de secvenþele de dup㠄mâncãrurile lichide”, cãci supele ºi
ciorbele – a cãror absenþã, la masã, este greu de imaginat – lipsesc cu
desãvârºire. Dupã cum nu figureaz㠖 observã editoarea – nici reþetele
pentru sarmale (tradiþionalul fel de mâncare hibernal), pentru plãcinte ori
pentru cozonacii despre care Anton Maria del Chiaro, italianul atât de
deprins cu bucãtãria valahã, ne spune cã se aduceau în coºuri, cã erau
„fãcuþi din niºeºtea, lapte, zahãr ºi gãlbenuº de ou” ºi cã erau „gustoºi”.
Chiar dacã unele reþete îºi aratã provenienþa apusean㠖 italieneascã, în
speþ㠖 prin influenþe lexicale constatate de lingviºti219, aceastã Carte de bucate
din vremea Brâncoveanului este româneascã. Este româneascã, în primul
rând, prin consecvenþa cu care respectã un cod alimentar – cel ortodox –,
mâncãrurile fiind grupate în secþiuni ce dau substanþã unor exigenþe acceptate
de comunitatea româneascã : Mâncãri de peºte – 64 de reþete, între care douã
pentru icre ; mâncãrile de peºte sunt urmate de 22 de reþete ce aveau ca
„obiecte ale transformãrii”, racii, stridiile ºi melcii. Deci tot bucate de post.
Abstinenþa alimentarã (comandã esenþialã a instituþiei ecleziastice) este
servitã ºi de cele 20 de reþete privind legumele : hameiul, pãtlãgelele vinete,
tigvele, anghenariile, napii cãlugãreºti. Aceluiaºi regim al interdicþiilor îi
sunt subordonate ºi „mâncãrile de poame uscate ºi verzi în zilele de sec ºi de
dulce” (pére, gutui, ciréºe, viºine, prune pârguite, piarseci). Mâncãrile de
carne (viþel, vacã sau bou, oae, epure ; pui de porumbu, caponi, gãini, pui de
gãinã [ºi] de porumb), cele preparate din ouã („Învãþãturã de a face multe
222 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

feliuri de mâncãri de oao”), „pãpãrile”, tocãturile („Învãþãturi de a face spéte

de râmãtor, limbi, cârnaþi groºi ºi supþîri”), ca ºi „adjuvantele” („Învãþãturã
de a face multe feliuri de ostropiale”, „Învãþãturã de a face multe feliuri de
sãlãturi”) sunt la dispoziþia zilelor de frupt.
Caracterul preponderent românesc al felurilor de mâncare recomandate
este asigurat ºi de „specificitãþile” incluse în listã (unele prezente în enume-
rarea, laconicã, de „capitole” de mai sus). În fine, româneascã ºi apãsat
tradiþionalist㠖 ori, poate, mai aproape de adevãr, general balcanicã (cãci
componenta turceasc㠖 prezentã, de pildã, în asocierea zahãrului cu scorþi-
ºoara – cred cã poate intra într-un asemenea construct) – mi se pare a fi ºi
preferinþa pentru condimente, participante esenþiale la asigurarea gustului
ºi savorii mâncãrurilor. Bucatele erau, cel mai adesea, iuþi ºi piperate. În
felul acesta (ºi cu ajutorul numeroaselor „vutci”, de-a cãror preparare se
ocupã tot „cartea” noastrã  : vutcã de scorþiºoarã, vutcã de chitrã i de lãmâe,
vutcã de coji de naramzã, vutcã de anghelicã, vutcã de anason, vutcã de
cuiºoare) era stimulatã pofta de mâncare (zeci de feluri trebuiau îngurgitate)
ºi de bãut. Condimentele erau prezente peste tot, din belºug (mai mult de
zece la un singur fel de mâncare), ºi strãbãteau o gamã a gusturilor ºi a
aromelor foarte largã : iute, piperat, sãrat, dulce, acru, parfumat220.
Contradictoriu pentru noi, gustul astfel obþinut era stimulativ pentru
contemporanii lui Brâncoveanu. O mâncare de peºte : „Sã iai péºtile dupre
ce-l vei griji, sã-l tai bucãþi, mãrunþel ºi sã-l îndulceºti cu sare ºi lasã-l sã
stea. Deci pune într-o tingire vin, zahãr, oþet, însã la fieºtecare litrã de vin sã
pui 32 de dram[uri] de zahãr ºi 16 de oþet ºi sare den destul, ºi-l fiarbe.
ªi când va fiarbe mai tare vinul, atuncea pune bucãþile de ºtucã în tingire
spãlate bine ; ºi fierbând, când ºi când tot întoarce bucãþile de péºte în vin.
ªi dupã ce va fiarbe câtvaº, pune untdelemn, ceapã prãjitã, cimbir, scorþiºoarã,
nucºoarã, piper, cuiºoare, ºi sã fie toate bine pisate, ºi apoi îl fiarbe, întorcând
péºtile câteodatã, ca sã sã amestice mirodiile. ªi aºa îl fiarbe pânã sã va
ca-ngroºa zeama”221. Sau o mâncare de lin : „Sã ei un lin mare ºi sã-i scoþi
maþile pe urechi ºi sã-l speli bine. Deci sã-l umpli cu umpluturã fãcutã de
nuci pisate, de pâine frecatã, de rânza lui, erburi tocate, piper, scorþiºoarã,
puþintel untdelemn, stafide mãrunte ºi sare. Déci dupre ce-l vei umplea,
pune-l în tingire, punându-i untdelemn, apã ºi vin alb, zeamã de lãmâe, atât
cât sã stea acoperit mai mult de un déget, sare ºi mirodii ºi ceapã prãjitã  ;
ºi, fiind primãvarã au varã, pune grãunþe de agriº au de aguridã, iarã de va
fi iarnã au toamnã, viºine uscate, ºi-l fiarbe au în cuptor într-o plachie, au pe
foc în tin[gi]re”222. Ori o mâncare dintr-un peºte scump („nisetru, postrugã ºi
morun ºi cegã”) : „Sã ei péºtile ocã 1 pol, sã-l fierbi câtvaº cu apã ºi cu sare.
Decii sã-l toci mãrunt, iarã de va fi pio, mai bine ar fi pisat cu migdale,
dram[uri] 50, cu zahãr dram[uri] 25, piper, scorþiºoarã, sare, maghiran,
sãrpunel câte puþintel ; ºi dupre ce bine dinpreunã li vei pisa, amestecã acea
pisãturã au tocãturã cu 48 dram[uri] de stafide mãrunte ºi fã periºoare au
cheftéle, cum îþi va fi voia, ºi le prãjeºte, înfãinându-le. Deci, dupã ce îl [ !] vei
prãji, pune-le într-o oalã zmãnþuitã ºi le pune apã sã le acopere, ceapã prãjitã,
sare, dresuri, zeamã de lãmâe cu aguridã, zahãr, erburi tocate, ºi-l fiarbe” 223.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 223

Multe dintre textele reþetarului brâncovenesc aratã astfel. Savoarea forte

(iute), una dintre cele trei pe care Jean-Louis Flandrin le aºeza la temelia
artei culinare în Veacul de Mijloc224, cu condimentele ei rezolute, dominã,
„agenþii” sãi sunt incluºi în mai toate reþetele (ca omniprezenta scorþiºoarã
ce trebuia, la sfârºit, „presãratã pe deasupra”, uneori împreunã cu zahãrul).
Se simt, ziceam, ºi adieri ce vin dinspre Apus în reþetarul brâncovenesc
(prezenþa dulcelui ºi a savorii acide), pe larg comentate de editorii Cãrþii
de bucate. Apare ºi ideea de „adaptabilitate”, de schimbare a savorii
(care înseamn㠄mobilitate” ºi ne aratã, încã o datã, cã bucãtãria – cum
spuneau autorii Istoriei vieþii private, prin volumul al V-lea, cred – este mult
prea complexã pentru a putea fi disecatã satisfãcãtor ºi înþeleasã cu ajutorul
unor concepte, rigide totuºi, precum acid, sãrat, condimentat, amar, dulce),
prin modificarea ingredientelor. La mâncarea din uger de vitã („Ia ugerul ºi-l
dã undã cu apã ºi cu sare, apoi îl tae cum îþi va plãcea ºi-l prãjaºte cu unt
proaspãt, puind ºi ceapã tocatã mãrunt. Deci dupã ce-l vei prãji, îl pune
într-o tingire ºi-i pune zeamã de carne sã-l acopere de 2-3 dégete ºi
2-3 gãlbenãri de ou bãtute…”) gustul fundamental este lãsat la alegerea
bucãtarului (adicã a consumatorilor) : „de vei vrea acru, cu zeamã de lãmâe,
iarã de vei vrea dulci, cu zeamã de carne, sare, piper ºi alte dresuri, ºi-l
fiarbe. ªi când îl vei turna, sã presari zahar ºi scorþiºoarã”225.
Sfaturile sunt adresate mai mereu unui specialist, care poate completa
„etapele” sãrite sau doar evocate în unele reþete ºi este în stare sã aleagã
uneori modul de preparare (incluzând o tehnicã deloc simplã, cu mai multe
procedee „în lanþ” pentru o singurã mâncare), sã selecteze sosul potrivit,
„ostropialul” (reþetarul – în capitolul Învãþãturã de a face multe feliuri de
ostropiale – specificã unele destinaþii ale acestor componente : „Acest ostropiel
cald sã poate mânca cu tot feliul de fripturi, atâta dumésnici, cât ºi salbateci” ;
„Acest fel de ostropiel sã mãnâncã cu tot feliul de pãsãrele” ; „Ostropielul de
sardéle care sã mãnâncã cu peºte fript pe grãtar ºi cu cezvârte de oae friptã
ºi cu pãsãri sãlbatece fripte”226) ºi adjuvantele adecvate (ºi ele prezentate
într-o secþiune a cãrþii – Învãþãturã de a face multe feliuri de sãlãturi, dupã
vremi – ºi preparate din lãptuci, „foi de boranzã”, „iarbã grasã”, „foi de
mãtãcinã”, „vârfuri de molotru”, „izmã”, „foi de bob”, din „andidii”, sparan-
ghel, sfeclã roºie, capere, „fãlii de lãmâe”, rãdãcinã de cicoare ori morcovi).
Aceluiaºi bucãtar – deschis la noutate, cãci i se propunea ºi prepararea unor
„cârnaþi groºi ºi scurþi ce se cheamã salami frânceºti” (adicã italian) –,
responsabil ºi cu tratarea unor metehne de stomac (un capitol se numeºte
Învãþãturi de a face vinuri frumoase ºi de folos ºi se concentreazã asupra
vinurilor medicinale, „dohtoriceºti”, un soi este numit chiar „ipocratic”) reþe-
tarul îi explicã, adorabil, de ce recomandãrile pentru pregãtirea mâncãrurilor
din carne de viþel (toate extrem de complicate ºi cu eterna zeamã de lãmâie
la sfârºit) îºi pãstreazã valabilitatea ºi în cazul cãrnii de vacã sau de bou :
„De vréme ce viþelul iaste un bou au o vacã micã, puþine fierturi rãmân a sã
scrie la vacã ºi la bou mare, de vréme ce bogate s-au zis de toate pãrþile la
viþel, pre care învãþãturi poate urma la toate pãrþile ºi ale boului ºi ale
vacii…”227.
 RÃGAZUL

„Loisir”-ul voievodal, legat în bunã mãsurã de viaþa Curþii (transformând-o,

pe zone mai întinse ori mai reduse, în spaþii ale zãbavei sau, dimpotrivã,
evadând dincolo de exigenþele ei acaparatoare ºi obositoare, creându-ºi însã
întotdeauna un timp al sãu), era un ansamblu complex, cu componente
inegale ca pondere ºi participare. Exista, de pildã, o zãbav㠄funcþionalã”,
într-o ipostazã care ne spune mai puþin despre felul în care Domnul ºi cei din
preajma lui îºi „edificau” timpul liber, depãrtându-se – fie ºi parþial (cãci nu
o datã, în timpul „primblãrilor”, sosea intempestiv un „ceauº” de la Poartã…) –
de obligaþiile publice, dar participã, evident, la ansamblul de care vorbeam
mai sus. Mã gândesc la poezia cântatã, versuri epice, o „epicã de curte”,
compusã ºi interpretatã la Curte de menestreli veniþi de aiurea sau de
autohtoni, brodatã în jurul faptelor combatante (ce trebuiau „publicitate” în
toate chipurile chiar ºi prin manifestãri ale unei „arte a pieþei publice”
poruncite, vedeam ºi mai sus, de Despot Vod㠖 ºi remarcate de Nicolae
Costin : „Despot Vodã cu Laschi Liavul ºi cu Anton, cu toatã oastea, au mers
la Suceava ºi au pus de au zugrãvit pe pereþi la uliþa ce se cheamã Uliþa
Tãtãreascã rãzboiul lui Despot cu Alexandru Vodã, chipurile hatmanilor ºi
anume…”). „Vedem ºi pânã astãzi, la mesele domnului, cântând lãutarii
cântecele domnilor trecuþi cu nume bun, iar cu ocarã celor rãi ºi cumpliþi”
(Nicolae Costin). Un astfel de profesionist al versului ºi al melodiei trebuie
sã fi fost ºi numitul Gheorghe, „sârb ºi cântãreþ”, pe care îl pomenea un
hrisov emis de cancelaria voievodului moldovean Petru Aron la 11 octombrie
1454, iar textele (producþii culte, neîndoielnic) vor fi semãnat, probabil, cu
acel Cântec despre ªtefan cel Mare, scris în slavona ucraineanã, gãsit de
B.P. Hasdeu în Gramatica cehã a lui Jan Blahoslav din 1571 (ediþie modernã
în 1857). Marile figuri ale istoriei îºi perpetuau gloria ºi în acest chip.
Polonezul Maciej Stryjkowski nota undeva c㠄moldovenii ºi muntenii cântã”
despre ªtefan cel Mare (al cãrui tablou atârna ºi în spãtãria – loc al consi-
liilor, dar ºi al festinurilor – palatului domnesc din Bucureºti) „la toate
mesele lor, acompaniindu-se cu muzica alãutei” ºi elogiindu-i invincibilitatea
(„ªtefan Vodã bãtea pe turci, bãtea pe unguri ºi pe galiþieni ºi pe polonezi”).
Colportorii abilitaþi fãceau ca aceste compuneri sã depãºeascã zidurile Aulei
ºi sã intre într-o (iarãºi constatatã : un anume Paul Strassburg, cãlãtor prin
Valahia lui Leon Vodã [1629-1632], i-a ascultat, în drum spre Giurgiu, pe
niºte cobzari ºi cântãreþi [„citharoedi et musichorum chorus”] cântând astfel
de compoziþii în limba românã [„qui valachica lingua patrium carmea pleno
gutture cantabant”]) circulaþie oralã mult mai eficientã.
 Lecturi folositoare (ºi folosite)

Dacã n-aº fi urmãrit, în chip declarat, performanþa cãrturãreasc㠖 prezentã

ºi la câþiva voievozi români –, i-aº fi prezentat cititorului, în paginile ce
urmeazã, lecturile unor domni care n-au fãcut din contactul cu pagina scrisã
un exerciþiu predilect ºi aº fi comentat locul pe care aceia îl repartizau ºi
citirii cãrþilor (cãci zicea Miron Costin în predoslovia la De neamul moldovenilor :
„[...] întru care, pre lângã alte trebi, sã aibi vreme ºi cu cetitul cãrþilor a face
iscusitã zãbavã, cã nu iaste altã ºi mai frumoasã ºi mai de folos în toatã viaþa
omului zãbavã, decât cetitul cãrþilor…”) în ºirul clipelor lor de destindere228.
I-aº fi vorbit, probabil, cititorului despre Alexandru cel Bun, pe care tradiþia
îl vede întreþinând în jur un „cerc de cãrturari”, un soi de „atheneu” cu
participanþi iluºtri : mitropolitul Iosif, Iuga, protopopul Sucevei, Moise filosoful,
poate Grigorie Þamblac, ca ºi despre ªtefan cel Mare, voievod al Prerenaºterii
rãsãritene, cunoscãtor ºi bun vorbitor de slavonã, din a cãrui poruncã s-au
scris codice elegante, splendid iluminate ºi ilustrate, dãruite apoi mãnãs-
tirilor ctitorite, sau volume destinate bibliotecii voievodale – pe care o bãnuim
a fi fost adãpostitã la Mãnãstirea Putna – ºi lecturilor Domnului, auxiliare
de neocolit ale funcþiei sale ori furnizoare de informaþii generale (dacã nu
cumva voievodul proteja cartea doar în ipostaza ei de „dar scump, domnesc”).
În epilogul Sintagmei lui Matei Vlastaris, copiatã în 1475 (codicele de legi
mai fusese prescris în 1472 de ieromonahul Ghervasie de la Neamþ ºi va mai
fi transcris, încã o datã, în 1495, de grãmãticul Damian), „amestecul” domnesc
este arãtat limpede : „În anul 6973 [1475], cu darul ºi din porunca preabine-
cinstitorului ºi de Hristos iubitorului ºi încoronatului de Dumnezeu, a domnului
nostru Io[an] ªtefan voievod, domn a toatã Þara Moldovei, s-a scris aceastã
carte de pravilã pentru mãnãstirea de la Putna, fiind arhiereu atunci în
Þara Moldovei preasfinþitul mitropolit chir Theoctist, în Putna fiind egumen
arhimandritul ieromonah Ioasaf. S-a scris cu mâna multpãcãtosului, aºa-zis
ieromonah Iacov ; ºi s-a sfârºit în luna decembrie, 23 zile”. Tot din dispoziþia
lui ªtefan cel Mare a fost copiat, cândva între anii 1459 ºi 1470, cel mai vechi
izvod slavo-român al lucrãrii lui Kosmas Indikopleustes, Topografia creºtinã,
sumã a cunoºtinþelor de geografie achiziþionate de bizantini în secolul
al VI-lea. I l-aº fi putut prezenta cititorului pe Petru ªchiopul, exilatul al
cãrui chip „speriat”, „cu pãrul scurt, alb ºi cu o barbã ascuþit㔠l-a vãzut un
gravor din Tirol ºi l-a desenat (vezi ºi mai sus), reproducându-i straiele de
bãtrân slãbãnog – o cãciulã mare de samur cu moþul plecat cãtre frunte, o
hainã de atlaz, „cu coloraþie tare”, încinsã cu un brâu, iar pe deasupra un
conteº cu mânecile pânã la coate, prins sus cu un nasture. Gravorul i-a pus
în mânã acestui „neînvãþat care iubea învãþãtura”229 o carte, ce poate sã fi
226 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

fost chiar acea „Buech in quart, mit gelben Leder überzogen  ; Maniere, wie
man mit grossen Potentaten tractieren soll”, în care Iorga – traducându-i
titlul : „Chipul cum trebuie sã se poarte cineva cu cei puternici” – credea cã
a descoperit o copie dupã cel de-al V-lea capitol din partea a doua a Învãþãturilor
lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie – Cum ºi în ce chip vor cinsti pre
boieri ºi pre slugile lor care vor sluji cu dreptate. Când era domn în Moldova,
Petru ªchiopul încercase sã reînfiinþeze acea „schola latina” de la Cotnari,
întemeiatã cândva de Despot Vodã, ºi întreþinea la Curte o atmosferã îndemnã-
toare spre fapte de culturã. Aduna cãrþi – se pare cã în biblioteca sa se aflau
tipãriturile lui Coresi –, avea interese variate (a primit de la Ghedeon,
episcop de Rãdãuþi, o Cronologie biblicã, pe care Nicolae Iorga230 a pus-o pe
seama lui Teodosie Barbovschi, un cãlugãr de la Probota, care l-a însoþit pe
Vodã în exil ºi a fãcut apoi o excepþionalã carierã ecleziasticã, ajungând
episcop de Rãdãuþi ºi mitropolit al Moldovei) ºi îi sprijinea pe cãrturari în
demersurile lor. Din porunca ºi cu cheltuiala lui Petru ªchiopul, la Curtea
Moldovei a fost pusã la punct acea Vivlion historikon, atribuitã mitropolitului
Dorothei al Monembaziei. Supraveghetor al întregii operaþii a fost Zotu Tzigara,
ginerele domnului, iar cronograful, sub titlul Carte istoricã cuprinzând pe
scurt felurite ºi interesante istorii, începând de la zidirea lumii pânã la
cãderea Constantinopolului… ºi având o prefaþã în care Apostol Tzigara
„descoperea” în Petru ªchiopul un protector al literelor ºi artelor, un poliglot
(ºtia turceºte ºi greceºte), un ins cãruia îi plãceau oamenii învãþaþi, cãci îi
chestiona în legãturã cu astronomia, cu zodiile ºi cu multe alte lucruri, s-a
tipãrit spre „folosul obºtesc” (închinat fiind lui Alexandru Coconul, strãnepot
al lui Petru ªchiopul) la Veneþia, în 1631, ºi a fost apoi retipãrit (cãci s-a
dovedit a fi o carte de succes) de foarte multe ori. În seria voievozilor-cititori
ar fi fost, de asemenea, incluºi Radu Mihnea, cel ce îºi zicea „Corvin” procla-
mând limpede ambiþiile dinastice ale Mihneºtilor ºi care învãþase – la Athos
ºi în Italia – „carte den destul”, ºtiind „greceºte, letineºte, frânceºte” ;
Movileºtii, din a cãror bibliotecã Elisabeta Movilã dãruia la Athos un preþios
Tetraevanghel grecesc din secolul al XII-lea ; Miron Barnovschi, ale cãrui
cãrþi s-au pãstrat, verosimil, în mãnãstirea ieºeanã ctitoritã de el ºi unde,
potrivit unui catalog din 1727, clasicii greci – Homer, Eschil, Euripide,
Aristofan, Teocrit, Demostene – ºi latini – Virgiliu, Ovidiu, Cicero – se aflau
împreunã cu cãrþi în slavonã, italianã, polonã, rusã ºi, fireºte, în românã
(chiar ºi în gruzinã) ; ªerban Cantacuzino, fost elev al acelei „schola graeca
et latina” din Târgoviºte, „beneficiar” – între alþii – al bibliotecii Cantacuzinilor,
întemeiatã cândva de bãtrânul postelnic Constantin (admiratã prin 1654 ºi
de Paul de Alep ; aflat în refugiu la Braºov, în 1655, postelnicul primea de la
Martin Albrich, rectorul gimnaziului reformat, cãrþi de teologie ºi de logicã),
voievodul cu ambiþii imperiale care l-a finanþat pe Glykis sã tipãreascã Biblia
în greceºte la Veneþia, repetând apoi gestul pentru români – aceºtia vor
avea, în 1688, Sfânta Scripturã în limba lor – dupã ce, în vremea sa, se mai
publicaserã Cheia înþelesului a ucraineanului Ioannikie Haleatovski
(Bucureºti, 1678), Liturghia – în 1680, Evanghelia – în 1682 ºi Apostolul – în
1683 ; Constantin Brâncoveanu, în fine, care rezervase la Mãnãstirea Hurezi
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 227

un spaþiu special pentru o bibliotecã pe care o voia un fel de „depozit naþional”

(atent, Ioannes Komnênos o semnala în 1702 : „Ai întemeiat ºi o bibliotecã
demnã de vãzut, cu multã cheltuialã [...] ºi ai umplut-o cu cãrþi felurite ºi
foarte de folos”), mutând aici, pentru început, ºi propriile sale cãrþi. Aº mai
fi putut pomeni „lecturile de sear㔠din Sfânta Scripturã (în ce limbã oare ?),
pe care le fãcea Dimitrie Cantemir pentru tatãl sãu, Constantin, neºtiutor
într-ale buchilor, punându-l pe pãrintele sãu analfabet în legãturã cu cartea
(obiect privilegiat) pe cale oralã, oferindu-i, adicã, o „carte spus㔠în cadrul
unei transmisii verbale ce instituia un raport special între „scris” ºi „oral”.

ªi din grupul voievozilor cu performanþe literare am ezitat pe cine sã aleg.

L-aº fi putut selecta – dacã nu m-aº fi temut de obiecþia de „atipicitate” –
spre prezentare pe Iacob Basilicos Heraclid – Despot Vod㠖, „nepãmân-
teanul”, „ereticul” ajuns pentru puþin timp domn al Moldovei, calitate în
care a bãtut, orgolios, monedã proprie (cu chipul sãu în efigie ºi cu inscripþii
în latinã având rezonanþe renascentiste) ºi a nutrit ambiþia s㠄împãmân-
teneascã, prin Curtea sa, unele forme culturale superioare, de sorginte
occidentalㅔ (Rãzvan Theodorescu). Una dintre aceste „forme culturale” a
fost cu siguranþã colegiul latin pe care l-a înfiinþat la Cotnari ºi pentru care
a adus profesori din Apus. Johannes Sommer, unul dintre dascãli, a elogiat
iniþiativa într-o poemã : Elegia X. Ad Principem Despotam. De bibliotheca et
schola instituta (Lui Despot Vodã, despre biblioteca ºi ºcoala ce el a întemeiat).
Învãþase carte multã acest grec cãlãtor pe la curþile occidentale, întâi la
Veneþia, cu Ianus, apoi la Montpellier, unde a studiat medicina, fiind înscris
în matricolã sub numele Vasilico di Marcheto. Aduna cãrþi rare. În biblioteca
lui din Suceava s-ar fi aflat Libri Ciceronis de Republica ad Atticum, scris pe
pergament cu litere aurite. A ºi scris în latineºte acest Despot (care vorbea
italiana, franceza ºi spaniola), dar, cum tratatul sãu Artis militari libri IV
(al cãrui manuscris autograf se pãstreazã într-o arhivã austriacã) aparþine
„perioadei sale europene”, „pre-româneºti”, m-am oprit, spre a-l descrie în
ipostaza de cititor, de practicant al acestui exerciþiu eliberator (o libertate ce
elimina grijile domniei) ºi participant la conturarea viitoarei identitãþi cultu-
rale a voievodului ºi de utilizator al lecturilor, la Neagoe Basarab, autor al
unei cãrþi scrise aici (premisa de la care pornesc este datã de acceptarea
paternitãþii voievodului asupra Învãþãturilor cãtre Theodosie) ºi pentru cei
de aici.
Obligatorie, în primul rând, ar fi refacerea listei cãrþilor, înºiruite în
biblioteca voievodului de la Argeº, pornind de la convingerea cã acesta –
chiar dacã nu dedica contactului cu cartea timpul pe care îl va rezerva mai
târziu voievodul Constantin Mavrocordat (ne spune Cronica Ghiculeºtilor :
„[...] îºi împãrþea timpul cu rugãciunea, cu divanul ºi cu citirea cãrþilor.
De dimineaþã pânã la prânz se îndeletnicea cu cercetarea judecãþilor [...]
Iar dacã nu erau rãvaºe de citit, citea din cãrþile lui Ioan Hrisostom sau ale
lui Vasile cel Mare sau ale lui Macarie Egipteanul sau ale altor sfinþi pãrinþi,
însemnând vorbele aflate în ele, care se referã la prinþi”), nici nu s-ar fi putut
acest lucru – consulta, totuºi, o „bibliografie” asemãnãtoare. O bibliotecã
228 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

despre care nu ºtim mai nimic, cu excepþia, poate, a faptului cã în rafturile

ei s-a aflat o vreme ºi o carte împrumutatã de la Mãnãstirea Bistriþa din
Oltenia – un Prolog, culegere de vieþi de sfinþi în versiuni prescurtate,
pe care bibliotecarul lãcaºului de rugãciune înãlþat de Craioveºti a scris
(la f. 203 r) în slavoneºte [trad.] : „A fost la þarul Neagoe un an ºi n-a luat-o”,
adicã a dat-o înapoi bibliotecii din mãnãstire, ºi cã poseda un exemplar de
lux al Tetraevanghelului tipãrit de Macarie pe pergament, cu iniþialele ºi
frontispiciile completate, de mânã, cu aur, carmin, albastru ºi verde.
Înainte de a încerca sã refac „inventarul” bibliotecii lui Neagoe Basarab –
listã cu totul probabilã ºi cu totul incompletã, cãci este reconstituitã din
„urmele” pe care cãrþile ce o compuneau le-au lãsat în Învãþãturi, („urme”
ale lecturilor, adicã, în maniera, eficientã socot, a „refacerii bibliotecilor
dupã lecturi”, folositã de Nicolae Iorga în studiul „Vechile biblioteci româ-
neºti sau ce se cetia odinioarã în Þãrile Române. 1. Bibliotecile din mãnãstiri”,
publicat în Floarea darurilor, I, nr. 2, pp. 60-70), arãtându-ne în voievod un
cititor care nu doar se informa, ci cãuta ºi idei (ºi susþineri ale acestora)
pentru propria sa elaborare –, bibliotecã în care presupun cã s-a aflat, un
timp, lângã alte cãrþi ale literaturii bisericeºti ºi, mai larg, religioase, ºi acel
Minei pe noiembrie, scris din dispoziþia lui Neagoe în 1513 ºi dãruit de el,
patru ani mai târziu, Mitropoliei din Târgoviºte (de unde a ajuns la biserica
Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului), Tetraevanghelul, prescris tot pentru voievod
(tom din care s-a conservat doar ferecãtura de argint cu o inscripþie lãmuri-
toare), ºi, bineînþeles Omiliarul lui Ioan Chrisostom, cumpãrat de domn în
1519 (codicele, vechi ºi preþios, scris în slavona sârbã, îi aparþinuse lui Maxim
Brancovici, unchiul Despinei Miliþa, ºi îºi destãinuie singur peregrinãrile
[trad,] ; „Aceastã carte numitã [...] a cumpãrat-o binecinstitorul ºi de Hristos
iubitorul domn Ioan Neagoe voievod ºi a dãruit-o mãnãstirii sale numitã
Argeº [...] în anul 7027 [1519]), trebuie sã-i reamintesc cititorului cã lecturile
lui Neagoe Basarab începuserã în fragedã tinereþe, când învãþa carte la
Mãnãstirea Bistriþa ºi au continuat apoi, dupã 1503, sub supravegherea
fostului patriarh constantinopolitan Nifon (Nifon al II-lea), cãruia – ne spune
Gavriil Protul în Viaþa patriarhului Nifon – tânãrul vlãstar al Basarabilor,
adoptat ºi crescut de boierii Craioveºti, i-a fost ucenic : „Iar fericitul Nifon îl
întãria cu învãþãturile sale, ca sã creascã ºi sã se înalþã în toate faptele cele
bune ºi sã se ridice în noroc bun ºi sã fie plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi a
oamenilor, cum mai apoi, cu rugãciunea sfinþiii-sale, sã umplurã amândouã”.
Al. Odobescu gãsea la Bistriþa, în 1860, în lãcaºul dedicat cãrturãriei
unde s-a format Neagoe Basarab, „vreo 300 volume vechi rãu conservate”,
între ele „vreo 80 manuscripte slavone (evanghelii, psaltiri, minee, ceasloave,
pravili canonice etc.) scrise cu litere capitale ºi minuscule, de formatele folio,
în 80 ºi în 40”231, tipãrituri în slavonã, greacã ºi românã ºi sbornice mai noi în
româneºte, aducând nouãspreze dintre ele la Bucureºti ºi declarându-ºi
entuziasmul în legãturã cu „anticuitatea” pieselor ce formau acest depozit de
carte. Din volumele în slavoneºte – multe cumpãrate ºi dãruite mãnãstirii
de ctitorii Craioveºti aflaþi în legãturi strânse cu lãcaºele sârbeºti ºi cu cele de
culturã slavonã de la Muntele Athos, reprezentând – observa Emil Turdeanu –
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 229

manuscrise sârbeºti, fie aduse de la sud de Dunãre, fie copiate în Þara

Româneascã, apoi rezultate ale „noii creaþii slave ce s-a desfãºurat chiar la
Bistriþa” ºi, în fine, urmãri ale „întinderii protecþiei române asupra bisericii
sârbeºti din Srem ºi de la Athos”232, profesorul G. Mihãilã a întocmit o listã,
ordonatã de vechimea tomurilor, a lucrãrilor care s-ar fi putut sã contribuie
la informarea lui Neagoe Basarab233. Un Codice conþinând predici ale lui
Ioan Chrisostomul ºi ale altor pãrinþi ai Bisericii (scris la începutul secolului
al XVI-lea), culegerea, deja amintitã, de proloage pe lunile septembrie-
-februarie (azi ms. slav. nr. 287 de la B.A.R.), un alt sbornic de omilii,
cuprinzând texte de Ioan Chrisostomul (ºi Cuvinte despre pocãinþã ºi umilinþã),
de patriarhul Callist, de Efrem Sirul (Cuvânt despre umilinþã), tot de la
începutul secolului al XVI-lea (azi ms. slav. nr. 303 de la B.A.R.), un Minei pe
septembrie, fost la mãnãstirea atonitã Sf. Pantelimon, Albina bizantinului
Antonie, copiatã în 1518 de diacul Dragomir, un Apostol, transcris de acelaºi
diac un an mai târziu, un Minei pe ianuarie, la a cãrui realizare – în 1521 –
Dragomir a fost ajutat de Dieniº, douã Tetraevanghele, unul având o predo-
slovie de arhiepiscopul Teophylact al Ohridei, celãlalt – zis „al egumenului
Misail de la Bistriþa” – copiat în parte la Mãnãstirea Bistriþa, în parte la
Athos, un Evangheliar, Sintagma lui Vlastaris, pe care o va citi mai târziu ºi
Udriºte Nãsturel, aceeaºi Sintagmã bizantinã copiatã într-un sbornic cu
conþinut juridic alãturi de Pravila Sf. Ioan Postnicul, de Legea împãratului
Iustinian ºi de Zaconicul lui ªtefan DuÍan, un codice cu cuprins istoric în
care se aflau Cronica lui Gheorghios Hamartolos ºi Cronografia pe scurt a
patriarhului Nichifor, un Tipic din secolul al XVI-lea, un alt Tipic mai vechi,
din secolul al XV-lea, copiat la un loc cu Psaltirea, în douã rânduri, un Trebnic
ce se aflã în acelaºi tom cu Pravila Sfântului Nichifor al Constantinopolului,
manuscris din secolul al XV-lea copiat în Þara Româneascã, un ºir de mineie
(decembrie, ianuarie, februarie, martie, iulie, august), Parenesisul lui Efrem
Sirul (împreunã cu Cuvinte alese din cartea lui Dionisie Areopagitul) ºi un
codice cu texte ascetice, între care Învãþãturile avvei Dorothei234.
Fãrã teama de a greºi, cercetãtorii aºazã în rafturile bibliotecii lui Neagoe
Basarab – lângã literatura isihastã pe care o consulta, fãrã îndoialã, ºi alãturi
de Liturghierul tipãrit de Macarie în 1508 – lucrãrile aparþinând unei
„bibliografii fundamentale” a intelectualului est-european din acea vreme,
într-un ºir care începe cu Sfânta Scripturã ºi se încheie cu literatura de
colportaj ºi cu „cãrþi de înþelepciune” (semn cã voievodul practica o „lecturã
intensivã”, specificã acelui timp, guvernatã de principiul multum in parvo),
precum Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf, Fiziologul ori Albina ºi care se
regãseºte, cum spuneam, în textul Învãþãturilor, prin fragmente montate
într-un ansamblu cãruia mai vechii învãþaþi (D. Russo) i-au zis „mozaic”, iar
cei mai noi – „colaj”.
Dacã lãsãm la o parte întinsele pasaje luate din Cãrþile veterotesta-
mentare ale Regilor (cu o pondere pe care o explicã ºi o motiveazã suficient
factura scrierii lui Neagoe Basarab) ºi încercãm sã aflãm preferinþele scrii-
torului român, constatãm cã ospãþul pedagogic din Învãþãturi este prezidat
de Ioan Chrisostom, prinþul elocinþei sacre rãsãritene, prezent în antologie
230 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

în câteva rânduri, ºi de Simeon Monahul, scriitor bizantin din secolul

al XI-lea, a cãrui „participare” (prin compunerea sa intitulatã Umilinþa)
la þeserea manualului destinat viitorilor voievozi valahi a fost identificatã
de D. Russo.
Cãrþile chrisostomice utilizate de Neagoe sunt toate de „primul raft” ºi
vin din inventarul oratoriei : Omilia despre iertare (text cu o atribuire nesigurã),
Omilia la Psalmul al VIII-lea, Omilia 69 la Evanghelia dupã Matei. ªirul
scriitorilor Bisericii consultaþi ºi folosiþi în Învãþãturi cuprinde ºi alte nume
ilustre : Ioan Klimax, cu un fragment despre rugãciune din Scara, Efrem
Sirul cu faimoasa sa Omilie la Schimbarea la faþã (Eis tên Metamorfosin,
cuvântare de prim rang a literaturii omiletice rãsãritene, Filip Solitarul cu
Dioptra, Simeon Monahul cu deja pomenitul tratat despre „umilinþã”, de
care Neagoe Basarab s-a simþit atras cu deosebire. Chipul „sfântului” venit
din lumea politicã ºi militarã, generator al unui model, al unei doctrine ºi al
unui întreg sistem de raporturi între Regnum ºi Sacerdotium, între Aulã ºi
Ecclesie, îl va gãsi Neagoe în panegiricul consacrat de Eftimie, patriarhul
Târnovei, sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena. Au mai fost introduse în
corpul Învãþãturilor fragmente din „romanul” ascetic Viaþa Sfinþilor Varlaam
ºi Ioasaf, cu precãdere pildele ce comunicau încheierile cu privire la „deºertã-
ciunea lumii acesteia” (cele care, la noi ºi prin alte pãrþi, se vor desprinde de
roman ºi vor începe o viaþã independentã în culegeri cu þinte moralizatoare
ºi sapienþiale, intens copiate mai cu seamã în secolul al XVIII-lea235) ºi din
versiunea slavã a Fiziologului.
Cum nu-mi propun sã fac aici o înºirare a tuturor izvoarelor Învãþãturilor
(asemenea „inventarieri” existã, cu precizarea meritelor acelor învãþaþi care
au dus pânã aproape de capãt aceastã migãloasã arheologie – D. Russo,
St. Romanski, Dan Zamfirescu, dupã cum, la fel, a fost cercetatã tehnica
folosirii acestor surse236), aº vrea sã disting doar atitudinea avutã de scrii-
torul român faþã de cãrþile pe care le citea ºi pe care lucra. În cele mai multe
rânduri, Neagoe nu „topeºte” în propriul text secvenþele împrumutate, ci le
conservã integralitatea originarã. Aceastã modalitate denotã în primul rând
consideraþie faþã de sursã. Din chipul în care acest respect cãrturãresc, aº
zice, se îmbinã cu grija pentru înãlþarea edificiului nou poate fi desprinsã
maniera auctorialã. Neagoe Basarab are ºtiinþa sudãrii (nu „lipeºte”, nu
pune cap la cap, ci construieºte) ºi felul în care sunt aºezate în operã cele
patru capitole din Umilinþa lui Simeon Monahul (pus în luminã de G. Mihãilã,
în studiul introductiv la recenta ediþie a originalului slavon : „[...] în capitolul VII,
care stabileºte regulile protocolului domnesc ºi conþine numeroase sfaturi
privind comportarea domnului la ospeþe, diatriba împotriva beþiei se prelun-
geºte în domeniul teologiei prin textul lui Simeon Monahul…”237) mi se pare
a fi ilustrativ pentru acest meºteºug.
De regulã („de regul㔠neînsemnând, fireºte, „întotdeauna”), cele spuse
mai sus se confirmã. La Neagoe Basarab – s-a zis – „textul, o datã ales, este
lãsat în forma lui originalã, fãrã prelucrãri sau interpretãri notabile”238.
ªi constatãrile mele indicã, ziceam, o „consideraþie” specialã pentru forma
originarã a secvenþelor preluate, dar, la fel, se poate vedea cã autorul român se
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 231

„amestec㔠din când în când, schimbând, prelucrând, extinzând ori parafrazând.

Introducþia ce întovãrãºeºte parabola bãrbatului urmãrit de inorog, de pildã,
a trecut, aproape fãrã modificãri, din „romanul” despre Varlaam ºi Ioasaf în
opera voievodului român. Similitudinile acestea trebuie însã înþelese ºi
apreciate în cadrul unui ansamblu dat – „corpul” parabolei. El, textul acesta,
este cel care îºi pãstreazã integralitatea, pentru cã, dacã am judeca dupã
aspectele concrete, ideea divergenþei (ºi care, în opinia mea, înseamnã în
primul rând utilizarea unor versiuni slavone ce vãdeau anumite deosebiri)
se naºte cu destulã uºurinþã. Exemplul pe care îl dau mai jos este oferit de
parabola despre oraºul care îºi schimba conducãtorul în fiecare an în versiunea
româneascã a Învãþãturilor (ediþia Florica Moisil, pp. 244-245) ºi în tradu-
cerea lui Udriºte Nãsturel din Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf (ediþia
P. Vasiliu Nãsturel, pp. 125-126, ce tipãreºte versiunea din ms. nr. 3339 de
la B.A.R.), într-o alãturare ce porneºte de la premisa cã traducãtorii nu
schimbau esenþial situaþia sintagmaticã din originalele pe care lucrau :

Învãþãturile Viaþa Sfinþilor Varlaam

lui Neagoe Basarab ºi Ioasaf

„[...] Era o cetate într-o lature de loc,
care o am auzit de niºte oameni foarte
înþelepþi. ªi avea oraºanii acei cetãþi obicei
aºa, încã din vremi de dãmult, cându îºi
punea împãrat, ei lua un om neºtiut ºi
strein, care nu ºtiia nimic cum iaste obi-
ceiul acei cetãþi, ºi pre acela rãdica ºi-l
punea împãrat. Deacii el, deacã sã sãtura
de toate bunãtãþile ºi sã îndulcea în toate
biruinþele ºi-ºi fãcea toatã voia ºi pohtele
lui pânã într-un an, ºi începea deacii
înainte a fi fãr’ de grijã ºi tot sã ospãta ºi
sã îmbãta ºi sã veselea fãr’ de grijã, ºi
gândea cã va sã împãrãþeascã multã
vréme tot aºa ºi gândindu lucruri ca acés-
tea, numai ce sã scularã cetãþenii ºi-l
dezbrãcarã de hainele céle împãrãteºti
ºi-l scoaserã dîn cetate gol ºi-l trimiserã
la zatocenie, care era departe, într-un
ostrov. ªi acolo n-avea nici bucate, nici
haine, nici nimic, ce lãcuia tot în flãmân-
zie, ºi în golãtate, mai multã decât nãdéj-
dea ce avea el cându era împãrat, de
bucurie. ªi toatã nãdéjdea lui i sã schimbã
în mare grijã ºi scârbã. Aºa fãcând cetã-
þenii aceia, precum le era obiceaiul, odatã
puserã împãrat pre un bãrbat foarte înþe-
lept ºi socotit. ªi avea cugete roditoare
„Auzit-am de uã cetate mare a cãriia
cetãþeni, din zile vechi ºi de demult, avea
obiceaiu ca acesta : de lua pre un strãin,
ºi necunoscut, carele nu ºtiia nemic, nici
obiceaiurile, nici legile cetãþii aceia, ºi
punând pre om ca acela împãrat, toatã
volniciia lua ºi avea voie neînfrântã pânã
sã umplea un an. Deci, aºa fiind el, în
toatã negrija ºi mâncând ºi veselindu-se,
fãrã teamãt ºi pãrându-i cã tot va lãcui
într-acea împãrãþie, numai ce sã scula
cetãþénii, fãrã de véste, asuprã-i, de-l
dezbrãca de hainea cea împãrãteascã.
Deacii-l purta despuiat pren toatã
cetatea, dupã aceaia-l trimitea într-un
ostrov departe, la închisoare, unde nu
gãsiia de hranã, nici îmbrãcãminte nu
avea, ce pãtimiia în rea foamete ºi golã-
tate, cum ºi acea hranã ºi bucurie i sã da
fãrã de nãdéjde ºi fãrã de aºteptare, aºij-
derea, iarãº, fãrã de nici uã nãdéjde ºi
fãrã de nici uã aºteptare se schimba în
scârbã ca aceia. Deci, dupã acel obiceaiu
vechiu al acelor cetãþéni, fu pus un bãrbat
oarecine împãrat, om care avea chibzu-
iala lui, multã înþelepciune roditã, care
nu sã apucã, într-acelaº ceas numai decât
de bogãþiia ce i se didése, nici rãmni la
232 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi gânduri, ºi nu sã apucã numai decât grijirea celor ce împãrãþise mai înainte

de bogãþiia ce era înnaintea lui, nici era
fãr’ de grijã. Ci tot socotea ºi cugeta de
scoaterea celorlalþi împãraþi, cum furã
scoºi ºi goniþi pentru negrija lor, ºi gân-
dea cum va face sã-ºi tocmeascã lucrurile
sale bine. Deci aºa socotindu ºi isco-
dindu, auzi de un svétnic înþeleptu, ºi-i
spuse toate obiceiurile acelor cetãþéni,
ºi-i spuse ºi acel loc de izgoanã ºi de
lipsã, ºi cum sã va întãri, ºi aºa toate le
învãþã sã ºi le tocmeascã, fãr’ de smin-
tealã. Deacii, deaca auzi aºa ºi pricepu
cã dupã acea vreme puþinã va sã sã tri-
miþã ºi el într-acel ostrov, lãsã acea
împãrãþie necredincioasã ºi streinã
streinilor ºi dãºchise avuþiile sale, pre
carele avea atunce putére neapãratã, ºi
luo avuþie multã ºi o déde la niºte slugi
credincioase ale sale ºi o trimise
într-acel ostrov unde vrea sã fie ºi el
gonit. ªi pânã a se umplea anul acela, el
îºi fãcu multe curþi ºi case frumoase ºi
fântâni de apã ºi pomi frumoºi ºi cu
miros bun. Iar când fu sã sã umple anul
acela, el vãzu mestecarea în oamenii
cetãþii aceia, cã vrea sã-l scoaþã, ºi grãbi
mai naintea gonirii sale ºi sã mutã în
ostrovul acela, unde trimisése avuþiia sa
mai denainte vréme, ºi-ºi gãtise case ºi
împãrãþie vecinicã. Iar împãrãþiia cea
streinã el o lãsã streinilor”.
de dânsul, carii grozav furã goniþi, ce
avea grijã ºi sã nevoia cu sufletul cum ar
putea sã-ºi direagã bine lucrurile, care
era pentru dânsul, ºi cu încredinþarea
adései învãþãturi, ce avea de la un
svétnic prea înþelept, ºtiu de obiceaiul
acelor cetãþéni ºi de locul acei închisori
nescãpate ºi în ce chip i se cãdea a se
întãri. Fãrã de înºelãciune, se învãþã, ºi
cum cã preste puþinea vréme trebuiaºte
sã între ºi el în ostrovul acela, iarã, acea
împãrãþie streinã, ºi fãrã de credinþã-i
iaste a o lãsa streinilor. Deºchise cãmã-
rile sale, carele avea atunce în voia lui
neoprite, spre ce va vrea, ºi luã mulþime
de avuþie : aur ºi argint ºi mulþime de
pietri scumpe ºi mari ºi le déde slugilor
lui celor credincioase, de le trimése înainte
într-acel ostrov unde-i era lui a fi gonit.
Deci, împlându-se anul acela, se scularã
cetãþénii de-l dezbrãcarã, ca ºi pre cel ce
fusése mai nainte de dânsul, ºi-l gonirã
într-acel ostrov. Decii, ceialalþi împãraþi,
nechibzuiþi ºi trecãtori, ei sã topiia rãu
acolo, de foame, iarã acesta trimeþându-º
înaintea sa bogãþie, lãcuia în multã dãs-
tulire, având hranã nesfârºitã, ºi de toate
pãrþile, împingând în laturi toatã frica
necredincioºilor ºi hiclénilor cetãþéni, îºi
fericea sfatul sãu cel prea înþelept”.

Deosebirilor – posibile – din izvoare trebuie sã le adãugãm, dacã inter-

pretãm corect pasajele comparate mai sus, încã un concept, important pentru
definirea atitudinii autorului Învãþãturilor faþã de sursã ºi a manierei sale
de lucru, cu o realã participare la alcãtuirea configuraþiei textului. Anume
prelucrarea, un gest subsumat firesc actului creator, chiar dacã (sau, poate,
cu atât mai mult cu cât) el opereazã asupra unor pasaje încorporate. Neagoe
„repovesteºte” – aº zice – pilda în felul sãu, cu plusuri ºi mici eliziuni, uneori
cu alte „momente de insistenþ㔠decât cele propuse de prototip. Aceste „apariþii”
personalizatoare (cu totul stimabile, cred) devin ºi mai pregnante în „tâl-
cuirile” parabolelor, în acele expuneri apãsate ale moralei ce admit ºi expri-
marea rodului unor meditaþii particulare. Ca la sfârºitul parabolei pe care
am transcris-o mai sus :
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 233

Învãþãturile Viaþa Sfinþilor Varlaam

lui Neagoe Basarab ºi Ioasaf
(ed. cit., p. 245) (ed. cit., p. 127)

„Aºijderea ºi voi, feþii miei, nu fiþi ca „Cetatea aceia sã o înþelegi a fi ceastã

acei împãraþi nebuni mai dinainte, carii
nu-ºi gãtirã lãcaºuri într-acel ostrov, ci
se déderã numai spre beþii ºi spre ospeþe
ºi spre alte lucruri care nu le era de folos,
iar de numele lui Dumnezeu nu grija,
nici milostenie nu fãcea, ºi puþinea vréme
sã sfârºi zilele lor, ºi furã închiºi în tem-
niþele iadului. Iar voi, feþii miei, râvniþi
acelui împãrat înþeleptu care-ºi trimi-
sése bogãþia sa nainte într-acel ostrov ºi
faceþi milostenie ºi sãracilor ºi lipsiþilor,
ca sã aflaþi ºi voi avuþiia voastrã în cer,
unde veþi sã lãcuiþi în veci, cã acolo iaste
împãrãþia cea vécinicã ºi bucuriia cea
netrecãtoare”.
lume deºartã ; iarã cetãþénii, domniile ºi
biruinþele dracilor þiitorilor veacului
acestuia, cari ne înºalã cu puþinea dul-
ceaþã sã avem noi céle putrede ºi céle
trecãtoare, ca cum n-ar fi putrede ºi
trecãtoare, ºi ca cum ar fi cu noi în véci,
ºi sã socotim îndulcirea lor cã iaste fãrã
de moarte. Deci, aºa fiind noi prelãstiþi,
ºi nesfãtuindu-ne nici uã datã de céle
trecãtoare ºi vecuitoare ºi neascun-
zându-ne nemic în viiaþa care iaste, acolo
fãrã de véste ne va sosi paguba morþii ºi
atunce, acei cetãþéni hicléni ºi amarnici,
luându-ne despuiaþi de toate de céste de
aici, ca pe ceia ce am cheltuit toatã vrémia
noastrã, în voia lor, ne vom duce într-acea
þarã întunecatã ºi împâclatã, în þara întu-
nérecului de veac, unde nu iaste a vedea
luminã, nici ceas de viaþa dulceþii”.

Sau ca în alte locuri, unde „comentariul” autorului la fragmentele extrase

din Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf „înrãmeaz㔠în text pasajul ilustrativ
(parabola despre privighetoare prilejuieºte o astfel de meditaþie, în partea I
a Învãþãturilor ; ea va fi reluatã ºi în partea a II-a, în capitolul Despre solii
ºi rãzboaie).
Acest mod de abordare a unui izvor, pe care am încercat sã-l descriu mai
sus, nu este nici el de folosinþã generalã. Operând uneori reduceri, cu evidente
reflexe în þinuta stilisticã a textului, scriitorul dezvoltã în alte pãrþi „nucleele”,
nelipsite de disponibilitãþi, pe care i le punea la dispoziþie versiunea de bazã.
Prelucrarea ºi adaptarea (vecine uneori cu „invenþia”) funcþioneazã ºi aici,
ele realizându-se însã în extensiune. Un exemplu. În comparaþie cu conci-
ziunea pe care o aratã, în Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf, pilda albinelor
(semnalatã de V. Grecu în traducerea greceascã239 ºi identificatã apoi de
mine în textul slavon al Învãþãturilor240) :
234 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Ms. slav. nr. 588 B.A.R., f. 171gab

„[...] paky navykoho(m) i v×my jako( ) „[...] ºi iarã învãþat-am ºi ºtim cã cum
bo o(t)goni(t) dy(m) påely, tako pomysly gonéºte fumul pre albine, aºa cugetele
zlye, o(t)gone(t) o(t) na(s) blg(d)ti réle, gonesc de la noi darul dumneze-
b (s)tvúnago dha [...]” escului Duh [...]”,

versiunea româneascã a Învãþãturilor prezintã o dezvoltare considerabilã.

Aci parabola propriu-zisã nu mai este decât un (destul de vag) punct de pornire :
„Cã cum iaste obiceaiul albinelor de lãcuescu în fagurii lor, carii i-au câºtigat
iale, iar când li sã adaoge fumul, iale nu pot rãbda, ci fug din fagurii lor de fum
(însã iar nu foarte sã depãrteazã de câºtigul lor ºi aºteaptã cândai doar s-ar potoli
acel fum ºi sã sã întorcã iar la locul lor, décii deaca vãd cã sã împuþineazã fumul,
iar sã întorcu la lãcaºul lor, care au agonisit, iar deaca vãd cã iaste tot fum mult,
cu multã jale ºi obidã îºi nãpustescu lãcaºul sãu), aºa ºi duhul sfânt dupã
greºalele noastre, tot ne aºteaptã cândai doarã ne vom întoarce spre pocãinþã, ca
sã sã întoarcã ºi el iar în trupul omului, cum ºi albinele la agoniseala lor…”

Fragmentul citat reprezintã o traducere fidelã a originalului slavon pe care

îl reproduc (din fericire acesta s-a pãstrat), însoþit de o nouã tãlmãcire româneascã,
fãcutã de G. Mihãilã, tocmai spre a ilustra maniera întrebuinþatã de autor  :
„[...] jako e i påely obyåno jiest „[...] precum ºi albina are obiicei de
prebyvati v¾ s¾t× svem e e stÖ a, stã la fagurele ei, pe care l-a agonisit,
a egda prilo it sÖ ei dym¹, onoi  e iar dacã i se pune fum, ea nu poate rãbda,
nev¾zmo no s¾tr¾p×ti, no begaetÄ o(t) ci fuge de fum, însã nu se îndurã sã se
dyma, obaåe ne obinuD sÖ stÖ ania svoego depãrteze de agoniseala ei, ci aºteaptã
o(t)lDåiti sÖ, no åaet¹ eda kako umalit sÖ ca, atunci când va scãdea fumul, sã se
dym¹ da v¾zvratitsÖ v¾ stÖ ania svoa. întoarcã la agoniseala ei. Astfel, dacã
Ta e aÍte uzrit iako umalÖet sÖ dym¹, paky vede cã se împuþineazã fumul, iar se
vazvraÍtaet sÖ v¾  iliÍte svoe, ide e est întoarce la lãcaºul ei, unde a agonisit.
stÖ ala. AÍte li  e vidit jako umno it sÖ Iar dacã vede cã se înmulþeºte fumul,
dymÄ, sã mnogoÖ  alostiÖ í obidoÖ ostovlÖet cu multã jale ºi obidã îºi pãrãseºte ago-
stÖ anie svoe. Tako de i duhi svÖtyi, bratie niseala.
moa, po s¾greÍenii naÍem¹ [...]” Aºa ºi Duhul Sfânt, fraþii mei, dupã
ce-am pãcãtuit [...]”

Selectând pentru opera sa, alãturi de multe pasaje din scrieri ilustre, ºi
unele fragmente din Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf (oprindu-se exact
asupra pildelor ce se vor „autonomiza” mai târziu) ºi manifestând faþã de
aceste secvenþe – în momentul încorporãrii lor – o atitudine profund per-
sonalã, cel care a compus Învãþãturile… a fãcut, fãrã îndoialã, o figurã de
autor complex, stãpân indiscutabil pe modalitãþile de combinare – metodã
predilectã de lucru (de „creaþie”, aº zice, fiindcã suntem la începutul celui
de-al XVI-lea secol) a cãrturarilor ce pãstrau încã legãturi puternice cu
medievalitatea – prin prelucrarea (reducþie ori extensie, iniþiative deopotrivã
ale scriitorului) ºi adaptarea sigurã a izvoarelor (lecturi241, la origine) ce i-au
stat la îndemânã.
 Odihna

Repaus în spaþiul disciplinat.

Grãdini à l’italienne

Prin Petru Cercel – despre care Franco Sivori ne spune cã pusese sã i se

amenajeze lângã palatul din Târgoviºte „mândre grãdini italieneºti” unde
exista ºi o menajerie pentru „sãlbãticiuni”242, niºte „mirabilia” incontestabile
pentru localnici243 – ori, poate, mai devreme, prin Alexandru Lãpuºneanu
care a pus sã i se facã la Mãnãstirea Slatina, ctitoria sa, o grãdinã riguros
desenatã, maniera italieneascã de a îmblânzi cadrul vegetal pãtrunde la
Curþile domneºti româneºti (dupã cum, la fel, se rãspândise dupã 1550 ºi
spre Occident). Grãdina domneascã era un spaþiu vegetal privat, realizat, la
început, prin utilizarea cadrului natural ºi destinat folosirii lui individuale
de cãtre voievod ºi familia sa. Din când în când, pe mãsura trecerii timpului,
grupului familial restrâns al domnului i se puteau adãuga, în cãutarea
„desfãtãrii” oferite de „primblãri”, curtenii sau unii oaspeþi ai Curþii. Era,
fãrã îndoialã, aceast㠄vreme a desfãtãrii” o secvenþã a unui „timp festiv”,
degrevat de obligaþiile plictisitoare ºi repartizat recreãrii. Sugestiile strãine
au adus ordonarea, „construcþia din elemente vegetale”, îngrijirea, plantarea,
intervenþia minþii prin impunerea desenului ce descindea dintr-o viziune
geometrizantã, iar grãdina îºi restrângea semnificaþiile (foarte diverse înainte –
zicea Constantin C. Giurescu) la aceea de spaþiu riguros mãrginit în care
elementele cultivate dominau (fãrã a le exclude pe cele cu o plasare ºi fiinþare
naturale). Se producea în acest fel o ordonare a cadrului, iar beneficiarul era
chemat, era dirijat sã se deprindã a afla plãcere la contactul cu acest nou tip
de peisaj. Se modifica chiar gustul pentru peisaj (Rãzvan Theodorescu),
îºi fãcea loc – ºi la noi acest lucru se definitiveazã în secolul al XVII-lea –
o schimbare de adâncime „a sensibilitãþii ºi a percepþiei, o modelare cultu-
ralã”244 foarte importantã.
Iar modelul a fost ºi va rãmâne multã vreme cel italienesc („localizare”
îndestul motivatã de relaþiile pe care Þãrile Române le-au avut, mai ales în
veacul al XVII-lea, cu Peninsula). „Grãdina foarte mare”, pe care arhi-
diaconul Paul de Alep o vedea la Dobrenii lui Constantin ªerban, cu „un
bazin mare cu ap㔠ºi cu canalizãri sistematice („jgheaburi de olane”), era
„împãrþitã în straturi, ca grãdinile frâncilor”245. Frânc în limba românã veche
însemna „italian” (prin extensie „latin”, „apusean” ; celui ce era mai mare
peste grãdinarii Brâncoveanului i se zicea Frâncul ºi era… italian). Aranjate
dupã scheme puse la punct de Renaºterea italianã erau – spun cãlãtorii
strãini – ºi „grãdinile frumoase” ale lui Vasile Lupu, cu deosebire grãdina
236 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

interioarã, „grãdina între ziduri” care se conforma modei italieneºti. Anton

Maria del Chiaro vedea la palatul brâncovenesc de la Mogoºoaia o grãdinã
„pãtratã, în stil italian” ºi tot dupã un model familiar lui i se înfãþiºa ºi
grãdina – desenatã, se zice, de un arhitect strãin, numit Pecena Levin 246 ºi
îngrijitã, la fel ca ºi parcul domnesc de la Târgoviºte, de specialiºti italieni –
palatului domnesc de la Bucureºti : „Aceastã grãdin㠖 zice secretarul florentin
într-o apreciere pe care am mai citat-o –, vorbind drept, este destul de
frumoasã, de formã pãtratã ºi desenatã dupã bunul gust italian”247.
Mai târziu, pe la 1740, voievodul Grigore al II-lea Ghica îi va uimi pe
ieºeni (ºi pe cronicar) cu grãdina Frumoasa, superbã, „desfãtãtoare” (aceeaºi
desfãtare !), „cu fel de fel de flori” ºi cu jocuri de apã248. Apa era prezentã ºi
înainte în grãdinile domneºti. Luciul ei odihnea ºi producea rãcoare („apa
rãcoritoare” face ºi ea parte din imaginarul românesc al raiului), plantele ºi
florile colorau ºi înmiresmau aerul ºi toate laolaltã se ofereau simþurilor,
fãcând din contemplarea grãdinii, din existenþa în mijlocul ei ºi o sursã de
plãceri estetice. Desfãtarea dominã ºi în amenajãrile care încep, de pe la
jumãtatea veacului al XVII-lea, sã mobileze grãdinile. Chioºcurile – despre
care am vorbit ºi în alt capitol (celui de la Bucureºti Del Chiaro îi zice
loggia) – erau la început edificii ale odihnei (chiar ºi nocturne), dar vor
deveni foarte repede ºi funcþionale (dupã cum ºi grãdinile vor începe sã
adãposteascã ºi alte exerciþii din sfera destinderii). La Târgoviºte – vedeam
ºi mai sus –, Constantin ªerban a dat un ospãþ într-o astfel de construcþie
(care nu cred cã era o încropealã provizorie ; istoricii vechii noastre arhi-
tecturi n-o pomenesc ; primul foiºor – ca „spaþiu al repaosului” pe vreme
cãlduroas㠖 ar fi fost înãlþat în grãdina palatului târgoviºtean în vremea lui
Brâncoveanu) în cinstea unui oaspete strãin, amenajând lâng㠄chioºc” ºi o
umblãtoare... ªi lui Brâncoveanu – îºi amintea Del Chiaro – îi plãcea sã
mãnânce în chioºcul din grãdinã (ca pe o insulã înconjuratã peste tot de
verdeaþã ; dovad㠖 observã Dolores Toma – cã situarea în peisaj era de tipul
„imersiunii”249) : „[...] în mijlocul ei [al grãdinii – nota mea, D.H.M.], Domnul
Constantin Brâncoveanu a clãdit o frumoasã loggia pentru a prânzi acolo ºi
a se odihni dupã prânz în timpul verii, în parfumul florilor diferite, aºezate
împrejur în straturi”.

Parcul imaginar

În ziua de Crãciun a anului 1676, „strãluciþii Costini”, fiii lui Miron Costin
adicã, rosteau discursuri (alcãtuite cel mai probabil de pãrintele lor) în faþa
voievodului Antonie Ruset ºi a fiului aceluia. Oratoria protocolarã a festivi-
tãþilor fãcea frecvent apel la copii. Elevii, pronunþând cuvântãri preparate la
lecþiile de retoricã ori compuse de alþii, apãreau adesea între oratorii con-
vocaþi la Curte în asemenea ocazii. Logofãtul Gheorgachi ºi înaintea lui alþi
autori (Bandini, Del Chiaro) îi amintesc pe ºcolari printre cuvântãtorii de
Crãciun (a doua zi) ori de Sf. Vasile, în Ajunul Bobotezei (Bandini dã amãnunte)
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 237

ºi de Paºti (tot în ziua a doua), când – menþioneazã Gheorgachi – ºcolarii,

aduºi în spãtãrie împreunã cu dascãlii lor de logofãtul al treilea – rosteau
„engomiile cãtre Domn, spre lauda ºi bucuria sãrbãtorii”).
În cele trei discursuri pãstrate în ms. latin nr. 73 B.A.R. (ff. 203-205), în
versiune polonã (care poate fi o traducere târzie a unui protograf latinesc,
cãci titlul a rãmas în latinã : In eum modum salutati sunt magnifici Kostyni
illustrissimum principem Moldaviae. Eidemque obtulerunt Labyrinthum in
laudem nomini eius adscriptum A.D. 1676), impresioneazã îndeosebi pre-
dilecþia arãtatã sistemului de referinþe clasicizante. Preferinþele pentru o
„mitologie”, ce nu îndeplineºte doar o funcþie ornantã, dominã. Elementele
împrumutate din inventarul acelei „Antichitãþi plinã de spirit ºi înþeleaptã
în nãscocirile ei” sunt dispuse în texte conform unor precepte bine stabilite :
„[...] deci ºi noi, pentru petrecerea plãcutã a prealuminatei mãriei tale, am
sãdit ºi am ridicat prin plante agãþãtoare, o grãdinã a lui Apollo în patru
colþuri, dupã îndemânarea noastrã, în care, când pe lângã muzele din Helicon,
Dianele vor duce horele lor dãnþuitoare, ºi oriunde se va întâmpla sã fie cu
dansurile lor, peste tot vor gãsi ºi vor cânta slava numelui tãu” 250. „Muzele
din Helicon” revin ºi în celelalte douã texte (pasajul de mai sus este din
discursul cãtre vodã Antonie Ruset), contribuind la menþinerea atmosferei
clasicizante. Este însã un „clasicism” baroc (al doilea discurs cãtre feciorul
voievodului debuteazã, surprinzãtor, prin evocarea legendei lui Memnon,
fiul zeiþei Eos, a cãrui statuie la fiecare ivire a zorilor „dãdea glas de recunoº-
tinþã ce rãsuna ca dintr-un instrument muzical oarecare”), în cadrul cãruia
reminiscenþelor clasice, abundente, li se alãtur㠖 în duhul epocii – cele ce
trimit cãtre o „mitologie” creºtinã. Un discurs începe prin evocarea lui „Josua
hatmanul”, cel care „a fãcut ca la chemarea sa soarele ceresc sã-ºi opreascã
mersul”. Mai mult încã : o urare formulatã în cei mai autentici termeni
clasici este transmisã, totuºi, sub protecþia atotputernicei Divinitãþi  :
„[...] pentru aceasta, ºi noi, necruþând viaþa noastrã, dãruim luminãþiei tale
din zilele ºi anii noºtri ºi supunem urãrile noastre lui Dumnezeu de viaþã
dãtãtor : «ªi din anii noºtri sã-þi adauge Jupiter ani»” Nimic mai grãitor
decât acest mélange…
Motivul central al celor trei discursuri (figurat, de altfel, ºi în „titlul”
lor comun : Eidemque obtulerunt Labyrinthum in laudem nomini eius
adscriptum…), „acea grãdinã a lui Apollo în patru colþuri”, loc de petrecere
al regilor în timp de pace, nu poate fi altceva decât „grãdina beatitudinii sau
a plãcerii”, motiv nãscut din imaginaþia renascentistului Angelo Poliziano,
preluat apoi de poeþii baroci italieni – îl aflãm la Ariosto ºi la Tasso –, pentru
a-ºi gãsi, în fine, o excelentã replãsmuire în poemul cavalerului Marini.
V.A. Urechiã vedea în acest „labirint”, oferit de „strãluciþii” Costini voie-
vodului moldovean, o „specie de scriere” pe care nu reuºise sã o identifice.
P.P. Panaitescu, dimpotrivã, considera cã am avea de-a face cu o veritabilã
„grãdinã de arbuºti meºteºugit lucratã, forma favoritã a artei grãdinãritului
în secolul al XVII-lea [...] dãruitã de boieri domnului Moldovei”251. Aceeaºi
tãlmãcire o dã contextului cu pricina ºi Rãzvan Theodorescu (într-un studiu
mai vechi republicat în Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. II) :
238 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

discursul „întovãrãºea, pe cât se pare, tocmai o scenograficã aranjare

peisagisticã a unei grãdini, pe care o interpretez ca o aluzie la numele «floral»
al neamului Rusetesc a cãrui stemã avea sã fie tocmai un vas cu flori”.
Mi se pare totuºi cã, în cele trei discursuri, sunt prea puþine elemente
care sã îndreptãþeascã acceptarea ideii unei grãdini ca alcãtuire concretã.
Ziceau oratorii : „Zilele ºi anii mãriei tale sã se scurgã cu atât mai vesele ºi
plãcute ºi pentru aceasta muzele din Helicon în aceastã grãdinã a noastrã
închipuitã de noi aclamã numele tãu, alcãtuiesc ºi împletesc o cununã din
florile veseliei, din frunziºul slavei neveºtejite a mãriei tale”. ªi puþin mai
departe, pe acelaºi ton, reluând chiar imaginile : „ªi nu numai cã exprimãm
aceasta cu cuvintele noastre, nu numai cã exprimãm recunoºtinþa cu omenie,
dar la aceastã grãdinã figuratã adãugãm bucurie ºi veselie pentru mãria ta,
grãdinã în care muzele din Helicon, aclamând numele tãu domnesc, alcã-
tuiesc ºi împletesc o cununã din florile veseliei ºi din frunziºul slavei neveº-
tejite a mãriei tale”. Este, fãrã îndoialã, vorba de o alcãtuire imaginarã
(„închipuitã”, „figuratã”), de un „topos” des folosit, pentru cã îmi vine greu sã
cred în realitatea ori posibilitatea practicã a unei asemenea fragile alcãtuiri
în iarna anului 1676, cu nimic mai blând㠖 probabil – decât cele ce se
scurseserã ori urmau sã geruiascã pãmântul Moldovei. Retoricã purã, deci,
cu oarecari pretenþii de ridicare spre metaforã, situaþie în legãturã cu care
Miron Costin, autorul probabil, nu uitã a ne informa  : „Aºa cã ni se pare
(subl. mea, D.H.M.) cã dupã împrãºtierea iernii cu ger greu, aceste flori de
primãvarã înfloresc înaintea ochilor noºtri, ni se pare ca ºi cum plãcuta
armonie a pãsãrelelor cerului, care se fac auzite urechilor noastre, încep
primãvara, ni se pare chiar ca ºi cum aceºti pereþi muþi, arãtând un fel de
recunoºtinþã, prind grai ºi ne ajutã în vorbirea noastrã. Aºadar exprimãm
într-atâta bucuria zilei de azi, precât este datoria omeniei  ; vorbim ceea ce
este datina elocvenþei, dorim ceea ce urãm”. V.A. Urechiã nu era, socot, prea
departe de adevãr în supoziþia sa…
„Labirintul” se instalase, ca motiv ºi „figur㔠predilecte, încã în creaþiile
Barocului timpuriu. Slovacul Jan Amos Komensky-Comenius a compus un
Labirint, una dintre cele trei piese religioase (Aiitos Sacramentales) ale lui
Calderón se cheamã Labirintul lumii, „labirintul” este un loc comun complex
prezent în oratoria polonã barocã. Unul dintre cei mai avizaþi cercetãtori ai
Barocului european, metamorfozat apoi în teoretician al Manierismului
(Barocul timpuriu, cu alte cuvinte), Gustav René Hocke, vede în „labirint”
cel mai important dintre fenomenele originare, dintre arhetipurile uni-
versului literar manierist ºi ale concepþiei manieriste despre lume252. Structura
labirinticã, mereu abordatã în alcãtuirile imaginate de cãrturari, a atras,
pentru cã ea pãstreazã ceva din arbitrariul haosului, tinzând concomitent
cãtre o anume reaºezare, cãtre o ordonare de facturã enigmaticã. Semnificând
în acelaºi timp descompunerea acestei „ordini”, labirintul poate fi socotit
drept un fel de dezagregare sistematicã a oricãrui complex ordonat, solici-
tând, prin treptele de abstractizare pe care le include, o îndepãrtare prin
impunerea meditaþiei. „Labirintul” – zice Hocke (preluând ideea „lumii ca
labirint” de la Athanasius Kircher, un filosof iezuit din veacul al XVII-lea,
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 239

autor al unei Polygraphia nova et universalis, Roma, 1663, al lui Oedipus

Aegiptiacus, 3 vol., Roma, 1652-1654, ºi al scrierii Ars Magna Sciendi sive
Combinatoria, Roma, 1669) – ar putea închipui o realizare a miraculosului,
a acelui miraculos pretins de tezele vârfurilor creatorilor baroci, pentru cã
reprezint㠖 ca la Cantemir – o evaziune din ordinea fireascã a lucrurilor, o
transpunere a realului în ireal, o substituire a realitãþii printr-o lume a
visului acauzal253.
Miron Costin (în cazul cã el – ºi nu profesorul de retoricã al fiilor sãi – a
fost autorul textelor oratorice comentate mai sus) ºi-a construit discursurile
pornind de la o convenþie împrumutatã din inventarul baroc („vorbim ceea
ce este datina elocvenþei, dorim ceea ce urãm”), convins fiind cã auditoriul,
familiarizat cu imaginile ºi „topoii” scrierilor timpului, o va recepta ca atare.
De altfel, peste câþiva ani, în Poema polonã, el va „recidiva”, apelând din nou
la imaginea „labirintului”…
 În afara casei

„Primblãrile”

Cu multele zile rezervate parcurgerii unei distanþe care, altfel, ar fi luat

câteva ceasuri ºi cu popasurile prelungite pe la satele mãrii-sale „Mogoºoaia
ºi Potlogi”, strãmutãrile lui Brâncoveanu dintr-o capitalã în alta, în funcþie de
sezon, erau adevãrate „primblãri”. Fiind vorba de schimbãri ale reºedinþelor,
ale centrelor de autoritate ºi putere, aceste mutãri puneau în miºcare grupuri
mari de persoane – „cu toatã boierimea ºi curtea”, zice Radu Greceanu –,
structuri complicate ºi servicii ale instituþiei domneºti, „casa” voievodului,
prilejuind ºi organizarea acelor alaiuri impunãtoare care mobilizau mii de
cãlãreþi ºi de soldaþi pedeºtri, paicii ce înconjurau, mergând pe jos, calul
domnului, comiºeii îmbrãcaþi strãlucitor, vãtafii, postelnicul cu toiag de
argint, pregãtit mereu sã execute ordinele voievodului, spãtarul cu armele
voievodale, boierii – orânduiþi dupã ranguri, cohortele de pãhãrnicei ºi stol-
nicei care precedau steagul dat de sultan, muzica în activitate, pâlcurile de
oaste254. Cortegiile impresionante prin fast ºi bogãþie marcau ºi întoarcerea
în Bucureºti (Greceanu este laconic, dar sub parcimonia lui trebuie decelatã
splendoarea : „cu mare alai”, „cu alai frumos”, „cu frumos alai”, „cu alai
mare”, „cu alai”, „alaiu frumos”, „cu alai foarte frumos”, „cu alai mare ºi
frumos”, „cu frumos alaiu” ºi însemnãtatea prezenþei vioevodului în capitalã),
cãci „miºcãrile” Curþii ºi ale Domnului erau „un fel de sãrbãtoare a ochilor, o
bucurie a mulþimilor”255.
Sigur cã este destul de greu sã ni-l închipuim pe Vasile vodã Lupu ieºind
la plimbare, într-o iarnã moldoveneascã geroasã, cãlare, pe gheaþa lacului
de lângã Curtea domneascã din Iaºi, dar exerciþiul cu pricina se practica.
Paul de Alep i-a vãzut pe boierii moldoveni plimbându-se „cãlãri” pe lacul
îngheþat „între palat ºi mãnãstirea Galata”. Amator de senzaþii tari ºi dornic
sã-ºi bage prizonierii în sperieþi, Gheorghe ªtefan îi scotea – spune Neculce –
la înfricoºate plimbãri nocturne cu barca pe o Bistriþã învolburatã : „ªi apoi,
prinzând pe amândoi fraþii [Cantacuzini – nota mea, D.H.M.], i-au închis pe
amândoi fraþii împreunã cu doamna lui Vasilie-vodã la Buciuleºti. ªi acolo
multã groazã le fãceau ºi umblau noaptea cu luntrea pe apa Bistriþei, de-i
speria cã-i vor rãsturna în Bistriþa” (legenda XXXIII). Alteori vilegiatura era
combinatã cu interese economice (ca acea „primblare” – ne spune tot Ion
Neculce – în care Gheorghe Duca, domn întâia oarã în Moldova, a ieºit „cu
toatã casa ºi boierii lui” ca sã ia „sama oilorú ce avé din boierie” ; plimbarea
i-a fost fatalã, cãci „acolo, fãrã nedejde, i-au vinit mazilia, ºi de acolo luându-l
aga împãrãtescu, cu toatã casa lui, de l-au dus la Þarigrad”) sau – ne spune
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 241

un cãlãtor strãin – voievodul ºi curtenii organizau „ieºiri” de lungã duratã,

cãlãtorii de mai multe sãptãmâni, cu provizii transportate în cãruþe sau
achiziþionate de la localnici („Este aºa de mare disciplina printre ei, încât
nici chiar pentru bucãtãria domnului însuºi nu îndrãznesc sã ia ceva fãrã a-l
plãti la dreptul sãu preþ”) ºi cu popasuri, când erau înãlþate adevãrate tabere
de corturi luxoase : „Domnul pune sã i se întindã de obicei cinci corturi foarte
mari de mãtase strãlucind de fir de aur, ºi sã fie înconjurate de perdele de
mãtase, asemenea unor ziduri [ce se întind] în lung ºi în lat. În jurul corturilor
domnului, fiecare dintre marii dregãtori îºi aºazã corturile sale într-o ordine
bine rânduitã ca sã formeze ca un fel de uliþã într-un oraº. Astfel obiºnuiesc
ei sã-ºi petreacã sub cort o bunã parte din primãvarã ºi din varㅔ256.
Somptuoase erau ºi corturile pe care curtenii lui Brâncoveanu le întindeau
în vreun loc unde era nevoie de un adãpost vremelnic („au venit mãriia-sa la
Piteºti ºi tãbãrându acolo, câteva zile au zãbovit” – Radu Greceanu) sau de
gãzduirea unor oaspeþi strãini abia intraþi în þarã. Lordul Paget ºi suita sa
vor fi primiþi în corturile aºezate la Olteniþa : „Aici au fost întinse corturile
domneºti sub care a petrecut solul noaptea”257.
În vremea brâncoveneascã, orgolios hotãrnicitã de Radu Greceanu în
cuprinsul ºederii pe tron a lui Vodã Constantin (un „timp voievodal” inclus –
dar într-o „curgere” a lui – în marele timp vectorial) ºi socotitã dup㠄anii de
domnie” ai aceluia, exista, evident, un „timp al primblãrii”, al desfãtãrii
reconfortante sau, cum zice cronicarul, al „trezvirii”. „Vremea preumblãrii”
(solemn proclamatã de voievod : „unde nu o datã, ci de multe ori zicea
mãriia-sa : cã estimp numai a plimbãrilor grijã vom avea din Obileºti în
Bucureºti, deacii în Mogoºoaia, deacii în Potlogi, deacii în Târgoviºte”) era
respectatã ºi ea fie transforma grupul voievodal într-o curte itinerantã, cu
sedii provizorii în propriile palate, pe la mãnãstiri sau pe la conacele dregã-
torilor („cunoscându cã iaste vremea preumblãrii, rãcorindu-se ºi vremea,
aºa bine au socotit ºi în ospeþe pre la casile boiarilor spre Sãrata au mers,
pre la Mãrginénii mãnãstirii întâi, apoi la Mãrginénii lui vel-spãtar, Filipeºtii
de Pãdure, Mãgurénii, Filipeºtii de Praova, umblându spre Scãiani au mers
ºi de la Scãiani la ªchei ºi de acolo la Sãrata”), fie propunea o „þint㔠spre
repausare. Timpul acesta al vilegiaturii era fixat primãvara, dupã iernile
când odãile de oaspeþi din palatele domneºti nu erau înveselite – zice
N. Iorga – decât de jocul banului (având drept actor un þigan dat cu funingine
pe faþã ºi care, cu mâinile la spate, încearcã sã ia niºte bani ascunºi într-o
grãmadã de fãinã ori aºezaþi lângã o lumânare aprinsã258), în acel rãgaz al
primãverii când vechea „modã bizantin㔠poruncea scoaterea cailor domneºti
„la ceair”259 ºi o prim㠄aerisire” pe la mãnãstirile din preajma Cetãþilor de
Scaun. Brâncoveanu îºi alesese, ca timp al eliberãrii de treburile Curþii,
luna mai ºi ca loc al odihnei ºi al „primblãrii” „satul mãrii-sale Obileºtii”.
În cele mai multe rânduri, însoþitorii lui Vodã erau numeroºi ºi alaiul se
oprea sã mãnânce la conacul vreunui curtean („Au mersu mãriia-sa în pre-
umblare, precum ºi într-alþi timpi, la Obileºti, purcegându den Bucureºti la
mai 13 dni ; mergându de prânzu de s-au ospãtat la satul Radului cãpitanul,
la Dudeºti”), rareori Brâncoveanu preferând confortul solitudinii : „[…] ºi de
242 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

acolo dupã prânz au mers spre Obileºti, însã singur, fãrã doamna mãrii-sale,
ºi aºa acolo au ºãzut pân’ la mai 23 dni…”
Nu erau lungi rãgazurile de odihnã pe care ºi le îngãduia Vodã. ªi, cu
siguranþã, nici acele zile nu puteau fi consacrate în întregime repausului, de
vreme ce unele hrisoave ºi scrisori au fost emise ori redactate în aceste
„locuri ale pãcii” (destule scrisori – dintre cele editate nu demult de Paul
Cernovodeanu260 – au fost scrise în aceste „sedii” : la Obileºti – 2, la Piteºti – 2,
la Potlogi – 2 ; ca sã nu mai vorbim de actele de cancelarie împrãºtiate
printr-o mulþime de locuri) de niºte secretari ce îl însoþeau în permanenþã pe
Domn. Ba, câteodatã, clipele de rãgaz ºi de „preumblare” erau întrerupte cu
brutalitate de vreun emisar grãbit al Înaltei Porþi – „[...] ieºit-au domnul în
preumblare spre satul mãrii-sale Obileºti, vreo zece zile zãbovind. Deci
numaidecât iarãºi un agã de la împãrãþie soseºte…”, obligându-l pe cronicar
sã constate, ca în 1697, cã impresia de liniºte („rãsuflare”), datã de „împli-
nirea poruncilor” împãrãteºti, era falsã ºi c㠄primblarea” fusese ratatã :
„Ci n-au fostu cu ticnã nici acea ieºire a domnului…”
Radu Greceanu ne spune limpede cã aceste „întreprinderi de agrement”
(ce erau, negreºit, un reflex al acelei „mode bizantine” de care vorbea Nicolae
Iorga), aceste „primblãri” (în care „privatul repausului” era, evident, inclus) –
lesne de încadrat în complexa retoricã brâncoveneascã a „zãbavei” –, devenite
un fel de „ritual de primãvar㔠(„precum ºi într-alþi timpi”, „dupã obiceiul ce
avea primãvara, la luna lui mai”) aveau ca loc de desfãºurare satul Obileºti.
Aici, în acest „sat al mãrii-sale” (Obileºtii Vechi [Silistea] din plasa Negoeºti,
judeþul Ilfov) trebuie sã bãnuim existenþa unor amenajãri complexe ale „arhi-
tecturii de loisir” – nu doar acel „palat”, ce ar fi fost ridicat de Brâncoveanu
în 1712, la care se referã Marele Dicþionar Geografic al României 261 –,
încãpãtoare ºi luxoase, la fel ca celelalte reºedinþe provinciale ale voievo-
dului, întrucât acesta ducea cu el, de obicei, în afara domesticilor ºi a funcþio-
narilor trebuincioºi, formaþii importante de invitaþi („cu toatã casa mãrii-sale”,
„cu multã boierime”, „cu toatã boierimea”, chiar, se pleca în aceste „pre-
umblãri”)262. Voievodul mergea la Obileºti (cu destulã regularitate ; când se
întâmpla sã nu facã acest drum, cronicarul semnala prompt : „[...] aflând
domnul puþin rãsuflu, fiind ºi primãvarã, vreme frumoasã da primblare ºi
nemergând dã câþiva ani la satul mãrii-sale Obileºtii, dupã cum în toþi timpii
când avea vreme, primãvara, pentru o trezvire mai mult sã obiciuise a
merge…”) sau la Potlogi ºi în perioadele liniºtite („Deci având domnia rãsuflare
dupã ce toate poruncile împlinise, dupã obiceiul ce avea primãvara, la luna
lui mai a ieºi în preumblare, mers-au cum ºi în alte dãþi, la satul mãrii-sale
Obiléºtii…”), spre refacere – „trezvire” („[...] pentru ca sã sã mai trezveascã
ºi sã sã preumble…”) dupã câte o misiune mai dificilã („Dupã ce deci solul
[ambasadorul englez Paget, oaspete al Valahiei în anul 1702 – nota mea, D.H.M.]
s-au dus, mãriia-sa vodã ca sã sã mai trezveascã ºi sã sã preumble au socotit
de au mers la Obileºti, la satul mãrii-sale, unde cu toatã boierimea câteva
zile fãcând ºi bine preumblându-sã, iar s-au învârtejit ºi au venit la scaunul
mãrii-sale, la Bucureºti”) ori, pur ºi simplu, fiindcã timpul o permitea
(„[...] ºi fiind vréme bunã de primãvarã ºi neavând nici o supãrare dã cãtrã
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 243

Poartã, s-au îndemnat ºi mãriia-sa de au mersu cãtrã satul mãrii-sale la

Obileºti, în preumblare, purcegând den Bucureºti la mai 12 dni, ºi acolo
câteva zile preumblându-se, la 24 dni iar au venit mãriia-sa la scaun la
Bucureºti…”), ºi – ca supapã obligatorie – dupã momente de mare tensiune,
cum a fost cãlãtoria la Adrianopol din 1703 : „Apoi mergând toþi cuconii ºi
toatã ceilaltã boierime au sãrutat mâna mãrii-sale, ºi dã acolo luând în jos
spre Obileºti cu toþii, se-au primblat câteva zile trezvindu-se de valurile ce
avusese”.

Mersul la vii

Culesul viilor prilejuia, simetric, un „ritual de toamn㔠al „preumblãrii”, cãci

Curtea lui Brâncoveanu trebuia sã se deplaseze spre podgoriile din preajma
Piteºtilor ºi a Târgoviºtei, la Scãieni, ªchei, Sãrata ori Sãteni. Prilej de
desfãtare – în acord cu acea sensibilitate vizualã care ordona ºi celelalte
„primblãri” –, mersul la vii avea ºi o motivaþie economicã de luat în seamã,
voievodul fiind un însemnat producãtor ºi exportator de vinuri (era foarte
mândru, de altfel, de calitatea licorilor pe care le produceau viile sale) mai
cu seamã în Transilvania. Din vinurile sale Brâncoveanu trimitea în dar
imperialilor în Ardeal, juzilor Braºovului ºi chiar þarului Petru I al Rusiei.
Operaþie deosebit de însemnatã între lucrãrile agricole, cu statorniciri în
calendarul popular românesc ºi în inventarul obiceiurilor (în Oltenia strugurii
se culeg între „Cristov [Cârstov]” ºi „Sân Medru” 263, adicã de la 14 septembrie
pânã la 26 octombrie, ºi sã nu uitãm cã Brâncoveanu era oltean…), culesul
viilor mobiliza – ca ºi alte întreprinderi ce se desfãºurau în jurul viei,
protejate în virtutea unei simbolistici scripturistice ºi sprijinite confortabil de
Bisericã prin rugãciuni264 – ºi forþe umane ºi imaginaþie. Veritabilã ceremonie,
culesul viilor îºi împãrþea semnificaþiile în ofrande fãcute la bisericã ºi în
petreceri cu conþinut variat265. Acestea erau, cu siguranþã, ºi obiceiurile
respectate de Constantin Brâncoveanu. Mergea foarte des Vodã, aproape în
fiecare an – zice Greceanu –, la viile sale de la Piteºti (de care, ca ºi cele de
lângã Târgoviºte, s-a preocupat permanent, înfiinþând – încã din 1694 –
biruri „pentru cheltuiala caselor domneºti de la Târgoviºte ºi pentru lucrul
viilor”, pentru „lucrul viilor domneºti de la Piteºti ºi Târgoviºte”, „pentru
cheltuiala viilor domneºti de la Piteºti ºi Târgoviºte”, alocându-le sume
menþionate în Condica Vistieriei), fie rezervând culesului sau vizitãrii podgoriei
o ultimã etapã dintr-o cãlãtorie mai lungã („Deci dupã acéia, mers-au mãriia-sa
la a sa iarãºi mãnãstire Bistriþa de o au vãzut, ºi la piscupiia de la Râmnic,
ºi la Mãnãstirea De-un Lemn [...] ºi viindu pre la Piteºti, mers-au de s-au
preumblat pre la toate viile domneºti, de le-au vãzut” ori „acolo [la Hurezi]
s-au împreunat cu maica mãrii-sale ºi cu doamna mãrii-sale ºi cu toatã
alaltã casã a mãrii-sale. ªi de la mãnãstire purcegându au venit la vii la
Piteºti, de au fãcut acolo culesul viilor…”), fie plecând direct din Bucureºti
(„Apoi fiindu vremea culesul[ui] viilor au mersu mãriia-sa ºi la Piteºti [...] de
244 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

au fost la culesul viilor”) ori din Târgoviºte : „Viind vremea culesului dã vii ºi
fiind vremea dã sus bunã ºi dãspre Poartã liniºte, mãriia-sa vodã împreunã
cu toþi ai casii mãrii-sale s-au îndemnat dã au mersu la Piteºti, ºi au fost
acolo la cules, purcegând din Târgoviºte la septembrie 20 dni…”. Era o
sãrbãtoare a întregii „case” domneºti aceastã adunare a roadelor, cãreia ºi
Antim Ivireanul îi rezervã o rugãciune în Molitvenicul tipãrit la Râmnic în
1706. Drept care Brâncoveanu a pus sã se ridice conacul de la Piteºti (cu
cheltuieli mari notate, la fel, în Condica Vistieriei266) ºi foiºorul de la viile din
Valea Mare, cu o pivniþã impresionantã, dar ºi cu o încãpãtoare salã de
banchete ºi cu spaþii domestice pe care le bãnuim numeroase ºi încãpãtoare,
cãci voievodul venea aici cu familia, „cu toatã casa ºi cu toþi boiarii”267.
Reºedinþe asemãnãtoare trebuie sã fi existat (cu excepþia Târgoviºtei) ºi pe
la celelalte vii domneºti. Pânã în urmã cu zece ani, la Sãrata, în judeþul
Buzãu, se mai pãstrau pivniþele ºi ruine ale primului nivel al „caselor”
(conac ?, foiºor ?), iar beciul de la ªchei (Valea ªcheilor), lângã Mizil, apar-
þinãtor unui conac pe care Vodã îl încredinþa lui Constantin, fiul cel mare,
mai putea fi fotografiat în 1911268. Din vreme în vreme, culesul viilor era
„petrecut” (cãci „desfãtarea”, „preumblarea” trebuie sã fi primat, ele dãdeau
semnul tutelar al acelor zile în care „privatul” ocupa primul plan) la Târgoviºte
(„Apoi de acolo venit-au la Târgoviºte ºi aséminea ºi acolo vreo zi zãbo-
vindu-sã ºi iarãºi pre la vii preumblându-sã, ºi la casile domneºti ºi la
Mitropolie, purces-au ºi de acolo…” sau „Dupã aceasta viindu ºi apropiindu-sã
toamna ºi culesul viilor, mãriia-sa Costandin-vodã la septembrie 9 dni,
purcegându din Bucureºti ºi pã la satul mãrii-sale Mogoºoaia, Potlogii mer-
gându, la Târgoviºte, la scaunul mãrii-sale, în 17 dni ale lui septembrie au
sosit”) sau pe la vreo altã podgorie : „ªi aºa la octombrie 2 dni, au mersu
mãriia-sa la viile de la Sãténi de au ºãzut acolo câteva zile, împreunã cu
toatã casa mãrii-sale ºi alþi boiari, unde ºi culesul au fãcut, iar mai mult
pentru preumblare, dupã cum ºi într-alþi timpi au fãcut”.
 Zãbava

„Pehlivãniile”

Programele de destindere îºi aveau locul (ºi timpul) lor în viaþa unei Curþi
domneºti. Ele trebuiau sã se încadreze într-o „mãsur㔠asupra cãreia „ochiul
public” veghea. Dacã momentele de delectare deveneau excesive (ca frecvenþã,
ca duratã ºi ca diversitate), Domnul care le patrona (ca Aron Vodã, cãruia
istoria i-a zis Tiranul iar Ureche, raportor al faptelor, îi spune „cel Cumplit”,
mare amator de petreceri deºãnþate, cãci „nu se sãtura de curvie, de jocuri,
de cimpoiaºi, carii îi þinea de mãscãrii”) putea fi sigur cã îºi agonisea un
„nume rãu”.
Lungile ospeþe erau pigmentate adesea cu momente muzicale ºi coregra-
fice – „cu dãnþuitori de meºteºug îns㠖 zice Nicolae Iorga –, cari venirã
împreunã cu lãutarii lor obiºnuiþi”269, care, ca ºi apariþiile „menestrelilor”
chemaþi sã interpreteze cântecele epice (de care vorbea, de pildã Nicolae
Costin), întrerupeau din vreme în vreme monocorda psalmodiere bizantinã.
Erau distraþi cu „pehlivãnii” (pe care, iatã, privitorii le reþineau, impresionaþi
ori de calitatea execuþiei, ori de exotismul lor, ºi apoi le relatau) oaspeþii,
adesea ambasadori strãini, fie pentru a li se uºura cãlãtoriile („[...] dupã
amiaz㠖 îºi amintea un sol polon, poposit lângã Galaþi, cãci intra în Moldova –
un panglicar a venit în tabãrã ºi a arãtat diferite scamatorii, între care ºi
aceasta : þinea pe nas un bãþ înalt, pe care se afla cumpãnit un ulcior cu apã
ºi astfel juca, sau, þinând o piatrã între dinþi, ºi aºezând un lemn mare pe
cap, zvârlea lemnul cu ajutorul pietrei”270), fie pentru a li se face ºederea mai
suportabilã în Cetãþile de Scaun. Pastorul Conrad Iacob Hiltebrandt îºi
aminteºte cã, dupã ce au fost gãzduiþi, „în cvartirul ce ni s-a atribuit, i s-a
înfãþiºat acolo domnului sol un fel de joc. Era un cerb, în care se ascundea un
om. Un ºtrengar dãnþuia cu el ºi apoi culca cerbul la pãmânt cu o sãgeatã. Cu
aceasta s-a terminat jocul, pentru care cei ce au jucat au primit bacºiº” 271.
De aceste producþii ale „zãbavei” (din a cãror „facere” nu lipsea ingeniozi-
tatea prezentã, de pildã, în arãtarea numitã giamala : „latã cât o bute. Pe cap,
o oglindã cu panglici ºi fireturi ºi în faþã ºi în spate. Un om ascuns înãuntru
o plimba, jucând-o dupã cântecul lãutarilor”272) integrate uneori obiceiurilor
locale (Paul de Alep povesteºte c㠄a doua zi de Boboteazã, toþi mãscãricii ºi
scamatorii, cu tobele, fluierele, timpanele ºi trompetele, cântãreþi turci ºi
români, se duceau prin toate casele celor bogaþi, îi înveseleau cu jocurile ºi
cu instrumentele lor ºi felicitau pe domnul nostru patriarh cu prilejul sãrbã-
toarei ºi fãceau urãri mari pentru el”273) aveau nevoie mai ales nuntaºii, acei
petrecãreþi pe care nunþile domneºti, ce se întindeau pe mai multe sãptãmâni
246 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

(„trãgându-se veseliia câteva sãptãmâni” – zicea Miron Costin despre nunta

domniþei Maria a lui Vasile Lupu ; ºi nunta unei fete a lui Gheorghe Duca a
þinut douã sãptãmâni – „S-au veselit 2 sãptãmâni” [Ion Neculce]), îi proiectau
într-o „lume” a eforturilor pe care le presupuneau îngurgitarea unor cantitãþi
imense de mâncare ºi consumul mare de bãuturi. Pauzele erau trebuincioase.
ªi aceste „pauze” erau mobilate cu exhibiþiile unor artiºti ºi ale saltim-
bancilor, cu oraþii, „cu feliuri de feliuri de muzicã ºi de jocuri ºi pelivani ºi de
puºci” – cum spune Ion Neculce despre abia pomenita nuntã de la Curtea lui
Duca Vodã. Socrii domneºti fãceau, desigur, eforturi pentru asigurarea acestor
programe. Strãdaniile lui Vasile Lupu, voievodul cu „hire mai mult împãrã-
teascã”, de a transforma cãsãtoria fiicei sale, Maria, cu prinþul lituanian
Janusz Radziwi\\ („unire” ce nu-ºi ascundea deloc þinta politicã) într-un
spectacol impunãtor (cãci nunta, ca ºi botezul ori înmormântarea, era –
zicea un învãþat francez – o expunere în public a vieþii private ºi, ca atare, se
cuvenea sã impresioneze) au fost observate ºi de Miron Costin, inscriptor
atent al evenimentelor („N-au lipsitu nemicã den toate podoabe, câte trebuia
la o veselie ca aceea, cu atâþe domni ºi oameni mari den þãri streine. Meºteri
de bucate, aduºi dentr-alte þãri, dzicãturi, giocuri, ºi de þarã ºi streine…”), ºi
de nobilul maghiar Janosz Kemény, reprezentant la Iaºi al voievodului
Transilvaniei : „Erau apoi fel de fel de muzici, mãscãrici, acrobaþi ºi saltim-
banci ºi oameni cu fel de fel de mãiestrii, vrednici de admirat” 274.
Dintre aceºti profesioniºti ai divertismentului numiþi în texte „harapi”,
„pehlivani”, „hindii” (care erau „jucãtori” ºi „zicãtori”, se adresau, deci, privirii
ºi auzului), atleþi, saltimbanci, scamatori sau abilitaþi în exerciþiile extreme,
nu trebuie sã-i excludem pe autohtoni. Ei comunicau cu „mediul”, rostind
uneori – spunea Iorga – niºte vorbe „de care se putea înroºi oricine nu ºtia cã
la o zi mare se iartã ºi prostii de astea”275. Cei mai mulþi, însã, erau aduºi de
la Stanbul276 (cum va face ºi Nicolae Mavrocordat când îºi va mãrita o fatã ce
avea doar 13 ani : „[...] au trimis domnul în Þarigrad de au adus jucãtori ºi
zicãtori, ºi au fãcut féli de féli de jocuri ºi pe pãmânt, ºi pã funii, mése mari
în opt zile, tot cu zicãturi ºi cu tunuri”) ori din alte locuri mai depãrtate (de acolo
veneau, poate, ºi fiarele sãlbatice puse sã se lupte spre înfiorarea mulþimii),
pe unde ajungeau emisarii domnilor români, ºi rãsplãtiþi cu bani ºi daruri
scumpe (Anatefterul vistieriei lui Brâncoveanu înseamn㠄darul pehlivanilor
celor de al doilea ce au jucat vineri” – dãduserã, deci, un spectacol pe 9 iunie
1712 : „130 tl., celui mare : – tl. 100 ºi un post[av] ºai ºi un atlaz. – 30 tl., la
doi de al doilea : 2 post[avuri] ºaiuri, – 25 tl., la cel ce s-au lãsat den clopo-
tniþã : tl. 10 ºi un post[av] ºai. – 15 tl., la 3 copii mai mici. – 8 tl., la mãscãrici :
tl. 3 ºi un post[av] ºai. – 10 tl., la mehteri [muzicanþi – nota mea, D.H.M.]
Face tal[eri] 218. Face în total tl. 356 [adãugat])”. La nunta voievodului
muntean Constantin ªerban, Paul de Alep a participat la o „reprezentaþie de
acrobaþie fãcutã de o femeie indianã, de o dibãcie de-a dreptul drãceascã,
cãci nu am vãzut nimic care sã-i stea alãturi pânã acum  : mergea pe frânghie
cu capul [în jos] ºi cu picioarele aruncate în aer ; [apoi] înfigea câteva sãbii cu
ascuþiºul gol într-o tobã rotundã ºi, bãgându-ºi capul între ele, stãtea în cap
ºi începea sã se încovoaie de jur împrejur ; ºi toba, fiind prevãzutã cu un arc,
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 247

se învârtea datoritã jocului ei uimitor de dibaci”277. ªi în Istoriile domnilor

Þãrâi Rumâneºti avem descrierea unui program aproape complet („jocuri
minunate ºi nevãzute pã locurile noastre”) susþinut de un „pehlivan hindui
harap” la petrecerea prilejuitã de logodna (fastuoasã, „sã potriviia cu o nuntã
domneascã, iar nu logodnã”), þinutã sub corturi „în deal dãspre Mihai-vodã,
în drumul Cotrãcenilor”, a lui ªtefan, fiul voievodului Radu Leon, cu Catrina,
fata lui Gheorghe Duca, domn pe atunci în Moldova :
„Lângã altele, dã nu le putem lungi, fãcea acéstea mai ciudat : punea de rând
8 bivoli, ºi sã rãpeziia iute, ºi, sãrind peste ei, sã da în vãzduh peste cap ºi cãdea
în picioare dã céia parte ; alta : un cal domnescu, gras, mare, îºi lega chica dã
coadã-i, ºi-l bãtea comiºãlul cât putea, ºi nu putea sã-l miºce de loc ; alta : un
copaci mare den pãdure adusése, neted, ºi, înfipt : s-au suit pã dânsul ca o
maimuþã ; deci, dupã multe jocuri, ce-au fãcut sus în vârfu-i, s-au slobozit de
acolo cu capul în jos, ºi au dat în picioare ; alta : un tulpan lungu de mulþi coþi, îl
þinea oameni în mâini, cât era, ºi sã rãpãziia iute, ºi mergea cãlcând pã tulpan,
ºi nu sã afunda ; alta : sã prindea mulþi oameni câte doi în mâini, ºi fãcea chip ca
de o bute cu mâinile, ºi mai lungu, ºi sã rãpeziia iute, ºi întra cu capul pen gaura
acéia, ºi nu-l simþea oamenii, ºi de céia parte cãdea în picioare. Ca acestea multe
fãcea, care nu le þinem minte…”.

„Regizorii” nunþilor brâncoveneºti par a fi fost ceva mai inventivi, capabili

oricum sã transforme odaia banchetului (mã gândesc la nunta Ilincãi, fiicã a
voievodului, cu Scarlat Mavrocordat) într-o „salã se spectacol”. A fost atunci,
în 1697, de faþã la Curtea domneascã de la Bucureºti ºi sticlarul ceh Georg
Franz Kreybich, de la care Brâncoveanu cumpãrase pahare de 300 de taleri ;
el a fost poftit la nuntã (mai târziu, când îºi va nota impresiile, va fi convins –
ziceam – cã a participat la nunta lui Constantin, fiul cel mare al domnului)
ºi va fi încântat de dansurile „turceºti, arãbeºti, chinezeºti, tãtãreºti, franþuzeºti,
spaniole ºi leºeºti” („colecþie” absolut remarcabilã) pe care le-a vãzut, precum
ºi de celelalte „jocuri” prezentate. Kreybich s-a numãrat printre spectatorii
unui „asediu de carton” montat în sala de ospeþe ºi îl va povesti apoi cu
detalii. „[...] În aceeaºi salã în care se prânzise, a fost ridicatã o cetate
împresuratã de turci, iar în cetate erau nemþi. Turcii bãteau cetatea cu
tunuri ºi bombarde ºi-i sileau sã se predea ºi sã cearã pace”278. Era un rãzboi
mimat, din cele care fãceau deliciul Curþii imperiale de la Stanbul279, iar
cetatea în miniaturã trebuie sã fi fost închipuitã de acel Grigore Cornescu
(el îºi zicea Gligorie), mare meºter în alcãtuirea machetelor (fãcuse, zice
Neculce, în 1672, din cearã, „chipul” cetãþii Cameniþa, supãrãtor de rezis-
tentã în faþa asalturilor turceºti : „Împãrãþiia Turcului [...] au triimis poroncã
la Duca-vodã sã-i trimiiþã chip ºi starea cetãþii Cameniþii, sã vadzã ce loc ºi
ce tãrie ar avè. Duca-vodã au triimis pe un nemiº din þinutul Hotinului,
anume Gligorie Cornescul ce era foarte meºter de scrisori ºi de sãpãturi la
pietre ºi la alte lucruri, de au fãcut chip cetãþii Cameniþii de cearã, cu toate
tocmelele ei dinlãuntru ºi denafarã”), sculptor, ajuns la Bucureºti (adus de
Gheorghe Duca) ºi implicat în refacerea pisaniilor, inscripþiilor ºi a pietrelor
sãpate de la mai multe biserici ºi mãnãstiri280.
248 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Între cei care petreceau la Curtea domneascã la nunta Ilincãi s-a aflat, cu
siguranþã, ºi Radu Greceanu. El n-a bãgat, însã, de seamã, „asediul imaginar”,
„jocul de-a rãzboiul”, oricum spectaculos, descris de Kreybich, cu folosirea
unei machete meºteºugit fãcute, cum se întâlneau ºi în Apus. Pentru croni-
carul nostru, ins parcimonios, neatent la unele „amãnunte” ºi atras mai ales
de caracterizãrile globale, ceea ce se întâmpla atunci la Curte însemna doar
„veselie foarte mare ºi cu cinste domneascã”.
 Rãgazul consumat bãrbãteºte

Cu suliþa la halcà

În vreme de pace, educaþia militarã pe care voievodul o primise – la fel ca

întreaga promoþie juvenilã a aristocraþiei (congenerii lui) –, având sau nu
ocazia apoi sã o exerseze în combateri diferite ca proporþii, ºi pe care, la
rându-i, o oferea fiilor sãi (oricând susceptibilã sã se activeze), ca ºi deprin-
derile rãzboinice nu puteau gãsi forme de manifestare (tot atâtea prilejuri
de menþinere ºi reîmprospãtare) decât în „sporturile” ce împrumutau în
miºcãrile lor elemente ale competiþiei „armate”. „Antrenamentele”, veritabile
„turniruri”, organizate cu prilejul marilor sãrbãtori religioase, îi pãstrau în
formã pe participanþi ºi ofereau spectacole mult gustate de public. Spaþiul
consacrat întrecerii era ales în apropierea Cetãþii de Scaun ºi trebuia sã aibã
dimensiuni apreciabile, cãci, de pildã, la jocul numit „gerid” („gered”) luau
parte peste o sutã de cãlãreþi. Jocul îºi trage numele de la cuvântul arãbesc
djerida (intrat apoi în turcã), ce desemna o creangã de palmier, fãrã frunze.
Geridul era o suliþã fãrã vârf, folositã pentru antrenamentul cãlãreþilor.
În timpul jocului, doi sau mai mulþi jucãtori (la Istanbul, pajii sultanului
erau împãrþiþi în douã echipe), încercau sã se loveascã cu aceste lãncii boante,
zvârlite cu forþã. Jucãtorii aveau ºi un bãþ cu un capãt îndoit, cu care puteau
recupera lãnciile aruncate de adversari. Jocul a fost interzis în Imperiul
Otoman în vremea sultanului Mahmud al II-lea (1808-1839), dupã desfiin-
þarea corpului ienicerilor. Terenul – o câmpie întinsã, în nici un caz grãdina
palatului – era marcat ºi pãzit („Se alege un loc frumos unde garda face un
dublu cordon ºi închide arena…”), fiindcã, de obicei, voievodul ºi curtenii
erau de faþã („Domnul încalecã împreunã cu boierii, iar garda îl urmeazã pe
jos”281). Nu o datã odraslele domneºti se aflau printre cei angrenaþi în întrecere.
În Bogdan, fiul lui Alexandru Lãpuºneanu (Bogdan al IV-lea), cel neatent la
sfatul bãtrânilor ºi adept (imatur – vrea sã zicã letopiseþul) al „loisir”-ului
(„iubiia glumile ºi mãscãriile ºi jocuri copilãreºti”), Grigore Ureche vede un
posibil campion al jocurilor „militare” : „cu suliþa la halcà nu pre lesne vrea
avea potrivnic, a sãgita din arc tare nu putea fi mai bine”. Jocul la care se
remarca fiul lui Lãpuºneanu trebuie sã fi fost geridul sau halcàua (amândouã
vorbe de origine turceasc㠖 »irit, [h]alka), asemãnãtoare cumva ca succesiune
a operaþiilor. Halcà însemna „inel” sau „verigã de metal”, iar la jocul geridului
numea acel cerc de fier prin care competitorii încercau sã treacã, din goana
calului, suliþele. Jocul halcàlei a fost unul cu o lungã existenþã. Dupã ce, în
veacul al XVI-lea, îl practicase Bogdan Lãpuºneanu, în secolul al XVII-lea îl
pomeneºte ºi Mihail Moxa („Jucaºi bine astãzi ºi vârtejiºi bine calul la alcà”) ;
250 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

auzise de el ºi mitropolitul Varlaam („Alerga voinicii unii la halcã, alþii la

sigeatã”). Aceastã competiþie cu lancea interesa încã în veacul al XVIII-lea,
voievozii ieºeau în câmp deschis s㠄facã halcà” sau sã supravegheze desfãºu-
rarea „turnirului”. Logofãtul Gheorgachi, autor al unei interesante Condici
de ceremonial, este un martor credibil : „Sã slobozirã cu suliþa asupra halcalii –
ºi care lua halcaua în repegiunea calului, venea de se închina Domnului”.
Dicþionarul academic al Limbii Române (DLR), de care m-am folosit ºi
pânã acum, ne spune cã inelul numit halcà, recuperabil din goana calului,
intra în structura jocului gerid. În aceastã situaþie, halcaua n-ar mai fi o
întrecere independentã, interpretare cãreia i se opun – am vãzut – Moxa,
Varlaam ºi Gheorgachi. Acest joc trebuie sã fi fost cel vãzut (ºi descris) de
secretarul francez De la Croix a doua zi de Paºti, în a doua jumãtate a
secolului al XVII-lea : „[...] în mijlocul cãreia [al arenei – nota mea, D.H.M.]
se împlânta un par cu o barã de care atârnã un inel. Se îngãduia oricãruia sã
ia parte la întrecere. Lancea este un bãþ de patru braþe, ferecat la capãt, care
se þine sub braþ. Cursa este lungã ºi cei care iau inelul se înfãþiºeazã domnului
care le rãsplãteºte îndemânarea”282. Pe de altã parte, Nicolae Iorga socotea
cã geridul, considerat ºi „joc al discului”, era o întrecere, „prin care cãlãreþii
cearcã sã nemereascã þinta cu o micã suliþã de fier. Strassburg l-a vãzut încã
la Bucureºti la 1632, dar nu fu cultivat multã vreme. El se pãrãseºte la
Bucureºti când se uitã la Constantinopol, o datã cu sultanii din întâia jumã-
tate a veacului al XVII-lea cari fãceau minuni cu sãgeþile lor ce strãbãteau
cele mai puternice scuturi. Domnul rãsplãtea cu daruri pe acei ce nime-
riserã”283. Explicaþia din DLR pentru sensul al doilea al cuvântului gerid
(întâiul fiind „bãþ în formã de suliþã”, cu variantele geret, giret, gireat, girit)
reþine doar exerciþii ce constau din aruncarea ºi prinderea, din fuga calului,
a suliþei numite gerid. Probabil cã adevãrul se aflã mai aproape de aceastã
tãlmãcire, cãci ºi francezul Ulysse de Marsillac nota, prin anii ’70 ai secolului
al XIX-lea, pentru gerid ideea de suliþã boantã aruncatã : „[...] tinerii aruncau
cu putere niºte suliþe fãrã vârf, numite gerid…”284.
În vremea lui Grigore al II-lea Ghica, o întrecere constând în sãgetarea
unei cãciuli zvârlite în sus – precum aceea vãzutã de De la Croix cu câteva
bune decenii în urmã : „Ei mai au ºi alt joc care nu cere mai puþinã îndemâ-
nare. Se aruncã o cãciulã în aer, care trebuie strãpunsã cu sãgeata din fuga
calului înainte de a cãdea la pãmânt”285 – n-ar mai fi putut fi rezervatã decât
vulgului. Acum elitele trãgeau cu puºca, iar vodã dovedea abilitãþi remar-
cabile în acest sens. S-ar zice cã Neculce, povestind domnia acestui reprezen-
tant al unei dinastii ambiþioase, a scormonit destul în cãutarea îndemânãrii
sale la tir („Cu puºca da prea bine”), pentru cã, în rest, trãsãturile „negative”
par a covârºi. Om „cu toane”, Grigore al II-lea Ghica „la unele sã aratã prè
harnic, bun ºi vrednic, milostiv ºi rãbdãtoriu”, dar în fapt era un iubitor
incontinent de petreceri ºi „primblãri” ºi un ins de o moralitate cel puþin
neconcludentã („Multe þiitori fete mari þinè ºi apoi le îndzãstra ºi le mãrita,
cu haine, cu odoarã, ca pre niºte fete de boier”), întreþinând – prin silnicii –
un fast al Curþii supãrãtor, superficial în formularea verdictelor, împãrþitor
de bacºiºuri pe seama „sãracilor”, ostentativ pânã la exagerare în apariþiile
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 251

publice, protector iritant al „grecilor” în detrimentul „boierilor de þarã”.

Priceperea de a trage cu puºca, vãditã probabil la vânãtoare, era astfel
complet anulatã.

Vânãtoarea

Într-un spaþiu supraabundent populat cinegetic (cel puþin aºa ºi-l amintea –
am vãzut –, cãtre sfârºitul secolului al XVI-lea, genovezul Franco Sivori,
secretarul voievodului Petru Cercel : „În aceastã þarã se gãsesc multe animale
sãlbatice, ca iepuri, cerbi, cãprioare, mistreþi, vulpi, lupi ºi urºi, se aflã
potârnichi [...], fazani, gãini, gâºte ºi raþe sãlbatice, turturele, prepeliþe ºi
sturzi ºi alte pãsãri mici în mare numãr”286 ; un inventar asemãnãtor [tot
pentru Þara Româneascã] întocmea, peste un veac ºi ceva, Anton Maria del
Chiaro : „Cei ce îndrãgesc vânãtoarea, îºi pot împlini pofta în þara aceasta,
unde se gãsesc din belºug, mistreþi, capre sãlbatice, cerbi, cãprioare, lupi,
urºi, vulpi etc., sunt apoi o mulþime de pãsãri, atât sãlbatice, cât ºi domestice”287 ;
în Moldova, cãlãtorii strãini – Bandini, Weismantel – constatã aceeaºi bogãþie :
„în aceastã þarã este un belºug nemaiauzit de tot soiul de sãlbãticiuni : elani,
cerbi, cãprioare, urºi ºi mistreþi [...] ; sunt, de asemenea, foarte multe dropii,
potârnichi, gãini de munte, raþe, gâºte, becaþine ºi alte pãsãri”. Dimitrie
Cantemir este mai laconic : „Praetermittam iam alia, quibus sylvae nostrae
refertae sunt, fera animantia, lynceos, martes [non quidem quas vulgo vocant
zebelinas] et vulpes etc.”288), marile expediþii vânãtoreºti erau apanajul exclu-
siv al Curþii domneºti.
Vânãtoarea (localizatã mai ales în pãdure) era socotitã o ocupaþie bãrbã-
teascã, demnã, prin urmare, sã înlocuiascã luptele de pe Câmpul lui Marte
(o reluare în posesie a teritoriului – spunea Cantemir) ºi de aceea, în
vremurile vechi, „domnii – zice Iorga – când nu aveau rãzboi, strãbãteau, cu
ostaºii, þara în lung ºi în lat, prigonind dobitoacele (ea era, într-un fel,
complementarã rãzboiului) ºi miluind cu dreptate bunã pe oameni289. Apoi
ieºirile domneºti dupã vânat s-au statornicit – spune acelaºi Nicolae Iorga,
dupã Cantemir – înaintea celor patru mari posturi ale anului, convocându-i
în cohortele cinegetice pe toþi marii boieri, precizând ºi izolând perimetrele
de vânãtoare ºi adunând, ca gonaci, „mii de þãrani” ºi mulþi oºteni. ªi, desigur,
haitele de câini dresaþi pentru a urmãri ºi încolþi vânatul. Pentru îngrijirea
lor Curþile domneºti þineau „copoiari” ºi „ogãrari”, care îºi primeau „bacºi-
ºurile” de Sf. Vasile – e drept cã doar câte o jumãtate de taler – la rând cu
ceilalþi slujitori ai aulei voievodale290. Ca sã nu mai vorbim de ºoimii ºi de
ulii folosiþi pentru pãsãretul mic (Radu Brâncoveanu vâna astfel prepeliþe în
preajma Târgoviºtei). Paul de Alep, care aflase de „obiceiul strãvechi” de a
organiza vânãtori (doar) în Ajunul Crãciunului ºi în Sâmbãta Luminatã,
enumerã forþele participante – „Erau peste zece mii de oºteni aleºi dintre cei
mai viteji ºi mai neînfricaþi : sârbi, bulgari, albanezi, greci, unguri, turci,
munteni” – la o vânãtoare pusã la cale de Matei Basarab ºi constatã (la fel ca
Sivori cândva291)mulþimea ºi varietatea „dobândei” – „În spatele trãsurii
252 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

domneºti veneau care încãrcate cu vânat : mistreþi, iepuri, vulpi ºi urºi

pentru petrecere, apoi pãsãri sãlbatice : cocori, gãini sãlbatice, porumbei ºi
altele”292, menitã sã alimenteze cuhniile domneºti („vânãtorii domneºti”
[ceatã specializat㠖 precizeazã Cantemir –, condusã de un vãtaf, îndeplinind
ºi obligaþii militare ºi poliþieneºti] aveau – în vechime – privilegiul de a vinde
la piaþã surplusul rãmas dupã îndestularea cu vânat a bucãtãriilor lui Vodã),
cãci ospeþele ce urmau trebuiau sã valorifice rezultatele îndemânãrii vânãtorilor
(cum s-a întâmplat în urma vânãtorii poruncite de ªerban Cantacuzino ºi
povestite de autorul Cronicii Bãlãceneºti [în transcrierea lui Samuil Micu] :
„Dupe ce au trecut quatva temp de la moartea filiei sale, Sierban-Voda au
esit la preumblare la venat, pre la Fantana Rece ºi, trimitiend pe pecharnici
cu ogarâi ºi cu copoi prin tufele de prin prejur ºi el ºãdea dã priviia de la
corturi ; au prens vr-o quativa epuri ºi, aducandu-i la cortul lui, au impartit
quatva la boeri ºi quati va i-au dat la cochnea domneasca...”. O tradiþie,
consemnat㠖 pe la 1868 – de Casian Cernicanul – cel care a scris Istoriile
Sfintelor monastiri Cernica ºi Cãldoroºani (ediþia I – 1870 ; retipãritã de
Calinic Argatu la Editura Arhiepiscopiei Bucureºtilor, în 1988), spune cã în
timpul unei astfel de vânãtori, poruncitã de Matei Basarab, înaintea unei
bãtãlii cu Vasile Lupu, intrând „în pustia cea mai adâncã ca sã vâneze fiare
sãlbatice, ce erau foarte multe pe acele vremi”, voievodul a descoperit schitul
pe care apoi avea sã-l transforme în Mãnãstirea Cãldãruºani.

NOTE

1. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti..., p. 14.

2. Mihai Manta, Mic dicþionar de termeni istorici, Editura All, Bucureºti, 1999, p. 69.
3. Annotationes Moldavicarum rerum, în Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 334.
4. Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, Editura Minerva, Bucureºti, 1978, pp.
22, 23.
5. Matei Cazacu, Studiu introductiv la O lume într-o carte de bucate. Manuscris din
epoca brâncoveneascã, p. 54.
6. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, pp. 261 ; 457-458.
7. Vezi Cronicele muntene, în Analele Academiei Române, Mem. Secþ. Lit., tom. XXI,
1898-1899 ; Idem, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, ediþia a II-a,
vol. II, Bucureºti, 1969, pp. 497-500.
Nu toþi cercetãtorii au fost de acord cu atribuirea propusã de Nicolae Iorga :
C. Giurescu, Contribuþii la studiul cronicilor muntene, Bucureºti, 1906 ; D. Onciul,
Din istoria României, Bucureºti, 1913, pp. 84-85 ; S. Puºcariu, Istoria literaturii
române. Epoca veche, ediþia a II-a, Sibiu, 1930 ; C.C. Giurescu, Istoria Românilor,
vol. III, partea 2, Bucureºti, 1946, pp. 812-814 ; N. Cartojan, Istoria literaturii
române vechi, vol. III, Bucureºti, 1945, pp. 233-239 (ediþia a II-a, Bucureºti, 1980,
p. 424) ; I. Ionaºcu, „Documente inedite din perioada 1517-1574”, în Studii, VIII,
1955, nr. 4, pp. 103-104 ; Idem, „Despre logofãtul Stoica Ludescu ºi paternitatea
cronicii Istoria Þãrii Româneºti”, în Analele Universitãþii „C.I. Parhon”. Seria
Istorie, V, 1956, nr. 5, pp. 261-299 (I. Ionaºcu a propus ºi un contracandidat” în
persoana lui Dumitraºcu Dumbravici). Un ultim adversar însemnat al tezei Ludescu
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 253

a fost P.P. Panaitescu, a cãrui opinie ºi-a fãcut loc ºi în capitolul corespunzãtor din
tratatul academic de Istoria literaturii române, ediþia a II-a, vol. I, Editura Academiei
Bucureºti, 1970, pp. 389-394.
Probele „pro-Ludescu”, însumate de Liviu Onu (în Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu,
Istoria limbii române literare, Editura Minerva, Bucureºti, 1971, p. 305), ºi completate
apoi, de acelaºi, cu noi date (vezi L. Onu, „Date noi cu privire la Stoica Ludescu.
Din nou problema paternitãþii Letopiseþului Cantacuzinesc”, în Limba românã,
XXI, 1972, nr. 1, pp. 17-26. Pentru bibliografia chestiunii vezi Dicþionarul literaturii
române de la origini pânã la 1900, Editura Academiei, Bucureºti, 1979, pp. 505, 517.
8. Mã folosesc de Cronicari munteni, vol. I, ediþie de Mihail Gregorian, prefaþã de
Dan Horia Mazilu, Editura Minerva, Bucureºti, B.P.T., 1984, p. 189.
9. Vezi Cronicari munteni, vol. I, pp. 191-192.
10. Ar zice Rodica ªuiu, autoarea articolului Stoica Ludescu din Dicþionarul literaturii
române…, p. 517.
11. Vezi Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, vol. I, Editura Meridiane, Bucureºti,
1971, pp. 389-390.
12. Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid, p. 391.
13. Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. XIV, partea I, Editura Socec, Bucureºti,
1917, pp. 245-246.
14. Vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Bucureºti, 1902,
p. 125. Theodosie Veºtemeanu a fost mitropolit al Ungrovlahiei în douã rânduri,
între 1668 ºi 1672 ºi din 1679 pânã în 1708. Între 1659 ºi 1668 a fost mitropolit
ªtefan (a doua oarã).
15. Vezi Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, ediþia a II-a,
vol. I, Bucureºti, 1969, p. 414.
16. Vezi Salvatore S. Nigro, „Secretarul”, în Omul baroc, volum coordonat de Rosario
Villari, traducere de Dragoº Cojocaru, Editura Polirom, Iaºi, 2000, pp. 101, 103.
17. Vezi Ariadna Camariano-Cioran, Les Académies princières de Bucarest et de Jassy
et leurs professeurs, Thessaloniki, 1974, pp. 373-380.
18. Testamentul ei are mai degrabã tonul unor ordine  : „Mai întâi aceasta o zic,
povãþuiesc, poruncesc, mã rog ºi las sub blãstãm, cã fiii mei Radu ºi Constantin cu
familiile lor sã trãiascã creºtineºte în unire frãþeascã ºi-n iubire, sã-ºi întãreascã
casele ºi neamul. Aºa de vor face, sã aibã a mea binecuvântare de mamã, pe care
le-o dau din toatã inima. Apoi, datoriile mele sânt…” (Constantin Gane, Trecute
vieþi de doamne ºi domniþe, ediþia a II-a, vol. I, Editura Orizonturi, Bucureºti,
[f.a.], p. 452).
19. Vezi ªtefan Ionescu, Epoca brâncoveneascã. Dimensiuni politice. Finalitate culturalã,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pp. 112-114. Neculce povesteºte întâmplarea,
aproape anecdoticã, a verificãrii cunoºtinþelor de „carte turceasc㔠ale unui „copil”
[verosimil „de casã”] al generalului rus ªeremetiev de cãtre Dimitrie Cantemir.
Cunoscãtorul de limbã turcã ºi-a îngãduit sã compunã o „prob㔠care îl învinuia pe
Cantemir de trãdare ºi ingratitudine faþã de turci : „Iar acel copil, fiind telpiz bun,
au scris pre o þidulã aºè cã «nu este mai mare blãstãmat în lume decât omul cela
ce are o fãrâmã de pâine în mânã ºi o leapãdã pe acee ºi cearcã sã afle alta mai mare».
ªi au dat la Dumitraºco-vodã. Iar Dumitraºco-vodã cetind, au dzis copilului : «Hai ghidi
cahpol !» ªi n-au mai spus lui ªeremet ce au scris copilul, fiindu-i ruºine, numai ce-au
dzis c-a putè scrie…” Despre cancelaria lui Constantin Brâncoveanu vezi ºi Paul
Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor. Politica externã ºi diplomaþia promovatã
de Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Editura Silex, Bucureºti, 1997, pp. 16-17.
20. Vezi N. Dobrescu, C. Giurescu, Documente privitoare la Constantin Brâncoveanu,
Bucureºti, 1907, pp. XIII-XIV.
21. Corneliu Dima-Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino
stolnicul, Bucureºti, 1967, p. 28.
254 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

22. Vezi Nicolae Iorga, Documente geografice, I, Bucureºti, 1900 (extras din Buletinul
Societãþii Geografice, Bucureºti, 1899, pp. 20-28).
23. C. Giurescu, Materiale pentru istoria Olteniei sub austrieci, vol. II, Bucureºti,
1944, p. 179.
24. Vezi Mario Ruffini, „L’influsso italiano in Vallachia nell’epoca di Constantino-Vodã
Brâncoveanu (1688-1714)”, în Acta historica, XI, München, 1974, pp. 136-137 ;
„Nicolo de Porta” (notã biograficã), în Cãlãtori strãini..., vol. VIII, pp. 139-141.
25. Vezi Dan Horia Mazilu, Recitind literatura românã veche, vol. I, p. 367.
26. Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, pp. 49-50.
27. Vezi Ariadna Camariano-Cioran, „Jérémie Cacavela et ses relations avec des
Principautés Roumaines”, în Revue des études sud-est européennes, III, 1965,
nr. 1-2, p. 183.
28. Cele douã profeþii în Eudoxiu de Hurmuzaki, A. Papadopoulos-Kerameus, Documente
privitoare la istoria românilor, vol. XIII, Bucureºti, 1909, pp. 204-206 ; 206-207.
29. Vezi P. Olteanu, Introducere la N. Milescu, Aritmologhia. Etica ºi originalele lor
latine, Editura Minerva, Bucureºti, 1982.
30. I. Bianu, Însemnãri autografe scrise într-o carte veche de Dosoftei, mitropolitul
Moldovei, Bucureºti, 1915, pp. 4, 8.
31. Vezi ªtefan Ciobanu, „Versuri poloneze necunoscute în opera mitropolitului Dosoftei”,
în Mélange… ofert à Charles Drouhet, Bucureºti, 1940, p. 5.
32. V. Grecu, Cãrþi de picturã bisericeascã bizantinã, Cernãuþi, 1936 ; Idem, Filosofi
pãgâni ºi sibile în vechea noastrã picturã bisericeascã, Bucureºti, 1940.
33. Aimé Puech, Histoire de la littérature grecque chretienne, vol. II, Paris, 1928,
p. 603 ; Dan Simonescu, Contribuþii privitoare la istoria literaturii române, Bucureºti,
1928, p. 2.
34. Vezi Dan Simonescu, op. cit., pp. 4-5, 7 ºi urm., Nicolae Cartojan, Cãrþile populare
în literatura româneascã, ediþia a II-a, vol. I, pp. 151-153.
35. Dan Simonescu, op. cit., pp. 9-15, cu datarea izvodului din 1693-1703 ; Nicolae
Cartojan, op. cit., ediþia a II-a, vol. I, pp. 153-154.
36. Vezi Teodora Voinescu, „Un aspect puþin cercetat în pictura exterioarã din Þara
Româneascã : motivul sibilelor”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei. Arta plasticã,
XVII, 1970, nr. 2 ; I.D. ªtefãnescu, Iconografia artei bizantine ºi a picturii feudale
româneºti, Bucureºti, 1973 ; A. Paleolog, Pictura exterioarã din Þara Româneascã,
Bucureºti, 1984.
37. Vezi Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, Editura Minerva,
Bucureºti, 1973, pp. 93, 94. Pentru bibliografia acestei chestiuni vezi Aldo Parenzo,
Almanacchi Veneti, Veneþia, 1897.
38. În Raþiunea dominantã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, p. 272.
39. Mario Ruffini, L’influenza italiana in Vallachia nell’epoca di Constantin Vodã
Brâncoveanu (1688-1714), Milano, 1932, p. 62. Vezi ºi Emil Vîrtosu, Foletul Novel.
Calendarul lui Constantin Vodã Brâncoveanu. 1693-1704, Bucureºti, 1942  ;
N. Vãtãmanu, „Medici ºi astrologi la curtea lui Brâncoveanu”, în Viaþa medicalã,
XIII, 1966, nr. 1, p. 53 ºi urm.
40. Op. cit., p. 50.
41. Vezi Nicolae Iorga, Medici ºi medicinã în trecutul românesc, Tipografia „Cultura
neamului românesc”, Bucureºti, 1919, pp. 14-15.
42. Nicolae Iorga, op. cit., p. 18.
43. Vezi N. Vãtãmanu, Voievozi ºi medici de curte, Editura Enciclopedicã Românã, Bucureºti,
1972, capitolul despre ªtefan cel Mare. Cu doi ani înainte, N. Vãtãmanu a publicat
o altã carte utilizabilã : Medicina veche româneascã, Bucureºti, 1970. Despre legã-
turile lui ªtefan cel Mare cu Veneþia – nu numai despre solicitarea unor medici –
vezi : Mircea Maliþa, „Dialogul diplomatic dintre Suceava ºi Veneþia în timpul lui
ªtefan cel Mare”, în vol. Pagini din trecutul diplomaþiei româneºti, Bucureºti,
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 255

1966, pp. 88-99 ; G. Mihãilã, Contribuþii la istoria culturii ºi literaturii române

vechi, Bucureºti, 1972, pp. 104-182 ; ªerban Papacostea, „Venise et les Pays Roumains
au Moyen Âge”, în vol. Venezia e il Levanto fino al sec. XV, Firenze, 1973, pp. 599-624.
44. Ibidem, pp. 19-20 ; vezi ºi Nicolae Iorga, „Douã documente din arhivele ragusene”,
în Arhiva societãþii ºtiinþifice ºi literare, Iaºi, 1898, IX, pp. 66-69.
45. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 22-23.
46. Vezi Nicolae Iorga, Nouveaux materiaux pour servir à l’histoire de Jacques Basilikos
l’Héraclide, Bucureºti, 1900, p. 85.
47. Nicolae Iorga, Istoria comerþului românesc. Epoca veche, pp. 170, 173.
48. Ibidem, p. 174.
49. Nicolae Iorga, Medici ºi medicinã..., p. 27.
50. N. Vãtãmanu, Voievozi ºi medici de curte, p. 147.
51. Zice cronicarul Kraus, în Fontes Rerum Austriacarum, Viena, 1862, p. 200.
52. Vezi Corneliu Dima-Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino
stolnicul, p. 121.
53. Nicolae Iorga, op. cit., p. 30.
54. Vezi N. Vãtãmanu, „Iacob Pylarino, medic al curþii domneºti din Bucureºti (1684-1687 ;
1694-1708)”, în vol. Din istoria medicinii româneºti ºi universale, Bucureºti, 1962,
pp. 125-126 ; Idem, „Medici ºi astrologi la curtea lui Brâncoveanu”, în Viaþa medicalã,
XIII, 1968, nr. 1, pp. 53-54 ; Idem, Voievozi ºi medici de curte, Bucureºti, 1972 ;
Idem, Dohtori ºi pãtimaºi, Bucureºti, 1974, p. 154 ºi urm.
55. Vezi Mario Ruffini, „L’influsso italiano in Vallachia nell’epoca di Constantino-Vodã
Brâncoveanu (1688-1714)”, în Acta historica, XI, pp. 199-202.
56. ªtefan Ionescu, Epoca brâncoveneascã, p. 129.
57. Vezi Mario Ruffini, op. cit., pp. 187-191 ; Constantin Erbiceanu, Cronicarii greci
care au scris despre români în epoca fanariotã, Bucureºti, 1888, p. XXVI.
58. Nicolae Iorga, Medici ºi medicinã..., p. 31.
59. Ibidem, p. 31.
60. Nicolae Iorga, „Medicul lui Constantin Brâncoveanu, Bartolomeo Ferrati”, în Revista
istoricã, XXVIII, 1932, pp. 12-13.
61. Vezi George Negulescu, N. Vãtãmanu, Casa din Bucureºti a doctorului Bartolomeo
Ferrati, protomedicul lui Constantin Brâncoveanu, Bucureºti, 1940.
62. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35 ºi urm.
63. Vezi Nicolae Iorga, Istoria comerþului românesc. Epoca veche, p. 250 ; vezi ºi
Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 65.
64. Vezi Nicolae Iorga, Byzance après Byzance, Bucureºti, 1935, pp. 168, 171-174, 206, 207 ;
vezi ºi mãrturia minoritului conventual Bartolomeo Bassetti, în Cãlãtori strãini...,
vol. V, p. 52 (ºi nota 22).
65. Vezi ªtefan Ionescu, Epoca brâncoveneascã, p. 155, nota 72.
66. Ariadna Camariano-Cioran, „Traducerea greacã a Teatrului politic, atribuitã greºit
lui Nicolae Mavrocordat, ºi versiunile ei româneºti”, în Revista istoricã românã,
XI-XII, 1941-1942, pp. 216-258 ; Idem, „În legãturã cu Teatrul politic al lui Nicolae
Mavrocordat. Rãspuns domnului V. Mihordea”, în Revista istoricã românã, XIV,
1944, pp. 217-223.
67. Anton Maria del Chiaro, „Istoria…”, în Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 395 ; vezi ºi
Mario Ruffini, „L’influsso italianno…”, p. 194 ºi urm.
68. Vezi Dan Horia Mazilu, Postfaþã la Cronici brâncoveneºti, Editura Minerva, Bucureºti,
1988, p. 363 ; Idem, Recitind literatura românã veche, vol. III, Editura Universitãþii
din Bucureºti, Bucureºti, 2000, p. 129 ºi urm.
69. Vezi I.G. Sbiera, Miºcãri culturale ºi literare la românii din stânga Dunãrii în
restimpul de la 1504 la 1714, Cernãuþi, 1897, pp. 206-207 ; Nicolae Iorga, Istoria
literaturii române în secolul al XVIII-lea, ediþia a II-a, vol. I, pp. 143-153 ; Ion
Roman, Paternitatea Istoriei Þãrii Româneºti de la 1689 încoace, în Preocupãri
literare, V, Bucureºti, 1940, nr. 10, pp. 608-613.
256 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

70. Vezi Scarlat Struþeanu, „Doi umaniºti ardeleni la curtea lui C. Brâncoveanu”, în
Ramuri, XXXIII, 1941, nr. 1-2.
71. Vezi Elvira Sorohan, „Cronica anonimã despre Constantin Brâncoveanu. Contribuþii
cu privire la data scrierii ºi autorul ei”, în Analele Universitãþii „Al.I. Cuza”.
Seria ªtiinþe sociale, XII, Iaºi, 1966, nr. 1, pp. 81-86.
72. Vezi Dumitru Velciu, „O ipotezã nouã cu privire la autorul Cronicii anonime
brâncoveneºti”, în Limbã ºi literaturã, 1985, nr. 3, pp. 335-348 ; Idem, Cronicarul
Radu Popescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1987, pp. 164-166, 213-215.
73. Vezi Mircea Cociu, „Paternitatea Anonimului brâncovenesc în lumina criticii
interne ºi „Izvoarele ºi datarea Anonimului brâncovenesc”, în Revista de istorie ºi
teorie literarã, XXV, 1976, nr. 1, pp. 71-81 ºi XXVI, 1977, nr. 4, pp. 521-534.
74. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers.
rom.], vol. IV, p. 84 (capitol semnat de Danielle Régnier-Bohler).
75. Ibidem, vol. IV, p. 307.
76. Ibidem, vol. IV, p. 313.
77. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 330.
78. Ibidem, vol. I, p. 405. Verancsics aflase, probabil, c㠄aplecãrile” spre moda turceascã
erau în Moldova sancþionate de autoritatea politicã : „[...] pe când moldovenii þin
morþiº la portul lor ºi acela dintre ei care ar adopta de la turci sau de la oricare
alt neam vreo parte a portului sau a armelor lor sau orice alt lucru de acest fel e
pedepsit cu moartea”.
79. Ibidem, vol. I, p. 407.
80. Ibidem, vol. V, p. 193.
81. Maria era fata fãcutã de Vasile Lupu cu prima soþie, Tudosca Bucioc. Ea fusese
mãritatã cu prinþul lituanian Janusz Radziwi\\.
82. „Nu ºtim de unde a luat Paul de Alep aceastã informaþie” (nota ed.).
83. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 42.
84. În Philippe Ariès, Georges Duby, Istoria vieþii private [vers. rom.], vol. IV, p. 307
(capitol semnat de Dominique Barthélemy, Philippe Constantine, Georges Duby,
Philippe Braunstein).
85. Viaþa femeilor în trecutul românesc, Editura Neamul românesc, Vãlenii-de-Munte,
1910.
86. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 51-52.
87. Vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, p. 115.
88. Vezi Corina Nicolescu, Costumul de curte în Þãrile Române (sec. XIV-XVIII),
Bucureºti, 1970, p. 11.
89. Vasile Drãguþ, op. cit., p. 134.
90. Nicolae Iorga, op. cit., vol. I, pp. 54-56.
91. Corina Nicolescu, op. cit., p. 11.
92. Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, pp. 79-80.
93. Corina Nicolescu, op. cit., p. 14.
94. Ibidem, p. 13.
95. Ibidem, p. 14.
96. Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 395 ºi urm. ; Ibidem, vol. IV,
partea I, p. 433.
97. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor…, p. 130.
98. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 263.
99. Ibidem, vol. V, p. 36.
100. Vezi Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 271-272.
101. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 16.
102. Ibidem, pp. 16-17. Despre istoria costumului de curte se mai pot vedea : V.
Brãtulescu, „Icoanele de familie ale lui Neagoe Basarab”, în Biserica Ortodoxã
Românã, LXXIX, 1961, pp. 775-784 ; V. Drãghiceanu, „Statua lui Negru Vodã din
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 257

Argeº”, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1913, VI ; Nicolae Iorga,

Istoria Românilor în chipuri ºi icoane, Craiova, 1921 ; Corina Nicolescu, „Date cu
privire la istoria costumului în Moldova (sec. XV-XVI)”, în Studii ºi cercetãri de
istoria artei, III, 1956, nr. 3-4, pp. 51-71 ; Idem, „Broderiile din Þara Româneascã
(sec. XIV-XVIII)”, în Studii asupra tezaurului restituit de U.R.S.S., Bucureºti,
1958, pp. 117-148 ; Corina Nicolescu, Fl. Jipescu, „Date cu privire la istoria
costumului în Moldova (sec. XV-XVI)”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, IV,
1957, nr. 1-2, pp. 129-153 ; IV, 1957, nr. 3-4, pp. 99-131 ; Corina Nicolescu,
Fl. Vârjoghie, „Costumes roumains de cour du XVe siècle et du XVIe siècle
reconstitués dans l’atelier de restauration du Musée d’Art R.S.R.”, în Bulletin de
Liaison du Centre International d’Étude des Textiles Anciens, Lyon, 1967, nr. 25,
pp. 20-53 ; Virgil Vãtãºianu, Istoria artei feudale în Þãrile Române, vol. I, Bucureºti,
1958 (pentru alte elemente vezi Corina Nicolescu, Costumul de curte în Þãrile
Române, Bibliografie, pp. 185-196).
103. Vezi Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 47, 48.
104. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor…, p. 60.
105. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 338.
106. Corina Nicolescu, Costumul de curte…, p. 94.
107. Vezi Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 178.
108. Publicat în Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. XV, pp. 225-226 ; vol. II, p. 303.
109. Al. Alexianu, op. cit., p. 170.
110. Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti, p. 184.
111. Op. cit., p. 10.
112. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 346.
113. Vezi Nicolae Iorga, Istoria comerþului românesc. Epoca veche, p. 117 ºi urm.
114. Vezi Corina Nicolescu, Costumul de curte…, pp. 23, 65.
115. ªtefan Pascu, Relaþiile economice dintre Moldova ºi Transilvania în timpul lui
ªtefan cel Mare, Bucureºti, 1956.
116. Vezi Teodora Voinescu, „Cea mai veche operã de argintãrie medievalã din Moldova”,
în Studii ºi cercetãri de istoria artei, XI, 1964, nr. 2.
117. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor…, p. 63.
118. ªtefan Pascu, op. cit., p. 55.
119. Vezi Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, vol. I, pp. 276-279. A se vedea ºi
Nicolae Iorga, op. cit., p. 76.
120. Nicolae Iorga, Istoria românilor în chipuri ºi icoane, Editura Ramuri, Craiova,
1921, pp. 57-59.
121. Despre meºteºuguri ºi meºteºugari vezi : ªt. Olteanu, „Meºteºugurile din Bucureºti
în sec. XVI-XVII”, în Studii. Revistã de istorie, XII, 1959, nr. 5, p. 84 ºi urm. ;
Idem, „Meºteºugurile din Moldova în sec. XVII”, în Studii ºi materiale de istorie
medie, III, 1959, p. 150 ºi urm.
122. „Istoriia Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini”, în Cronicari
munteni, vol. I, Editura Minerva, Bucureºti, B.P.T., 1984, p. 139.
123. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor..., p. 62.
124. Ibidem, p. 70.
125. Ibidem, p. 69.
126. Vezi Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, vol. I, pp. 107-108.
127. Ibidem, p. 197.
128. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 673.
129. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 124-125.
130. Ibidem, pp. 197, 181.
131. Ibidem, p. 231.
132. Ibidem, p. 240.
133. Ibidem, pp. 222-223.
134. Ibidem, p. 383.
258 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

135. Ibidem, pp. 159-160.

136. Ibidem, p. 221.
137. Ibidem, p. 346.
138. Corina Nicolescu, Costumul de curte…, p. 16.
139. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 299-301.
140. Dupã Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 203-205. Inventar publicat în Eudoxiu de
Hurmuzaki, Documente…, vol. VIII, p. 84.
141. În Cãlãtori strãini..., vol. III, pp. 33-34.
142. În Ibidem, vol. VIII, p. 396.
143. Matei Cazacu, op. cit., pp. 7, 8.
144. Vezi Dan Zamfirescu, „Studiu introductiv” la Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre
fiul sãu Theodosie, ediþie de Florica Moisil ºi Dan Zamfirescu, cu o nouã traducere
a originalului slavon de G. Mihãilã, Editura Minerva, Bucureºti, 1970, p. 50.
145. Aici ºi în continuare citez dupã Învãþãturile lui Neagoe Basarab…, ed. cit., supra,
pp. 258-264.
146. Secretarul De la Croix, în Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VII, p. 265.
147. Matei Cazacu, op. cit., p. 8.
148. Vezi Dan Zamfirescu, op. cit., pp. 50-51 ; G. Mihãilã, „Originalul slavon al Învãþãturilor
lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie”, în Învãþãturile lui Neagoe Basarab
cãtre fiul sãu Theodosie. Versiunea originalã, ediþie de G. Mihãilã, Bucureºti,
Editura Roza Vânturilor, 1996, p. LIX.
149. Vezi D. Russo, Studii ºi critice, Bucureºti, 1910, p. 15.
150. ªtefan Glixelli, „Reguli de purtare la masã în româneºte”, în Revista istoricã
românã, III, 1933, nr. 4, p. 329 ; vezi ºi D. Russo, „Cãrþi de bunã cuviinþã în limba
greacã ºi românã”, în Studii ºi critice, pp. 27-55.
151. Vezi Varlaam, Cazania, 1643, ed. cit., p. 28.
152. Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., p. 101.
153. Dupã Matei Cazacu, op. cit., pp. 28-29.
154. Descriptio Moldaviae, ed. cit., pp. 340-341.
155. În Cãlãtori strãini..., vol. V, pp. 78-79.
156. Ibidem, vol. III, p. 18.
157. Ibidem, vol. VIII, p. 353.
158. Vezi Ioana Constantinescu, „Postfaþ㔠la O lume într-o carte de bucate, p. 197,
nota 32.
159. Vezi Voyage en Valachie et en Moldavie, avec des observations sur l’histoire, la
physique et la politique  ; augmenté de notes et additions pour l’intelligence de
divers points essentiels. Traduit de l’italien par M.A.M. Legeune, Paris, 1822,
p. 128 (dupã Matei Cazacu, op. cit., p. 27 ; vezi ºi p. 74, nota 25). În italieneºte,
cartea apãruse în 1788 : Osservazioni storiche, naturali e politiche intorna la
Valachia e Moldavia, Napoli, 1788.
160. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 58.
161. Vezi Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 340.
162. Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., p. 101.
163. Ibidem, p. 102.
164. Ioana Constantinescu, Postfaþã la O lume într-o carte de bucate, p. 188.
165. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 58-59.
166. Antim Ivireanul, op. cit., p. 95 (Cuvânt de învãþãturã la dumineca Florilor).
167. Vezi Matei Cazacu, op. cit., p. 30.
168. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 378.
169. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 65.
170. Învãþãturile lui Neagoe Basarab…, ed. cit., p. 270.
171. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 377.
172. Vezi Matei Cazacu, op. cit., p. 26 (trimite la Fernand Braudel, Civilisation matérielle
économie et capitalisme, XVe-XVIIIe siècle. I. Les structures du quotidien, Paris,
1979, p. 174.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 259

173. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 44.

174. Foile de zestre „brâncoveneºti” în Radu Greceanu, Viaþa lui Constantin vodã
Brâncoveanu, ediþie de ªtefan D. Grecianu, Bucureºti, 1906, pp. 278-313. Fragmentul
citat este la p. 299.
175. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 44.
176. Ibidem, vol. VIII, p. 168.
177. Ibidem, vol. VII, p. 263.
178. Ibidem, vol. III, pp. 17-18.
179. Vezi Nicolae Iorga, Istoria românilor prin cãlãtori, Bucureºti, 1981, p. 374.
180. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 611.
181. Ibidem, vol. VIII, p. 378.
182. Ibidem, vol. VI, p. 44.
183. Ioana Constantinescu, Postfaþã la O lume într-o carte de bucate, ed. cit., p. 184.
184. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 611.
185. Ibidem, vol. VIII, p. 383.
186. Ibidem, vol. VIII, p. 197.
187. Vezi Matei Cazacu, op. cit., p. 26 (cu trimitere la F. Braudel, Civilisation matérielle…,
vol. I, p. 201).
188. Ion Neculce, „Letopiseþul Þãrii Moldovei”, în Cronicari moldoveni, antologie de
Anatol Ghermanschi, Studiu introductiv de Dan Horia Mazilu, Editura Militarã,
Bucureºti, 1987, p. 213.
189. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 162-163. În Þara Româneascã, diaconului Paul
de Alep i-a fost dat sã întâlneascã o gazdã performerã într-ale bãutului ºi foarte
inventivã în privinþa „subiectelor” închinãrilor – pe Preda Brâncoveanu, bunicul
viitorului domn Constantin. Hazul scenei, real, este uºor „cutremurat” :
„Când ne aºezam la masã, dimineaþa ºi seara, el stãtea necontenit în picioare
ca sã ne serveascã ºi bea neîncetat ºi ne întindea cupe ºi tot timpul cât închinam
aceste cupe întru slava lui Dumnezeu, în a domnului nostru Mesia, în a prea
Sfintei Treimi ºi în a [Sfintei] Fecioare ºi a sfântului ce se prãznuia în ziua aceea,
[apoi] pentru bisericã, pentru sultan, pentru domn, pentru patriarhul nostru ºi
pentru sãnãtatea tuturor oaspeþilor ; ºi când spuneam «Slãvit sã fie Domnul
Dumnezeu, am scãpat !», tocmai atunci boierul îºi pusese în gând sã ne ducã cu
biniºorul, golind la pahare care le întreceau pe ale celorlalþi. [Închinã la sãnãtãþi]
de care nimeni altul nu avea ºtire, bând în sãnãtatea noastrã, unul câte unul, ºi
mai ales în sãnãtatea acestui umil scriitor. Apoi, întrebându-mã de numele copiilor
mei Anania ºi Constantin, el a bãut ºi ne-a întins un pahar [ca sã închinãm] în
sãnãtatea fiecãruia. Tot astfel, el a bãut în sãnãtatea poporului nostru. Dupã
aceea, noi am spus : «Slãvit sã fie Domnul Dumnezeu, am scãpat ºi suntem acum
liberi !» Dar boierul sculându-se în picioare, a luat o cupã ºi a spus : «Aceasta este,
sã ºtiþi, în sãnãtatea economilor de la scaunul domnului nostru patriarh.» ªi bând
el însuºi, ne-a turnat ºi nouã [vin]. Iarãºi am spus : «Am scãpat  !» Dar n-am
apucat sã privim [în jurul nostru ºi] el a ºi pus mâna din nou pe o cupã, zicând :
«Aceasta este în sãnãtatea cãpeteniilor clerului din eparhia Antiohiei, aceasta
este în sãnãtatea preoþilor sãi, aceasta este în sãnãtatea diaconilor sãi, aceasta
este în sãnãtatea tuturor þãranilor sãi !»
ªi nici unul nu a îndrãznit sã se dea în lãturi de a bea…” (Op. cit., vol. VI, p. 217).
Deºi exista, se pare, o ordine a „sãnãtãþilor”, mici inovaþii erau acceptate. Francesco
Vincenti – italianul din suita lui Petru Cercel pe care l-am mai citat – dã urmãtoarea
ordine a toasturilor (la un banchet de Sf. Nicolae) : „s-au închinat paharele cu
diferite urãri în sãnãtatea excelenþei sale [voievodul – nota mea, D.H.M.], printre
care trei urãri au urmat una dupã alta : prima în sãnãtatea sultanului, a doua în
sãnãtatea maiestãþii sale prea creºtine (regele Franþei Henric III), a treia ºi
ultima în sãnãtatea mãriei voastre ilustrissime” [ambasadorul Germigny – nota
260 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mea, D.H.M.] (În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 74). Nici „ordinea” datã de francezul
Pierre Lescalopier nu pare a fi cea „canonic㔠: „Ei beau peste mãsurã  : primul
pahar este în sãnãtatea lui Dumnezeu, al doilea în sãnãtatea voievodului, al
treilea în a sultanului, al patrulea în sãnãtatea tuturor bunilor creºtini, între
care nu ne cuprind ºi pe noi, al cincilea îl beau pentru pace, iar al ºaselea încep
sã-l închine pentru cei de faþã, cu mari ceremonii ºi cu urãri de mântuire,
sãnãtate, drum bun ºi întoarcere bunã, de împlinire a dorinþelor etc. Închinând
astfel, se scoalã în picioare, þinând sus bãutura, beau stând drepþi ºi te preþuiesc
mult dacã faci ca ei. Ei beau din þoiuri cu gâtul lung, destul de anevoios pentru
cei ce nu sunt obiºnuiþi” (În Cãlãtori strãini..., vol. II, p. 429).
190. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 611.
191. Ibidem, vol. VII, p. 265.
192. Descriptio Moldaviae, ed. cit., pp. 232-233.
193. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 178.
194. Ibidem, vol. VIII, p. 382.
195. În Descriptio Moldaviae, ed. cit., pp. 230-231.
196. În Cãlãtori strãini..., vol. IV, p. 419.
197. „Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti…”, în Cronicari munteni, vol. II, Editura
Minerva, Bucureºti, 1984, pp. 173-174.
198. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 334.
199. Ibidem, vol. VIII, p. 391.
200. Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 231.
201. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 90-91.
202. Ibidem, vol. VI, p. 65.
203. Ibidem, vol. VI, p. 59.
204. La f. 64, însemnare nedatatã (dar grafia este de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea) :
„Aceastã carte de bucate au fost a vornecului Iordache Popescu, scoasã dupã o
carte a spãtãresii Stancãi, ºi acum au rãmas a jupânesii Saftii bãnesii. ªi am
scris eu, Sandul, sluga dumnealor”. Ion Mihai logofãtul a fãcut o copie de pe acest
manuscris ºi a notat acest lucru la f. 1 (punând ºi data : 18 mai 1749) : „I pis az [ºi
am scris eu] Mihai logofãt ot [din] Greci, dum[nealui] Alexie biv vel [fost mare]
clucer za [de] arie. Mai 18 dni [zile], leat [anul] 7257 [1749]”.
205. Pentru o alt㠄linie” a înrudirilor dintre posesorii cãrþii, în speþã pentru alþi
posibili proprietari, vezi Ioana Constantinescu, „Prefaþã”, p. 92, nota 4 : „Safta
bãneasa trebuie sã fi fost nora Saftei Brâncoveanu (fiica domnitorului Constantin
Brâncoveanu) ºi a lui Iordache Creþulescu, deci soþia lui Toma Creþulescu, ajuns
prima oarã mare ban la 4 octombrie 1763, de unde deducem cã însemnarea este
posterioarã acestei date. Manuscrisul a rãmas, probabil, în cele din urmã în
posesia familiei Creþulescu, fapt ce pare a fi atestat de o iscãliturã de pe la
jumãtatea secolului al XIX-lea a lui Nicolae Creþulescu mare logofãt (f. 1 v).
Stanca spãtãreasa, posesoarea cãrþii dupã care s-a copiat acest manuscris, probabil
sã fi fost din familia Cantacuzinilor, de pe la sfârºitul secolului al XVII-lea…”.
206. Matei Cazacu, op. cit., pp. 31-37.
207. În Cãlãtori strãini..., vol. II, p. 411.
208. Ibidem, vol. II, p. 413.
209. Ibidem, vol. II, p. 516.
210. Vezi Paul Cernovodeanu, Societatea feudalã româneascã vãzutã de cãlãtori strãini
(secolele XV-XVIII), Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1973, p. 199.
211. Ibidem, vol. III, p. 87.
212. Ibidem, vol. VI, p. 65. Despre lacul Curþii domneºti din Iaºi, evocat ºi de mine
mai sus, vezi Constantin C. Giurescu, Istoria pescuitului ºi a pisciculturii în
România, vol. I, Bucureºti, 1964, pp. 151-152.
213. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 373.
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 261

214. Ibidem, vol. III, p. 15.

215. Ibidem, vol. VI, p. 59.
216. Matei Cazacu, op. cit., pp. 31, 32.
217. Dupã Matei Cazacu, op. cit., p. 54. Pentru scrisoarea lui Brâncoveanu cãtre
Golovkin, vezi Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor. Politica externã ºi
diplomaþia promovatã de Constantin Brâncoveanu (1688-1714), p. 114.
218. Ioana Constantinescu, „Prefaþ㔠la O lume într-o carte de bucate, p. 87.
219. Vezi Gheorghe Chivu, „Cuvinte de origine italianã într-un manuscris românesc
din prima jumãtate a secolului al XVIII-lea”, în Studii ºi cercetãri lingvistice,
XXXIV, nr. 4, pp. 341-346.
220. Ioana Constantinescu, „Prefaþ㔠la O lume într-o carte de bucate, p. 89.
221. O lume într-o carte de bucate, p. 103.
222. Ibidem, p. 107.
223. Ibidem, p. 113.
224. Vezi Matei Cazacu, op. cit., p. 58.
225. O lume într-o carte de bucate, p. 138.
226. Ibidem, p. 153.
227. Ibidem, p. 137.
228. Vezi Daniel Barbu, „Loisir et pouvoir. Le temps de la lecture dans les Pays
Roumains au XVIIIe siècle”, în Revue des études sud-est européennes, XXVIII,
1990, nr. 1-4, p. 27 ºi urm.
229. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor…, pp. 66-67.
230. În Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. XI,
Bucureºti, 1900, p. 197.
231. Vezi Al. Odobescu, Opere, vol. II, ediþie criticã îngrijitã de Al. Dima, text critic ºi
variante de Marta Anineanu, note de Virgil Cândea, Editura Academiei, Bucureºti,
1967, pp. 112, 113-117, 429.
232. Vezi Emil Turdeanu, „Legãturile româneºti cu mãnãstirile Hilandar ºi Sfântul
Pavel de la Muntele Athos”, în Cercetãri literare, IV, 1940, p. 69 ; Ion-Radu Mircea,
„Relations culturelles roumano-serbes au XVIe siècle”, în Revue des études sud-est
européennes, I, 1963, nr. 3-4, pp. 377-419.
233. Vezi G. Mihãilã, „Originalul slavon al Învãþãturilor ºi formaþia culturalã a lui
Neagoe Basarab, în Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie, ed.
cit., pp. 70-73.
234. Vezi G. Mihãilã, op. cit., p. 73.
235. Vezi Dan Horia Mazilu, Literatura românã în epoca Renaºterii, Editura Minerva,
Bucureºti, 1984, pp. 252-254.
236. Vezi Dan Zamfirescu, „Primul monument al literaturii române”, în Învãþãturile
lui Neagoe Basarab…, ed. cit., pp. 24-55.
237. Vezi G. Mihãilã, „Originalul slavon al Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul
sãu Theodosie”, în Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie.
Versiunea originalã, ed. cit., p. LXXX.
238. Dan Zamfirescu, „Primul monument al literaturii române”, p. 38.
239. Vezi V. Grecu, Învãþãturile lui Neagoe Basarab, domnul Þãrii Româneºti, 1512-1521,
ediþie, studiu introductiv ºi traducere de…, Bucureºti, 1942, p. 199.
240. Dan Horia Mazilu, Udriºte Nãsturel, Editura Minerva, Bucureºti, 1974, p. 272 ; Idem,
Varlaam ºi Ioasaf. Istoria unei cãrþi, Editura Minerva, Bucureºti, 1981, pp. 121-214.
241. Vezi, acum în urmã, despre lecturã la cei vechi : Mircea Vasilescu, „Iubite cetitoriule...”
Lecturã, public ºi comunicare în cultura românã veche, Editura Paralela 45,
Piteºti [f.a.], p. 83 ºi urm.
242. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 12.
243. Cum existau în Apus. Vezi Dolores Toma, Despre grãdini ºi modurile lor de
folosire, p. 13, care trimite la Luigi Zangheri, „Les jardins de Buontalenti entre la
262 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

science des ingénieurs et l’art du théâtre”, în Monique Mosser, Georges Teyssot

(coordonatori), Histoire des jardins de la Renaissance à nos jours, Flammarion,
Paris, 1991, p. 55.
244. Dolores Toma, op. cit., p. 16.
245. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 230.
246. Vezi Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureºtilor, Editura pentru Literaturã,
Bucureºti, 1966, p. 388.
247. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 373.
248. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. I, p. 158.
249. Op. cit., p. 33.
250. Aici ºi în continuare citez dupã Miron Costin, Opere, ediþie de P.P. Panaitescu,
Bucureºti, 1958, pp. 328-329.
251. În Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 442.
252. Vezi Die Welt als Labyrint ºi Manierismus in der Literatur, ambele München,
1963, ambele traduse în româneºte.
253. Vezi ºi N. Balotã, Umanitãþi, Editura Eminescu, Bucureºti, 1973, pp. 58-85.
254. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor…, pp. 119-120.
255. Ibidem, p. 121.
256. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 341.
257. Ibidem, vol. VIII, p. 220.
258. Nicolae Iorga, op. cit., p. 128.
259. Ibidem, p. 115.
260. Vezi Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor… (vezi mai sus trimiterea
completã).
261. Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã…, p. 602, nota 1962.
262. Aidoma trebuie sã fi fost „reºedinþa de agrement” pe care o înãlþa voievodul
Nicolae Mavrocordat, evocând-o într-un hrisov din 1724 : „[...] vrând ca sã fac
domnia mea niºte case domneºti, cu curte împrejur, afarã den oraº, ca sã fie
pentru plimbarea domniei mele ºi gãsind domnia mea locu mai cu frumoasã
privealã den josul oraºului domniei mele, pre moºia sfintei mãnãstiri [Radu
Vodã] [...] am fãcut domnia mea acele case domneºti cu curte împrejur ºi cu
grãdinã precum se vãd” (vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 587).
263. Vezi Academia Românã. Institutul de etnografie ºi folclor „C. Brãiloiu”, Sãrbãtori
ºi obiceiuri, vol. I : Oltenia, coordonator Ion Ghinoiu, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti, 2001, pp. 278-279.
264. În orice Molitfelnic, sub rubrica „Rânduieli ºi rugãciuni la felurite trebuinþe”,
sunt cuprinse : Rugãciune la gustarea strugurilor în ziua de 6 august, Rugãciune
la sãdirea viei, Rugãciune la culesul viei („Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel
ce ai binevoit ca Fiul Tãu cel Unul-Nãscut, Domnul nostru Iisus Hristos, sã se
numeascã Viþã ; ºi rodul ei, prin harul Duhului Tãu, l-ai arãtat pricinuitor de
nemurire, Însuþi ºi acum, Stãpâne, binecuvânteazã ºi acest rod al viþei. Dã tuturor,
celor ce vor gusta din el, sfinþenie ºi sporire sufleteascã. Iar pe cei ce ne-au
adunat pe noi aici fã-i pãrtaºi Viþei celei adevãrate ºi pãzeºte viaþa lor nevãtã-
matã, împodobindu-i cu harurile Tale cele veºnice ºi netrecãtoare. Cu harul ºi cu
iubirea de oameni a Unuia-Nãscut Fiului Tãu, cu Care eºti binecuvântat împreunã
cu Preasfântul ºi Bunul ºi de viaþã Fãcãtorul Tãu Duh, acum ºi pururea ºi în
vecii vecilor”.), Rugãciune la binecuvântarea vinului nou, Rugãciune ce se face la
þarini (holde), la vii ºi la grãdini, când se întâmplã sã fie stricate de sãlbãticiuni
sau de altfel de vietãþi ca lãcuste, gândaci ºi altele (vezi Molitfelnic, Editura
Institutului Biblic ºi de Misiune, Bucureºti, 1998, pp. 352, 358, 359, 360, 363-365).
265. „Se fãceau bâlciuri, se fãceau comedii de cârstovul viilor. Spre searã, dupã cules,
se fãceau furcãrii : horã cu lãutari, jucau tinerii” (vezi Sãrbãtori ºi obiceiuri, ed.
cit., vol. I, p. 279).
 CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 263

266. În Anatefter, pentru anul 1695, viile domneºti de la Piteºti au o „rânduialã a

banilor” foarte strict consemnatã : „10 tl., s-au dat la Martin ispravnicul pentru
sã fac[ã] harac de vie – 40 tl., s-au dat la Martin ºi la Arsene pentru butãºit[ul]
viilor, de la marele vistiiar”. ªi tot aºa pânã la un total de 390 de taleri, la care se
adãugau, în 1697, 200 de taleri „pentru lucrul cel dã primãvarã”. Viilor domneºti
de la Târgoviºte le-a acordat vistieria, în 1695, o grijã asemãnãtoare : „– 50 tl.,
s-au dat la Pascalie vor[nic] pentru butãºit[ul] viilor de toamnã. – 260 tl., iar s-au
dat astã-iarnã, pentru lucrul de prim[ã]var[ã] ºi pentru altel[e] ce au trebuit la
lucrul viei”. Etc. (vezi „Anatefterul. Condica de porunci a Visteriei lui Constantin
Brâncoveanu”, în Studii ºi materiale de istorie medie, V, 1962, pp. 453, 454).
267. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 598-600.
268. Ibidem, p. 601.
269. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor..., p. 117.
270. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 173.
271. Ibidem, vol. V, pp. 596-597. Adnotatorii volumului sunt siguri cã era vorba de
jocul cu „capra” (p. 596, nota 299).
272. Vezi Nicolae Vãtãmanu, Odinioarã în Bucureºti, Editura Eminescu, Bucureºti,
1975, p. 181.
273. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 117.
274. Ibidem, vol. V, p. 136.
275. Op. cit., p. 122.
276. Vezi ªtefan Ionescu, Epoca brâncoveneascã, p. 124.
277. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 237.
278. Ibidem, vol. VIII, p. 128.
279. Nicolae Vãtãmanu, „Un meºter sticlar din Boemia la curtea domneascã din
Bucureºti (1698)”, în Materiale de istorie ºi muzeografie, I, Bucureºti, 1964, p.
393 ; vezi ºi Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 128, nota 12.
280. Vezi Matei Cazacu, „Influenþa decoraþiei în piatrã de la Argeº în activitatea
sculptorului Grigore Cornescu”, în Mitropolia Olteniei, XIX, 1967, pp. 730-742 ;
Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 498-499.
281. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 265.
282. Ibidem.
283. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 127-128.
284. Ulysse de Marsillac, Guide de voyageur à Bucarest, Bucureºti, 1877.
285. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 265.
286. Ibidem, vol. III, p. 15.
287. Ibidem, vol. VIII, p. 371.
288. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 116 ; despre fauna Moldovei
în timpul lui Cantemir vezi Alexandru Filipaºcu, Sãlbãticiuni din vremea strãmoºilor
noºtri, Bucureºti, 1969 ; vezi ºi Notele la Dimitrie Cantemir, Descriptio…, ed. cit.,
p. 121, nota 13.
289. Nicolae Iorga, op. cit., p. 119.
290. Vezi Anatefterul, ed. cit., p. 462.
291. „Între altele, am luat parte la o mare vânãtoare a principelui la care s-au prins
vreo 270 iepuri, zece-doisprezece lupi ºi 60 de vulpi, înconjurându-se pentru
acest scop cu gard o pãdure cu un ocoliº de 2 sau 3 mile” (Cãlãtori strãini..., vol. III,
p. 15). Comentând o vânãtoare de prin 1760, Nicolae Iorga constatã : „Sunt de faþã
toþi boierii, pe cari i-a chemat Domnul, ºi, la o vânãtoare de dupã Crãciun, prin
1760, se înºirã în program marele armaº, marele pãharnic, marele comis, marele
cãpitan de darabani, marele stolnic, marele medelnicer, mai mulþi boieri de a
doua treaptã ºi a treia, vãtafii de aprozi ºi de copii, mazili, armãºei, pãhãrnicei ºi
multã gloatã. Vânatul se împarte între vânãtori ; pieile ºi blãnile le iau paicii, ce
264 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

încunjurã pe Domn. Desigur cã se fãcea tocmai în acest chip pe vremea acelui

nesãþios Nemrod otoman [sultanul Mahomed al IV-lea – nota mea, D.H.M.] care
nu mai putea vâna alþi duºmani” (Op. cit., p. 119).
292. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 112. Fiarele mari rãpuse erau rezervate Domnului.
„Monopolul” voievodal era chiar mai cuprinzãtor  : „Tot ce se vâneaz㠖 scris
BakÍiä – i se duce lui ºi, dacã-l aflã pe cineva cã a ascuns ceva, îl pedepseºte fãrã
mil㔠(Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 232).
ÎN UMBRA TRONULUI
 PUÞINÃ TEORIE

Teme aflate în dezbaterea cãrturarilor :

civilitatea voievodului,
binele public, binele privat

Politiia

Sã fim de acord cã trãsãturile pozitive cu care cronicarii mobileazã unele

portrete voievodale, negativând adesea niºte beteºuguri ºi obþinând particu-
laritãþile contrarii (am ales, deloc la întâmplare, trei moldoveni contemplaþi
de Grigore Ureche ºi de Miron Costin ; Petru ªchiopul : „Era domnu blându, ca
o matcã fãrã ac, la judecatã dreptu, nebeþiv, necurvariu, nelacom, nerãsipitoriu…” ;
Ieremia Movilã : „[...] ce era om întreg la toate, nerãpitor, nemândru, nevãrsã-
toriu de sânge, blândú, dumnãdzãescú…” ; Moise Movilã : „[...] om blândú, un
mielú la hire, nelacom, nemãruia rãu…”), aparþin, mai toate, acelui inventar
al bunelor moravuri ce a participat întotdeauna la alcãtuirea codului de
sociabilitate1 ºi de convieþuire necesar în orice comunitate. Cum, pentru
spaþiul românesc, este greu sã vorbim, în secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea,
de ºcoli în care fiii de voievozi sã fi putut deprinde purtãrile frumoase ºi
virtuþile cu profesori sau dupã manuale precum cel scris de Erasmus din
Rotterdam pentru apuseni (ªerban Cantacuzino s-a numãrat, poate, printre
elevii acelei Schola graeca et latina din Târgoviºte ; Grigore Ghica ºi ªtefãniþã
Lupu au fost, probabil, studenþi ai Înaltei ªcoli din Constantinopol), rãmâne
sã convenim (în aºteptarea veacului al XVIII-lea, când lucrurile se vor
schimba sensibil), cã sediile acestor deprinderi specifice (aºezate sub respon-
sabilitatea unui profesor) erau familiile, cu o evidentã funcþie acordatã
autoritãþii pãrinteºti. O pedagogie specializatã proiecta, în cadrul unei formãri
domestice, traseele ce evitau dezvoltarea instinctelor nepotrivite ºi, exploatând
niºte disponibilitãþi naturale existente, impunea principii ºi norme de compor-
tament social, cultiva virtuþi ºi disciplina suflete 2.
Când cuvântul care definea ºi denumea o asemenea stare – rom. politiia
< gr. bizantin politheia – a început sã circule prin texte, el avea suficienþi
„referenþi” în lumea româneascã. Bizantinul politheia propunea europenilor
(ºi nu doar celor din Rãsãrit) un set de norme civilizatoare ce þinteau cizelarea
modului de comportare. Pentru þãrile care s-au nutrit direct din strãlucita
moºtenire spiritualã bizantinã, din conceptul de politheia, care însemna ºi
268 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„societate”, ºi „adoptarea unor maniere ºlefuite ºi a unei conduite agreabile

între semeni, în societate” („La polizia di nostri paesi” îi oferea lui Anton
Maria del Chiaro „norma” în conformitate cu care judeca nãravurile întâlnite
în Valahia3) ºi „un mod de comportare ºi de reflecþie civilizat”, s-a nãscut
chiar ideea de civilizaþie. Nu însã fãrã participarea – ne dãm seama lesne
din insistenþa cu care comenteazã conceptul stolnicul Constantin Cantacuzino,
un frecventator al modelelor apusene ºi cunoscãtor al literaturilor vestice –
a unor fluxuri occidentale.
Politiia desemna, deci, ºi o societate organizatã civic, dar ºi ansamblul
unor purtãri civilizate, ce includeau maniere deosebite ºi ºlefuirea prin
instrucþie (ºi care veneau, categoric, dintr-o stare privatã pre-monarhicã).
Scriitorii Brâncoveanului îi gãsesc merite voievodului în ambele planuri.
Comportamentul sãu atinge excelenþa – zice Radu Greceanu în predoslovia
Cronicii sale : „încât eu poci sã dau chezãºie cã politia luminatã ºi plinã de
bunãtate a înãlþimii tale…”. La fel, vodã Brâncoveanu se îngrijeºte atent de
„lumea” datã lui spre cârmuire. Spre aºa ceva pare a trimite atât sintagma
„înþelepciunea cea politiceascã”, aparþinând lui Manu Apostol4, cât ºi mai
lunga disertaþie a mitropolitului Theodosie Veºtemeanu : „Cãutând dar atot-
înduratul Dumnezeu cu ochi blând spre noi, pe alt Constantin acum a rãdicat
ºi la nume ºi la faptã asemenea cu acela, adicã zic pe Mãria ta, întru tot
nevoitor blagcestiei, ca ºi acela, ºi foarte ales paznic celor de Dumnezeu date
dogme, ca cum nu numai ale politiei cu înþelepciune chiverniseºti, ci ºi ale
bisericii cu bunã rânduialã împodobeºti…”5.

Aretê

Examinarea faptelor lui Constantin Brâncoveanu din unghi etic este – vedeam
ºi mai sus – preocuparea principalã a lui Radu Greceanu în predoslovia pe
care o scrie – verosimil din porunca comanditarului – atunci când ajunsese
cu „istoria” „pânã la al zecilea an den domnia” voievodului, redactase adicã
patruzeci ºi trei de capitole. Este limpede cã în acest „text de însoþire”
cronicarul utilizeazã mijloacele scrierii encomiastice pentru a propune citito-
rilor ºi posteritãþii un „model voievodal”. Scrie, prin urmare, un panegiric în
care laudã programele brâncoveneºti de construcþie spiritualã ºi materialã,
fãrã a-ºi cenzura în vreun fel entuziasmul. Greceanu nu laudã doar de dragul
încropirii elogiului. El aflã prilejul ºi rãgazul sã mediteze asupra resorturilor
lãuntrice în stare sã declanºeze toate binefacerile glorificate, producerea lor.
El ºtie sã gãseascã ºi o „emblem㔠acestor prestaþii – fapta bun㠖 ºi conduce
abil o demonstraþie a preeminenþei acestei fapte bune (ºi Miron Costin, în
Viiaþa lumii, o recomanda) asupra tuturor celorlalte satisfacþii pe care indi-
vidul ºi le poate procura de-a lungul fiinþãrii sale. Judecãtor în numele unui
etic exemplar, predoslovul vede în aceastã faptã bunã o întruchipare a
virtuþii (aretê) („temã”, multiplicatã, ºi a unei alegorii puse în frescã de
pictorii Hurezului), mereu opusã viciului ºi aplecãrii spre starea de culpabilitate.
Atent la ierarhizãrile dictate de acel etic precumpãnitor (sprijinit de „filosofi”
 ÎN UMBRA TRONULUI 269

ºi de „înþelepþi”), Radu Greceanu diserteazã aristotelic pe „tema virtuþii”

(nescãpând, cred, din vedere faptul cã toþi cei ce cultivau „virtuþile” erau,
teologic, mântuiþi), pentru cã doar aceastã sublimare a valorilor morale (ºi fapta
cea bunã, concretizarea ei) este în stare sã asigure – printr-o consacrare
trainic㠖 perenitatea numelui celui ce s-a fãcut vrednic de ea  : „Asemenea
virtutea – zice scriitorul, sprijinindu-se de aceastã datã pe Psalmist ºi pro-
bându-ne însemnãtatea discursului religios în formularea acestor judecãþi –
lungeºte omului pãmânteasca sa viaþã, dându-i pe ceia de veci care va veni”.
Cãutând exemple în istorie, dar rãmânând pe un palier al generalitãþilor,
Greceanu se desparte destul de repede de sursele sacre ºi dã câºtig de cauzã
înþelepþilor Antichitãþii. Valoarea etic㠖 greu de apropriat – trebuia trans-
feratã în planul valorilor morale, umanizate prin înseºi „concretizãrile” lor :
„Pentru aceea filosoful Dioghene la lumina zilei a aprins lumânarea prin
târg, ºi dacã l-au întrebat a rãspuns cã el cautã cu lumânarea oameni.
Aceasta aratã cã omul fãrã aretê nu este socotit om a fi. ªi Platon filosoful a
zis : «Oricât aur ºi argint s-ar afla prin pãmânt, cu preþul virtuþei nu se
potrivéºte»”. Nu este prea greu de observat cã toatã aceastã dovedire (cãreia
Greceanu, cãrturar autentic, îi dã o „savanterie” stimabilã) converge spre
acea tezã construitã de reprezentanþii „umanismului civic” românesc de la
sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul celui de-al XVIII-lea (ºi asupra
cãreia mã voi opri ceva mai jos) – fapta cea bunã depusã spre folosul de obºte.
Tot „virtuþi” ºi „urmãri” ale virtuþilor (convocate într-un noroc global)
înºirã, cam plictisitor, ºi Anonimul Brâncovenesc într-un portret aºezat în
momentul când domnia Brâncoveanului ajunsese la zenit : „[...] iar acest
domn în toate au avut noroc, bogat, frumos la chip, la stat, vorba lui frumoasã,
cu minte mare, rude multe, fii, feate din destul, gineri, nurori, aºãjderea,
cinste mare ºi în boieriea lui, ºi în domniia lui, ci au domnit nici o lipsã nu va
fi avut”. Elogiata prosperitate ºi fericire de care se bucurã voievodul („ªi aºa
cu acestea sã bucura în ospeþe ºi în veselii, în nunte ºi ale boierilor de
pãmânt ºi ale lui nunte, mãritându-ºi fetele, însurându-ºi feciorii cei de
vârstã, cã atâta era fericit, cât mi sã pare cã toate darurile norocului era
asupra lui”) sunt proiectate într-un plan de unde generalizarea poate furniza
explicaþii mult mai profitabile : „Cã mulþi au noroc în lume, dar nu în toate,
cã unii au noroc de cinste, iar nu de feciori, ºi de bogãþie, ºi de stat frumos ºi
de altele, alþii au noroc de feciori, iar nu de cinste, ºi de bogãþie ºi de altele,
ºi tot au ºi lipsã de unile”. Dupã aceste distingeri, urmeazã portretul, o
concretizare, cam monocordã, a tezei. Concluzia vine de la sine : „ªi acest
domn ar fi putut sã zicã cuvintele lui Solomon cã orice i-au pohtit inima lui
nu i-au lipsit”.
270 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Audiatur et altera pars :

Doar „darurile norocului” – zice opoziþia

Vocea „opoziþiei” este cea a lui Radu Popescu, duºman declarat al Cantacuzinilor
ºi al lui Brâncoveanu. Contestând aprig exact obiectul exaltãrilor lui Radu
Greceanu ºi al cronicarului anonim (cu ale cãror scrieri era, cu siguranþã,
familiarizat), ale mulþilor panegiriºti în prozã ºi în versuri, adicã virtuþile,
prezenþa ºi lucrarea lor – „cã acéia ce câºtigã cineva în lume iaste partea
sufletului, areti, ºi pentru acéia sã ºi laudã, iar Costandin-vodã nici o bunãtate
sufleteascã n-au arãtat în viiaþa ºi domniia lui, pentru ca sã se laude”. Pentru
Radu Popescu, Brâncoveanu este doar un beneficiar al jocului „nãrocului” –
„dar acestea au fost toate darurile norocului”. Norocul este însã schimbãtor.
Nu elogii meritã acest extorcator – aflat atât de departe de veritabila civi-
litate –, ci oprobriu ºi, mai cu seamã, o eternã imprecaþie („blestem al sãracilor”6)
pentru faptele sale de neiertat, plasabile, toate, în sfera detestabilului.

„Publicul” ºi „privatul”
ca obiective ale acþiunii voievodale

„Folosul de obºte” (cãci aceasta este sintagma care defineºte în scrierile

umaniºtilor români din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea ºi de mai
târziu „binele public”, „prestaþia utilã unei anumite colectivitãþi”), concre-
tizare remarcabilã a conceptului bizantin de politheia, denumea, deopotrivã,
un þel etic, arãtat grupului, dar ºi o „gril㔠de interpretare a faptelor unui
„particular” (de regulã conducãtorul), un scop educaþional propus semenilor
(conºtiinþa de sine a individului nu suferã amendãri, dar este îndreptat㠖
uneori chiar cu exaltãri fortifiante – cãtre folosul ansamblului social ºi
sensibilizatã la „ideologia binelui comun”7) ºi un criteriu de evaluare (destul
de „mobil” ºi de „flexibil”, de altfel). Cam aceleaºi erau finalitãþile ce se degajau
ºi din tratatele umaniºtilor apuseni (italieni cei mai mulþi) ce îndemnau spre
concordanþã între politica ansamblului statal ºi complexul de nãzuinþe ºi
interese ale fiecãrui individ component, din teoretizãrile, foarte numeroase
ºi sofisticate, cu care se îndeletniceau, în vremea Renaºterii, cãrturarii din
spaþii mai apropiate nouã, precum Boemia, Ungaria sau Polonia. Aflaþi în
posesia acestei „grile”, scriitorii din Þãrile Române (în stare sã o defineascã
în funcþie de împrejurare, precum autorul prefeþei la Cartea româneascã de
învãþãturã [Pravila lui Vasile Lupu] din 1646, care preleva rostul învãþãturii
diseminate : „Mulþi înþelepþi ºi puternici împãraþi [...] s-au cumpãtat de-au
cercat pânã s-au spodobit de-au gãsit izvorul vieþii cel nescãdzut, ce sã dzice
Svânta Scripturã, ºi cu multã dragoste ºi bucurie lumii l-au arãtat, pentru
binele ºi folosul a mulþi [...]” sau ca Miron Costin, evocator al conceptului
într-o reflecþie în marginea domniei unui „parvenit” alogen : „De laudã iaste
hie la care domn sã hie spre partea creºtineascã, cã aceastã þarã cãci trãieºte
 ÎN UMBRA TRONULUI 271

aºa în statul sãu pânã acum, pentru þãri creºtine stã pânã astãdzi în rân-
durile sale, însã cu înþelepciune, nu fãrã socotealã ºi fãrã temei, în loc de
folosul þãrei [sublinierile sunt ale mele – D.H.M.] sã-i aducã perire”), aidoma
celor din Ucraina ori din Rusia, examineazã aspectele importante ale demersului
politic (ºi le clasificã ; Ureche despre Petru ªchiopul, care a pãrãsit tronul
Moldovei spre a nu mãri haraciul : „ªi aºa Pãtru vodã putem sã-i zicem cel
Milostivu, cã binile sãu au lipãdat pentru þarã, care ca acesta nu s-au mai
aflat”), social, cultural din zona lor de observaþie, inspecteazã temele grave
ale existenþei, aºezaþi pe soclul unei (uneori) pretinse obiectivitãþi, formulând
judecãþi ºi stabilind verdicte, distribuind, în funcþie de concluziile la care
ajung (cãci premisele rãmân, de regulã, obscure), lauda sau oprobriul (mereu
cu un ochi cãtre „posteritate”), construind adic㠖 literar vorbind – encomionul
(în jurul unui „model”) sau textul discreditator.
Firesc era ca seria acelor chestiuni grave sã înceapã cu demersurile
monarhului, „persoanã publicã”, „obiect” predilect (dacã nu cumva obliga-
toriu) al atenþiei (rareori dezinteresatã, dacã textele erau redactate în
contemporaneitatea strictã) a profesioniºtilor scrisului ºi ai meditaþiei –
istoriografi ori panegiriºti, oratori (ai Aulei sau ai Ecclesiei) sau autori ai
poemelor encomiastice. Scriitorii grupaþi, la Bucureºti, în preajma Curþii
marelui „patron cultural” care a fost voievodul Constantin Brâncoveanu,
zidesc imaginea bunului principe, a conducãtorului luminat, propunând-o
semenilor (la fel va face ºi Dimitrie Cantemir, profund interesat, peste câþiva
ani în Vita Constantini Cantemyrii, evocând la un moment dat teza „folosului
de obºte”) ca pe un factor omogenizator, ca pe un element de unire „naþionalã”
într-un timp al distorsiunilor (Radu Greceanu scrie, la fel ca Miron Costin :
„într-aceste cumplite ºi peste tot turburate vremi”) ºi pe un spaþiu mereu
agresat, „nãpãdit cu tot felul de lumescu rãu ºi nevoi, ca ºi alte þãri cãlcate
ºi pustiite de stricãcioasele oºtiri ce vedem ºi auzim”.
În predoslovia la cronica sa despre Constantin Brâncoveanu, text cu
rosturi publicitare neîndoielnice menit sã însoþeascã o compunere „publica-
bilã”, Radu Greceanu reia teza „folosului de obºte” produs de „fapta cea bunã”.
Spun „reia”, pentru cã Radu Greceanu, împreunã cu fratele sãu ªerban, mai
zãbovise asupra acestui concept ºi în precuvântarea la Mãrgãritarele lui
Ioan Chrisostom, carte tãlmãcitã de cei doi din greceºte ºi tipãritã în 1691.
Acolo teza (amplificatã prin alãturarea „binelui de obºte”, a „binelui public”
adicã) era introdusã printr-un ºir de interogaþii „abrupte”, mizând autorii pe
capacitatea de convincþie a acestei maniere : „Ce lucru mai bun ºi mai dumne-
zeescu supt soare iaste, prea luminate ºi înnãlþate Doamne, decât binele ºi
folosul de obºte ? Ce lucru mai slãvit ºi mai lãudat în lume iaste decât den
neºtiut a face ºtiut ºi a câºtiga pre cei ce n-au cu ceea ce le lipseºte  ? ªi ce
lucru mai sfânt ºi mai plãcut lui Dumnezeu, zicu, iaste, decât a povãþui
neºtine la luminã pre cei ce trãescu întru întunérecul necunoºtinþei ºi
neºtiinþei ?” Voievodul (stãpânitorul, posesor al unor trãsãturi particulare
excelente), în stare sã nutreascã bune intenþii ºi sã le realizeze, transcende
condiþia umanã, devine asemãnãtor Divinitãþii : „Cu nemica omul mai asemenea
lui Dumnezeu (ales Împãraþii, Craii, Domnii ºi alþi Stãpânitori) nu iaste,
fãrã cu fãcutul de bine ºi folos de opºte, cât pren omeneasca, zicem, putinþã
272 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

iaste”. Construcþia are amploare. Predoslovii îl parafrazau, de fapt, cum

cititorului îi va fi dat sã afle mai departe, pe Agapet diaconul (sfãtuitor
cândva al împãratului Iustinian), dar o fac cu multã iscusinþã, pentru cã, în
esenþã, întregul text este o compilaþie, savant distilatã, din pilde ºi citate.
Alegând scrieri din seria „învãþãturilor”, pareneze – Capetele lui Agapet,
Învãþãturile lui Pseudo-Vasile Macedoneanul – sau „istorii” exemplare, Grecenii,
ca ºi alþi cãrturari ai vremii, îl consiliazã pe voievod discret, prin „inter-
mediari”, dar prin niºte intermediari astfel aleºi, „decupaþi” ºi „montaþi”,
încât firul se deapãnã fãrã intermitenþe, sudurile se realizeazã perfect ºi
formulãrile devin proprii textului semnat, cu umilinþã, de ei.
Transpare vãdit din aceste disertaþii, unele aducând a „sfaturi”, altele
semãnând a „constatãri”, preocuparea stãruitoare pentru model. Politiia,
termen complex pe care l-am comentat mai sus, ºi dragostea de þarã (de patrie,
cuvânt din ce în ce mai des vehiculat de umaniºtii români în detrimentul
vechiului moºie), par a fi – între alte „daruri” aparþinând unui „privat” pus
în folosul „publicului” – principalele calitãþi definibile ca virtuþi (întrucât ele
reprezentau douã concepte majore ale reflecþiei timpului) : „Cãci mãriia-ta
(zice Radu Greceanu în predoslovia la cronicã) eºti cu daruri vrednice împo-
dobit ºi ai îngrijit de aceastã þarã cu o aºa adâncã pricepere ºi înaltã prive-
ghere, cu atâta blândeþe ºi rãbdare, pornitã din sufleteascã dragoste ce îi
porþi, încât eu poci sã dau chezãºie cã politia luminatã ºi plinã de bunãtate
a înãlþimii tale este în adevãratã asemãnare cu înþelepciunea lui Democrite,
care, în învãþãturile sale, zice : «Stãpânii noroadelor ºi povãþuitorii lor trebuie
sã aibã în toþi timpii îngrijirea cãtre vrãjmaºii þãrei, iar cãtre supuºii lor
iubitori ºi blânzi»”. Doar acþiunile guvernate de aceste comandamente pot fi
justificate de acel ethos de facturã supremã pe care îl degajã, pânã la urmã,
istoria – crede Anonimul Brâncovenesc, ºi el un adept (sprijinit pe zisele
„învãþaþilor”) al tezei „folosului de obºte” (din care face supremul criteriu în
evaluarea ºi omologarea faptelor examinate) –, legitimitate au – ºi judecata
se mutã acum cãtre planul politic – numai demersurile ce vizeazã nu profitul
privat („folosul osebit”), ci binele „patriei”, al „norodului” ; „[...] cã cel ce
gândeºte sã-ºi rãscumpere patriia lui din robiia tirãneascã întâi trebuie sã
caute folosul cel de obºte ; cum zic cei învãþaþi ; deacii sã caute ale rãzboiului
ºi ale biruinþii ºi atuncea este fapta cea desãvârºit încoronatã, «laus in fine
cadit», cum zice oarecare politic latin sau cum zice altul «finis coronat opus»,
adecã sfârºitul cununã lucrul. Iar a începe cineva lucrul cãutând numai
folosul sãu osebit ºi nu de obºte [...] pe urmã ocarã ºi alte rele sã întâmplã”.
Demersul cu rosturi ºi finalitãþi benefice – în preajma cãruia meditase încã
Neagoe Basarab în proiectul sãu de construcþie sufleteascã, unic semn al
trecerii omului pe pãmânt, într-o existenþã fatal „datat㔠– zisese Dimitrie
Cantemir, în Divan întâi ºi apoi în Istoria ieroglificã („Toþi niºte atomuri
putredzitoare sântem, toþi din nemicã în fiinþã ºi din fiinþã în putregiune pre
o parte cãlãtori ºi trecãtori ne aflãm, una numai rãmãitoare ºi în veci
stãtãtoare sã þinã ºi iaste, adecã sfârºitul carile în bunãtate sã plinéºte”) –,
fapta în stare sã nemureascã ºi s㠄izoleze” pilduitor (era pãrerea lui Miron
Costin în Viiaþa lumii, dar ºi a lui Cantemir în pomenita Istorie ieroglificã :
„Când pentru fãcut folosul de obºte cineva se fericéºte, cuvioasã ºi frumoasã
 ÎN UMBRA TRONULUI 273

iaste lauda” ; „Între muritori mai cinsteºã ºi mai adevãratã laudã a sã agonisi
nu poate, decât carea cu folosul a toatã publica s-au câºtigat”) participã
acum la construirea unui model de umanitate.
Acestui model, în care, compunând o nouã imagine a prinþului, scriitorii
de la Bucureºti adunã trãsãturile „monarhului luminat” (profesionist neostenit
al „bunãfacerei de opºte”, cel care „binele opºtii cautã ºi la sãvârºitul carele
iaste folos tuturor a-l aduce sã uitã”), îi va fi opus – antinomic ºi elocvent –
tiranul, (evident) lipsit de politie, fãrã iubire pentru þarã, egoist, samavolnic,
spoliator, fãrã demnitate, atent doar la propriile-i interese  : „[...] iarã tiranul
la al sãu numai bine privéºte, ºi lui-ºi numai adaos siléºte a câºtiga, ºi ca
sã-ºi împle voia sângur îºi pune ºi-ºi face legi ºi direptãþi poftele lui. Dirept
aceia darã iaste ºi ticãloasã ºi plinã de turburãri ºi de lacrãmi acea politie ºi
þarã, carea supt tiran, nu supt domnu, zace ºi sã aflã”. „Prototipul”, plasti-
cizat de fraþii Greceanu prin pilde oferite de Platon ºi de bizantinul Kedrenos,
pare a fi insaþiabilul sultan, dar categoria conducãtorilor ce „însuflã spaimã
supuºilor” este deschisã ºi unor exemplare autohtone, fiindcã acela pe care îl
avea în vedere Radu Greceanu într-o formulare ce convoca suportul filosofilor
eleni („zice Democrit sus-pomenitul cã domnul de care toþi se teme, acela
trebuie ºi el de toþi sã se teamã, ºi se uneºte ºi Aristotel la aceste cuvinte
zicând cã acela ce altor însuflã fricã trebuie ºi el sã se pãzeascã de toþi”)
trebuie sã fi fost voievodul ªerban Cantacuzino, patron – în viziunea croni-
carului oficial al Brâncoveanului – al unui timp încãrcat de spaime.
Din toate aceste „construcþii” (în care „folosul de obºte”, „binele public”
opus avantajelor private nãzuiesc spre statutul de concepte ale modelului
mental împãrtãºit de elita cãrturãreascã de la îngemãnarea secolelor al XVII-lea
ºi al XVIII-lea) cu o limpede vrere de definire a unei imagini (cea a „monarhului
luminat”, stãpânitor absolut, dar profund preocupat de „binele public”), din
celelalte expuneri propuse de textele ºi de imaginile vremii (unde conti-
nuitatea ideii dinastice, ce dãdea legitimitate ºi strãlucire, asiguratã de
Brâncoveanu, trimite – semnificativ – ca în „galeria voievodal㔠de la Mãnãstirea
Hurezi, „dunga cea mare ºi blagorodnã a rodului ºi neamului”, la Basarabii
autohtoni, dar ºi la Cantacuzinii cu pretenþii imperiale, din obstinaþia cu
care este cultivat motivul lui Constantin cel Mare (l-am întâlnit, câteva pagini
mai înainte, într-o prefaþã semnatã de mitropolitul Theodosie Veºtemeanu,
dar el apare ºi la Radu Greceanu, în discursurile grecului Ioannes Komnênos, în
didahiile lui Antim Ivireanul sau în oraþiile învãþaþilor fii ai lui Brâncoveanu),
semn insistent al alcãtuirii (acum, la sfârºitul veacului al XVII-lea, la Bucureºti,
ca ºi în urmã cu aproape zece secole, în timpul lui Carol cel Mare, sub pana lui
Eginhard) a unei „paradigme a exemplaritãþii”, se întregeºte figura suveranului
baroc valah, pe care Del Chiaro, în lucrarea citatã, îl aratã a fi „precis ºi
eficient”. Acest monarh, sprijinit pe tradiþie dar deschis reformelor, urmãrind
în toate demersurile sale „folosul de obºte”, apare ca un paternalist (Manu
Apostol, în prefaþa la Pildele filosofeºti, ne oferã ºi o definiþie lapidarã în
acest sens : „Eºti domn acestui pãmânt, cârmuitor acestui norod ºi tatã
fãcãtor de bine a toatei politiei”), identic, în actele sale fundamentale, cu
Ludovic al XIV-lea, ilustrul lui contemporan, asemãnãtor tuturor celorlalþi
stãpânitori absoluþi din Europa de vest8.
 VOIEVODUL DINCOLO
DE SALA TRONULUI

Când tac armele.

Patronul de acte culturale

La 30 septembrie 1632 urcã pe tronul Þãrii Româneºti aga (atât izbutise

sã ajungã acest bogat descendent al Craioveºtilor, fiind – pentru scurt timp –
ºi mare agã) Matei din Brâncoveni. Încã un reprezentant al generaþiei care
luase arma în mânã în glorioasele rãzboaie purtate de Mihai Viteazul ajungea
în vârful ierarhiei feudale muntene ºi la conducerea celei mai înalte instituþii
legislative ºi executive, ocupând atât de râvnitul scaun al celor ce-ºi ziceau
cu mândrie domni (din lat. dominus) ºi dobândeau, „din mila lui Dumnezeu”,
o putere fãrã margini (venitã din timpuri imperiale) asupra supuºilor9,
deveneau stãpânitori, de nimeni (din interior) cenzuraþi, ai þãrii. În cele trei
decenii care se scurseserã de la domnia lui Mihai Viteazul, Þara Româneascã
trecuse printr-o perioadã deosebit de dificilã, marcatã de numeroase conflicte
militare ºi miºcãri cu caracter social, toate grevate pe fondul unei pronunþate
instabilitãþi politice. Marea boierime încerca acum sã-ºi apropie principalele
atribute ale puterii ºi, în contextul consolidãrii regimului nobiliar10, nu mai
puþin de unsprezece voievozi se perindaserã în scaun – unii domnind de
douã sau chiar de trei ori – ridicând numãrul schimbãrilor la domnie la
ºaptesprezece.
Erau vremuri tulburi, când fiscalitatea durã ºi insaþietatea feudalilor, la
care se adãuga apetitul de îmbogãþire al numeroasei clientele greceºti pe
care oraºele Imperiului Otoman o deversau spre dregãtoriile din Þãrile
Române (zice autorul Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti : „Iarã aceastã
rãdicare ce au fost sã rãdice asupra domnului, n-au fost pentru alt [cum se
aude în istorii], ci pentru mândria ºi rãutatea grecilor. Cã adusese Radul
Vodã [Radu Mihnea] pre mulþi ºi-i cinstise ºi-i miluia…” ºi „Viind Alexandru
Vodã [Alexandru Iliaº] domn de la Poartã [7125] adusese mulþi greci cu
dânsul, ºi cu ce mai era înainte aicea, sã fãcuse o grãmadㅔ), suplimentat,
la rândul lui, de pretenþiile mari ale mãnãstirilor greceºti ce patronau lãcaºurile
româneºti închinate, au dus la izbucnirea durã a nemulþumirilor feluritelor
categorii sociale, la miºcãri violente urmate de reprimãri11 aspre. Era firesc
ca, în asemenea condiþii, viaþa culturalã a þãrii sã lâncezeascã pânã la
 ÎN UMBRA TRONULUI 275

stagnare : nu se tipãresc cãrþi, apar doar câteva manuscrise, ºcoala se reducea

la unele, probabile, iniþiative mãnãstireºti, insuficiente cantitativ ºi cu totul
nesatisfãcãtoare sub aspect calitativ, de vreme ce un cãlugãr învãþat ca
Matei al Mirelor, egumen la Mãnãstirea Dealu, deplângea sincer ignoranþa
clerului la toate nivelurile12.
Instalat la conducerea unei facþiuni militare organizate de marea boierime,
dar care se bucura de credit în rândurile micii boierimi ºi chiar ale þãrãnimii,
aga Matei din Brâncoveni va aduce victoria, nu de lungã duratã, a vechii
aristocraþii autohtone (cu care n-a avut conflicte în timpul domniei, n-a fost
nevoit sã demonteze uneltiri ºi nici sã reteze capete ale unor trãdãtori)
asupra grecilor din Imperiu ºi întãrirea instituþiei domneºti13. Exponent al
marii nobilimi, care intenþiona sã-ºi apere prin orice mijloace interesele de
ordin politic ºi economic, Matei Basarab (olteanul care se va cãsãtori cu
Elina, fiica postelnicului Radu Nãsturel din Fiereºti, reprezentant de seamã
al boierimii muntene) se va opune penetraþiei alogene la conducerea statului
ºi înstrãinãrii de bunuri de tot felul prin intermediul mãnãstirilor închinate14,
ducând o politicã de curaj faþã de Înalta Poartã. Cei peste douãzeci de ani de
domnie au fost ultimul act de supremã energie împotriva sistemului de
exploatare turco-fanariot, voievodul rãmânând ostil pânã la sfârºit pãtrun-
derii grecilor în dregãtoriile þãrii ºi în stãpânirea moºiilor15.
Sigur cã, în timpurile noastre, analizele au arãtat cã acest Matei din
Brâncoveni, care ºi-a zis Basarab – dupã strãmoºul din care se revendica
(prin „sângele domnesc”, cea de-a doua modalitate succesoralã acceptatã de
sistemul electiv-ereditar românesc) – ºi ºi-a început opera de constructor, în
1634, refãcând din zidãrie biserica din Brâncoveni, cu hramul Sf. Nicolae, ºi
punând pisanie (în care preaînvãþata Elina „semna” princiar, alãturi de soþul
ei : „prea luminatul creºtinul Domnul Io Matheiu Voevoda den Brâncoveni,
nepotu rãposatului Bãsãrabã Voevod cel Bãtrân, împreunã cu luminata ºi
buna credincioasa soþia Doamnei Sale Elina de Fierãºti”), a fost nevoit,
pentru a menþine o relativã stabilitate politic㠖 fundament al unei domnii
lungi – ºi a sãtura pretenþiile turcilor, sã ducã o politicã fiscalã durã, condusã
energic (cu urmãri dramatice imediat dupã dispariþia bãtrânului voievod16).
Dar þara „rãsufla” ºi simþea din plin ºi rezultatele mãsurilor economice ºi
politice luate, inclusiv de redobândire a stãpânirii asupra mãnãstirilor ce
fuseserã închinate la Locurile Sfinte, astfel cã sintagmele „domn de þar㔠ori
„domn bun”, cu care cronicile au gãsit de cuviinþã sã-l trimitã spre posteritate
(un necunoscut a zgâriat pe o cãrãmidã folositã la o bisericã remarca :
„Mai bun Domnu de Mateiu Vodã n-au fost nici un Domn”17) pe voievodul ce
reluase „tituluºul” – cu iz bizantin al vechilor Basarabi – „în Hristos Dumnezeu
binecredinciosul ºi binecinstitorul ºi de Hristos iubitorul ºi singur stãpânitorul
Io Matei Basarab Voevod, din mila lui Dumnezeu ºi cu darul lui Dumnezeu,
stãpânind ºi domnind peste toatã Þara Transalpinã ºi încã al pãrþilor de
peste munþi, herþeg al Amlaºului ºi Fãgãraºului”, au, dincolo de aerul uºor
idealizant, o deplinã acoperire în caracterul realist al politicii voievodului, în
constanþa ºi consecvenþa cu care s-a aplecat asupra valorilor ºi tradiþiilor
neamului sãu (programul sãu constructiv aulic în domeniul lãcaºelor de
276 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cult18 a debutat cu refacerea Bisericii Domneºti din Câmpulung – începutã

în 1635 ºi isprãvitã în 1636 [a ºi aºezat o tipografie aici, de sub teascurile
cãreia a ieºit, tot în 1635, un Molitvenic slavon, întâia tipãriturã româneascã
din secolul al XVII-lea] ºi a Mãnãstirii de la Curtea de Argeº, ambele operaþii
cu o limpede „trimitere” dinasticã), în chipul în care a ºtiut sã-ºi caute aliaþi
în spaþiile din jur ºi mai departe, în seriozitatea preocupãrilor de a gãsi
sprijin pentru eliberarea þãrii sale ºi a întregii Peninsule Balcanice de sub
opresiunea turceascã.

„Foamea ºi setea [...] de hranã ºi adãpare sufleteasc㔠de care vorbea în

1635, în numele voievodului, prefaþatorul Molitvenicului câmpulungean
(probabil Udriºte Nãsturel, învãþatul cumnat ºi consilier al prinþului) repre-
zentau trãsãturile cele mai generale ale stãrii vieþii culturale, grevatã nu
numai de instabilitatea politicã internã de pânã la Matei Basarab, ci ºi de
repetatele conflicte armate, de desele „împresurãri ale diferitelor popoare,
ale necredincioºilor ºi chiar ale unor credincioºi”19. Este o notificare deosebit
de exactã, ce coincide, în mare, cu impresiile cãlãtorilor strãini care viziteazã
Þara Româneascã în acel timp20 ºi care ne-au transmis suficiente remarce
negative asupra climatului general al culturii de pe aceste locuri. Dar, chiar
în aceste condiþii, nu putem vorbi în nici un caz de un hiatus total, de un vid
care ar fi distrus legãtura internã ce a asigurat, prin secole, unitatea culturii
poporului român. Matei al Mirelor, grecul învãþat de la Dealu, sprijinit de
episcopul Teofil care a fost unul dintre promotorii curentului favorabil intro-
ducerii limbii române în bisericã, va desfãºura în Þara Româneascã remar-
cabila sa activitate de poet, istoric, moralist ºi caligraf, încurajat ºi de
voievodul Alexandru Iliaº, cãruia îi va dedica niºte sfaturi utile pentru
domnie. Un alt grec, cipriotul Luca, episcop de Buzãu ºi mai târziu mitropolit
al Þãrii Româneºti, a lãsat ºi el manuscrise ce vãdesc deosebitele calitãþi de
caligraf. Încurajat de acelaºi Teofil, cãlugãrul oltean Mihail Moxa (care mai
târziu va intra în „cercul” de traducãtori al lui Udriºte Nãsturel, tãlmãcind
o Pravilã) terminã de tradus, compilat ºi copiat, în 1620, prima Cronicã
universalã în româneºte. Pe tronul Þãrii Româneºti s-a aflat în acest rãstimp
Radu Mihnea, posesorul unei educaþii elevate, cãpãtatã la Athos ºi la Veneþia.
ªi enumerarea ar putea continua…
Coordonatele generale, configurate de situaþia pãturilor sociale care aveau
acces la culturã, erau însã cele descrise mai sus – chiar cu rezerva unei
eventuale exagerãri stilistice – ºi rezumate în prefaþa-program din 1635.
Ar fi exagerat sã spunem cã miºcarea culturalã iniþiatã de Matei Basarab ºi
sfetnicii sãi a lichidat în întregime aceastã stare de lucruri. Ceva, însã, s-a
fãcut. Poate nu atât necunoaºterea limbii greceºti de cãtre reprezentanþii
clerului, reclamatã vehement de egumenul Melchisedec din Câmpulung în
1642 (în prefaþa Învãþãturilor pe care le tipãreºte) – motivatã într-un fel de
contextul social-politic (cu o „ostilitate” la adresa grecilor ce nu se regãseºte
în instituþiile culturale) – s-ar cuveni relevatã, ci faptul cã numãrul cãrþilor
(o spune ºi Udriºte Nãsturel în predoslovia Evangheliei învãþãtoare, tipãritã
la Govora în 1642) rãmâne în continuare neîndestulãtor, cu toate eforturile
 ÎN UMBRA TRONULUI 277

editoriale fãcute între timp, sau cã aproape de jumãtatea veacului preoþii,

cei mai mulþi, ºi cãlugãrii se aflau în aceeaºi stare de ignoranþ㠖 afirmã
mitropolitul ªtefan în prefaþa la Mystirio sau Sacrament (Târgoviºte, 1651) – în
care îi aruncaserã timpurile de restriºte ce urmaserã domniei lui Mihai Viteazul.
Prin programele sale culturale, Matei Basarab n-a urmãrit numai sã
lichideze „împuþinarea sfintelor cãrþi”, cauza descifratã a „foametei” de care
vorbeam mai sus. Pretenþiile sale erau mult mai mari, întrucât, urcând pe
tron cu sprijinul marilor feudali, partizani ai regimului nobiliar, modelele
sale nu puteau veni (am mai spus acest lucru într-un capitol anterior) decât
din secolul precedent, de la începutul lui mai precis, când, în timpul lui Radu
cel Mare ºi al lui Neagoe Basarab, forma aceasta de guvernãmânt atinsese o
maximã înflorire. Dorind sã reînvie pentru þara sa „trecutul de bogãþie, de
cinste, de putere, de mândrie ºi de învãþãturã”21, un singur model i se putea
impune, acela al strãlucitei, sub toate aspectele, domnii a lui Neagoe Basarab.
Favorizat de perioada de relativã stabilitate politicã ºi apelând la veniturile
considerabile pe care a ºtiut sã le adune, Matei Basarab (garant, în interiorul
þãrii, al unei utile pax militara, numit cãpitan al unei proiectate „Ligi anti-
otomane”, proclamat „împãrat” de slavii sud-dunãreni, cel care a zidit sau a
refãcut palate domneºti la Bucureºti, Târgoviºte, Brâncoveni ºi Strehaia
spre afirmarea puterii voievodale, pe care voia s-o impunã prin funcþia de
reprezentare a reºedinþelor) a încercat ºi o miºcare de restaurare culturalã,
fãcând apel ºi la tradiþia secolului precedent, dar neignorând, în acelaºi
timp, trebuinþele vremii sale. Sensurile acestei campanii, axatã în principal
pe sprijinul acordat Bisericii – impuls în care se impune evidenþierea efor-
turilor pe care voievodul ºi cei din preajma lui le fac pentru edificarea a noi
lãcaºe de cult ºi rezidirea celor vechi (Matei Basarab a pus la punct ºi a
urmãrit realizarea unui amplu program constructiv ecleziastic, în cadrul
cãruia au fost înãlþate – sau refãcute – mãnãstirile Dintr-un Lemn, Câmpulung,
Cãldãruºani, Mãxineni, Sadova, Brâncoveni, Plumbuita, Negoieºti [ctitorie,
poate, a Doamnei Elina], Brebu, Plãtãreºti, Apostolache, Arnota, Slobozia,
Cornãþel, Gura Motrului)22, precum ºi noile rânduieli care sunt introduse în
viaþa monahalã23 –, tipãrirea de cãrþi ºi dezvoltarea învãþãmântului se cer
încã a fi cercetate ºi aºezate într-un sistem care sã adune toate elementele
semnificative.
Sigur cã înrâuririle venite din exterior nu trebuie neglijate. Acele unde
filtrate dinspre Apus, dinspre o Reformã ce nu-ºi ascundea orientarea anti-
otomanã, pe care capii miºcãrii o vedeau materializatã, printre altele, ºi prin
dinamizarea popoarelor ortodoxe ; dinspre Roma care nãscuse Contrareforma,
cu instrumente ºi agenþi (pregãtiþi la Colegiul Athanasian, cel înfiinþat în
1577 ºi condus de iezuiþi, ºi supravegheaþi de Congregatia De Propaganda Fide)
utili ºi în interiorul catolicismului, ºi în spaþiile „schismaticilor”, mereu doriþi
într-o „unire” cu Biserica romano-catolicã. În Þãrile Române vin, cu diverse
scopuri ºi prin diverse mijloace (De Césy, ambasadorul francez la Istanbul, îi
scria lui Matei Basarab despre misionarii pe care Franþa intenþiona sã-i
trimitã la Dunãrea de Jos24), cãlugãri, misionari ºi prelaþi de rang superior
ale cãror contacte cu reprezentanþii culturii autohtone (mã gândesc acum la
278 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Þara Româneascã, în acord cu obiectul acestui capitol, dar ºi în Moldova

lucrurile stãteau la fel) nu se poate sã fi rãmas fãrã rezultate. Într-un efort
mereu supravegheat de Roma25, aceºti trimiºi se intereseazã de soarta catolicilor
din spaþiul românesc, fac pe intermediarii între Matei Basarab ºi Vatican
(la un moment dat voievodul intenþiona sã procure de la Roma o tiparniþã cu
litere chirilice), inclusiv în treburi politice, discutã cu consilierii domnului
chestiuni teologice însemnate (iezuitul Raphael Levakoviä îi este conlocutor
lui Udriºte Nãsturel, cel care tradusese din latinã în slavonã faimoasa scriere
De imitatione Christi ºi o tipãreºte în 1647 la Mãnãstirea Dealu, în probleme
privind deosebirile între catolicism ºi ortodoxie). Vin aici ortodocºi convertiþi
sau slavi catolici, cum au fost Pietro Bogdan BakÍiä – evocat de mine pânã
acum în câteva rânduri –, eminent student al Colegiului Clementin din
Roma26, ºi Marko Banduloviä, cunoscut ºi sub numele de Bandinus (Bandini) –
l-am pomenit ºi pe el în multe rânduri –, precum ºi greci ortodocºi formaþi în
ºcolile iezuite, cum a fost celebrul erudit ºi viitor mitropolit de Gaza,
Pantelimon (Paisie) Ligaridis, cel care, împreunã cu Ignatie Petritzis, va
preda la „Schola graeca et latina” ce a funcþionat la Târgoviºte (verosimil în
incinta Mãnãstirii Stelea, unde profesorii, cei doi, ºi locuiau27) în al doilea
deceniu al domniei lui Matei Basarab28.
Elenismul de facturã nouã, cu o pãtrundere lentã la început, dar tot mai
viguroasã apoi, trebuie luat ºi el în considerare. Într-o Þarã Româneascã
unde predicase Chiril Lukaris ºi îºi gãsiserã adãpost Partenie de Ohrida,
Ioachim de Durostor, Ieremia de Kitra, Mitrofan Kritopoulos, fost patriarh
al Alexandriei, cu studii la Oxford (care chiar moare aici), Atanasie Pattelaros,
grecii cãrturari vor gãsi mereu adãpost, cu toatã orientarea politicã tot mai
sensibil antigreceascã. Nu limba ºi cultura elene erau antipatizate aici. Unul
dintre secretarii lui Matei Basarab a fost Dionisie Komnênos, un intelectual
de vazã, care va ajunge în 1671 patriarh ecumenic29. Tot aici gãseºte un
mediu prielnic pentru discuþii teologice Meletie Syrigos, predicator al Patriarhiei
ecumenice, celebru pentru intransigenþa sa în materie de dogmã.
În fine, se cuvine pomenit fluxul ucrainean, venit dinspre un Kiev unde
Petru Movilã ajunsese mitropolit, dupã ce fusese mai întâi arhimandrit al
Lavrei Pecerska. Deschizând cãtre luminile cãrþii ºi învãþãturii o ortodoxie
închistatã, cea ucraineanã, neferindu-se sã punã în aplicare sugestii apusene
în materie de instruire, Petru Movilã a fost veritabilul promotor al moder-
nizãrii în spaþiul est-slav. Din aceastã Ucrainã, obligatã de Petru Movilã sã
înveþe lecþiile vestice, vor sosi la noi modelele culturale uºor adaptabile
þelurilor pe care le programa campania din Þara Româneascã, tiparniþele cu
meºterii lor, cãrþile de cult ce vor servi ca texte pentru multiplicat sau pentru
traduceri (fãcându-le astfel cunoºtinþã românilor cu „protocolul” editorial
baroc), dascãli ºi profesori, cãlugãri familiarizaþi cu meandrele teologiei, ce
nu vor ºovãi sã poarte discuþii lungi cu versaþii clerici eleni ºi care vor
organiza ºi ei, la rândul lor, ºcoli de limbã slavonã pentru copiii de boieri
(o asemenea ºcoalã de slavonie a funcþionat la Târgoviºte  ; gramatica se
învãþa acolo dupã manualul lui Meletie Smotriþki) sau vor lucra ca preceptori
particulari în marile case nobiliare30. Cu agenþi mobili ºi dinamici (în competiþia
 ÎN UMBRA TRONULUI 279

pentru ofertarea unei tipografii grecul Meletie Macedoneanul îl va depãºi pe

croatul trimis de Vatican, Raphael Levakoviä), propaganda kieveanã izbuteºte
o doritã lãrgire a sferei de influenþã. De la Kiev a sosit în Þara Româneascã
„tiparniþa întru totul desãvârºitã, cu cinci feluri de litere”, însoþitã de meºterul
Timofei Alexandrovici Verbiþki ºi, dupã realizarea în þarã a instalaþiilor de
lemn auxiliare (o prefaþã nu uitã sã evoce aceastã participare), a fost instalatã
la Câmpulung, unde în 1635 s-a tipãrit deja Molitvenicul amintit (carte
neimprimatã încã în Ucraina ; P.P. Panaitescu, slujit de acest exemplu, vorbea
despre o posibilã coordonare a intenþiilor editoriale din cele douã þãri31).
În 1637, la Mãnãstirea Govora funcþiona o a doua tipografie, adusã, se pare,
de la Lvov, care scoate, una dupã alta, douã Psaltiri. Condiþiile necesare
pentru susþinerea campaniei de tipãrituri menitã sã atenueze acea „foame
de hranã sufleteasc㔠erau asigurate. Tiparniþele din Þara Româneascã (care
îºi vor schimba sediile, producând ºi la Mãnãstirea Dealu, ºi la Târgoviºte)
au scos de sub teascurile lor, în vremea lui Matei Basarab, cãrþi slavone,
slavo-române ºi româneºti, ultimele aflându-se, numeric, în inferioritate,
dar impunând ca varietate : predici – douã Evanghelii cu învãþãturã, polemicã
dogmatic㠖 Mystirio sau Sacrament, drept – Îndreptarea legii. Situaþia este
absolut justificatã, dacã avem în vedere cã tipografiile respective erau pendinte
direct de scaunul domnesc, întreþinute prin grija voievodului ºi obligate, ca
atare, sã îndeplineascã programul fixat cu stricteþe de consilierii acestuia.
Modelul pe care se strãduiau sã-l urmeze cercurile influente de la
Târgoviºte – domnia lui Neagoe Basarab – prezenta o societate în care, în
cadrul regimului nobiliar, Biserica juca un rol precumpãnitor. Respectând cu
stricteþe tradiþia secolului trecut, Matei Basarab a fost deosebit de intran-
sigent în legãturã cu întrebuinþarea limbii slavone, „dialect sacru” (va zice
Udriºte Nãsturel), în Bisericã. Astfel, dintre cele nouãsprezece cãrþi tipãrite
în timpul domniei lui, lucrãri religioase aproape în totalitate, opt au fost
slavoneºti (între ele deja amintitul Molitvenic din 1635, Psaltirea din 1637,
Antologhionul din 1643, Urmarea lui Hristos din 1647, Triodul Penticostar
din 1649), iar cinci slavo-române (în fapt, cãrþi de cult în limba slavonã în
care notele tipiconale erau în româneºte). Deºi lipsit㠖 în perspectiv㠖 de
ºanse, politica susþinutã de restaurare a limbii ºi culturii slavone a avut
suficiente motivãri ºi considerarea ei simplificatoare poate fi de naturã sã
deformeze esenþa fenomenelor petrecute în aceste decenii. În plus, fiind
tipãrite în slavonã, cãrþile pe care le subvenþiona domnitorul muntean (patron
generos al unor caligrafi ºi miniaturiºti de la care au rãmas câteva remarcabile
mostre de manuscrise slavone, cum ar fi, de pildã, Tetraevanghelul de la
Cãldãruºani, 1643) puteau circula la popoarele slave vecine, mai ales cele
din sudul Dunãrii (spaþiu unde Matei Basarab ctitorise), aflate sub ocupaþie
turceascã. Realizarea acestui obiectiv, subliniat cu pertinenþã în câteva
dintre prefeþele tipãriturilor de la Govora, Câmpulung ºi Mãnãstirea Dealu,
asigura propagarea influenþei culturale ºi politice a Þãrii Româneºti în
zonele limitrofe, lansarea spiritualã a poporului nostru în circuitul Europei
rãsãritene. Era un moment prielnic pentru tentativa de promovare a culturii
româneºti în contextul european într-o posturã deosebit de favorabilã ºi,
280 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

lucru important ºi demn de subliniat, au existat oamenii care au ºtiut sã

foloseascã acest prilej. Strãdaniile materiale considerabile fãcute de voievod
ºi de Curtea sa au fost canalizate de spiritul larg al logofãtului Udriºte
Nãsturel, care a înþeles cã în acele decenii poporul sãu poate întreprinde
acþiuni remarcabile pentru menþinerea activitãþii culturale în aceastã parte
a Europei. Mai mult poate, chiar, decât trebuinþele lãuntrice, Nãsturel a
subliniat în predosloviile sale necesitãþile externe ce impuneau tipãrirea ºi
rãspândirea cãrþilor bisericeºti. Cf. (trad.) : „[...] ºi din pricina puþinãtãþii ºi
lipsei acestui fel de cãrþi, mulþi, ba chiar mai toþi, atât în þarã cât ºi din alte
þãri, rugându-ne foarte, de aceea m-am silit ca mai întâi de toate sã pun în
lucrul tipografiei aceastã [carte]…” (Prefaþa Antologhionului din 1643).
Intenþiile editorilor de a tipãri aceste cãrþi de cult nu numai pentru
români, ci ºi pentru celelalte popoare ortodoxe vecine sunt exprimate deschis,
conºtiinþa misiunii de culturã asumate de români apãrând cu toatã claritatea.
Sfera de cuprindere (confirmatã de o scrisoare a unui prelat catolic balcanic
cãtre Congregatia De Propaganda Fide, în care se spune cã aria pe care se
rãspândeau cãrþile tipãrite în Þara Româneascã includea „Moldova, Rusia,
Bulgaria, Serbia, Croaþia, Herþegovina, mare parte din Tracia ºi Macedonia
pânã la Sfântul Munte”) este expusã limpede încã din predoslovia Molitvenicului
câmpulungean din 1635 : (trad.) „Pravoslavnicului ºi binecinstitorului neam
al patriei noastre vlaho-transalpine ºi altor neamuri în aceeaºi credinþã cu
noi ºi slãvitului dialect slavon [...] Aºijderea ºi celor ce în genere ne deosebeºte
de ei numai limba”. Formula se repetã aproape textual ºi în predoslovia
Psaltirii tipãrite în 1637 ; apare ºi în prefaþa Evangheliei învãþãtoare, tipã-
riturã româneascã din 1642, ºi este reluatã, într-o formã mai generalã, dar
care cuprinde esenþialmente o sferã mult mai mare de rãspândire inten-
þionalã ºi conþine, chiar, un indiciu în privinþa sporirii considerabile a funcþiei
diriguitoare pe care ºi-o asumase Biserica din Þara Româneascã, în prefaþa
Antologhionului slavon din 1643.
Mizând pe virtuþile, confirmate de tradiþie, ale slavonei, Matei Basarab
(generos dãruitor la sud de Dunãre ºi la Athos) ºi cãrturarii care l-au consiliat
nu s-au opus tendinþelor care aduceau firesc în discuþie pretenþiile limbii
române de a deveni vehicul cultural. Culegerile de legi ºi scrierile cu caracter
oratoric ce se tipãresc în acei ani – unele purtând girul domnesc, traducerea
în româneºte, aparþinând unui cãrturar din cercul lui Udriºte Nãsturel, a
Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie ºi a Vieþii patriar-
hului Nifon, a romanului Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf de cãtre Udriºte
Nãsturel însuºi, ca sã nu mai vorbesc de documentele de cancelarie, redactate
în româneºte, sunt tot atâtea elemente ce dovedesc o deplinã înþelegere a
realitãþilor spirituale ale timpului.
Asimilând creator influenþele spirituale ale Europei rãsãritene, care
deschideau ferestre profitabile spre umanismul occidental, turnând în forme
proprii înrâurirea slavã puternicã a Kievului movilean, cultura româneascã
a selectat elementele necesare sintezei de tip particular, ale cãrei fructe vor
rodi peste câteva decenii, în epoca de glorie a spiritului poporului nostru din
Veacul de Mijloc.
 Mantia în locul rasei

Referindu-se într-un rând la copiii nelegitimi ai domnilor, la existenþa lor

„pre-voievodal㔠(dacã ajungeau cumva sã urce pe tronul pãrinþilor lor, „cãci
nu ºtiau dacã vor ajunge sã domneascã ºi ei vreodatã”), plinã de întâmplãri
ciudate, Nicolae Iorga scria : „Bieþii oameni trãiau din greu, crescuþi cu fricã
mare de mamele lor, feriþi de ochii tuturora, arãtaþi, la orice prilej, ca feciori
de boieri sau chiar de oameni de rând, ca odrasle ale soþului cu care le
mãritase Domnul, iubitul lor. În sãrãcia ºi teama lor ei se fãceau cãlugãri,
negustori de blãnuri, de stridii, ciobani, adecã vânzãtori de turme multe, ºi
poporul, care nu uita ce fuseserã ei mai înainte, li zicea ºi ca Domni : Cãlugãrul,
Ciobanul, Stridiagiul”32.
Într-adevãr, mãnãstirea, cu incinta ei adesea fortificatã (între zidurile
cãreia domnii se refugiau uneori împreunã cu familiile ºi îºi puneau la
adãpost comorile sau pe care aceiaºi voievozi o cercetau în zilele de hram ori
la sãrbãtorile mai însemnate), era unul dintre locurile unde îºi duceau
temporar viaþa fiii naturali ai celor care stãtuserã pe tron sau cei care
pretindeau sã li se recunoascã aceastã calitate. Ei petreceau aici un interval –
mai lung sau mai scurt – de timp, cu speranþa atingerii þelului la care nu
renunþau – ocuparea tronului. Fiindcã din mãnãstire, spaþiu al convieþuirii
exemplare a „familiei” de cãlugãri, cu o comunicare drãmuitã (din care
pricinã poarta se deschidea cu parcimonie) cu lumea din afarã, coruptã prin
definiþie, ºi spaþiu al privatului religios (ce adãpostea un proiect de perfec-
þiune, o viaþã privatã desãvârºitã aici, în lume, având însã ca model Ierusalimul
ceresc), se mai putea ieºi. Pentru bastarzii domneºti mãnãstirea nu era, de
obicei, un loc al exilului interior, un loc al recluziunii ºi al replierii asupra
propriului sine33 (deºi nu putem exclude nici existenþa unor astfel de convingeri),
ci mai ales un adãpost temporar – ziceam – adesea. Un loc din care cel ce se
asociase pentru o vreme cu „aceia ce se roag㔠(oratores) se întorcea între
bellatores, le arãta celorlalþi cã opþiunea pentru privatul religios fusese una
circumstanþialã ºi cã renunþa la ea spre a ocupa (aºa cum i se cuvenea)
centrul spaþiului public.
Aºa a procedat, de pildã, Vlad (al III-lea, dupã numerotarea unor istorici),
Cãlugãrul, nãscut la începutul anilor ’30 ai secolului al XV-lea (între 1430
ºi 1435) ca fiu nelegitim al lui Vlad Dracul (îl chema Petru ºi era, prin urmare,
frate cu Vlad Þepeº ºi cu Radu cel Frumos ; filiaþie – zice Xenopol – ce se dove-
deºte prin mai multe documente) ºi cãlugãrit de tânãr la Mãnãstirea Govora
sub numele de Pahomie (pomelnicul de la Govora îl aminteºte sub acest nume34).
A fost însurat întâi cu Smaranda (Rada), sora lui Gherghina, pârcãlabul
cetãþii Poienari. Cu aceastã Smaranda – care va deveni monahia Samonida –
282 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Vlad Cãlugãrul a avut trei bãieþi (pe Radu – viitorul voievod Radu cel Mare,
pe Mircea, pe care un act din 1497 îl numea „voievod”, ºi pe Vlad, mort
înainte de 1488) ºi o fatã, pe Caplea, mãritatã întâi cu logofãtul Staicu ºi
apoi cu Bogdan, viitor mare dregãtor în Þara Româneascã ºi amestecat în
multe afaceri politice. A mai fost însurat Vlad Cãlugãrul ºi cu o anume
Maria, vãduva lui Basarab cel Tânãr (intratã ºi ea între zidurile mãnãstirii
sub numele de Eupraxia ; Iorga, care o bãnuia pe Rada a fi fost a doua soþie
a lui Vlad, o socotea de origine modestã ºi credea cã s-a cãlugãrit o datã cu
soþul ei, înainte ca acesta sã fi ajuns domn), care i-a nãscut un fiu – pe
Vlãduþ (Vlad cel Tânãr). Eupraxia fãcuse danii Mãnãstirii Snagov ºi Neagoe
Basarab întãrea lãcaºului zidit de Vlad Þepeº tot ce avea de la „monahia
Eupraxia ce au fost mama lui Vlãduþ voievod”. Pomelnicul Mãnãstirii Spinia
din Serbia îl aminteºte pe Vlad Cãlugãrul – numindu-l „Ioan Vlad voievod” –
alãturi de soþia sa, Maria. Aceastã Marie – credea N. Iorga – s-ar putea sã fi
fost o a treia soþie a acelui „popã pribeag”, care a stat multã vreme în Ardeal
deranjându-l pe Vlad Þepeº (într-o scrisoare adresatã sibienilor, acesta le
vorbea de un „sacerdos walachorum qui se nominat filium Voivodae”35), dacã
nu cumva vreuna dintre nevestele cunoscute, cele douã, se mai chema ºi
Maria36. Se ºtie acum cã Maria era vãduva lui Þepeluº.
A stat Vlad Cãlugãrul mulþi ani în Ardeal, netulburat de intervenþiile
voievozilor din Þara Româneascã, ºi a izbutit sã ocupe tronul abia în luna
martie a anului 1482. Ureche (dupã cronicile ce i-au servit drept izvor)
spune cã l-ar fi urcat în jilþul domnesc ªtefan cel Mare ºi este de crezut cã un
acord al „creºtinilor” din jur (al regelui Matei Corvin, cu deosebire) trebuie
sã fi existat. Numai cã fostul monah (a cãrui domnie Istoriile domnilor Þãrâi
Rumâneºti o expediazã laconic ºi greºit : „Dupã stãpânirea lui ªtefan-vodã în
câtãva vréme aicea în Þara Rumâneascã, s-au rãdicat domnu Vlad-vodã
Cãlugãrul, carele au domnit trei ani”) a ignorat recunoºtinþa pe care ar fi
trebuit sã o arate (ºi, pânã la un moment dat, a ºi fãcut-o, informându-i pe
braºoveni cã s-ar putea sã fie atacaþi de turci) taberei ce-l susþinuse, a trecut –
antipatizat fiind de Craioveºti, deºi, într-un hrisov, Domnul îi numeºte „bunii
ºi credincioºii ºi preacinstiþii noºtri vlastelini” – de partea turcilor. Cronicarului
muntean îi este cunoscutã aceast㠄reorientare” : „Sultan Baiazit, împãratul
turcilor, au mersu în Þara Moldovei de au luat Cetatea Albã, Chilia ºi alte
locuri carele le luase moldovenii de la turci, mai nainte. În care vremi fiind
domnu la Moldova ªtefan-vodã, n-au îndrãznit sã iasã de faþã, având oaste
puþinã, ci au trimis la leaºi sã-i dea ajutoriu ; ci, pânã a veni ajutoriul, turcii
ºi-au fãcut treaba, ºi s-au dus la Þarigrad. La aceastã oaste turceascã, au
luat într-ajutor turcul ºi pã Vlad-vodã cu oºtile lui den Þara Rumâneascã  ;
pentru care lucru ªtefan-vodã multã pãrére rea au avut pã Vlad-vodã”.
Vlad voievod Cãlugãrul – autor al unor gesturi domneºti de aºteptat : a
ctitorit Mãnãstirea Glavacioc (ridicând biserica de zid) ºi schitul Babele, a
fãcut danii bogate la Cozia ºi la Bistriþa, la Cotmeana, Snagov ºi Râncãciov,
a fost un generos dãruitor al lãcaºurilor de la Muntele Athos, þarii sârbi i-au
„delegat” protejarea mãnãstirilor din þara lor cotropitã de otomani – s-a
stins în septembrie 1495 (cum zic analele sârbeºti). A fost înmormântat la
Mãnãstirea Glavacioc.
 ÎN UMBRA TRONULUI 283

ªi alþi „Cãlugãri” (vezi Indicele citatei Cronologii a lui Constantin Rezachevici)

au tulburat apele în preajma tronului valah în prima jumãtate a veacului
al XV-lea. Pe unul îl chema Dragomir, pe altul Radu (ridicat – zice autorul
Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti – de „pribegii ce au fost în domniia lui
Neagoe-vod㔠ºi de boierii buzoieni, învingãtor, în lupta ce s-a dat la Târgoviºte,
al partidei care îl susþinea pe Theodosie, învins de Mehmet Mihaloglu-beg,
paºa de Nicopole, „cãruia ieºindu-i înainte Radul-vodã Cãlugãrul, s-au bãtut
amânduao oºtile, ºi au biruit Mehmet-bei, ºi au prinsu pre Radul-vodã viu ºi
l-au trecut Dunãrea”, omorât apoi de turci la cererea comisului Bãdica din
neamul Craioveºtilor), dacã nu cumva cei doi au fost – cum presupunea
Xenopol37 – una ºi aceeaºi persoanã. Cred cã aºa au stat lucrurile, deoarece
Constantin C. Giurescu ºi Dinu C. Giurescu vorbesc, de altfel, despre un
singur pretendent iritant pentru Theodosie – Dragomir Cãlugãrul, numit –
pentru domnia ce i se pregãtea – Vlad voievod, care a pierit apoi ucis de
turci, aducând ºi sancþionarea drasticã a buzoienilor care îl sprijiniserã38.
Tot Radu s-a numit ca domn – dupã numele tatãlui sãu, Radu cel Mare –
ºi Petru, ºezãtor în scaunul Þãrii Româneºti (cu întreruperi ; au fost, de fapt,
trei domnii – spune C. Rezachevici) din 1535 ºi pânã în 1544. Era fiu nelegitim,
ºi intrarea în cinul monahal reprezenta o „soluþie de aºteptare”. S-a cãlugãrit
(s-ar pãrea cã de nevoie dupã o încercare neizbutitã de ocupare a tronului 39)
la Argeº, ºi-a luat numele de Paisie (cu numele de „chir Paisie ieromonahul”
îl pomeneºte un act dat mãnãstirii de Vlad Vintilã) ºi a ajuns chiar egumen
al obºtii din lãcaºul ridicat de Neagoe Basarab, conducãtor, adicã, ºi dãtãtor
de normã, al „familiei” care avea ambiþia sã respecte în convieþuire rânduielile
cereºti. La Argeº (unde, pe vremea când era el egumen, Radu de la Afumaþi
a înãlþat un paraclis cu hramul Sfinþilor apostoli Petru ºi Pavel) l-au gãsit
adversarii lui Vlad Vintilã („Acest Radul-vodã era egumen la Argeº. Deci,
boiarilor lipsindu-le domnu, au sfãtuit sã-l puie pã dânsul domn” – Istoriile
domnilor…) pe acest frate al viteazului Radu de la Afumaþi, l-au aºezat
pe tron ºi i-au schimbat din nou numele („ªi aºa au mersu cu toþii acolo,
ºi l-au pus domnu, ºi den Paisie l-au numit Radul” – Istoriile domnilor…).
Dacã îl credem pe autorul Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat
pravoslavnicii creºtini, Radu Paisie, sâcâit de la început de opozanþi (a fost
scos din scaun de Vlad Vintilã, a fugit în Ardeal, dar s-a întors repede ºi a
recâºtigat tronul), a fãcut întâi un gest de pietate voievodalã („ªi au fãcut
sfânta mãnãstire Mislea, hram Sfânta Troiþã”), dar a uitat repede deprin-
derile mãnãstireºti ºi a executat, în 1536, doi inamici – „ªi dupã aceia
Radu-voievod au tãiat pre banul Toma ºi pre Vlaicul logofãtul” (Xenopol
spune cã cei decapitaþi erau Craioveºti ; lucru neadevãrat ; în plus, marele
logofãt Vlaicu din Piscani a fost omorât mult mai târziu40). Radu Paisie –
spun istoricii – a fost un domn slab, deranjat mereu de intervenienþii care
încercau sã-l punã pe tron pe Basarab Laiotã. S-a luptat cu ei. A fost învins,
i-a învins apoi cu ajutorul celor lângã care s-a simþit, ca ºi unii înaintaºi,
în siguranþ㠖 adicã al turcilor. Vãzând cã domnul este obedient ºi þara
frãmântatã ºi neliniºtitã (între opozanþi se distinge Stroe Pribeagul, adver-
sarul puternic), turcii au transformat, pentru trei sute ºi mai bine de ani,
284 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Brãila în raia ºi l-au obligat pe voievod sã ia parte, la comanda unei armate

de patru mii de soldaþi, la campania din 1538 împotriva lui Petru Rareº (în
fruntea ordiei se afla atunci chiar Soliman Magnificul) ºi sã intervinã în
Transilvania.
Radu Paisie, însurat întâi cu Stana, a fost apoi al doilea soþ al frumoasei
Ruxandra (s-a însurat cu ea în 1541), fiica lui Neagoe Basarab ºi a Despinei
Miliþa. Lângã Mãnãstirea Mislea din Prahova, ºirul lãcaºelor ctitorite de Radu
Paisie mai cuprinde Mãnãstirea argeºeanã Valea, bolniþa Mãnãstirii Cozia
ºi Mitropolia din Târgoviºte, pe care a acoperit-o cu plumb ºi a zugrãvit-o.
A fost, de asemenea, un generos dãruitor al mãnãstirilor de la Sfântul Munte.
Urcat pe tron în 1535 – cum spuneam mai sus –, Radu Paisie a fost scos
definitiv din scaun în anul 1544. O domnie lungã (cu întreruperi, care, pentru
sintezele mai noi, delimiteazã chiar trei domnii) pentru acele timpuri – zece
ani. ªi care, poate, ar mai fi durat, dacã voievodul – ascultãtor, la început,
faþã de turci – n-ar fi început sã tragã cu ochiul cãtre imperiali 41. Stoica
Ludescu constatã sec : „ªi au domnit Radu-vodã 9 ani ºi 8 luni. ªi l-au mazilit
turcii. ªi mergând la Þarigrad l-au fãcut surgun la Eghipet ºi acolo au murit”.
 Voievodul negustor.
Douã chipuri de a gândi comerþul.
ªi de a-l face

Când cel mai bogat boier din Þara Româneascã de la sfârºitul secolului
al XVII-lea, Constantin Brâncoveanu, a devenit domnitor, el ºi-a continuat
obiceiul de a valorifica produsele întinsei sale averi. Comercializarea unor
bunuri aducea venituri ce se adãugau tezaurului particular al voievodului,
bani – pãstraþi în þarã ori depuºi la bãnci din strãinãtate sau mãrfuri obþinute
la schimb.
Pentru Constantin Brâncoveanu, Transilvania – þarã româneascã de care
s-a interesat fãrã contenire, mai ales în contextul evenimentelor religioase
de la cumpãna secolelor al XVII-lea ºi al XVIII-lea – era un spaþiu familiar.
Încã din 1653, bunicul sãu, Preda Brâncoveanu, cumpãrase moºia de la
Sâmbãta de Sus, cãreia Constantin Brâncoveanu îi va adãuga satele Berevoiul,
Viºtea ºi Drãguº, în a cãror posesie a intrat prin neachitarea garanþiilor
datorate de guvernatorul ardelean Gheorghe Bamffy. Moºia de la Sâmbãta
de Sus, unde Brâncoveanu a înãlþat o mãnãstire cu hramul Adormirii Maicii
Domnului, îi va fi întãritã printr-un hrisov dat la 23 iunie 1678 de principele
Mihai Apafi42. În 1707, vodã Brâncoveanu a cumpãrat ºi moºia Poiana
Mãrului43, iar mai târziu a încheiat diferite tranzacþii (i-a împrumutat prin-
cipelui Mihai Apafi al II-lea 50 000 de florini renani pentru care a primit, în
gaj, moºia Ibaºfalãu ; de la nobilii maghiari, pe care rãscoala curuþilor îi
fãcuse sã pribegeascã în Þara Româneascã, a obþinut, în schimbul unor
împrumuturi, câteva sate în þinutul Hunedoarei) ce îi vor mãri sensibil
posesiunile imobiliare ardelene. Mai avea Constantin Brâncoveanu, tot în
zona Fãgãraºului, niºte pãduri, iar în câteva sate mai multe case cu hambare,
livezi, grajduri cu animale ºi peste o sutã de familii de iobagi.
Acestei averi considerabile i se adãugau proprietãþile din Braºov (localitate
de unde Vodã îºi recruta cãrturarii – fraþii Corbea : David, Teodor ºi Matei ar
putea fi evocaþi –, ºi slujitorii – ca acei „comiºei domneºti care sânt de pazã
curþii”, precum vãtaful Cârstea ºi fiul lui ori ca „viziteii domneºti”)44, din acel
Braºov ai cãrui negustori se bucurau de protecþie voievodalã (lor le acorda
niºte privilegii în 1701 : sã fie scutiþi de biruri, „toþi sã aibã pace de bir
slujitorescu ºi de alte orânduiale ce sã pun pren þarã”45) ºi unde îºi comanda
argintãria (pentru bisericile zidite ºi pentru casã), de unde îºi aducea postavul
(uneori – se pare – cu primejdii, cãci la un moment dat Vodã îl ruga pe
judeþul Andreas Reiter sã asigure paza transportului de stofe comandate de
el, pânã la Predeal, „cã sã n-aibã postavul vreo zãtihnealã”46) pentru hainele
286 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ostaºilor ºi ale slujitorilor, clopotele trebuincioase zidirilor sale de cult (la

Hurezi clopotul va fi adus de la Viena) ºi trãsurile47 (neadmiþând întârzieri ;
îi scria Vodã, în 1700, „marelui judeþ” al Braºovului, rugându-l sã-l convingã
pe un Gheorghe „caretaºul” de urgenþa comenzii munteneºti : „Ce poftim pe
domnia ta ca pe un vecin al nostru sã faci dumneata ostenealã sã-l chemi pe
acel caretaº, sã-i dai dumneata poruncã [...] sã o isprãveascã”). La Braºov,
Constantin Brâncoveanu a cumpãrat douã rânduri de case în ªchei ºi o
stupãrie (casele având pivniþe, grajduri, livezi), mijlocitor la pertractãri ºi la
întocmirea formelor (abia dupã doi ani, în 1702, voievodul va intra în posesia
lor) fiind David Corbea, o altã casã chiar în cetate ºi una în Braºovul vechi
(fostã a lui Nicã Hogea, comerciant român), precum ºi alte proprietãþi (cu o
identificare nesigurã) în cartierul românesc48. Erau pline aceste case (ca ºi
beciurile lor), aflate în administrarea lui Apostol Manu, de lucruri preþioase.
Nu fãrã surprindere, cei care au fãcut inventarierea bunurilor rãmase dupã
scoaterea din domnie a lui Constantin Brâncoveanu au gãsit aici „sãbii,
podoabe de metale rare, pietre scumpe, icoane, stofe preþioase, covoare, cãrþi
ºi multe altele”49.
Din cramele viilor de la Piteºti, Brâncoveanu vindea (suferind câteodatã
pierderi, ca atunci când cãruþele cu butoaie, ce mergeau de la Câmpulung la
Braºov, au fost luate de cãtre curuþii rãsculaþi50) mult vin ardelenilor, braºovenilor
mai cu seamã. Nu întreaga cantitate era destinatã, însã, comercializãrii.
Vinul rezervat (însemnãrile vorbesc de multe „buþi”) pârgarilor Braºovului –
spre înlesnirea diverselor treburi domneºti – ori generalilor austrieci (de
care, iarãºi, Vodã avea nevoie) era lãsat la învechit în beciurile caselor din
cetate. Dar ºi pe piaþã ajungea destul. ªi de bunã calitate. Celor care îi
reproºau cã ar vinde în Ardeal vinuri proaste, Brâncoveanu le rãspundea cu
demnitate : „[...] noi cârciumari nu sântem [...], ca sã ne legãm cu acest fel de
lucruri, ci ne pun înainte, cã nu sântem în rândul mojicilor”51.

Cu totul altele erau „sursele” bunurilor scoase la vânzare de Gheorghe Duca,

în a treia sa domnie moldoveneascã. Pe Duca-Vodã unul dintre cronicarii
care i-au relatat domnia („Pseudo-Nicolae Costin”) încearcã sã-l caracterizeze
paremiologic, în spiritul lui Miron Costin („cum zice un cuvânt, cã lupul
pãrul îºi schimbã, iarã firea ba”), proclamând în el un ins de o lãcomie
inepuizabilã („ºi-au lãrgit mânile spre lãcomie” sau „cã i se desfrânase ºi i se
lãrgise maþele spre luat” ori „scrâºca cu dinþii ºi îºi lãrgia maþele”), generator
al unui sindrom ucigaº (scriitorul meritã aici laude : „aceºtia au murit de o
boalã ce-i zicea Duca-Vodã, adecã de supãrul Ducãi-Vodã”). Ajuns în culmea
gloriei politice ºi economice, domn al Moldovei ºi hatman al Ucrainei („i-au
mai dat turcii ºi Ucraina, Þara Cãzãceascã supt ascultarea lui”), Gheorghe
Duca, iubitor de fast (zice Neculce : „Cã el îºi þinè lucrul prè sus, curtea lui,
masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu þinè”), cãci avea „învãþãtura” lui Vasile
Lupu, cãruia îi fusese cãmãraº mare, cu o „inim㔠„împietritã de pismã”, „om
foarte greu la mânie ºi aprig”, întreþine în jur o atmosferã terifiantã, incom-
patibilã cu dezvoltãrile umane (listele victimelor sunt foarte greu de transcris –
zice autorul – din cauza lungimii lor  : „Ei sãracii de mare lipsã ce aveau
 ÎN UMBRA TRONULUI 287

asuprã, mulþi ºi-au lãsat femeile, ºi copiii, ºi casele, de groadzã mare, ºi

fugea în lume ; el prindea pre vecini de aproape sau pre femeile lor de le
þinea în grosuri, pre unele câte un an ºi mai bine, dintru care multe au ºi
murit de foame, altele de prunc, cã era multe ºi grele de-ºi fãcea copiii pin
grosuri, ºi tot nu le slobodzia, pânã la multe le-au crescut copiii acolo în
grosuri…”. Pe Moldova – crede cronicarul – Duca-Vodã avea „mare mânie ºi
pismã veche”. Insaþiabilitatea sa cu greu putea fi strânsã în cuvinte. Autorul
îºi trece în cont ºi o micã izbândã : „De lãcomie mare ce avea ca sã tot mai
strângã bani mai mulþi, ºi domn era, ºi visternic mare, ºi neguþitor, ºi
vameº…” Avea ºi o consoartã pe potrivã, activã ºi întreprinzãtoare, lucrând
direct sau prin interpuºi : „Doamna sa de altã parte cãrcimâriia bucatele din
casã, pânea ori pe unde avè, ºi bãutura ºi pocloanele ce le veniia la beciu”.
Un cuplu bine sudat, se vede (cãruia autorul îi gãseºte, totuºi, o calitate  :
„Numai o bunãtate avea amândoi între dânºii, cã era foarte curaþi cum se
grãeºte, în casa lor sã vrea putea cânta Sfânta Liturghie, însã numai pentru
curãþie grãim aceasta”), în care soþul voievodal, „din firea lui [...] rãu ºi
pismãtariu, îndelungãreþ la mânie ºi lacom la avuþie”, a fost un creator de
faimã negativã, aducãtoare a oprobriului celor din jur – „turci, tãtari, greci,
sârpi, arbãnaºi, latini ºi alþi toþi câþi s-au tâmplat într-acele vremi de au
vãdzut toate necadzurile moldovenilor” – ºi a blestemului din exterior (pedeapsã
drasticã). Rãutatea domnului a chemat însã ºi un blestem local (ºi Ion
Neculce este de acord : „ªi se rugau toþi lui Dumnezeu sã-i mântuiascã de
mânile lui, ºi-l blestemau de la mic pânã la mare, de audzeau slugile lui cu
urechile”), „plat㔠eternã a faptelor greu de iertat ºi avertisment adresat
celor tentaþi sã urmeze acea pildã : „Iarã blãstãmul rãmâne în urmã în veci
de veci netrecuþi, cum vedem ºi acestui domn astãdzi, cum scrie, ºi altora
iarãºi dupã faptã ºi platã”.
 Ipocrizia ucigaºã

Uciderea marelui postelnic Constantin Cantacuzino (act grav – l-am mai

evocat – ce va marca pentru câteva decenii viaþa politicã a Þãrii Româneºti),
ca orice crimã, a fost ascunsã cunoºtinþei publice. A fost camuflatã într-un
spaþiu privat dublu securizat, într-o mãnãstire, autorii agravând nedreapta
suprimare ºi printr-un sacrilegiu (deºi tradiþia spune cã lãcaºul era „specializat”
cumva în astfel de acte). Stoica Ludescu, scriitor în slujba Cantacuzinilor,
vrea sã ne convingã cã atentatul la viaþa postelnicului, instrumentat de cele
dou㠄vase rele”, Stroe Leurdeanu ºi Dumitraºcu Cantacuzino (unul era
chiar nepot al marelui boier), a atins mãiestria. La adresa marelui postelnic
au curs incriminãrile (pe calea epistolelor secrete), agravate prin absenþa
mijloacelor de verificare, izvorâte din elemente care erau capabile sã afecteze
deopotrivã siguranþa, orgoliul, mândria ºi sensibilitatea unui Grigore Ghica
vodã influenþabil. Înaintaþi, se vede, în ºtiinþa persuadãrii ºi abili în folosirea
împrejurãrilor, uneltitorii pun la cale o manevrã complexã ºi eficientã, nici-
odatã publicã. Scriitorul, primul, îi remarcã rezultatele în modificarea atitu-
dinii voievodului (al cãrui început de domnie îl ovaþionase) : „Deci Gligoraºco
îºi întoarse firea ºi crezu pe Stroe dvornicul ºi pre Dumitraºco. Binele ce-i
fãcuse Costandin îl uitã [ar fi locul acum sã-i reamintim cititorului cã Grigore
Ghica – aºa ne spune cronica – îºi datora domnia intervenþiilor postelnicului]
ºi jurãmântul îl cãlc㔠[„Costandin postelnicul i-au luat credinþa ºi se fãgãdui
sã-l facã domn, socotind cã au nãscut la Moldova ºi acolo au crescut, ºi cum
el va ºti rândul þãrâi ºi-i va fi milã de sãraci”. Dar, prudent, îl „jurã pre
sfânta evanghelie, ºi-i fãcu zapis cu mare legãturã, cu a lui mânã scris, ca
sã-l aibã ca pre tat-sãu ºi sã-l cinsteascã cumsãcade, mãcar cã Costandin
n-au pohtit de la el nici sã-i dea boierie, nici nimic, fãrã pace la casa lui sã
aibã”]. Sunt acestea propoziþii grave, în care observaþia constatativã oferã
spaþiu unei anticipãri sumbre. Consecvenþi, autorii de scrisori (cât voievodul
fusese departe de þarã) dau ºi probe de convincþie verbalã (buni retori,
buni oratori) – „ªi cum sosi în scaunul lui în Bucureºti, îndatã îl apucarã acei
2 draci cu gura ºi-l puserã la cale rea ºi spurcat㔠–, dar iniþiativele lor
par mai mult niºte exerciþii (sau prilej pentru autor de a-i stigmatiza
printr-o alãturare ce utilizeazã termeni scripturistici, dintr-un registru
secundar : „Cum puse ºi céle 2 mãrturii mincinoase pre Pilat ce ucise
pre Domnul nostru Isus Hristos”) de consolidare, cãci decizia irevocabilã
fusese deja luatã.
Blestemul (cãci mã folosesc de relatarea din Letopiseþul Cantacuzinesc),
implacabil, va cãdea asupra tuturor celor care, din vrãjmaº impuls, au fãcut
pasul de la ingratitudine („Gligoraºco, pre carele l-au fãcut domn ºi l-au
 ÎN UMBRA TRONULUI 289

cinstit ºi i-au slãvit numele” ; „Stroe Leurdeanul, pre care l-au scos de 2 ori
din moarte” ; „Dumitraºco, [...] cãci l-au crescut în casa lui ºi l-au þinut ca pre
feciorii lui ºi l-au boierit”) la crimã. Înscrierea în „serie” nu înseamnã însã
pentru cronicarul, capabil sã analizeze ºi sã discearnã, ºi nedisocierea
responsabilitãþilor în producerea culpei. Vinovãþia era gradatã (chiar citarea
odioaselor nume sortite execraþiei implicã o „ierarhizare”) ºi din apele turburate
de uneltitori se limpezeºte, într-o imagine în care distincþiile sunt operate
printr-o comparaþie de tip parabolic (Pilat), chipul celui care decisese ºi
patronase omorul. Voievodul nerecunoscãtor joacã, în faþa unei asistenþe de
prestigiu („Iar Gligoraºco-vodã, deaca-i spuserã cã l-au omorât, iar el atunce
s-au deºteptat ºi au zis pãrintelui ªtefan, mitropolitul, ºi tuturor boierilor…”),
farsa nevinovatului cuprins de regrete : „cã n-au ºtiut când l-au omorât ºi
cum au fost adormit, cãindu-se ºi plângând de moartea lui Costandin”, se
ascunde, adicã, în spatele unui „privat al neºtiinþei” mimate, care poate
însemna ºi ignorarea faptei incalificabile, dar ºi inocenþã. În fapt, este vorba
de cinism, cãci nu avem nici un motiv sã credem cã, dacã ar fi fost „treaz”,
vodã l-ar fi graþiat pe marele postelnic sau i-ar fi comutat „pedeapsa” ori
mãcar ar fi amânat executarea ei. Torentul lamentaþiilor – cãci în spatele
„rezumatului” din text trebuie sã bãnuim un veritabil discurs, construit
dupã toate regulile (ºi ascultat cu o atenþie mimatã), în care afiºarea propriei
ingenuitãþi era fortificatã de optaþia celor ce urmau sã preia întreaga culpa-
bilitate („ªi blestemã pre Stroe, ºi pre Dumitraºco, cãci ei l-au îndemnat de
l-au omorât, nefiind nimic vinovat”) –, suspectat continuu de cititorul informat,
este întrerupt cu brutalitate de autor ºi desfiinþat într-o manierã care impune
prin categoricitate : comparaþia-pildã („Aºa s-au cãit pentru moartea Domnului
nostru Isus Hristos ºi Iuda : dar nimic n-au folosit, ci au luat platã matca
focului”), deteriorare completã a „bocetului” voievodal, developând esenþele
mascate sub scutul retoric, ºi sentinþa, variaþie tautologicã a unei sentenþe-
-arhetip („ªi acéºtea încã o vor lua, precum zice la sfânta evanghelie : «Cum
aþi judecat, aºa vi sã va judeca, ºi cum aþi mãsurat, aºa vi sã va mãsura»”).
Sã notãm deci – întorcându-ne la Stoica Ludescu, dacã el va fi scris Letopiseþul
Cantacuzinesc – c㠄izolarea” principalului vinovat (Grigore Ghica va fi
urmãrit cu necruþare, cronicarul înregistrând toate „pedepsele” [programate
de Pronie] care se vor abate asuprã-i, de la boala „coconului”, ºi apoi moartea
aceluia, ºi pânã la degringolada psihicã vizibilã a pãrtaºului la crimã, pier-
derea tronului ºi trecerea la „papistãºie”) se face prin mijloace esenþialmente
literare, exterioare, ca facturã ºi intenþie, naraþiunii de tip „istoric”, într-un
text cu virtuþi incontestabile aºezat de cãtre cercetãtori, cu o convingãtoare
majoritate, la începuturile pamfletului literar românesc.
 Voievodul în dialog
cu „însemnãrile sale de tainã”

În epistolele domnitorilor, afacerile private (sau, oricum, cele care nu

poartã un caracter public sau strict oficial) îºi fac loc din când în când, cu
destulã greutate, cãci misivele nu au decât în cazuri foarte rare o þintã
particularã. Neagoe Basarab – care îºi dateazã scrisorile ºi în interiorul unui
„timp liturgic” : „Din Piteºti, sâmbãtã, înainte de Sf. Toma, anul 1518” sau
„Târgoviºte, joi dupã sãrbãtoarea Sf. Marcu Evanghelistul, anul Domnului
1520” – le scrie sibienilor („judelui craiului ºi cãpeteniei oraºului”) despre
neînþelegerile sale cu un meºter, Celestin Argintariul, care îi fãcuse mai
demult niºte cupe, dar acum se arãta de rea-credinþã în împlinirea altei
comenzi. Voievodul (pe care supãrarea – ce se simte dincolo de formulele de
politeþe – l-a fãcut sã se adreseze capilor cetãþii Sibiului) îi ceruse sã-i
confecþioneze o cãþuie „dupã chipul turnului cetãþii voastre” (cãci, zice Neagoe,
„noi am strãbãtut Þara Ungureascã, ºi mai frumos turn nicãiri n-am vãzut”),
dar refuzase produsul, ofensat, „pentru cã era fãcut dupã felul þiganilor”
(„ad modum ciganorum fabricatum est” – a scris pisarul sibian în registrul
cetãþii, copiind epistola în latineºte). Orfevrierul ardelean luase argintul,
fãgãduise sã refacã lucrarea, dar termenul promis trecuse de mult. Prin
urmare, Vodã, preocupat de dotarea ctitoriilor lui, cerea energic „sã ni se dea
cãþuia sau argintul”52. Privatul voievodal se amesteca de multe ori cu „publicul”,
în complexe în care intercondiþionãrile reciproce nu pot îngãdui separãri
(fie ºi ale „examinãrii”). Scriindu-i regelui Poloniei în chestiunea Pocuþiei
(pe care o realipise Moldovei prin forþã), Petru Rareº îºi justific㠖 fãrã
iritare, dar cu fermitate – ºi dreptul (contestat de leºi) de a sta pe tronul de
la Suceava, întrucât era fiu al lui ªtefan cel Mare, care stãpânise ºi provincia
din nordul Bucovinei : „ªi mai spui Domnia ta cã noi nu suntem feciorul lui
ªtefan-Vodã cel Mare, ci suntem feciorul lui Bogdan Voievod, care era frate
cu noi. Ci aici a scãpat scriitorul ºi s-a înºelat când ni tãgãduieºte pe pãrintele
nostru. ªi acea parte a Pocuþiei, ªtefan Voievod cel Mare, tatãl nostru cel
preaiubit, a þinut-o multã vreme”. Nu scapã ocazia Petru Rareº (posesor al
unei ascendenþe ilustre, transformatã în argument pentru statutul sãu public)
de a-i servi, demn, vecinului de la nord ºi o lecþie de istorie recentã, încãrcatã
de prezenþa rudelor sale, insistent evocate prin adjective posesive : „Dupã
moartea pãrintelui nostru, supt Bogdan Voievod, fratele nostru, pentru sora
Domniei tale care era logoditã cu dânsul, supt veºmânt de înºelãciune s-a
luat de la el þara Pocuþiei. Ci acum avem nevoie de þara aceia : de aceia am
luat-o de la Domnia ta, pentru cã ni este adevãratã ºi legiuitã moºie” 53.
Cãutarea unor drepturi moºtenite prin naºtere poate dura mult – pare a-i
 ÎN UMBRA TRONULUI 291

spune Petru Cercel unui cap încoronat din Europa – ºi poate fi încãrcatã de
complicaþii (private, fãrã îndoialã). Pânã sã devinã persoanã public㠖 cu
ajutorul lui Henric al III-lea al Franþei – acest „om frumos, cu ochii mari ºi
plete lungi, vorbind elegant limba italianã, la modã, scriind poesii în aceastã
limb㔠ºi care, mai târziu, va þine „palat ºi gondolã în Veneþia”54, urmãrit de
un „noroc rãu” dictat de turci, schimbase mai multe locuri de exil, „trimes
apoi de anume viziri prin Siria ºi Þara Arãpeascã”, „prin mai multe cetãþi ºi
coºteie din Asia, tot în pazã mare, nãcãjit ºi chinuit patrusprezece ani” 55.
Vodã Brâncoveanu (de la care au rãmas – zice Iorga – scrisori „multe ºi
frumoase, în vremea celei mai mari desãvârºiri a limbii literare româneºti”)
le refuza elegant, într-o epistolã braºovenilor solicitarea de a-i scuti de o
„dajde pe dobitoace”, fãcându-i cumva pãrtaºi la îndeplinirea unei obligaþii
ce nu ocolea pe nimeni. Scutirea era imposibilã, de vreme ce impozitul avea
o aplicare generalã ºi îi privea pe toþi proprietarii privaþi de animale :
„[...] începând întâi de la noi înºine, vitele noastre ce avem, domneºti, le
plãtim, ºi toþi boierii cei mari, ºi mãnãstirile toate, ºi arhiereii, ºi toþi, de la
mare pânã la mic…”56.
Câte o frãmântare, câte o grijã care îl preocupã pe Constantin Brâncoveanu
rãzbat (nu prea des, din pãcate) ºi în scrisorile, multe, pe care voievodul le-a
trimis corespondenþilor sãi de peste graniþã. Având drept locuri ale emiterii
mai ales Oraºele de Scaun – Bucureºti ºi Târgoviºte –, dar ºi sediile brânco-
veneºti pasagere (Brâncoveni, Cerneþi, Piteºti, Obileºti, Potlogi, tabãra de
lângã Braºov, tabãra de la Albeºti), redactate cu deosebire în limbi strãine
(am lucrat pe corpusul editat de Paul Cernovodeanu57 : român㠖 8,
maghiar㠖 11, greac㠖 36, din care trei cifrate, latin㠖 27, italian㠖 5,
rus㠖 1 ºi încã nouã traduse din greceºte, polon㠖 2), aceste scrisori trateazã
subiecte grave sau fac doar serviciul menþinerii unor relaþii utile, iar din
vreme în vreme îl trãdeazã pe cel atât de atent la contabilizarea exactã a
veniturilor ºi cheltuielilor, la consemnarea depozitelor din bãncile veneþiene
ori a datoriilor pe care le avea58 – deprindere care se va regãsi ºi la cei
crescuþi sub ochiul lui59 –, de starea posesiunilor sale. Sunt puþine aceste
elemente – dar nu neînsemnate – ºi nu au, e adevãrat, savoarea celor
întâlnite în scrisorile fiilor lui Brâncoveanu60, dar ele (cu deosebire cele
trimise braºovenilor, adicã acelora pe care – zicea Nicolae Iorga – „îi îmbo-
gãþea cu comenzi”61) participã substanþial la conturarea unei mici „lumi”62.
Un cardinal prieten (Giovanni Francesco Albani) a ajuns papã (sub numele
de Clement al XI-lea) ; astfel de legãturi trebuiau întreþinute (Brâncoveanu
trimitea ºi „pocloane”, uneori preþioase), ºi, ca urmare, proaspãtul papã va fi
felicitat (scrisoare expediatã din Bucureºti, la 18 februarie 1701  ; redactatã
în limba latinã). Vodã ºi-a cumpãrat o casã la Braºov (a „jupânului Franþisco”)
ºi a primit un act de întãrire a stãpânirii în limba românã ; grijuliu, îl
tãlmãceºte în latinã ºi îl trimite judelui spre a obþine ºi un document oficial
în aceastã limbã (scrisoare datatã 28 decembrie 1702 ºi redactatã în româneºte).
Ralachi Cariofil (Kariophilês) este firitisit cu prilejul cãsãtoriei fiicei sale,
care era ºi fina domnului ; voievodul l-a rugat pe Kiriþã Andronache sã-l
reprezinte la nuntã ºi sã le fie tinerilor „nun”, „ca arhonte al oraºului, faþã
292 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cinstitã ºi [om] bãtrân” în locul lui Brâncoveanu  ; „nuntã care – zice naºul
prin delegaþie – noi urãm sã fie într-un ceas bun ºi de Dumnezeu blagoslovitã,
ºi sã le dãruiascã tinerilor cãsãtoriþi milostivenia sa, sãnãtate ºi viaþã bunã,
naºteri bune, belºug ºi fericire...” (scrisoare în greceºte, din 14 martie 1703).
Brâncoveanu trimitea cunoscuþilor fructe exotice (principelui Mihai I Apafi
al Transilvaniei : „Puþinele fructe pe cari le-am trimis Mãriei Tale, sã mã
ierte Mãria Ta, cã le-a primit cu plãcere, cãci au fost prea puþine… cãci ºi
nouã ne-au adus puþine” – scrisoare datatã Bucureºti, 10 mai 1689 ; lui
Gavril Golovkin, cancelar al Rusiei [dar ºi pentru þarul Petru I]  : „Deoarece
auzim cã în aceste þãri este nevoie [ceea ce se întâmplã rar] de niscaiva
poame, lãmâi ºi alte confeturi, iar nouã ni s-a întâmplat sã ni se aducã din
Grecia lãmâi ºi de la Þarigrad altceva, cu îndrãznealã ºi bunã cuviinþã trimit
acest puþin lucru, adicã 5 coºniþe de lãmâi, fiecare având câte 400, ºi 10
vãsuleþe cu confeturi, din care Înãlþimii Voastre trei ºi o coºniþã, iar celelalte
pentru folosinþa Þarului, ºi sã dea Dumnezeu sã vã facã plãcere” – misivã
cifrat㠖 din care am mai citat într-un rând – trimisã din Târgoviºte la
5 februarie 1707). Lui Hrisanth Nottaras, care (aflãm tot dintr-o epistolã a
lui Brâncoveanu) avea vedenii, vodã îi trimitea în dar de Anul Nou o carte de
prorociri ; patriarhul de Ierusalim se dãdea în vânt dupã astfel de prognos-
ticuri (ºi Stolnicul îi procura calendare cu prevestiri) ; Brâncoveanu le privea,
însã, cu un ochi critic : „[...] n-am lipsit nici noi [...] sã aducem Fericirii Tale
ca dar aceastã cãrticicã, spre semn de închinare a noastrã fiascã, plinã de
evlavie, cãtre tine, al cãrei nume este «Grãdina bine înfloritã a minciunilor».
Se cuprind în ea felurite ºi de toatã speþa flori ale minciunilor, ºi nu se
potrivesc proorociile unuia cu ale altuia ; cãci unul prezice unele ca bune, ºi
altul cele din potrivã, ºi nu ºtim ale cui preziceri sunt mai mincinoase”
(scrisoare în greceºte, trimisã din Bucureºti la 22 decembrie 1712). Grijuliu –
am vãzut – cu proprietãþile din Braºov (sunt expediate în acest sens mai
multe scrisori), Brâncoveanu nu-ºi uita nici averea imobilã de peste mãri.
Îi confirmã, prin urmare, lui Ioannes Kariophilês, mare logofãt al Patriarhiei
Ecumenice, cã i-a cerut unui anume ªtefan, fiu al lui Radu Leon, sã se mute
din casa stanbuliotã a lui Brâncoveanu (fostã a lui ªerban Cantacuzino,
rãscumpãratã cu multã cheltuialã), ajunsã într-un grad nepermis de degra-
dare : „[...] iar cât despre faptul cã am zis sã se mute din casa noastrã,
aceasta este într-adevãrat ºi chiar i-am scris-o ºi lui, sã se facã întocmai aºa,
deoarece toþi cei ce vin dintr-acolo, cu toþii ne încredinþeazã de stricãciunea
casei…” (scrisoarea poartã data de 29 martie 1692 ºi a fost scrisã în greceºte).

Cu o privire criticã (mã feresc sã zic „mefienþã”) cerceta Brâncoveanu ºi

calendarele pe care i le traducea ºi le prelucra Giovanni Candido Romano.
Editând, în 1942, Foletul novel63, Emil Vîrtosu a examinat adnotãrile fãcute
de voievod – semn cã acela urmãrea prognosticele – ºi a constatat cã aceste
corijãri – lipsite de echivoc ºi ferite de orice team㠖 se referã mai ales la
datele calendaristice (cu adãugiri specifice unei Turcocraþii mai puþin cunoscutã
Apusului). Astfel, pentru anul 1693, textul preciza : „La 24 [Mai], luna noao”,
iar nota lui Brâncoveanu preciza „Va fi Bariamul” [Bairamul] ; la fel, în anul
 ÎN UMBRA TRONULUI 293

1694, în text : „Luna noaã în 14 Maiu” ; adãugirea : „† Au fost Bocheramul”

[Bairamul]”64 ºi la întâmplãrile meteorologice ori astronomice (pentru anul
1701, în text : „Vreamea aºa e de stricatã, cãt nu se poate spune !” ; cititorul
voievodal constat㠖 cum am mai vãzut – : „Au minþit !” ; la fel ceva mai
încolo : „Vreamea urmeazã tot aºa” ; Brâncoveanu : „Iar au minþit, cã vreamea
este bun㔠; sau – în text : „Luna nou㔠; adnotare : „ªi într-aceasta minte de
faþã ! Cã luna noao au fost la Septemvrie 21 dni”  ; ori – în text  : „Vreame
bunã, darã cu vânt” ; însemnare în chipul celor pe care le fãcea, pe compuneri
asemãnãtoare, ºi þarul Petru I : „Minte, cã nu este vreame bunã”65).
Foletul novel – manuscris pe care – socotea Emil Vîrtosu – Brâncoveanu
îl purta cu sine (sau îl avea, oricum, la îndemânã) i-a servit voievodului ºi
pentru a-ºi face niºte note zilnice cu conþinut variat. Editorul acestor note –
un manuscris care a stat multã vreme în rafturile bibliotecii de la Mãnãstirea
Hurezi –, Emil Vîrtosu66, era de pãrere cã Brâncoveanu ºi-a însemnat,
sincopat, „întâmplãri” petrecute între anii 1693 ºi 1707, pentru a pune la
„îndemâna cronicarului oficial datele ºi faptele personale ale domnului,
necesare pentru scrierea cronicei”67. ªi cred cã avea dreptate, pentru cã
existã multe informaþii ce par a fi trecut din Însemnãri… în cronica lui Radu
Greceanu (vezi, de pildã, „plimbarea” fãcutã pe la mãnãstirile din Oltenia, la
„leat 7202”, ºi încheiatã la viile de la Piteºti, † Septemvrie 4 dni, Luni, am
purces de la Brâncoveani. † Septemvrie 6 dni, Miercuri, am sosit la Mãnãstire
la Hurezi, unde ºi mãnãstirea am tãrnosit, la Septemvrie 8 dni, Vineri, în zio
Naºterii Maicãi Preacistii. † Septemvrie 9 dni, Sâmbãtã, am mersu la Bistriþã.
† Septemvrie 10 dni, Duminecã, am marsu la Mãnãstirea de Un Lemnu.
† Septemvrie 13 dni, Miercuri, am sosit la Piteºti”68), fiindcã suntem în drept
sã credem cã inscriptorul grijuliu nu era prezent chiar de fiecare datã în
suita voievodului. Acelaºi Emil Vîrtosu considera cã aceste rânduri, în care
Brâncoveanu îºi nota peregrinãrile, „intrãrile”, „ieºirile” – în formulãri cel
mai adesea aride, repetabile în stereotipia lor, monotone, cu exprimãri al
cãror fragmentarism reþinea doar esenþa (o „esenþ㔠ce umplea întreaga
unitate de timp alocatã, de obicei o zi, identificatã uneori ºi cu ajutorul
„timpului liturgic”) ºi transforma preocupãrile într-un ºir de „mobile” ale
unui traseu foarte schematic (renunþ la notarea crucii, invocaþie simbolicã
plinã de rosturi, de la începutul fiecãrei unitãþi de informaþie : „Iuni 9 dni,
Duminecã, am purces de la Cerneþ, înnapoi. Iuni 12 dni, Miercuri, am ajunsu
la Tismana. Iuni 19 dni, Miercuri, am sosit la Mãnãstire la Sveti Costandin,
la Hurezi. Iuni 25 dni, Marþi, am trimis pe Ghinea cãlãraº, ºi altul, de la
Hurezi, cu veastea hoþilor. [Iuli 22 dni, au venit, la Târgoviºte.] Iuni 27 dni,
Joi, am trimis pe Frãþilã cãlãraº ºi pe Vartolomei, la Þarigrad, de la Hurezi.
[Avgust 4 dni, Joi, au venit, la Tãrgoviºte.] Iuli 1 dni, am purces de la
Mãnãstirea Hurezii, de am venit la Mãnãstirea de Un Lemnu, Luni…” etc.69),
constituiau niºte „însemnãri de tainã”. ªi judeca astfel cercetãtorul citat
pornind de la criptogramele existente în text (nu mai puþin de ºase secvenþe
criptografiate conþin informaþii tainice70) – dovadã cã voievodul se pricepea,
la fel ca secretarii lui cu „cifrul”71, s㠄înceþoºeze” o comunicare scris㠖 ºi de
la exploziile de satisfacþie cu care autorul acestui „jurnal” consemneazã
sancþionarea, uneori capitalã (pedeapsã divinã, evident meritatã), a câte
294 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

unui adversar aparþinând nesuferitei puteri suzerane. În 1691 : „Aprilie 2

dni, au mazilit pe Câzlar Aga, care era pricina mazilirii lui Mustafa Paºa
Veziriul. Judecata curãnd l-au ajunsu !” ; „Aprilie 28 dni, tot la Brâncoveani
fiind, ne-au venit veaste de la Odrii, cu Stoian vãtaf de cãlãraºi, cã au mazilit
pe Ali Paºa Veziriul, cu toatã lacomã ºi spurcatã Poartã a lui, ºi au pus veziri
pe Mehemet Paºa, care au fost caimacam-paºa. Iar pe Ali Paºa, mai pe urmã
l-au sugrumat ca pe un câine !” ; „Iuli 22 dni, au venit veaste cã pe Muftiul,
cu coconii dumisale cei spurcaþi, l-au fãcut Înpãrãþia surguni”72.
Lângã aceste „explozii” (pe care Brâncoveanu la încredinþa „jurnalului”,
partener al unui dialog al discreþiei, convins cã nu vor cãdea sub priviri
strãine) trebuie aºezate ºi alte „strãfulgerãri” care deschid ferestre (profitabile
pentru cercetãtorul mentalitãþilor) cãtre un suflet obligat mereu spre disimu-
lare. Aºa ar fi consemnarea unor victorii ale creºtinilor în combatere cu
inamicul etern („Septemvrie 25 dni, leat 7203, fiind la Brâncoveani, ne-au
venit veaste cã au luat Creºtinii, Sacãzul” [veneþienii cuceriserã insula Chios
de la turci] ; „Octomvrie 3 dni, Miercuri, ne-au venit veaste cã au bãtut
Leaºii pe ªahpaz Gherei Sultan, care ducea zaherea la Cameniþã, luând
ºi zaherea toatã, Leaºii72), victorii nu întotdeauna decisive ºi definitive
(„Fevruarie 25 dni [în acelaºi an], au venit veaste cã au luat Turcii, Sacãzul,
înnapoi de la Veneþiiani”73). ªirul de daruri, bacºiºuri, „pocloane”, blãnuri
trimise la Poartã ºi notate (Brâncoveanu era un „distribuitor” ordonat) sau
„plimbãrile” aducãtoare de oarecare liniºte sunt când ºi când întrerupte de
câte un eveniment dureros („Fevruarie 10 dni, Vineri spre Sãmbãtã, la
4 ceasuri de noapte, au rãposat maica, multã jale ºi mãhnire lãsãndu-ne” 74,
însemna voievodul în anul 1699 întâmplarea producãtoare de „amarã întris-
tãciune” ºi „mâhnire”, cãreia îi rezervase locul cuvenit în cronicã ºi Radu
Greceanu : „Tot într-acestu an, la fevruarie 10 dni, s-au pristãvit ºi muma
mãrii-sale lui Costandin-voievod, jupâneasa Stanca Cantacuzino, de vârstã
de 62 de ani, pre care ºi bãtrânéþile ajungându-o, iar mai mult gréle boale,
cum zic, s-au pristãvit…” ; Doamna Stanca bolea de multã vreme ; în anul 1689,
Brâncoveanu îl cerea de la cancelarul Teleki pe medicul András Pécsi, cãci
„Domnia Sa Mama noastrã este într-o stare rea…”75) sau fericit (Doamna
Maria, fiica mãritatã cu voievodul Constantin Duca naºte o fetiþã : „Într-aceastaº
zi [era marþi, 9 iulie 7203 ºi Vodã ajunsese „la Piteºti, la vii”] au venit veaste,
cu cupariul lui Costandin-Vodã, cã au fãcut Maria o copilaºe” 76).
Sunt în aceste Însemnãri..., în care naraþiunea nu-ºi poate afla locul,
întrucât rostul lor este doar acela de a nota acte ºi gesturi, câteva secvenþe
de „literaturã subiectiv㔠– izvorâte, prin urmare, dintr-o existenþã privatã
ºi din trãiri particulare, demne de luat în seamã. Aflãm, de pildã, cã un
ginere al lui Brâncoveanu – Scarlat Mavrocordat, zis ºi Celebiul, soþul Ilincãi,
s-a prãpãdit („Iuli 28 dni, Vineri, dupã ce a rãsãrit soarele [în 1699 se
întâmpla acest lucru – nota mea, D.H.M.], au rãposat Scarlat paharnic.
ªi Sâmbãtã, l-am îngropat la Mitropolie în tinda cea nouã”). Tatãl mortului,
faimosul Exaporit, Alexandru Mavrocordat, trebuia înºtiinþat (va face acest
oficiu o persoanã care mergea la Adrianopol cu altã treabã : „Iuli 30 dni,
Duminecã, am trimis pe Manolache cãminar [Lambrino, ºi el un viitor ginere
brâncovenesc – nota mea, D.H.M.] la Odrii, cu 10 pungi Veziriului, iproci, ºi
 ÎN UMBRA TRONULUI 295

ca sã ducã veaste tãtâni-sãu, Exaporitul…”) ºi repus în posesia lucrurilor

fiului defunct („Noemvrie 14 dni, Marþi, au purces Mihai Grãmãticul, cu
borfele lu Scarlat, la tatã-sãu”77). Întâmplãrile domestice („Octomvrie 2 dni,
Duminecã, am fost la Goleºti, de prânzu – înseamnã Vodã în anul 1700 – ºi
de sarã am mersu la vii. Octomvrie 3 dni, Luni, am început a culege la vii, la
Piteºti…”), nedespãrþite de cele politice („[...] ªi într-aceastã zi am trimis pe
Vartolomei cãlãraº la Ordie, cu bani de cheltuialã capichihaialelor”78), chiar
dacã Domnul se afla la „trezvie” ori la Obileºti ori la heleºteul de la Fântâna
Þiganului, se împletesc cu mici aventuri personale ori – mai rar – cu accidente
(„primejdii”) petrecute celor din preajma sa („Panait clucer Cioranul : cãzând
de pe cal, au murit pe loc”). Pe alocuri Însemnãrile... devin un fel de „carte de
sãnãtate”. Într-un rând, în 1699, a trebuit potolitã tensiunea arterialã sau
domolitã o altã maladie care „îngroºa” sângele – „Mai 4 dni, Joi, am lãsat
sânge” –, altãdatã a fost nevoie de o intervenþie stomatologicã : „Mai, 13 dni,
Sãmbãtã, am luat la Obileºti seama oilor. ªi am scos ºi o mãsea despre stânga”79.
Din capitalele sultanilor (Þarigrad ºi Odrii) veneau câteodatã ºi veºti bune :
caftan de domnie reînnoitã („Fevruarie 2 dni, leat 7202”) sau chiar ºtirea,
producãtoare de satisfacþie, cã i s-a atribuit domnia pe viaþã : „Fevruarie 8 dni,
Miercuri, au venit Dumitraºco Racoviþã ºi cu Barbul Cornea, de la Odrii, cu
veaste ni s-au dat domnia cu hatiºerif în toatã viaþa noastrã. [...] Fevruarie
17 dni, Vineri, au venit Frãþilã iuzbaºa de la Odrii, cu veaste cã au tras
înpãratul hatul la baratul care ne-au fãcut ca sã ne fie domnia în toatã viaþa
noastrã”. Procesul acestei „eternizãri” era lung, dar, o datã încheiat, urmãrile
lui erau cinstite cum se cuvine la Bucureºti (ºi în Însemnãri..., aº zice, unde
Vodã dateazã solemn, adresându-se timpului liturgic, pãrãseºte – adic㠖
obiºnuita parcimonie, nareazã, descrie) : „Aprilie 13 dni, Joi, în Sãrbãtori, au
venit Agã de la Împãrãþie, cu hatiºerif i caftan de domnie, cum cã ni s-au dat
în toatã viaþa noastrã. ªi dupe ce s-au fãcut osfeºtania cu sobor, dupe obiceai,
ºi dupã ce am ascultat ºi sfânta liturghie, împreunã cu toatã boierimea, i
neguþãtori, i slujitori, am eºit înnaintea Agãi, cu mare alai, de l-am adus
pãnã în divan. Unde, dupe cititul hatiºerifului, ºi dupe ce noi am înbrãcat
caftanul înpãrãtescu, s-au înbrãcat ºi toþ boiarii cu 27 de caftane”80.
Încãrcatã de tensiune (încãrcãtura ascunsã în consemnãrile banale) este
ºi relatarea – în etape ºi evenimente – a faimoasei cãlãtorii din 1703 la
Adrianopol. ªtafete circulând între convoiul care se miºca încet ºi capitala
Valahiei ori capitala de varã a Imperiului, contacte, pungi cu bani ajungând
pe cãi secrete la personaje în stare sã netezeascã asperitãþile, grupuri de
sprijin ce se adãugau cortegiului, semnele bune înregistrate („Iuni 9 dni,
Miercuri, am mersu la Veziriul, de am îmbrãcat caftan, împreunã cu 20 de
boiari”) pe parcurs, încordarea, consacrarea reuºitei unei întreprinderi în
timpul cãreia domnia ºi viaþa lui Brâncoveanu au atârnat de un fir de pãr
(„Iuni 15 dni, Marþi, am mersu la Poarta Înpãratului, de ne-am înbrãcat
caftan iproci”), ºtirile trimise în þarã, întâmpinarea la hotar, oficialã („ªi au
venit Costandin, fiiu-mieu, ºi cu alþii, de la Bucureºti, ºi Pãrintele Vlãdica”),
repausul la Obileºti, probabil atât de dorit („Iuni 7 dni, am venit la Obileºti”),
în fine, întâlnirea cu cel care veghease cu grijã, de la Bucureºti, toate miºcãrile
nepotului sãu : „Au venit ºi stolnic Cantacuzino”81.
 PUTEREA PERSONALà –
NU DOAR O APARENÞÃ

Starea pre-voievodalã
Dificilã trebuie sã fi fost aºteptarea hãrãzitã succesorilor la tron (cu un
statut oscilând între un „privat” purtând destule semne ale oficializãrii – ºi
pe care ar fi fost dispuºi sã-l pãrãseascã oricând – ºi un „public” declarat ºi
recunoscut mãcar prin ascendenþa pe linie paternã) sub apãsarea autoritãþii
ºi, câteodatã, a faimei (dacã ne gândim, de pildã, la urmaºii lui ªtefan cel
Mare, cãrora opinia publicã le aducea mereu aminte cã sunt os din osul celui
cãruia oamenii „îi zicu sveti ªtefan vodã, nu pentru sufletu [...] cã el încã au
fostu om cu pãcate, ci pentru lucrurile lui céle vitejeºti…” ; despre Bogdan
al III-lea cel Orb letopiseþul spune cã era „puþin despãrþitu de firea tãtâne-sãu”,
iar în cazul lui Petru Rareº – crede Ureche – ereditatea ilustrã era ºi mai
evident㠖 „aflându-l ºi adeverindu-l cã ieste din osul lui ªtefan vodã [...]
Carile apucându-sã de domnie, niminea de nãdéjde nu s-au scãpatu, cã pace
ºi odihnã era tuturora ºi ca un pãstoriu bun ºi strãjuieºte turma sa, aºa la
toate pãrþile strãjuia ºi priveghiia ºi nevoia ca sã laþascã ce au apucat”)
inamovibile a pãrintelui lor, voievodul în funcþie. Cu numele lor, (unele) de
nobilã tradiþie dinasticã, marcând simbolic o continuitate de necontrazis,
siguri de drepturile lor (chiar în condiþiile alterãrii albãstrimii sângelui
strãmoºesc : „cã pre obicéiul þãrii nu sã cãdiia altuia domniia, fãrã carile nu
vrea fi sãmânþã de domnu” – enunþã Ureche un criteriu fundamental ºi în
condiþiile succesiunii elective la tron, când boierii îl alegeau pe domn, cu
prilejul întronãrii lui Petru Rareº), aceºti succesori se complãceau într-o
aºteptare întreruptã uneori de asocieri la domnie ori chiar de înscãunãri
(formale, cum a fost urcarea pe tron a fiului lui Petru ªchiopul, stratagemã
acceptatã, veritabile, cum s-a întâmplat cu ªtefan cel Tânãr, fiul lui Bogdan
al III-lea cel Orb ºi nepotul lui ªtefan cel Mare, dacã zicerea lui Axinte
Uricariul despre acest voievod nevârstnic este cumva întemeiatã  : „Cum scrie
la un létopiseþu sârbescu c-au fost de 9 ani când s-au aºezat la domnie”, sau
supravegheate ºi tutelate de mame autoritare sau iar adevãrate, ca în cazul
lui Grigorie Calimachi, aºezat pe tron – gest dinastic : „tatãl îºi încoroneazã
fiul” – de tatãl sãu, Ioan Theodor Calimachi, acel domn care „era un om prea
fricos la frig, cã ºi vara umbla cu doaî blãni ºi aprindè ºi mangal în odãi…”),
prelungitã chinuitor alteori de stagii de „garant” petrecute la Istanbul.
Soarta le zâmbea câteodatã chiar bastarzilor (solicitând din partea scriitorilor
de istorie ºi diferenþieri terminologice : „Domnind Alexandru vodã þara,
venit-au cu oastea fiiu-sãu, Bogdan vodã. Însã aºa zic cã n-au fost Bogdan
 ÎN UMBRA TRONULUI 297

vodã ficior cu cununie, ci copil lui Alexandru vod㔠; precizarea îi aparþine lui
Grigore Ureche ºi ea utilizeazã cuvântul pe care Pravilele – cea a ritorului
Lucaci ori aceea a lui Eustratie logofãtul – îl recomandau pentru denumirea
„fiilor nelegitimi”82) ce pãreau ocoliþi de ºansã (cum s-a întâmplat cu acel
Constantin, pe care Radu vodã ªerban l-a fãcut cu fiica unui popã din
Bucureºti, cãsãtoritã cu logofãtul Neagoe din Târgoviºte : „Iarã dupã pristãvirea
rãposatului Matei-vod㠖 scrie Letopiseþul Cantacuzinesc –, boiarii þãrii
împreunã cu pãrintele Ignatie mitropolitul, aciiºi trimiserã de sã strânse
toatã curtea ºi toþi slujitorii. ªi fãcurã cu toþii dimpreunã mare sfat. ªi cu
voia tuturor aléserã din mijlocul lor ca sã le fie domn Costandin-voievod, sin
ªãrban Basarab-voievod, cã-l ºtiia cã iaste de neam mare, domnesc ºi iaste
om bun, ºi înþelept ºi blând…”), refuzând altora chiar exploatarea unor
prilejuri favorabile. Învins într-unul din rãzboaiele sale cu Matei Basarab,
Vasile Lupu pãrea a fi deschis chestiunea succesiunii la tronul Moldovei,
cãci, înainte de plecarea în campanie ºi sigur de succes, îl instalase în jilþul
domnesc pe fecioru-sãu, Ion, „cu boieri, cu ispravnici, cu domnie deplinã”
(„þiindu [Vasile Lupu] ca-n palmã domniia Þãrâi Munteneºti” – nu-ºi poate
reþine o ironie cronicarul). Moºtenitorul (fiul) „titularizat” n-a putut ajunge
la statura pãrintelui (Sanda Ion, studentã la Facultatea de Litere, într-o
lucrare de seminar – „Domnitorul ca alter” –, vorbea despre incompatibilitatea
dintre succesor [care va ºi muri la Stanbul nu peste multã vreme] ºi prede-
cesorul strivitor prin superioritate, fiul declarându-se învins în faþa alterului
copleºitor al tatãlui) : „Înþelegându Ion-vodã, feciorul lui Vasilie-vod㠖 noteazã
Miron Costin –, poticala tãtâne-sãu în Þara Munteneascã, au strânsu boerii
ce era puºi la boierii pe lângã sine ºi le-au dzis, cum el, nefiind de domnie,
pentru slabã sãnãtate ce avea (cã era Ion-vodã om slabu ºi deznodatu ºi de
mâni ºi de picioare, cum n-ar fi fostu feciorul lui Vasilie-vodã, care era ca un
leu ºi la hire ºi la trup), iarã tãtâne-sãu lasã scaunul domniei. ªi au venit
Vasilie-vodã iarã în scaun”.
Dacã lãsãm la o parte puzderia de pretendenþi – „domniºorii” (cronicarii
utilizeazã uneori acest diminutiv al peiorativului) –, bastarzi sau simpli
veleitari, urcaþi pe creasta valului de cãtre o facþiune de boieri nemulþumiþi,
de vreun grup profesional rebel (ca acel „Hrizea sin Dumitraºco ot Bogdãnei,
ot sud Ialomiþa, nebun ticãlosul ºi fãr’ de minte” – „Hrizicã-vodã”, acelaºi
diminutiv al deriziunii –, ridicat drept candidat la tron de seimenii rãsculaþi
în timpul lui Constantin ªerban) ori de niºte intervenienþi, atraºi de aven-
turã ºi de pradã (precum ºirul de „domniºori” aduºi de cazaci în timpul lui
Petru ªchiopul”83), rãmân amatorii serioºi, care conferã gravitatea necesarã
dorinþei lor de a schimba „starea privat㔠cu un statut voievodal. Adicã
boierii puternici (nu totdeauna în stare sã declare vreo legãturã cu vechile
dinastii), sprijiniþi din exterior ori de vreo partidã boiereascã, alogenii ambi-
þioºi, împãmânteniþi (ca albanezul Lupu Coci devenit Vasile Lupu) ori aduºi
pe tron de arme strãine, figuri ºterse dar împinse cãtre vârful piramidei de
interesele câte unei grupãri de aristocraþi (precum acel „boier bãtrân, anume
Antonie dvornecul den sat den Popeºti, ot sud Prahova”, impus de Cantacuzini,
despre care Stoica Ludescu nu ºtie sã ne spunã decât c㠄iaste om bun, ºi
blând”84, iar cronicarul Bãlenilor îl socoteºte „ticãit”).
 Mutilarea sau drumul interzis cãtre tron

Sâcâitorii capturaþi, dacã nu ajungeau pe seama cãlãului, se vedeau

destinaþi unei sancþiuni de veche tradiþie prin partea locului. Erau mutilaþi.
„Este obiceiul în aceastã þar㠖 constata diaconul Paul de Alep despre Þara
Româneascã, dar ºi în Moldova lucrurile stãteau la fel – ca cel care este
însemnat la nas sã fie dispreþuit ºi sã nu mai poatã domni.”85
Mutilarea era o practicã anticã în partea bizantinã a Europei (bizantinii
îi desfigurau ºi pe învinºii luaþi prizonieri ºi românii i-au urmat ; un preten-
dent, ªtefan, vine din Ardeal împotriva lui Lãpuºneanu  : „Acolo întâm-
pinându-i oastea lui Alexandru-vodã, i-au bãtut, ºi pe câþi au prinsu le-au
tãiat nasurile ºi urechile…” ; susþinãtorii seimeni ai lui Hrizea din Bogdãnei
sunt înfrânþi : „ªi au spânzurat pe Hrizea dã o roatã, cu alþi 12 cãpetenii ; iar
celorlalþi le-au tãiat nasurile ºi urechile, ºi i-au slobozit”  ; sã observãm cã în
ambele cazuri oºtile pedepsite sprijineau „domniºori”), ºi în zona care a
moºtenit Bizanþul. Se considera cã operaþia era definitiv dezonorantã (rãzbu-
nãtor, Mihnea cel Rãu „le-au tãiat nasurile” tuturor preoþilor Craioveºtilor ;
Vasile Lupu îi pedepsea prin mutilare pe tâlhari ºi pe femeile de moravuri
uºoare) ºi concura, între modalitãþile folosite pentru anihilarea adversarilor
primejdioºi, trimiterea forþatã la mãnãstire. Cei mutilaþi (pedepsiþi, cãci ei
unelteau de regulã, doreau sã uzurpe) erau sortiþi unei „stãri private” perpetue.
Împãraþii bizantini le scoteau ochii adversarilor ºi, din Bizanþ, orbirea a
trecut în Serbia, în Bosnia (unde a fost semnalatã în câteva rânduri) ºi la
noi. Prin orbirea fratelui sãu Iliaº, ªtefan, fiul lui Alexandru cel Bun, a pus
capãt, în 1444, câtorva ani buni de domnie comunã (ce succeda mai multor
rãzboaie între cei doi) : „Domnindu þara Iliiaºu vodã împreunã cu frati-sãu,
ªtefan vodã, apoi cându au fostu în anii 6952 [1444], mai, înaintea Rusaliilor,
aflã vréme ªtefan vodã ca sã sã curãþeascã de frati-sãu Iliaºu ºi sã þie toatã
þara însuºi ; l-au prinsu ºi i-au scos ochii, dupã ce au domnitu þara amândoi
ºapte ani. ªi decii au domnitu singur ªtefan vodã nu multã vréme, numai 5
ani”86. ªi Iancu de Hunedoara l-a orbit, se pare, pe un Dan (Danciu), fiu al lui
Dan al II-lea, dupã ce întâi îl pusese domn al Þãrii Româneºti, prin 1447, pe
tronul rãmas vacant în urma uciderii – de cãtre acelaºi Ioan Corvin – a lui
Vlad Dracul.
Tot din Bizanþ a fost, cu siguranþã, moºtenitã ºi desfigurarea prin „însem-
narea la nas”, adicã prin tãierea cartilagiului nasului. Pe Iustinian al II-lea
(care domnea din anul 685) l-a însemnat la nas Leontios, viitor împãrat
aºezat în fruntea unei rãscoale populare izbucnite în anul 695 (fiindcã împãratul,
vrând sã construiascã un havuz ºi o fântânã, a poruncit sã fie demolatã o
bisericã87) adicã un uzurpator (abil manipulator, altfel, al unei mulþimi
 ÎN UMBRA TRONULUI 299

înfuriate). Desfigurarea nu l-a împiedicat pe bazileu – care ºi-a câºtigat din

aceastã pricinã supranumele de „Rhinotmetos” – „Cel cu nasul tãiat” – sã
revinã pe tron în anul 705 ºi sã-l ocupe pânã în 711. De regulã, însã, cei a cãror
integralitate corporalã era afectatã nu puteau accede la putere. De aceea, ne
va spune un text favorabil lui Neagoe Basarab, boierul Bogdan, uneltitorul
neobosit, „fãrãdelegiuitoriul” cel „afurisit” de patriarhul Nifon ºi „lepãdat de
sfânta biséricã pentru preacurviia lui”, îl sfãtuia pe Vlad cel Tânãr sã curme
astfel posibila ascensiune a lui Neagoe Basarab : „Doamne, eu am înþeles cu
adevãrat cã Neagoe va sã te scoatã den scaun. Iar tu nevoiaºte sã-i sfãrâmi
capul, sau sã-i tai nasul, sau sã-i scoþi un ochiu”. Ca în Bizanþ…
„Cârnul” li s-a zis ºi „însemnaþilor” noºtri. Lui Nicolae Milescu, de pildã,
uneltitorul, a cãrui imaginaþie a hrãnit, pesemne, la un moment dat visuri
de domnie. Nu ºtim cine l-a mutilat : ªtefãniþã Lupu, fostul lui coleg de
la Înalta ªcoalã a Patriarhiei constantinopolitane, cum ne spune Neculce
(în anecdota XLI : „Deci ªtefãniþã-vodã, cum au vãzut bãþul cu cãrþile, s-au
prea mâniat ºi l-au dus pre acel Nicolae Milescul înaintea lui, în casa cea
micã, ºi au pus pe cãlãu de i-au tãiat nasul…” ; în istorisirea lui Neculce
înºirarea evenimentelor are o „logic㔠a cronologiei, pentru cã, dupã incident,
Nicolae – pânã atunci „Milescul”, în continuare doar „Cârnul” – a fugit în
Þara Nemþeascã ºi a gãsit acolo un „doftor de-i tot slobodzea sângele din
obraz ºi-l boþea la nas, ºi aºa, din dzi în dzi, sângele se tot închega de i-a
crescut nasul la loc, de s-a tãmãduit”), ori Alexandru Iliaº, dupã cum cred
unii cercetãtori. „Cârnul” i-au zis contemporanii ºi lui Constantin ªerban, pe
care îl însemnase la nas Matei Basarab „când acesta era tânãr, fiindc㠖
aflase Paul de Alep – era fiu de domn”88. ªi Constantin ªerban, ajuns domn,
îl va cresta la nas pe Diicu Buicescu, fostul sãu rival ºi nepot al lui Matei
Basarab, obligându-l sã se refugieze în Transilvania dar nereuºind sã-i scoatã
din cap fumurile de domnie (din care pricinã era cât pe-aci sã-ºi piardã capul
sub Mihnea al III-lea Radu). Tot „Cârnul” a fost supranumit ºi ªerban
Cantacuzino, mutilat de Grigore I Ghica, „însemnat la nas de o parte – ne
comunicã Pseudo-Amiras, pentru cã sã numiia sã fie domn”. În Istoriile
domnilor Þãrâi Rumâneºti, relatarea are acelaºi conþinut : „Cu de acestea
viind Grigorie-vodã la scaun, pe ceilalþi boieri i-au slobozit, iar pe ªãrban
logofãtul l-au tãiat la nas dã o parte, pentru cãci sã numise sã fie domnu…”
(ºtire reþinutã ºi de cronicarul sas Georg Kraus). El putea oricând (cum s-a
ºi întâmplat), ca nepot al lui Radu ªerban, sã nutreascã gânduri de domnie.
Dar, cum se ºtie, nici pe Constantin ªerban (cãruia – aflase Paul de Alep –
nasul i „s-a vindecat dupã o bucatã de vreme”), nici pe ªerban Cantacuzino,
desfigurarea aceasta discreditatoare nu i-a împiedicat sã ajungã domni.
Erau „însemnaþi la nas”, prin urmare ºi adversarii virtuali (candidaþi
potenþiali) – Constantin ªerban, ajuns voievod, a poruncit sã i se taie vârful
nasului lui Diicu Buicescu, un ins extrem de arogant ºi cu visuri de mãrire
(„prin aceastã însemnare i-a înfrânt îngâmfarea” – considerã diaconul sirian
citat ºi pânã acum, neuitând sã adauge „Cu ce mãsurã vei mãsura, cu acea þi se
va mãsura, ºi încã mai mult”, cãci, îi aduce el aminte cititorului, ºi unchiul sãu
[al lui Diicu Buicescu – nota mea, D.H.M.], Matei voievod, „însemnase la nas
300 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pe Constantin voievod, când acesta era tânãr, pentru cã era fiu de domn”) –,
dar ºi inamicii sâcâitori („Deci, dentru boiarii cei obidiþi, Neagoe Sãcuianul
cu nasul tãiat, ºi alþii au fugit de aicea den þarㅔ ori adversarii combatanþi
ºi lipsiþi de ºansã. Cum a fost Alexandru Joldea, care s-a întâlnit cu oastea
(leºeascã a) lui Lãpuºneanu, comandatã de vornicul Moþoc : „ªi prinzându-i
calea la ªipote, neavându el nici o ºtire de nicãirea, l-au împresurat oastea
cea leºascã ºi l-au prins viu. Pre carele mai apoi, dacã au sosit Alexandru vodã,
l-au însemnat la nas ºi l-au dat la cãlugãrie”89. În Moldova, mutilarea era
asociatã, se pare, cu îmbrãcarea forþatã a rasei monahale (desfigurare ºi izolare).
Gest de pedepsire, uneori, ºi Neagoe Basarab – cel care, dacã îl credem pe
Gavriil Protul, fusese ameninþat de o desfigurare bizantinã, cãci – am vãzut –
aºa îl sfãtuia un duºman al sãu pe Vlad cel Tânãr – l-a însemnat la nas pe un
pretendent ; la fel a procedat Aron vodã Tiranul cu Ionaºco, cel „rãdicat” de
mereu nemulþumiþii orheieni ºi soroceni („vicleni” ca ºi în alte rânduri), ºi
care îºi luase un nume voievodal – Bogdan vodã : „ªi dându rãzboiu vitejaºte
despre amândoao pãrþile [participa la luptã ºi Nistor Ureche, proaspãt fãcut
logofãt mare – nota mea, D.H.M.], izbândi Aron vodã ºi bãtu pre toþi ºi pre
domniºoru, încã l-au prinsu, ci i-au tãiat nasul ºi l-au cãlugãrit”90), de (auto)pro-
tecþie în alte rânduri (Radu ªerban l-a însemnat la nas pe Nicolae Pãtraºcu,
fiul lui Mihai Viteazul ; peste ani ºi-l va face ginere), mutilarea era o moda-
litate (nu totdeauna eficace) de a condamna pe cineva la starea privatã.
„Însemnarea la nas” era practicatã ºi recomandatã. În legenda XXXII,
Ion Neculce ne spune c㠄Gheorghe ªtefan [...] pe ªtefãniþã vodã, pe fiul sãu
[al lui Vasile Lupu – nota mea, D.H.M.] l-au însemnat la nas puþintel”. Paul
de Alep (deºi nu este foarte sigur) transcrie o ºtire asemãnãtoare : „ªtefan,
noul domn al Moldovei, a fãcut la fel când a luat în prinsoare pe fiul lui
Vasile voievod, ºi pe mama lui ; îndatã i-a tãiat nasul ca sã nu mai poatã
ajunge domn. Dar cine poate ºti [ce va mai fi] ?” Miron Costin, alt contem-
poran cu întâmplãrile descrise, este de pãrere cã voievodul ridicat dintre
Ceaureºti n-ar fi ascultat sfatul boierilor, care îl îndemnau „sã-l semnédze la nas”
pe odrasla Lupului, ºi n-a fãcut acest lucru, fiindcã ªtefãniþ㠄era copil mic”.
 Adversarul puternic.
Gheorghe ªtefan împotriva lui Vasile Lupu

În paragrafele 40-56 ale „capului” al ºaptesprezecelea al Letopiseþului

sãu, Miron Costin reface, cu detalii ce ni-l aratã trãitor prin preajmã ºi cu o
„bucurie” a narãrii produsã de jocul complicat pe care îl relateazã, demontând
o „uneltire” ºi cercetând faþa ascunsã ºi dramaticã a existenþelor omeneºti,
un drum cãtre tron, cãtre putere, povestea unui complot devenit faimos
(Neculce îl gãseºte în memoria „oamenilor vechi ºi bãtrâni” sau poate în
Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti, unde un capitol se cheamã Gheorghe
logofãtul moldoveanul ficleneºte pã domnu sãu), prin aranjament, recuzitã,
implicaþii (chiar „internaþionale”) ºi consecinþe.
„Scena” este cea cunoscutã : acel theatron politikon al Moldovei unde se
miºcã, „trãiesc” – în cazul de faþ㠖 un voievod plin de ambiþii, boieri loiali
ºi conspiratori, agenþi ce strãbat drumuri secrete, oºtiri gata de nãvalã  ;
în acest „teatru” monteazã Miron Costin drama uneltirii, în fapt începutul
unei tragedii („Cãderea lui Vasile Lupu”), anunþatã (o „anticipaþie epicã”)
prin acea amplã comparaþie cu deteriorãrile tectonice („Precum munþii cei
înalþi ºi malurile céle înalte, cându sã nãruiescú de vreu parte, pre cât sintú
mai înalþi, pre atâta ºi durãt facu mai mare…”).
Ceea ce urmeazã este o remarcabilã dramã psihologicã (cu o pricinã
foarte lumeascã ; munteanul evocat mai sus ºtia cã Gheorghe ªtefan voia sã
se rãzbune pe Vasile Lupu, „vinuindu-l cã au umblat cu jupâneasa lui”)
„pus㔠în povestire, o dramã a fricii, a spaimei, a suspiciunilor, „trãiri” care
îi stãpânesc deopotrivã pe uneltitori ºi pe victima lor prezumtivã, sentimente
a cãror naºtere ºi sporire este descifratã cu migalã ºi urmãritã în exteriori-
zãrile pe care le produc (decizii, fapte) într-un „joc” (în care autorul „a-toate-
-ºtiutor” – aici ºi „regizor” – se amestecã, dupã obiceiul lui, din off, cam
sâcâitor) cu paºi ºovãielnici ºi hotãrâri conjuncturale (adoptate sub presiune)
ºi, uneori, tardive.
Vasile Lupu, vrea sã-i spunã de la început autorul (care scrisese Viiaþa
lumii) unui cititor încunoºtinþat despre urzirea complotului de cãtre Gheorghe
ªtefan (dupã toate regulile, cu complici „cuprinºi cu giurãmântu sã þie
taina”), este un ins de lângã care norocul a plecat. Parabola despre fatalistul
„Pirú, împãratul epiroþilor” funcþioneazã ca un semnal : este cu neputinþã sã
te fereºti de ce þi-e scris, mai cu seamã de „primejdia den casã”.
În faþa unui Vasile Lupu lovit de o inexplicabilã cecitate (altfel, în experienþa
lui pre-voievodalã avea câteva încercãri de înlocuire a domnilor, era de obicei
precaut, „cu paza în toate pãrþile ºi pe la toate pãrþi”, ba – culmea ! – fusese
ºi prevenit în legãturã cu naºterea manevrei subterane „întâiu de la un
302 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

turcú la Focºeani ºi de la munténi”), încrezãtor ºi naiv, uzurpatorul, ins

viclean ºi actor abil, joacã cu talent ºi cu „faþa scornitã de mare mâhniciune”
rolul soþului îngrijorat de starea sãnãtãþii nevestei producând ºi un docu-
ment – „hârtie scornit㔠–, tot fals, care sã confirme pricina unei plecãri
intempestive (la întâlnirea cu oºtile intervenþioniste). Va obþine învoirea
prea credulului vodã, însoþitã de o remarcã de „bun simþ” („Ce omú fãra cale,
logofãtul ! ªtiindu-ºi giupãneasa boleacã, ºi nu o þine aicea cu sine  !”) ºi de o
urare – „Spun sã fie dzis Vasilie-Vodã : «Sã afle lucrul pre voia sa»” – imediat
amendatã ironic de scriitor („Neºtiutoriú gândul omului spre ce menéºte !”).
Temerile, stârnite de „purcesul logofãtului, aºea, fãrã nãdéjde”, îºi fac
apariþia, dar reacþia întârzie, deºi „de a doa dzi dupã purcesul lui, au început
a vedére a suna glas de unguri ºi de munténi”. Aºa cum a ºtiut sã cerceteze
sufletul voievodului, Costin înregistreazã acum, schimbând planul, „tremurul”
fraþilor Ciogolea, complotiºti de slab nivel care îºi vãdiserã deja uneltirile la
vreme de beþie [unde vor fi fost „ochii” ºi „urechile” lui Vodã  ?], care, pãrãsiþi,
oferã unui observator mediu (inexistent, vai !) toate datele culpabilitãþii,
„cât pri pãºitul lor ºi pre cãutãturã, care le-ar hi luat sama le-ar hi cunoscut
îndatã vina”. Împanicaþi ºi refuzând sã fugã (ar fi fost „a doua moarte”), ei
aleg soluþia „trãdãrii” celui ce „trãdase”, a cauzei pentru care juraserã. O fac
însã cu aceeaºi lipsã de curaj, deconspirându-i lui Vodã, într-un „rãvaº”
anonim, întreaga maºinaþie. Scrisoarea – din bogata specie a delaþiunii – îi
este comunicatã cititorului în momentul redactãrii de un scriitor care pare a
fi privit peste umãrul celui ce punea vorbele pe hârtie :
„Milostive doamne,
Eu, unul den slujitorii cei streini, mâncândú pânea ºi sarea mãriei-tale
dentr-atâþea ai, ferindu-mã de osândã, sã nu-mi vie asuprã, pentru pâinea ºi
sarea mãriei-tale, îþi fac ºtire pentru ªtefan, logofãtul cel mare, cã-þi este adevãrat
hiclean ºi s-au agiunsú cu Racoþii ºi cu domnul munténescu ºi sintú gata oºtile,
ºi a lui Racoþii, ºi a lui Matei-Vodã, sã vie asupra mãrii-tale. De care lucru
adevãrat, adevãrat sã credzi mãria-ta cã nu este într-altú chip”.

Cu un oarecare ocol (egumenul însãrcinat sã ducã misiva ºi legat cu

jurãmânt trece întâi, cum i se poruncise, pe la Iordache Cantacuzino, care,
„omú întreg ce era la toatã hirea” ºi bine informat, „s-au lepãdat îndatã de
rãvaº”), dar într-o atmosferã ce adunã tensiune ºi o cadenþã a miºcãrilor tot
mai sacadatã, scrisoarea ajunge în sfârºit în mâinile voievodului. Prin mijloace
foarte lumeºti („mare strânsoare”, „munc㔠= torturã), dar ºi cu sprijin
ecleziastic (vlãdica Varlaam îi d㠄dezlegare” purtãtorului), Vasile Lupu –
realizând în fine pericolul ºi fãcând gesturi tot mai precipitate – aflã numele
expeditorilor. Arestaþi, dar încercând manevre absurde întru dovedirea cre-
dinþei lor (cer îngãduinþa sã plece ca sã-l aduc㠄de grumadzi” pe logofãtul
trãdãtor), Ciogoleºtii îi vor da totuºi în vileag pe ceilalþi complotiºti. Convins
cã întreaga întreprindere este tardivã (va eºua ºi o încercare disperatã de a-l
recupera pe „hiclean”), Vasile Lupu îºi permite s㠄monteze” (fireºte Costin
este autorul întregii înscenãri) o tragi-comedie minorã în care serdarul
ªtefan (un alt conspirator periculos [avea oºti pe seamã], mânat spre Vodã
 ÎN UMBRA TRONULUI 303

de un destin potrivnic ce-l face sã ignore toate prevenirile ºi sã-l stupefieze

chiar pe domn prin aceastã sosire ; necrezând cã un inamic îi cade în mânã,
Lupu „în dooã-trei rânduri au trimis sã vadzã, adevãrat au sosit ?”) joac㠖
cu disperare – partitura „recunoºtinþei ca fidelitate”, morala þintind fixarea
unui portret al „ingratului”. „Povestind” scena, Costin este el însuºi : relatarea
indirectã a „replicilor” se combinã cu restituirea nemijlocitã într-un joc în
care partenerii tind spre excelenþã :
„Tare s-au apucat sérdariul cã nu ºtie nemicã, cu mare giurãmânturi. ªi cum
sã hie el amestecatú la unile ca acélea, spre rãul stãpânului sãu, dzicându cu glas :
«Cine au fostu, doamne, mai credzut la mãriia-ta ºi cinstit ca mine ? ªi m-ai scos den
obiéle, ºi den sãrac m-ai îmbogãþit». I-au dzis Vasilie-Vodã : «Aºea ºtiu ºi eu». ªi i-au
dzis sã margã, sã grãiascã cu Ciogolea, sã audze se spune Ciogolea-spãtariul”.

Jocuri aproape gratuite par toate aceste „interogatorii” ºi „confruntãri”,

declanºate de un anchetator sadic ºi exasperant de ineficient. Tocmai conº-
tiinþa acestei ineficienþe îl împinge pe Vasile Lupu spre uciderea adversarilor.
Soluþie grãbit adoptatã, „contextualã”, dezaprobatã de un politician versat
precum Iordache Cantacuzino : „ªi dacã l-am deºteptat [cu vestea venea
chiar Miron Costin], îndatã au dzis : «Au perit-au cei boieri ?» ªi dacã i-am
spus cã au peritú, au suspinat greu, dzicândú : «Ah ! Ce s-au fãcut  !»”.
Costin stã mereu în preajma „personajelor” sale, nu le scapã din ochi,
vrea sã vadã cum le cuprinde neliniºtea, teama, spaima, le cerceteazã perfor-
manþele într-ale persuasiunii („Sã apãra sãrdariul de toate acelea, ce, ca un
vinovat într-acéle sfaturi, sã apãra slabú”), le deconspirã din când în când,
ba chiar face pe judecãtorul, fiindcã nu uit㠖 ca moralist neobosit ce era – cã
o culpã trebuie pedepsitã („Iarã osânda trage la platㅔ). κi aºazã însã
„eroii” într-o construcþie dramaticã desfãºuratã pe toatã acea „scar㔠(treptat
ºi tensionat) urcãtoare cãtre „vârf” ºi (brusc) coborâtoare spre „deznodãmânt”,
rezervatã unui conflict supravegheat cu multã pricepere scriitoriceascã, face
adicã în mod onorabil literaturã, repovestind o istorie apropiatã. O literaturã
ce se naºte din ambiþia cuiva de a achiziþiona un „statut public” al excelenþei.
 Netulburata liniºte sau dorinþa – abil mascatã
(poate chiar criminalã) – de putere

Despre o „întrerupere” a stãrii private pre-voievodale ne povesteºte

ºi Anonimul Brâncovenesc în „sceneta alegerii ºi instalãrii pe tron a
Brâncoveanului”, un text eminamente dramatic în care „prologul” (o „intro-
ducere” ce face o pãtrunzãtoare analizã a situaþiei interne ºi externe, a
grupãrilor de forþe ºi a intereselor aflate în confruntare  : „ºi vrãjmaºi având,
cei mari, gândiia ei cã pot sã dea bani turcilor ºi sã pue domn strein, mãcar
ºi din feciorii de domn ce era la Þarigrad ºi atuncea ar fi fost pagubã ºi rea
primejdie ªãitãneºtilor ce stãpânesc þara”) emite pretextul dezvoltãrilor
ulterioare ºi adãposteºte chiar o „povestire în povestire” – încercarea Doamnei
rãposatului ªerban vodã Cantacuzino de a-l aºeza pe tron pe fiul ei Gheorghe
(Iordache), tentativã al cãrei eºec cronicarul îl înregistreazã nu fãrã satisfacþie :
„Dar norocul nu i-au slujit, aºa cum vrea ea, ci toþi cu un cuvânt au zis cã
Iordache este mic ºi nu va putea chivernisi þara într-atâtea rãzmeriþe ce se
aflã, oºtiri nemþii cu turcii”.
Evenimentul declanºator este expus direct („ªi aleserã pe Costantin logofãtul
Brâncoveanu sã le fie domn”), tratat chiar cu o oarecare indiferenþã, pentru
cã naratorul este preocupat de precizarea spaþiului primului tablou („ºi sã
rãdicarã cu toþii iarãºi din curtea domneascã ºi merserã la Mitropolie, unde
este obiceaiul a sã pune domnii”), de aranjarea figuraþiei – necesarã (posibilã
mãsurã de siguranþã), se pregãtea doar un spectacol inedit, ca proporþii ºi
conþinut („ºi îndatã ce au sosit acolo au strâns oºtile”) ºi de procurarea
„recuzitei” („ºi poruncirã sã aducã comiºãl al doilea cal domnesc”).
Personajele fiind aproape toate în scen㠖 Brâncoveanu, neºtiutor, pare a ne
zice cronicarul, lipsea ; fusese chemat în grabã (amãnunte la Radu Greceanu) –,
spectacolul poate sã înceapã ºi replicile sunt rostite cu siguranþã :
„ªi îndatã ce sosi acolo ziserã cu toþii : «Logofete, noi cu toþii pohtim sã ne fii
domn».
El zise : «Dar ce aº vrea eu cu domniia, de vreme ce ca un domn sânt la casa
mea ; nu-mi trebuie sã fiiu».
Iar ei ziserã  : «Ne rugãm, nu lãsa þara sã între alþi oameni sau rãi, sau nebuni
sã o strice, ci fii !»”.

Jocul actorilor este delectabil, spectatorii, creduli ca orice privitor neavizat

ºi urmãrind parcurgerea etapelor (descrise la Constantin Rezachevici,
Cronologia…, vol. I, pp. 25-26) presupuse de ceremonialul alegerii, trebuie
sã fi fost satisfãcuþi. Povestitorul marcheazã indicaþiile de regie, descrie
gestica – constituent important în structura aleasã („ªi-l luarã de mâini ºi-l
împingea de spate”), rezumã miºcãrile („ºi acolea fiind ºi un capegiu împãrãtesc
 ÎN UMBRA TRONULUI 305

pentru trebi împãrãteºti, îl duserã ºi pã el la Mitropolie ºi duserã caftan la

capegi-baºa al împãratului de l-au îmbrãcat cu caftan, ºi întrarã în bisericã,
de i-au citit moliftele de domnie”) ºi, nerãbdãtor, se amestecã printre parti-
cipanþi, actor ºi narator, cãci se afla cu siguranþã printre cei care „i-au sãrutat
mâna, zicându-i mnoga leata”.
Cronicarul abia dacã povesteºte, rememorând pentru cititor miºcãrile ce
au loc între replici, distribuirile grupelor de personaje (spre exemplu : „Deci
fãcând mâlcomire, era acolea ºi pãrintele patriarhul Dionisie ºi vlãdica”).
Prim-planul este cedat eroului principal, care, ca în orice piesã care se
respectã, accede sã-ºi rosteascã monologul (o lungã interogaþie, în prima lui
parte, ce continuã jocul atât de mãiestru început) : „Boieri dumneavoastrã,
bine ºtiþi toþi cã eu am fost la casa mea ca un domn, trãit-am cum am vrut,
nimic lipsindu-mi, ºi domniia aceasta eu nu o pohtesc ca sã-mi înmulþesc
grijile ºi nevoile, ci dumneavoastrã m-aþi pohtit ºi fãrã voia mea m-aþi pus
domn în vremi ca acestea turburate, încungiuraþi de oºti de vrãjmaºi ; ci dar
acum iar întreb : este-vã cu voia tuturor ?” Cutremuratã de atâta sinceritate
ºi spirit de sacrificiu, asistenþa exultã : „Toþi vom, toþi pohtim”. Rãspuns
programat, aºteptat ºi folosind, concomitent, ca moment de respiro ºi ca
platformã pentru pregãtirea scenei urmãtoare – ascultãtorul, angajat plenar
de tirada abia sfârºitã, va acuza total lovitura –, cãci personajul, care con-
simþise cu atâta dificultate sã-ºi asume greaua povarã ºi care dicteazã el
acum termenii, solicitã garanþii (ºi nu orice fel de garanþii) : „«Deaca pohtiþi
toþi [condiþionalul nu poate anunþa nimic bun – nota mea, D.H.M.], mi-e voia
ºi mie sã-mi daþi un jurãmânt înaintea lui Hristos precum veþi fi cu dreptate
ºi de ar veni vreo primejdie domnii mele, despre vreo parte, sã staþi cu mine
toþi». ªi ziserã toþi sã fie aºa ºi merserã boierii cei mari întâi la icoanã ºi
începu logofãtul al doilea a zice jurãmânt pe o foaie de hârtie, scris precum
îl socotise mai nainte”.
Este suficientã aceastã ultimã propoziþie, inseratã aparent în treacãt de
autorul Istoriei Þãrâi Rumâneºti de la octombrie 1688 pânã la martie 1717,
pentru a ne da seama cã am fost martorii unei farse (Rezachevici zice
„comedia alegerii”), ai unei teribile farse – politice în realitate, îmbrãcatã în
replici ºi montatã subtil de povestitorul nostru –, comparabilã, ca proporþii,
încãrcãturã semnificativã ºi rezonanþã, doar cu cea naratã de Grigore Ureche
(Neculce va descrie ºi el o secvenþã asemãnãtoare ca factur㠖 alegerea, ca
domn al Moldovei, a lui Mihai Racoviþã, petrecutã lângã Adrianopol –, dar,
mobilizat de cu totul alte intenþii, el deconspirã, în termeni de snoavã popu-
larã, falsul „jocului” prestat de actori : „Sã facè a nu-i plãcè sã priimascã
domnia, ca ºi fata cie ce dzisã unui voinic : «Fã-te tu a mã trage, ºi eu oi
merge plângând». Aºè sã fãcè ºi Mihai-vodã cã nu-i trebuieºte domnia”) ºi
petrecutã cu douã veacuri ºi mai bine în urmã pe câmpia de la Direptate.
Constantin logofãtul Brâncoveanu (ca, mai demult, strãmoºul sãu Neagoe
Basarab), interpretând cu fineþe un rol dintr-un scenariu scris de Cantacuzini,
bine pus la punct, la care era cel puþin coautor, ºi ªtefan, fiul lui Bogdan,
obþinând acordul þãrii pe câmpia dominatã de oºtile muntene care îl întovãrã-
ºiserã, doi mari actori rostind replici cu un ecou profund, douã prilejuri de
fabulaþie epicã (ºi dramaticã) în montaje spectaculoase.
306 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Zic cã Brâncoveanu a fost cel puþin „coautor” al scenariului, fiindcã în

epocã ºi în deceniile urmãtoare a circulat ºtirea cã ªerban Cantacuzino
fusese suprimat de fraþii sãi Constantin (stolnicul) ºi Mihai, ajutaþi de nepotul
Constantin Brâncoveanu. Un inamic al Cantacuzinilor – aproape sigur Radu
Popescu – ne spune c㠄în vreme ce au murit ªãrban-vodã, au ieºit un cuvânt
de zicea cei mai mulþi cã Costandin stolnic, frate-sãu, ºi Costandin-vodã
Brâncoveanul l-au omorât, iar n-au murit de moarte bunㅔ Faptul (acceptat
de multã lume : „Zicea cei mai mulþi”) îi era cunoscut ºi lui Dimitrie Cantemir
(ginere al lui ªerban vodã ºi interesat, prin urmare în colportarea ºtirii) care
îi va face loc în Evenimentele Cantacuzinilor ºi ale Brâncovenilor, dupã cum
era ºtiut ºi de Anton Maria del Chiaro (în Istoria delle moderne rivoluzioni
della Valachia, ediþia Nicolae Iorga, Bucureºti, 1914, p. 94), posibilã sursã a
lui Cantemir. (Nu va lãsa la o parte acest zvon – în care, dintre istoricii
români moderni, au crezut Gr.G. Tocilescu, A.D. Xenopol – cu multe îndoieli –
ºi G. Ionescu Gion – nici banul Mihai Cantacuzino, autorul Ghenealoghiei
Cantacuzinilor. Stolnicul ºi marele spãtar „au socotit ºi sã-l omoare ºi aºa
peste puþine zile, prin mijlocirea unei slugi l-a otrãvit”. Se întoarce apoi
banul refugiat în Rusia ºi noteazã : „Sã lãsãm ceea ce zic unii cã aceºti doi au
otrãvit pe fratele lor ªerban voievod, cãci aceasta nu numai cã nu-i adevãrat,
ci însuºi Cantemir zice cã aºa umblã vorbe”.)
Motive ale suprimãrii ar fi existat. Neconvinºi de corectitudinea orientãrii
politice proaustriece a fratelui sãu ªerban, stolnicul Constantin Cantacuzino
ºi Mihai Cantacuzino, marele spãtar, puteau sã punã la cale eliminarea
aceluia, avându-l în rezervã pe nepotul lor, Constantin Brâncoveanu, devenit
între timp mare logofãt ºi îndeajuns de familiarizat cu politica externã
complicatã a acelui sfârºit de veac. Temeiurile genealogice îl îndreptãþeau pe
Brâncoveanu sã fie tratat drept candidat la tron, un candidat gata de „activare”
în orice moment : o definibilã vânã basarabeascã pe linie paternã, consolidatã
de încã o „trimitere” spre vechea dinastie realizatã prin Ilinca, bunica maternã,
fiicã a lui Radu vodã ªerban ºi nevastã a marelui postelnic Constantin
Cantacuzino ; soþia, apoi, pe care Papa Brâncoveanu o alesese pentru
Constantin, era ºi ea coborâtoare din Antonie vodã din Popeºti. Constantin
Brâncoveanu era, ca atare, un candidat la tron „sub acoperire”.
„Atunci era amfivolie” – adaugã cronicarul amintit în legãturã cu presu-
pusa ucidere a lui ªerban Cantacuzino (aceeaºi „amfivolie” pe care o strecoarã
un cronicar chiar în legãturã cu ªerban Cantacuzino, împins în ipostaza,
detestabilã, de ucigaº al lui Gheorghe Duca : „Cei mai mulþi zic cã ªãrban-vodã,
pen mijlocul unor leaºi, sã-l fie otrãvit”) – „au cã va fi, au cã nu va fi, neºtiind
ascunsele toate ale oamenilor”. Numai cã dovada va apãrea. Ea va fi produsã
de unul dintre ucigaºi. Împanicat ºi bãnuind felul în care vor evolua lucrurile
dupã scoaterea din domnie a fiului sãu ªtefan, stolnicul Constantin Cantacuzino
a încercat sã schimbe acest curs funest fãcându-ºi merite (gest disperat ºi
sinistru) în faþa Înaltei Porþi din crimele fãptuite ca un zelos credincios al
turcilor : „Iar pânã a nu purcede din Bucureºti, de multe ori au mersu
Costandin stolnic, tatãl lui ªtefan-vodã, la acel capigiu-baºa ce venisã cu
mazâliia [...] ci dar lângã alte vorbe ce au avut, vrând ca sã îndreptéze pe
 ÎN UMBRA TRONULUI 307

sine ºi pã fie-sãu ªtefan-vodã, cum ei sânt cu dreptate împãrãþii, au zis ºi

aceasta cã el în zilele frãþine-sãu, lui ªãrban-vodã, cât l-au cunoscut cã iaste
cu dreptate cãtrã împãrãþie nimic n-au zis, iar dupã ce l-au cunoscut cã sã
abate de cãtrã împãratul ºi va sã sã lipeascã lângã vrãjmaºi[i] împãratului,
l-au otrãvit ºi au murit. Aºijderea ºi un frate iar al lui, Iordache spãtar,
carele au fost sol la Beci, adãpându-sã de vorbele nemþilor ºi vrându sã facã
turburãri, ºi pã acela l-au otrãvit ºi au murit…”
Capigi-baºa (în faþa cãruia „otrãvitorul” s-a spovedit ca unui „duhovnic”)
le-a comunicat mãrturisirea vizirului „ºi altor meghistani ai Porþii”. Între cei
ce au auzit acestea, „mulþi oameni de credinþã”, s-a aflat ºi Ioan Mavrocordat,
frate al lui Nicolae Mavrocordat. Ajuns domn „aici în þarã”, Ioan Mavrocordat
„au mãrturisit cãtrã toþi boiarii cã au auzit pã acel capigiu spunându veziriului
ºi altor turci acéstea ce s-au scris mai sus”.
 „Privatul” post-voievodal

În secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, chipul în care reprezentanþii vechilor

dinastii îºi sfârºeau viaþa „în scaun” devenise o amintire. Veacurile acestea
nu vor vedea decât cu totul întâmplãtor „expieri încoronate” : Neagoe Basarab
rãpus de o boalã incurabilã, Matei Basarab cu niºte ultime zile chinuite de
seimenii rãsculaþi, Constantin Cantemir ajuns la capãtul zilelor. Despãrþirea
de tron urma în aceste timpuri trasee poruncite de centri de putere exteriori
Curþilor voievodale ºi legilor existenþei omeneºti. Pãrãsirea jilþului domnesc
putea fi prilejuitã de o moarte violentã provocatã de un adversar puternic.
Atunci când acest rival nu ajungea chiar sã-l suprime pe „titular”, înlãtu-
rarea de la domnie devenea o soluþie „umanã”. Suzeranii capricioºi de la
Stanbul îºi lãsau foarte greu desluºite intenþiile. Sosirea funcþionarului care
punea pe umãrul voievodului nãframa fatidicã putea fi urmatã de ucidere
(precedatã sau nu de torturi ori de stagii în temniþã) sau de exil (în Siria ori
în insule), la rândul lui o antecamerã a unei noi domnii ori a trecerii în
nefiinþã. Când gândurile funeste ale turcilor puteau fi cumva descifrate,
voievodul ameninþat – un norocos în acest caz – alegea refugiul. ªi sã nu
uitãm cã numai turcii (care fãceau, uneori, surprinzãtor, doar gestul mutãrii
cutãrui domnitor de la Iaºi la Bucureºti) puteau ºubrezi situaþia inºilor
ajunºi pe tronurile Þãrilor Române, schimbându-le destinul.
Gândul celor maziliþi dar scãpaþi cu viaþã (fie în cuprinsul Turcocraþiei,
fie în alte spaþii) era cel al întoarcerii, al recuperãrii. Miron Barnovschi,
mazil, „ºi-a cumpãrat – zice Miron Costin – un târgú în Þara Leºascã, anume
Ustiia, cu câteva ocine, nu departe de Nistru, ºi dupã mazilie ce i-au venitú,
au mãrsú cu casa lui în Þara Leºascã, la Ustiia”. La primul semnal a fost,
însã, de acord sã se întoarcã, ignorând avertismentele unui prieten polonez
care-i arãta „lunicoasã lucrurile domniei de Moldova supt stãpânire pãgânã”,
zicându-i aceluia : „Dulce este domnia de Moldova”. Puterea, limitat㠖 „iarã
leahul cãtrã dânsul : «Iarã ºi obezile turceºti încã sintú grele»” –, era cea care
îl atrãgea pe Barnovschi. Aceeaºi dorinþã de putere – aparent deþinutã, în
fapt ireal㠖 l-a fãcut pe Constantin Duca sã-ºi regizeze „eºirea” din Moldova
ºi sã transforme – în interpretarea datã de „Pseudo-N. Costin” – cãlãtoria
unui voievod mazilit într-o procesiune plinã de pompã ºi încãrcatã de gesturi
voievodale fãcute de un domnitor depus din rang. Mai mult de jumãtate din
capitolul în care ar fi trebuit sã vorbeascã despre Mihai Racoviþã autorul o
consacrã acestui spectacol al disimulãrii produs de un „mazil” mascat, ascuns.
Orgoliu, emfazã, dar ºi politicã, evident.
 Curþi româneºti în pribegie în Apus

Petru ªchiopul avea un bufon

Voievozii români rãmaºi fãrã tron (dislocaþi de rivali mai puternici sau
lansaþi într-o fugã precipitatã de un zvon ce venea dinspre Stanbul) au
înþeles destul de repede cã, spre deosebire de drumul prin miazãzi (pe care,
maziliþi, îl fãceau forþaþi) ce se încheia cu un surghiun (în cazurile fericite) ori
cu moartea („obicei” pe care turcii l-au cãpãtat mai ales dupã secolul al XVII-lea),
calea spre miazãnoapte (optimã ºi în calculele unui Iancu Sasul, de pildã :
„gândi cã de va mérge la turci, va avea pârã multã ºi mai apoi sã nu care
cumva sã ºi piarã, ci s-au sfãtuit sã treacã în Þara Ungureascã prin Þara
Leºascㅔ), prin Transilvania ori prin Polonia ducea, cel mai adesea (cãci
foºtii voievozi care, precum Nicoarã Potcoavã ori Iancu Sasul, sã-ºi fi pierdut
capul printre leºi au fost puþini), cãtre salvare.

Petru ªchiopul, coborâtor din Mihneºtii care îºi ziceau Corvini (visând sã
întemeieze o a doua mare dinastie în Þara Româneascã), ca domn mazil al
unei Moldove pe care – urcat pe tron în 1574 – nu se pricepuse sã o stãpâ-
neascã cu o mânã de fier, vãzuse deja ce înseamnã un surghiun la Alep, în
Siria. Iritaþi de chipul în care sotniile cãzãceºti cutreierau þara, aducând cu
ele feluriþi „domniºori” (Creþul, frate dupã mamã, cu Ion vodã cel Cumplit ;
Ivan sau Nicoarã Potcoavã, frate cu Creþul ºi ºezãtor efemer pe tron ; Alexandru,
frate cu Potcoavã ; Petru, fiu al lui Alexandru Lãpuºneanu  ; Constantin, fiu
al lui Nicoarã Potcoavã ; alt Constantin, fiu al lui ªtefan Lãcustã) ºi de
reacþiile neconcludente ale lui Petru ªchiopul, deloc impresionaþi de maniera
paºnicã de stãpânire instituitã (zice Ureche : „[...] domn vrednic, cum sã
cade, cu di toate podoabile câte trebuiesc unui domn de cinste, cã boierilor le
era pãrinte, pre carii la cinste mare-i þinea ºi din sfatul lor nu ieºiia. Þãrâi
era apãrãtoriu, spre sãraci milostivu, pre cãlugãri ºi pre mãnãstiri întãriia
ºi-i miluia, cu vecinii de primprejur vieþuia bine, de avea de la toþi nume bun
ºi dragoste, de nu era a zice cum nu ieste harnic de domnie”), turcii îl mazilesc
(la 2 decembrie 1579 ; în locul lui, pe tron vine Iancu Sasul) ºi îi acordã un
rãgaz (în exilul sirian) de trei ani. Cu bani mulþi recapãtã Petru ªchiopul un
tron (în 1582, în octombrie) ameninþat de aceiaºi cazaci (un pretendent,
Ivan, este, de data aceasta, înfrânt) ºi îºi reia acele habitudini monarhice –
ctitorii („cu toatã nevoinþa au silit ºi cu toatã osârdia au zidit Galata în deal,
carea trãieºte ºi pãnã astãzi”), proteguiri la Sfântul Munte, un frâu foarte
liber dat puterii aristocraþilor – pentru care motiv Ureche îl numeºte „matcâ
fãrã ac” ºi îi face acel portret în care prefixul ne- pozitiveazã radical niºte
310 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

beteºuguri morale : „Era domnu blându, ca o matcã fãrã ac, la judecatã

dreptu, nebeþiv, necurvar, nelacom, nerãsipitoriu…”
Acest Petru ªchiopul (care mai scãpase de o mazilire prin multe pungi cu
bani, în 1589, ºi prin numirea, de formã, ca voievod [în februarie 1590] a
fiului sãu ªtefan) a fãcut un gest rarissim în istoria instituþiei voievodale
româneºti : a pãrãsit tronul (mâna pe sabie nu era în stare s-o punã) ºi þara,
în august 1591, atunci când turcii, „pre obicéiul lor cel spurcat ºi neastâmpãratu
de lãcomie”, ignorând „nevoia þãrii”, au majorat tributul. Le-a comunicat
boierilor, pe care i-a chemat la sfat, temerea sa cã asemenea augmentãri vor
deveni o practicã : „Cã nu-i de aceasta, cã doarã nu va putea plãti aceastã
datã þara, ci ieste cã sã face obicéi, carile nu va mai ieºi ºi aceasta vor lua ºi
altile vor izvodi, cum s-au ºi tâmplat”. Sã deschidã altcineva – a zis Vod㠖
acest ºir nefast. În ciuda insistenþelor boierilor de a plãti ºi a rãmâne, „Pãtru
vodã nici într-un chip nu vru sã sã apuce de acea dare ºi sã ia blestemul þãrâi
asupra sa”. ªi autorul Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti (pânã aici am
citat din Letopiseþul lui Grigore Ureche91) a reþinut acest act, nu prea obiºnuit :
„[...] viindu-i de la împãrãþie poruncã sã dea o sumã de bani mare, el n-au
vrut sã dea, sã facã obicei (mãcar cã boiarii moldoveni, pentru dragostea lui,
poftiia sã dea, dar el n-au priimit), ci au zis : decât va lua blestemul þãrâi,
mai bine sã va lipsi den domnie…”92. Ecouri vor mai pluti ºi în vremea lui
Miron Costin (cronicar ce va povesti o faptã asemãnãtoare a lui Miron
Barnovschi, conchizând : „Sã cunoaºte cã aceºti domni matce direpte au fost
aceºtii þãri, nu maºtihã, cândú, pentru obiceiú sã nu facã în dzilele lor cu
greul þãrâi, domniile º-au lãsat ºi asuprélele þãrâi n-au priimit sã hie de la
dânºii”), cu aºteptate deformãri, desigur – „Pãtru-vodã [...] care avândú
dodeiale totdeauna de la turci cu dãrile, au strânsú boierii ºi þara ºi le-au
dzis cã nu mai poate sã sature pântecele turcilor fãrã fundú. ªi luându-ºi
dzua bunã de la toþi, au lãsatú domniia ºi s-au dus prin Þara Leºascã la
Veneþiea, unde-ºi s-au sãvârºit ºi viaþa sa”. „Vecinica pomenire în þar㔠a
acestui voievod îºi are sorgintea, vãdit, în sensul profund moral al renunþãrii  :
„Sã cunoaºte cã aceºti domni matce direpte au fostú aceºtii þãri, nu maºtihㅔ
O întreagã curte l-a însoþit pe fostul voievod în cãlãtoria sa în Apus.
Cronicarul muntean citat mai sus este laconic : „ªi au lãsat domniia, ºi s-au
dus în Þara Leºascã, apoi în Þara Nemþeascã, petrecându-l boiarii pân’ la
Þara Leºascã : ºi apoi s-au întorsu îndãrãt”. Ureche dã ceva mai multe
amãnunte : „Iar el umplându domniei sale 7 ani ºi jumãtate, s-au rãdicat cu
fruntea boierilor, cã boierii sã temurã a rãmânea, sã nu paþã ca mai nainte
cu Iancul vodã [Iancu Sasul – nota mea D.H.M.], între carii au fost Stroiciu
logofãtul cel mare, Ieremiia Movilã vornicul ºi frati-sãu Simion pãharnicul,
carii mai apoi amândoi au cãzut la domnie ºi fratile lor Toader spãtariul ºi
Andrei hatmanul ºi alþii mulþi, carii nu sã îndura de dânsul”.
Cuvintele acestea „alþii mulþi” vor sã ne spunã cã suita care îl însoþea pe
fostul voievod al Moldovei în cãlãtoria sa (care începea la 19 august 1591) prin
Pocuþia ºi prin Maramureº, cãtre Polonia (unde, la Cracovia, Vodã a fost – se
pare – oaspetele regelui) era numeroasã ºi impunãtoare. Pe drumul cãtre
Austria („Þara Nemþeascã”) ea a început sã se subþieze. Luca Stroici, Movileºtii
ºi Andrei hatmanul nu au mai luat calea Vienei.
 ÎN UMBRA TRONULUI 311

Cadourile oferite împãratului Rudolf al II-lea (i-a trimis ºi câteva cãmile)

au netezit calea fostului stãpânitor din Moldova (deºi Iorga – în lucrarea
citatã mai înainte – este de pãrere cã în Austria fratele lui Alexandru
al II-lea Mircea n-a gãsit decât „bãnuialã, nesfârºite cereri de bani, asprime
ºi jigniri”), care, dupã ce trecuse prin Linz ºi prin Bavaria, preferase Romei
(unde a vrut la un moment dat sã ajungã, cãci, consiliat de Bartolomeo Bruti
ºi înrâurit de iezuiþii care-l ajutã sã redeschid㠄schola latina” de la Cotnari,
el fusese favorabil catolicismului) Tirolul austriac, sosind aici cu familia, cu
toatã averea ºi cu mai mulþi boieri, însoþit fiind – ca orice monarh european –
de confesor, Teodosie Barbovschi, ºi de mãscãrici, cocoºatul Petre Bolea.
Prin Innsbruck, Petru ªchiopul – cel dat în grija lui Ferdinand von Kühlbach,
administrator al Adigelui inferior, fu trimis la Bozen (Bolzano) unde s-a
instalat în casa Hendel, deºi i se pusese la dispoziþie palatul administrativ.
Curtea fostului voievod, „privat㔠acum, ºi-a vãzut de traiul obiºnuit. N-au lipsit
nici planurile de recâºtigare a tronului Moldovei, dar supravegherea austriacã
era foarte atentã93. Averea strânsã în Moldova întreþinea aceastã suitã. Dar –
spune Ureche, culegând poate o amintire a vreunui exilat atunci în Tirol –
„când au fost dându bani de chieltuiala bucatilor, au fostu plângându ºi au
fostu zicându : «Acestea sintu lacrãmile sãracilor»94. Vodã îºi amintea vremurile
domniei, citea poate, cãci îºi luase cu el ºi biblioteca. Foarte serioasele
inventare austriece au înregistrat între cãrþile rãmase de pe urma lui ºi o
lucrare despre care Nicolae Iorga opina cã trebuie sã fie, de fapt – ziceam ºi
mai sus –, capitolul al V-lea din partea a II-a a Învãþãturilor lui Neagoe
Basarab cãtre fiul sãu Theodosie95. Purta discuþii savante cu gazdele sale.
Lui Jakob Schrenkh von Noczinek, secretar al arhiducelui Ferdinand, i-a
vorbit despre relaþia dintre limba românã ºi limba italianã (la 21 mai 1592).
Treptat, „curtea pribeag㔠a început sã se subþieze. Boierii – ºtie Ureche –
„s-au întorsu în Þara Leºascã cu toþii ºi s-au aºezat acolo, la târgu la Podhaeþ
ºi pre aiurea”96. Irina Botezata, þiitoarea care i-l fãcuse pe ªtefan ºi pe care
o legitimase ca soþie printr-o cãsãtorie secretã, sãvârºitã în ianuarie 1591,
moare la 3 noiembrie 1592 ºi este înmormântatã într-o capelã din cimitirul
franciscan din Bozen. Plecase ºi Maria, fiica din prima cãsãtorie, cu bãrbatul
ei, Zotu Tzigara din Ianina, cel care în Þara Moldovei fusese întâi pârcãlab
de Hotin ºi apoi spãtar. Familia Tzigara, cu copii cu tot, se dusese la Veneþia,
unde nu peste mulþi ani, rãmasã vãduvã, principesa Maria se va remãrita cu
italianul Polo Minio97.
În 1594, vara, Petru ªchiopul s-a îmbolnãvit de podagrã. Cum la Bolzano
„nici aerul, nici marile cãlduri de varã nu-i priau”, Ferdinand von Kühlbach
îi oferi drept reºedinþã castelul Zimmerlehen, aflat pe o moºie a sa de pe
muntele Voels98. Acolo a murit Petru ªchiopul la 1 iulie 1594, împãrtãºit
(fãrã spovedania de care fostul voievod n-a mai fost în stare) pentru ultima
oar㠖 zic unele izvoare – de mitropolitul Gheorghe Movilã. Kühlbach i-a
adus trupul la Bozen ºi l-a îngropat lângã Doamna Irina, în aceeaºi capelã
din cimitirul franciscanilor. Epitaful, scris în limba latinã, îl proclam㠄bãrbat
prea strãlucit, în vremuri potrivnice ca ºi în vremuri prospere, în rãzboi ca ºi
în pace” : „Io Petru voievod din familia regalã Corvin a Valahiei, pentru a
312 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pãstra în fiul sãu ªtefan credinþa, ºi-a pãrãsit de bunãvoie întinsul principat
ºi, învrednicit de ocrotirea casei de Austria, a murit în vârstã de peste 60 de
ani, la 1 iulie 1594”.
Fiul ªtefan, pe care tatãl l-ar fi vrut în Moldova ºi pe tronul Moldovei (în
testament, Petru ªchiopul îi roagã pe boierii apropiaþi sã aibã grijã de copilul
sãu) n-a mai izbutit sã pãrãseascã Tirolul. S-a stins la Innsbruck, în 1602,
tânãr, în legea catolicã, dar bolnav de tuberculozã ºi chinuit de niºte dureri
reumatice, sub ochiul veghetor al iezuiþilor.

O domniþã crescutã la Viena

Lui Radu ªerban (ªerban din Coiani, ªerban Basarab, fost mare paharnic al
lui Mihai Viteazul), pus domn al Þãrii Româneºti – în 1601, dar începându-ºi
efectiv domnia în 1602 – (cu acordul Buzeºtilor, cãrora le venea rudã) de
oºtile coborâte din Ardeal dupã uciderea marelui voievod ºi tãbãrâte „la un
sat ce-i zic Cârstieneºti, ce iaste din sus de mãnãstirea den Argeº”99 ; autorul
Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti acceptã sã-i zicã ªãrban-vodã doar
pentru a „umbla” „dupã obiceiul oamenilor”, cãci el ºtie c㠄nu l-au chiemat
ªãrban, ci pe tatã-sãu, iar pã el l-au chiemat Radul, ºi în hrisoavele lui iar
Radu sã scrie…”100) „ieºirea” din þarã (ºi din domnie), în anul 1611, i-a fost
cam „fãrã veste”. A avut o domnie agitatã acest bogat coborâtor (cele 71 de
sate ºi pãrþi de sate pe care le stãpânea fãceau din el cel mai cuprins boier al
þãrii), prin femei, din acei Basarabi, cãrora, într-un act din 29 iunie 1604,
pretindea cã le este nepot (Maria, maicã-sa, era fiica Ancãi din Coiani ºi
nepoatã a altei Marii care ducea stirpea spre marele ban ªerban, ginerele lui
Pârvu Craiovescu, cu sânge basarabesc în vine101 ; nevasta lui Radu ªerban,
Elena, fiicã a postelnicului Udriºte din Mãrgineni, era nepoata lui Udriºte
care fusese însurat cu fiica lui Radu de la Afumaþi, Anca), devotat slujitor al
lui Mihai Viteazul, ultimul mare cãpitan al celui ce adunase Þara Româneascã,
Transilvania ºi Moldova sub un singur sceptru românesc. I-a combãtut întâi
pe pretendenþii susþinuþi de turci ºi de poloni, a rãmas credincios angaja-
mentelor luate faþã de imperiali (pe 6 noiembrie 1601, Radu ªerban a depus
un jurãmânt de credinþa faþã de împãratul Rudolf) ºi i-a dat, în 1603, o lecþie
decisivã arogantului filoturc Moise Székely. Retorica îngâmfatã a voievodului
maghiar îi prilejuieºte autorului Letopiseþului Cantacuzinesc încropirea unei
istorisiri cu rosturi moralizatoare („înfumurarea gãunoasã sancþionatã de
vitejia aflatã sub protecþie divinã”) : „Atuncea ªãrban-vodã, vãzând una ca
aceasta, numaidecât trimise în þarã de-ºi strânse toate oºtile ºi sã gãtirã de
rãzboi. ªi când fu la purcesul lui den Târgoviºte, strânse preoþii bisericii de
fãcurã bdenii ºi slujbe dumnezeieºti. ªi-l blagoslovirã toþi, rugând pre Dumnezeu
sã-l poarte într-aceastã cale cu sãnãtate ºi cu biruinþã asupra vrãjmaºilor.
ªi când fu a treia zi, trecu munþii. Iar deaca înþelése Sechil Moº, el începu a
sã lãuda zicând : «Ia sã vedeþi acum acel rumân gros ce va sã paþã : numai
sã-mi întinz aripa ceastã dreaptã, numaidecât îl voi birui». Iar ªãrban-vodã
 ÎN UMBRA TRONULUI 313

rugã pe Dumnezeu ºi-ºi rândui oºtile ºi répede sã pornirã asupra ungurilor.

ªi de toate pãrþile furã ocoliþi, ºi aºa le déde o sabie ºi-i afundarã la o tinã
mare, omorându-i ºi înecându-i acolo foarte rãu, cât nu scãparã mai nimenea.
Atunce la acel rãzboiu aflã-sã ucis ºi acel Sechil Moº-crai, pentru nebuniia lui
ºi-ºi pierdu toatã oastea, ºi-ºi pierdu ºi capul. Iar ªãrban fãcu mulþãmitã mare
lui Dumnezeu ºi sã întoarse iar înapoi de veni la scaunul lui în Târgoviºte”102.
Împãratul Rudolf al II-lea îl va rãsplãti pe Radu ªerban pentru aceastã
victorie recunoscându-i oficial stãpânirea asupra Þãrii Româneºti (un steag
adus în 1604 la Târgoviºte de contele Camillo Cavriolo va confirma acest
lucru) ºi acordându-i o subvenþie anualã consistentã. Radu ªerban îi va mai
învinge o datã pe unguri, conduºi în acest rând de Gabriel Báthory, un alt om
al turcilor, nepotul lui ªtefan Báthory. Dar, în acest rând, în 1611, cel care
nãvãlea în Ardeal într-o expediþie de pedepsire (Braºovul ocupat va simþi
din plin acest þel), cu oaste de strânsurã cãreia i se alãturase ºi un contingent
muntenesc, nu mai era voievodul Þãrii Româneºti ci un refugiat în Moldova
(din care voia sã facã o aliatã a ideilor lui prooccidentale) ce se strãduia conco-
mitent sã-ºi þinã mai vechile fãgãduieli faþã de împãratul de la Viena ºi sã-ºi
recapete un tron ocupat de Radu Mihnea. κi pierduse tronul – crede croni-
carul, folosind Istoria lui Matei al Mirelor – din pricina aplecãrii spre „necu-
rãþii”, în stare, toate, sã stârneascã mânia lui Dumnezeu : „Dar ªãrban-vodã,
vãzând atâta pace, ºi biruind ºi pã vrãjmaºul sãu ungurul, i s-au înãlþat
mintea ºi s-au semeþit, s-au mândrit ºi nu mai cãuta trebile domniei sau ale
þãrii. Ci (cum spune un istoric vlãdicã, anume Mathei de la Mira, ce în
vremile acelea au fost aicea în þarã), numai mâncãrile, bãuturile, primblãrile,
ºi alte necurãþii, acelea le cãuta bine”103. Aceeaºi „moleºeal㔠periculoasã l-a
împiedicat sã fructifice ºi rezultatele campaniei din Ardeal din 1611.
Între atâtea necazuri ºi o bucurie : „Iar ªãrban-vodã simþind de aceasta,
fiindu-i oºtile risipite, n-au putut aºtepta, ci au fugit în Moldova. Iar când au
fost la Lunca Mare, i-au ajuns tãtari gonaci fãrã véste. Atuncea ªãrban-vodã
de-abia au scãpat cu o seamã de oameni pân’ la Suciavã, cã acolo era ºi
doamnã-sa ºi acolo au nãscut ºi o cocoanã, botezând-o pãrintele vlãdica
Crimca, numind-o Elena”104.
În legãturã cu etapa post-voievodalã a lui Radu ªerban (întinsã pânã în
1620, când fostul domn moare) compilaþiile de cronici interne sunt laconice.
Letopiseþul Cantacuzinesc : „ªi de acolo [din Moldova – nota mea, D.H.M.]
s-au rãdicat cu totul de au trecut în Þara Leºascã. ªi de acolo s-au dus în
Þara Nemþeascã, la Beciul, priimindu-l împãratul Rodoful cu mare cinste,
dându-i bani de cheltuialã, ca sã se poatã odihni el ºi oamenii lui cu mare
cinste ºi pace. ªi acolo au lãcuit pân’ la moartea lui. Domnit-au ªãrban-vodã
ani 9, leat 7119”105.
Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti (care îi aflã locul printre bunii voievozi :
„Carele viind la scaun, întâi la turci au trimis de au împãcat lucrurile, la
sultan Mehmet, pentru sã nu mai aibã domniia ºi þara turburare despre
dânºii, aºijdere ºi cu vecinii cu toþi s-au împãcat, ºi toþi oamenii pãmântului
sã bucurarã, scãpând de robii, dã prãzi, de fugi pen munþi, ºi de toate groazile
ºi cãlcãturile oºtilor, ºi toþi da laudã lui Dumnezeu”  ; nu alta era opinia lui
314 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Matei al Mirelor, cãrturarul grec cãruia Radu ªerban i-a fost favorabil  :
„ªãrban era un om mintos, viteaz, bun, blând ºi plin de omenie ; sãraci ºi
strãini, toþi aflau loc în inima lui ; þara o guverna bine”)  : „Iar el, cu puþini
ce-au scãpat, s-au dus la Suceavã, unde era doamnã-sa ºi de acolo, pen Þara
Leºascã, la Beci, s-au dus, la împãratul ; pre carele l-au priimit, de au ºãzut
acolo pânã au murit”106.
Nu ºtim cu cât㠄cinste” l-a întâmpinat împãratul („Rodoful”, Rudolf al
II-lea se prãpãdea în 1612) pe Radu ªerban ºi nici câþi bani „de cheltuialã”
i-a dat. Intervenþiile împãratului Mathias pentru reinstalarea domnului
fugar (refugiul lui în Apus era în consonanþã cu ideile politice profesate
mereu ; la 8 septembrie 1601 figura printre boierii care trebuiau sã primeascã
scrisori de la austrieci107) în scaunul Þãrii Româneºti, fãcute în 1612, 1614
ºi 1616, au fost unele de rutinã, formale, ºi, prin urmare, sortite eºecului.
La fel de neizbutitã a fost ºi tentativa armatã întreprinsã, în 1616, de Radu
ªerban însuºi. Oastea sa a fost înfrântã de turci când încerca sã intre în
Moldova pe la nord. S-a spus cã Radu ªerban a trãit la Viena înconjurat de
lipsuri, vorbindu-se de o pensie de doar 200 de florini pe lunã. Este adevãrat
cã accesul la veniturile numeroaselor sale moºii din þarã îi era interzis, dar
se vede treaba cã luase cu sine la plecare o avere însemnatã, cãci ºi-a permis
sã întreþinã în Austria (din când în când este semnalat la Tirnavia – în 1614
ºi 1617 – ºi în oraºul Modor) o veritabilã curte. Familia : Doamna Elena,
domniþele Ancuþa (cea care trãise experienþa unei logodne nefericite cu un
reprezentant al Movileºtilor ºi se va mãrita aici cu Nicolae Pãtraºcu, fiul lui
Mihai Viteazul) ºi Elena – Elina – Ilinca (viitoarea soþie a postelnicului
Constantin Cantacuzino), slujitorii, câþiva boieri cu jupânesele lor ºi trei
logofeþi de cancelarie (Radu ªerban întreþinea o corespondenþã intensã ; scria
în þarã ºi în alte pãrþi ; din Þara Româneascã îi soseau scrisori în care boierii
îi împãrtãºeau necazurile, rugându-l sã intervinã pe lângã împãrat pentru
îndreptarea lucrurilor : „Deci noi, din zilele lui Mihaiu vod㠖 îi scriu cei de
acas㠖, de când ne-am supus ºi ne-am jurat creºtinilor, pentru aceia ne-am
jurat ºi ne-am supus noi supt Împãratul creºtinesc, ca sã nu cãdem noi la un
lucru ca acesta. Drept aceea am tãrpit noi mari cheltuele ºi robii ºi arsuri ºi
sânge vãrsat pentru creºtini, ca sã avem cãutare la nevoia noastrã. Ce mult
ne mirãm, au dumneata nu faci ºtire Împãratului de nevoile noastre  ?
Ce, dacã este vina din dumneata, cã nu faci ºtire Împãratului sã ne caute la
nevoile noastre, Dumnezeu îþi va plãti, cum te-ai jurat cu noi…). „Curtea”
avea ºi un doctor, „der Leibharzt seiner Durchlaucht”, nãimit în Austria, ºi –
la fel ca Petru ªchiopul – un bufon cocoºat, „der Hofnarr” (aidoma ca la
marile curþi europene). Cum suita lui Radu ªerban evolua în medii confe-
sional ostile, prezenþa duhovnicului era obligatorie ; îndeplinea aceastã funcþie
fostul mitropolit al Moldovei Dionisie Ralli Paleologul.
Sãnãtatea lui Radu ªerban era ºubredã (era bolnav de podagrã ; angajarea
unui doctor este limpede grãitoare). κi fãcea testamentul la 28 februarie
1620 (lãsând toatã averea celor douã fiice, Ancuþa ºi Elena, cu condiþia ca
Doamna Elena sã se foloseascã, atât cât va trãi, de roadele ei) ºi, dupã câteva
sãptãmâni, pe 13 martie 1620, se stingea. A fost îngropat, trei zile mai
târziu, în catedrala vienezã cu hramul Sfântului ªtefan.
 ÎN UMBRA TRONULUI 315

Membrii acestei „Curþi pribege” s-au întors acasã pe rând. Au venit întâi,
prin 1633 sau 1635, Doamna Elena ºi Ilinca, a doua fiicã, la chemarea lui
Matei Basarab. Voievodul o cãsãtori pe Ilinca, în cel mai scurt timp, cu
Constantin Cantacuzino ºi puse astfel temeiul neamului Cantacuzinilor din
Þara Româneascã. Sunt înclinat sã leg de anii vienezi ai Ilincãi, de pildele ce
i-au stat acolo la îndemânã, multe dintre elementele de trai privat de culoare
apuseanã adãpostite de casele cantacuzineºti, ca ºi preþuirea pe care membrii
acestei familii au arãtat-o constant valorilor civilizaþiei.
Domniþa Ancuþa se va repatria mai târziu, prin 1640, ºi va aduce cu sine
rãmãºiþele pãmânteºti ale tatãlui ºi ale soþului ei (mort ºi el prin 1627).
Marele paharnic al lui Mihai Viteazul, figurã însemnatã a istoriei noastre 108,
ºi fiul voievodului tuturor românilor îºi vor afla odihna la Mãnãstirea Comana,
ctitorie a lui Vlad Þepeº.

Un fost voievod înconjurat de cãrturari

Plecarea din Moldova (în anul 1658 ; la 13 martie fusese scos din scaun) a lui
Gheorghe ªtefan, devenit indezirabil datoritã participãrii, în 1657, la campania
polonezã a lui Gheorghe Rákóczy II (în faþa cãruia era încãrcat de obligaþii,
cãci cu sprijinul lui ocupase, în 1653, tronul de la Iaºi) a fost lipsitã de
precipitare. Câteva ezitãri (Miron Costin gãseºte o vorbã foarte frumoasã a
incertitudinii : „ªtefan-vodã îmbla legãnându-sã, încotro va lua…”), prefi-
gurarea unor sfaturi, unele nepotrivite („cã era unii de-l sfãtuia sã margã la
cãzaci, ce era acela sfat, fãrã teméiú, cândú vedea cã de acolo Vasilie-vodã,
cuscru fiindú lui Hmil, nu s-au putut pune în picioare”), au precedat decizia
refugiului în Ardeal, „spre Racoþii, de la care avea cãrþi cu giurãmântú, sã nu
se lase unul pe altul, pãnã or avea o pâine sã împarþe”. Cãci varianta unui
drum la Istanbul, la „invitaþia” vizirului, fusese pãrãsitã cu desãvârºire.
Drumul prin Moldova spre Transilvania n-a fost lipsit de peripeþii. La un
moment dat, Vodã a fost asaltat cu violenþã de mercenarii sãi, excelent
întreþinuþi pânã atunci (Miron Costin : „Slujitorii mila ºi cinstea care au
avut în aceastã domnie n-au avut nice în o domnie, de cândú odoacã þara”),
tentaþi sã-ºi ia singuri simbriile din averea fostului stãpân (spune acelaºi
cronicar : „Striga : «Léfe, léfe sã ne dea !»” ºi nu scapã prilejul unei opriri
moralizatoare : „Acéia mulþemitã au fãcut atuncea lui ªtefan-vodã slujitorii
pentru mila, care n-au avut slujitorii nici la o domnie”, dupã ce, la începutul
paragrafului, remarcase anticipativ : „Aicea cautã ce mulþemitã au avut
ªtefan-vodã de slujitorii sãi cei miluiþi”). I-a sãrit în ajutor voievodului
detronat, „arãtând mare certare” slujitorilor porniþi, la „Podul-Leloaie”,
„sã jecuiascã carãle”, însuºi comandantul avangãrzii celui ce venea sã ocupe
scaunul domnesc : Grigore, fiul lui Gheorghe Ghica (care fusese capuchehaia
la Înalta Poartã chiar al lui Gheorghe ªtefan). Trebuie sã ne imaginãm cã a
avut loc un schimb de amabilitãþi între cei doi (o civilizaþie a transferului
paºnic de putere), de vreme ce Gheorghe ªtefan l-a dãruit „cu un surguciú pe
Gligoraºco-vodã, domnescú”, ºi cei doi au fãcut o bucatã de drum împreunã.
316 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„De la Târgul-Frumos ªtefan-vodã [...] l-au întorsú cu slujitorii la Iaºi”. Cãtre

Transilvania, fostul voievod ºi-a ales un traseu sigur, prin domeniile Ceaureºtilor
de pe Valea Trotuºului : „iarã el, lovindú pre la Buciuleºti, la Cumãneºti, au
întrat în munþi în Þara Ungureascã”. Din Ardeal, Gheorghe ªtefan a pus la
cale o revenire, tot în 1658. A fost înfrânt ori n-a cutezat sã deschidã conflicte
în faþa unor forþe superioare109 : „Cum au oblicit ªtefan-vodã den limbi cã
este adevãrat ªirãm-bei cu capul sãu, n-au stãtut, ce niºte némþi ce avea
vreo 80 pedestri, i-au trimis la vad la Sirét, sã apere vadul, iar el singur cu
oastea cãlare au plecat fuga. ªi de atuncea n-au mai vãdzut Moldova în toatã
viaþa sa ªtefan-vodã”110.
În 1660, Gheorghe Rákóczy II, sprijinitorul lui Gheorghe ªtefan, moare.
Calea spre Apus ºi pribegia de o duratã imprevizibilã erau singurele opþiuni
la îndemâna celui pe care Miron Costin (ar fi avut cronicarul destule motive
pentru a-i fi recunoscãtor) îl declarase foarte priceput la „învãþãturi solielor”
ºi a „cãrþilor la rãspunsuri” ºi îl „izolase” în ºirul domnilor printr-un „portret
al excelenþei” : „Om deplin, capú întregu, hire adâncã, cât poþi dzice cã nascú
ºi în Moldova oameni”. Prin 1660, în luna aprilie, Gheorghe ªtefan cu cei
care îl urmaserã se afla la Viena, iar în 1662 cutreiera landurile germane. A fost,
pe rând, oaspete al prinþului Wenzel von Lobkowitz ºi al contelui von Rothal.
Suita lui vodã ªtefan era numeroasã în aceastã vreme. Îi ºtim doar pe cei
care au lãsat „urme” prin acte ori prin scrisori. Doamna Safta, soþia voie-
vodului, care l-a însoþit în prima parte a cãlãtoriei sale ; hatmanul Vasile
Ceaurul, fratele mai mic al lui Gheorghe ªtefan ; Antonie de Moldoviþa,
confesor („rugãtoriu”) ºi secretar de limba românã, ºtiutor, însã, ºi al limbilor
latinã ºi slavonã ; un anume Grãjdean din Bârlad, logofãt probabil ;
Constantin Nacul, care îºi zicea Nacolovitz („Constantinus Nakul Moldavus
Celsissimi Principis Moldaviae Colonellus”), fost la început om „de casa”
hatmanului Vasile Ceaurul ; Iacob Harsányi (adicã din Hârºani, de lângã
Fãgãraº), secretar pentru limbile latinã ºi germanã ºi magistru al curþii
(„Secretarius Aulaeque Magister Principis Moldaviae”111) ; colonelul Alexandru
Iuliu Torquato, baron de Frangipani, cumnat al lui Gheorghe ªtefan  ; boierul
Gaspar Hidi ; spãtarul Nicolae Milescu, aflãtor în suita fostului voievod din
anul 1666, din octombrie, pânã prin ianuarie 1668 ; Teodor Ungureanul,
ªtefan Andrieºan, poate acel Gheorghe Cerchez, a cãrui moarte este pomenitã
într-un codice al voievodului ; cei ce au format la început suita lui Vasile
Ceaurul – biv jignicerul Albotã, slugerul Gheorghie ºi secretarul Constantin
sin Nacul, care va trece mai târziu în serviciul lui Gheorghe ªtefan ; ªtefana
Mihailovna, o roabã eliberatã de Doamna Safta, rusoaicã (N. Drãganu) ori,
poate, circazianã (Constantin Gane), credincioasã þiitoare a domnului112.
Chiar dacã unii dintre însoþitori încep sã-l pãrãseasc㠖 primul a revenit
în Moldova fratele sãu, hatmanul Vasile, cu ai lui (mai puþin „colonelul”
Nacu) ; a plecat apoi Doamna Safta (sã fi fost vorba, cum auzise Neculce
[O samã de cuvinte, Legenda XXXV], de o repudiere : „Iarã pe doamna lui
Gheorghe ªtefan-vodã [...] o urâse Gheorghe ªtefan-vodã, umblând prin þãri
strãine, ºi au trimis-o în þarã aicea, pânã a nu muri el…”  ?), promiþând cã se
va întoarce, dar neþinându-ºi fãgãduiala ; Vodã era de pãrere cã soþia sa
 ÎN UMBRA TRONULUI 317

„l-a fãcut de toatã ocara” prin acest gest113, deºi avem de-a face cu o declaraþie
mai mult „protocolarã”, cãci, „titular㔠a patului voievodal era de mai mult
timp, verosimil, ªtefana Mihailovna –, suita lui Gheorghe ªtefan (o veritabilã
Curte privatã, cu semnificaþii mai degrabã simbolice ºi virtuale pe palierul
definirii unei puteri personale) rãmâne numeroasã, de vreme ce la Moscova
(în Rusia ajunsese în 1663 – cu bani de la prinþul elector Friederich Wilhelm –,
trecând prin Prusia ºi prin þãrile baltice – când se afla la Dorpat, în 1662,
vodã îi dãruia „colonelului” Nacu satul Roznov –, cãci în Polonia era persona
non grata) putea scoate pe uliþã un alai de mai multe zeci (ºaptezeci ºi cinci)
de oameni. Norocul nu i-a slujit într-o Rusie, unde, zice el, sosea nu ca sã
solicite sprijin pentru a-ºi duce zilele, ci ca sã militeze în slujba creºtinãtãþii.
Era – afirma fostul voievod al Moldovei – un fel de emisar al împãratului
Leopold în acþiunea de coalizare a armatelor ce puteau combate în slujba
crucii. Moscova l-a dezamãgit pe cel care, ca domn al Moldovei, încheiase
(dupã negocieri care duraserã doi ani) – la 17 mai 1656 – un tratat cu þarul
Alexei Mihailovici. Rusia, ale cãrei pretenþii de protejare a neamurilor creºtine
din cuprinsul Turcocraþiei începuserã sã prindã contur, se obliga sã respecte
obiceiurile ºi instituþiile Moldovei (Matei Basarab se abþinuse atunci, prudent,
sã se amestece), sã recucereascã fortãreþele de la Marea Neagrã ºi de la
Dunãre, ocupate de turci, sã instaleze în scaun doar voievozi români, cerând,
în schimb, nu tribut, ci „daruri mari”, o datã pe an, ºi ajutor militar 114. Acest
tratat n-a funcþionat niciodatã. În 1663, Gheorghe ªtefan (care îi fãcuse þarului
cadou o „cruce ferecatã cu aur ºi cu pietre scumpe” ce valora – este de pãrere
Ion Neculce [Legenda XXXIV] – patru sute de pungi cu bani) a fost ascultat…
ºi atât. N-a izbutit nici mãcar sã recupereze niºte datorii mai vechi.
S-a întors, prin urmare, Gheorghe ªtefan în Pomerania, la Stettin (Sczeczin),
unde, numãrându-ºi banii ce se tot împuþinau ºi cerând ajutoare capetelor
încoronate din preajmã (prinþul Friederich Wilhelm aprecia participarea
moldoveanului la campania contra Poloniei), ºi-a urmat tentativele de revenire
pe tronul Moldovei. La Stockholm, la regele Suediei, s-a dus, în 1665, însuºi
Vodã. A stat pe acolo cam ºase luni, dar fãrã urmãri concrete. S-a înapoiat
prin Danemarca, fiind nevoit sã cãlãtoreascã ºi cu sania ºi ºi-a continuat
acþiunile de la Stettin. Secretarii sãi aveau mult de lucru. Codicele descris de
Nicolae Drãganu conþine destule informaþii despre corespondenþa purtatã
de acest voievod care nu demobiliza deloc. Titlurile voievozilor români,
„europenizate” – „Titulus Principis Ghiky Celsissimo ac Illustrissimo Dno
Domino Ioanni Gregorio Gika Principi Wallachiae nec non Provinciae Moldaviae
Principi” etc., „Titulus Principis Stephani : Celsissimo ac Illmo Dno Dno George
Stephano Superioris ac Inferioris Moldaviae Principi, et Dno Hereditario
Wallachiae” etc. „Dem Durch Lichtigsten Fürsten undt Hernn Ioanni Gregorio
Gika. Fürsten zur Nieder undt Ober Wallachey wie auch erbhernn des
Fürstenthums Moldau u. meinem gnaedigsten Hernn zur handt” –, rãspândite
pe diferite file ale Codicelui, reprezintã de fapt niºte adrese de care avea
nevoie „cancelaria” voievodului exilat115.
Scrisori plecau spre regele Angliei ºi spre Versailles. În Anglia, la Carol
al II-lea, Gheorghe ªtefan l-a trimis pe „colonelul” Nacu. Nicolae Milescu
318 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

(„Generosus Dominus Baro Nicolaus Spatarius”, „le Baron Nicolaus Spatharius,

cy-devant général”, „Nicolaus Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae”),
cel ce a lãsat ºi câteva rânduri în sbornicul de care se îngrijea Antonie de
Moldoviþa (la p. 426 : „aicea iaste slova lui Nicolai Spãtarul”), a fost la Paris,
la regele Ludovic al XIV-lea. Solii lui Gheorghe ªtefan au bãtut în zadar
drumurile Europei. N-au obþinut decât formulãri politicoase pentru stãpânul
lor (acea politeþe rece cu care suveranii îºi tratau omologii depuºi din rang,
dar „membri”, încã, ai unui „club” select, ca într-o scrisoare a lui Ludovic
al XIV-lea din anul 1667 : „Mon cousin, J’ay reçu par les mains du Baron Spatarius,
cy-devant votre général, la lettre que vous m’avez escritte, et ausitost. J’ay
expedié l’ordre au Seigneur de la Haye, mon ambassadeur á la Porte Ottomane,
afin qu’il employe efficacement mon nom et mes offices pour vostre restabilissment
de la manière qu’il jugera plus propre pour vous estre utile. J’ai beaucoup
d’estime et d’affection pour votre personne. Je souhaiterois bien d’estre en estat
de pouvoir vous soulager dans vos malheurs que je prie Dieu de faire bientost
cesser et de vous prendre, monsieur mon Cousin, en sa sainte et digne garde.
Louis”) ºi câteva intervenþii anemice fãcute de niºte ambasadori plictisiþi.
Îngrijorat de împuþinarea banilor, dar nedorind sã renunþe la un statut –
mãcar declarat („N-aº vrea sã fiu la vârsta mea batjocura oamenilor” – zice
într-o scrisoare) ºi la mai vechi tabieturi (fostului voievod moldovean îi plãcea
vinul ºi îl pretindea prinþului protector : „Vreau vin bun, potrivit tempera-
mentului meu”), cãutând sã-ºi pãstreze relaþiile (în pomenitul codice, o
însemnare de la p. 281 vorbeºte despre „solii de la Moscú”) ºi chiar sã le
utilizeze, pe Gheorghe ªtefan îl bãtea gândul sã lase þãrmul Mãrii Baltice ºi
sã meargã la Moscova, unde þarul îl invita sã trãiasc㠄pânã la sfârºitul
zilelor sale, pentru a nu mai trãi printre oameni de altã credinþã”. Bãtrâneþea
ºi boala l-au împiedicat sã facã aceastã cãlãtorie. Se îmbolnãvise de podagrã.
Cei din jur se rãriserã. L-au asistat, în ultimele clipe, duhovnicul Antonie,
cel ce se strãduise în permanenþã sã combatã atmosfera confesionalã neprielnicã
în care nimerise grupul de români, ºi fidela sa þiitoare, ªtefana Mihailovna.
Ca un patolog exersat, Antonie de Moldoviþa a notat un foarte atent „mers”
al bolii în faza ei criticã :
„[...] Antonius archimandrita scriem dupã ce fu voia lui Dumnedzãu de pribegi
Io Ghiorghe ªtefan Voievod multã streinãtate, prin multe þãri ºi mãri cãlcãm ºi
trecum 10 ani, pãnã veni vreame împuþinãrii dzilelor Mãrii Sale. ªi aicea eu
Andonie arhiemandritul (sic) scriu primenirea boalelor ce avu la împuþinarea
sufletului lui leat 7175 [1667].
Meseþa noemvrie 15 dzile p×(k) [vineri] l-au apucat boala cu câteva schimbãri
de picioare ºi la trup, ºi l-a þinut aºea pãnã în luna lui dechemvrie 14 dzile ;
sinbotã la 9 ceas de noapte l-au lovit cataroi (sic) din cornul capului drept ºi în
mãna dreaptã ºi piciorul dirept. 1668 noo anú meseþa ghenarie 10 dzile, vineri
pre sinbotã, toatã noapte au avut chin mare ca de moarte. La 9 ceas de dzi
sinbotã, ghenarie 11, iar l-au apucat acea nevoie rea ºi l-au þinut po(l) [jumãtate]
ceas, ºi 10 pre zi. La un ceas dupã amiazãzi sinbotã iar l-au apucat ºi l-au þinut
1 ceas. Dupã ce s-au trezit din boalã, iar toatã zua s-au chinuit, ºi spre dumenecã
toatã noapte. Dumenecã 12 ghenarie, 9 ceas zi, s-au mai trezit ºi taina carea
iaste trupul ºi sângele Domnului nostru Isus Hristos cu trezvire au luat. Apoi,
dupã sfânta priceºtenie, i-au întorsu mai bine…”116.
 ÎN UMBRA TRONULUI 319

Dupã moartea lui Gheorghe ªtefan, ªtefana Mihailovna (ce-ºi zicea

„Celsissimi Mold. Principis relicta vidua ac principissa”, deºi recunoºtea cã
„non sit per leges legitima uxor” ; ilegitimitatea statutului ªtefanei în calitate
de moºtenitoare a voievodului defunct a fost atacatã ºi de Grigore Ghica, fost
voievod al Þãrii Româneºti, rezident atunci la Viena ºi rudã prin alianþã cu
Gheorghe ªtefan : nici vorbã ca Mihailovna sã fie soþie a principelui, „întrucât
cea dintâi soþie este încã în viaþã, în a cãrei casã se afla ªtefana ca sclavã, iar
în urmã fu rãscumpãratã”) a obþinut îngãduinþa sã-i aducã trupul neînsufleþit
în Moldova. L-a îngropat la Mãnãstirea Caºin, ctitoria lui.

Semnificativã (ºi nu întâmplãtoare) mi se pare adunarea la aceast㠄curte”,

ce a bãtut drumurile Europei, a câtorva cãrturari de prima mânã. În acest
„adãpost” peregrin, impropriu – s-ar zice – pentru lucrul literar, ei au produs
texte demne de luat în seamã.
De remarcat este, întâi, manuscrisul pe care editorul sãu, N. Drãganu, l-a
denumit – vedeam – Codicele pribeagului Gheorghe ªtefan, voievodul Moldovei.
Scris în mare parte de Antonie, cãrturarul cu care ne-am întâlnit deja de
câteva ori, codicele, cu cele 241 de file ale sale, a funcþionat ºi ca îndreptar
dogmatic ºi ca depozitar al unor însemnãri pro memoria (sunt notate adrese,
„titluri”, sunt consemnate moartea unui Gheorghe Cerchez, probabil membru
al suitei domnului, ºi mersul bolii voievodale etc.). Cele mai multe texte au
fost copiate, ziceam, cu scrisul frumos al lui Antonie de Moldoviþa (fusese
egumen al acelei mãnãstiri) – Rânduiala sau din Psalmii vecerniei, Cinurile
ceasurilor ºi Obedniþa cu molitve în limba românã. Tot în româneºte sunt ºi
Molitvele de rugã de peste sãptãmânã câte trei pe dzi, despre care o însemnare
spune cã au fost „scoase de Mãria sa Gheorghe ªtefan voevod, le-au scos din
limba sârbascã pre limbã româneascã”. S-ar putea ca aceastã menþiune sã
comunice adevãrul, caz în care fostul voievod ne dezvãluie ºi preocupãri literare.
E posibil, însã, ca tãlmãcirile sã fi fost fãcute de Antonie arhimandritul
(care, la p. 132, într-un fel de „epilog” al Rânduielii, arat㠖 tot în numele
Domnului – cum, când ºi de ce a fost alcãtuit sbornicul). Înainte de Pavecernia
velikia (a treia secvenþã importantã a cãrþii) se aflã o copie a Rãspunsului
împotriva Catihismusului calvinesc al mitropolitului Varlaam. Tot Antonie
a început prescrierea, dar l-a lãsat apoi sã lucreze pe Grãjdean „din târgul
Bârlad”. Rostul acestor texte (unele contestate ori tâlcuite diferit de bisericile
reformate), al Rãspunsului… mai ales, era acela de a proteja pâlcul de
ortodocºi pribegi de „alunecãri” periculoase. Membrii acestei Curþi în exil –
zice Nicolae Iorga – peregrinau prin medii reformate, „printre luterani ºi
calvini, uneori fanatici, unde pericolul unor «rãtãciri» era iminent”117 ºi aveau
nevoie de apãrare.
Unul dintre cei aflaþi în preajma lui Gheorghe ªtefan va deveni chiar
faimos în Europa datoritã unei lucrãri scrise în aceastã vreme. Este vorba de
Nicolae Milescu, a cãrui erudiþie copleºitoare fusese remarcatã de Arnauld
de Pomponne, ambasador al Franþei în Suedia (a scris acest francez niºte
vorbe extrem de mãgulitoare despre Spãtar ; ele au fost evocate în atâtea
rânduri, încât o transcriere a lor aici ar fi de prisos), pe care Milescu l-a
320 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

întâlnit, în 1666, la Stockholm (unde ajunsese împreunã cu Gheorghe ªtefan,

mereu în cãutare de sprijin politic pentru recâºtigarea tronului). Milescu se
alãturase voievodului pribeag la Stettin, întreprinsese pentru el o cãlãtorie
diplomaticã la regele Ludovic al XIV-lea, rãmas㠖 din pãcate – fãrã urmãri.
Fãcuse, se vede, o foarte bunã impresie în cercurile diplomatice din capitala
Suediei, fiindcã va fi rugat sã lãmureascã, în calitatea lui de ortodox, chestiunea
transsubstanþierii, adicã a transformãrii pâinii ºi a vinului de împãrtãºanie
în trupul ºi sângele lui Iisus Hristos. În Franþa, pastorul calvinist Jean
Claude pretinsese, întemeindu-se pe Mãrturisirea „criptocalvinului”) Chiril
Lukaris, cã ortodocºii ar fi, în aceastã chestiune, de aceeaºi pãrere cu reformaþii.
Antoine Arnauld, profesor la Sorbona ºi adept al ideilor olandezului Jansenius
(conflictul dintre janseniºti ºi iezuiþii rigoriºti aduna în cele douã tabere
condeie faimoase, precum cel al lui Blaise Pascal, venit ºi el alãturi de
janseniºti), aflat în polemicã ºi cu reformaþii, îl va ruga (prin intermediul
ministrului de externe Lyonne, acelaºi Lyonne care se purtase rece cu solul
Milescu) pe nepotul sãu, ambasador în Suedia (Arnauld de Pomponne era
fiul lui Arnauld d’Andilly, frate cu „marele” Antoine), sã obþinã din partea
capilor Bisericii ruseºti o clarificare în problema dogmei transsubstanþierii.
Cum rãspunsul de la Moscova întârzia (el nu va veni niciodatã), marchizul
de Pomponne gãseºte cu cale sã-l consulte pe Milescu : „Cum este ºtiut cã
Moldova ºi Moscova sunt de confesiune greacã, nu mã pot îndoi cã ceea ce
aºtept de la Moscova va fi conform cu ceea ce am aflat de la el”.
Textul elaborat de Nicolae Milescu în latineºte ºi în greceºte – a treia
luare de poziþie, observa B.P. Hasdeu, a unui român (dupã Mãrturisirea
Ortodoxã a lui Petru Movilã ºi Rãspunsul… mitropolitului Varlaam) în acel
veac al XVII-lea – se intituleazã Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali
splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis scilicet Graece de Transsubstantione
Corporis Domini alliisque controversiis a Nicolao Spadario Moldovalaccone,
Barone ac olim Generali Vallachiae, conscriptum Holmiae, anno 1667, Mense
Febr.[uarii] (Manual sau Steaua Rãsãritului strãlucind în Occident, adicã
înþelesul Bisericii rãsãritene sau al celei greceºti despre transsubstanþierea
trupului Domnului ºi despre alte controverse, de Nicolae Spãtarul moldo-valah
ºi odinioarã general al Valahiei, scris la Stockholm în anul 1667, în luna
februarie)118 ºi va fi tipãrit de Antoine Arnauld ºi P. Nicole, ca o dovadã
limpede cã reformaþii sunt cei ce au deviat de la dogma creºtinã tradiþionalã,
în cartea La Perpetuité de la Foy de l’Eglise catholique touchant l’Eucharistie,
défendue contre le livre du Sieur Claude, ministre de Charenton, Paris, 1669,
pp. 50-54 (cu precizarea : Écrit d’un seigneur moldave sur la croyance des
Grecs”), ediþia a II-a, Paris, 1704.
În Enchiridion…, Hasdeu vedea o carte de „atitudine”. Tonul este uneori
drastic, dar nu notele polemice sunt cele care dominã. Cartea pare a fi, mai
degrabã, o expunere de principii (Milescu – cel bãnuit a fi ales ºi tradus acele
fragmente din Sfânta Scripturã, contestate de reformaþi, copiate în Codicele
lui Gheorghe ªtefan – nu se opreºte doar asupra transsubstanþierii, ci prezintã
pe scurt toate dogmele ºi normele fundamentale ale Ortodoxiei), extrem de
concisã, profundã (cãci nu lipsesc excursurile în istoria Bisericii rãsãritene)
 ÎN UMBRA TRONULUI 321

ºi foarte bine informatã (nu este uitatã nici „defecþiunea” produsã în

Ortodoxie de Chiril Lukaris, „ereticul” combãtut de Gabriel Blasios, fostul
profesor constantinopolitan al lui Milescu). Este o carte scrisã de un laic
învãþat, încã solidar cu teologii ºi fidel confesiunii strãmoºeºti, chiar dacã
pentru traducerea Vechiului Testament, pe care o întreprinsese nu demult,
selectase o versiune protestantã.
Prin lucrarea pe care a scris-o la cererea ambasadorului francez Arnauld
de Pomponne, Milescu a participat la o dezbatere religioasã a Apusului
european, cea dintre janseniºti ºi reformaþi. A fost chiar învinuit de cel ce
conducea „combaterea” din partea reformaþilor, pastorul calvinist Jean Claude,
cã ar nutri simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu grecii ºi latin cu
latinii”), un „grec falsificat”, aflat departe de dogma ortodoxã. Preopinentul
urmãrea, desigur, minimalizarea, aneantizarea chiar, a mãrturiei Spãtarului,
cãci nimic din atitudinea sau demersurile de pânã atunci (ºi nici de dupã
aceea) ale lui Nicolae Milescu nu îndreptãþesc o asemenea afirmaþie.
E bine sã nu uitãm cã aceastã participare (demnã de relevat) s-a materializat
remarcabil în cercul de cãrturari strânºi în jurul exilatului Gheorghe ªtefan.
 „…Ca sã nu-ºi mai turbure mãriia-sa gândul
dupã alte fandasii”

Era precar㠖 crede Neculce – situaþia domnilor scoºi din scaun (expulzaþi
dintr-o funcþie publicã, dar putând oricând sã fie reactivaþi), care aºteptau la
Istanbul (uneltind, fireºte) o ºansã ce putea sã aparã sau nu. Exista întot-
deauna în capitala sultanilor un „fond domnesc de rezerv㔠(zice acelaºi
Neculce : „Mazilii sta acolo, din ceas în ceas aºtepta s-apuce domnia”), perpetuã
pricinã de îngrijorare pentru cei aflaþi în scaun („Începurã sã s-arate [Mihai
Racoviþã], numai nu deplin, cã nu-i da mâna, cã avè sâialã, cã era la Þarigrad
Antohi-vodã ºi frate-sãu Dumitraºcu ºi Duca-vod㔠– Neculce), rezervor de
soluþii în caz de schimbare. Unii reuºeau, în urma unor manevre complicate
ºi costisitoare ori ajutaþi de conjuncturã, sã se întoarcã, a doua sau a treia
oarã, în scaunul domnesc. Alþii nu : „ª-acolo au trãit [Antioh Cantemir], la
Þarigrad, câtãva samã de ai. N-au mai putut lua domnia, pãn’ º-au plãtitú ºi
el datoria lumascã, de-au murit” (Ion Neculce). Oricum ei existau, alcãtuiau
o rezervã mereu (re)folosibilã („º-au întrebat împãratul ce domni sã aflã aice
la Þarigrad mazâli”), trãiau greu, apãsaþi de datorii mai vechi ºi contractând
alte debite pentru a-ºi duce viaþa ºi ferindu-se mereu de creditori. Ispãºeau
un blestem – zice Neculce (a cãrui judecatã trebuie sã o amendãm, dacã
avem în vedere anii stanbulioþi ai lui Dimitrie Cantemir, de pildã) : „ªi
tâmplându-sã de murisã Alecsandru-vodã, tatãl lui Ilieº-vodã, rãmâindu
sãrac ºi la mare lipsã ºi cu datorii multe, de pre cum este obiceiul domnilor
mazâli, de rãmân sãraci dupã ce sã mazâlescu, din blãstãmul cel mult al
oamenilor”. Cu Iliaº Alexandru se va întâmpla un miracol. Înmormântarea
tatãlui sãu (la care participase ferit) se va transforma într-un zâmbet al
norocului. Tot Neculce ne povesteºte :
„Mergè ºi Ilieº-vodã dupã oasãle tãtâne-sãu la îngropare, cu multã grijã ºi
fricã de datornicii tãtâne-sãu sã nu-l prindzã, sã-l închidzã. ªi tâmplându-sã
într-acel ceas de l-au tâmpinat, cu oasele ducându-le la gropniþã, un omú împãrã-
tescu ºi tâmplându-sã la acea întrebare a împãratului de domnii mazâli de
Moldova, iar acel omú împãrãtescu, cine-r hi fostu, au dat sama c-au vãdzut
acmu pe Ilieº mãrgându dupã oasãle tãtâne-sãu. ªi aºè îndatã au rãpedzit
împãratul un ceauº, de l-au luat de la îngroparea tãtâne-sãu ºi l-au dusú la
saraiu, de l-au înbrãcat cu cãftan de domnie, de l-au pus domnu în Moldova în
locul Ducãi-vodã, precum sã pomeneºte mai sus. Iarã pân-a-l înbrãca cu cãftanul,
foarte rãu sã spãriiasã, cã nu ºtiè de ce-l duce ºi la ce. Ce mila dumnedzãiascã
este mare, de bucurã pe om când nu gândeºte”.

Ion Neculce s-a aflat el însuºi, o vreme, în preajma unui voievod desþãrat,
în apropierea unui Dimitrie Cantemir suspicios, înrãit ºi înãcrit, despotic
 ÎN UMBRA TRONULUI 323

chiar (cãci puterea privatã pe care înþelegea sã o exercite pribeagul era

constrângãtoare, deloc mai înþelegãtoare cu actele centrifuge) cu mica suitã
ce-l însoþise în exilul rusesc. „I sã schimbasã hirea – constatã Neculce,
observându-l din apropiere – într-un altu chipú, nu precum era domnu în
Moldova, ce precum era mai nainte, tânãr, pre când era beizadè în dzilele
frãþine-sãu, lui Antiohie-vodã, încã ºi mai rãu ºi iute la beþie. Sã scârbiè ºi
uºa îi era închisã ºi nu lãsa pre moldoveni nicãiuri din târgu sã iasã afarã,
fãrã ocazul lui. ªi cu cãzacii de loc iarã sã învrãjbisã rãu, cã nu-i þinè într-o
nemicã. Deci ºi moscalii cei mari încã-l urâsã, pentru cãci îl iubiè împãratul
ºi-i dedesã nume mai sus decât a tuturor”.
Aprecierea imperial㠖 iritantã, vedem, pentru cei din jur – nu l-a satis-
fãcut pe Cantemir. Nici proprietãþile ºi celelalte bunuri pe care þarul Petru
I i le-a oferit cu generozitate (Neculce le înregistreazã atent : „[...] 1 000 de
dvoruri în Þara Moscului, care acea mie de dvoruri cuprinde 50 de sate, ºi
oameni ca 15 000 sintu. ªi sã-i mai dè ºi câte 20 de pungi de bani pre an, care
fac 6 000 ruble, ºi 2 pãrechi de curþi frumoase în stoliþã”). Ambiþiile lui erau
mai mari. O suitã impunãtoare (ºi numeric) de moldoveni rãmaºi cu dânsul
nu putea decât sã legitimeze aceste intenþii. De aci – interzicerea întoarcerii
pentru cei ce îl urmaserã în prelungirea unei decizii pe care Neculce o explicã
în felul lui („Ce toþi au primit cã într-alt chip nu avè cum dzice” ; Radu
Greceanu ne spune limpede cã unii boieri – Neculce, în particular – l-au
urmat pe Cantemir de nevoie : „Deci dintr-aceºti boiari, unii ºi cu voie ºi fãrã
voie au mersu, iar pre Ion hatmanul carele nicidãcum nevrând sã sã ducã cu
el…”), înscriºi cu grijã într-un „izvod” („ªi i-au pus Dumitraºco-vodã într-un
izvod ºi l-au dat împãratului, de l-au iscãlit cu mâna lui, iar boierii ºi slujitorii
aceºtia era anume : 1. Ioan Niculce hatman, 2. Savin Zmucilã vel-ban,
3. Gheorghiþã vel-paharnic…” etc. ; Greceanu dã ºi el o „listã”, cam cu aceleaºi
nume, dar lui Neculce – despre care ºtia cã era feciorul „Mutei” – îi zice Þãruº :
„Ion Þãruº hatmanul, carele ºi cumnat îi era, Savin Zmucilã vel-postelnic…”)
ce se va dovedi extrem de coercitiv. Pentru cei de pe „list㔠nu mai pãrea a
exista cale de întoarcere. Acestei reþineri forþate, voievodul detronat îi adaugã
o lipsã de preþuire a actului, capital totuºi, fãcut de fugari („Deci Dumitraºco-vodã
nu vrè sã þie pre moldoveni cu dragoste, ca pre niºte streini ce º-au lãsat
casãle ºi s-au streinat de moºiile lor pentru dânsul, ce vrè sã-i þie mai aspru
decât în Moldova”) ºi o supãrãtoare desconsiderare a „drepturilor” celor
pribegi (inclusiv dreptul de a se repatria). Tocmai acest statut îl reclamã
Savin Zmucilã banul, „cãlãtor” peste hotare ºi în alte rânduri, de la „ªeremet”
(onomastica „ruseasc㔠a lui Neculce are hazul ei) – „dzicând cã «eu când
nè-amú închinat la leºi, cu Petriceicu-vodã, avè cinste ºi boierii ca ºi domnul».
ªi cãrþi de la Sobeþchii craiu, ce era atunce, ºi le arãta lui ªeremet, precum au
avut voie boierii, ºi când le-a fost voia s-au dus în þara lor, în Moldova…” –,
conchizând c㠄Dumitraºco-vodã va sã-i facã robi în þara creºtineascã”.
Guvernanþii ruºi mai amendeazã când ºi când pretenþiile lui Cantemir.
Cum s-a întâmplat când „Dumitraºco-vodã [...] au fãcut ponturi de cerè Þara
Harcovului, cu toate veniturile, dzicând cã þarã au lãsat, þarã sã-i dè. ªi pre
toþi moldovenii el sã fie mai mare. Ce va fi voia lui, volnic sã fie, fãrã ucazul
324 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

împãratului. Nime sã nu hie volnic a merge nicãiuri. ªi altele multi ca aceste”.

În „sinat”, Apraksin a dezvãluit pericolele acestei autonomii „consolidate” :
„Nu-i bine sã-i daþi Þara Harcovului, ce o cere el, cã mãcar eu cã am vro
30 de rãvaºe de la acei cazaci din Harcov de jalobele lor ce au pre Dumitraºco-vodã.
ªi acolo, într-acè þarã, sânt aproape de 80 000 de oaste slujitori, ºi acmu
nefiind pace, lesne le este a sã rãdica ca sã sã dè suptu Turcu, cã nu-i departe
Azacul. ªi cât am sta sã ne batem cu streinii, noi om vrè sã ne batem cu ai
noºtri”. I s-a alãturat ºi ªeremet, uzând de informaþiile reclamanþilor din
suita petentului : „Cã mi-au spus un boier a lui, anume Savin Zmucilã banul,
cã mai nainte vreme s-au mai închinat din domnii moldoveni la creºtini, la
leºi, la unguri, ºi apoi i-au iertat turcii, de s-au dus la dânºii. ªi mai pre
urmã acei domni multu rãu au fãcut creºtinilor [...] Aºijdere ºi acesta, de s-a
aºãdza la Harcov, nu-i departe Crâmul…”. Rezoluþia imperialã a þinut cont
de sfatul lui Apraksin. Maliþia îi aparþine lui Radu Greceanu, care întoarce
ºi el un ochi cãtre aceste evenimente : „[...] s-au socotit de l-au mutat dã acolo
ºi i-au dat aºãzãmântul în stoliþã pentru ca sã nu-ºi mai turbure mãriia-sa
gândul dupã alte fandasii ºi s-au împlinit la dânsul pilda cea de obºte care
zice : «gãina râcâind îºi scoate ochii»”.
Spuneam acum câþiva ani într-o carte119 cã sunt convins cã Neculce,
însoþindu-l pe Cantemir, a examinat ºi posibilitatea unui „exil” prelungit,
poate definitiv. Ce a constatat : cã s-ar fi stabilit într-un stat poliþienesc,
încorsetat în rigori greu de admis (Cantemir le agrea), unde „nu sint oamenii
slobodzi sã margã unde î-i voia, nici la împãrãþie fãrã ucaz. ªi ucaz nu vor sã
facã, ca pentru sã nu facã cheltuialã împãrãþiei”  ; cã viitorul lui de curtean
era mai mult decât incert într-un loc în care civilizaþia aulicã era precarã ºi
intens militarizatã : „ªi la împãrãþie, vro curte mare ca acee, cu tvorebnici
mulþi, nu-i, mãcar precumu-i la domnia þãrâi noastre ; au altã crãie ºi domnie,
ce foarte lucru puþin, numai oºteni de agiunsu” ; cã, în fine, viitorul copiilor
sãi – copii de pribeag – nu s-ar putea concretiza decât într-o carierã militarã
de tip minor : „[...] mai mult îmi era pentru copiii miei, la ce vor rãmânè, cã
numai doar sãldaþi sã fie, iar la alte boierii nu încap feciorii unora ca
acestora”.
Soluþia (ºi nu numai pentru Neculce) nu putea fi decât una singurã :
întoarcerea. Ion Neculce va fi deci solidar cu boierii însoþitori ai domnului fugar
(care, împreunã cu voievodul, continuau în letopiseþ o „istorie a Moldovei”).
Este, adicã, solidar cu cei înscriºi în fatidicul „izvod” ºi care, încã de la prima
oprire mai importantã, cea de la Kiev, au vrut sã se desprindã din suita lui
Cantemir : „mulþi moldoveni au vrut sã rãmâie acolo ºi nu vrè sã mai margã
cu Dumitraºco-vodã înlontru. ªi încã ºi Ion Neculce hatmanul nu vrè sã mai
margã cu dânsul, gândind cã doar ne-or lãsa la Chiov de ne-om întoarce în
pãmântul nostru. Iar Dumitraºco-vodã n-au vrut sã ni lasã sã rãmânem, ce
au mers la comendantul de Chiov ºi i-au arãtat izvod, cu iscãlitura împã-
ratului, de câþi boieri era, ce-l fãcusã la Movilãu, dzicând cã sântem daþi pre
mâna lui ºi nu ne va lãsa sã ne ducem la turci, sã facem vreun vicleºug…”.
În amintirea lui Neculce timpul petrecut la „muscali” a fost unul al
umilinþei, consumat într-un spaþiu concentraþionar, animat din când în când
 ÎN UMBRA TRONULUI 325

ºi de disensiuni intestine („dupã cumú sint firile moldovenilor, carei nu pot

nici la casele lor trãi sã nu sã sfãdeascã, dar în þarã streinㅔ), restrictiv în
interior ºi înconjurat de pericole în afarã. Un „loc al salvãrii” de unde nu se
putea scãpa decât cu fuga.
ªi Neculce a scãpat. A rezistat fãgãduielilor lui Cantemir („mult mã îmbiè
sã mai ºedzú, ºi multe sã adeveriè sã-m dè, ºi sã-m isprãvascã ºi de la
împãratul mare milㅔ) ºi a plecat profitând de permisiunea datã de Petru
cel Mare (contrarie „uneltirilor” – cautã sã ne convingã cronicarul – lui
Cantemir pe lângã þar : „Iarã împãratul au rãspunsu lui Dumitraºco-vodã,
mai vârtos pentru mine Ioan hatman : «Dacã nu va sã ºadzã, volnic sã fie.
Dumnedzãu sã-i ajute sã margã unde î-i voia, cã nu mi-i robú»…”). Neculce
s-a desprins de cei care acceptaser㠄împãmântenirea” („Iarã boierii cine au
vrut sã priimascã, le-au împãrþit de acele sate ale lui Sidlovschii, de trãiescu
unii, ºi pãnã astãdzi în acele sate…”), inaugurând o „diaspor㔠româneascã
pe care o aºtepta rusificarea. Neculce a plecat spre casã. Unde va ajunge
peste alþi ºapte ani.
Nu este de mirare cã Neculce, legitimistul ce recomandase fidelitatea
faþã de domni ca principiu fundamental („cã-s stãpâni ºi pomãzanici a lui
Dumnedzãu”), îºi va încheia rememorarea aventurii sale „ruseºti” cu o superbã
moralã asupra pribegiei (voievodale) :
„Ce, fraþilor moldoveni, rogu-vã sã luaþi aminte, sã vã învãþaþi ºi sã vã pãziþi.
Oricât ai fi în cinste la vrun domnu, bine este sã-i slujeºti cu dreptate, cã ºi de la
Dumnedzãu ai platã. Iar cu domnul niciodatã sã nu pribegeºti, mãcar cum ar hi,
ºi nu numai în þarã streinã, ce nici în Þarigrad cu dânsul sã nu mergi, fiind tu
moldovan. Ce sã-i slujeºti în þara ta, cãci streinii cautã numai pre domnu sã-l
miluiascã ºi sã-l cinsteascã, iar pre boierii ce sint pribegi cu domnul, într-o
nemicã sint. Altã cinste are boieriul, cându-i pribeag singur, alta este, cându-i cu
domnul sãu. ªi apoi domnul sã visadzã cã este tot puternic, ca la þara lui, când
este domnu, ºi va sã þie aºè, ca sã nãcãjascã pre acei boieri, ºi nu socoteºte slujba
ce i-au fãcut cã s-au înstreinat, ce nemicã învoialã nu-i face. Nãdejdea domnului
este ca sãninul ceriului ºi ca încetul mãrii  : acmu este senin ºi sã face nuor, acmu
este mare linã ºi sã face fortunã”.
 Un nou statut public
ºi un alt privat patrimonial

Chiar ºi mutat cu „aºãzãmântul” în „stoliþã”, Cantemir n-a renunþat la

„recuperãri”. Începuse aceste demersuri, de altfel, imediat ce trecuse graniþa
cãtre Rãsãrit, repetând, într-o scrisoare din anul 1711 (ruºii încheiaserã
pacea cu turcii la 11 iulie 1711) trimisã lui Petru I, prin cancelarul Golovkin,
destule dintre punctele stipulate în tratatul semnat la Luþk, în numele lui
Dimitrie Cantemir, de ªtefan Luca vistiernicul (cu un text pregãtit verosimil
de Cantemir însuºi120) în ziua de 13 aprilie 1711. „4-um. Si aliquando divinae
Clementiae placuerit ut Moldoviae Principatus sub imperio Suae Csareae
pervenerit – scrie Cantemir, scrutând un „viitor” al propriilor sale proiecte ºi
arãtându-se grijuliu cu sine ºi cu urmaºii sãi – nemo, vel necessariissima
causa interrposita, ad Principatus Dignitatem asendere possit, nisi ipse
Princeps, vel Haeres ipsius, tuncque confederate Suae Csareae Maiestatis,
et Serenissimi Principis titulum perpetuo teneat, simulque servandis antiquis
capitulationibus”121. „Sã fie el, principele – cãruia i se rezerva dreptul de a-ºi
judeca supuºii („iar pe români sã-i judece el însuºi”), de a circula nestânjenit
ºi de a face comerþ fãrã taxe vamale ºi chiar posibilitatea de a-ºi recupera
banii cheltuiþi în rãzboi –, în graþiile Maiestãþii sale ºi sã aibã el ºi moºtenitorii
lui titlul prealuminatului principe, ºi, dacã în viitor principatul românesc va
fi sub sceptrul Maiestãþii sale, sã nu fie nimeni admis ca domn în afarã de el
ºi moºtenitorii lui”122.
Printr-un decret, dat la Movilãu la 1 august 1711, þarul a aprobat mai
toate solicitãrile lui Dimitrie Cantemir : „1. Maiestatea sa sfântã imperialã
binevoieºte a-l avea în mila sa pe principele Cantemir, pe boieri ºi ceilalþi
ofiþeri ºi conferã titlul de prealuminat principe al Rusiei, principelui Dimitrie
ºi moºtenitorilor lui”. Disensiunile iscate între Cantemir (cãruia i se dãruia,
deocamdatã, averea fostului general-maior ªidlovski, din þinutul Harkov) ºi
localnici vor fi judecate de þar, iar prinþului moldav i se asigura jurisdicþia
asupra românilor însoþitori (în faimosul „izvod” Neculce numãra douãzeci ºi
patru de boieri însemnaþi, spunând cã, pe lângã aceºtia, l-au mai urmat pe
Cantemir „ºi alþii mai proºti ºi mai de jos slujitori” ; o istorie ruseascã numãrã
patru sute patruzeci ºi opt de boieri ºi funcþionari ; Cantemir, în fine, vorbea
de „peste patru mii de suflete de gen bãrbãtesc ºi femeiesc” de „popor românesc”,
„care astãzi este nevoit sã-ºi lase patria ºi vine în statul rus”), prinþul
Cantemir dispunea de libertatea de miºcare, de putinþa de a-ºi trimite copiii
la carte în strãinãtate, de a vinde fãrã taxe vamale ºi chiar de dreptul de a
spera sã reobþinã banii cheltuiþi în campania militarã de la Prut 123.
 ÎN UMBRA TRONULUI 327

Asigurarea unui nou statut public, a unei noi înfãþiºãri oficiale (care sã
conserve unele frânturi, esenþiale, din vechiul „chip”) – din care conceptul de
putere sã nu lipseasc㠖 îl preocupa, se vede bine, intens pe Cantemir, a fost
una dintre þintele demersurilor sale. ªi nu se poate spune cã n-a reuºit. Retoric
remarcabile (nu lipseºte nici toposul exordial excusatio propter infirmitatem :
„Cu cât netrebnicia ºi prostia mea nu-mi permit printr-o scrisoare plecatã sã
mã înfãþiºez Maiestãþii voastre…”124), clamând sacrificiile fãcute, ce pretindeau
recompense, ºi o alogenie care trebuia protejatã („în afarã de Maiestatea
voastrã, n-am pe nimeni care sã mã susþinã ºi sã mã apere de sufletele
rele”125), scrisorile lui Cantemir solicitã fãrã ostenealã, insistã în a cere
refacerea statutului sãu public. Serviciile fãcute, toate puse sub semnul
„folosului obºtesc”, dublate de sacrificii – „Am venit în serviciul Maiestãþii
voastre cu inima deschisã ºi de bunã voie chemat fiind de manifestele Maiestãþii
voastre pentru folosul general al creºtinismului. Pentru aceasta, pãrãsind
patria ºi moºtenirea pãmânteascã, fraþii ºi rudele, nu am stat la îndoialã de
a mã expune împreunã cu copiii la cele mai mari nenorociri ºi, cu toate cã
omului îi place mai mult aceasta, am ignorat ºi am nesocotit onorurile
sultanului [...] pentru Maiestatea voastrã. [...] În aceastã campanie a Maiestãþii
voastre ºi în acþiunea de lângã Prut, colaborând cu pana ºi spada, am servit
prin cuvânt ºi muncã ºi am ajutat cu cea mai mare râvnã armata Maiestãþii
voastre, mai mult, eram gata sã-mi jertfesc viaþa, dacã ar fi cerut voia
Maiestãþii voastre ºi soarta mea”126 – îl îndreptãþesc, crede Cantemir, sã
cearã, într-o „lume” codificatã dupã ranguri, locul ce i se cuvine (cãci – zice
el – „cu titlul de consilier secret [care în tabela claselor este egal cu rangul de
general-maior] mie mi se aduce o jignire extremã”127) ºi autoritate asupra
românilor însoþitori. ªi aceastã autoritate a primit-o, cãci, în Rusia, fostul
voievod a dispus de puteri mai mari decât în Moldova128. ªi Cantemir a
folosit aceste drepturi, cu totul neobiºnuite pentru un exilat. În 1715, el a
condamnat la moarte trei boieri moldoveni, care se luaserã la bãtaie la o
petrecere ºi îºi omorâserã doi conaþionali ; pe alþii i-a osândit la muncã
silnicã, transformând apoi sancþiunea în „pedeapsã corporalã”129.
Celui care va deveni senator al Rusiei, avându-l – la Petersburg – deseori
oaspete pe þar (Ivan Iliinski, secretarul lui Cantemir, nota în jurnal : „Maiestatea
sa a binevoit sã bea dimineaþa rachiu la principele nostru, iar seara a luat
ceai”), i se pãrea cã este „nefolosit”, cã nu sunt puse în valoare disponibi-
litãþile sale, cã nu presteazã slujbe care sã justifice banii primiþi. Avea
impresia – rezidând în casa de la Moscova ori la moºie (lucrurile se vor
schimba în 1719, când, dupã cãsãtoria cu Anastasia Trubeþkaia, se va muta
în capitalã), scriind, participând la educaþia copiilor sau visând sã facã studii
de medicinã (obsesie de cãrturar mereu dispus sã achiziþioneze) – cã este
marginalizat ºi „întreþinut”. „Al ºasele an trece – spune el într-o epistolã din
8 februarie 1717, adresatã lui Petru cel Mare – de când mã bucur de îmbel-
ºugata milã a Maiestãþii voastre imperiale, ºi fãrã a merita aceasta, fiindcã
primesc salariu [salariu care, din când în când, întârzia – nota mea, D.H.M.]
fãrã a aduce ceva servicii potrivite ; pânã acum, nu numai cã nu mi-a permis
ocazia sã arãt vreun serviciu oarecare, ci chiar n-am fost folosit la vreo
328 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

treabã potrivitã cu scrisul sau cuvântul”130. Orgoliul nu-l lãsa, însã, sã nu

constate cã nu primeºte onorurile pe care (în comparaþie cu alþii, de o
„statur㔠mult mai modestã) le socotea meritate – „Domnitorul muntean
Brâncoveanu, în campania trecutã, fãgãduind numai credinþa (pe care nu a
arãtat-o însã), a primit de la Maiestatea voastrã mila ºi cinstea de cavaler al
Ordinului Sf. Apostol Andrei. Iar eu, robul vostru, pãstrat-am cu sfinþenie
cuvântul dat de fãgãduinþã, îndeletnicitu-m-am cu fapte bune, fost-am urmãtor
ºi îndeplinit-am cu credinþã tot cât am putut…”131 –, preocupat fiind (dincolo
de reproºul pe care îl formuleazã politicos, dar deloc voalat) de „þinerea”
rangului (cu respectarea realitãþilor preexistente ºi evaluarea corectã a
prestaþiilor) într-o lume ruseascã tot mai ierarhizatã : „E fericitã soarta
domnului general Cantacuzino [Toma Cantacuzino, cel care îl trãdase pe
Brâncoveanu, fugind la ruºi – nota mea, D.H.M.] (care, în þara veche, în
demnitate era egal nu mie, ci funcþionarilor mei), care pentru serviciu de
zece ani, dupã merite a putut cãpãta fãrã greutate ºi rangul cel mai înalt. Iar
eu pânã acum nu am fost considerat nici demn, nici un om de nimic, ºi, fiind
fãrã nici un serviciu recunoscut, nu ºtiu ce speranþe am în viitor ºi ce
disperãri mã aºteapt㠖 prevãd numai cã copiii mei n-au de moºtenit nimic,
decât netrebnicia mea”132.
Statutul acesta public, pe care Dimitrie Cantemir ºi-l refãcea cu obstinaþie,
familia, mica lui curte, slujitorii (veniþi, cei mai mulþi, din Moldova, precum
Antioh cãmãraºul, vechilul moºiilor cantemiriene, personaj devotat pe care
prinþul nu-l va uita în testamentul sãu), întreþinerea unora dintre însoþitori,
acþiunile politice iniþiate pretindeau o bazã materialã solidã, un nou patrimoniu
privat, un domeniu consistent ºi eficient. Nemulþumirea pare a fi trãsãtura
fundamentalã a scrisorilor în care prinþul se referã la proprietãþile sale
ruseºti. Îl iritau insistenþele cu care autoritãþile de la Kiev voiau sã impoziteze
proprietãþile sale din regiunea Harkov, deºi acelea fuseserã scutite de „biruri”
prin decret imperial133. Scrisoarea din 18 octombrie 1716 cãtre contele Golovkin
este un adevãrat memoriu, cu multe detalii, vãdind în Cantemir un proprietar
minuþios ºi grijuliu134.
Nevoile particulare/ personale ale lui Dimitrie Cantemir sporesc. Pretenþiile
„rangului” la fel. „Leafa fix㔠ar fi – crede prinþul – o soluþie. Nu ne vom mira
cã solicitã o (promisã) vilã la Moscova135 ºi chiar un iaht136. Insistã, la fel, sã
primeascã o fermã în preajma Petersburgului (oferã chiar „variante”, dovadã
cã studiase posibilitãþile de soluþionare), doar astfel putând sã rezolve pro-
blemele aprovizionãrii curente a casei : „Fãrã fermã, duc într-adevãr lipsuri
extreme, neputând trãi numai cu salariul, fiindcã cumpãr totul cu bani, ºi
fân, ºi lemne, ºi toate cele necesare pentru cas㔠(„rezerve ºi pãsãri” – va
adãuga el în altã epistolã)137.
Statutul public reînnoit avea nevoie de suportul patrimoniului privat (ºi
el re-construit).
 BÃTRÂNEÞEA, BOALA
ªI MOARTEA VOIEVODULUI

Bãtrâneþea în primul rând ca decrepitudine

S-a fãcut mult caz, într-o anumitã perioadã, de antigrecismul lui Neculce
(nelipsind exagerãrile ce tindeau a transforma rãbufnirile sale din acest
plan într-o veritabil㠄doctrin㔠politicã), dar abia în ultimul timp s-a bãgat
de seamã cã îndârjirea ºi vehemenþa pe care scriitorul le cheltuie neistovit
(literar, secvenþe cu totul remarcabile) sunt îndreptate de fapt împotriva
unor adversari care apucaserã sã dovedeascã, în eforturile lor de a se înavuþi
rapid, un apetit nemãsurat ºi abilitãþi neîntâlnite încã. Nu avem de ce sã
suspectãm de nesinceritate lamentãrile, zise pe glas înalt, prin care Neculce
deplânge soarta þãrii cãzutã sub crunte împilãri (cãci cronicarul nu-i cruþã
nici pe spoliatorii dinlãuntru), dar nu putem sã nu observãm cã mijloacele
sale de atac sunt identice cu cele utilizate de autorul Letopiseþului Cantacuzinesc
(ºi acela fãcea o netã distincþie între Cantacuzini, boieri „pãmânteni”, ºi
grecii veniþi de curând în þarã) într-o destul de subtilã manevrã de transferare
a responsabilitãþilor. Mult comentatul „xenofob” („grecofob” – în speþã, cu
mult sânge grecesc în vine) este, de fapt, doar un frustrat (social, economic,
politic). Sigur, denunþãrile operate de Neculce au patetism (pe fondul inspectãrii
unor moravuri) : „Oh ! oh ! oh ! sãracã Þarã Moldova ºi Þarã Munteneascã,
cum vã pitreciþi ºi vã dezmerdaþi cu aceste supãrãri, în aceste vremi cumplite,
ºi fãr’ de milã de stãpânii noºtri, care singuri noi þ-am poftit ºi þ-am aflat  !
Nu ne sãturãm de domni de þarã, nici de mãritat fetele dupã pãmânteni, ce
dzicèm cã-s proºti ºi sãrãci. ªi alergaþi la cei strãini, greci, de-i apucaþi cari
di cari sã vã hii gineri, cã-s cilibii ºi bogaþi, ºi le daþi moºii ºi-i puneþi în capul
mesâi. Iatã la ce am vinit !”, ºi, evident, multã vervã pamfletarã : „Aºè
socotesc eu cu firea mè aceastã proastã : când a vrè Dumnedzãu sã facã sã nu
fie ruginã pe fier, ºi turci în Þarigrad sã nu fie, ºi lupii sã nu mânânce oile în
lume, atunce poate nu vor fi nici greci în Moldova ºi în Þara Munteneascã,
nici or fi boieri, nici or putè mânca aceste doao þãri cum le mãnâncã. Iar alt
leac n-au rãmas cu condeiul meu sã mai pomenescu, ca sã pot gâci. Focul îl
stângi, apa o iezãºti ºi o abaþi pe altã parte, vântul când bate, te dai în laturi,
într-un adãpost, ºi te odihneºti, soarele întrã în nuor, noaptea cu întunérecul
trece ºi sã face iar luminã, iar la grec milã sau omenie, sau dreptate, sau
nevicleºug, nici unele de aceste nu sânt, sau frica lui Dumnedzãu”.
330 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Personajul care a stârnit o astfel de diatribã (asprã ºi amarã în acelaºi

timp) are în cronicã un portret „destructiv”. Dumitraºcu Cantacuzino – cãci
despre el este vorba – îºi adunã trãsãturile într-o imagine abil lucratã, cu
inserþii din biografia „pre-voievodal㔠(„ªi mai nainte vreme fusesã visternic
mare ºi-n Þara Munteneascㅔ) ºi cu o cascadã de determinãri ce închipuie
un personaj incompatibil cu rangul la care ajunsese : „om nestãtãtor la
voroavî, tãlpiz, amãgitor, geambaº de cei de la Fener din Þarigrad”. Forþa
portretului este datã de amãnuntele picante ale legãturii insului (iarãºi
detalii peste detalii) cu „o fatã a unei rachieriþe de pe Podul Vechiu, anume
Arhipoae, care o chema Aniþa”. Consecvent cu sine însuºi, dupã ce constatã
cã insul, cãzut în bãtrâneþe ºi care avea o þiitoare, era totalmente decrepit
(„Cã el, de bãtrân, dinþi în gurã n-avè. Dimineaþa îi încliè, de-i punè în gurã,
iara sara îi descliè cu încrop ºi-i punè pe masã”) ºi-l denunþã pe acest posesor
ridicol de proteze dentare (emitent, în acelaºi timp, de puseuri erotice) ºi
pentru o dezerþiune gravã de la normele general-acceptate („Carne în toate
posturile cu turcii depreunã mânca”), Neculce trece senin pe lângã efectul
comic pe care l-ar fi declanºat discrepanþa dintre posibilitãþi ºi pretenþii ºi
cãineazã sumbru þara ajunsã pe mâna unor astfel de „stãpâni”.
 Bãtrâneþea înþeleaptã

În Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae principis,

Dimitrie Cantemir nu osteneºte sã facã, din pãrintele sãu, un erou. Reþeta,
demult articulatã, sprijinise toate biografiile regale ºi imperiale scrise multe
veacuri la rând în Europa. Nu o ignora nici cititorul român, chiar dacã o
cunoscuse prin mijlocirea hagiografiilor ce aveau la temelie panegirice consa-
crate împãraþilor sanctificaþi. Personajul ce trebuia impus prin elogiu cobora,
de regulã, dintr-un neam ilustru. Dimitrie Cantemir alege vechimea ºi exotismul :
primul Cantemir venise din Crimeea în vremea lui ªtefan cel Mare (autorul
greºeºte surprinzãtor datarea) ºi intrase în oastea lui Hristos („ad Christi
vexilum... se convertit”). În Europa de rãsãrit vremea genealogiilor specta-
culoase (cea propusã de Cantemir îl va face, cum ºtim, sã zâmbeascã pe
Voltaire) era departe de a fi trecut. Pentru heraldiºtii polonezi neamul
Movileºtilor, care dãduse câþiva domni ai Moldovei (doi ºezuserã ºi pe tronul
Þãrii Româneºti), descindea direct din Mucius Scaevola… Cu înaintaºi temerari
(susþinere contestatã de Radu Greceanu, care reclamã exact absenþa „blago-
rodniciei” ºi o face cu plãceri ascunse de delator, într-o formulare memorabilã
menitã sã-l discrediteze pe bãtrânul Cantemir) în apãrarea þãrii, Constantin
Cantemir ºi-a croit cariera ºi a acumulat faimã cu sabia. Mercenar în Polonia,
„licet ad huc iuvenis, sed non spernenda polonis virtutis et strenuitatis
ostendit specimina”, slujindu-i apoi pe domnii Þãrii Româneºti, unde ajunge
întovãrãºit de o glorie bine consolidatã („hominem esse peregrinum moldavum,
coeterum nomine et fama in Polonia celeberrimum”), se acoperã de merite
(dupã acelaºi Greceanu – ºi nici la Neculce lucrurile nu diferã prea mult –,
Cantemir fusese întâi „herghelegiu” [oroare !], „apoi lefeciu, apoi ºi ceauº la
steagul spãtãrescu aici în þar㔠[adicã în Þara Româneasc㠖 nota mea, D.H.M.])
ºi se face vestit pânã în Imperiul Otoman. Viteaz, leal, abil (o pricepere
nãscutã din practicã, fiindcã altfel – ne comunicã Neculce – „carte nu ºtié, ce
numai iscãlitura învãþasã de o fãcè”, deºi „practicã bunã avè la voroavã”),
demn, priceput în a-ºi rotunji averea prin cãsãtorii avantajoase ºi a câºtiga
autoritate în rândul boierimii moldovene, Constantin Cantemir devine, încet
dar sigur, candidatul la domnie spre care se îndreaptã tot mai multe priviri.
Unele – cele mai multe – cu admiraþie ºi speranþã, altele cu duºmãnie. Va fi,
prin urmare, obiect al pizmei ºi apoi al urii („ex invidia odium concipit”)
pe un traseu obligatoriu pentru oamenii iluºtri („Virtus, pront semper,
et in quibuslibet egregiis viris, vitiosis fuit odiosa…”), inamicii se vor înºirui
unul dupã altul (sã-i înregistrãm între aceºtia pe boierii moldoveni „prè
supãraþi”, fiindcã vodã Cantemir umpluse „Curtea” cu „boierinaºi, tot ficiori
de mojici codreni ºi gãlãþeni”, ignorându-i – zice Neculce – pe „ficiorii cei de
332 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

boieri” „de pe cum îi era nãtura lui”, adicã extracþia joasã), dar toate aceste
atentate nu vor reuºi sã împiedice înfãptuirea unui act (pe care autorul îl
anticipase strãveziu în câteva rânduri) firesc : urcarea lui Constantin Cantemir
pe tronul Moldovei.
Eroul devine suveran (acid, Greceanu conchide cã înscãunarea s-a fãcut
printr-o mare îngãduinþ㠖 „parahorisis” – divinã ºi cã a fost un soi de
pedeaps㠄pentru pãcatele creºtinilor acelui pãmânt”). La bãtrâneþe (era
„moºneagu fãrã doamn㔠– constatã Neculce, vãzând în aceastã stare civilã
un mijloc de economisire în cheltuielile Curþii), la o vârstã la care adunase toate
experienþele. Trãsãturilor ce împlineau o personalitate dominatã de nobleþe
urmau sã li se adauge cele ale cârmuitorului, ale monarhului, compunând
modelul voievodal. Cãci Dimitrie Cantemir a nutrit, categoric, aceastã ambiþie.
Tatãl sãu va fi, prin urmare, bunul gospodar atent la nevoile þãrii, conducãtorul
mãrinimos, înþelept, înþelegãtor, rãbdãtor, îndurãtor („clementissimus”) – pe
uneltitori („odioºii” fraþi Costin) i-a suportat, cunoscându-le relele gânduri,
ºase ani –, bun cu cei buni, dar drastic ºi pedepsitor cu cei rãi (curãþirea
Moldovei de tâlhari aduce a masacru : „Ad quorum immanitatem extinguendam
milites in diversas regni regiones distribuit, qui improvise undique latrones
adoriuntur, vincunt plurimosque capiunt, captos palis affigi, decapitari et
capita palis affigi, suspendi iubet, nonnulos autem [quos nempe monasteria
et sacra vasa deripuisse, fractisque sanctis imaginibus, argentum, aurum
praeciosasque gemmas ab illis detraxisse comperiisset] igni combussit”),
într-un cuvânt – un instaurator ºi protector al ordinii (cam cum aratã ºi în
portretul zugrãvit de „Pseudo-N. Costin” : „Acest Constantin Cantemir Vodã
fost-au om cinstit la cuvinte ºi cunoscãtor la giudeþe, fãcând dreptate tuturor ;
numai þara fiind puþinã ºi stricatã de neprietenii Împãrãþiii, fost-au cu greu
ºi þãrii, iar cârmuitor ºi purtãtor de grijã fost-au þãrii preste toatã vremea ºi
s-au sãvârºit în domnie”). În structura acestei ordini, condiþie a coerenþei ºi
prosperitãþii comunitãþii cârmuite, îºi au locul ºi valorile tradiþionale : voievodul
zideºte lãcaºuri de cult, reface edificii ale înaintaºilor, apãrã credinþa. Mai
mult, autorul încearcã sã ne convingã cã vodã Cantemir (despre care istoria
ne spune cã s-a arãtat extrem de obedient faþã de suzeranii de la Stanbul,
ferindu-se prudent de orice implicare în acþiunile militare „schiþate” de polonezi)
era profund ataºat cauzei antiotomane ºi „cugeta împotriva turcilor lucruri
mãreþe ºi vrednice de un domn creºtin”. Pe un traseu asemãnãtor se miºcã,
în Istoria ieroglificã, Monocheroleopardalul, hibrid complicat, „ieroglif㔠–
s-a spus – a lui Constantin Cantemir, combatantul trãitor deja în istorie,
„din toate jigãniile pãmântului mai vestit ºi mai ales”. Aventura lui – urmãritã
cu atenþie de fiul „Inorog” –, presãratã cu „preobrajenii”, devine subiectul
unui veritabil mit. Inorogul (fiul merituos al unui pãrinte cutezãtor) îi spune
ªoimului povestea „transformãrilor prin apropriere, prin acumulare”, cãci
neostenitul luptãtor îºi provoca prefacerile prin „luarea duhului” celor pe care
îi învingea în primejdioase monomahii succesive. Nãscut oaie („deci întâi, ºi
la chip ºi la fire, mieluºel”), aretele se preface în lup, apoi în pardos, pentru
ca, în cele din urmã, adãugând „grea greuimea filului ºi sprintinã iuþimea
inorogului”, sã-l înfrunte ºi sã-l doboare ºi pe leu. Cantemir construieºte
 ÎN UMBRA TRONULUI 333

vãdit un model de umanitate, un erou exemplar („blândéþea oii, înþelepciunea

lupului, cunoºtinþa pardosului, greuimea filului, iuþimea inorogului ºi vârtutea
leului”), care, devenit „oblãduitor” prin voinþa „publicãi”, va fi monarhul
pilduitor (cel din Vita Constantini Cantemyrii) ce „prin câtãva vréme cinsteº,
frumos, drept ºi cu înþelepciune, cum sã cade, pre toate jigãniile ºi dobitoacele
giudeca, îndrepta, ocrotiia, pãziia ºi stãpâniia (cã atuncea publica înfloréºte
ºi odrãsléºte, când stãpânii miluiesc ºi ciartã în dreptate ºi suppuºii ascultã
ºi slujesc cu dragoste)”. Un mit familial, genealogic (s-ar fi vrut ºi dinastic),
un elogiu adus tatãlui menit sã îndreptãþeascã nãzuinþele fiului.
Întorcându-ne la Vita…, vom observa cã cele douã componente – fortitudo
et sapientia – ale vechiului topos care a sprijinit „literar” proclamarea
exemplaritãþii secole la rând sunt folosite cu pricepere în realizarea modelului
voievodal, construcþie pe care domnul „bãtrân ºi bolnav” („Boala ºi bãtrâ-
neþea regelui” compun ºi ele un topos suprauzitat138), o rezumã într-un
(neverosimil de lung) discurs rostit, pe patul de moarte, înaintea boierilor
(în chip excepþional, voievodul murea „în scaun”). În mod curios, foarte
puþine dintre „ingredientele” literare (este evocatã la un moment dat teza
„folosului de obºte”) utilizate pe atunci în textele encomiastice, abundente în
literatura româneascã ºi nu numai, ºi semnalând o încercare de descãtuºare
de vechile tipare, apar în aceastã Vita… Nu l-a tentat pe Dimitrie Cantemir
nici apelul la „motivul constantinian” – remarcabil exploatat de scriitorii de
la Bucureºti ai lui Constantin Brâncoveanu –, la îndemânã pe temeiul iden-
titãþii onomastice. Un duh medieval netulburat (ciudat !) pare a pluti peste
întreaga scriere în care fiul ciopleºte cu migalã efigia tatãlui. Chiar cuvântarea
de dinaintea stingerii (o rememorare a întregii vieþi), zisã de un Constantin
Cantemir inepuizabil, seamãnã (era de pãrere Alexandru Duþu139) cu o ars
moriendi (propusã de una dintre multele cãrþi de acest fel atât de citite în
Europa renascentistã ºi barocã) recitatã de un cavaler medieval. Constantin
Cantemir murea – ziceam – „în scaun”. Dispariþia sa devenea un eveniment
important ºi intra în categoria „morþilor bune”. Povestind-o, fiul se uitã în
cãrþile clasicilor (aºa cum fãcuse – sã spunem – Eginhard în a cãrui relatare
[Vita Caroli Magni] expierea lui Carol cel Mare seamãnã cu moartea lui
August povestitã de Suetonius) ºi-i declarã exemplaritatea. De acest aspect,
impus de un biograf savant, þine ºi lunga repovestire a vieþii (ºi a experienþelor),
naraþie din care muribundul face un soi de testament.
 Medicii neputincioºi

Câþiva ani numai din îndelungata sa domnie, primii cinci, a fost ocolit –
zicea cineva – ªtefan cel Mare de suferinþa fizicã, fiindcã la 22 iulie 1462, la
asediul Chiliei, o bombardã ungureascã de pe zidurile cetãþii („puºcã grea de
cetate” – spun alþi istorici, socotind incorectã traducerea „bombardã”, întrucât
în veacul al XV-lea nu se trãgea cu astfel de arme de pe metereze140) –
ocupatã atunci de maghiari – i-a expediat o ghiulea în glezna stângã.
Istoria nu ne lasã, însã, sã credem cã aceastã suferinþã necurmatã (cãreia
anii îi vor adãuga altele), þinând de un „intim” dominant în viaþa privatã a
domnului, a înrâurit cumva prezenþele publice ale viforosului oºtean. Dimpotrivã.
Inconfortul personal a fost ascuns (aflãm despre el mai ales din scrisorile141
ºi de la solii ce plecau în strãinãtate în cãutarea unor medici ºi apoi din
rapoartele doctorilor), Domnul ºi-a interzis repausul, experienþele lui de
„bolnav” au rãmas multã vreme neºtiute (cunoscute, evident, doar de cei
apropiaþi, cãrora nu le era interzisã imaginea acestei suferinþe de duratã ºi
gravã prin ireversibilitatea ei) ºi cronicarii au constatat cã programul lui era
guvernat de „osteneal㔠ºi „neodihnã”, de un „activism” ieºit din comun, cã
„în 47 de ani, în toate pãrþile sã bãtea cu toþii”, fiindcã era „la lucruri de
rãzboaie meºter, unde era nevoie însuºi sã vârâia, ca vãzându-l ai sãi, sã nu
sã îndãrãpteaze ºi pentru acéia raru rãzboiu de nu biruia”.

Invincibila podagrã

Dupã 1475 situaþia sãnãtãþii lui ªtefan cel Mare a început sã se complice.
Pe lângã rana de la picior (în care nu osul a fost rupt, supurarea neîncetatã
putând fi alimentatã de o inflamare a oaselor142 ºi nu întreþinutã de un
diabet), voievodul s-a îmbolnãvit de podagrã (maladie pe care cronicarii au
diagnosticat-o exact). Cronicizatã, aceastã boalã la care erau predispuºi marii
consumatori de carne, mai ales de vânat, producea dureri insuportabile
(un cãlãtor strãin o descrie la un cavaler apusean – „[...] l-a lovit o podagrã
ce s-a ivit la toate încheieturile trupului sãu ºi toate degetele de la mâna sa
dreaptã au cãzut în palmã ; picioarele ºi braþele îl chinuiau [de durere] ºi în
curând n-a mai avut nici un mãdular cu care sã se poatã ajuta ºi nu fãcea
decât sã strige de durerea cea mare pe care o simþea” –, indicând ºi trata-
mentul aplicat : „Când s-a fãcut dimineaþã, medicii i-au pus ventuze mari pe
umeri, pe spate ºi la capãtul spinãrii. ªi crestau cu briciul carnea ºi scoteau
cu ventuze sângele pe care îl cântãreau într-o balanþã ca sã ºtie câte uncii au
scos”143) datoritã depunerilor de la articulaþii. Miºcãrile, mai ales cele ale
 ÎN UMBRA TRONULUI 335

membrelor, sunt serios stânjenite. Bolnavii de gutã (ºi regele Matei Corvin
s-a numãrat printre ei ; era o „boalã voievodal㔠cautã sã ne convingã inscripþia
de la Mãnãstirea Comana : „Io Radu ªerbanú Bãsãrabã voievod ºi ginere sãu
Petraºco Nicolae vodã, amãndoi tare ºi vãrtos pentru lege ºi pentru moºie cu
pãgânii turci, tãtari ºi cu eretici unguri s-au bãtut ºi în bãtrâniaþe amândoi
de boala podagriei s-au sãvârºit…”144 ; ºi voievodul Gheorghe ªtefan a fost
bolnav de gutã) nu-ºi mai pot miºca mâinile ºi picioarele ºi au de suportat
crize foarte violente. Aceasta trebuie sã fi fost imaginea pe care o arãta
ªtefan cel Mare celor apropiaþi (o „priveliºte a suferinþei”145) ºi medicilor.
Unul dintre aceºti doctori, Matteo Muriano înscriind într-un raport al sãu din
1502 toate aceste simptome, adãuga cã, altfel, voievodul „arãta bine la trup”.

ªapte ani de suferinþã

„Tipul nobilului medieval – scrie Matei Cazacu într-un studiu la care am

apelat ºi mai sus – este un individ cu burta proeminentã, cu fãlci puternice
ºi ceafa groasã, sangvin ºi violent, suferind de gutã, de ficat ºi de tulburãri
ale circulaþiei, adeseori victimã a congestiilor cerebrale (dambla). Este cazul
ºi al unor domni munteni ºi moldoveni din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea,
ca Radu cel Mare (1495-1508), bolnav de gutã, Gheorghe Duca, Ieremia
Movilã ºi Istratie Dabija”146.
Primul din lista de mai sus (pe Gheorghe Duca – ne spune Neculce –
damblaua l-a lovit din alte pricini : „L-a lovit cataroia de voia rea…”) a fost
bolnav de podagrã ºi era tratat – ziceam – de un anume Franciscus, sibian de
fel. Acest fiu al lui Vlad voievod Cãlugãrul ºi-a petrecut anii de tinereþe, ani
de exil, luând parte la vânãtori ºi la lungi ospeþe stropite din belºug cu vin.
A dus, adicã, acea viaþã a nobilimii europene, pentru care excesele alimentare
(se mânca foarte multã carne, era doar – zice Fernand Braudel –, înainte de 1550,
o „Europã a carnivorilor”147) reprezentau o normã obiºnuitã. ªi urmãrile
n-au întârziat sã aparã. Din 1501 pânã în 1508, când ºi-a dat duhul (la 12 martie),
Radu cel Mare, chinuit de mari dureri („boala groaznicã ºi cumplit㔠de care
aminteºte Gavriil Protul în Viaþa patriarhului Nifon), a fost cãrat într-un
rãdvan (dupã alþii – cãruþã) ºi dus dintr-un loc într-altul spre a-ºi exercita
autoritatea. Nu se putea încãlþa, nu putea sã stea în picioare, nu putea sã
încalece. În aceastã situaþie, se poate spune cã starea sãnãtãþii („intimul” –
zic mentaliºtii francezi – este un constitutiv al vieþii private), privatul, a
avut o anumitã repercusiune asupra îndeplinirii îndatoririlor publice ale
voievodului, plasând aceastã realizare în condiþii mai puþin obiºnuite. Întins
în mijlocul lui de transport, domnul era cãrat din mãnãstire în mãnãstire
(credea, doar, în puterea tãmãduitoare a imaginilor ºi rugãciunilor), asculta
jãlbile, judeca, împãrþea dreptatea.
336 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Murdãriile care curg din ochi

Ipoteza, potrivit cãreia boala de ochi – chinuitoare, urât㠖 a lui Alexandru

Lãpuºneanu ar fi fost una ereditarã (cãci el era vlãstarul natural al lui
Bogdan al III-lea, ce-ºi trãgea supranumele – cel Orb – de la o defecþiune
ocularã, iar fiul lui Lãpuºneanu, Bogdan al IV-lea, a suferit ºi el de ochi), nu
a adunat prea mulþi adepþi148. Afecþiunea pentru care voievodul Moldovei
cãuta doctori peste munþi, în Transilvania – îl cerea de la Braºov, în 1577, pe
un anume Petrus barbitonsores, chirurg ; bistriþenii i l-au trimis pe Andrei,
care fãcea o veritabilã navetã între Suceava ºi oraºul sãu ardelean –, cu
secreþiile ei purulente, curãþite mereu cu apã distilatã, nu seamãnã, ca
simptome, cu acel propus glaucom simplex. Lãpuºneanu se plângea cã îi
curg murdãrii („stercora”) din ochi, cã ochii i se lipesc ºi cã nu mai vede.
Suferea, poate, de trahom, o conjunctivitã granuloasã149. Leacurile încercate,
preparate din plante ce creºteau în Transilvania, unsorile fierte de Andrei
(Lãpuºneanu le cerea celor din Bistriþa ºofran pentru ochi) s-au dovedit
ineficiente150. Suferinþa era greu de suportat de cãtre bolnav, starea sa
privatã era aruncatã într-o precaritate definitã, în primul rând, prin instalarea
unei infirmitãþi, iar imaginea acestei suferinþe, pentru membrii familiei ºi
pentru cei apropiaþi (care încercau sã-i asigure asistenþa, esenþialmente
privatã), trebuie sã fi fost tulburãtoare.
S-a întâmplat apoi ca acest bãrbat cu înfãþiºare atleticã, cu excelente date
fizice (aflat la antipodul imaginii prin care Miron Costin îl propunea istoriei –
am vãzut – pe estropiatul fiu al lui Vasile Lupu, Ion-vodã, „om slabu ºi
deznodatu ºi de mâini ºi de picioare” ; „nefiindu de domnie”, taicã-sãu l-a
trimis la Stanbul, sã se lecuiascã, dar tânãrul va muri acolo), sã capete –
prin 1560 – ºi o umflãturã la picior, provocatoare ºi ea de dureri mari.
Solicitã din nou ajutorul bistriþenilor, rugându-i sã-i trimitã un medic sau
un bãrbier (chirurg). Opinia lui Iorga despre natura acestei maladii era
aceasta : „Se pãrea cã ºi el, ca ºi Francisc I al Franciei ºi mulþi prinþi
contemporani, fusese atins de boala urâtã pe care, ca «francezã» (termenul a
trecut ºi în româneºte) sau «napolitanã», naþiile ºi-o trimiteau una alteia” 151.

Vulnerabili în faþa molimelor

Moartea, care – pentru omul medieval (afirmã Jacques Le Goff) – era o

vecinã apropiatã ºi o ameninþare permanentã152, „umbrã a vieþii” (cum zicea,
într-una din propovedaniile sale, Petru Maior), putea veni ºi de la epidemiile
care bântuiau aºezãrile omeneºti cu o anumitã regularitate, de nimeni (aproape)
ºi de nimic stãpânite. Erau ºi ele, aceste epidemii (de duratã, uneori, ºi cu
cohorte de victime), de care oamenii nu se puteau apãra decât în chip precar,
o pedeapsã trimisã de Dumnezeu pentru pãcatele comise. Pedeapsã ce nu
ocolea casele domnitoare.
 ÎN UMBRA TRONULUI 337

Scriitorii noºtri cei vechi au fost, de obicei, parcimonioºi în consemnarea

prezenþei acestor flageluri înspãimântãtoare (pânã la informaþiile pe care le
oferã Radu Tempea II despre molima care a lovit Braºovul în 1718 ºi la cele
despre ciuma zis㠄a lui Caragea”). Ici-colo prin cronici câte o ºtire despre o
molimã care completa un ºir de „rele” („Pe acéia vréme fiind multe rãzmeriþe
de oºti, s-au fãcut foamete mare în þarã, ºi, pentru cã sã mâniese Dumnezeu
pe rumâni, de atâtea nebunii ºi morþi, ce fãcuse, au trimis ºi ciumã de murea
foarte rãu” – în Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti – ori : „Întâi robiia, a
doua ciuma 3 ani, a treia foamete mare în 2 ani, a patra multe boale ºi nevoi
gréle ºi cu tot chipul de bube” – în Letopiseþul Cantacuzinesc) sau înfricoºa
Curtea domneascã, interzicându-i accesul cãtre reºedinþã („ªãzându domniia
în Târgoviºte ºi pentru boala ciumii, de vréme ce ºi în Bucureºti sã înmulþise
boala aceea ºi împrejurul oraºului…” sau „[...] pentru cã nu putea întra în
Bucureºti [Constantin Brâncoveanu] fiind ciumã pre acele vremi în târgu,
sãvai cã despre istovul ºi contenirea ei era acestea toate, pentru nenumã-
ratele pãcatele noastre socotindu-le cã venia, nici un fel de rãu vãzându-sã
cã nu lipsiia dupã acest ticãlos de pãmânt…” – Cronica lui Radu Greceanu),
obligând-o sã constate dimensiunile maladiei („cumplita boalã ce întrase
într-acest an”) ºi sã aºtepte „smolirea” ei. Aºteptarea se petrecea în locuri
securizate – incinte care interziceau comunicarea cu un exterior periculos –,
loc ferit ce aducea mai mult a tãrâm asediat, cu persoane sechestrate (aºa
cum l-a gãsit Hercul Daissoli – Ercole Dalmatul – pe regele Ioan I Zápolya
„la Alba Iulia, împresurat din toate pãrþile de molima grozavã a ciumei”153)
sau în spaþii izolate ºi neinfestate. Domnii cu boierii pãrãseau Oraºul de
Scaun ; alteori pe boieri îi trimiteau pe la reºedinþele lor de la þarã. Aºa au
fãcut Dumitraºcu Cantacuzino („S-au scornit o ciumã mare în toatã þara în
dzilele acestui domn la vleato 7183 [1675], de la luna lui iuni, º-au þinut pãn’
la ghenarú. ª-au murit mulþi oameni, cã nu-i putè îngropa ºi-i arunca prin
gropi, de-i nãruiè”. „Iarã Dumitraºco-vodã, vãdzându atâta omor, au ieºit în
deal la Gãlata cu boierii, ºi acolo ºedè” – Ion Neculce) ºi Grigore al II-lea
Ghica, în a doua sa domnie : „ªi începând ºi în ordie a pica câte un om de
ciumã, s-au mutat la Þuþora, despre toamna, ca sã sã mai rãcoreascã de
boal㔠(Ion Neculce). Aºteptarea într-un loc ferit (Giovanni de‘ Marini Poli îl
gãsea, la 7 septembrie 1588, pe Petru ªchiopul „în tabãra unde locuieºte
acum sub cort [fugind] de primejdia ciumei” ; de frica molimei, Gheorghe
vodã Duca s-a refugiat – l-a urmat ºi Constantin Brâncoveanu, care era mare
ag㠖 la Cocorãºtii-Caplei, la moºia comisului Vlad ; ºi Nicolae Mavrocordat
se ferea de ciuma „ce sã izvodisã în Bucureºti” : „Domnind dar câtãva vreme,
ºãzând în Bucureºti, cu fricã de boala acéia, º-au aºãzat boieriile [...] decii au
ieºit cu toþii la Cotrocéni de vreme cã boala ciumii sã înmulþisã ºi în Bucureºti
ºi în toatã þara” – Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti) nu bloca acþiunile
„profilactice”. Ele erau pe mãsura timpului ºi a dimensiunilor înspãimân-
tãtoare ale molimelor. Pomenitul Nicolae Mavrocordat (care va muri, pânã
la urmã, de ciumã, ca ºi fratele sãu, Ioan ; despre acesta din urmã Istoriile
domnilor Þãrâi Rumâneºti ne spun cã ar fi rãposat de lingoare, adicã de
febrã tifoidã ; confuzia era explicabilã, simptomele celor douã maladii fiind
338 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

asemãnãtoare154), excedat de agresivitatea epidemiei, a adus de la Sfântul

Munte niºte moaºte protectoare, niºte relicte „care au auzit cã sânt foarte
folositoare la aceastã boalã”. Cronicarul – Radu Popescu, în acest rând –
constatã rezultatele pozitive ale intervenþiei divine (miracol !) declanºate de
gestul voievodului pe care trebuia sã-l laude : „[...] pritutindinea s-au vãzut
minune mare, cã au încetat boala ciumii ºi s-au bucurat, mulþumind lui
Dumnezeu”. Dacã Vodã Mavrocordat ºi-ar fi consultat ºi supuºii, cu siguranþã
cã aceºtia i-ar fi sugerat, cu umilinþã, sã oficializeze ºi acel vechi ritual
profilactic valah pe care îl vedea încã Erasmus Heinrich Schneider von
Weismantel când începea secolul al XVIII-lea („Atunci când pãtrunde în
Þara Româneascã vreo boalã molipsitoare, se adunã un numãr anumit de
femei ºi acestea în timp de douãzeci ºi patru de ore torc, þes ºi cos o cãmaºã
de cânepã ºi apoi o ard în mijlocul unei curþi ºi cred cã în felul acesta o datã
cu cãmaºa a fost nimicitã ºi ciuma”155) sau sã porunceascã, la fel ca în
Moldova, ca sã se punã spini în garduri pentru a opri ciuma 156.

În aceast㠄lume” în care voievozii – când nu piereau de moarte violent㠖

mureau din cauza podagrei sau a frigurilor (un vizitator ungur nota :
„[...] voievodul Sandrin al Moldovei a murit de friguri ºi au rãmas de la el doi
fii numiþi, cel mai mare Bogdan ºi cel mai mic Petru…”157), din pricina
tuberculozei (ca Neagoe Basarab) sau a rãnilor cãpãtate în lupte ºi supra-
infectate apoi de sanitari criminali (cum i s-a întâmplat lui Matei Basarab,
rãnit la genunchi în bãtãlia de la Finta : „Iar Matei-vodã, fiind la un picior
rãnit den rãzboi, zãcea ºi-ºi cerca tãmãduinþa ; dar nu putea sã-ºi caute boala
lui ºi slãbiciunea bãtrânéþelor, de nebuniile dorobanþilor, a siiménilor…” –
Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti), în aceast㠄lume” bântuitã de boli multe
(Massimo Milavesi, iezuit infirmier din Cluj, le enumera – pe la 1585 – pe
cele înregistrate în stabilimentul Colegiului unde lucra : „[...] suferind de
friguri acute terþane, cvartane, dropicã, boala copiilor, de splinã, de junghi,
de stomac, de ameþeli [...], paralizie, palpitaþii ºi boalã de inimã, gutã, calcule,
colicã, hemoragii, catare, dureri de cap rebele, plãgi, abcese vechi ºi noi…”158)
de care oamenii se înspãimântau ºi, constatând slaba eficienþã a vindecã-
torilor (ce foloseau leacuri empirice : „Unii vindecã rãnile mari punând numai
o foaie de varzã ºi turcii nu le fac [altã] legãturã decât cu ierburi ºi rãdãcini
din care fac alifii ºi plasture”159 sau doar „cercau” : „[...] încã în þarã pãtimindu
câtãva vréme, cãutându-l cu doftori [...] numai trei zile zãcându…” – Cronica
lui Radu Greceanu, izbutind, miraculos, din când în când sã-ºi tãmãduiascã
pacienþii, aºa cum s-a întâmplat cu Radu Mihnea, care, bolnav de ochi, lãsa
tronul în 1619 – „Singur au pohtit la împãrãþie sã-i vie mazilie, sã poatã
merge la Þarigrad, pentru leacul ochilor”, Miron Costin – ºi pleca la Istanbul
sã se trateze ; ºi s-a înapoiat vindecat), îºi îndreptau speranþele de tãmãduire
spre Dumnezeu. Cãci, îi învãþa un panegiric întrebuinþat de Neagoe Basarab
în Învãþãturile sale, ºi Sfântul Constantin cel Mare, „pãgân” încã s-a molipsit
de leprã („Deaciia împãratul Costandin cãzu în boalã care sã cheamã miºãlie”),
dar lipsa de putere ºi de pricepere a „dohtorilor” („[...] iar dohtorii câþi era,
toþi sã nevoia, cine cu ce ºtiia, ca sã vindece pre împãratul. ªi muncirã
 ÎN UMBRA TRONULUI 339

câtãva vréme cu meºteºugurile lor ºi nu puturã folosi nimic”) a fost

strãlucitor covârºitã de taina botezului, de pasul fãcut spre Dumnezeu,
sugerat – ca ºi în cazul lui Theodosie cel Mare – printr-o „viziune” („visul
împãrãtesc”, faimos, preluat de creºtini din tradiþia anticã) : „Iar noaptea i
sã arãtã în vis Petru ºi Pavel, apostolii lui Hristos, ºi-i ziserã  : «Noi sântem
Petru ºi Pavel, apostolii lui Hristos, ºi ne-au trimis Dumnezeu sã-þi dãm
botezul mântuirii. Deci sã trimiþi sã chemi pre Silivestru papa, sã te îmbãiaze
în baia botezului ºi þi sã va curãþi miºãliia dupre trup, ce o ai pre tine, ºi
toate pãcatele tale, ºi vei fi vrédnic ºi harnec ºi împãrãþiei ceriului» [...]
ªi îndatã trimise la fericitul Silivestru, ºi veni de-l botezã. Iar deaca-l botezã
ºi eºi din crestélniþã, rãmase stricãciunea dã pe trupul lui în apã ca niºte
solzi de péºte, iar el fu sãnãtos ºi curãþit, ºi eºi vésel cu trupul ºi cu sufletul”.
 Meditatio mortis.
Frica de moarte

„Chipurile” morþii (putere universalã ºi omniprezentã ce impune prin

formele ei) pe care le-au examinat, între alþii, Philippe Ariès (op. cit. supra),
Michel Vovelle160 ºi Louis-Vincent Thomas161 – moartea biologicã (produsã
de distrucþia „federaþiei de celule” – cu atâtea elemente declanºatorii –, care
constituie organismul), singura adevãratã, moartea fizicã („qui s’opère par
seduction à l’homogène et chute dans l’entropie” – L.-V. Thomas), moartea
spiritualã, nesuferitã pentru creºtinul care ºtie cã pãcatele comise îl vor
trimite în Infern, moartea psihicã a bolnavului de nervi, moartea socialã, pe
care o nasc izolarea ºi marginalizarea – au o trãsãturã comunã : capacitatea
de rupturã ce „pune la distanþã”.
Tanatologia nu ne poate spune prea multe despre acest Nimic atât de
investigat (în felurite chipuri), care concentreazã asupra sa toate angoasele
omeneºti ºi stârneºte ambiþiile învãþaþilor ce încearcã sã îl surprindã în definiþii
(L.-V. Thomas îl lasã sã vorbeascã pe W. Jankéléwitsch : „Elle [moartea] est
l’événement dépareillé par excellence, [...] sans rapport avec les autres
événements qui, tous s’inscrivent dans le temps”). Un lucru este limpede :
acest fenomen cotidian (care, de dincolo de hotarele înþelegerii, descurajeazã
ºi stârneºte depresii) ºi-a demonstrat puterea terifiantã iubitoare de surprize
(cãci zice Evanghelistul : „Nu ºtiþi nici ora, nici ziua, nici locul”) ºi capacitatea
de contaminare (aceast㠄substanþã spiritualã, realitate imaterialã”, este
contagioasã pentru tot ce atinge162). Nimic nu-i rezistã Morþii (prezentã peste
tot, operând pe toate palierele vieþii ºi producând dezechilibre în ordinea
spiritualã, în cea materialã ºi în cea socialã163), toate au un sfârºit, chiar ºi
astrele („lista” lui L.-V. Thomas mai cuprinde „obiectele”, „sistemele culturale”,
„societãþile”, „universurile”, „galaxiile” ºi alte eminente simboluri ale „infinitului”),
„ceriul faptu de Dumnezeu”, „luminile de aur, soarele ºi luna” – afirma Miron
Costin în Viiaþa lumii, procesul mortifer este neîntrerupt. Începem sã murim
din momentul naºterii – acesta pare a fi sensul meditaþiei lui Dimitrie
Cantemir, în Divanul…, atunci când înfãþiºeaz㠄vârstele omului” cu ajutorul
simbolului fundamental al ciclicitãþii : Vârsta ºi norocirea lumii, ca roata
când se învârteºte. „Roata vieþii” (a „vârstelor”) se aflã într-o miºcare rapidã
ºi incontrolabilã, încheind cu grãbire ºi brutal, niciodatã obositã, „ciclu”
dup㠄ciclu”, ducându-i, implacabilã, în pãmânt pe cei ce din pãmânt se
nãscuserã :
„[...] aºé viaþa ºi vârsta vieþii fiilor tãi, când sã naºte ºi cât trãiaºte, ce face ºi
când moare, minte a pricepe mai nu poate. ªi precum partea roþii carea de la
pãmânt s-au, în sus suindu-sã, sculat, iarãºi în gios pogorându-sã, de unde s-au
 ÎN UMBRA TRONULUI 341

sculat sã suppune, aºé ºi fiii tãi, de în pãmânt ieºind, iarãºi prin mai nepriceputã
vréme, iarãºi în þãrna lor se întorc. ªi pentru puþinteluºe ºi puþinticã vréme
deºartã ºi fãrã folos dezmierdare grozavã, în scurtã vréme mor ºi sã trec. ªi mai
vârtos adevãrat de plâns ºi de tânguit iaste cã, dupã viaþã fãrã de folos, murind
cu trupul, mor ºi cu sufletul, ºi al gheenii nestinsului foc moºtenitori ºi lãcuitori
sã fac…”.

Românii (mai cu seamã în Veacul de Mijloc) au perceput moartea ca o

rupere a sufletului de trup, ca o operã de distrucþie a existenþei corporale a
individului (acþiune de mare gravitate, fiindcã trupul era „casa” sufletului).
Pierderea trupului însemna pierderea vieþii164, iar moartea devenea astfel
un agresor ce stârnea fricã. Discursul teologic ºi cel literar (subordonat
complet primului) fãceau eforturi de explicare, formulau definiþii (cum face
dascãlul Toader din Feldru în cuvântarea rostitã la înmormântarea Sofroniei,
soþia lui Pãtraºcu Ciogolea) ºi construiau imagini (ce porneau de la toposul
„morþii ca urmare a pãcatului originar”), încercând, agãþaþi de Pãrinþii Bisericii
(diacul Toader se sprijinea, în întreprinderea sa, pe Ioan Chrisostomul), o
preparare a întâmpinãrii creºtineºti a „marii treceri” :
„Cã moartea altã nemicã nu mai iaste, fãrã numai plata pãcatului ºi sãmnul
osândei lui Dumnãdzãu carea iaste pre tot rodul omenescu. Moartea iaste o cale
pre care sã petréce toatã firea omeneascã, de domni nu sã téme, de boiari nu sã
stidéºte, de bãtrâni nu sã ruºineadzã, pre frâmséþi nu cautã, tineréþele nu le
cruþã, de unul-nãscut nu i-i milã, ce pre toþi vine într-un chip. ªi moartea nu
iaste rea, cum dzise Iov, cã moartea iaste odihnã omului, cã tréce din trudã în
odihnã, den scârbã în bucurie, din valuri în liniºte, din tunérec în luminã. De
iaste omul direptu, el sã duce sã-º ia plata sã dea mâna lui Dumnãdzãu, iarã de
iaste pãcatos, îl pãrãséºte de-a facerea pãcate. Moartea iaste o mutare din ceasta
lume cãtre o a doa lume. Moartea iaste o poartã fãrã de carea nu poate întra
nime, nice pote tréce din ceastã lume trecãtoare cãtrã viaþa cea netrecutã”165.

Drumul rotund

O „pãdure de semne” îi comunica voievodului informaþii despre moarte.

Le descoperea, înfiorat, atunci când trecea pragul paraclisului din palat
(spaþiu privat al rugãciunii individuale) sau pe cel al capelei domneºti, le
gãsea în cazaniile rostite de predicatorul Curþii ºi în reprezentãrile icono-
grafice, toate transmiþându-i, cu o retoricã specializatã, informaþii despre
trecerea în nefiinþã, obligându-l sã mediteze la ea ºi sã se înfioare.
Transpunerea în frescã a pildelor scripturistice – cum ar fi parabola sãracului
Lazãr –, prilej pentru zugrav de a reprezenta „moartea pãcãtosului”, o
moarte „rea”, antecamerã a Infernului (pictorului i se recomanda sã aºeze în
imagine pe un „bãtrân despuiat [care] zace rãsturnat pe un pat, acoperit
pânã la mijloc cu o velinþã de preþ ; el îºi roteºte ochii cu mare spaimã, dã din
picioare ºi îºi întinde mâinile în toate pãrþile ; iar deasuprã-i un diavol îi
înfige în inimã o cange cu trei dinþi, îl sfâºie fãrã milã ºi-i târãºte cu silnicie
sufletul”166. „Înfricoºãtoarea moarte”, aºa cum este pictatã la biserica din
342 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Fãrtãþeºti, înarmatã cu o coasã (sau cum apare în alte biserici, purtând

felurite instrumente ale distrugerii), nu aparþine unor programe de calmare,
ci încearcã sã-i stârneascã pe privitori (la fel ca pe ascultãtorii predicilor)
sã-ºi punã întrebãri ºi sã se frãmânte. Cu o secerã în mânã (aºa cum apare
Moartea în bisericile din Olari – Curtea de Argeº, Pãuºeºti-Mãglaºi, Vladimiru,
Tuscenii de Jos ori Tiþeºti167) îl consiliazã pe zugrav sã o facã ºi acea Carte
numitã Gramaticã ori ustav sau Erminie, adicã închipuire ºi tâlcuire sau
alcãtuire a tot meºteºugul zugrãviei din 1805, editatã de Vasile Grecu168,
asemãnãtoare, fireºte, cu alte manuale de sorginte bizantinã care au stat la
dispoziþia pictorilor români ºi în secolele anterioare. Din nou „roata vieþii”, a
„vârstelor” care aranjeazã secvenþele vieþii omului pe un „drum rotund”. În
manualul pomenit mai sus, sub titlul Cum sã zugrãveºte zadarnicã lumea
aceasta, în exteriorul a trei cercuri („ocoale”) dedicate („Lumea cea zadarnicã
ºi amãgitoare”, Timpul, în succesiunea anotimpurilor ºi cu îndrãzneala cunoaº-
terii lui instituitã de zodii, „vârstele”), pictorul este sfãtuit sã reprezinte
traseul existenþial ca o circumferinþã (fatalmente închisã) :
„Iarã pe dinafarã de ocolul al treilea ºi al celui mai mare, fã-le pre céle ºapte
vârste ale oamenilor într-acest chip : jos la laturea cea de-a dreapta ocolului fã
un prunc mic suindu-se în sus ; ºi scrie înaintea deasupra roatei : «Copilaº de
ºapte ani». ªi mai sus fã altul mai mare ºi scrie : «Copilaº de patrusprezece ani».
Mai sus iarãºi fã altul cu mustãþi ºi scrie : «Holteiaº de douãzeci ºi unul de ani».
Iarã sus, în vârful roatei, fã altul cu începãturã de barbã, ºezând pre scaun ºi
subt picioarele lui o perinã, avându-ºi mâinile întinse la o parte ºi la altã parte  ;
ºi în mâna dreaptã þine schiptru, iar în mâna cea stângã o pungã cu bani,
purtând coroanã ºi îmbrãcãminte împãrãteºti  ; iarã din jos de dânsul, deasupra
roatei scrie : «Tânãr de douãzeci ºi opt de ani». Iarã mai din jos de dânsul, la
partea cea de-a stânga, fã pre altul cu barbã ascuþitã, zãcând cu faþa în sus ºi în
sus uitându-se ºi scrie : «Bãrbat de patruzeci ºi opt de ani». Iarã mai jos de
dânsul fã pre altul cu amestecate cãruntéþe zãcând cu faþa în jos ºi scrie : «Bãrbat
de cincizeci ºi ºase de ani». Iarã mai din jos de dânsul fã pre altul cu barba albã,
pleºuv, zãcând cu faþa în jos, mâinile spânzurate avându-ºi, ºi scrie : «Bãtrân de
ºaptezeci ºi cinci de ani». Iarã dedesubtul roatei fã o groapã ºi un bãlaur mare
întru dânsa, având în gura lui un om cu faþa în jos, vãzându-se pânã la mijloc ; ºi
moartea aproape lângã dânsul, înlãuntru, ºi ea în groapã, ºi þine în mânã o
secere mare, pre care în grumazul bãtrânului o pune ºi îl trage pre dânsul jos.
Scrie-le ºi pre slovele acéstea : La copilaº scrie-le pe acéstea : «Oareºicând trecând,
la céle de sus voi mérge». Iarã la copil acéstea : «Curând o, anule, te-ntoarce,
pentru ca sã merg în sus degrabã». La holteiaºul aceasta : «Iatã, venii aproape a
ºedea în scaun». La tânãrul aceasta : «Care om iaste ca mine ºi care-i mai înalt decât
mine ?». La bãrbatul : «Oare, o, anule, precum vãz, a trecut tinereþea ?». La bãtrânul :
«O, cum mã amãgiºi pre mine ticãlosul, o, lume  ? !». La cãruntul acestea : «Amar,
amar, o moarte, care poate sã scape de tine ?». Iarã la groapa acéstea : «A tot
mâncãtoriul iadul ºi moartea». Iarã la acela pre carele îl înghite bãlaurul,
acéstea : «Amar ºi cine mã va izbãvi pre mine dintru a tot mâncãtoriul iad ?»”169.

Instrumentele tãioase (ale „retezãrii” nemiloase) cu care se recolteazã

pãioasele sau iarba – secera, coasa – apar des ºi în descrierile din texte ale
macabrelor activitãþi întreprinse de Moarte : „[...] cã acesta iaste obiceiul
 ÎN UMBRA TRONULUI 343

morþii, cã vedeþi pre moarte cum o zugrãvesc zugravii ºi nu o fac cu arme, ca

pre alþi sfinþi, ci cu coasã trãgându-sã dupã dânsa ca sã cosascã pe cei de pre
pãmânt precum vedem cã coasa taie rând” (manuscris din 1780170) ori „Adevãrat,
moartea, ca o nemilostivã ce iaste, au secerat fãr’ de vreme pre aceastã
floare aleasã ºi au rãpit prea timpuriu podoaba, frumuseaþia neamului
femeesc” (Antim Ivireanul, Cuvânt de învãþãturã asupra omului mort171).
În Fiziolog apare „moartea ca vânãtor”, la fel ca la Miron Costin în Viiaþa
lumii („vrãjmaºã”, „hicleanã”, „tu vânezi cu sacul”, fiind de genul feminin, ca
în tot spaþiul romanic), ºi enumerarea ar putea continua (cãci ºi „Moartea ºi
unchiaºul” din Viaþa ºi pildele lui Esop a gãsit destule exprimãri figurative).
Cei ce aveau acces la texte gãseau disertaþii despre moarte, despre întâm-
pinarea ºi semnificaþiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc
vechi, în continuã ramificare ºi diversificare : oraþiile funebre, „verºurile la
morþi”, propovedaniile ºi cuvintele la îngropãciune, consolaþiile, epitafurile,
testamentele. Pene meºtere ale scrisului românesc vechi – Neagoe Basarab,
Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinþ, Antim Ivireanul,
Dimitrie Cantemir – s-au exersat în jurul acestei teme, încercând (prin
utilizarea unor motive literare faimoase : vanitas vanitatum, fortuna labilis,
ubi sunt qui ante nos ?, roata vieþii etc.) sã-ºi pregãteascã semenii pentru
„marea trecere”, sã-i obiºnuiascã sã reflecteze asupra sfârºitului ineluctabil.
Românii în Evul Mediu erau, prin urmare, înconjuraþi de „chipuri” ale
morþii. Acestea se adunã într-o imagine sumbrã, ºi este de înþeles spaima
resimþitã în faþa morþii, o fricã aparþinând unei „dimensiuni inerente a
sensibilitãþii umane”172.
 Pregãtirea „locului de odihnã”
(praeparatio mortis). Necropolele

Nimic mai „privat” decât locul rezervat odihnei veºnice. Chiar ºi în cazul
unui monarh. Numai cã mormântul unui stãpânitor – concretizare a ideologiei
monarhice – trebuia sã impunã (public), sã-i conserve ºi dupã moarte situaþia
privilegiatã (sepulcrul îºi va avea, prin urmare, sediul într-un spaþiu sacru,
ad sanctos), sã declare contemporanilor ºi urmaºilor un tip de pietate exemplarã,
sã proclame în eternitate gloria conducãtorului supusã slavei lui Dumnezeu.
Voievozii români au asimilat de timpuriu aceastã datorie (era o obligaþie
monarhicã) a zidirii unor biserici destinate a fi ºi necropole pentru ei ºi
familiile lor. Alexandru cel Bun a înãlþat cu acest rost Mãnãstirea Bistriþa.
ªtefan cel Mare a transformat biserica episcopalã din Rãdãuþi în necropolã
domneascã, împodobind mormintele Muºatinilor care l-au precedat cu pietre
ce restituiau o cronologie corectatã ºi instituiau un „timp dinastic”. Ca loc de
veci pentru sine ºi familia sa, ªtefan cel Mare a înãlþat, între 1466 ºi 1469,
Putna, ca mãnãstire fortificatã ºi cap de serie incontestabil în arhitectura
ecleziasticã din Moldova.
Într-una dintre legendele „ºtefanine” povestite de Ion Neculce, în cea
de-a treia, alegerea locului zidirii ºi fixarea principalelor puncte ale ansam-
blului (pristolul din altar, poarta, clopotniþa) se face printr-o competiþie (tir
cu arcul) cavalereascã, medievalã ºi foarte laicã. Unul dintre arcaºi (un copil
de casã) s-a dovedit mai performant decât voievodul („Iar un copil din casã
dzic sã fi întrecut pe ªtefan-Vodã ºi sã-i fi cãzut sãgeata într-un deluºel ce se
cheamã Sion, ce este lângã mãnãstire”). Nefastã superioritate, cãci ºi-a
pierdut capul. Stãpânitorul feudal, orgolios, avea drept de viaþã ºi de moarte :
„ªi este semn un stâlp de piatr㠖 continuã Neculce (care pune totuºi la
îndoialã veridicitatea acestei tradiþii : «Dar întru adevãr nu se ºtie, numai
oamenii aºa povestesc»). ªi dzic sã-i fi tãiat capul acolo”.
O altã tradiþie a întemeierii Mãnãstirii Putna (închegatã ºi pãstratã în
mediul monahal : „mi-au spus pãrinþii…”, un fel de „mit al ctitoririi” povesteºte
ºi Vartolomei Mãzãreanu în Istorie pentru sfânta mãnãstire Putna (Putna a
fost mãnãstirea de „postrig” a cãrturarului ; pentru ea ºi pentru ctitor el a
nutrit un adevãrat cult : „duhul strãmoºilor [...] pluteºte aici preste toate
lucrurile ºi faptele noastre [...] la Putna vechiului ªtefan voievod cel Mare,
în mândra [lui] ctitorie” 173). Într-un spaþiu sacralizat prin traiul acolo al lui
Daniil „Sãhastrul” (isihastul consilier al lui Vodã), locul zidirii a fost „fixat”
printr-un miracol : „[...] acestú pãrinte Daniilú, diasupra locului, unde iaste
acmu ziditã sfânta mãnãstire Putna, de multe ori ar fi vãdzutú mulþime de
îngeri luminaþi, cântândú, þiindú în mâini fãclii aprinse. De carea lucru acelú
 ÎN UMBRA TRONULUI 345

fericit pãrinte multú s-au miratú ºi, rugãndu-sã lu Dumnedzãu, ca sã-i

descoperea de aciasta minune ce vãdzusã, i s-au arãtat îngerulú Domnului în
videniia, dzicându-i : Bine sã ºtii, cã întru acelú locú unde ai vãdzutú îngeri
luminaþi, robul lui Dumnedzãu ªtefanú voevoda, fãrã zãbavã, va sã facã o
sfântã mãnãstire foarte iscusitã, întru numele Preacuratei de Dumnedzãu
Nãscãtoare ºi purure Fecioare Maria…”. „Videniia” s-a repetat, la rugãciunile
isihastului, ºi în prezenþa voievodului aflat în cãutarea unui loc potrivit
pentru a zidi un lãcaº întru gloria Maicii Domnului : „ªi Dumnedzãu au
ascultat ruga robului ºi îndatã în loculú acesta unde iaste acmú sfânta
mãnãstire Putna, s-au pogorâtú mulþime de îngeri luminaþi, cu fãclii aprinse
prinú mãini ºi cãnta cãntãri dumnedzãeºti [...] ªi îndatã au purcesú cu
fericitulú Daniilú ºi viindú la acelú locú undea vãdzusã pre sfinþii îngeri, au
însãmnat loculú…”
Semnificativ, hramul ales de ªtefan pentru mãnãstirea sa era acelaºi cu
cel dat de descãlecãtorul Dragoº bisericii ridicate de el la Volovãþ. Gestul lui
Dragoº fusese unul voievodal, monarhic, de început de þarã ºi de dinastie,
mai puþin semeþ (era o „besericã de lemnú”), indiscutabil, decât acele
monumenta princeps de la Pliska, Preslav sau Kiev, înãlþate de þarii bulgari
ori de cnejii ruºi, dar purtãtor al aceluiaºi mesaj : aºeza þara „întemeiat㔠în
spaþiul creºtin ºi o punea sub protecþia Fecioarei. Adunând în acelaºi loc cele
douã lãcaºe (ºi consacrându-l – pe cel înãlþat de el – Maicii Domnului, arhetip
al castitãþii ontologice de naturã angelicã ºi mamã a celui „nãscut mai înainte
de toþi vecii”, participând consistent la instituirea cultului marianic în
Biserica româneascã) ºi aruncând un arc semnificativ peste vreme cãtre
epoca începuturilor, ªtefan cel Mare (în timpul cãruia – vedeam – cronologia
trecutelor domnii – paradigma voievodal㠖 va fi reordonatã prin refacerea
pietrelor tombale – pietrele de mormânt, componente ale unei veritabile
politici funerare, „prelungeau” viaþa voievozilor – ale predecesorilor) a adus
la Putna bisericuþa de la Volovãþ, cãci – zice Mãzãreanu – mãnãstirea, „unú
lucru mare ca acesta, în scurtã vreme nu sã putè face”. Prezenþa bisericuþei
(antice) în spaþiul putnean l-a ajutat pe ingeniosul voievod sã obþinã pentru
ctitoria sa (bogat dãruit㠄cu multe odoarã, ºi veºminte scumpe, ºi cu multe
moºii”) „cinstea cea mai înaltã decãtú toate mãnãstirile ce sãntú în Moldova”.
Convenind cã gloria ºi antichitatea bisericii lui Dragoº, evocate de Vodã ca
argumente, sunt incontestabile, toþi cei de faþ㠄s-au miratú de înnãlþata
minte mãrii sale”.
Cu planul ei triconc alungit, biserica mãnãstirii – impresionantã ca
dimensiuni – este un veritabil vestitor al viitoarelor izbânzi arhitectonice.
Ea a fost ziditã în „anii rãzboaielor” (terminat în 1469, lãcaºul a ars ºi a fost
refãcut în 1472), adicã în acea vreme de pânã în 1487, când ªtefan cel Mare
abia a izbutit sã ctitoreascã Probota, necropolã a pãrinþilor sãi 174. ªi la Putna,
ca ºi la Probota, „camera mormintelor (gropniþa), interpusã între pronaos ºi
naos, este o inovaþie a arhitecturii moldoveneºti”175.
„Iarã pre ªtefan-Vod㠖 zice Ureche – l-au îngropat cu multã jale ºi
plângere în mãnãstire la Putna, care era ziditã de dânsul”. Mormântul este
strãjuit de un monument funerar care are „aspectul unui sarcofag, a cãrui
346 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

laturã principalã este decoratã cu motive florale stilizate într-o înlãnþuire

ritmicã, placa superioarã este împodobitã cu inscripþia comemorativã dispusã
marginal, iar în câmpul central se aflã un decor rezultat dintr-o savantã
combinaþie de semipalmete, frunze de stejar ºi flori” 176.

Cel ce a reclãdit biserica Mãnãstirii Putna (operaþie începutã în 1654 ºi

isprãvitã în 1662 de cãtre Gheorghe ªtefan), Vasile Lupu, protectorul patri-
arhiilor rãsãritene, voievodul cu „hire mai mult împãrãteascã decât
domneasc㔠(Miron Costin), a înãlþat, în 1639, propriul miracol la Iaºi –
Mãnãstirea Trei Ierarhi –, proiectând pentru lãcaºul de rugãciune ºi funcþia
de necropolã a familiei sale. Cu planul triconc alungit (divizat în „încãperile”
consacrate : altar, naos, pronaos ºi tinda [exonarthex]), instituind îns㠖
novator ºi dãtãtor de echilibru – ºi o turlã pe pronaos (cum avea deja, în Iaºi,
biserica Mãnãstirii Galata), biserica Trei Ierarhi a stârnit minunarea celor
ce au putut sã o contemple. Splendoarea unicã i-o conferã decoraþia sculptatã
(remarcatã cândva ºi de Paul de Alep, care gãsea biserica „unicã ºi prea
frumoas㔠: „Sfânta bisericã se aflã în mijlocul mãnãstirii, ea este [clãditã] în
întregime din piatrã fãþuitã, iar pe dinafarã este toatã sculptatã cu o mãiestrie
artisticã ce uimeºte mintea [privitorului]. Nu este nici cât un deget care sã
nu fie acoperit cu sculpturã”177) a faþadelor. „De la soclu pânã la corniºe,
faþadele sunt împãrþite în mai multe registre, fiecare cu alt tip de decor, dar
concordante ca expresie generalã : entrelacuri ºi rozete de diferite tipuri,
zigzaguri ºi împletituri, lanþuri din zale ºi vase cu flori, funii cu dublã
rãsucire ºi frize de marmurã gravatã cu mascheroni, un întreg univers de
motive ornamentale stãpânit cu ºtiinþa geometrizantã a unor meºteri care
cunoºteau regulile de compoziþie ale artei islamice, iar, peste toate, o savantã
colorare cu lapislazuli ºi o adevãratã risipã de poleituri pe toatã faþada”178.
A fost la început auritã integral aceastã bisericã ; privirea ei – zicea un
martor – „apuca mintea de mirare”, cãci respira, prin aceast㠄emfazã orna-
mental㔠(V. Drãguþ), exemplarã pentru barocul oriental românesc, aplecarea
spre fast, spre gesturile retorice, de înþeles la cel care voise sã transfere la
Iaºi ceremonialul de la Înalta Poartã.
Arhitecþii lui Vasile Lupu au eliminat gropniþa dintre naos ºi pronaos.
Aceast㠄camerã a mormintelor” – „spaþiu funerar destinat încã la sfârºitul
secolului al XV-lea înhumãrii ctitorilor sau persoanelor din anturajul acestora
între naos ºi pronaos, este evitatã având în vedere intenþia de unificare a
spaþiului liturgic ; funcþia ei va fi atribuitã, în pronaos, celor patru niºe cu
arcosolii, sãpate douã câte douã în pereþii laturilor de nord ºi sud ale bisericii”179.
Mormintele sunt plasate în pronaos : „În zidurile sale – zice acelaºi Paul de
Alep – sunt firide unde se aflã mormintele fiilor domnului ºi al primei sale
soþii, Doamna180, pe [aceste] morminte fiind acoperãmânturi din stofã de
mãtase ºi de brocart de aur, lucru îmbelºugat”181.

Remarcabila zidire de la Curtea de Argeº (despre care, vãzând-o, sirianul

Paul de Alep zicea cã este „prilej de uimire pentru minte”, declarând-o „fãrã
pereche printre mãnãstirile din aceastã þarã”), pe care Neagoe Basarab a
 ÎN UMBRA TRONULUI 347

înãlþat-o între 1512 ºi 1517, pe locul unei mai vechi biserici a lui Vlad Dracul
(„zidirea pe temelii vechi” era un element esenþial al programului dinastic
românesc), din piatrã profilatã care se supune, pe faþade, celor douã registre
cu decoraþii orientale (caucaziene ºi islamice, „de certã facturã caucazianã ºi
selgiucidã trecute prin filierã stanbuliotã”182), a fost gânditã ºi ca lãcaº
închinat slavei lui Dumnezeu (Adormirea Maicii Domnului este ºi aici hramul
care se înscrie în evlavia româneascã arãtatã Sfintei Fecioare), dar ºi ca loc
de veºnicã odihnã pentru voievod – „reºedinþã postumã definitivã”, spun
autorii Dicþionarului tematic al Evului Mediu occidental – ºi pentru membrii
familiei sale. În acest sens, „a fost adoptatã soluþia pronaosului supradimen-
sionat în lãrgime. Utilizat în Þara Româneascã, la Glavacioc, ºi în Moldova,
în mai multe ctitorii ale lui ªtefan cel Mare, pronaosul lãrgit a beneficiat
la Curtea de Argeº de o tratare deosebitã prin introducerea în spaþiul central a
12 coloane (aluzie la cei 12 apostoli) ca elemente de sprijin pentru sistemul
de boltire. Închiderea spaþiilor libere dintre coloane cu strane de lemn,
deasupra cãrora se aflau icoane cu dublã faþã, iar mai sus broderii decorative,
a fãcut posibilã delimitarea a douã spaþii cu funcþii clar diferenþiate : în zona
centralã, pronaosul propriu-zis, iar pe trei laturi, necropola domneascã”183.
Locul de rugãciune era separat astfel de un „privat” sepulcral, un „loc al
liniºtii”, ce pune în luminã o concepþie nouã asupra organizãrii „teritoriului”
sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici.
Se cuvine sã vedem în aceastã inegalabilã bisericã un „vârf” al programelor
constructive ºi decorative aparþinând arhitecþilor, sculptorilor (piatra de pe
mormântul lui Neagoe Basarab din pronaos – „ªi l-au îngropat în sfânta ºi
minunata mãnãstirea lui, în Argeº”, zice cronica – are, în câmpul central, o
figurare a crucii combinatã cu arborele vieþii) ºi pictorilor din acea epocã.
Aceste programe participã la conturarea acelei „unicitãþi”, atât de mult
comentatã, a monumentelor neagoene. Gavriil Protul descrie „minunea”, în
Viaþa patriarhului Nifon, cu rãsuflarea opritã ºi conchide : „ªi aºa vom putea
spune cu adevãrat cã nu este aºa mare ºi sobornicã cu Sionul, carele îl fãcu
Solomon, nice ca Sfânta Sofia, care o au fãcut marele împãrat Iustiniian,
iarã cu frãmseþea este mai predeasupra acelora”. În contextul strãdaniilor
evidente de „recuperare a moºtenirii culturale bizantine”, în Þara Româneascã,
la Târgoviºte, s-a închegat cel mai important centru artistic al epocii lui
Radu cel Mare ºi Neagoe Basarab. Ia naºtere, aici, o veritabilã ºcoalã de
picturã autohtonã, cãreia, în acele circumstanþe artistice post-bizantine, nu
îi sunt strãine inovaþiile meºterilor cretani ce împrumutaserã, la rându-le, multe
„elemente de modelaj” caracteristice picturii italiene184. Reprezentanþii acestei
ºcoli sunt foarte productivi. Dobromir din Târgoviºte decoreazã în 1515,
ajutat de Jitian ºi de Stanciu, biserica Mãnãstirii Dealu. Tot meºterul Dobromir,
având de data aceasta ca ajutoare pe Dumitru ºi pe Chirtop, zugrãveºte
ctitoria Craioveºtilor de la Bistriþa. Acelaºi pictor va fi în fruntea meºterilor
ce vor picta mai târziu, în timpul lui Radu de la Afumaþi, biserica Mãnãstirii
de la Argeº. Ei picteazã acea remarcabil㠄galerie de portrete” ale Basarabilor
de la Argeº – tablou genealogic ºi dinastic cu multiple semnificaþii, „cronicã
eroicã”, în imagini, semn al solidarizãrii ctitorului cu trecutul, ansamblu
348 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

programat de Neagoe însuºi –, fãcând paºi importanþi cãtre trãsãtura laicizantã

a desenului. ªi tot ei imagineazã, alãturi de icoanele cu dou㠄feþe” (una
privind spre „lumea dinlãuntru”, cealaltã tinzând cãtre cea „din afarã”),
celebra „Coborâre de pe cruce”, în care, depãºind cutezanþele pictorilor Renaºterii
italiene, acced sã îngemãneze durerea pãmânteascã cu cea divinã185.
O realizare excepþionalã, cum este biserica Mãnãstirii Curtea de Argeº
(împodobitã de ctitor ºi cu o icoanã fãcãtoare de minuni, celebra „icoanã
înjunghiatã”), nu poate fi înþeleasã decât în conexiune cu averea sufleteascã
particularã a celui urcat pe tronul Þãrii Româneºti ºi în contextul cultural
pe care a ºtiut sã-l configureze în preajmã-i.
Între elementele ce permit reconstituirea atmosferei de fast cu adevãrat
bizantin de la Curtea lui Neagoe Basarab, între numeroasele dovezi ce atestã
aplecarea spre o artã plinã de rafinament ºi spre iniþiative culturale de
amploare, devine aproape de prisos sã cãutãm informaþii care sã ne convingã
cã voievodul stãpânea limbile „clasice” ale zonei ortodoxe, greaca ºi slavona.
ªtia slavoneºte, fãrã dubiu (crescuse într-o mare familie boiereascã ºi era
discipol al monahilor de la Bistriþa), la fel cum nu avem motive sã ne îndoim
cã îi era cunoscut㠖 doar fusese învãþãcel al fostului patriarh Nifon – ºi
limba greacã. Neagoe cãlãtorise la Constantinopol (fusese ostatic la Înalta
Poartã), avea relaþii strânse la Sfântul Munte, lumea greceascã aflatã atunci
în cuprinsul Turcocraþiei îi era destul de bine cunoscutã. Nu îi erau strãine
nici realitãþile din Transilvania, provincie unde avea câteva posesiuni pe care,
presupun, le vizitase în mai multe rânduri. „Din câte locuri am strãbãtut în
Ungaria – le scria el sibienilor – iar un turn mai frumos ca al vostru n-am
vãzut”. Era atent, prin urmare, la zidirile pe lângã care trecea ºi care repro-
duceau modele fixate de constructorii Europei de apus. La fel în privinþa
monumentelor arhitecturii rãsãritene.
De altfel, legãturile lui Neagoe Basarab cu vestul Europei au avut o
constanþã ce se cuvine încã o datã relevatã. Trimiºii lui ajung, cu treburi
negustoreºti ºi diplomatice, în câteva rânduri în Republica dogilor. Îl aflãm
acolo pe Hieronim Matievici din Raguza, medic de curte ºi diplomat al lui
Neagoe ; vistiernicul Oprea se întorcea în 1521 tot de la Veneþia. Cãutau
probabil obiecte de preþ pentru voievodul lor, care, fãcând figurã de mare
stãpânitor, îi trimitea dogelui un cal ce valora douã sute de ducaþi 186. Un gust
artistic sigur, ce aduna „moºtenirea” bizantinã lângã rafinamentul vest-european,
dirija opþiunile voievodului în materie de lucruri de mare valoare. κi comanda
blãnurile la Braºov ºi tot acolo poruncea sã i se lucreze giuvaierurile. Respinge
însã contrafacerile ºi îi mustrã pe cei înclinaþi sã-l înºele, cum a returnat –
vedeam ºi mai sus – cãdelniþa lucratã de niºte meºteri din Sibiu pentru
biserica de la Curtea de Argeº. Hârtiile Magistratului sibian au pãstrat ºi
„ocara”, zisã pe latineºte (P.P. Panaitescu) : „Ad modum Ciganorum erat
fabricatum”187.
Pe unii istorici i-a surprins solia trimisã de Neagoe Basarab la Roma, la
papa Leon al X-lea, pontiful deschis cãtre luminile Renaºterii, patron ºi
protector al celor mai mari artiºti pe care îi avea Italia în acel timp. La Roma
a plecat atunci, în 1519, Antonio Policalas (Poicalas – dupã alte lecturi), un
 ÎN UMBRA TRONULUI 349

grec de la Curtea voievodului, misiunea lui fiind sã încheie o alianþã antiotomanã

între Sfântul Scaun ºi Þara Româneascã. Policalas îi vorbea Suveranului
Pontif în numele lui Neagoe, al lui Theodosie ºi al tuturor supuºilor domnului
român. O asemenea iniþiativã, menitã sã confere un oarecare suport nãzuinþelor
românilor (cãci, alãturi de „Basarab ºi aleºii sãi fii Theodosie ºi Petru”, în
alianþa ce pregãtea „sacra expediþie împotriva lui Selim, tiranul turcilor”,
fãgãduiau a intra ºi domnul Moldovei „ªtefan [ªtefãniþã] ºi fiii sãi”), pornitã
din partea autorului Învãþãturilor nu poate în nici un caz sã stârneascã
mirare. Neagoe Basarab – „inorogul” care îl învingea pe dragon, cãci aºa îl
desemneazã o mobilã de pe o emblemã a sa – a dat dovadã de o bunã
orientare, de capacitatea de a promova o diplomaþie flexibilã (unii au zis
„conciliantã”) ºi de un simþ politic sigur adresându-se influentului conducãtor
al Bisericii catolice. Intuind elementele conexe unui astfel de contact, el cere
lui Manuil din Corint un text privitor la deosebirile de dogmã dintre ortodocºi
ºi catolici. I se rãspunde cu promptitudine : „Preaînãlþate, preastrãlucite,
preaevlavioase ºi preaortodoxe doamne Ioan Neagoe, voievod ºi împãrat ºi
autocrat a toatã marea Ungrovlahie, deoarece mi-ai poruncit a-þi raporta, pe
scurt, pricinile pentru care latinii cu credinþã greºitã s-au înstrãinat ºi mult
s-au îndepãrtat de la adevãr ºi de la noi…” etc.
Sigur cã nu nevoia de informare îl fãcea pe voievod s㠄porunceascã”
aceastã desluºire (iar despre declanºarea unei dezbateri – care sã premeargã
o încercare de „unire” a Bisericii Þãrii Româneºti cu Roma [s-a evocat aºa
ceva] într-un secol în care, la 13 aprilie 1561, papa Pius al IV-lea avea sã-l
roage pe Alexandru Lãpuºneanu sã participe la Conciliul din Trento, faimoasa
întrunire din care se va naºte Contrareforma – nu cred cã poate fi vorba), ci
dorinþa de a intra în posesia unui document, a unui înscris de autoritate,
emis de o autoritate ecleziasticã. Or Manuil din Corint era „mare ritor al
Marii Biserici” (i.e. al patriarhiei din Constantinopol). Altfel Neagoe Basarab
avea destui teologi cu faimã în imediata sa apropiere. Se poate presupune cã
Gavriil, superiorul mãnãstirilor athonite, cel însãrcinat sã facã apologia
epocii neagoene, a stat mai multã vreme la Curtea voievodului. Nici marile
mãnãstiri ale vremii nu duceau lipsã de subtili cunoscãtori ai teologiei. Dacã
ridicarea noii zidiri de la Argeº într-un rang înalt între lãcaºurile similare
ale þãrii (ºi ale Ortodoxiei) poate fi explicatã printr-un gest de curtoazie,
socotit necesar de patriarhul Teolipt, situaþia asemãnãtoare pe care ºi-o
câºtigase mai înainte, pe vremea patriarhului Filothei, Mãnãstirea Tismana
era, neîndoielnic, o recunoaºtere a autoritãþii de care se bucura vechiul
aºezãmânt fondat de Nicodim. Dorinþele lui Neagoe erau îndeplinite de
înalþii ierarhi ai Bisericii Rãsãritului, chiar dacã stârneau „fricã ºi cutremur”.
Aºa s-a întâmplat cu cererea de deshumare a rãmãºiþelor lui Nifon de la
Mãnãstirea Dionisiu de la Athos ºi de transferul vremelnic al moaºtelor în
Þara Româneascã. Ocrotitorul ºi binefãcãtorul Ortodoxiei, patronul generos,
glorificat în cuvinte însufleþite, face un act de mare autoritate. Aduce în
Þara Româneascã relicvele defunctului ierarh, repetând într-un fel gestul
lui Radu cel Mare, care, adãpostindu-l la el pe prelatul depus din funcþie,
strãmuta, simbolic, sediul Patriarhiei Ecumenice la Târgoviºte. Doveditoare
350 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pentru cele spuse mai sus este ºi promptitudinea cu care au reacþionat înalþii
prelaþi ai Ortodoxiei la invitaþia ce le-a adresat-o Neagoe Basarab cu prilejul
târnosirii ctitoriei sale de la Argeº : „Iar Gavriil protul deca vãzu cartea ºi
scrisoarea domnului, aciiº chiemã pre toþi egumenii de la toate mãnãstirile
cele mari : de la Lavra, de la Vatoped, de la Iver, de la Hilandar, de la
Xeropotam, de la Caracal, de la biserica lui Alimpie, de la Haritonul Cotlomuz
care este Lavra Rumâneascã, de la biserica lui Filotei, de la Xinof, de la
Zugrav care este lavrã bulgãreascã, de la Simensc, de la Dohiar, de la lavra
ruseascã, de la Pantocrator, de la Constamonit, de la sveatâi Pavel ºi de la
Onisat, de la biserica lui sveatâi Grigorie ºi de la Simonpetra [...] Decii
chemã domnul ºi pre Teolipt Þarigrãdeanul, care este patriarh a toatã lumea,
ºi cu dânsul 4 mitropoliþi : de la Sereº, de la Sardie, de la Midiia ºi de la
Melichin”. Strãlucirea ceremoniilor ce adunau asemenea participanþi putea
egala fastul obiºnuit la curtea bazileilor. Ceea ce probabil cã ºi dorea acel
Neagoe, cãruia Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil din Corint „împãrat”
(tot „împãrat” îl numea, de altfel, ºi autorul unei însemnãri de pe un Prolog
al Mãnãstirii Bistriþa) ºi care pe fresca de la Snagov este arãtat având cusut
pe straiele sale de brocart purpuriu (imperial) vulturul bicefal al Bizanþului.
Este indiscutabil, însã, cã gloria trainicã a acestei Curþi (care – am vãzut –
avea ºi un medic, pe Hieronim Matievici din Dubrovnik) ºi a acelei „lumi”,
în întregul ei, au edificat-o splendid cãrturarii, literaþii ºi artiºtii. Un ºir de
oameni de carte, în fruntea cãruia trebuie sã-l aºezãm, cu siguranþã, pe acel
Macarie, mitropolit al Ungrovlahiei între 1512 ºi 1522, a participat la îmbo-
gãþirea fondurilor de manuscrise ale mãnãstirilor ºi la înzestrarea cu texte a
noilor ctitorii. În biblioteca bisericii Sfântul Nicolae din ªcheii Braºovului,
s-a pãstrat un minei pe luna noiembrie, scris în 1513 din porunca lui Neagoe
Basarab ºi dãruit de acesta, în 1517, Mitropoliei din Târgoviºte. Tot din
ordinul lui Neagoe s-a scris (am mai spus acest lucru) un Tetraevanghel, din
care pânã la noi a ajuns doar ferecãtura, somptuos lucratã din argint, cu o
inscripþie ce atestã c㠄Acest Tetraevanghel l-a fãcut Ioan Neagoe voievod ºi
domn”. Pentru Mãnãstirea sa de la Curtea de Argeº, Neagoe a fãcut importante
achiziþii de cãrþi, dupã cum probeazã acel codex ce cuprinde omilii ale lui
Ioan Chrisostom. Sbornicul, copiat în slavona de redacþie sârbã, în secolul
al XV-lea, fusese în colecþia lui Maxim Brancovici. Ex libris-ul neamului
Brankovici este „anulat” de urmãtoarea însemnare : „Aceastã carte numitã
[...], a cumpãrat-o binecinstitorul ºi de Hristos iubitorul domn Ioan Neagoe
voievod ºi a dãruit-o mãnãstirii sale numitã Argeº, hramul Adormirii preasfintei
stãpânei noastre Nãscãtoare de Dumnezeu, în anul 7072 [1519]”. Din Þara
Româneascã sbornicul va ajunge apoi în Serbia, la Mãnãstirea KruÍedol,
ctitoritã de Neagoe Basarab188.
Un gust ales, pretenþie impusã de un patron rafinat, marcheazã produsele
scriptoriilor epocii. Dacã manuscrisele copiate în Þara Româneascã (o pro-
ducþie pe care trebuie sã ne-o imaginãm a fi fost ºi bogat㠖 în circumstanþele
prioritãþii pe care o acorda acestui tip de exerciþiu cãrturãresc „regula”
monasticã isihast㠖, ºi exemplarã sub raportul corectitudinii textelor –
„literalismul” isihast îndreptând cãtre astfel de performanþe) ºi hãrãzite
 ÎN UMBRA TRONULUI 351

mãnãstirilor, au dispãrut în cea mai mare parte, multe dintre hrisoavele

alcãtuite în cancelaria domneascã s-au conservat. „Frumuseþea lor excepþio-
nal┠face din aceste acte adevãrate tezaure artistice ale arhivelor noastre”189.
ªi tipograful Macarie, care îºi avea atelierul la Mãnãstirea Dealu ori, poate,
la Bistriþa, se strãduia în chip deosebit atunci când lucra pentru voievod. Am
evocat deja acel exemplar „de lux” al Tetraevanghelului, tipãrit din porunca
lui Neagoe Basarab ºi care pare a fi fost destinat chiar uzului voievodal, ce
a fost imprimat în condiþii excepþionale, pe pergament, cu felurite compliniri
ornante : frontispiciile ºi iniþialele au adãugiri fãcute de mânã cu aur, carmin,
albastru ºi verde, iar cuvintele sunt împodobite cu roºu tipografic.
Sã convenim cã, în atare împrejurãri, panegiriºtii aveau suficiente temeiuri
spre a-ºi compune scrierile encomiastice. ªi ei nu ostenesc sã ºlefuiascã
pietrele unui meritat monument. Gavriil Protul ar fi un exemplu. Maximos
Trivalis, poetul grec – un altul. Cel de-al doilea scrie în cinstea lui Neagoe
Basarab o epigramã în elinã, poem decorat abundent cu elemente clasice.
Autorul „homerizeaz㔠solicitând pentru Neagoe, „mare conducãtor al rãzboi-
nicilor Misiei”, un loc în „palatele divine ale Olimpului”.

Cel mai mare ansamblu monastic din Þara Româneascã, Mãnãstirea

Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (cea mai însemnatã între
zidirile ecleziastice ale prinþului), este reflectarea artisticã a bogãþiei acestui
voievod, a fastului cu care i-a plãcut întotdeauna sã se înconjoare. Magnificent
înzestratã cu odoare ºi cu moºii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea
o autonomie marcatã), mãnãstirea urma a fi un semn limpede al gloriei
ctitorului, al puterii sale voievodale ºi o emblemã a pietãþii – cu limpezi
trimiteri cãtre un „model” asumat (hramul bisericii era al Sfinþilor împãraþi
Constantin ºi Elena), un centru de elaborare ºi rãsfrângere culturalã (Vodã
întemeiase aici o bibliotecã ce þintea a se transforma în „depozit naþional”),
un model pentru viaþa spiritualã româneascã a acelui timp ºi, totodatã, un
gest de mântuire ºi lãcaº de odihnã privatã, cãci biserica era menitã sã
slujeascã drept necropolã familiei voievodului.
Plasatã în zona subcarpaticã, construitã în intervalul 1690-1697, Mãnãstirea
Hurezi – pe seama cãreia ctitorul aºeza datorii religioase ºi culturale impor-
tante – armonizeazã câteva grupuri arhitectonice, cu individualitãþi ce pot fi
distinse : mãnãstirea propriu-zisã, cu biserica cea mare (pentru care meºterii
au fost zidarul Manea, pietrarul Vucaºin Caragea ºi Istrate Lemnarul ;
biserica a fost pictatã de o echipã alcãtuitã din grecul Constantinos ºi localnicii
Ioan, Andrei, Stan, Neagoe ºi Ioachim), bolniþa, ziditã în 1696, ctitorie a
Doamnei Maria, soþia voievodului (biserica a fost pictatã de Preda, Nicolai ºi
Ianache), schitul Sfinþii Apostoli, înãlþat în 1698 de stareþul Ioan ºi pictat,
doi ani mai târziu, de Iosif ºi Ion, schitul Sfântul ªtefan, ctitorit de ªtefan,
fiul voievodului (a fost ridicat în anul 1703 ºi i-a avut ca zugravi pe Ianache,
Istrate ºi Hranite) ºi schitul Sfântul Ioan.
Purtãtoare exemplarã a stilului brâncovenesc, Mãnãstirea Hurezi „exprimã
tocmai tendinþa spre clasicism, nevoia de echilibru ºi coerenþã, poate tocmai
din pricinã cã, monument domnesc, [ea] dã glas pe plan artistic nevoii de
352 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

unitate ºi omogenitate a culturii naþionale”190. Barocul european, vãdit în

înclinaþia cãtre un decorativism frenetic ºi somptuos, desluºit ici ºi colo în
stilul brâncovenesc (uºor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi),
apare modificat în aceastã alcãtuire perifericã, coabitând „cu sugestii ale
picturii post-bizantine de ambianþã cretanã”191 (de unde era Constantinos) ºi
acceptând ideea de ordine (precumpãnitor autohtonã) care în mod obiºnuit îi
este strãinã. Biserica cea mare a mãnãstirii, ziditã între 1690 ºi 1693, cu
planul ei triconc (oglindind înrâurirea ctitoriei neagoene de la Curtea de
Argeº), cu o turlã pe naos ºi o alta deasupra pronaosului ºi cu pridvor cãtre
apus, îºi face din aceste caracteristici o veritabilã emblemã.
Brâncoveanu îi rezervase bisericii mari a mãnãstirii ºi funcþia de necropolã
domneascã (unde voievodului nu i-a fost dat sã-ºi afle liniºtea). Pronaosul,
lãrgit ca ºi la Curtea de Argeº, urma sã adãposteascã locurile de înhumare,
numai cã la Hurezi spaþiul liturgic nu mai este despãrþit de cel sepulcral de
douãsprezece coloane (cu niºte posibili corespondenþi în cei 12 apostoli).
Narthexul de la Hurezi are în zona centralã douã coloane masive care
sprijinã bolþile încãperii. Ele „determinã trei nave cu travei inegale. Cea
centralã este de fapt drumul triumfal care conduce la sanctuar. Cele laterale
au servit drept necropolã, dar pictura de pe pereþi face sã poatã fi înþelese ºi
ca spaþii de iniþiere, de instruire, în care privitorul poate învãþa nu numai
genealogia ºi faptele sfinþilor, ci ºi descendenþa dinasticã a Domnitorului
ctitor”192.
 Moartea „în scaun”

Au fost de multe feluri morþile hãrãzite voievozilor noºtri. Mã gândesc la

cei care au izbutit sã se sting㠄în scaun”, sub ochii supuºilor care constatau
schimbarea drasticã a statutului foºtilor lor conducãtori, transformarea lor
din persoane publice, încãrcate de rãspunderi ºi identificabile prin semne
ale puterii, ocupând chiar „centrul” acelui „public”, în trupuri neînsufleþite,
ce nu-ºi pot afla definirea decât sub emblema „privatului” (cãci evocatele
„semne ale puterii”, aºezate lângã un catafalc, devin vide de orice autoritate).
Cronicarii au însemnat în cãrþile lor „morþi bune”, când viaþa se sfârºea din
pricina numãrului anilor („Dabija-vodã, aicea în þarã domnind cu pace ºi cu
domnie aºezatã, cu þarã întemeiatã, era om bun ºi blând, fãrã nici o rãutate.
ªi neîmplinind bine 4 ani ai domniei lui, fiind ºi om bãtrân, au plãtit ºi el
datoria cea de obºte, de-au murit” – Ion Neculce) sau cãdea rãpusã de vreo
boalã pe-atunci incurabilã (Neagoe Basarab a murit, probabil, de tuber-
culozã, la fel ca ºi fiul sãu, Theodosie, ªtefãniþã Lupu de febrã tifoidã, iar pe
Ieremia Movilã l-a lovit damblaua), dar ºi sfârºituri silnice, urmãri ale unor
dezlãnþuiri violente, cu „motivãri” într-o „politic㔠uneori obscurã, adesea
complicatã („Petrecându acéste nevoi réle boierii ºi lãcuitorii þãrii dispre
domnu sãu, ªtefan vodã [Rareº], n-au mai putut suferi fãrãdelegile ºi rãotãþile
lui, ce întãi s-au sfãtuit cu tainã ce vor face, ca sã sã poatã curãþi de dânsul.
ªi sfãtuindu-sã, aciiaºi aflarã sfat ca sã ajungã degrabã la boierii cei pribégi,
carii era în Þara Leºascã ieºiþi de multe nevoi. Décii, daca au avut ºtire ºi
rãspunsu de la dânºii, cum cã vor veni fãrã zãbavã, noaptea cu toþii s-au
rãdicat în podul de la Þuþora ºi au tãiatu aþile cortului asupra lui ªtefan
vodã ºi cu multe rane pãtrunzându-l, au muritu…” – Grigore Ureche), cu
escaladãri ce nu þineau cont în realizarea suprimãrii nici de statutul voie-
vodului (zicea acelaºi Ureche : „[...] cã pre cel mare Dumnezeu l-au lãsat ºi
judeþul sãu cel cerescu pre pãmântu i-au datu…”), nici de sacralitatea insti-
tuþiei prin intermediul cãreia se înfãptuise ungerea (Radu de la Afumaþi –
un „drãculesc”, ar zice Xenopol, devenit om al Craioveºtilor, cãci se însurase
a doua oarã cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, a fost ucis – împreunã cu
fiul sãu mai mare, Vlad, rod al unei prime cãsãtorii – de boierii ostili chiar
într-o bisericã de pe dealul Cetãþuii din Râmnicu Vâlcea, sub privirea înspãi-
mântatã a preotului). La starea de „privat” neînsufleþit se putea ajunge uºor.
354 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Moartea ca poartã spre nemurire

Un atac de gutã (boalã care se instalase – am vãzut – dupã 1475) l-a împiedicat
pe ªtefan cel Mare – zice cronicarul polon Marcin Kromer – sã cucereascã
Pocuþia. ªi Ureche spune cã, înainte de a muri, „s-au întorsu ªtefan vodã de
la Pocutiia la scaunul sãu, la Suceava…”. Era, într-adevãr, „bolnav ºi slabu
de ani”. Îl chinuia rana de la gleznã, cãpãtatã în 1462 ºi niciodatã vindecatã,
podagra care îi înþepenise mâinile ºi picioarele (stare ce nu l-a împiedicat sã
tranºeze în chipul cunoscut disputele privind succesiunea). „Domnul Moldovei –
îi scria, în 1503, regele Ladislau al Ungariei dogelui Veneþiei – e chinuit de
o boalã lungã ºi ajuns la grele bãtrâneþe”. Mai mult, voievodului – care
numãra atunci ceva mai mult de 65 de ani i se deschiseserã, pe lângã un
posibil proces inflamator osos, niºte rãni pe picioare, provocate – se pare – de
tulburãri ale circulaþiei cu complicaþii la nivel dermic193. Soluþia aleasã de
medici – cauterizarea rãnilor – n-a reprezentat decât un supliciu pentru
bolnav. Suplimentar ºi fãrã rost.
ªtefan cel Mare – spune Grigore Ureche – s-a stins în anul 7012 [1504],
„marþi, iulie 2 zile”. Data întreagã o gãsim pe acoperãmântul pus pe mormântul
de la Putna de fiul sãu, Bogdan al III-lea cel Orb (cãci pe piatra acoperitoare,
din vreme pregãtitã, anul ºi luna lipsesc) : „[...] s-a mutat în lãcaºul cel veºnic
în anul 7012, luna iulie, ziua a doua, marþi, în ceasul al patrulea din zi”.
Grigore Ureche – care, ca reprezentant al marii aristocraþii, n-a prea
iubit felul de a domni al lui ªtefan cel Mare – în ierarhizarea pe care a
fãcut-o faptelor istoriei ºi personalitãþilor aflate în centrul evenimentelor a
fost obligat sã-i atribuie, totuºi, poziþia privilegiatã. El transformã anii de
glorie militarã ºi politicã ai marelui voievod într-un fel de pivot al întregii
istorii a Moldovei, iar din Moldova face o importantã realitate politicã ºi
militarã a Europei acelui timp, un nucleu în plinã forþã de iradiere pentru o
„cruciad㔠ce se voia neîntreruptã.
Era acel ªtefan „om nu mare de statú, mânios ºi degrab vãrsãtoriu de
sânge nevinovat ; de multe ori la ospeþe omorâia fãrã giudeþú”, nu uitã sã
spunã cronicarul în portretul panegiric ce i-l consacr㠖 dupã ce îi anunþã
moartea –, fãcându-ºi „personajul” sã respire „omeneºte” (mental, Ureche
nu mai este un medieval pentru care „lumea”, înþeleasã ca o schemã binarã,
se compunea din „figuri” ce puteau fi doar „albe” sau doar „negre”) ºi dându-ne
a înþelege cã existã, ziceam, o anumitã incompatibilitate între modelul voie-
vodal propus de filosofia sa politicã (faimoasa „matcã fãrã ac” – metaforã
pentru Petru ªchiopul) ºi demersurile autoritare ale orgoliosului domn ce
fãcuse din Moldova un stat subordonat puterii centrale. Chiar dacã nu
înþelege cã tocmai acea concentrare a puterii a fost cheia forþei ºi capacitãþii
de a manevra ale voievodului ºi chiar dacã strecoarã ici-colo opinii în legãturã
cu firea mereu aprins㠄de lucrurile vitejeºti” în detrimentul „aºezãrii” þãrii,
scriitorul este covârºit de dimensiunea eroicã a faptelor ce are a le relata.
Acest „leu ce nu-l putea îmblânzi niminea” (vitejie monumentalizatã imagistic),
cavaler, apãrãtor al þãrii ºi al „creºtinãtãþii”, este descris în duh renascentist.
 ÎN UMBRA TRONULUI 355

Frazele multelor pagini pe care Ureche le consacrã, în cronicã, domniei lui

ªtefan, dând treptat fiinþã unui erou exemplar (o exemplaritate preponderent
combativã ce îi întrece în proporþii pe antecesori ºi pe urmaºi), pe care
caracterul extraordinar al apariþiilor în public îl plaseazã într-o splendidã
solitudine („unicitatea”), urcã spre acel remarcabil portret moral, un „necrolog”
ce pare a stopa chiar cursul istoriei spre a-ºi impune semnificaþiile ºi dimen-
siunile profunde. Echilibrat (în el savanþilor li s-a pãrut a descoperi sugestii
din istoricii latini, din Titus Livius cu deosebire), ferit de avalanºele retorice
ale cronicarilor veacului al XVI-lea (ºi ei interesaþi în a proclama „exem-
plaritãþi” mai degrab㠄hagiografice”), clasic în izbânda sa artisticã, portretul
esenþializeazã un caracter ºi fixeazã o pildã strãlucitã.
Monumentalul, eroicul (românesc ºi creºtin) sunt aici de esenþã supremã,
cãci devin contingente, coincidente chiar, cu sacralizarea. „Citând” memoria
neamului (ce îºi plânge pãrintele), Ureche îl sanctificã pe voievod (fãcându-i
loc într-o mitologie specificã), o „sanctificare în omenitate”, de felul celei pe
care istoricii Bisericii bizantine i-o rezervaserã lui Constantin cel Mare,
transformându-l într-un model intangibil de umanitate :
„Iarã pre ªtefan Vodã l-au îngropat þara cu multã jale ºi plângere în mãnãstire
în Putna, care era ziditã de dânsul. Atâta jale era, de plângea toþi ca dupã un
pãrinte al sãu, cã cunoºtiia toþi cã s-au scãpat de mult bine ºi de multã apãrãturã.
Cã dupã moartea lui, pãnã astãzi îi zicu sveti ªtefan Vodã, nu pentru sufletu, ce
iaste în mâna lui Dumnezeu, cã el încã au fostu om cu pãcate, ci pentru lucrurile
lui céle vitejeºti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupã aceia l-au
ajunsu”.

O cãinþã falsã

Titlul pus de mine acestui paragraf despre dispariþia lui Alexandru Lãpuºneanu
acordã credit tradiþiei. Fiindcã este posibil ca ginerele lui Petru Rareº, atent
la îndeplinirea obligaþiilor ce-i reveneau înainte de a trece în lumea de
dincolo – rezolvarea chestiunii succesiunii la tron, ºi, prin urmare, a stabili-
tãþii þãrii (zice Grigore Ureche, sub titlul De moartea lui Alixandru vodã
Lãpuºneanul, 7076 [1568] : „Alixandru vodã cãzu în boalã grea ºi-ºi cunoscu
moartea ºi chiemã episcopii ºi boierii ºi toatã curtea de i-au învãþat înaintea
morþii [sã bãnuim aici rostirea unui discurs ?] ºi le-au arãtat moºan pe
fiiu-sãu Bogdan vodã, ca sã-l puie pre urma lui în domnie. Iar el, dacã au
umplut treisprãzéce ani i pol a domniei sale, ºi cei dintãi ºi cei de apoi au
rãposat”) –, sã fi avut cugetul apãsat de exerciþiile criminale pe care le
practicase (la care Ureche mai adaugã unul, cules din zvon public, la fel de
funest, o mutilare bizantinã, un soi de „compensare” cumplitã ºi sinistrã a
celui care îºi pierdea vederea : „Acestu Alixandru vodã, zic cum cã au fost
scoþându ochii oamenilor ºi pre mulþi au sluþit la domniia lui”) ºi sã fi cãutat
o uºurare sufleteascã. Sã nu uitãm cã Lãpuºneanu era orb în clipele dinaintea
morþii ºi suferea, poate, ºi de acea boalã dermato-venericã pomenitã mai înainte.
356 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Ureche îl suspecteazã, însã, ºi socoteºte cã acea întoarcere a fiorosului

voievod cãtre Biseric㠄au fost cu înºelãciune”. Chiar ºi în acest scenariu,
Lãpuºneanu rãmâne omul vorbelor memorabile (aºa cum îl ºtim de la întoar-
cerea în scaun, când boierii fideli lui Tomºa i-au spus c㠄þara nu-l va” :
„De nu mã vor, eu îi voiu pre ei ºi de nu mã iubescu, eu îi iubescu pre dânºii
ºi tot voiu mérge, ori cu voie, ori fãrã voie”), cãci, revenindu-ºi pentru o
vreme ºi constatând cã fusese trecut în rândul monahilor, „zic sã fie zis cã de
sã va scula, va popi ºi el pre unii”.
Raþionamentul celor din jur, înfioraþi de trecutele performanþe, actualizate
de aceste fãgãduieli, transformã moartea voievodului în rezultat al unei
crime. Ruxandra, soþia cu veleitãþi de stãpânã absolutã, îºi asumã responsa-
bilitatea ºi mânuieºte otrava. Ureche ne povesteºte aceast㠄ucidere de palat”
(asemenea fapte se mai petrecuserã ; consultând un izvor intern, Ureche
aflase „cã pre acesta ªtefan vodã [ªtefan cel Tânãr – nota mea, D.H.M.]
l-au otrãvit doamna sa” ; citindu-l pe Ureche ºi preluând ºtirea, Anonimul
Bãlenilor – neºtiind, poate, cã Doamna Stana, soþia lui ªtefãniþã, nu era
deloc „moldoveancã”, ci fiica lui Neagoe Basarab ºi a Despinei Miliþa –
comenteazã : „zãu, de treabã jupãneasã moldoveancã, sã-ºi omoare bãrbatul !”),
fãrã a reuºi sã-i convingã de adevãrul spuselor sale pe cercetãtorii din
vremea modernã („e foarte puþin probabil ca evlavioasa doamnã sã-ºi fi ucis
soþul cu care trãise mai bine de cincisprezece ani ºi avusese atâþia copii”194) :
„Mai apoi episcopii ºi boierii înþelegându acestu cuvântu ºi mai cu dinadinsul
Roxanda, doamnã-sa, temându-sã de un cuvântu ca acesta, carile era de a-l
ºi créderea, ºtiind câtã groazã ºi moarte fãcusã mai nainte în boierii sãi,
temându-sã doamnã-sa sã nu paþã mai rãu decâtu alþii, l-au otrãvit ºi au
murit. ªi cu cinste l-au îngropatu în mãnãstirea sa, Slatina, ce ieste de
dânsul ziditã”.

Un sfârºit înfiorãtor

Înºirate, titlurile capitolelor secvenþei în care este povestitã, în letopiseþul

lui Grigore Ureche, domnia lui Ion Vodã cel Cumplit – Rãzboiul lui Ion vodã
cu Bogdan vodã, Cându s-au aºezat Ion vodã la scaun, Cându au venit véste
lui Ion vodã cã l-au mazilit împãratul ºi au dat domniia lui Pãtru vodã
ªchiopul ºi când s-au sfãtuit ºi Ion vodã cu þara sã sã rãdice asupra turcilor,
7081 [1573], Cându s-au gãtit Ion vodã cu oaste sã iasã înaintea turcilor,
Cându au bãtut straja lui Ion vodã pre straja lui Pãtru vodã ºi a lui Alixandru
vodã, Rãzboiul dintâi, cându au bãtut Ion vodã pe Pãtru vodã ªchiopul,
Cându au prãdat Ion vodã Þara Munteneascã ºi au pus acolo domnu pre
Vintilã vodã, Cându au arsu târgul Brãila Ion vodã, Al doilea rãzboiu,
cându au bãtut Ion vodã pre oastea turceascã ºi tãtãrascã, Cându au arsu
Ion vodã Tighinea ºi Cetatea Albã, Al treilea rãzboiu, cându au bãtut oastea
lui Ion vodã pre o samã de oaste turceascã, Al patrulea rãzboiu cându s-au
bãtut Ion vodã cu turcii la Cahul, unde i s-au prilejit moarte, ºi groaznicã, nu
 ÎN UMBRA TRONULUI 357

ca altor creºtini, 7082 [1574], iunie – închipuie (în ciuda trãdãrilor pe care
Vodã le-a înfruntat) un timp al vitejiei ºi al gloriei militare ºi politice.
Trebuie sã spun cã Ureche nu l-a simpatizat deloc pe Armean, dar aventura
impresionantã a aceluia, închegatã din prestaþiile eroice pentru apãrarea
patriei, îl face pe cronicar sã vibreze, îi inspir㠖 spune Nicolae Manolescu în
Istoria criticã a literaturii române – „capodopera artisticã a Letopiseþului”.
Paginile consacrate celui care „bãgat-au în foc de viu pre vlãdica Gheorghe”
ºi a tãiat ºi câteva capete topesc în „pasta unei naraþiuni energice ºi palpi-
tante” „toate elementele epice, etice, psihologice, dramatice, accidentul ca ºi
necesitatea, logica implacabilã a istoriei ºi providenþialismul”. Cutezanþa
disperatã a luptãtorilor în bãtãlia de la Cahul este nemuritã într-un „tablou”
ce îmbrãþiºeazã toate datele semnificative, fie cã se aflã lâng㠄spectator”,
fie cã se petrec undeva departe („În istoriografia românã [Ureche] este cel
care descoperã perspectiva” – George Ivaºcu), într-o dispunere memorabilã
care îi aparþine negreºit autorului (cititor al lui Tacit) : „Ci moldovénii aºa
sta, cum s-ar fi gãtit sã moarã au sã izbândeascã. ªi multã moarte s-au fãcut
între amândoao pãrþile, cã nu era loc a cãlca pre pãmântu, ci pre trupuri de
om. Aºa mai apoi sã bãtiia de aproape, cât ºi mâinile le obosisã ºi armile
scãpa. Acela prah sã fãcusã, cât nu sã cunoºtiia care de care-i ieste, de
sâneaþe ºi de trãsnetul puºcilor nu sã auziia despre amândoao pãrþile, nici
puºcaºii nu mai ºtiia în cine dau”.
Uciderea „groaznic㔠rezervatã opozantului (pedeapsã cu iz oriental)
trebuia sã aibã forþã de exemplu, sã descurajeze iniþiative asemãnãtoare.
Comportarea eroului (care ºtia cã, intrând în tabãra turceascã, merge la
moarte, drept care, înainte de plecare, „au împãrþit tot al sãu ce au avut
între cazaci ºi di cãtrã toþi º-au luat iertãciune…”) este perfect congruentã cu
vitejia combatanþilor în lupta de la Cahul : „Acolo, dacã l-au dobânditu, cu
multã mânie l-au mustrat ºi l-au dat de viu, de l-au legat de coadile a doao
cãmile ºi l-au slobozit prin tabãrã de l-au fãrãmat”. E de crezut cã vorbele –
proiectate de contextul în care au fost rostite [ ?] în rândul celor „ce se þin
minte”, dar adunate (ne previne scriitorul) din zvon : „zic sã fie zis…” – prin
care condamnatul – resemnat ºi invidios – aprecia inventivitatea cãlãilor
sunt un produs al fanteziei : „atuncea zic sã fie zis Ion vodã : «Cautã cã eu
multe féliuri de morþi groaznice am fãcut, iarã aceastã moarte n-am ºtiut sã
o fiu fãcut»”.

Viteazul trãdat

Am ales, pentru uciderea lui Mihai Viteazul, scenele pe care le povesteºte

vistiernicul Stavrinos în a sa Poveste prea frumoasã a lui Mihai Voievod.
Cum domni în Valahia, cum tãie pe turcii care se aflau acolo, ºi pe urmã fu
ucis cu pizmã, fãrã luptã.
Acest mare erou, „vestit ca viteaz” în toatã lumea, la auzul numelui cãruia
tremurau turcii ºi tãtarii, ungurii ºi saºii – zice Stavrinos, patetic ºi înfiorat,
358 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ca în tot ce a scris despre Mihai Viteazul – a cãzut victimã pizmei. Încrezãtor

în înþelegerile încheiate, el ºi-a întâmpinat ucigaºii cu braþele deschise ºi
fãrã bãnuieli : „Iar ei au scos sabia, merg asupra lui ca niºte fiare sãlbatice,
pãtrund în cortul lui… ªi unul din ei a zvârlit cu suliþa, ºi-l atinge în inimã
ascuþiºul. Un altul în grabã l-a lovit, îi taie capul. Ca un copac se prãvãli
frumosul sãu trup. Aºa îl omorârã, fãrã ca sã ºtie, fãrã ca sã se nimereascã
sabia în mâna lui cea iute. ªi-i rãmase trupuºorul în þãrânã aruncat, gol,
fãrã cãmaºã, tãvãlit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverºunatã. ªi se
pierdu aºa, pe nedrept, acest viteaz”. (Secvenþa aceasta l-a impresionat, se
vede, cu deosebire pe autorul Istoriei lui Mihai Viteazul ce va fi integratã în
Letopiseþul Cantacuzinesc ; a preluat-o, cu întreg adaosul lui Stavrinos, aproape
fãrã modificãri : „ªi cãzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru cã nu ºtiuse,
nici sã împrilejise sabiia lui cea iute în mâna lui cea viteazã : ªi-i rãmase
trupul gol în pulbere aruncat, cã aºa au lucrat pizma încã din ’ceputul lumii.
Cã pizma au pierdut pre mulþi bãrbaþi fãr’ de vinã, ca ºi acesta”.)
Diatriba împotriva pizmei, vehementã, zisã pe un ton înalt („O, Pizmã
întreit blestematã, anatemizatã, Haron nemilos ºi Moarte blestematã !…”),
inaugureazã de fapt marea lamentaþie, bocetul grav cãruia autorul îi dã o
cuprindere cosmicã. Sunt chemaþi sã-l plângã pe eroul ucis miºeleºte („ajutorul
creºtinilor”, „stâlpul creºtinilor”, „cinstea ortodocºilor”, „prietenul Sfântului
Munte” – iatã tot atâtea speranþe pe care grecitatea ºi le pusese în acest
mare cruciat – dovadã ºi poema pe care un alt grec, Gheorghios Palamidis, o
scrie [pe urmele lui Stavrinos] despre voievodul combatant, dovadã ºi celelalte
compuneri pe care epica elenã le-a închinat aceluiaºi) reprezentanþii regnului
mineral („O, pietre, acum crãpaþi !… Voi, munþi, bociþi !”), astrele („Soare,
înfioarã-te, suspinã ! Boceºte, lunã !”) ºi bolta care le susþine („O, Cer ºi
Soare, înfioarã-te de nedreptate !”), vitejii ºi lãcaºurile de rugãciune.
Pierderea este de nereparat, pãcatul comis intrã în ºirul celor de neiertat.
Cei care au pus la cale stingerea acestui sublim moment de glorie româneascã
ºi agenþii „producãtori”, „ungurii ºi alemanii” (ultimii, pomeniþi în titlu, sunt
apoi uitaþi), vor fi þinta unei deprecaþii ample, încãrcatã de tensiune ºi plinã
de justeþe. Blestemul acesta, cu locul lui în structura epopeii (cãci, dupã el,
se naºte „legenda”), a fost ocolit de antologiile din vremea din urmã, consi-
derat „confuz” ºi chiar „injurios”, apreciindu-se cã Stavrinos i-ar fi identificat
în chip eronat pe asasinii lui Mihai Viteazul cu popoarele respective. Deloc
convins cã grecul a fãcut aceastã confuzie, am sã citez mai jos câteva pasaje
din secvenþa incriminatã folosind traducerea publicatã de A. Papiu-Ilarian
în Tesaur de monumente istorice pentru România…, (adunate, publicate cu
prefaþiuni ºi note ilustrate de…”, tomul I, Bucureºti, 1862, pp. 322-324) :
„Anathema ticãlosului de Szekel Mihai care au fost cauza de s-a pierdut
un asemine bãrbat care era mare ajutoriu creºtinãtãþii. V-aþi fãcut vouã înºivã
cu aceasta mare rãu. Spuneþi-mi, dupã ce l-aþi mâncat în mânia voastrã,
spuneþi-mi, pre cine aþi vãtãmat ? Pre voi înºivã, cãci vedeþi ce câºtig v-a adus
pizma voastrã : aþi pierdut Ardealul ºi Ungaria toatã. De ar trãi încã eroul, þara
voastrã n-ar fi amãrâtã ºi robitã, nu v-ar cãlca tãtarul ºi bugicanul, nici ungurul,
nici altcineva [...].
 ÎN UMBRA TRONULUI 359

Dumnezeu au trimis asuprã-le mare urgie, pentru cã sunt perfizi ºi trãdãtori,

s-a mâniat Dumnezeu ºi-i ceartã cum vedeþi : moºiile lor le calcã nepedepsiþi
turcii ºi tãtarii, muierile lor umblã goale pe drumuri ; darã, precum zice David în
psaltire, «cine sapã groapa altuia, el va cãdea într-însa». De zece ori aþi jurat,
mãgari mincinoºi, sã fiþi supuºi credincioºi împãrãþiei ; ºi aþi cerut sã vinã fratele
chesarului, acel mãrit, sã fie rege vouã, al spurcatului vostru neam ; ºi pe urmã
nu aþi vrut sã vinã în Ardeal un rege ca acela, cã aþi zis sã faceþi rege din sânul
vostru, ºi aþi fãcut cum aþi voit ; darã ºi acest crai nu v-a plãcut  ; ci aþi jurat lui
Basta sã fiþi cu dânsul ºi sã-l puneþi cap al vostru, de va scoate ºi va alunga din
þarã pre Mihai, pre urmã l-aþi gonit ºi pre dânsul cu ruºine, ºi aþi adus pre
Sigismund ; aþi cãlcat jurãmintele ce fãcuserãþi, v-aþi arãtat perfizi ºi nelegiuiþi,
pãrãsind pe creºtini carii era onoarea voastrã ºi îmbrãþiºând pe turci carii era
duºmanii voºtri. Darã voi, ca ºi aceºtia, sunteþi pãgâni nebotezaþi ºi mãgari, fãrã
adevãr, fãrã lege, câini spurcaþi, credinþa nu este în voi nici cât într-o oalã
gãuritã. Unul Mihai ºtia sã vã facã sã uitaþi toate minciunile voastre ºi de aceea
l-aþi mâncat, orbi ºi mãgari ce sunteþi”.

Este aceastã opinie (despre nobilii unguri din Transilvania) þesutã ºi în

„testamentul” transmis de Mihai urmaºilor : „De aceea, vã rog sã ºtiþi de la
mine : oricare ar ajunge crai dupã mine, pe boierii din Erdelia niciodatã sã
nu-i creadã, dacã vrea sã domneascã fãrã primejdie peste þarã. Cãci sunt
trãdãtori ºi nu þin jurãmântul, nu sunt statornici în cuvântul lor, în ceea ce
vorbesc. Când vorbesc dulce ºi zic «uram» [Doamne, Domnule !], atunci ia
seama la ei sã nu te punã la pãmânt…”. Este însã o „zicere de dincolo de
moarte”, o etopee (ceea ce ne aratã cã Stavrinos nu era chiar un „om neînvãþat”,
aºa cum pretinde). Mihai, aflat peste tot ºi niciunde, combãtea pentru cruce
într-o eternitate româneascã ºi creºtinã, era deja o legendã, adicã un mit.

Chinuri amplificate
Numai de liniºte n-a avut parte Matei Basarab în zilele când îºi consuma
suferinþa de dinaintea morþii. Doamna Elina, sprijinul statornic al bãtrânului
oºtean se stinsese în august 1652 „ºi cu mare cinste fu îngropatã în biserica
domneascã, în Târgoviºte”. Voievodul zãcea singur, agresat fãrã încetare de
trupele de mercenari care se rãsculaserã ºi îºi sporeau, pe zi ce trecea,
pretenþiile. Dovadã cã priveliºtea suferinþei stârneºte compasiune doar la
cei apropiaþi, îngrijoraþi, neliniºtiþi de soarta bolnavului. La ceilalþi, la sub-
ordonaþi – fiindcã este vorba de boala unui cap încoronat – reacþiile depind
de palierul social. Cei aflaþi mai sus sunt preocupaþi de problema succesiunii
ºi de rezolvarea ei în favoarea unei grupãri sau a alteia. Pe alte niveluri, cum
ar fi cel al slujitorilor, al soldaþilor în leafã, boala suveranului este inter-
pretatã ca o slãbire (mergând pânã la dizolvare) a autoritãþii, suferinþa fiind
echivalatã cu imposibilitatea guvernãrii ºi, ca urmare, supunerea este înlocuitã
de desconsiderare iar spaþiul din jurul voievodului bolnav, altãdatã un „spaþiu
al puterii”, devine un teren al iniþiativelor distructive ºi destabilizatoare.
Ultima parte a domniei lui Matei Basarab a fost tulburatã de rãzvrãtirea
mercenarilor, seimenii ºi dorobanþii, alogeni ºi români, miºcare cu mai multe
360 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

fluxuri de forþã, care, pe fondul slãbirii autoritãþii domneºti – Vodã fusese

rãnit la picior în rãzboiul de la Finta, iar vindecarea plãgii întârziatã de
sabotajul unui agent sanitar rãu intenþionat – ºi al disputelor cu privire la
urmaºul la tron, transformase þara într-o „aglomerare” necontrolabilã. Capitala,
mai cu seamã, era la dispoziþia rãsculaþilor, care, ignorându-l pe domn,
fãceau legea, terorizau, jefuiau, îºi ucideau adversarii reali sau prezumaþi.
Nu se sfiau – ne spune vehement Letopiseþul Cantacuzinesc – sã-ºi ducã la
capãt aceste rãfuieli chiar în prezenþa voievodului neputincios – „ªi aºa fiind
ei turbaþi, ca niºte porci fãr’ de nici o ruºine, sã suirã sus, în casele domneºti
ºi dederã nãvalã unde zãcea domnul lor, cãutând pre aceºti boiari supt
cãpãtâiul lui, supt paturi, prin poduri, prin cãmãri, prin lade, pânã-i gãsirã.
ªi aºa, denaintea lui, i-au luat, cât se cutremura locul de groaza lor, dezbrã-
cându-i dã haine, bãtându-i nemilostiv, pân-i-au scos afarã la câmp, ºi acolo
i-au omorât, înaintea tuturor oºtilor”.
Deteriorarea completã a relaþiilor dintre conducãtor ºi supuºi, inversarea
acestor raporturi (fireascã în cazul unei rebeliuni) produc scene pe care
cronicarul le povesteºte cu înfiorare. Cum ar fi acea „sechestrare în exterior”,
ofensã inimaginabilã, în fapt o interzicere a accesului cãtre locul exercitãrii
autoritãþii, la care este supus voievodul ieºit „în preumblare cãtrã Argeºi”
(cãci rana de la picior se vindecase) de cãtre rãsculaþii ce-ºi îngãduiau tot
soiul de excese („iar ei nu sã mai aºãzarã, ci ca niºte lupi flãmânzi, ºi ziua, ºi
noaptea zbiera ºi umbla pre la casele boiarilor, ca niºte calici, de-i pedepsea
ºi le cerea de bãuturã. Nimenilea nu le putea sta împotrivã. Cã umbla toþi
béþi, zãcând prin pivniþe cu muieri, cu copii cu tot…”) : „[...] ºi învârtejindu-se
de acolo, iar dorobanþii ºi seiménii i-au închis porþile ºi i-au ieºit înainte, la
ºanþul cel mare, cu toate tunurile, oprind pre domnul lor ca sã nu mai între
în cetate, zicând cã de acum înainte nu le mai trebuie sã le mai fie lor
domn…”. Era vorba, în fond, de o loviturã de stat, voievodul fiind somat „sã
iasã din þar㔠– îndreptat, deci, cãtre o privatizare prin exil, sau sã aleagã un
„privat” mult mai riguros – cel al mãnãstirii.

„O, câtã obidã era lui Matei-vodã !” – exclamã cronicarul (care îºi epuizase
rezerva lexicalã a deprecierii) ºi îl lasã pe voievod sã rosteascã un „discurs
despre generozitate ºi ingratitudine” (în Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti,
„cuvântarea” aceasta este doar rezumatã) în faþa unor boieri înspãimântaþi – „ªi
chemã pre toþi credincioºii lui boiari ºi slugi ºi le zicea : «O, dragii miei, ºtiþi cât
munciiu de þinuiu þara, ºi mã nevoiiu de o strânºu la moºiile lor, ºi o pãziiu de nu
o cãlcã nici o limbã. ªi în zilele méle crescurã, ºi sã însurarã, ºi fãcurã copii ºi sã
îmbogãþirã toþi. Mai vârtos zic de acest neam dorobãnþesc, fiind ei tot dintr-acest
pãmânt al Þãrii Rumâneºti ºi neavând ei nici o nevoie de la mine sau de la alþii.
Iar diavolul cel nepohtitor de binéle omenesc iatã cum întrã în ei, de i-au nebunit
ºi nu ºtiu ce fac. Cã s-au însoþit cu sârbii siiméni, de º-au mãritat fétele ºi
surorile dupre ei. ªi nu poate nimenea sã-i conteneascã. De acum înainte, dragii
mei, sã ºtiþi cu adevãrat cã pentru faptele lor, vor sã vie mari rãutãþi asupra
aceºtii sãrace de þarã. ªi va sã cazã la mare nevoie. ªi vor sã pãtimeascã ºi cei
buni pentru cei rãi. Cã întâi eu nu pociú rãbda turburarea lor care fac asupra
mea ºi asupra þãrii…”195
 ÎN UMBRA TRONULUI 361

Previziunile amare ale voievodului nu sunt decât o anticipare epicã

(o face cronicarul aflat în posesia informaþiilor ulterioare). Incapabil sã
reacþioneze în forþã, cum fãgãduise („Ci gândesc, de voi avea zile, sã aduc în
primãvarã 30 000 de tãtari ºi pre craiu cu ungurii, sã-i loveascã fãrã véste de
toate pãrþile ºi sã sã puie supt sabie toþi cei mai mari, sã piiarã ca niºte
tâlhari, sã-mi izbândesc spre dânºii, pentru mult bine ce le-am fãcut”),
domnului nu-i rãmâne altceva – zice Anonimul Bãlenilor – decât sã blesteme
(„rãzbunarea neputinciosului”) : „[...] ºi n-au apucat sã facã ce gândise, numai
i-au blestemat foarte rãu ; care blestem i-au ajuns mai pã urmㅔ.
„Discursul” acesta, dacã el va fi existat în realitate, trebuie pus într-un
timp când Matei Basarab, mânios, era încã lucid. Pentru cã atunci când îl
vede Paul de Alep, însoþitor al patriarhului Macarie al Antiohiei, voievodul,
„grav bolnav de o boalã fãrã leac”, era mai mult inconºtient („nu mai ºtia
ce-i cu dânsul”) ºi manifesta, în clipele de „trezvie”, o senilitate accentuatã,
se raporta adicã la un timp ºi la un spaþiu care nu erau ºi ale celorlalþi
(„dãduse în mintea copiilor”196). Fãrã a fi mai expliciþi decât diaconul sirian,
cronicarii noºtri sunt, ca de obicei, laconici : „Deci fiind slab ºi ajungându-l
adâncile bãtrânéþe, puþine zile s-au rãzbolit” (Letopiseþul Cantacuzinesc) ;
„Dar, bãtrânéþile ajungându-l, ºi bolnãvindu-se rãu…” (Istoriile domnilor
Þãrâi Rumâneºti). „ªi când au fost april 9 deni, 7162 [1654], duminecã
dimineaþ㠖 sunã în cronicã formula sacrã, încheietoare a unei domnii
strãlucite ºi a unei vieþi –, au rãposat Matei-vodã în casele domneºti, în
Tãrgoviºte. ªi au domnit Matei-vodã ani 21, fãrã luni 5 ºi zile 11”.
Mormântul lui dintâi a fost profanat de seimenii rãsculaþi.

Martiriul

Constantin Brâncoveanu, personalitate complexã ce va accede, nu multã

vreme dupã moarte, cãtre statutul de figurã emblematicã a istoriei româneºti –
pagini concise despre domnia lui vor intra în „culegerile” de excerpte istorice197,
alãturi de ºtiri ºi relatãri cu privire la evenimentele foarte importante –, a
propus, neîndoielnic, cronicarilor vremii sale ºi istoricilor care i-au urmat
subiecte de meditaþie de maximã însemnãtate. Elogiile admiratorilor din
imediata apropiere (marcate, unele, de un explicabil retorism de circumstanþã)
ºi vorbele grele ale inamicilor ireductibili (între ei ºi Dimitrie Cantemir,
care nu-l „uit㔠pe Brâncoveanu nici în Vita Constantini Cantemyrii, ca sã
nu mai vorbim de Istoria ieroglificã ori de Evenimentele Cantacuzinilor ºi
ale Brâncovenilor) au fãcut loc, cu timpul, judecãþilor ce au reþinut mai cu
seamã sensurile majore ale acestei prezenþe covârºitoare în viaþa politicã
româneascã (am în vedere toate cele trei Þãri Române) ºi europeanã de la
îngemãnarea veacurilor XVII ºi XVIII. „Încheierile” la care au ajuns croni-
carii moldoveni (Neculce, chiar, care îl priveºte îndeobºte pe Brâncoveanu cu
un ochi critic, nu se poate opri sã nu-i punã în luminã unele merite) – altfel
îndrituiþi sã reclame incontinenta ºi insistenta înrâurire exercitatã de puternicul
362 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

voievod la Iaºi – mi se par edificatoare. Nicolae Costin îi apreciazã clarviziunea

politicã, „negraba ºi chiverniseala cea bun㔠(opunându-le acþiunilor precipita-
tului Cantemir), iar fraza lui Axinte Uricariul (putând servi drept încheiere
cronicii lui Radu Greceanu  : „Acest sãvârºit au luat acel vestit domn,
Bãsãrab-vodã, carele au domnit 27 ani cu multã fericire ºi au fãcut Þeara
Munteneascã ºtiutã ºi vestitã în multe pãrþi a lumei…”) aratã cã rostul
lucrãrii istoricului este sã fixeze pentru viitorime demersurile depuse pentru
protejarea þãrii ºi a poporului, spre înãlþarea edificiilor aducãtoare de faimã
ºi spre luminarea spiritelor. De aceea, poate, cel ce a compilat aºa-zisa
Cronicã de la Cluj (conservatã în ms. nr. 646 din Biblioteca Universitãþii
clujene) a simþit nevoia adãugãrii unui „panegiric” ce enumerã o parte dintre
zidirile brâncoveneºti198.
Sfârºitul tragic al Brâncoveanului („tãierea nedreaptã a evlaviosului
Constantin Basarab” – va spune grecul Mitrofan Grigoràs în a sa Istorie pe
scurt199), victimã a lãcomiei nepotolite a unor suzerani sângeroºi, a împre-
jurãrilor politice (ajunse la o tensiune maximã) pe care – poate – ostenise sã
le mai scruteze ºi sã le domine, dar ºi a invidiei (cãci zice pomenitul Grigoràs  :
„Ci ei [...] ajunserã la culmea rãutãþilor, la invidia care este pricina omorului,
la invidie, zic, mama omorului, invidia care rãneºte de cele bune ; invidia
care nu cautã ce vorbeºte, ci numai vorbeºte” 200) ºi a setei de putere, nutrite
tocmai de cei pe care îi înconjurase magnificent cu generoase înzestrãri, i-a
cutremurat pe contemporani, pe conaþionalii voievodului ucis ºi pe strãini.
„Secvenþele cãderii” marelui domn au produs o impresie zguduitoare,
a fost o „cãdere” prevestitã, cãci mentalul românesc credea în previziuni
ºi în „semne”. Când domnul Constantin Brâncoveanu cobora cãlare de la
Mitropolie – raporteazã Del Chiaro – ºi a ajuns, înconjurat de boieri lângã
crucea care însemna locul (un „loc al morþii”) unde postelnicul Papa din
Brâncoveni, tatãl voievodului, fusese ucis de dorobanþii rãsculaþi (în 1713,
Constantin, fiul cel mare al lui Constantin Brâncoveanu, înlocuise crucea
de lemn, pusã de Preda Brâncoveanu, cu una de piatrã cu urmãtoarea
inscripþie : „Aceastã cruce iaste rãdicatã în slava Domnului Hristos de
Costandin Brâncoveanul B., feciorul luminatului Domn Io[an] Costandin
Basarab voievod, în locul altei cruci ce era de lemn, care era rãdicatã de
Preda biv vel vornicul Brâncoveanu în pomenirea fiiu sãu Papa postelnicu,
pãrintele mai sus pomenitului domn, cã într-acestaºi loc au perit în zilele lui
Costandin vodã ªerban…”), „i-a zburat pe braþ o gãinã, ceea ce a fost îndatã
socotit ca un semn rãu, mai ales de cãtre acele persoane dedate superstiþiilor,
care sunt încredinþate cã pânã ºi întâmplãrile pur ºi simplu accidentale sunt
efecte misterioase ale Providenþei”201. Tot în acele zile – ne spune acelaºi
secretar florentin –, s-a produs ºi prevestirea, ºi ea demnã de crezare, a Stancãi,
fiica lui Brâncoveanu, vãduvã atunci, cãci beizadea Radu Iliaº se prãpãdise.
Pe 9 martie 1714, Stanca s-a îmbolnãvit de tuberculozã galopantã, boala a
cãpãtat o formã violentã ºi a rãpus-o peste câteva zile, pe 15 martie. (Doar douã
zile mai târziu, pe 17 martie, îndureratul tatã îi relata, într-o scrisoare, neaºtep-
tata tragedie patriarhului Ierusalimului, Hrisanth Nottaras : „Cea întâiu
nãscutã a noastrã fiicã, Stanca, fiind sãnãtoasã ºi zdravãnã pânã la 9 ale
 ÎN UMBRA TRONULUI 363

lunii, a venit la noi în ziua aceia a sãrbãtorii celor Patruzeci de Mucenici, ºi

a mâncat ºi a bãut cu noi ºi a stat cu ai casei noastre pânã în searã, apoi,
plecând la locuinþa ei, nãpraznic a prins-o în mijlocul nopþii frig ºi fiori
straºnici ºi a apucat-o apoi cãldurã prea mare ºi necontenitã. Iar în cursul
zilei a cãzut ºi la patimã de ofticã ºi a început sã tuºeascã, ºi astfel, suferind
pânã la 15 ale acestei luni, dupã apusul soarelui, trecând jumãtate de ceas al
nopþii, ºi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu cel viu…” 202). Agonizând㠖
aflatã, deci, într-o stare ce-i îngãduia contactul cu „suprafirescul”, Stanca
ºi-a rostit, ca o altã Casandrã, previziunea sumbrã (transmiþând, de fapt,
datele esenþiale ale unei „viziuni”, o „nãlucire” premonitorie)  : „Aceasta,
aflându-se în agonie, a început sã tremure ºi sã cheme pe doamna, mama ei,
ºi pe surorile ce se aflau de faþã, ºi le-a spus cã ea vede un mare numãr de
turci care voiau sã-l apuce de gât pe domnul, tatãl ei, ºi sã-l ducã la
Constantinopol. S-au silit în tot felul s-o liniºteascã spunându-i cã nu vedeau
pe nimeni, ºi ea peste câteva ceasuri a murit”203.
Din aceleaºi „secvenþe ale cãderii” s-au nãscut ºi cele douã discursuri
brâncoveneºti (produse preponderent „literare”), pe care le insereazã autorul
Istoriei Bãlãceneºti204 : „Cuvântarea cãtrã ªtefan Cantacuzino ºi cãtrã boieri”
(rostitã în preajma plecãrii la Istanbul) ºi „Cuvântarea adresatã fiilor sãi
înainte de moarte”. Este în afara oricãrei îndoieli cã aceste discursuri se
aflau „în circulaþie”, într-o formã deja constituitã. Altfel nu s-ar putea explica
similitudinile evidente dintre versiunea prezentã atât în Istoria Bãlãceneascã
(redactatã dupã anul 1724, an cu care se încheie prezentarea faptelor), cât ºi
în Cronica de la Cluj, ºi textul contras pe care îl citeazã Anton Maria del
Chiaro în a sa Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, apãrutã la
Veneþia în 1718 :
Istoria Bãlãceneascã205
„Filii mei, filii mei ! Iatã toate avutiile ºi orice alta am pierdut. Se nu ne
perdem ancai sufletele ! Stati tare, barbatesce, dragii mei, si nu begati sama de
morte ; priviti la Christos Mantuitorul nostru, quate au rebdat pentru noi si cu ce
morte de ocara au murit ! Credeti tare în acesta ºi nu ve miscati, nici ve clathiti
din credentia pravoslavnica pentru viatie si pentru lume aceasta ! Aduceti-va
amente de S. Pavel, ce dice : que nici sabie, nici inbuldiala, nici morte, nici alta
orice nu-l va despartii de Christos, que nu sent vrednice muncile si nevoile cesti
de aici spre menirea ceia ce o va da Christos. Acum dara, o dulcii mei filii, cu
sangele nostru se spalem peccatele noastre !…”

Del Chiaro, Istoria…206

„Fii mei, fiþi curajoºi, am pierdut tot ce am avut în aceastã lume ; cel puþin sã
salvãm sufletele noastre ºi sã ne spãlãm pãcatele cu sângele nostru”.

„Discursul” din cartea lui Del Chiaro a trecut, se pare, împreunã cu alte
elemente privitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu, în opusculul lui
Dimitrie Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor din Þara
Munteneascã, redactat în Rusia (între 1717 ºi 1718), cunoscut ºi sub un
titlu – Minunata revoluþie a dreptãþii lui Dumnezeu asupra familiei vestiþilor
364 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Cantacuzini din Þara Româneascã ºi a Brâncovenilor – ce face verosimil

contactul cu lucrarea florentinului. Tiparul „cuvântãrii cãtre fii” este acelaºi :
„Iar când Brâncoveanu a vãzut pre carnefice cu sabia goalã, a deschis gura
ºi a vorbit cãtre copiii sãi : «Fiþi statornici, copiii mei ! Noi am pierdut tot ce
am avut pre lumea aceasta. Sã pãstrãm însã sufletele noastre, ºi sã plãtim
pãcatele noastre cu sângele nostru»”207. Relaþiile dintre cele douã texte pot
sã fi fost, fireºte, mai complicate ; Istoria… lui Del Chiaro s-a fãcut repede
cunoscutã ºi utilizarea ei, imediat dupã apariþie sau mai târziu (am în vedere,
de pildã, Ghenealoghia Cantacuzinilor, alcãtuitã de banul Mihai Cantacuzino
prin 1787 în Rusia), la noi sau în Rusia, nu necesitã o argumentare specialã.
Apelul la niºte informaþii aflate în circulaþie (transmise în scris208 sau oral209)
a condus la constituirea unor „versiuni” deosebite pentru relatarea unuia ºi
aceluiaºi eveniment (sau evenimente). Precum în cazul ordinii în care au
fost descãpãþânaþi Brâncovenii. Autorul necunoscut al Istoriei oºtirei ce s-au
fãcut asupra Moreii la anul 7223 (1715) (Nicolae Iorga îl identificã în persoana
unui Constantin Vãtaful, aflat în suita paharnicului State Leurdeanu, trimis
al lui ªtefan Cantacuzino la Înalta Poartã210), martor la executarea voievo-
dului ºi a fiilor lui (dupã opinia lui Nicolae Iorga), dã urmãtoarea ordine :
Constantin (fiul cel mare), ªtefan, Rãducanu, Matei, Enache Vãcãrescu
(ginerele lui Brâncoveanu) ºi Constantin Brâncoveanu211. Înºiruire pe care
o aflãm ºi în relatarea lui Axinte Uricariul : „[...] ºi întâi au tãiat pe
toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare
[Constantin – nota mea, D.H.M.], ºi pe rând pânã la cel mai mic [Matei –
nota mea] ; apoi au tãiat pe un boier ce-l chiema Enache Vãcãrescul vel
paharnic ; pe urmã au tãiat ºi pe bãtrânul Bãsãrab-vodã”212. În vreme ce Del
Chiaro (ºi apoi, fireºte, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea,
pãstrând doar locul ultim pentru domn : „Primul decapitat fu Vãcãrescu,
apoi prinþiºorul cel mic Mateiaº, ºi al treilea fiu Rãducanu (care urma sã
facã nunta, dupã învoirea vizirului), dupã care furã decapitaþi ªtefãniþã ºi
Constantin, cel mai mare, iar la urmã, nenorocitul voievod, pãrintele lor,
care au fost spectator la aceastã cruzime ºi barbarie”213.
În sanctoralul românesc pãtrundea un nou sfânt.

Lecþia de anatomie

Cronicarii noºtri nu se arãtau foarte preocupaþi de cercetarea pricinilor care

provocau expierile voievodale. Pentru ei, voievozii, cei mai mulþi insupor-
tabili – pedepsiþi câteodatã prin maziliri, pierderi ale averilor acumulate
ilicit ºi pribegii umilitoare – mureau pur ºi simplu. Excepþie face autorul acelei
cronici puse multã vreme pe seama lui Nicolae Costin („Pseudo-N. Costin”),
care nu s-a dat în lãturi de la efortul de a se informa pentru mici demonstraþii
de patologie. Lui Dumitraºcu Cantacuzino – zice el – „i s-au tâmplat moartea”
din cauza unei „boalfe” „la grumazi în chip de tragãn”. Gheorghe Duca Vodã,
cel ce ºi-a vãzut moartea venind („Sosind veleatul 7193 earã cel de la Hristos
 ÎN UMBRA TRONULUI 365

1685, la luna lui martie în 24 de zile, într-o marþi sara spre miercuri cãtrã
Blagoveºtenie, la al treile ceas de noapte, l-au lovit de palidz, adecã cataroi
[Neculce ne spune ºi de ce : „ªi trimiþând – Doamna Anastasia – banii (de
rãscumpãrare) prin Þara Ungureascã, i-au poprit ungurii, cu-ndemnarea lui
ªerban-vodㅔ], ºi dupã acea loviturã au mai trãit încã o sãptãmânã pânã
earã marþi sara, martie 31 ; earã marþi sara înspre miercuri noaptea au
rãposat Duca Vodㅔ) ºi s-a stins „în robie, în târg în Liov”, a arãtat medicilor
la autopsie („spintecându-l doftorii dupã ce au murit”) – i-a spus cronicarului
un localnic, Alexa Balaban – un ficat ºi o inimã sãnãtoase (ultima mãritã, „ca
de giuncul interþiu”), dar o fiere ºi un rinichi plini de calculi : „[...] spun cã au
gãsit în herea lui 27 de petre roºii, aºa de late ºi de groase într-un chip,
cumu-i aceastã figurã ce scrie aicea

Earã deosebi de acestea spune cã au mai aflat la rãrunchii lui de cãtrã

stânga alte doã pietre încã mai mari decât acele din here, cumu-s aceste
douã figuri

iarã plãmânele cele albe au fost arse de sete…”.

Un sfârºit (la înmormântare fiii, fetele ºi doamna au lipsit) care scriitorului
i se pare ilustrativ pentru vanitatea eforturilor omeneºti : „Deci aºa plãteºte
aceastã lume celora ce vor sã o cuprindã cu toate desfãtãrile ºi cu averile ºi
cu stãpânirile ei”. Gheorghe Duca ducea dupã sine un blestem…
 Înmormântarea.
Mortul redevine personaj public

Din clipa în care defunctul era mutat din patul (loc privat) în care îºi
dãduse sufletul (unde nu mai era decât un „fost voievod” – care parcursese
ritualurile cu caracter privat de dinaintea morþii : emiterea hotãrârilor succe-
sorale, numirea moºtenitorilor ºi, eventual, a urmaºului la tron etc. – cu
nimic deosebit de un mort oarecare) pe catafalcul din sala divanului ori din
spãtãrie (aºa cum îl gãseºte Paul de Alep pe Matei Basarab : „Am gãsit
trupul în sala cea mare, unde în timpul vieþii sale dãduse ospeþe vesele” 214)
ºi îmbrãcat cu haine de ceremonie (acelaºi diacon sirian : „[...] el era întins pe
masã [cu] faþa descoperitã, dupã datina locului. Era îmbrãcat cu veºmintele
sale domneºti, cu o hainã subþire de brocart de aur, împodobitã cu blanã de
samur de mare preþ, cu ceaprazuri ºi nasturi de argint aurit ºi cu calpacul de
samur pe cap. Era acoperit în întregime pânã la picioare cu un giulgiu de
saten alb cu o cruce în foi de aur, iar în jurul sãu ardeau lumânãri”215),
voievodul redevenea „persoanã publicã”. El pãstra acest statut în tot timpul
ceremoniilor funebre ºi pe drumul (cãlãtorie printr-un spaþiu public) pânã la
biserica unde urma sã fie îngropat. „Reprivatizarea”, una definitivã (pentru
cã defunctul era depus în alt loc privat), se petrecea o datã cu înhumarea.
„Tanatologia” româneascã rezerva un capitol important practicilor privitoare
la mort, la chipul în care el trebuia pregãtit pentru „viaþa de dincolo”. Din
aceast㠄Carte româneascã a morþilor” – cuprinzând paragrafe despre expe-
dierea defunctului pe „calea cea bun㔠ºi despre asigurarea unui traseu
lesne de parcurs, în acel rãgaz când sufletul, nerupt definitiv de „lãcaºul”
sãu, îºi cautã cel mai propice drum pentru a se plasa în alt㠄ordine” ºi a se
stabiliza216 – le citea Dimitrie Cantemir apusenilor în Descriptio Moldaviae,
capitolul „De Moldavarum exequiis” (al XIX-lea din Cartea a II-a) : „Canoanele
bisericii orientale” – spune Cantemir – sunt cele care dicteazã împlinirea
„celor cuvenite morþilor”. Biserica avea, incontestabil, un cuvânt hotãrâtor
în desfãºurarea ritualului rezervat celor ce se despãrþeau de viaþa pãmân-
teascã, dar autorul face loc – în descrierea sa – ºi unor elemente ce vin
negreºit dinspre „codul” credinþelor populare (unele foarte vechi) care, sub
forma unor practici ºi rituri, însoþesc plecarea mortului : aºteptarea de trei
zile dupã expiere („quam primum expiraverit”), scalda ritualã, „îmbrãcatul”,
veghea „în odaia cea mare a casei”, slujba religioasã, condusul la bisericã,
înhumarea. Regretul dupã cel plecat în lumea umbrelor (durerea – „dolor”,
jalea) mi se pare a fi tot un semn al legãturii cu cei nevoiþi sã pãºeascã
„dincolo”, o legãturã menþinutã fireºte de cei vii (cãci înmormântarea – ca ºi
botezul ori nunta – îngãduie „expunerea” privatului în public)  : dangãtul
 ÎN UMBRA TRONULUI 367

clopotelor, lamentaþiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbãtã de

sâmbãtã, timp de un an, bocetele, slujbele de pomenire, fãcute tot în preajma
mormintelor, cu rugãciunile pentru iertarea pãcatelor (acestea din urmã
neevocate de Cantemir). Biserica „poruncea” – zice Cantemir –, pentru cã ea
îºi asuma (fãcuse acest lucru de multã vreme) responsabilitãþi importante
atât în „pregãtirea pentru moarte” a celor ce se apropiau de acest moment al
distrugerii legãturii dintre corp ºi suflet, cât ºi în obþinerea iertãrii pãcatelor
(prin slujbe, rugãciuni, comemorãri) celor morþi ºi pentru o aºezare fericitã
a spiritelor celor dispãruþi în lumea de dincolo. Românii au arãtat confienþã
acestui mecanism de supraveghere, acompaniere ºi „ghidare”, dovadã indis-
cutabilã a solidaritãþii dintre cei vii ºi cei morþi.
Cantemir a scris, însã, firesc, ºi un capitol – al X-lea din aceeaºi Carte
a II-a – „despre înmormântarea domnilor” („De exequiis principum”). Prinþul
spune cã aºteptarea de dupã expiere dureaz㠄pânã ce se adunã la Iaºi toþi
dregãtorii, boierii, episcopii, arhimandriþii ºi stareþii tuturor mãnãstirilor,
cãlugãrii chiar, mãcar aceia care sunt vestiþi prin sfinþenia vieþii lor, ºi preoþii
cei mai de frunte” (poate mai mult de trei zile), precizând cã trupul neîn-
sufleþit (dupã ce, dacã este varã, a fost îmbãlsãmat) „este þinut neîngropat în
palat”217. Cantemir n-a observat acea amenajare specialã, fãcutã în curtea
palatului, pe care Paul de Alep ºi De la Croix au numit-o „cort” sau „baldachin”
(„Au ridicat un cort mare în mijlocul curþii palatului, au aºezat un jilþ pentru
domn ºi au pus altul lângã el, la stânga sa, pentru domnul nostru patriarh…”218
ºi „Dacã este vorba de domn, atunci în tot acest timp el este expus sub
un baldachin cu trei stâlpi, înconjurat de scaune, pe un pat de paradã, cu
multe lumânãri, alãturi de care se aflã o masã având pe ea mai multe
psaltiri”219, folosit㠖 ne comunicã Ion Neculce – ºi la înmormântarea
lui Constantin Cantemir (singura pe care fiul aceluia, Dimitrie, a vãzut-o
ºi a cãrei desfãºurare o relateazã în Descriptio…) : „Scos-au oasãle lui
Cantemir-vodã boierii cei mari afarã, supt cortu, în ogrãjoara cea micã
la curtea domneascã. ªi l-au þinut trei zile, pãn’ l-au grijit…”. „Grijirea”
aceasta era de tip complex : veghe (lângã voievodul „îmbrãcat cu veºmintele
domneºti ºi împodobit cu însemnele sale” stau „închinându-i-se [doar este
din nou „persoanã publicã”] dregãtorii, boierii ºi ceilalþi slujitori”, ca ºi atunci
când era în viaþã), rugãciuni („Preoþii vin sã spunã rugãciuni, iar boierii stau
de veghe ziua ºi noaptea” – De la Croix), plânsete ºi bocete (soþiilor boierilor
le revine aceastã îndatorire), doliu („tot poporul, spre a-ºi arãta jalea, umblã prin
oraº cu capul gol”220), pomeni (De la Croix : „Se serveºte masa cu carne ºi peºte.
Dregãtorii domnului servesc ca ºi cum ar fi domnul în viaþ㔠– din nou o apãsare
asupra reintrãrii în sfera „publicului”), dangãte necontenite de clopote.
Cortegiul (organizare publicã) constituit spre a-l însoþi pe defunctul voievod
(era ultima lui arãtare în faþa supuºilor) pânã la catedrala mitropolitanã
seamãnã, ca fast ºi etichetã, cu alaiul care marca „ieºirile” domneºti, afiºând,
în plus, semnele durerii (plângeau chiar ºi caii, „cãci ºtiu sã le stoarcã lacrimi
din ochi cu zeamã de ceapã”) : boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul,
preoþii în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali ecclesiae
usitatos accinentes”221), oºtenii cu steagurile ºi armele întoarse (la înmormântarea
368 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

unei soþii de voievod – observa Anton Maria del Chiaro, de faþã la îngropãciunea
Pulcheriei Mavrocordat, a doua soþie a lui Nicolae Mavrocordat, o Tsoukis
sau Ciuchi, venind – zice Nicolae Iorga 222 – dintr-un neam de armeni sau de
caucazieni –, seimenii ºi cazacii mergeau doi câte doi, fãrã arme ºi cu lumânãri
în mâini ; erau de faþã ºi breslele223), muzica militarã folosindu-ºi mai ales tobele.
Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domneascã, cu sicriul aºezat în
faþa jilþului voievodal, este o înºirare solemnã de cântãri ºi oraþii funebre,
încheiate cu defilarea celor care se perindã prin faþa coºciugului pentru a
sãruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi, abbates, barones,
nobiles et qui in aulicis ipsius ministeriis fuerant, ad feretrum accedunt,
defunctique manum dextram et quam ea tenet crucem exosculantur”224).
Pompa ceremonialului era uneori augmentatã de prezenþa la înmormântare
a unor înalþi prelaþi ai Bisericii Rãsãritului. Neculce ne spune cã la îngro-
parea lui Constantin Cantemir ar fi fost de faþã („s-au tâmplat”) toþi cei
patru patriarhi ai Orientului Ortodox (doi – dupã alte izvoare) : „unul de
Ierusalim ºi altul de Antiohia ºi altul de Alicsãndria ºi unul mazil de Þarigrad,
Iacob”. Coborârea coºciugului în groapã („cu funii de mãtase de cãtre cei mai
mari boieri”), în biserica mitropolitanã, în cea domneascã sau în vreo ctitorie
a dispãrutului (Istratie Dabija, zice Neculce, a fost îngropat „în mãnãstirea
lui, în Bârnova, care este de dânsul isprãvitã, iar din temeiul ei au fost
început-o Barnovschi-vodã ºi n-au apucat s-o isprãveascã, c-au pierit la
Poartㅔ), unde mormântul era pregãtit (dacã aceastã bisericã ori mãnãstire
se afla departe de oraº, cortegiul era refãcut ºi pornea la drum „cu mare
pomp㔠; „în drum, aceºtia trebuie sã respecte aceleaºi reguli faþã de mort pe
care le respectau faþã de domnul în viaþã”225 – aceeaºi presiune a unui „public
temporar”), era însoþitã de dangãtul necontenit al clopotelor, de sunetele
instrumentelor muzicale ºi de salve de tun, „care nu înceteazã pânã ce nu se
umple groapa” („terram primus sepulchrali arcae iniicit metropolita”226).
Dupã pãrerea lui Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a fi atârnate
pe peretele de lângã mormânt („zugrãvindu-se pe acelaºi perete chipul lui”),
în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildã) ne spun cã voievodul
„este îngropat cu stindardul ºi cuca de ceremonie”227. „Prohodul se încheie” –
conchide francezul pomenit mai înainte – cu o uriaºã pomanã (ºi ea manifestare
publicã, ultima, a magnanimitãþii celui dispãrut) „împãrþindu-se sãracilor
carne friptã, mai cu seamã de vacã, pentru care împrejurare se taie peste
cincizeci de capete de vite”228.
Voievodul intra astfel într-o nou㠄stare privatã”, strâmtã, dar definitivã.
Ultima…
 Eternizarea memoriei
sau „vorbirea de dincolo de mormânt”

„Nemurirea”, aproprierea unui fragment de eternitate au constituit,

indiscutabil, obiective ale proiectelor monarhilor. De aceea voievozii români
au angajat cronicari de curte ºi le-au poruncit sã le povesteascã faptele de
arme ºi sã le înregistreze ctitoriile, sã le menþinã prezenþa prin nume, prin
rememorarea faptelor lor de vitejie229, sã-i facã, adicã, a lua în stãpânire
timpul, construind, în interiorul lui, un timp „voievodal”, parte a unuia
„dinastic”. Pagina de cronicã putea eterniza, cãci – va scrie Miron Costin –
„scrisoarea iaste lucru vécinic”. La fel, zidirea, mai cu seamã zidirea în
folosul Ecclesiei. Pentru câºtigarea „numelui bun” – singura punte, admisã
de mentalul Veacului de Mijloc, ce putea fi aruncatã spre veºnicie, voievozii
înãlþau lãcaºuri de închinãciune (în care îºi rezervau lor ºi membrilor pro-
priilor familii locuri de odihnã netulburatã ºi înconjuratã de fãgãduieli, cãci
era avantajos sã aºtepþi Judecata de Apoi nu departe de altar), refãceau
biserici zidite cândva de înaintaºi ºi nãruite ori neterminate („zidirea pe
vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhicã, legiti-
marea, ci ºi asocierea la gloria trecutã ºi la faima conservatã a primilor
ctitori). Operaþia aceasta, care însemna de fapt continuitate dinasticã ºi
co-participare la eternizare intrase în practica aulicã obiºnuitã, era previ-
zibilã. De aceea, când îºi compune pisania de pe cele douã plãci din dreapta
intrãrii în biserica Mãnãstirii Argeº, Neagoe Basarab, ctitorul glorios ºi
„continuator” el însuºi, îl are în vedere pe succesorul necunoscut ºi-l trans-
formã în destinatar, vorbindu-i „de dincolo de mormânt” : „Mare ºi singur
stãpânitorule ºi de Dumnezeu iubitorule, doamne ºi unsule, te rugãm pentru
acest hram din nou zidit, pe care l-am ridicat întru cinstea ºi slava Nãscãtoarei
lui Hristos, sã nu-l laºi sã fie în pustiire, ascultând pe unii rãi grãitori cãtre
tine, sau sã se atingã mâna ta sã ia mai sus zisele odoare ºi scule, ci încã ºi
domnia ta dupã putere sã-i adaugi, ca sã nu fie spre batjocura limbilor
strãine ºi locuinþã animalelor ºi pãsãrilor ºi desfrânatelor, ci sã-i fii milostiv
ºi tocmitor ºi pãzitor ºi miluitor cãlugãrilor ce locuiesc într-însul, ca sã fie ºi
domniei tale ctitoria desãvârºitã, ca ºi nouã, celor ce am trecut din aceastã
viaþã deºartã. Cãci, dacã se va atinge mâna ta sã ia, mie nimic nu-mi iei, ºi
nu te blestem, ci dacã vei gândi sã iei ceva, de la preacurata Maicã a lui
Dumnezeu, iei. Iar dacã vei adãuga ºi de la tine, dupã puterea ta, în acest
hram [...]”. Neagoe Basarab scria un testament ºi o „propunere de asociere”
la eternizare, lipsite de ameninþãrile ºi afuriseniile medievale, compuse din
cuvinte pline de responsabilitate – vorbe ale unui mare stãpânitor, conºtient
de valoarea faptei sale ºi de autoritatea cu care persoana sa o protejeaz㠖,
370 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ce îndeamnã, la rându-le, la responsabilitate. Mesaj înþeles pe deplin de

Radu de la Afumaþi, ginerele lui Neagoe Basarab, al doilea ctitor al lãcaºului.
Terminând zugrãvirea bisericii, soþul Doamnei Ruxandra pune sã se scrie pe
zidul de apus al naosului (ca semn de solidarizare cu cel mort) câteva rânduri
din care „vorbea” socrul sãu : „[din temelie] înãlþat-am aceastã sfântã ºi
dumnezeiascã bisericã a Adormirii Prea Sfintei Nãscãtoare ; ºi am început a
o zugrãvi ºi nu am sfârºit-o ºi mã voi duce la veºnicul lãcaº. Rogu-mã de cel
ce Dumnezeu îl va înãlþa dupã mine sã sãvârºeascã ºi sã zugrãveascã obrazul
lui unde am poruncit eu”. Al doilea ctitor doar se „asocia” plin de consi-
deraþie : „ªi eu întru Hristos Dumnezeu Io[an] Radu voievod am sãvârºit în
zilele egumenului kir Gheorghe, în anul 1526, luna septembrie, 18 zile”.
Când ambiþiile erau mai mari („imperiale” – s-a spus) ºi gândul mai înalt,
elementele (ctitorii, ajutoare, danii) ce puteau asigura dãinuirea „numelui
bun” erau semãnate pe un spaþiu mai întins, echivalent cu zonele esenþiale
ale Ortodoxiei. Scriind Viaþa patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele
mãnãstirilor de la Sfântul Munte, a adunat (tot spre eternizare) semnele
„faimei de protector” a lui Neagoe Basarab („ctitor a toatã Sfetagora”) de pe
un teritoriu imens (citez dupã Letopiseþul Cantacuzinesc, care a inclus hagio-
grafia lui Gavriil Protul) :
„Iar mãnãstirea lui Hariton, care de obºte sã chiamã Cotlumuz, care au
început a o zidi den temelie Radu-vodã, Neagoe-vodã o au sãvârºit, ºi cu toate
frumuseþile ºi podoabele o au împodobit denlãuntru ºi denafarã [...] Aºijderea
fãcu o pristaniºte în Ascalon, la mare, sã fie de corãbiiari, ºi o corabie mare ºi
alta micã [...] iar lavra Sfântului Athanasie, toatã biserica cea mare, cu altariul
ºi cu tinzile, le-au înnoit ºi au împreunat plumbul cel vechiu cu altul nou ºi o au
acoperit de iznoavã [...] Iar în lavra Iverului a lui Sfeti Evtimie fãcãtoriul de
minuni, pre sus pre ziduri au adus apa cu urloaie ca de 2 mile dã loc de dãparte.
ªi cu multã avuþie o au împodobit [...] Iar la mãnãstirea Pandocrator au fãcut
mari ziduri, ca ºi la Iver, ºi au dãruit multe daruri. ªi în lavra cea mare a
Hilandarului iar au adus apã tot ca la Iver. Iar în lãudata mãnãstire a Vatopedului
pohti sã dea milã pre an, ca ºi la lavra lui Sfeti Athanasie [...] ªi au împodobit ºi
marea mãnãstire Xeropotam, cã au fãcut o trapezarie den temelie ºi pimniþã. Iar
la Sfeti Pavel au zidit o culã den temelie, sã fie de strajã [...] Dar biserica cea
mare, sãbornicã, din Þarigrad ? Au adunat plumbul cel vechiu ºi au cumpãrat ºi
altul nou, încã ºi mai mult, ºi au învãlit de iznoavã [...] ªi sfântul munte al
Sinaei cu toate vasile bisericii ºi cu alte daruri multe din destul au îmbogãþit [...]
Iar sfânta cetate a Ierusalimului, Sionul, care iaste muma biséricii, aºijderea o
au dãruit ºi o au îmbogãþit din preunã cu toate biséricile dimprejurul ei [...]
Aºijderea ºi în mãgura Misiei, mãnãstirea Oreiscului, unde sânt moaºtele
Sfântului Grigorie fãcãtoriul de minuni, tinda bisericii o au zidit ºi o au acoperit
cu plumb [...] Iar în Elada, sfânta mãnãstire anume Meteor o au îmbogãþit cu
multe daruri ºi multe ziduri au fãcut. Aºijderea ºi în Pethlagoniia, mãnãstirea
anume Trescaviþã o au îmbogãþit. ªi în Machedoniia, mãnãstirea ce sã chiamã
Cusniþã o au miluit. Iar în mãgura Cathesca, care sã chiamã Cucenia, multe
lucruri au fãcut. ªi alte biserici de acolo toate [...]”.

O ultimã participare la acþiunea de „eternizare a numelui” au avut-o

inscripþiile (concomitent, podoabe ale mormintelor ºi purtãtoare ale unor
 ÎN UMBRA TRONULUI 371

mesaje menite sã-l facã pe cel ce pãºea în necropolã sã citeascã numele de pe

piatrã ºi, eventual, sã-l asocieze unei rugãciuni230) – cele perimetrale, compu-
nerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un
monument de îngropãciune) – cele tot mai sofisticate ale fanarioþilor, în care
cãrturarii puºi sã le alcãtuiascã fac exerciþii antichizante ºi îi proclamã pe
grecii mutaþi, peste înþelegerea lor, din Moldova în Þara Româneascã, drept
„stãpânitori ai Daciei”231 –, toate urmãrind, dincolo de aºezarea locului de
veci sub protecþia singurei forþe benefice acceptate într-o comunitate creºtinã,
ºi evitarea – cãci erau incizate în piatrã, prezentând, deci, garanþia durabi-
litãþii – „morþii de dincolo de moarte”, adicã a uitãrii.
Când timpul scurs era unul „dinastic”, utilizabil, prin urmare, la legitimare
ºi la o participare la gloria seriei, el era folosit. Pietrele de mormânt ale
înaintaºilor erau refãcute, gest pios de pãstrare a memoriei, dar ºi act de
orgoliu al urmaºului (aºa cum a procedat ªtefan cel Mare232, reînnoind
lespezile tombale ale strãmoºilor sãi Muºatini ºi corectând anii de domnie)
într-o declaraþie de incontestabilã continuitate. Uneori voievozii îºi pregãteau
mormintele233 – aºa cum se îngrijeau sã ridice bisericile ce adãposteau
necropole mânaþi de acea obsedantã praeparatio mortis –, astfel cã putem
vorbi, cred, ºi despre paternitatea lor asupra inscripþiilor funerare. Supuse
unui „protocol” deja constituit, aceste texte, ce reþineau pãrþi din fosta intitulatio
de veche sorginte bizantinã, nu refuzau „inovaþiile”. Un fiu nelegitim ca
Petru Rareº a simþit nevoia sã-ºi declare – ºi în pisania bisericii Mãnãstirii
Probota (înãlþatã pe când era egumen vãrul sãu, Grigorie Roºca, viitorul
mitropolit), ºi în inscripþia de pe mormântul de marmurã (cãci locul de veci –
zicea Georges Duby – trebuie sã fie impunãtor ºi sã apere trupul, pentru ca
sufletul înviat sã-l poatã regãsi fãrã greutate) aflat în zisa biseric㠖 glorioasa
ascendenþã paternã234. Pisania (trad.) : „Cu vrerea Tatãlui ºi cu ajutorul
Fiului ºi cu sãvârºirea Sfântului Duh, iatã eu robul stãpânului meu Isus
Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei,
fiul lui ªtefan voievod cel Bãtrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie,
în al patrulea an al stãpânirii [mele] împãrãteºti, a zidi acest hram întru
numele arhiereului ºi fãcãtorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie,
în anul 7038, oct….”235. Inscripþia de pe mormânt (trad) : „[Aceastã groapã e
a] iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul
bãtrânului ªtefan voievod, care [s-a strãmutat la aceste] lãcaºuri ºi la veºnicele
lãcaºuri ; veºnica lui pomenire”236. Nici urmaºii lui Petru Rareº n-au mai
completat inscripþia, aºa cum ºi descendenþii lui ªtefan cel Mare au lãsat
locurile goale în textul de pe piatra de la Putna („[...] ºi s-a mutat în veºnicele
lãcaºuri în anul 7…, luna… ºi a domnit ani 47, luni 3”). „Uitat”, adicã fãrã
piatrã a rãmas pentru o vreme mormântul lui Ieremia Movilã, cel lovit de
apoplexie la 30 iunie 1607 (abia mai târziu un stolnic Gavril Movilã, pe care
Miron Barnovschi îl socotea vãr, s-a îngrijit de locul de veci al întemeietorului
„dinastiei”), ºi, la fel, groapa lui Simion Movilã, aflatã tot la Suceviþa, a
trebuit sã aºtepte urcarea pe tronul Þãrii Româneºti a lui Gavril Movilã, fiul
defunctului voievod, pentru a-ºi primi piatra cu textul lãmuritor (în care
este pomenitã ºi Doamna Marghita cu numele ei „ortodox”) : „ªi a rãmas
372 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mormântul sãu în uitare, fãrã împodobire, pânã ce a vrut Dumnezeu de a

putut prea iubitul fiu al sãu, Io[an] Gavriil Moghilã voievod, sã fie domn în
cel dintâi scaun al pãrintelui sãu, în Þara Româneascã, cu mama lui, Melania
Doamna. Atunci a scris piatra ºi a pus-o, la anul 7128 [1620], luna lui martie,
în 15”237.
Urmaºii n-au fost, însã, întotdeauna indiferenþi. Împlinindu-ºi datorii
fireºti (Ruxandra, fiica lui Petru Rareº, a „înfrumuseþat” mormântul – de la
Mãnãstirea Probota – al fratelui ei, ªtefan, ucis de boieri) sau „redactând”,
cu prilejul „îngrijirii” locurilor de veci ale vechilor voievozi, veritabile „declaraþii
politice”, dinastice ori de recunoºtinþã (Craioveºtii au avut grijã de mormântul
lui Vladislav, fiul lui Dan, de la Mãnãstirea Dealu (trad.) : „A rãposat Io[an]
Vladislav voievod, în anul 6963 [1455], luna august 20, în zilele… ; ºi s-a
fãcut aceastã piatrã în zilele lui Io[an] Neagoe voievod ; au fãcut-o Barbul
banul ºi Pârvul vornicul ºi cu fraþii lor, fiii lui Neagoe din Craiova, cãci
Vladislav voievod i-a înãlþat vlastelini”238), ei au participat la perpetuarea
„numelor” acelora. Ici ºi colo, pe mãsurã ce timpul trece ºi textele incizate
sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii (cum se întâmplã în
cazul atât de barocei pietre de mormânt a Doamnei Elina Basarab de la
Biserica Domneascã din Târgoviºte239, cu un epitaf – „destul de neaºteptat”,
a zis N. Iorga – luat din Cartea lui Iov, 14 : „Homo natus de muliere brevi
vivens tempore repletur multis miseriis, qui quasi flos egreditur et contenitur
et fugit velut umbra” ºi cu o compunere despre generozitatea voievodalã,
aparþinând, verosimil, lui Udriºte Nãsturel240, pline de maiestate monarhicã,
menite sã nemureascã un statut politic ºi social. Precum pisania (cu litere
tãiate la fel cu acelea de pe piatra tombalã a Doamnei Elina) de pe mormântul
lui Matei Basarab de la Mãnãstirea Arnota (trad.) : „Aici zace Matei Basarab,
cu mila lui Dumnezeu odinioarã stãpân ºi domn al Þãrii Româneºti, bãrbat
înþelept, îndurãtor ºi milostiv, întemeietor ºi înnoitor a multe biserici ºi
mãnãstiri ; niciodatã biruit, ci biruitor, ºi a multe învingeri învingãtor, prea-
slãvit, duºmanilor înfricoºat, prietenilor de folos, îmbogãþitor al þãrii sale,
cel ce, cu multã bogãþie ºi întru toate îndestulat, în linã pace a domnit
douãzeci ºi trei de ani ; a adormit întru Domnul la cinstite bãtrâneþe, în anul
Domnului 1654”241.
Ca ºi în pisania bisericii de la Argeº, ºi în inscripþia de pe piatra de
mormânt din gropniþa aceluiaºi lãcaº, Neagoe Basarab „vorbeºte”, în ultima
parte a textului, la persoana I, se adreseazã de dincolo de moarte urmaºilor,
comunicându-le o veche (chiar ºi lexical) mãreþie voievodalã valah㠖
„A rãposat robul lui Dumnezeu Io[an] Neagoe, voievod ºi domn a toatã Þara
Ungrovlahiei ºi al Podunaviei, în luna septembrie 15 zile, anul 7029 [1521],
crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani ºi jumãtate” –,
formulând o rugãminte ce seamãnã mai mult a poruncã : „ªi rog pe cei ce
Dumnezeu îi va îngãdui sã vie dupã noi, sã pãzeascã adãpostul acesta mic ºi
lãcaºul oaselor mele, ca sã fie nestricat” 242. Dupã pilda socrului sãu, ºi Radu
de la Afumaþi se va adresa viitorimii de pe piatra tombalã de la Argeº, pe
care, în relief plat, este înfãþiºat voievodul, cãlare ºi cu buzdugan în mânã.
Dacã presupunerea potrivit cãreia acest „hronic” condensat a fost incizat în
 ÎN UMBRA TRONULUI 373

timpul vieþii lui Radu, la porunca lui, este corectã, atunci întreaga „compunere”
devine un pseudoreprezentant al categoriei de „exprimãri postume”. Dacã
însã toate cele trei pãrþi ale pisaniei – „anunþul” iniþial („Rãposat-a robul lui
Dumnezeu ºi mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]), ce poartã ºi o
datã („în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]”), „enumerarea luptelor”
(povestire cadenþatã, cu totul impresionantã : „Sã vã fie ºtiute rãzboaiele ce
vã voi povesti, pe care le-am fãcut eu : 1-ul rãzboi cu agarenii, al 2-lea la
Gubavi, al 3-lea la satul ªtefeani pe Neajlov, al 4-lea la Clejani, al 5-lea la
Ciocãneºti, al 6-lea la cetatea Bucureºti…” ; pânã la douãzeci de rãzboaie, cu
inamici din afar㠖 evocaþi ºi în pisania de la Argeº : „[...] ºi au nãpãdit turcii
cu multã apãsare, ca sã ia patria noastrã, Þara Româneascã, ºi m-am ridicat
domnia mea cu boierii, luptând în multe rãzboaie, când fiind alungaþi, când
gonind [pe duºmani], pânã când puterea ºi ajutorul lui Dumnezeu cel de sus
[...] ºi ne-a dat Domnul Dumnezeu pace” – ºi dinãuntru) ºi „încheierea”
(„Acum zac singur aici, în mormânt mic, aºteptând glasul arhanghelului, cea
de pe urmã trâmbiþã, învierea a toatã lumea, prefacerea stihiilor. Rog pe cel
ce Dumnezeu va binevoi sã vinã dupã noi, sã pãstreze acest mic lãcaº de
odihnã ºi casã oaselor mele, ca sã fie nestricat”243) sunt strict contemporane,
atunci avem de-a face cu o materializare absolut relevabilã a procedeului
numit îndeobºte „vorbirea morþilor” (expresivã ºi convingãtoare formã literarã
ce viza „nemurirea numelui”), datoratã vreunui cãrturar de la Curtea lui
Radu de la Afumaþi.

NOTE

1. Vezi Jacques Revel, „Uzanþele civilitãþii”, în Philippe Ariès, Georges Duby (coordo-
natori), Istoria vieþii private, vers. rom., vol. V, p. 222.
2. Jacques Revel, op. cit., pp. 217, 218.
3. Vezi Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ediþie de Nicolae Iorga,
Bucureºti, 1914, p. 14.
4. În prefaþa la Pilde filosofeºti, Târgoviºte, 1713.
5. În prefaþa la Mineiul pe septembrie, Buzãu, 1698.
6. Vezi Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Editura Polirom, Iaºi, 2001, pp. 245-249.
7. Dominique Barthélemy, Philippe Constantine ºi alþii, „Probleme”, în Philippe
Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, vers. rom., vol. IV, p. 270.
8. Vezi Alexandru Duþu, în vol. Constantin Brâncoveanu, Editura Academiei, Bucureºti,
1989, p. 156 ºi urm.
9. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 19 ºi urm.
10. Vezi Istoria României, vol. III, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1964, pp.
138-141.
11. Ibidem, vol. III, pp. 141-144.
12. Matei al Mirelor, „Istoria…”, în A. Papiu-Ilarian, Tesaur de monumente istorice
pentru România, vol. I, Bucureºti, 1862, p. 371 ºi urm. ; Literatura românã veche,
vol. II, Editura Tineretului, Bucureºti [1969], p. 234 ºi urm.
13. Istoria României, vol. III, p. 157.
374 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

14. Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, ed. a II-a, vol. III, partea 1, Bucureºti,
1944, pp. 72-73 ; Valeria Costãchel, P.P. Panaitescu, Andrei Cazacu, Viaþa feudalã
în Þara Româneascã ºi Moldova (secolele XIV-XVII), Bucureºti, 1957, pp. 457-459.
15. Vezi Nicolae Iorga, Istoria Bisericii româneºti ºi a vieþii religioase a românilor,
vol. I, Vãlenii de Munte, 1909, pp. 279-281 ; Istoria poporului român, redactor
A. Otetea, Bucureºti, 1970, p. 170.
16. Vezi Lidia Demény, L. Demény, N. Stoicescu, Rãscoala seimenilor sau rãscoalã
popularã ?, Bucureºti, 1968, pp. 68-151, 174-191.
17. Vezi ªtefan Andreescu, „Mai bun n-a fost nici un Domn”, în Magazin istoric, 1969,
nr. 12, p. 26.
18. Uriaº. Vezi Constantin C. Giurescu, „Matei Basarab, cel mai mare ctitor bisericesc
al neamului nostru. ªtiri noui despre lãcaºurile lui”, în volumul omagial Înalt
Preasfinþitului arhiepiscop ºi mitropolit Nicodim, Patriarhul României, prinos la
sãrbãtorirea a 80 de ani de vârstã, Bucureºti, 1946, pp. 167-176.
19. Se spune în predoslovie, fãcându-se, desigur, aluzie la incursiunile pline de consecinþe
ale unor principi ardeleni de la începutul secolului (trad.) : „[Aceastã împuþinare]
din pricina deselor nãvãliri ºi împresurãri ale diferitelor popoare, ale necredin-
cioºilor ºi chiar ale unor credincioºi în diferite vremuri prin dreapta îngãduinþã a
lui Dumnezeu, conduse spre pedeapsa noastrã ºi aceºtia necruþând pe lângã
celelalte toate, s-a întâmplat sã fie ºi prãdarea sfintelor biserici”.
20. Vezi V.A. Urechiã, „Codex Bandinus”, în Analele Academiei Române, seria a II-a,
Mem. Secþ. Ist., XVI, 1893-1894, pp. 180-182 ; Nicolae Iorga, Istoria românilor
prin cãlãtori, vol. I, Bucureºti, 1928, pp. 284-287.
21. Vezi Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneºti, ediþia a II-a, vol. I, Bucureºti,
1925, p. 237.
22. Constantin C. Giurescu, Matei Basarab, cel mai mare ctitor bisericesc al neamului
nostru, p. 168 ºi urm., Idem, Istoria Românilor, vol. III, partea 2, p. 969 ; Vasile
Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, Editura Meridiane, Bucureºti, 1982, pp. 338-339.
23. Vezi Dan Simonescu, Viaþa literarã ºi culturalã a mãnãstirii Câmpulung, Câmpulung,
1926, pp. 60-65, despre introducerea unei disciplini aspre în aceastã mãnãstire.
24. Vezi Nicolae Iorga, Istoria românilor prin cãlãtori, ediþia a II-a, vol. II, Bucureºti,
1928, p. 62.
25. Vezi „Hotãrârea Congregaþiei De Propaganda Fide în chestiunea trimiterii unui
legat papal la Matei Vodã Basarab”, în Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…,
vol. VIII, pp. 510-511.
26. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, pp. 8-16, dupã E. Fermendzin, „Acta Bulgariae
ecclesiastica”, în Monumenta spectantia historiam slavorum meridionalium,
vol. XXVIII, Zagreb, 1877, pp. 32-33.
27. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã…, pp. 279-280.
28. Vezi Victor Papacostea, „O ºcoalã de limba ºi cultura slavonã la Târgoviºte în
timpul domniei lui Matei Basarab”, în Romanoslavica, V, Bucureºti, 1962 ; Idem,
„Les origines de l’enseignement supérieur en Valachie”, în Revue des études sud-est
européennes, I, 1963, nr. 1-2, pp. 16-37.
29. Vezi D. Russo, Studii istorice greco-romane, vol. I, Bucureºti, 1939, p. 232.
30. Victor Papacostea, „O ºcoalã de limba ºi cultura slavonㅔ, pp. 183-194.
31. P.P. Panaitescu, „L’influence de l’œuvre de Pierre Mogila, archevêque de Kiev,
dans les Principautés roumaines”, în Mélanges de l’École Roumaine en France, V,
Paris, 1926, p. 29.
32. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor…, p. 6.
33. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers. rom.],
vol. III, pp. 62-76.
34. Vezi Al. Lapedatu, „Vlad vodã Cãlugãrul. 1482-1496”, în Convorbiri literare, XXXVII,
1903, p. 3 ºi urm.
 ÎN UMBRA TRONULUI 375

35. Vezi A.D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traianã, vol. II, ediþie de Nicolae
Stoicescu ºi Maria Simionescu, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
1986, p. 355, nota 114.
36. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 199. În
august 1477 [Vlad Cãlugãrul] se afla în Fãgãraº, în calitate de pretendent, inamic
al lui Basarab cel Bãtrân Laiotã, iar dupã moartea acestuia, în decembrie 1480,
devine principalul rival al lui Basarab cel Tânãr Þepeluº, pe a cãrui doamnã
Maria o cunoscuse desigur în captivitatea acesteia în Transilvania, ulterior luând-o
de soþie” (Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, pp. 125-126).
37. A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 397.
38. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 232. Cã nu au fost
una ºi aceeaºi persoanã credea ºi Nicolae Iorga („Pretendenþi domneºti în secolul
al XVI-lea”, în Analele Academiei Române, Mem. Secþ. Ist., seria a II-a, tom. XIX,
1898, p. 209). De o altã pãrere era Nicolae Stoicescu, Radu de la Afumaþi (1522-1529),
Bucureºti, 1983, p. 23. Vezi ºi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 151.
39. Vezi Nicolae Stoicescu, „Note”, în A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 418, nota 52.
40. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori, pp. 50, 102-103.
41. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 242.
42. Vezi „Columna lui Traian”, 1882, p. 224 ; ªtefan Ionescu, Epoca brâncoveneascã,
p. 55, nota 91.
43. Vezi Nicolae Iorga, Studii ºi documente, vol. X, Socec, Bucureºti, 1905, p. 254.
44. Vezi Dinu C. Giurescu, „Anatefterul. Condica de porunci a Vistieriei lui Constantin
Brâncoveanu”, în Studii ºi materiale de istorie medie, V, 1962, p. 142, nr. 195-197.
45. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 400, nr. 54.
46. Nicolae Iorga, op. cit., vol. X, pp. 66-67 ; ªtefan Ionescu, op. cit., pp. 47-48.
47. Nicolae Iorga, op. cit., vol. X, pp. 74-75, 128-129, 85.
48. Ibidem, vol. X, pp. 252, 236, 257.
49. Vezi ªtefan Ionescu, loc. cit.
50. Nicolae Iorga, op. cit., vol. X, pp. 32-33.
51. Ibidem, vol. X, p. 77.
52. Vezi Nicolae Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, Eurosong and Book,
Bucureºti, 1999, pp. 160-161.
53. Ibidem, p. 170.
54. Ibidem, p. 190.
55. Ibidem, p. 191.
56. Ibidem, p. 245.
57. Vezi În vâltoarea primejdiilor. Politica externã ºi diplomaþia promovatã de Constantin
Brâncoveanu (1688-1714), Editura Silex, Bucureºti, 1997.
58. Aparatul financiar al voievodului ne-a transmis câteva „mãrturii” credibile : Condica
de venituri ºi cheltuieli a Vistieriei de la leatul 7202-7212 (1694-1704), ediþie de
C.D. Aricescu, Bucureºti, 1873 ; Dinu C. Giurescu, „Anatefterul. Condica de porunci
a Vistieriei lui Constantin Brâncoveanu” în Studii ºi materiale de istorie medie, V,
1962, pp. 353-493 ; Catastih de toate veniturile domniei… ºi cheltuielile (1704-1714),
ediþie de Ion Radu Mircea, în Manuscriptum, XVI, 1985, nr. 4 (61), pp. 7-33. Îi vedem
astfel înºirându-se, în Condica editatã de C.D. Aricescu, pe creditorii stanbulioþi ai
lui Brâncoveanu, mai toþi evrei  : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia
jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc, „neguþãtor frânc”, Hagi Dovleg, David
Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul,
Avram Iacov, Isaac Haruha, Abraam Haruha, Aron, Abraam Iacul.
59. Radu (Rãducanu), fiul lui Constantin Brâncoveanu îºi însemna într-un „catastiºãl”
„moºiile ce mi au dat dumnealui tata, însã întãi Obileºtii ºi împrejurul Obileºtilor
~
ºi altele, precum scriu înlãuntru anume ; sept. 15 dñ, lt 7126”, inventariind toate
actele care certificau cumpãrãrile succesive :
376 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Porumbreanii
† 1 zapis al Mitrei Vestiernicelul º-al frãþine-sãu Neculai, za sjn. 350 za tl. 151,
33, lt. 7191.
† 1 zapis al Radului Vornecul za Doamnã 30 sjn. 10, 30 tl. 37 pl. 7132.
~
† 1 zapis al Chidei sin Ganul za stãnj. 200, tl. 75, ot. lt. 7191.
† 1 zapis al lui Coman ce sã chiamã Copaciul Balei, la Porumbreani, stãnj. 350, za
~
tl. 65 pl., lt. 7197”. Etc.
ªi tot astfel despre „Obileºti”, „La Frãsinet ot Obileºti”, „Zgãrciþii”, „Gurbaneºti”,
„Tomeanii” (vezi Nicolae Iorga, „Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni. II.
Douã arzuri ale þãrii cãtre sultan în sec. XVIII”, în Academia Românã, Mem. Secþ.
Ist., seria III, tom. XVI, mem. 10, Bucureºti, 1935, pp. 14-16.
60. Precum în acea misivã în care ªtefan, al doilea fiu ºi cãrturar de þinutã, le scrie
maicã-si ºi surorilor rugându-le sã-i „gãteasc㔠„câte o basma cu fir” (poate e
nãframa cu care unii voievozi obiºnuiau sã le pozeze zugravilor pentru tablourile
votive), ameninþându-le în glumã („cã apoi mã voi mâniia pe dumnealor”) ºi
comunicându-le c㠄pã neanea Radul îl dor mâinile puþintel de astã noapte încoace,
dar nu-i va fi nimic”. ªi Radu îi scrie lui ªtefan cu multã deferenþã (era frate mai
mare !) ºi o laudã pe „moaºa” care îl lecuise pe acela cu niºte unsori. O astfel de
vindecãtoare „trebuieºte foarte pãzitã bine, cã ne va trebui ºi de alte trebi”.
În rest – cam plictisealã : îl iritã un cal (scump) „blestemat”, cu toane – ba ºchioapãtã,
ba nu ; a ieºit la vânãtoare la „epuri de Tãrgoviºte” ; n-a vânat însã ºi prepeliþe,
fiindcã n-a avut cu ce le prinde : „cã ulii n-avem, cã mã înºãlaº dumneata de-m
luaº uleul cel bun”.
61. În Scrisori de boieri, scrisori de domni, p. 244.
62. Pentru corespondenþa lui Constantin Brâncoveanu vezi : Ioana Burlacu, Natalia
Sãndulescu, „O scrisoare a lui Constantin Brâncoveanu cãtre Ludovic al XIV-lea”,
în Revista Arhivelor, XXXVI, 1974, nr. 1-2, pp. 305-307  ; Paul Cernovodeanu, „Din
corespondenþa diplomaticã a lui Constantin Brâncoveanu”, în Revista Arhivelor,
XXXVII, 1975, nr. 1, pp. 80-92 ; Paul Cernovodeanu, Mihail Carataºu, „Din cores-
pondenþa lui Constantin vodã Brâncoveanu cu cãrturarii greci Ioan ºi Ralachi
Cariofil”, în Biserica Ortodoxã Românã, XCIII, 1975, nr. 9-10, pp. 1139-1154 ;
C. Giurescu, N. Dobrescu, Documente ºi regeste privitoare la Constantin vodã
Brâncoveanu, Bucureºti, 1907 ; Valeriu Papahagi, „Corespondenþa ineditã a lui
Constantin Brâncoveanu cu bailul Ascanio Giustinian”, în Revista istoricã, XVII,
1931, nr. 7-9, pp. 169-176.
63. Calendarele tãlmãcite mai fuseserã tipãrite, în 1861, de Al. Odobescu. Vezi
Al. Odobescu, „Foletul novel ºi kalendarele lui Constantin Vodã Brâncoveanu”, în
Revista românã, I, 1861, pp. 657-658 ºi în Opere, vol. II, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureºti, 1967, pp. 90-109
64. Emil Vîrtosu, Foletul Novel. Calendarul lui Constantin Vodã Brâncoveanu. 1693-1704,
Bucureºti, 1942, pp. 9, 33.
65. Ibidem, pp. 105, 110.
66. Emil Vîrtosu, Însemnãrile de tainã ale lui Constantin Vodã Brâncoveanu. 1693-1707,
Bucureºti, 1940.
67. Emil Vîrtosu, op. cit., p. 1.
68. Ibidem, p. 9.
69. Ibidem, p. 17.
70. Vezi R. Pava, „Criptogramele din însemnãrile de tainã ale lui Constantin Vodã
Brâncoveanu”, în Studii ºi materiale de istorie medie, IV, 1960, pp. 507-517.
71. Transcriu dupã Emil Vîrtosu, op. cit., p. 4, nota 2 : „Scrierea cifratã este foarte
întrebuinþatã în domnia lui Vodã Brâncoveanu. Domnul scrie cifrat lui Petru cel
Mare [...], generalului Veterani [...], precum cifratã este ºi corespondenþa pe care o
primeºte de la unii din agenþii sãi de la Înalta Poartã ºi de aiurea…”.
 ÎN UMBRA TRONULUI 377

72. Însemnãrile de tainã…, ed. cit., pp. 10, 16, 30.

73. Ibidem, pp. 10, 12.
74. Ibidem, p. 22.
75. Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor, p. 59.
76. Însemnãrile de tainã…, p. 18.
77. Ibidem, pp. 24-25.
78. Ibidem, p. 26.
79. Ibidem, p. 24.
80. Ibidem, p. 22.
81. Ibidem, pp. 27-29.
82. Vezi Gh. Chivu, Limba românã de la primele texte pânã la sfârºitul secolului al
XVIII-lea, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 64, nota 50 (cu o
bibliografie esenþialã despre vechile texte juridice).
83. Vezi Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, postfaþã ºi bibliografie de Mircea
Scarlat (reproduce a II-a ediþie P.P. Panaitescu, 1958), Editura Minerva, Bucureºti,
1978, pp. 169-170.
84. Istoriia Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini, în Cronicari
munteni, vol. I., p. 184.
85. Paul de Alep, Cãlãtoria patriarhului Macarie de Antiohia…, în Cãlãtori strãini...,
vol. VI, pp. 144-145. Acelaºi obicei îl constata, în 1632, germanul Paul Strassburg :
„Cãci în Þara Româneascã este obiceiul, dupã o strãveche datinã, ca toþi cei care
râvnesc la domnie sã fie însemnaþi prin tãierea nãrii drepte, în semn de veºnicã
înfierare...” (Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 665).
86. Grigore Ureche, Letopiseþul…, ed. cit., p. 30.
87. S.B. Daºkov, Dicþionar de împãraþi bizantini, traducere de Viorica Onofrei ºi Dorin
Onofrei, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1999, p. 150.
88. Vezi ºi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori…, p. 158.
89. Grigore Ureche, op. cit., p. 124.
90. Ibidem, p. 180.
91. Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ed. cit., p. 163 ºi urm.
92. Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti, în Cronicari munteni, ed. cit., vol. II, p. 84.
Nicolae Iorga mai strecoarã, în fugã, o pricinã a plecãrii precipitate a voievodului.
Petru ªchiopul a fugit „când i s-a pãrut cã stãpânul ar vrea sã turceascã pe
frumosul [sãu] copil” ªtefan (Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. cit., p. 192).
93. Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 313.
94. Grigore Ureche, op. cit., p. 178.
95. Istoria literaturii române, vol. I, Bucureºti, 1925, pp. 215-216.
96. Grigore Ureche, loc. cit.
97. Între 1616 ºi 1620, Maria s-a aflat în Moldova, unde închinã Mãnãstirea Hlincea,
„a mia pomanã ºi a soþului mieu, Zotei rãpoasatul”, Mãnãstirii Galata, ctitorie a
pãrintelui ei. Printr-un hrisov, în care slavona este amestecatã cu româna ºi unde
Maria îºi zice „I½ gsp da Maria” (Io Doamna Maria), ca ºi când ar fi domn, în
scaun, Mãnãstirea Galata este închinatã Sfântului Mormânt (vezi Nicolae Iorga,
„Întoarcerea unei pribege : Doamna Maria Minio”, în Academia Românã, Mem.
Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XII, mem. 15 ; Idem, „Neamul lui Petru ªchiopul ºi
vechi documente de limbã mai nouã”, în Academia Românã, Mem. Secþ. Ist., seria
a III-a, tom. XVIII, mem. 14.
98. Constantin Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, ediþia a VII-a, vol. I, Editura
Orizonturi, Bucureºti, [f.a.], p. 106.
99. Istoriia Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini, în Cronicari
munteni, ed. cit., vol. I, p. 134 ; I. Ionaºcu, „Unde a fost satul Cârstieneºti ?”, în
Revista istoricã românã, XIV, 1944, nr. 1, pp. 40-56.
378 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

100. În Cronicari munteni, ed. cit., vol. II, p. 101. Radu este numele voievodal pe care
ºi l-a luat noul domn.
101. Vezi Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu ªerban”, în Studii,
XXIII, 1970, nr. 3, pp. 469-491 (despre averea lui Radu ªerban ºi despre înrudirea
sa cu Craioveºtii) ; Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara
Româneascã ºi Moldova. Sec. XIV-XVII, pp. 94-95.
102. Cronicari munteni, ed. cit., vol. I, p. 135.
103. Ibidem, vol. II, p. 102.
104. Ibidem, vol. I, p. 137.
105. Ibidem, vol. I, p. 137.
106. Ibidem, vol. II, pp. 101, 104-105.
107. Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. XII, Bucureºti, 1903, p. 1231.
108. Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, ediþie îngrijitã de Dinu C. Giurescu,
vol. III, Editura All, Bucureºti, [2000], p. 15.
109. Constantin C. Giurescu, op. cit., vol. III, p. 100.
110. Am citat dupã Miron Costin, Opere, ediþie criticã îngrijitã de P.P. Panaitescu,
Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1965.
111. Vezi Arhiva istoricã a României, tom. I, p. 176, nr. 261.
112. Vezi A. Papiu-Ilarian, Tesaur de monumente istorice…, tom. III, Bucureºti, 1864,
pp. 73-104 ; Alexandru Papadopol-Calimah, Despre Gheorghe ªtefan voievod,
domnul Moldovei (1653-1668), Bucureºti, 1886 ; Nicolae Iorga, Acte ºi fragmente,
vol. I, Bucureºti, 1895, sub anii 1664-1668 ; Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…,
vol. IX ºi X ; Nicolae Iorga, Studii ºi documente, vol. IV, pp. 111-112 ; N. Drãganu,
„Codicele pribeagului Gheorghe ªtefan, voievodul Moldovei”, în Anuarul Institutului
de Istorie Naþionalã, III, Cluj, 1924-1925, p. 190, nota 2.
113. Safta îi va supravieþui soþului ei. A dus un trai izolat ºi plin de griji în Moldova,
ocupatã cu procese pentru recuperarea unor bunuri. În 1687 închina Mãnãstirea
Bistriþa Patriarhiei de la Ierusalim (Constantin C. Giurescu, op. cit., vol. III, p. 100).
Trãia, se pare, încã în 1699, când trecuse de optzeci de ani.
114. Constantin C. Giurescu, loc. cit.
115. N. Drãganu, op. cit., p. 187.
116. Ibidem, pp. 233-234.
117. Vezi Istoria literaturii române, ediþia a II-a, vol. I, Bucureºti, 1925, p. 271.
118. Editat nu demult, cu o traducere în limba românã, de Traian D. Diaconescu :
Nicolae Spãtarul Milescu, Manual sau steaua Orientului strãlucind Occidentului,
Institutul European, Iaºi, 1997.
119. Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalþi. Fals tratat de imagologie, Editura Polirom,
Iaºi, 1999, p. 65.
120. ªtefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, ediþia a II-a cu o introducere de
Dan Horia Mazilu, Editura Elion, Bucureºti, 2000, p. 29.
121. ªtefan Ciobanu, op. cit., p. 114, Anexa VI.
122. Ibidem, p. 115, Anexa VII.
123. Ibidem, p. 179, Anexa LXX ºi p. 115, Anexa VII.
124. Ibidem, p. 122, Anexa XVII.
125. Ibidem, p. 123, Anexa XIX.
126. Ibidem, p. 148, Anexa XLVIII.
127. Ibidem, p. 149, Anexa XLVIII.
128. Ibidem, p. 36.
129. Ibidem.
130. Ibidem, p. 130, Anexa XXVII.
131. Ibidem, p. 152, Anexa LI.
132. Ibidem, p. 138, Anexa XXXV.
133. Ibidem, pp. 123, 124, 126-127, Anexele XIX, XX, XIII.
 ÎN UMBRA TRONULUI 379

134. Ibidem, pp. 126-127, Anexa XXIII.

135. Ibidem, p. 142, Anexa XL.
136. Ibidem, p. 145, Anexa XLIV.
137. Ibidem, p. 143, Anexa XLI. Chestiunea fermei apare în scrisorile lui Cantemir în
1719 (Anexa XXXII) – „[...] ºi acolo la Petersburg n-am nici lemne, nici fân,
întrucât încã n-am primit nici un fel de fermã, cu toate cã este ordinul Maiestãþii
sale imperiale…” –, fiind reluatã în câteva rânduri (Anexele XXXVI, XXXIX, XLI,
XLIII, XLVI, XLVII, pp. 140, 141, 142, 144, 146, 147).
138. Vezi Jean-Paul Roux, Regele. Mituri ºi simboluri, vers. rom., Editura Meridiane,
Bucureºti, 1998.
139. În vol. Constantin Brâncoveanu, p. 166.
140. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 539.
141. Pe cele pornite din partea lui ªtefan cel Mare cãtre Veneþia le-a descoperit
Constantin Esarcu : Steffanu cellu Mare, documente descoperite în arhivele Veneþiei,
Bucureºti, 1874 ; publicate ºi în Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. VIII.
142. Vezi N. Vãtãmanu, Voievozi ºi medici de curte, p. 21.
143. În Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 107.
144. Vezi Al. Elian, C. Bãlan, H. Chircã, O. Diaconescu, Inscripþiile medievale ale
României, I, Oraºul Bucureºti, Bucureºti, 1965, p. 526.
145. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers.
rom.], vol. III, p. 318.
146. Vezi Matei Cazacu, Studiu introductiv la O lume într-o carte de bucate, ed. cit., p. 37.
147. Matei Cazacu, op. cit., p. 36.
148. Vezi Paul ªtefãnescu, Lumea vãzutã de medici. (Mari bolnavi, mari conducãtori
de state), Bucureºti, 1991, pp. 61-62.
149. N. Vãtãmanu, op. cit., p. 90 ºi urm. ; Gh. Pungã, Þara Moldovei în vremea lui
Alexandru Lãpuºneanu, Iaºi, 1994, p. 288.
150. Vezi N. Vãtãmanu, op. cit., capitolul consacrat lui Lãpuºneanu. Vezi ºi Samuel
Izsák, Farmacia de-a lungul secolelor, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1979.
151. Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. V, Bucureºti, 1937, p. 37.
152. Vezi Omul medieval, [vers. rom.], Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 253. Vezi ºi
Philippe Ariès, L’homme devant la Mort, vol. I-II, Paris, Seuil, 1983 .
153. În Cãlãtori strãini..., vol. II, p. 314.
154. Ne explicã acest lucru Miron Costin, relatând îmbolnãvirea ºi moartea lui ªtefãniþã
Lupu : „Numai ce au au cãutat a purcéde ªtefãniþã-vodã, ºi-n cale mergândú,
amu de Tighinea aproape, pe Bicú, la un sat anume Luþénii, au cãzut în boalã
foarte grea, lungoare, care boalã au priceput îndatã doftorul cã trebuie sã ia
sânge, ce n-au ascultat ºi adãogându-se boala ºi ales toamna amu, aºea de greu
l-au cuprinsú hierbinþeala, cât pãnã la Tighinea au stãtut frãnitic, adicã buinguit
de hire. Cu chipul ciumei era boala, cã i-au ieºit ºi bolfa la o mãnã, însã nu era
ciuma, ci direaptã lungoare cãrii boale îi dzic doftorii maligna”.
155. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 378 ; Nelu Zugravu, „Geneza creºtinismului
popular al românilor”, Bibliotheca Thracologica, XVIII, Bucureºti, 1997, p. 536.
156. Vezi Nicolae Iorga, Istoria românilor prin cãlãtori, ediþie de A. Anghelescu,
Bucureºti, 1981, p. 465 ; Nelu Zugravu, op. cit., p. 541, nota 132.
157. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 391. Este vorba despre Alexandru cel Bun.
158. Ibidem, vol. III, pp. 127-128.
159. Ibidem, vol. II, p. 416. Notã a francezului Jean de Saulx (începutul secolului al
XVII-lea). Despre „boli voievodale” vezi ºi Nicolae Iorga, Medici ºi medicinã în
trecutul românesc, Tipografia „Cultura neamului românesc”, Bucureºti, 1919.
160. Michel Vovelle, La Mort et l’Occident de 1300 à nos jours, Gallimard, Paris, 1983.
161. Mort et pouvoir, Payot, Paris, 1999, pp. 16-20.
380 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

162. Ernest Bernea, Moartea ºi înmormântarea în Gorjul de nord, Editura Cartea

Româneascã, Bucureºti, 1998, p. 96 ; Irina Petraº, ªtiinþa morþii, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1995.
163. Ernest Bernea, op. cit., p. 97.
164. Ibidem.
165. Crestomaþie de literaturã românã veche, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984,
p. 141.
166. Vezi Dionisie din Furna, Carte de picturã, Editura Meridiane, Bucureºti, 1979, p. 245,
167. Vezi Istoria artelor plastice în România, sub îngrijirea acad. George Oprescu, vol.
II, Editura Meridiane, Bucureºti, 1968, p. 72.
168. Vezi Vasile Grecu, Cãrþi de picturã bisericeascã bizantinã, Cernãuþi, 1936, pp. 293-295.
169. Vezi ºi Virgil Cândea, „Comentarii” la Dimitrie Cantemir, Divanul…, ediþie ºi
studiu introductiv de…, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1969, pp. 481-482.
170. Ms. nr. 3220 de la B.A.R.
171. În Opere, ed. cit., p. 167.
172. ªtefan Lemny, Sensibilitate ºi istorie în secolul XVIII românesc, Editura Meridiane,
Bucureºti, 1990, p. 134.
173. Fragment dintr-o scrisoare din 1774. Vezi Petru Rezuº, „Vechea ºcoalã teologicã
de la Putna. O scrisoare ineditã a lui Vartolomei Mãzãreanu”, în Altarul Banatului,
Caransebeº, II, 1945, nr. 3-4, pp. 150-156.
174. Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, p. 156.
175. Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 162.
176. Ibidem, vol. I, pp. 177-178.
177. Paul de Alep, Cãlãtoria…, în Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 47.
178. Ibidem, vol. I, pp. 352-353.
179. Vezi Gh. Macarie, Între literaturã ºi arte plastice, Editura Trinitas, Iaºi, 1998,
pp. 21, 23.
180. Tudosca Bucioc, moartã în anul 1639.
181. Paul de Alep, op. cit., p. 48.
182. Vezi Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, p. 119 ;
Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 179 (pe larg într-o comunicare
prezentatã de autoare la Sesiunea „Marea Neagr㠖 spaþiu de confluenþã între
culturi”, Constanþa, 2-5 iunie 1996 : Din nou despre influenþele caucaziene în
arhitectura din Þara Româneascã în secolul al XVI-lea).
183. Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, p. 238.
184. Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 260.
185. Ibidem, vol. I, pp. 262-263.
186. Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. XI, Bucureºti,
1900, p. 844.
187. Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. XV, partea I, Bucureºti, 1911, pp. 237-238.
188. Vezi Emil Turdeanu, „Din vechile schimburi culturale dintre români ºi iugoslavi”,
în Cercetãri literare, III, 1939, pp. 156-157.
189. Vezi Virgil Vãtãºianu, Istoria artei feudale în Þãrile Române, vol. I, Bucureºti,
1959, p. 914.
190. Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, p. 14.
191. Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, p. 171.
192. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 21.
193. Vezi ºi T. Ghiþan, Cr. Mircioiu, „Câteva precizãri în jurul diagnosticului bolii lui
ªtefan cel Mare”, în Revista medico-chirurgicalã, Iaºi, 1956, nr. 3, pp. 129-135 ;
N. Vãtãmanu, Voievozi ºi medici de curte, p. 21.
194. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 296.
195. În Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti  : „[...] cã, în 21 de ani ai domniei lui, au
avut odihnã mare, ºi-i miluia ºi socotiia, atât cât fãcuse bucate multe, ºi avuþie
multã ; iar ei, ca neºte oameni fãrã socotealã ºi rãi, nu sã uita la binele ce le
 ÎN UMBRA TRONULUI 381

fãcuse, ci-l necãjiia în tot chipul…”. Despre rãzmeriþa mercenarilor de la jumãtatea

veacului al XVII-lea vezi N. Iorga, „Rãscoala seimenilor împotriva lui Matei
Basarab”, în Analele Academiei Române, Mem. Secþ. Ist., tom. XXXIII, 1910,
pp. 187-210 (ºi extras) ; Lidia A. Demény, L. Demény, N. Stoicescu, Rãscoala
seimenilor sau rãscoalã popularã, Bucureºti, 1968.
196. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 132.
197. De felul celei copiate, la 25 martie 1793, de un anume Anton Hociungu cãpitan.
Ms. nr. 3102 de la B.A.R. f. 116r-117 : „N-am lãsat a nu scrie ºi pentru Constantin
Vodã Basaraba ce-i zice Brâncoveanu, fiind la aceiaºi vreme domnul Þerei Româneºti”.
198. Vezi Nicolae Iorga, „Cronicele muntene”, extras din Analele Academiei Române,
Mem. Secþ. Ist., seria a II-a, tom. XXI, Bucureºti, 1899, p. 404.
199. Vezi Mitrofan Grigoràs, Cronica Þãrii Româneºti (1714-1716), în D. Russo, Studii
istorice greco-romane, tomul II, Bucureºti, 1939, pp. 440-441 (traducerea la p.
441).
200. Mitrofan Grigoràs, op. cit., pp. 440-441. Constatarea grecului consunã cu „pricina”
pe care Pavel Popovici din Diesig o aºeza, pe la 1813, în fruntea stihurilor sale
elegiace ce deplângeau uciderea lui Brâncoveanu :
„O, pizma câtu-i de mare
ªi câtã face stricare !
Plângi, neam românesc  !
Dintru început Ea domneºte
ªi pre cei buni pustieºte…”
(dupã Cronici ºi povestiri româneºti versificate,
[sec. XVII-XVIII], ediþie criticã de Dan Simonescu,
Editura Academiei, Bucureºti, 1967, p. 67).

201. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 390.

202. Dupã Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor, p. 145.
203. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 390.
204. Constantin C. Giurescu le identifica drept adaosuri originale (Contribuþiuni la
studiul cronicelor muntene, Bucureºti, 1906, p. 115).
205. Citez dupã Nicolae Iorga, „Cronicele muntene”, p. 401, care reproduce „redacþia
bãlãceneasc㔠în forma (ºi cu ortografia) pãstrate de Cronica lui Gheorghe ªincai.
ªincai a utilizat o copie fãcutã pe la 1780 de un anume Vasile Vlad, dupã un text
prescris cu zece ani înainte de Samuil Micu-Clain, la Viena. Samuil Micu, la
rândul lui, transcrisese un manuscris aflat în posesia uneia dintre fiicele lui Ioan
Bãlãceanu (Vezi Nicolae Iorga, op. cit., pp. 89-90 ; Constantin C. Giurescu,
op. cit., p. 114 ºi urm.).
206. Citez dupã Anton Maria del Chiaro Fiorentino, Revoluþiile Valahiei, Iaºi, 1929,
pp. 125-126.
207. Evenimentele…, în Operele principelui Demetriu Cantemir, ediþie de G. Sion, vol. V,
Bucureºti, 1878, pp. 27-28.
208. A se compara începutul „discursului cãtre ªtefan Cantacuzino” în „relatarea
bãlãceneasc㔠(scrisã, ziceam, dupã 1724) – „De þi-au fost de domnie, pentru ce
nu mi-au spus mie ?…” (dupã Nicolae Iorga, op. cit., p. 400) – ºi pasajul corespun-
zãtor din Istoria lui Constantin-vodã Brâncoveanu, „cronicã rimat㔠compusã
dupã 1716 :
„Dacã þ-au fost þie de domnie
De ce nu mi-ai spus tu mie ?
Eu þie þ-o fiu dãruit,
Cu pace sã o fi stãpânit….”
(dupã Poezie veche româneascã, antologie de Mircea Scarlat,
Editura Minerva, Bucureºti, 1985, pp. 116-117).
382 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

209. Istoria Bãlãceneascã comunicã ºi amãnunte în legãturã cu trupurile celor morþi

la Instanbul. La fel procedeazã ºi autorul Istoriei oºtirei ce s-au fãcut asupra
Moreii la anul 7223 (1715).
210. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. 423.
211. În Arhiva Româneascã, sub redacþia lui Mihail Kogãlniceanu, vol. II, Iaºi, 1845,
p. 5.
212. Axinte Uricariul, A doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat, în Letopiseþele
Moldovei ºi Valahiei, publicate de Mihail Kogãlniceanu, ediþia a II-a, vol. II,
Bucureºti, 1872, p. 163.
213. Del Chiaro, op. cit., pp. 125-126. Vezi ºi Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 28.
214. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 137.
215. Ibidem.
216. Vezi Ernest Bernea, op. cit., p. 91.
217. Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 241.
218. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 137.
219. Ibidem, vol. VII, p. 266.
220. Descriptio Moldaviae, loc. cit.
221. Ibidem.
222. Iorga îi publicã inscripþia de pe piatra tombalã de la catedrala mitropolitanã din
Bucureºti în „Zece inscripþii de mormânt ale Mavrocordaþilor”, în Academia
Românã, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XX, mem. 1, p. 3.
223. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 383.
224. Descriptio Moldaviae, loc. cit.
225. Ibidem, p. 243.
226. Ibidem, pp. 240, 241.
227. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 266.
228. Ibidem, vol. VII, pp. 266-267.
229. Vezi Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, [vers. rom.], Editura Meridiane,
Bucureºti, 2000, pp. 109-110.
230. Ibidem.
231. Vezi Nicolae Iorga, Zece inscripþii de mormânt ale Mavrocordaþilor, pp. 1-9.
232. În Inscripþii din bisericile României, fascicula I, p. 39, Nicolae Iorga a publicat,
între altele (în volumul XV, partea 1, al colecþiei Studii ºi documente privitoare la
istoria României, Bucureºti, 1905), inscripþia sãpatã pe mormântul Doamnei
Ana de la Mãnãstirea Bistriþa (în traducere)  : „Io[an] ªtefan Voievod, cu mila lui
Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, înfrumuseþã aceastã
groapã Doamnei Ana, Doamna lui Alexandru voievod, mama lui Ilie voievod ;
care s-a strãmutat la veºnicele lãcaºuri în anul 6926 [1418], luna noiembrie 2
[S-a pus piatra,] fiind egumen popa Grigorie”.
233. ªi mitropolitul Varlaam, mai târziu, ºi-a rostuit din vreme piatra de mormânt. În
textul inscripþiei – „Aceastã piatrã pe mormânt ºi-a fãcut-o sieºi arhiepiscopul
Varlaam, mitropolit… în al zecelea an al arhieriei lui, în anul 7150” – se preci-
zeazã ºi când s-a întâmplat acest lucru (Vezi Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile
României, fasc. I, p. 31).
234. Ascendenþa paternã, aducãtoare de nobleþe, este evocatã ºi în inscripþia funerarã
a Doamnei Elena, soþia lui Petru Rareº (trad.) : „Aceastã groapã e a roabei lui
Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot þarul, care s-a
strãmutat la aceste lãcaºuri ºi la veºnicele lãcaºuri ; veºnica ei pomenire… 70…”
(vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. 57). O glorie consolidatã prin pãrinþi.
235. Dupã Nicolae Iorga, op. cit., p. 56.
236. Ibidem. Precizarea genealogicã, purtãtoare a multor avantaje dinastice, intra în
„canonul” pomenit. A fost folositã în multe inscripþii. Iat-o în inscripþia de pe
mormântul lui Pãtraºcu cel Bun de la Mãnãstirea Dealu, înºtiinþându-i cã voievodul
 ÎN UMBRA TRONULUI 383

îngropat acolo era „fiul legiuit” (N. Iorga) al lui Radu Paisie ºi, prin urmare,
nepot de fiu (chiar dacã de fiu natural) al lui Radu cel Mare : (trad.) „A rãposat
întru Domnul Hristos credinciosul Ioan Petrasco, voievod ºi domn a toatã Þara
Româneascã, fiul lui Io[an] Radul voievod, ºi a murit în luna lui decembrie, 26 de
zile, în anul 7066 [1558]” (Nicolae Iorga, op. cit., p. 101).
237. Vezi Eugen Kozak, Die Inschriften aus der Bukovina, Viena, 1903 (cap. „Suceviþa”).
În traducere la Nicolae Iorga, „Doamna lui Ieremia Vodã”, în Analele Academiei
Române, Mem. Secþ. Ist., seria a II-a, tom. XXXII, 1910, p. 1033 (ºi extras).
238. Ibidem, p. 100.
239. Text slavon ieºit, poate, de sub pana lui Udriºte Nãsturel (trad.) : [Acesta este
mormântul] prealuminatei Doamnei Elena, doamna, stãpâna, preapohtita soþie
a prealuminatului, blagocestivului muntenesc stãpân, voievod ºi moºtenitor domn,
care de douã ori douãzeci de ani împlinind în vrednicia de soþie, a dat multor
biserici danii bogate, care a zidit mãnãstiri…, a ridicat sãracilor…, a apãrat cu
credinþã ºi ravnã Biserica dreptcredincioasã, a fãcut bine totdeauna dese lucruri
blagocestive ºi a sprijinit foarte mult toate… ºi a fost prea mare dãtãtoare de
sfaturi la ai sãi ºi la alþii, cu prea mare plângerea ºi tânguirea alor sãi ºi a tuturor
ºi-a încheiat viaþa împlinind ani ai vârstei sale cincizeci ºi patru, ºi anul de la
Facerea lumii 7161, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul 1652 [=1653]”.
240. Editatã cu lacune, inscripþia slavonã vãdeºte stilul lui Udriºte Nãsturel ºi se
înscrie în demersurile sale de edificare a mitului dinastic al Basarabilor : (în trad.)
„[...] luminatei Doamnei cneaghine Elena, preadorita soþie a prealuminatului ºi
evlaviosului [...] transalpine domn ºi voievod ºi prin moºtenire stãpânitor, cu
care de douã ori douãzeci de ani întregi împlinind în cinstea de soþie, a fost bogat
înzestratã ziditoare a multor biserici ºi mãnãstiri [...] lavnice credincioasã ºi cu
râvnã apãrãtoare, precum ºi a multor milostenii pururea binefãcãtoare ºi a
tuturor [sãracilor] prea mare ajutãtoare ºi sfãtuitoare a alor sãi ºi a celor strãini”
(vezi Dan Horia Mazilu, Udriºte Nãsturel, Editura Minerva, Bucureºti, 1974, p. 117).
241. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. 204.
242. Ibidem, p. 146.
243. Ibidem, p. 149 (n-am folosit aceastã traducere).
FAMILIA
 UN „DOMESTIC” COMPLICAT

ªi în privinþa vieþii particulare din acest „despãrþãmânt” rezervat familiei –

pe care voi încerca sã o examinez doar între limitele aºa-numitului grup
restrâns – apar o sumedenie de factori de naturã sã producã ºi sã provoace
complicaþii. Pricinile sunt cam aceleaºi ºi graviteazã în jurul imposibilitãþii
definirilor ºi delimitãrilor precise. Se nasc, de aici, interferenþele, supra-
punerile ºi coincidenþele care împiedicã departajãrile cât de cât exacte. Am
încercat, însã, atât cât m-au ajutat sursele – nici ele prea numeroase : cronici
(care, în cele mai multe cazuri, ignorã aspectele ce þin de traiul intim),
hrisoave, foi de zestre, testamente etc. – ºi priceperea, sã reconstitui domesticul
voievodal, viaþa cuplului, ocupaþiile „casnice”, statutul ºi rosturile programate
ale descendenþilor („ascendenþii” ºi „colateralii” neinteresându-mã) ºi celelalte.
 Cuplul ca nucleu de bazã

Voievodul trebuia sã fie cãsãtorit

Într-o carte publicatã în 1910, Viaþa femeilor în trecutul românesc (lucrare

cãreia m-am mai adresat în câteva rânduri ºi în paginile precedente), Nicolae
Iorga încerca sã descopere – folosind unghiul de vedere oferit de alegerea
soþiei, a Doamnei – strategiile adoptate pentru alcãtuirea cuplurilor, adicã
pentru rezolvarea unei chestiuni fundamentale a complexului reprezentat
de funcþionarea instituþiei domneºti. Fiindcã, aºa cum glãsuieºte ºi titlul
acestui paragraf, „voievodul trebuia sã fie cãsãtorit” (cu excepþia cazurilor în
care o senectute indiscutabilã excludea proiectele matrimoniale), nucleul
acesta de bazã interesând – poate în primul rând – spaþiul public al exerciþiului
monarhic (avutã fiind în vedere asigurarea urmaºului).
Sã-mi îngãduie cititorul sã mã folosesc în continuare de cartea lui Nicolae
Iorga, încercând sã prezint încheierea cãsãtoriei (acest „pãcat necesar” acceptat
de Bisericã, privit parcã mai cu îngãduinþã în Rãsãrit, un „rãu” preferabil
marelui pãcat – „Fiindc㠖 zice Sfântul Apostol Pavel – mai bine este sã se
cãsãtoreascã, decât sã ard㔠– care coboarã cu o treaptã mai jos raportul
dintre Dumnezeu ºi Adam ºi statueazã inegalitatea dintre bãrbat ºi femeie –
„Femeilor, fiþi supuse bãrbaþilor voºtri, precum se cuvine în Domnul”
[Coloseni, 3, 18] ºi are menirea sã disciplineze senzualitatea ºi sã ducã la
înmulþire) ºi realizarea cuplurilor în primele douã epoci „în care se desface,
din punct de vedere politic ºi nu numai din acesta, trecutul nostru” – cea „a
neatârnãrii de fapt” ºi aceea „a unei supuneri cinstite ºi cruþãtoare faþã de
turci”, adicã în acel interval de timp din care mi-am extras „cazurile” studiate
ºi în capitolele anterioare.
Avea importanþ㠖 zice Iorga –, în alegerea partenerilor, condiþia soþilor,
dupã cum aceºtia „erau domni în scaun, domni legiuiþi sau fii ai unor stãpâ-
nitori ori numai niºte tineri copii din flori, cari nu ºtiau dacã vor ajunge sã
domneascã ºi ei vreodatã. Fãrã îndoialã cã aceºtia din urmã se însurau mai
rãu decât cei dintâi, domnii sau fiii din cãsãtorie ai domnilor [...] Domnii ºi
tinerii voievozi pe cari-i însurau pãrinþii lor, domnii, [...] îºi cãutau soþii între
neamurile mari ale þãrilor vecine ºi, dacã se poate, între neamurile stãpâ-
nitoare ale lor. Neapãrat cã se cerea ca mireasa sã fie de aceeaºi lege –
ortodoxã deci, ºi nu catolicã. În aceastã privinþã, domnii munteni aveau
alegerea mai uºoarã. Dincolo de Dunãre erau, în adevãr, pânã la 1500, o
mulþime de dinastii ortodoxe, mai vechi decât aceea de la Argeº sau de la
Târgoviºte ºi Bucureºti, aºa încât pentru ai noºtri era o cinste sã se încuscreascã
[în cadrul unor relaþii ce vor deveni curând «schimburi de femei», cãci ºi
 FAMILIA 389

domniþe ale românilor «coboarã» în Balcani, de felul celor practicate – zice

Georges Duby – de cãtre dinastiile feudale apusene – nota mea, D.H.M.]) cu ele.
Pe vremea când se încheagã marele voievodat al Þãrii Româneºti (1300-1350)
erau trei neamuri de þari bulgãreºti, în cele trei Bulgarii ce se fãcuserã pe
atuncea : una la Marea Neagrã, alta la Târnova ºi o a treia la Vidin ; erau
apoi neamurile regale sârbeºti din Serbia ºi din Bosnia, mai târziu ºi din
Herþegovina ; veneau apoi o mulþime de stãpânitori mai mici, tot dintre
sârbi, în Macedonia ºi lângã Marea Adriaticã ; în sfârºit, ceva mai departe,
strãluci încã pânã la 1453 familia împãrãteascã a Constantinopolei, cu multe
ramuri laterale”1. Basarab I ºi-a mãritat fata, pe Teodora (care, dupã cãlugãrire,
se va numi Teofana), cu Ivan Aleksandr, þar la Vidin, iar fiul acestora,
Stracimir, se va însura cu Ana, fiica voievodului Nicolae Alexandru al Þãrii
Româneºti. Celelalte douã fete ale lui Nicolae Alexandru se vor mãrita tot
departe de þarã : Anca îl va lua de soþ pe îtefan UroÍ al V-lea, cneaz al
Serbiei, iar Elisabeta pe Ladislau de Opolyi (Oppeln), palatin al Ungariei.
„Schimbul” se va produce ºi în sens invers, Vladislav I însurându-se cu fiica
lui ªtefan, rege al Bosniei, iar Dan I luând, tot aºa, o prinþesã sârboaicã, pe
fiica regelui Vuk Brancovici al Serbiei2.
Iorga însuºi desface ºi mai larg evantaiul spaþial, etnic ºi confesional pe
care se înºirau soþiile primilor voievozi români, pomenind-o pe Calinichia, o
grecoaicã probabil (coborâtoare din Paleologi), soþie a lui Radu I Basarab ºi
mamã a lui Mircea, amintindu-le pe catolicele care au fost mãritate cu
Nicolae Alexandru (Clara, descendentã a banilor de Severin, „români unguriþi
ºi trecuþi la religia catolic㔠– zice învãþatul ; Clara era unguroaicã din
neamul Dobokay-Dobâca-Dobca – ºi cu Vlad Þepeº (o rubedenie a regelui
Matei Corvin), evocându-le, în fine, pe soþiile – de neam polon ºi de rit
catolic – ale lui Alexandru cel Bun (Margareta întâi, cu care Muºatinul se
însurase încã în Polonia, Ryngalla apoi, care a þinut morþiº ca bãrbatul ei sã
se converteascã la credinþa Vaticanului). ªi Ilie, fiul lui Alexandru cel Bun a
fost însurat cu o lituaniancã, Marinca (Maria-Ma2ka-Holsza2ski), sorã a
reginei Poloniei, care ºi-a botezat copiii în credinþa þãrii ei de adopþie (supu-
nându-se canoanelor ortodoxe). Aceste strãine, venite de la Nord, de la Sud
ori de la Rãsãrit – care nasc soþilor lor fii ce vor domni ºi fiice mãritate apoi
cu alþi voievozi ºi mor, îngropându-se în biserici zidite de domnii lor –
întrerup din vreme în vreme ºirul româncelor coborâtoare mai ales din
neamuri boiereºti (o „piaþ㔠matrimonialã precumpãnitor ortodoxã, cu câteva
„enclave” – având evidente nuanþe hipergamice – catolice ºi cu un „ungher”
exotic, dacã este adevãrat cã Petru Cercel (care, în 1578, fãgãduise – la
Roma – sã treacã la catolicism, primind – ca un „vir catholicus ºi unit cu
Sfântul Scaun” – ajutorul Vaticanului în demersurile sale), dupã ce a refuzat
planul surorii lui Murad al III-lea de a-l însura cu o protejatã a ei, s-a
cãsãtorit cu o turcoaicã botezatã ; primise, dupã convertire, numele de Stanca,
dar pomelnicul bisericii Sfântului Nicolae din ªcheii Braºovului îi zice „Doamna
Sultana”3) ºi preparã, pentru vremea veche, „cãsãtoria împãrãteascã”
(N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlãstarul Craioveºtilor, unul dintre „marii
bastarzi” ai veacului al XVI-lea (vezi mai jos), s-a însurat cu Miliþa, descendentã
390 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despinã („fiicã de despot”) prin urmare,

care îºi va da fetele, Stana ºi Ruxandra, dupã domni ai Moldovei ºi ai Þãrii
Româneºti. Tot cu o sârboaicã, Elena, fiicã ºi ea de despot (tatãl ei era Iovan
Brancovici) ºi nepoatã a Miliþei, s-a însurat ºi Petru Rareº (el mai fusese
cãsãtorit o datã cu o anume Maria) ºi din aceastã însoþire se vor naºte viitori
domni (Iliaº, ilustru mai ales ca renegat, ºi ªtefan, prigonitor al hetero-
docºilor) ºi soþii de domni (Chiajna, teribila doamnã a lui Mircea Ciobanul al
Þãrii Româneºti, ºi Ruxandra, cãsãtoritã în cele din urmã cu Alexandru
Lãpuºneanu). Pe mãsurã ce deceniile se scurg, enclavele alogene în seria
matrimoniilor domneºti sunt ceva mai rare (grecoaicele care s-au mãritat cu
Iancu Sasul sau cu cei doi fraþi, Alexandru al II-lea Mircea ºi Petru ªchiopul –
Maria Paleolog, Ecaterina Salvaressi ºi Maria Amirali din Rhodos, unguroaicele
cãsãtorite cu fraþii Ieremia ºi Simion Movilã, circaziana Ecaterina adusã, cu
aventuri, la Iaºi de Vasile Lupu), „frontul” românesc câºtigã în consistenþã.
Fiice de domni ºi, tot mai frecvent, fete ale boierilor mari sau de rangul al
doilea (ca Stana, fata unui logofãt, care va fi a doua soþie a lui Pãtraºcu cel
Bun, ori ca Neaga, tot dintr-o familie de logofãt, mãritatã cu Mihnea Turcitul)
ajung Doamne ale Þãrilor Române (ascultând oraþii, zise în onoarea lor, la
încoronarea bãrbaþilor lor), adulmecã savoarea unei glorii efemere, aduc pe
lume progenituri cu un viitor incert, rãmân vãduve (cãci vremurile erau
tulburi) ºi se retrag în câte o mãnãstire sau pribegesc (cu întâmplãri cumplite
câteodatã), cu soþii lor depuºi din rang ori singure, mor ºi populeazã necropolele
pregãtite în bisericile înãlþate de bãrbaþii lor ori de alte neamuri. Apar,
fireºte, datoritã cercului relativ închis în care se învârteau grupurile ce
operau „schimburile”, ºi pericolele „amestecului de sânge” (deºi pravilele în
funcþie precizau gradele de rudenie admise în însoþiri ºi zãboveau pe larg
asupra „treptelor” cãsãtoriei), rezolvate – uneori – prin dispense date de
Bisericã. Cronicarii ne povestesc un „caz” (petrecut în vremea lui Constantin
Brâncoveanu) :
„[...] viind vremea cea hotãrâtã de sus, ca ºi feciorul lui ªãrban-vodã, carele
sã afla pribeag la Braºov, sã sã cãsãtoreascã ºi aºa încã mai nainte aicea în þarã
cercând ca sã-ºi gãseascã soþie ºi neputând afla obraz ca acela sã-ºi fie dã potrivã
atât cinstii lui, cât ºi neamului, den dumnezeiasca orânduialã, lucrul aºa s-au
purtat cã fiind aici în þarã un beizade fecior de domnu al lui Antonie-vodã, Chiriþi
Donea, anume Iordache, carele þinuse o fatã a lui Gligorie-vodã, ºi el având o
cocoanã, mãcar cã sã can rudea cu coconul lui ªerban-vodã dãspre tatã-sãu, însã
scriind la Patrierºie la Þarigrad, i-au adus blagoslovenie ca sã o poatã lua”.

Ici ºi colo fulgerã câte un nume ilustru din Turcocraþie, precum ale celor
douã fete ale lui Andronic Cantacuzino, nepoate ale faimosului ªeitanoglu,
mãritate cu ªtefan Surdul ºi cu Aron-vodã Tiranul. În rest, familii mai mult
sau mai puþin obscure din Levant ce-ºi trimit fetele în Þãrile Române. Radu
Mihnea a fost însurat cu o anume Arghira, grecoaicã desigur, ºi apoi ºi-a dat
fiicele – „grecizate”, zice Iorga – dupã Moise Movilã (pe Ecaterina) ºi dupã
Miron Barnovschi, iar pe Alexandru Coconul l-a însurat cu Ruxandra, copila
lui Scarlat Saigiul, cel ce aproviziona cu vite bucãtãria sultanilor. ªi Alexandru
 FAMILIA 391

Iliaº a fost însurat cu o grecoaicã, Elena, presupune Nicolae Iorga, ºi, la fel
ca el, ºi ªtefan Tomºa a luat o perotã, „cu frumos nume” – Ginevra, iar fiul
acestuia, Leon, a þinut tot o femeie de neam elen – pe Victoria 4.
Soþia lui Matei Basarab a fost învãþata Doamnã Elina, sorã a lui Udriºte
Nãsturel ºi fiicã a postelnicului (apoi mare logofãt) Radu ºi a Despinei, „din
casa lui Mihai Viteazul”5, iar Vasile Lupu a fost însurat prima oarã cu
Teodosia (Tudosca), fiica marelui vornic Coste Bâcioc (Bucioc), soþie care i l-a
nãscut pe Ioan cel slãbãnog ºi bolnãvicios. Tot Tudosca a fost mama celor
douã fete, Maria ºi Ruxandra, de ale cãror cãsãtorii Vasile Lupu legase
atâtea planuri. Familiile domneºti vor fi, de acum încolo, integral româneºti.
Gheorghe ªtefan, inamicul lui Vasile Lupu, s-a cãsãtorit – dupã o rãpire
romanþioas㠖 cu Safta din neamul Boeºtilor. Iorga socotea cã prima soþie a
lui Constantin ªerban, fiul natural al lui Radu ªerban, Bãlaºa, „nu era din
mare neam boieresc”6. Dupã mama ei, Marica, aceastã Bãlaºa (cu un tatã
care se numea Nicolache Ralli, grec probabil, deºi Iorga era de pãrere cã
acest „boierinaº era desigur român”7) se trãgea din neamul moldovean al
Boeºtilor, fiind fiicã a vistiernicului Toader Boul ºi, prin urmare, sorã a
Saftei, soþia voievodului Gheorghe ªtefan. Când soþul ei a schimbat boieria
(sub Matei Basarab, Constantin ªerban fusese mare serdar, destituit însã de
vodã care îl crestase ºi la nas) pe domnia Þãrii Româneºti, viaþa acestei
harnice ziditoare ºi dãruitoare de biserici (biserica Sfântul Gheorghe din
Piteºti este ctitoria perechii voievodale) s-a stins, în 1654. ªi Constantin
ªerban s-a însurat a doua oarã cu Nedelea (sau Natalia i-a fost doar þiitoare ?).
Grigore I Ghica a fost însurat cu Maria, fiica lui Mateiaº Sturza, soþie care-i
dãdu un bãiat ºi douã fete, una dintre ele mãritându-se cu Iordache, fiul lui
Antonie-vodã Ruset. Din boierie se cãsãtorise ºi Istratie Dabija. O luase pe
Dafina, care îl þinuse înainte pe un boier din neamul Buhuº, Dumitru pe
numele sãu, ºi-i fãcuse ºi o fatã, pe Anastasia. Aceastã Anastasia se va
mãrita cu Gheorghe Duca, dar îi mai fugeau ochii ºi pe de lãturi. „N-avu
deloc grija – murmurã Nicolae Iorga – numelui ei bun, nici faþã de soþ în
tinereþã, nici, la bãtrâneþã, faþã de copii. La Bucureºti, când Duca se prileji
a domni acolo, se zicea cã Doamna iubeºte pe frumosul logofãt ªerban
Cantacuzino cu lunga barbã neagrã ºi adâncii ochi mari. Iar, dupã ce se duse
la Constantinopol cu copiii, foarte puþin scârbitã cã e vãduvã, ea prinse
dragoste pentru un beiu de Maina, Limberachi, care-i mâncã banii ºi o
pãrãsi.”8 ªerban Cantacuzino, cel abia pomenit, a fost însurat cu Maria, fiica
clucerului Gheorghe Gheþea, pe care cronicarul Radu Greceanu îl va denunþa
ca „neguþãtoriu de abale”, insinuând o origine umilã, dezonorantã pentru
descendenta sa, ºi o extracþie joasã ce ar putea motiva marile ambiþii pe care
aceasta le nutrea (cãci zice scriitorul c㠄ºi alte fumuri mai mari acei muieri
îi urla în cap, care toate în deºãrtu i-au ieºit…”). Închei aceastã înºirare
(care este foarte departe de a fi completã) cu familia închegatã de Constantin
Brâncoveanu încã de pe când era boier, când a luat-o de soþie pe Maria, care
era fiica lui Neagu postelnicul ºi nepoatã, deci, a lui Antonie-vodã din
Popeºti, domnul cãruia Cantacuzinii, protectorii lui, îi impuneau un regim
alimentar ce stârnea hazul contemporanilor…
392 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Contextele ºi circumstanþele în care au fost formate aceste cupluri au

avut mereu o specificitate a lor (decelabilã chiar în pofida puþinãtãþii ºtirilor
despre viaþa de familie, a absenþei mãrturiilor feminine, ce face sã precum-
pãneascã viziunea masculinã, ºi care ne obligã sã ne gândim sau la discreþie,
sau la o voitã ignorare). O specificitate „monarhicã”, aº zice, pentru cã ele
aduceau – mã gândesc în exclusivitate la avantajele cãutate de soþ –, în
unele cazuri ce pot fi izolate cu uºurinþã, speranþe, confirmãri, legitimãri
„naþionale” ºi „zonale” (hipergamiile au fost mereu cãutate pentru aceste
ascensiuni, virtuale adesea), platforme pentru ambiþii secrete sau declarate,
câºtigarea unor aliaþi, interni sau externi, fortificarea ºi consolidarea puterii
(abia) dobândite, reprezentativitatea ºi, nu în ultimul rând, sociabilitatea ºi
„securizarea” (chiar „materialã”, dacã nu scãpãm din vedere diversitatea
situaþiilor) nãscutã din solidaritate.

Holteii îºi rezolvau relativ repede

problemele de stare civilã

Fãrã a fi impresionant, numãrul voievozilor care au urcat treptele tronului

fãrã a avea o Doamnã alãturi – holtei, nevârstnici chiar, despãrþiþi sau vãduvi
(cãci în acele vremuri speranþa de viaþã, mai ales la femei, era redusã), dar
în plinã putere – a fost, totuºi, semnificativ. „Starea lor civil㔠reprezenta o
problemã ce trebuia rezolvatã. Dacã nu era împiedicat – ziceam ºi mai sus –
de vreo vãduvie agonisitã la o vârstã înaintatã (când un matrimoniu nu mai
era posibil, cãci, altfel, Biserica nu se împotrivea la cãsãtoria celor rãmaºi
fãrã soþie ; era destul – conchidea în acest caz Sfântul Vasilie cel Mare – ca ei
sã împlineascã epitimia dictatã celor ce se însurau a doua oarã), precum
bãtrânul Constantin Cantemir, cel „rãdicat domnu cu cheltuiala lui
ªerban-vodã, domnului muntenescu”, care s-a arãtat – din aceastã pricin㠖
a fi ºi un domn econom, „nici fãcè cheltuialã þãrâi, cã era moºneagú fãrã
doamn㔠(constata Neculce, urmãrindu-i domnia), voievodul, o datã urcat pe
tron, era dator sã se însoare. Se exercita asupra lui, pe de o parte, o presiune
din partea comunitãþii „mari” pe care o cârmuia (a „publicului”) ºi care dorea
în frunte o „pereche” domneascã (o „instituþie” înconjuratã cu multã consi-
deraþie ; exprimãrile figurative – frescele, miniaturile ºi ilustraþiile din manu-
scrise, broderiile, ferecãturile de carte –, înfãþiºând cuplul voievodal, transmit
o atitudine faþã de el – pe o ferecãturã din 1560 apar Mircea Ciobanul ºi
Doamna Chiajna într-un decor vegetal ºi având între ei „arborele vieþii”  ;
acelaºi „pom al vieþii” centreazã perechile Matei Basarab – Doamna Elina ºi
ªtefan Cantacuzino – Doamna Pãuna de la Mãnãstirea Dintr-un Lemn –
asemuindu-le perechii primordiale aflate într-un rai al puritãþii), garanþie a
apariþiei unui moºtenitor (procrearea, datorie fundamentalã a Domnului,
era „actul capital prin care sângele, acest sânge moºtenit de la bãrbaþi ºi de
la femei ce nu se mai vedeau, ale cãror resturi trupeºti se odihneau sub
lespezi, trecea de la un trup ajuns la maturitate într-un altul ce avea sã
 FAMILIA 393

creascã, sã se întãreascã pânã ce va putea sã transmitã la rândul sãu sângele…”9),

iar pe de altã parte avea de rãspuns la întrebãrile insistente ale „comunitãþii
mici” din jurul sãu, ale „casei”, cu privire la „intrarea în rândul lumii”, la
disciplinarea sexualitãþii prin matrimoniu (singura cale de justificare a
„pãcatului” împreunãrii trupeºti), la eliminarea singurãtãþii ºi crearea condi-
þiilor pentru o procreare legitimã ºi un trai firesc din punct de vedere fiziologic.
ªi, într-un timp mai lung (lui ªtefan cel Mare i-au trebuit aproape ºapte
ani ca sã-ºi afle o soþie legiuitã) sau mai scurt, domnii rezolvau aceastã
chestiune. Consultându-ºi familia, analizând contextele politice (alianþele
matrimoniale erau, de multe ori, „chei” pentru soluþionarea unor dificultãþi
politice sau pentru proiectarea unor necesare relaþii sau grupãri de forþe)
sau dând cale liberã unor impulsuri lãuntrice. Nu exclud deloc iubirea,
existentã de la început sau nãscutã apoi, dar niciodatã exprimatã. Sub
presiunea „înþelegerii” masculine a raporturilor cu femeia, afecþiunea îºi
descoperea putinþe de afirmare doar în momentele de o tragicã ireversibi-
litate ; cu prilejul morþii, de pildã (sentiment ce rãzbate, dincolo de formular,
din scrisoarea prin care Radu beizadea Brâncoveanu îi anunþa pe þãranii din
Bãlþãteºti de moartea Bãlaºei Cantacuzino, „preaiubita” lui soþie ºi a lor
„dulce stãpânã”). Politicul era, de multe ori, precumpãnitor, cãci o cãsãtorie
încheiatã cu un vlãstar domnesc, de exemplu, legitima pretenþii, legaliza un
statut ºi înscria în paradigmã. Aºa a gândit, probabil, acel Joldea (care, ca
domn, intenþiona sã-ºi zicã Ioan-vodã), sprijinit de Doamna Elena, soþia lui
Petru Rareº, ºi de o facþiune boiereascã (în fruntea ei se aflau marele vornic
Gavrilaº ºi Sturza, portarul Sucevei) ºi grãbit sã devinã soþ al Ruxandrei,
fiica aceluiaºi Petru Rareº (deºi Joldea se numãrase, se pare, printre ucigaºii
lui ªtefan Rareº, fratele Ruxandrei). Era vorba, fãrã îndoialã, despre o
„cãsãtorie de legitimare”, proiectatã de sprijinitori („[...] cu toþii s-au sfãtuit
ºi au rãdicatu domnu pre Joldea ºi i-au datu pre Roxanda, sã-i fie doamnã,
fata lui Pãtru vodã, sora lui ªtefãniþã vodã”) ºi acceptatã de viitoarea soacrã,
numai cã planul a fost zãdãrnicit de celãlalt pretendent, stolnicul Petrea,
alesul exilaþilor, venit în þarã cu oaste polonezã. Drumul lui Joldea cãtre
altar („ªi déciia au purces Joldea vodã pre Jijiia în sus, sã meargã la Suceava,
sã facã nunta”) a fost întrerupt brusc, la ªipote, ºi transformat într-un
dezastru (cu „operaþiile” rezervate pretendenþilor lipsiþi de ºansã ; le-am mai
evocat). Acelaºi Ureche este atent la peripeþiile împletite în jurul unui tron
ºi al unei femei : „[...] de sârgu au trimis Alixandru vodã pre Moþoc vornicul
cu o samã de oaste înainte, ca sã prinzã pre Joldea vodã. ªi prinzându-i calea
la ªipote, neavându el nici o ºtire de nicãirea, l-au împresurat oastea cea
leºascã ºi l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, dacã au sosit Alixandru vodã,
l-au însemnat la nas ºi l-au dat la cãlugãrie”. Soacra ostilã va fi eliminatã ºi
ea (prin sugrumare), iar Ruxandra, devenitã un fel de „semn dinastic al
domniei”, trece în stãpânirea biruitorului  : „Deaca veni Alexandru vodã
Lãpuºneanul în þarã ºi înseamnã pre Joldea la nas ºi-l déde la cãlugãrie,
décii luo pre Roxanda, fata lui Pãtru vodã, sã-i fie doamnã lui, care era mai
nainte sã o ia Joldea”. Nunta (între doi veri primari, pãrinþii lor – Bogdan
al III-lea cel Orb ºi Petru Rareº – fiind fiii lui ªtefan cel Mare, ar putea fi
394 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

socotitã drept „nelegitim㔠– cãci canoanele Bisericii [54 Trulan], nevoitã

adesea a face investigaþii antropologice ºi eforturi spre a vedea pe unde
treceau „liniile de înrudire” dintre „grupurile de schimb”10, opreau categoric
însoþirile între rudele de sânge pânã la gradul al IV-lea  ; computaþia, indis-
cutabilã, ar putea gãsi o dispensã în faptul cã atât Petru Rareº, cât ºi
Alexandru Lãpuºneanu erau copii naturali) s-a fãcut, probabil, în anul 1553.
Ureche pomeneºte de „doi ficiori” – Bogdan (viitorul Bogdan al IV-lea) ºi
Pãtru –, dar lista odraslelor lui Lãpuºneanu este lungã (Ruxandra a fost
fertilã) ºi îi mai cuprinde pe Constantin, pe ªtefan (stabilit apoi în Rusia, cu
moºii prin pãrþile Rostovului), pe Ionaºcu, pe Mihail ºi pe Ilie „Blãnarul” ;
a avut ºi mai multe fete : Anghelina, Tudora, Cneajna, Teofana, Martina,
Trofana ºi Nastasia. A avut, în fine, Lãpuºneanu ºi doi fii nelegitimi : pe Aron
(care va fi domn în Moldova – Aron Tiranul) ºi pe Petre Cazacul, ºi el o
prezenþã efemerã în jilþul voievodal11 al Moldovei. Doar Petru Rareº a fost
mai „prolific”. Copiii lui (fãcuþi cu cele douã soþii legiuite – Maria ºi Elena
Brancovici –, cu sãsoaica Ecaterina din Braºov ºi cu încã o concubinã) –
Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaº, ªtefan, Constantin,
Ruxandra, Iancu Sasul, Bogdan-Constantin ºi Eufrosina – alcãtuiesc un ºir
lung, completat de încã un fiu ºi de o fiicã, cu nume neºtiute.
„Tratatul politic” exemplar parafat printr-o cãsãtorie a fost, cred, cel
figurat de cãsãtoria lui Constantin Duca, domn al Moldovei, cu domniþa
Maria (avea atunci, în 1693, 17 ani, fiindcã se nãscuse în anul 1678), fiica lui
Constantin Brâncoveanu. Doi „reporteri” de încredere, Radu Greceanu ºi
Ion Neculce, ne-au lãsat în cronicile lor amãnunte despre aceastã veritabilã
nuntã domneascã.
Cum nunta urma sã se facã la Iaºi („care nuntã nu s-au putut face într-alt
chip dupã al domnilor obicéiu, ce nu pot veni unul la altul…” – Radu Greceanu),
cortegiul care trebuia sã o ducã pe mireasã în capitala Moldovei a fost
impresionant, alcãtuit – zice cronicarul – din „cinstite ºi mari obraze” (cei mai
de frunte sunt numiþi cu o solemnitate de hrisov) ºi întocmit „cu toate cele
vrednice cuvioase ºi domneºti cinsti ºi orânduiale” : „cu cinstitã cea cu toatã
creºtinãtatea împodobitã jupâneasa Stanca, maica mãrii-sale, lui Costandin-
-vodã, ºi cu cinstitul ºi blagorodnicul unchiul mãrii-sale Costandin Cantacuzino
biv-vel-stolnic, i Diicul Rudeanul vel-logofãt, i Cornea Brãiloi vel-paharnic, i
Mihalcea vel-stolnic, i Matei Filipescul stolnecul, i Radul Golescul vel-agã, i
Bunea vel-armaº, ºi cu alþi mulþi boieri ºi cu jupânése, ºi cu multe gloate…”.
În rãdvanele ºi cãruþele ce însoþeau acest alai trebuie sã se fi aflat ºi o parte
din „bunurile miºcãtoare” cu care Constantin Brâncoveanu a înþeles sã-ºi
înzestreze fiica (foaia de zestre a fost redactatã pe 13 octombrie 1693). Voi
transcrie doar lista bijuteriilor, de-a dreptul spectaculoasã (ºi sã nu uitãm cã
voievodul a mai avut încã ºase fete) : „1 cununã de 15 bucãþi, tot cu diaman-
turi, taleri 1 000 ; 1 left cu diamanturi ºi cu 3 picioare mari de zmaragduri,
za taleri 2 000 ; 1 pereche de cercei câte cu [...] picior de diamant ºi cãºuþele
iar diamant, taleri 850 ; 1 pereche de cercei câte cu un picior de zmaragd
mare ºi cãºuþele câte cu un diamant, za taleri 450  ; 1 pereche de cercei câte
cu un picior, de balaº mari ºi cu manes câte cu un diamant roz, za taleri 650 ;
 FAMILIA 395

1 pereche de cercei iar câte cu un picior de zmaragd mai mici ºi cu maia cu

diamanturi, za taleri 130 ; 1 pereche de brãþãri cu 14 diamanturi mari roz ºi
cu 28 mici, punte, za taleri 1 200 ; 1 pereche de brãþãri cu diamanturi mici,
taleri 250 ; 1 pereche de brãþãri de aur împletite, dramuri 30, za taleri 60 ;
1 inel cu un diamant punte, care l-am dat schimb, za taleri 550 ; 1 inel cu un
diamant mezo punte, za taleri 250 ; 1 inel cu 4 diamanturi roze, za taleri 200 ;
1 inel cu un diamant mai mic, roz, za taleri 80 ; 1 inel cu un zmaragd, za
taleri 100 ; 1 inel cu un zamfir, za taleri 80 ; 1 inel cu un robin, za taleri 70 ;
1 inel cu un balaº, za taleri 50 ; 10 ºiruri de mãrgãritar mare, zaiuri 40, taleri 600.
[...] 2 lanþuri de aur, za dramuri 630, taleri 1 200 ; 2 sãlbi de galbeni ungu-
reºti 700, za taleri 1 750”12. Pietrele preþioase ºi aurul se aglomerau ºi pe
veºmintele date fetei (stofe grele, þesute cu fir de aur, „sârmã”, ºi cu broderii)
ºi participau la somptuozitatea garderobei princiare. Elegante ºi preþioase
sunt ºi aºternuturile ori serviciile de masã ºi alte auxiliare (cu vase scumpe :
„12 tipsii de argint, de bucate, za taleri [...] ;12 tipsii de argint cu flori, de
poame, za taleri [...] ; i 12 talere de argint, za taleri [...] ; 6 talere de argint,
poleite în cornuri [...] ; 12 perechi de cuþite cu plãséle de argint,
12 linguri de argint ; 24 tipsii de cositori ; 24 tipsii de aramã ; 24 talere de
cositori ; 4 coboace de argint ; 1 nãstrapã de argint ; 1 solniþã de argint ;
1 lighean, ibric de argint ; 1 lighean, ibric de aramã, poleite ; 2 sfeºnice de
argint cu o mucare ; 2 sfeºnice de aramã ; 1 ghiuluptan ºi 1 buhurdan de
argint poleite. Aceste vase fac, taleri 2 500”13. Se mai adãugau turme de oi,
cirezi de boi ºi de vaci, herghelii de iepe, stupi, moºii („satul Slimnicul cu tot
hotarul ºi cu toate viile, pogoane 35 ; satul Gugeºtii cu morile ; moºia de la
Leténi de lângã Brãila ºi alte moºii pren alte hotare, toate cãte s-au cumpãrat
de la jupâneasa Stanca Coþofeanca…”), vii, caleºti14.
ªi Neculce raporteazã puhoiul de nuntaºi veniþi din Þara Munteneascã
(pe el interesându-l mai mult cazarea musafirilor : „ªi le dãdu tuturor gazde
prin curþi boiereºti ºi negustoreºti, grijã de toate, sã nu le lipseascã nimic.
Iar pe mireasã îi dãdu gazdã în casele lui Vasilache vornicul Gavriliþã”) ºi
desfãºurarea nunþii (cu cele douã rânduri de petreceri, cum au observat ºi
cãlãtorii strãini, la mireasã ºi la mire – „ªi acolo fãcea nunta mireasa, iar
domnia în curþile domneºti” –, cununia – oficiatã de un patriarh de Þarigrad,
„mazâl” – fãcutã la Golia ºi alaiul care a strãbãtut oraºul („prin mijlocul
târgului de sus ºi prin târgul de jos, pân’ la curþile domneºti”), arãtând lumii
un domn mire „împodobit, ºi cu surguci în cap…”. ªi a þinut nunta trei
sãptãmâni „cu mare pofãli ºi podoabe ºi cu féliuri de féliuri de muzici ºi de
pelivãnii, de mirare în târg în Ieºi”. De crezut sunt impresiile ºi mirãrile lui
Neculce, fiindcã, „tânãr postelnic” pe atunci, el nu s-a aflat printre spectatorii
uimiþi, ci chiar între actori : „mergeam cu alþi postelnici împreunã, cu toiegele
a mânã, pe gios, înaintea domnului”.
Un an mai târziu, în 1694, Doamna Maria a venit sã-ºi vadã pãrinþii. A fost
o adevãrat㠄vizitã de stat”, sosea doar Doamna Moldovei. Greceanu, impresionat,
pune pe hârtie complicatul ceremonial desfãºurat atunci : „Însã cu cuvioasã
cinste au venit împreunã cu soacrã-sa, doamna Anastasiia a Ducãi-vodã, ºi
cu boiari mari de cinste, anume : Vasilie vel-stolnic de Þara de Jos, ºi Vasilie
396 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Cantacuzino vel-spãtar cu jupânésile lor, ºi cu alþi boiari ºi slujitori. Iar ºi

pãrinþii cu mai mare cinste o au priimit, despre o parte ca pre o fiicã, despre
altã parte ca o doamnã a unii þãri, cã dupã altã cinste ºi priiminþã ce i-au fãcut
de la hotar pânã a veni la Bucureºti, trimis-au mãriia-sa Costandin-vodã
pre doamna mãrii-sale împreunã cu toþi coconii mãrii-sale, ºi cu multã
boierime ºi jupânése cu toatã slujitorimea, de le-au ieºit întru întâmpinare
la Colintina, de s-au împreunat, ºi le-au adus cu cinste ºi mare pompã pânã
la curtea domneascã. ªi împreunându-sã cu pãrintele sãu, cu mãriia-sa
Costandin-vodã, avut-au bucurie mare ºi o parte ºi alta”.
În timpul primei domnii a lui Constantin Duca, influenþa ºi amestecul lui
Constantin Brâncoveanu în treburile Moldovei au atins apogeul. Încredinþatã
de nemãrginirea puterii tatãlui ei, Maria evoca aceastã forþã ºi dupã mazilirea
soþului ei : „Iar doamna lui, fata Brâncoveanului, fiind tânãrã ºi dezmierdatã
de tatã-sãu, bocea în gura mare muntenéºte [strecoarã Neculce o ironie]  :
«Aoleo, aoleo, cã va pune taica pungã de pungã din Bucureºti pânã-n Þarigrad
ºi, zãu, nu ne va lãsa, ºi iar ne vom întoarce cu domnie îndãrãpt !»”. N-a avut,
însã, acest noroc, fiindcã, la câteva luni dupã plecarea la Istanbul, s-a îmbolnãvit
de ciumã ºi a murit, în 1697. (Semn – pentru Neculce – cã ºi cu „norocul” lui
Brâncoveanu începuse sã se schimbe ceva.) Dispariþia ei – zice cronicarul
Greceanu (iarãºi prilej de clamare a afecþiunii) – „rumpere de inemã pãrinþilor
au fostu, cã e multu a zice de întristarea ºi jalea ce au avut pentru fiica lor
cea iubitã ºi doritã, cã nu o vãzuse de 4 ani ºi au murit în strãinãtate…”
Constantin Brâncoveanu îl va aduce la Bucureºti pe nepotul 15 orfan de mamã
„ca sã-i fie de mângâiere întristãciunei ce avea de fiica mãrii-sale, doamna
Maria”.
 Domnii, cãsãtoriile lor
ºi canoanele Bisericii

Rãzboi pentru o domniþã

sau Soþie pentru doi fraþi

O carte de istorie în care eu am multã încredere (Constantin C. Giurescu,

Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, pp. 235-236) spune cã luptele
dintre ªtefan cel Tânãr, domn al Moldovei (1517-1527) ºi fiu (natural, se pare)
al lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517), ºi voievodul Þãrii Româneºti,
Radu de la Afumaþi, s-au purtat din cauza Ruxandrei, fiica lui Neagoe
Basarab, pe care tatãl ei ar fi fãgãduit-o (un soi de „logodnicã promisã”)
moldoveanului, dar mãritatã cu Radu de la Afumaþi. Ca urmare, ªtefãniþã
nãvãlea, la începutul anului 1526, în Þara Româneascã, spre a-ºi pedepsi
rivalul ºi înainta cu oastea, prãdând ºi arzând, pânã la Târgºor. Radu de la
Afumaþi va replica dupã jumãtatea anului (deºi, între timp, în iunie 1526,
ªtefan cel Tânãr se cãsãtorea, totuºi, cu Stana, altã fiicã dârzã, a lui Neagoe
Basarab, cea despre care istoria spune cã, de conivenþã cu boierii inamici ai
domnului, ºi-ar fi otrãvit soþul), ca sã-ºi recupereze pierderile ºi se întoarse
într-adevãr încãrcat de prãzi. ªtefan cel Tânãr semãna prea mult cu bunicul
sãu (zice cronica : „Acest ªtefan vodã întru totul semãna cu firea moºu-sãu
lui ªtefan vodã cel Bun, cã la rãzboae îi mergea cu noroc, cã tot izbândiia, ºi
lucrul sãu îl ºtiia purta, mãcar cã era tânãr de zile ; amintrelea era om
mânios ºi lesne vãrsa sânge”) pentru a lãsa nepedepsitã o asemenea ingerinþã.
Va cãlca din nou Þara Româneascã, împlinindu-ºi gândul de rãzbunare.
Aceste rãzboaie (niºte „rãzboaie particulare”, s-ar zice), purtate pentru o
domniþã, ne ajutã sã cercetãm ambiþiile ºi orgoliile stãpânitorilor din vechime.
Promisiunea lui Neagoe se pare cã a existat. Dacã a existat, ea a fost fãcutã
lui Bogdan cel Orb (între capetele încoronate se încheiau asemenea învoieli)
ºi îi dãdea nãdejdi odraslei muºatine (cãci ªtefãniþã s-a nãscut prin 1505 sau
1506, când tatãl sãu nu era încã însurat) sã aspire la mâna uneia dintre
fiicele voievodului valah. Chiar dacã nu excludem chestiunea matrimonialã,
mai de crezut este cã ªtefan cel Tânãr, ce îºi zicea „mare voievod al Valahiei”
numindu-l pe Radu de la Afumaþi (cu care s-a împãcat vremelnic în aprilie 1526)
„voievodul cel mic al Valahiei”16, a declanºat campaniile din Þara Româneascã
pentru recuperarea unor boieri pribegi, adversari politici care se refugiaserã
acolo.
Frumoasã este ºi povestea, pe care o reþine Constantin Gane pentru
Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. I, a „peþitorului care întârzie” (ªtefãniþã
398 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ar fi fost ocupat cu un rãzboi) ºi când, în fine, soseºte, gãseºte mireasa

râvnitã mãritatã cu altul (Radu de la Afumaþi s-ar fi arãtat mai punctual).
Sigur este cã Doamna Despina Miliþa ºi fiicele ei, Stana ºi Ruxandra, erau
pribege la Sibiu (fosta Doamnã a Þãrii Româneºti va ºi muri în acest Sibiu,
unde fusese hãrþuitã de creditori pentru datoriile contractate cândva de
soþul ei, prin 1554, rãpusã de ciumã), oraº spre care mesagerii Domnului
muntean (vãduv de o bucatã de vreme ; fusese însurat cu o fiicã a vornicului
Vlãdicul, Voica ; aceasta îi fãcuse trei copii – un bãiat, Vlad, ºi douã fete,
Anca ºi Neacºa) au bãtut drumurile în mai multe rânduri. Era vorba de o
decizie politicã, fiindcã, prin aceastã cãsãtorie, el, coborâtor din Drãculeºti
încerca (la a doua suire pe tron) sã-ºi facã aliaþi din membrii puternicului
neam al Craioveºtilor. Registrul de socoteli al Sibiului nota, la 15 ianuarie
1526, c㠄s-a dat un vas de vin, 20 de boi graºi ºi opt mãsuri de lemne la
nunta fetei celei mai mici a lui Basarab, logodnica domnului voievod al
Transalpinei”, iar la 17 ianuarie (ceea ce înseamnã cã nunta – a cãrei iminenþã
o anunþa ºi curtea regalã maghiar㠖 nu putuse avea loc pe 11 ianuarie 1526 –
cum credea cineva) cã s-a dat „un vas de vin trimiºilor voievodului transalpin
cari veniserã aici pentru a lua pe fata lui Basarab” 17. Cãsãtoria s-a fãcut,
totuºi – zic istoricii – în ianuarie 1526.
Frumuseþea Ruxandrei (peþitã, cum vedeam, cu sabia) a rãzbãtut chiar ºi
prin puþinul (uneori) meºteºug al zugravilor noºtri de biserici. O vedem,
copilã întâi, în broderia „Coborârea de pe cruce”, într-o rochie ce lasã la
ivealã mânecile iei cusute cu aur, ºi în icoana consacratã Sfinþilor Simion ºi
Sava, unde poartã coroanã de aur pe cap ºi, la fel ca sora ei, Stana, o corseletã
roºie þesutã cu fir peste o cãmaºã cu mâneci generoase, ºi, mai târziu,
Doamnã a Valahiei, soþie a lui Radu de la Afumaþi, în tabloul votiv din
biserica Mãnãstirii Argeº, cu coroanã grea, bãtutã cu pietre scumpe ºi cu
pandelocuri bizantine, ºi îmbrãcând „o sucnã de atlaz roºu cu jupã înãditã ºi
plisatã, cu galoane circulare duble, pe piept, cu gulerul roºu rãsfrânt în
afarã”, încinsã cu brâu de mãtase albastrã ºi afiºând o cabaniþã elegantã
îmblãnitã cu samur ºi împodobitã în chiotori ºi sponciuri de argint aurite18.
Rãzboinicul ei soþ a fost ucis la 2 ianuarie 1529 ºi Ruxandra (care îi dãruise
lui Radu de la Afumaþi un fiu, pe Radu Ilie) a rãmas vãduvã. Se va recãsãtori,
în 1541, cu un alt voievod Radu, Radu Paisie (1535-1545), cel care fusese
cãlugãr ºi egumen al Mãnãstirii Argeºului, urcat pe tron în 1535, ºi va
atinge o nou㠄stare domneascã”, izbutind s-o convingã ºi pe Despina Miliþa
sã se întoarcã temporar în þarã. I-a pozat Ruxandra ºi unui zugrav ca
Doamnã în al doilea rând ºi o vedem, alãturi de Radu Paisie, în fresca din
biserica bolniþei de la Cozia, arborând o ºubã de ceremonie din stofã scumpã
þesutã cu aur ºi cãptuºitã cu blanã de samur19.
Dar Radu Paisie – cel ce va fi exilat de turci în Egipt, unde-ºi va afla ºi
moartea –, care, în acte, îºi declara ºi numele prevoievodal („Io Petru voievod
numit Radu voievod”), susþinea cã este fiu al lui Radu cel Mare ºi frate, prin
urmare, cu Radu de la Afumaþi, cu Radu Bãdica, cu Vlad Vintilã ºi – zice
A.D. Xenopol – ºi cu Mircea Ciobanul20. ªi alþi istorici îl considerã pe Radu
Paisie (Petru, vedeam, pe numele lui de botez), alãturi de Vintilã ºi de
 FAMILIA 399

Mircea, fiu legitim al lui Radu cel Mare, fãcut cu Cãtãlina, iar pe Radu
Bãdica ºi pe Radu de la Afumaþi copii naturali. Radu de la Afumaþi însuºi se
declara fiu al lui Radu cel Mare, sprijinindu-ºi astfel pretenþiile de domnie21.
Chiar dacã vitregi (Xenopol îl considerã pe Radu de la Afumaþi vlãstar
legitim al lui Radu cel Mare ºi al Cãtãlinei22), cei doi voievozi numiþi Radu cu
care a fost cãsãtoritã Ruxandra erau fraþi23 ºi, contractând aceste matrimonii
succesive, fiica lui Neagoe Basarab intra în contradicþie cu legile Bisericii,
cãci al II-lea Canon al Sinodului al II-lea de la Neocezareea (un sinod local)
declara nelegalã cãsãtoria cu un frate al primului soþ ºi îl pedepsea aspru pe
fãptuitor, cerându-i sã se pocãiascã ºi sã renunþe la însoþirea nelegitimã,
altfel va fi exclus perpetuu de la împãrtãºanie : „Femeia, dacã se va mãrita
cu doi fraþi, sã se scoatã din comuniune pânã la moarte  ; totuºi, dacã în
vremea morþii va zice cã, fãcându-se sãnãtoasã, va desface cãsãtoria, atunci
din milã va avea pocãinþã. Iar dacã va muri femeia, întru acest fel de
cãsãtorie fiind, sau bãrbatul, atunci pentru partea rãmasã în viaþã cu anevoie
va fi pocãinþã”24.

Un raptus urmat de cãsãtorie

Dacã ne aºezãm în tabãra celor ce manifestã mai puþinã neîncredere în

legendele adunate de Neculce în Sama sa de cuvinte (chiar scriitorul se
„ascunsese” dupã o declaratã facultativitate a credibilitãþii : „Ci cine va vrea
sã le creadã, bine va hi, iar care nu le va crede, iarãºi bine va hi, cine cum îi
va hi voia aºa va face”), aflãm din a XXIX-a anecdotã cã Gheorghe ªtefan, pe
când era boier, a aºezat la temelia viitorului cuplu o rãpire. Era vãduv – ne
spune Neculce – acest descendent al Ceaureºtilor, „murindu-i giupâneasa”
(deºi remarcabilul Dicþionar al marilor dregãtori…, întocmit de Nicolae
Stoicescu, nu ne vorbeºte despre o altã soþie a viitorului voievod), poate
fiindcã avea nevoie, în text, de apariþia bãrbatului „stãtut” (din motive pe
care codul bisericesc le-ar putea explica lesne) ºi, prin urmare, „plin de
pofte”, iar obiectul „raptului” era – tot pentru a se încadra într-o schemã
literar㠖 o „giupâneasã sãrac㔠– Safta „de neamul Boeºtilor”, evident, însã,
„frumoas㔠ºi „tânãrã”. Rãdvanul în care tânãra cãlãtorea spre Iaºi a fost
deturnat, dupã anihilarea escortei ºi neutralizarea însoþitoarelor (cãci nu-mi
închipui cã jupâniþa voiaja singurã) – trebuie sã înþelegem –, cãtre curþile
Ceaureºtilor de la Buciuleºti ºi, treptat, semnele dezacordului („fãrã de voia
ei”) s-au estompat, cãsãtoria legalizând aventura (declanºatã de un mare
boier cu nãravuri de brigand de drumul mare) : „ªi pe urmã a primit ºi ea ºi
s-a cununat cu dânsul, care au agiuns de au fost ºi doamnã”.
Putem admite cã unul dintre cei mai bogaþi boieri ai Moldovei (când îl va
urca în rangul de mare logofãt, Vasile Lupu se va întemeia tocmai pe ascen-
denþa ºi – ne spune Miron Costin – pe statutul lui social excelent : „[...] ºtiindú
Vasilie-vodã pre tatã-sãu, Dumitraºco-logofãtul, la atâtè domnii boieriú vestitú,
cu ocine întemeiate, care nici o casã aicea în þarã moºii ca acéle, ocine, sate,
curþi n-au avut”, a optat pentru aceastã manierã haiduceascã (rãpirea dezvoltase
400 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

în Franþa veacului al XI-lea o adevãratã industrie cu rezultate interesante ºi

avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „rãpite”) de a-ºi procura soþia. L-a
împins, poate, firea sa senzualã (un istoric desluºea aceastã trãsãturã pe
cunoscutul portret al voievodului), cãci, ne amintim, „giupâneasa” era „tânãrã”
ºi „frumoasã”, teribil de senzualã, dacã îl credem pe acelaºi Miron Costin
când va recapitula, la ieºirea aceluia din scenã, o domnie încãrcatã de excese
(„Mesele ºi petrecãniile ceºtii domnii de-abiia la vreo domnie sã sã hie prilejit,
nu fãrã mare desfrânãciune la lucruri peste mãsura curviei”), care l-a fãcut
sã ignore – n-ar fi fost primul caz – acea poruncã a Bisericii care interzicea
rãpirea. Sfântul Vasilie cel Mare opreºte, prin canonul 22, cãsãtoria prin
rãpire, socotind-o nelegitimã : „Iar de va lua cineva pe una liberã, trebuie a
i se lua ºi a se da la ai sãi, ºi a se lãsa în socotinþa rudelor, ori pãrinþi de vor
fi, ori fraþi, sau orice fel de ocrotitori ai fetei…”. Rãpirea este condamnatã ºi
de alte canoane : 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 ºi
98 Trulan ºi 11 Ancira25.
Este greu de ºtiut care va fi fost reacþia rudelor (rãpirea pare sã fi fost
una autenticã, nu o înscenare), cãci Safta nu era deloc o „giupâneasã sãracã”,
ci coborâtoare din familia Boeºtilor. Sorã cu ªtefan Boul (care va ajunge
mare vornic) ºi cu Pãtraºcu Boul (ginere ºi cumnat de voievozi, mare dregãtor
ºi în Moldova, ºi în Þara Româneascã), Safta era al doilea copil al lui Toader
Boul, nepot al marelui postelnic Cozma ªarpe, un „neliniºtit” amestecat în
disputele din vremea lui vodã Tomºa, tulburãri în care îºi va pierde ºi capul26.
Nu ºtim dacã Gheorghe ªtefan a fãcut penitenþã pentru fapta sa (Canonul
22 al Sfântului Vasilie cel Mare recomanda ca rãpitorului sã i se dea „epitimia”
pentru desfrâu : „Iar epitimia pentru cei ce desfrâneazã este hotãrâtã la
patru ani ; ºi trebuie ca în cel dintâi sã se scoatã de la rugãciuni ºi a se tângui
ei înaintea uºii bisericii ; iar al doilea an a se primi la ascultare ; iar în al
treilea spre pocãinþã ; iar în al patrulea sã stea împreunã cu poporul, fiind
îndepãrtaþi de la jertfa adusã ; numai dupã aceea sã li se admitã împãrtãºirea
cu cel Bun”27 ; Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu Ecumenic ºi Canonul
92 Trulan sunt ºi mai aspre – îl pedepsesc pe rãpitor cu anatema ºi nu-i iartã
nici pe cei care l-au ajutat28 ; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de
codificare ºi în Moldova, ºi în Þara Româneascã erau încã ºi mai aspre cu
„rãpitorii” ; „certarea” rãpitorilor – adicã a celor ce „vor apuca de vor rãpi
muiarea cuiva cea de cinste de-º vor râde de dânsa, sau vreo fatã cocoanã,
sau vãduvã, sau cãlugãriþã, sau vreun copil, când vor lua pre fiecarii cu de-a
sila ºi-i vor duce de într-acel loc unde le va fi voia, de sã vor mesteca
trupeaºte” fãrã a avea de gând sã se însoare cu persoana rãpit㠖 „iaste
numai moartea”, zicea un cod de legi, fãcându-i deopotrivã rãspunzãtori ºi
pe autori – ce urmau sã-ºi piardã ºi averea, „încã-º va piiarde bucatele” –,
dar ºi pe sfãtuitori sau complici29), nici dacã acordul fetei („ªi pe urmã a
primit ºi ea…”) a fost precedat de învoiala rudelor, care anula într-un fel
„raptul”. Oarecari pertractãri trebuie sã fi avut loc, cu toate pãrþile, pentru
cã, altfel, cãsãtoria, încheiatã în absenþa voinþei libere, silnic, sub semnul
fricii (metus) ºi sub ameninþãri30, nu s-ar fi putut încheia. Dacã lui Gheorghe
ªtefan i-ar fi trecut prin minte sã asculte toate poruncile Bisericii…
 FAMILIA 401

Jupâneasa Safta a avut o funcþie importantã în scenariul complotului

pus la cale de Gheorghe ªtefan contra lui Vasile Lupu. Expediatã la moºie
(„κi trimisése ªtefan Gheorghie-logofãtul giupâneasa la þarã, în pilda cã o
trimite pentru trebile casei…”), ea, solidarã cu intenþiile soþului (un soþ care,
mai târziu, o va trata într-un chip incalificabil), trebuia sã furnizeze pretextul
pentru ca uneltitorul (actor de talent în stare sã afiºeze o „faþã scornitã de
mare mâhniciune” ºi posedând toate instrumentele înºelãrii sã se poatã
îndepãrta de Curte ºi de ochiul voievodului, spre a se întâlni cu oºtile ce-i
soseau în sprijin : „Iarã sângur, tocma în dzua cândú cântã bisérica canonul
Sfântului Andrei de la Critú, la 8 ceasuri de noapte, gãtindu-se Vasilie-vodã
de beséricã, încã nime nu venise din boieri la curte, au mânecat sã-ºi ia dzua
bunã, dându-i ºtire de acasã cã-i este giupâneasa spre moarte, cu hârtiie
scornitã. ªi întrebândú Vasilie-vodã pe postelnici cine din boieri este afarã,
au spus postelnicii cã ieste logofãtul cel mare, dvoréºte sã-ºi ia dzua bunã, cã
i-au venit véste de boalã foarte grea giupânesâi.” Vasile Lupu se va mira de
atâta lipsã de preocupare a unui soþ pentru nevasta suferind㠖 am mai
comentat acest pasaj : „Sã hie dzis Vasilie-vodã : «Ce omú fãrã cale, logofãtul !
ªtiindu-ºi giupâneasa boleacã, ºi nu o þine aicea cu sine !»” – ºi jupâneasa
Safta va deveni… Doamna Moldovei.

Nevasta ca pradã de rãzboi

Tot un raptus – cãci nu cred cã fiinþele feminine, mamã ºi fiicã, au fost de

acord cu schimbarea reºedinþei – a sãvârºit ºi ªtefan cel Mare, luându-le cu
el la Suceava, în urma unei campanii victorioase, pe soþia ºi pe fiica voie-
vodului muntean Radu cel Frumos. Rãzboaiele moldoveanului cu Radu cel
Frumos s-au þinut lanþ între 1470 ºi 1474, cãci ªtefan cel Mare dorea o Þarã
Româneascã amicalã, condusã de un domn mai puþin obedient faþã de turci
(pe care i s-a pãrut cã-l aflã în persoana lui Basarab Laiotã, fiu al lui Dan
al II-lea), mai puþin dispus sã-i însoþeascã pe aceºtia în Moldova, cu armatã
cu tot, în campaniile de pedepsire. Ca urmare, în februarie 1470, în „marþea
brânzei”, ªtefan a ars ºi a prãdat Brãila ºi a trecut prin sabie partea
de rãsãrit a Munteniei. Radu cel Frumos îºi va amâna replica pânã în 1471
(o nãvalã a tãtarilor, pusã la cale tot de el, a încercat – fãrã succes – sã o
suplineascã), când bãtãlia va avea loc, pe 7 martie, la Soci, localitate despre
care se presupune (Constantin C. Giurescu) cã s-ar fi aflat în marginea
Moldovei, în judeþul Râmnicu-Sãrat. Victoria a fost din nou a lui ªtefan cel
Mare, chiar dacã în nord tãtarii ardeau þara. Radu cel Frumos (autor ºi al
altor gesturi inamicale faþã de domnul Moldovei, între altele, instigãri la
rebeliune ºi comploturi) ºedea, însã, în continuare pe tron ºi chestiunea
fidelitãþii Þãrii Româneºti rãmânea nerezolvatã. Ca urmare, oºtile moldovene
trec Milcovul în noiembrie 1473 ºi angajeazã confruntarea cu armata lui
Radu cel Frumos la pârâul Vodnãu (Cursul Apei), afluent al râului Prahova,
aproape de Gherghiþa. Trei zile s-au lovit oºtile, de joi pânã sâmbãtã (18-20
402 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

noiembrie 1473), ºi, în cele din urmã, voievodul muntean a fugit, încercând –
fãrã succes – sã reziste la Bucureºti. A fost obligat sã se retragã ºi de acolo ºi
sã lase învingãtorului tot ce avea. Zice Letopiseþul anonim (trad.) : „La 24 ale
aceleiaºi luni, miercuri, a luat ªtefan voievod cetatea ºi a intrat în ea. ªi a
luat ºi pe doamna lui Radu voievod ºi pe fiica lui, care-i era singura nãscutã,
ºi toate comorile lui ºi toate veºmintele lui ºi toate steagurile lui. ªi a rãmas
acolo trei zile, veselindu-se. ªi apoi s-a întors la cetatea sa de scaun a
Sucevii”. Doamna Maria ºi fiica lui Radu cel Frumos, tot Maria – în unele
izvoare, Voichiþa – în altele, copilã atunci, l-au însoþit pe biruitor. Erau un
soi de „spolii”, la rând cu celelalte avuþii, ºi legea rãzboiului îngãduia „spolierea”.

ªtefan cel Mare –

„la limit㔠cu cãsãtoriile

Titlul acestui paragraf va rãmâne valabil atâta vreme cât istoricii vor fi de
acord cã ªtefan cel Mare a fost însurat de trei ori31 (invalidând opinia acelor
savanþi ce vorbesc despre o cãsãtorie a voievodului, contractatã înainte de
1463, din care s-ar fi putut naºte Alexandru 32, mult prea tânãr altfel pentru
a fi prezent la evenimentele la care se cunoaºte cã a luat parte), cãci – se ºtie –,
atunci ca ºi acum, prin hotãrârile ei, Biserica Ortodoxã permitea cãsãtoria a
doua ºi a treia oarã (cu parcurgerea unor penitenþe), „dar opreºte cu desãvârºire
ca o persoanã sã încheie a patra cãsãtorie, potrivit Tomului Unirii, dat de
Sinodul din Constantinopol din anul 920” 33.
Soþiile legiuite ale lui ªtefan cel Mare – ne spun istoricii – au fost trei.
A fost cãsãtorit întâi cu sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, Evdochia
(cãreia ªtefan, „vorbitor de slavonã ucraineanã”, îi zicea Ovdotia, folosind
forma cu transformãrile fonetice pretinse de limba ucraineanã ; aºa cum
apare într-un act din 9 iulie 1466 : „pentru sufletul sfânt al rãposatei mamei
noastre Maria ºi pentru sãnãtatea doamnei mele Ovdotia…”), cu care s-a
cununat pe 5 iulie 1463 (cam târziu, a zis un învãþat, la ºapte ani – ºtia ºi
Ureche, insinuând chiar cã am avea de-a face cu o hierogamie  : „Iarã în al
ºaptelea an a domnii sale, în anii 6071 [1463], iulie 5, luatu-º-au doamnã de
mare rudã, pre Evdochia de la Chiev, sora lui Simeon împãratul. Iarã croni-
carul cel leºescu scrie cã au fost Evdochia fatã lui Simeon împãratul, iar nu
sora” – dupã ce se urcase pe tron. Evdochia i-a fãcut trei copii  : pe Olena, cea
cu nume ucrainean (care va fi mãritatã cu cneazul Moscovei, Ivan al III-lea,
nutrind o vreme nãdejdea cã vlãstarul ei, Dimitrie, va ajunge ºi el cneaz), pe
Petru (mort în 1480) ºi pe Alexandru (care va rãposa ºi el în 1496). Evdochia –
al cãrei chip împodobit cu o coroanã aºezatã peste un vãl îl întrezãrim în
tabloul votiv de la biserica Mitropoliei din Iaºi – a murit în 1467 (ºi cronicarul
consemneazã : „Pre aceia vréme, noemvrie în 25, s-au pristãvit Evdochia,
doamna lui ªtefan vodã”). Câþiva ani mai târziu, la 14 septembrie 1472,
ªtefan cel Mare s-a cãsãtorit cu Maria din Mangop (Ureche este din nou
atent : „Vã leato 6980 [1472] au adus ªtefan vodã pre Mariia din Mangup, de
 FAMILIA 403

o au luat luiºi doamnã”), din familia Komnenilor ºi înruditã cu Paleologii,

fiicã a unui anume Olubei ºi el coborâtor din Alexis din Trapezunt (pãrãsind
Trapezuntul cãzut sub stãpânire turceascã, familia ei s-a retras la cârma
mult mai modestei peninsule din Marea Neagrã)34. Cãsãtoria aceasta cu o
femeie fãr㠄nici un fel de noroc” (N. Iorga) – din care s-au nãscut doi fii,
Bogdan ºi Iliaº, foarte probabil gemeni ºi morþi de timpuriu – a fost scurtã.
Maria din Mangop a murit la 19 decembrie 1477 („Într-acelaº an, dichemvrie 19,
pristãvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop”) ºi a fost înmormântatã
în necropola de la Putna (unde, probabil, îºi celebrase ºi cununia). Vãlul de
mormânt de la Putna ne-o aratã pe catafalc, îmbrãcatã în haine de cere-
monie, din stofe grele domneºti, încãrcate de nestemate, cu coroanã imperialã
ºi botfori având culoarea roºie rezervatã bazileilor35. Cu Maria Voichiþa, fiica
lui Radu cel Frumos, ªtefan cel Mare s-a însurat „în cursul anului 1478”36
sau în 147737 („prada de rãzboi” – spune Ureche – va deveni soþie  : „Iarã
ªtefan vodã, miercuri 24 ale aceºtii luni, au dobânditu Cetatea Dâmboviþa ºi
au întratu într-însa ºi au luat pre doamna Radului vodã ºi pre fiicã-sa
Voichiþa o au luat-o luiºi doamnㅔ), nerespectând în nici un caz „anul de
doliu”, interdicþie pe care Biserica o preluase din legislaþia romanã (ea figu-
reazã în Sintagma bizantinului Matei Vlastaris, codice copiat ºi în Moldova
chiar din porunca lui ªtefan cel Mare). Era grãbit voievodul, îndrãgostit
chiar – sugereazã Xenopol, gândindu-se ºi la niºte legãturi preconjugale
între cei doi (oricum la Xenopol cronologia este alta) –, de frumoasa fiicã a
voievodului Radu. Ajunsã Doamnã a Moldovei ºi trãind cu ªtefan cel Mare
27 de ani (din însoþirea lor s-a nãscut Bogdan Vlad, viitorul domn), Maria
Voichiþa i-a stat alãturi vijeliosului voievod în toate întreprinderile lui de
suflet. O vedem pozând, împreunã cu soþul ei, zugravilor care au împodobit
Voroneþul, biserica de la Pãtrãuþi ori lãcaºul cu hramul Sfântului Nicolae
din Dorohoi ºi biserica din Hârlãu. Mantia imperialã, cu mult aur, se armo-
nizeazã cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele aceloraºi bazilei, la fel
ºi cerceii ori ºiragurile de perle. Totul trimite cãtre Bizanþ…38
Sigur cã ªtefan cel Mare a fost obligat sã se recãsãtoreascã. Obligat de
moartea soþiilor ºi de dorinþa (imperioasã în cazul caselor domnitoare) de a
avea un moºtenitor. Putea obþine, în acest sens, îngãduinþã de la ierarh. ªi
poate chiar a fãcut-o, dând prioritate necesitãþilor „publicului”, cãci dispo-
ziþiile Bisericii erau foarte severe în privinþa însoþirilor admise ºi a numã-
rului lor. ªi fuseserã ºi mai drastice înainte.
Canoanele Sfântului Vasilie cel Mare dictau epitimii aspre împotriva celor
ce contractau a doua sau a treia cãsãtorie : „ªi pe una ca aceasta o numesc nu
nuntã, ci poligamie, ba mai curând desfrânare, ce se pedepseºte ; pentru
aceea ºi Domnul a zis samaritencei, care schimbase cinci bãrbaþi : «Pe care-l
ai acum nu-þi este bãrbat» (Ioan, 4, 18). Pentru cã cei ce au trecut peste
limita nunþii a doua nu mai sunt vrednici sã se numeascã cu numirea de
bãrbat sau de soþie. Apoi în privinþa celor ce se cãsãtoresc a treia oarã, am
primit obiceiul de afurisire pe cinci ani, nu din vreun canon, ci din urmarea
celor primite mai înainte. Dar nu trebuie a-i opri pe ei cu totul de la Bisericã,
ci a-i învrednici de ascultare, doi ori trei ani, ºi dupã aceea sã li se dea voie
404 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sã stea împreunã, iar de la împãrtãºirea Sfintei Taine celei bune sã fie þinuþi
departe, ºi atunci, când vor arãta vreun rod de pocãinþã, sã se aºeze la locul
împãrtãºirii”39.
Biserica a fost însã nevoitã sã mai tempereze aceastã asprime (pentru
Sfântul Vasilie cel Mare singura cãsãtorie veritabilã era prima, a doua fiind
doar toleratã ; el interzice cãsãtoria a treia ºi, prin canonul 50, propune o
epitimie de cinci ani, iar cãsãtoria a patra o socoteºte, prin canonul 80, mai
gravã decât desfrâul, o faptã cu adevãrat animalicã) pornind de la datele
firii omeneºti ºi de la trebuinþa rezolvãrii unor situaþii speciale. Un conflict
al Patriarhiei Ecumenice cu împãratul Leon al VI-lea Sophos, aflat în situaþia
de a pierde trei soþii în câþiva ani ºi de a se cãsãtori a patra oarã (legali-
zându-ºi aceast㠄nunt㔠printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus –
dupã dispariþia bazileului neascultãtor – la organizarea Sinodului din anul 920
(l-a strâns patriarhul Nicolae, cel ce se împotrivea împãratului ºi avusese de
suferit urmãri grave), când a fost formulat ºi aºa-zisul Tomos Unionis, cartea
de împãcare între Ecclesie ºi Aulã. Acest „tom” interzicea complet cea de-a
patra cãsãtorie ºi aceastã normã a rãmas de atunci valabilã. O persoanã se
putea cãsãtori a doua ºi a treia oarã (ºi ªtefan cel Mare n-a fost singurul
nostru voievod însurat de trei ori), dar cu suportarea epitimiilor fixate de
Canonul 8 al primului Conciliu Ecumenic, de Canoanele 4 ºi 50 ale Sfântului
Vasilie cel Mare ºi de dispoziþiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) ºi
ale celui din Laodiceea (Canonul 1).

Politicã ºi confesiune

Prima grij㠖 ne spune Ureche – a lui Bogdan al III-lea, o datã urcat pe

tronul pãrintelui sãu, a fost „sã-º întãreascã lucrurile întâi cu vecinii ºi sã-º
arate nume bun”. Înþelegem cã raþiuni politice l-au fãcut ca, foarte repede
dupã înscãunare, sã trimitã o solie la regele Poloniei, Alexander Jagello,
pentru a o cere de soþie pe sora acestuia, Elisabeta (Ureche îi zice Elisafta  :
„Într-acéiaºi vréme trimis-au solii sãi ºi la craiul leºescu, între alte trebi ca
sã pofteascã ºi pre sora lui crai, pre Elisafta…”). Domnul Moldovei fãcea cu
acest prilej ºi un act de bunãvoinþã, restituind Poloniei câteva cetãþi din
Pocuþia ocupate de ilustrul sãu pãrinte. Retrocedãrile au fost primite cu
satisfacþie de polonezi, cererea privind-o pe Elisabeta mai puþin, mama
peþitei („bãtrâna, mama lui crai” – Ureche) invocând deosebirea de confesiune :
„Ci bãtrâna, mama lui crai, n-au vrut acesta lucru sã-l facã, cãci nu era de
legea papei”. Diplomatic îns㠖 spune Xenopol, întemeindu-se pe Kromer :
„Nec tamen repulsa irritare placebat hominem et ex amico hostem facere.
Itaque pro munere quidem gratiam actam Bogdano ; de conjugio vero ambiguum
responsum datum” – era „un rãspuns îngãimat”.
Bogdan al III-lea n-ar fi fost – ºtim foarte bine – nici primul voievod
român însurat cu o catolicã, ºi nici ultimul. Biserica Ortodoxã nu interzicea
astfel de cãsãtorii „mixte”, încheiate cu „schismatice”, posesoare ale unui
 FAMILIA 405

botez cu o valabilitate necontestatã40. Cerea Ecclesia româneasc㠄pãrþii

neortodoxe” ce încheia contractul matrimonial sã nu obstrucþioneze „partea
ortodox㔠în „exercitarea practicilor ortodoxe, în familie, ºi ca copiii proveniþi
din aceastã cãsãtorie sã fie crescuþi în confesiunea ortodoxã”41. Cam acestea
erau ºi sfaturile date de mitropolitul Petru Movilã în Cuvântarea duhovniceascã
rostitã cu ocazia cãsãtoriei domniþei Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu prinþul
lituanian Janusz Radziwi\\, calvin (pentru Ureche el ar fi fost „eretic”),
însoþire spre a cãrei înfãptuire prelatul ortodox militase. Recomandându-i
atunci, în 1645, în biserica Trei Ierarhi din Iaºi, prinþesei Maria „ascultare”
ºi „supunere”, mitropolitul Kievului nu pierdea ocazia de a-i spune sã-ºi
creascã urmaºii – primario – în „sfânta credinþã ortodox㔠ºi, în cazul în care
„bãrbatul nu este de religie ortodoxã sau ºovãie în credinþ㔠(Movilã era un
diplomat), s㠄depunã toatã strãdania pentru a-l readuce la sfânta credinþã”42.
Moartea mamei conservatoare l-a fãcut pe Bogdan sã creadã cã drumul
spre mâna Elisabetei nu mai era obturat. O altã solie pleacã spre Cracovia,
„ce craiul încã i-au îndelungatu pãnã altã datã, cã vediia cã soru-sa nu vrea
sã meargã dupã dânsul, cã au fost Bogdan-vodã grozav la faþã ºi orbu de un
ochiu”. (Nu toþi istoricii sunt de acord cã voievodul îºi pierduse un ochi – de
aici infirmitatea ºi urâþenia ; dupã opinia unora, Bogdan era bolnav de ochi,
maladie ce s-a transmis fiului, Alexandru Lãpuºneanu, ºi nepotului sãu,
Bogdan al IV-lea.) Au urmat represalii dictate de un orgoliu rãnit ºi, fireºte,
replica polonezã. Incursiunile moldovenilor au fost probabil mai convin-
gãtoare, astfel cã regele Alexander Jagello s-a declarat de acord cu cererea
moldoveanului ºi a încheiat la Lublin, la 17 februarie 1506, un contract de
cãsãtorie (din partea moldoveanã semnatar era logofãtul Ioan Tãutul), punând
condiþiile convertirii viitorului mire la catolicism ºi a vasalitãþii Moldovei.
Aºa, cel puþin, a înþeles izvorul consultat de Grigore Ureche : „Ci craiul au
fãgãduitu într-acesta chip, ca sã þie legea lor ºi sã fie plecatu crailor leºeºti”.
În fapt, actul43 – etapã importantã pe acest lung traseu pe care iubirea
(poate) ºi interesul masculin – aþâþat de interdicþii – se amestecau cu ambiþia
ºi orgoliul rãnit al bãrbatului, fãcând ca „privatul” ºi „publicul” (de vreme ce
erau puse în miºcare armate ºi intrau în discuþie interesele unor þãri ; Iorga
spune cã Bogdan „încurcase” Moldova într-un „greu rãzboi cu Polonia”) – îi
cerea lui Bogdan al III-lea cel Orb „sã învoiascã clãdirea unei biserici ºi
primirea unui episcop catolic ºi sã trimitã la supremul pontif o declaraþie cã
aceastã cãsãtorie s-ar face pentru binele creºtinãtãþii ºi unirea puterilor
contra pãgânilor, pe care el ar contracta-o cu principii creºtini”44. Cum nici
noul rege, Sigismund Jagello (Alexander Jagello murise în 1506), nu dãdea
semne cã ar fi dispus sã punã în practicã învoiala, Bogdan va trimite mai
târziu, prin 1509, contractul de cãsãtorie la Vatican, cerându-i Sfântului
Pãrinte sã intervinã45. Rezultatul a fost nul ºi, fireºte, a urmat rãzbunarea,
„rãscumpãrarea ruºinii” (ºi ea succedatã de o obligatorie „replic㔠leºeascã).
O povesteºte acelaºi Ureche, consultând izvoare interne ºi strãine :
„Bogdan vodã gãtindu-sã ºi armându-sã, au pripit cu oaste de au trecut apa
Nistrului, vineri, iunie 20 dni [1509 – nota mea, D.H.M.] ºi au întrat la rusi, în
Podoliia. ªi sâmbãtã au sosit la Cameniþã ºi décii au slobozit oastea sã prade
406 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

þara, dându-le vinã cã n-au lége pentru strâmbãtãþile ce fac, alta cã va sã-ºi
rãscumpere Pocutiia, a treia ºi pentru sora lui craiu, Elisafta, ce i-o giurasã
Alexandru craiul. Deci arzându ºi prãdându þara, au tras la Liovu, de au bãtut
târgul, de puþinu nu l-au luatu. ªi singur Bogdan vodã cu capul sãu au lovit cu
suliþa în poarta Liovului, care lucru ºi astãzi sã cunoaºte semnul. ªi nici léºii nu
tãgãduiescu de aceasta, ci încã ei mai tare mãrturisescu cã au fost adevãrat aºa.
ªi au prãdatu împrejur pretitindirilea ºi au arsu Rohatinul oraº mare ºi vestit ºi
multã avuþie ºi bunãtate dintr-însa au luat. Luat-au din Rohatinu ºi clopotul cel
mare ce iaste la mitropolie în Suceava ºi mulþi oameni ºi boieri au robit ºi domnii
lor încã i-au prinsu ºi cu mare izbândã s-au întorsu înapoi la scaunul sãu, la
Suceava, fãrã de nice o zmintealã ºi robilor ce-i adusése din Þara Leºascã le-au
împãrþitu hotarã în þara sa”.

Prin intervenþia regelui Ungariei, acest „dialog” aspru, purtat pentru o

femeie râvnitã, s-a încheiat. Ureche conchide  : „ªi décii º-au luat doamnã din
þarã ºi au fãcut pre ªtefan vodã cel Tânãru”. Bogdan cel Orb ºi-a luat,
într-adevãr „doamnã din þarã”, dar nu una, ci mai multe, fiindcã a fost întâi
cãsãtorit cu o anume Nastasia (Anastasia), care a murit în 1512 ºi a fost
îngropatã la Mãnãstirea Dobrovãþ. S-a însurat apoi, la 21 iulie 1513, cu
Ruxandra, fiica lui Mihnea vodã cel Rãu, domnul Þãrii Româneºti. Rodnice
în copii au fost, însã, legãturile lui extraconjugale (adevãrat desfrâu – ºopteau,
poate, clericii). Cu Stana (cea care îºi doarme somnul de veci la Putna 46 ori
la Rãdãuþi47) a avut patru bãieþi – pe ªtefan (ªtefan cel Tânãr), pe Ioan,
Petraºcu ºi Petru – ºi trei fete : Maria, Ana ºi o altã Ana. Un al cincilea fiu, Ilie,
murea prin 1516. Frumoasa Anastasia din Lãpuºna i-l va da pe Alexandru –
Petru, pe numele sãu pre-voievodal – (Alexandru Lãpuºneanu o va înmormânta
pe maicã-sa la Mãnãstirea Slatina), iar numele mamei lui Alexandru Cornea,
ºezãtor ºi el fulguratic pe tronul Moldovei, a rãmas necunoscut48.
 Doamnele

Gineceul. Doamne, domniþe,

jupânese ºi jupâniþe

Gineceul – „unul din pãcatele cele mai mari ale civilizaþiei bizantine” (era de
pãrere Nicolae Iorga), fiindcã oficializa izolarea femeilor 49 – îºi închide la noi
zãvoarele spre a ascunde femeia începând cam de pe la jumãtatea veacului
al XVII-lea, din timpul lui Matei Basarab ºi Vasile Lupu, adicã din acea
epocã în care sunt tot mai frecvente accentele unui ceremonial aulic fastuos
(cortegii impunãtoare ce îl însoþeau pe Domn care mergea de la Curte la
bisericã, audienþe solemne þinute cu un ochi atent cãtre etichetã, ospeþe
grandioase etc.50). Chiar dacã istoricii din vremurile mai noi au arãtat cã
gineceul bizantin („moºtenit” apoi de turci) nu era, în primul rând, un spaþiu
al închiderii, ci, mai degrabã, o micã împãrãþie unde împãrãteasa guverna în
chip absolut – cãci, într-un Bizanþ „masculin”, au fost multe soþii de împãraþi
care s-au impus prin capacitãþile lor intelectuale ºi instruire, prin forþã
spiritualã, conducând direct sau dispunând de putere prin mijloace mai
subtile (ºi, evident, dincolo de pereþii apartamentelor lor), adãugând o autoritate
incontestabilã farmecelor personale ori dobândite –, dându-ne voie sã mai
îmblânzim dramatismul opiniilor lui Iorga ºi sã lãsãm „închiderea” pe seama
turcilor, „moºtenitori”, ziceam, ai bizantinilor ºi în aceastã privinþã (un
cãlãtor strãin afirma chiar cã, în Þãrile Române, camerele femeilor se cheamã
ºi „harem”). „Odãile Doamnei” dintr-un palat voievodal românesc alcãtuiau
o zonã interzisã. Puteau pãtrunde acolo doar Domnul ºi slujitorii „nomina-
lizaþi”. Pentru ceilalþi, acest loc – în care separarea femininului – puternic
aici – de masculin era legiferatã, loc înconjurat de taine, cãci era populat de
femei, fiinþe misterioase, neliniºtitoare (în ipostaza de „cheie” a sexualitãþii,
mai ales) ºi ispititoare51 (emitente ale unor tentaþii care aprindeau poftele
câte unui Domn mai „nestãpânit” ; zice Ureche, de pildã, despre Iancu Sasul :
„[...] ºi era om curvariu peste samã, cã nu numai afarã, ce nice de curtea sa
nu sã feriia, cã jupânésile boierilor de la masa doamnii le scotea, di le fãcea
silã”), fiinþe apãrate cu strãºnicie, loc exceptat, scos de sub autoritatea
bãrbaþilor (în afarã, fireºte, de Domn) – era prohibit. ªi pãzit cu „mânã
armat㔠: un vornic – ne comunicã un vizitator –, ºef peste mai mulþi ostaºi,
interzicea accesul acolo.
În aceast㠄lume” protejat㠖 care îºi avea ierarhiile ei bine stabilite
(modelul fiind, cu siguranþã, „lumea” bãrbaþilor), cu o „culme” ocupatã de o
Doamnã ce îndeplinea (chiar în condiþiile unei discriminãri ce-ºi avea sorgintea
în imuabila inegalitate dintre sexe) funcþii asemãnãtoare cu cele ale
408 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

domnescului ei soþ – se petreceau operaþii ce intrau sub acelaºi semn al

„neobiºnuitului” : toaleta femeilor, fardatul (predicatorii se rosteau cu vehe-
menþã împotriva „sulimanurilor”, dând – ziceam – drept pildã de naturaleþe
obrazul curat al Sarei), erau aduºi pe lume ºi apoi crescuþi copiii (cãci
Doamna trebuia sã fie „funcþionalã”). Se fixase aici ºi un spaþiu particular al
sociabilitãþii, unde domniþele, jupânesele ºi jupâniþele – „curtea”, restrânsã
dar privilegiatã, a Doamnei –, în straie „de casã”, nelipsite însã de strãlucire,
lucrau, ajutate de slujnice ºi de roabe, coseau la gherghef, brodau cu pricepere
obiecte de podoabã pentru îmbrãcãminte ori pentru odãile palatului ºi piese
pentru lãcaºurile de cult. Aici trebuie sã se fi fãcut multe dintre dverele
(draperii brodate ce marcau uºile împãrãteºti), zãvesele (perdele) ºi epitrahilele
dãruite apoi bisericilor ctitorite de voievozi ºi acoperãmintele de mormânt
ce-i cinsteau pe cei dispãruþi ºi exprimau o reclamatã solidaritate cu ei. Alte
operaþii de prelucrare a materialelor textile erau încredinþate slugilor ºi
roabelor. Doamna Elina a lui Matei Basarab îi scria, în 1649, jupânesei
Catrina, „judeceasa din cinstita cetate a Braºovului”, „bunã priatnicã ºi de
aproape vecinã”, rugând-o sã-i trimitã niºte „izvoade de petére”, cãci „cumpã-
rase” nu demult o roabã bun㠄împletitoare”. Îi lipseau, însã, modelele…
În odãile lor – în care, în unele cazuri, putem bãnui ºi o oarecare atmosferã
culturalã (cãci unele Doamne scriau ºi citeau), cu cãrþi ºi icoane (rugãciunea
fiind un exerciþiu obligatoriu) – Doamnele erau foarte rar singure. Erau
înconjurate de jupânese ºi jupâniþe, de „copii nevrâstnici, încredinþaþi, pânã
foarte târziu, mamei”, de „fetele din casã, care sunt, de cele mai multe ori, de
neam mare” (N. Iorga), de doici, slujnice ºi roabe, toþi ºi toate alcãtuind –
spuneam – un fel de „Curte” volubilã ºi indiscretã, „care îi ocupã timpul, dar
o ºi ajutã, îi umplu viaþa”52. În aceastã companie vine câteodatã ºi Vodã sã
mãnânce în „odãile doamnei” ºi o face, întovãrãºit de Doamnã ºi de compa-
nioanele ei, „bucuroase de o astfel de cinste”, jupâniþe ori „femei din boierime,
poftite, din prietenie mai mult decât din datorie”53.
Fireºte cã nici la noi zidurile gineceului n-au fost întotdeauna de netrecut.
Au existat situaþii când „perechea” voievodului ºi-a depãºit (ºi-a ignorat,
chiar) condiþia – care însemna ascultare, fecunditate ºi prolificitate (niºte
Marii – ne spune unul dintre modelele feminine medievale – cuminþi, înglodate
într-o maternitate neîntreruptã) iar, în spaþiul public, tãcere (era „Doamna
mut㔠în timpul procesiunilor, la liturghie sau cu ocazia ceremoniilor religioase
ce se oficiau în aer liber ori la înmormântãri) – ºi a apãrut în avanscenã.
Nu sunt puþine doamnele care au condus treburile publice în locul soþilor lor
absenþi pentru un timp din þarã. Maria, doamna lui Grigore I Ghica, mai
influentã ºi mai autoritarã decât caimacanii lãsaþi de bãrbatul ei plecat la
rãzboi, ar fi un exemplu. Elisabeta Movilã, întruchipare a asumãrii puterii
monarhice, sau Elina, soþia lui Matei Basarab, veritabil㠄regent㔠(cronicarul
chiar o „înscãuneaz㔠: „Iar doamna Elena a lui Matei-vodã venit-au în scaun
în Bucureºti, marþi, dechemvrie 18 dni”) într-o þarã al cãrei voievod îºi cãuta
confirmarea la Stanbul, ar fi alte douã nume. Dintr-o listã mult mai cuprin-
zãtoare (în care trebuie sã-i facem loc neapãrat Pãunei, soþia influentã a
unui ªtefan Cantacuzino pe care Radu Popescu îl aºazã în rândul obedienþilor :
 FAMILIA 409

„[...] ºi mai vârtos cã era ghenecolatri, asculta întru céle mai multe pã
doamna sa, cât sã deschisesã poarta mare despre doamnã-sa, ci care mergea
despre poarta acéia sã folosiia multu”), cãci n-au fost deloc puþine împre-
jurãrile în care Doamna (ºefã, uneori, al unui centru ocult de putere, ca în
cazul descris mai sus) „era datoare sã se amestece, sã intervinã, fiind vãzutã
slobod, vorbind, hotãrând ºi poruncind. Anume, de câte ori soþul ei era dus,
în cercetarea þãrii, în primblãri, la hramuri, în cãlãtorii sau în rãzboaie ºi nu
numea – cum se fãcea desigur totdeauna în lumea cea mai veche – un
ispravnic de scaun ca sã þie þara ; sau, chiar când îi numea, dar nu înþelegea
sã-i lase puterea deplinã ori nu-l credea potrivit pentru a reprezenta domnia
în toatã maiestatea ei, doamna þinea locul domnului”54. Uneori evadãrile din
„privatul” gineceului erau spectaculoase. Neculce face loc între „cuvintele”
(al XX-lea) ce deschid letopiseþul poveºtii de dragoste þesute între o fatã (un soi
de Ev㠖 sugeratã de celãlalt model valabil în Veacul de Mijloc – nãbãdãioasã
ºi neascultãtoare) a lui Radu Mihnea (cum s-o fi numit, oare, aceastã sorã a
lui Alexandru Coconul, mireasã nenuntitã condamnatã la recluziune) ºi o
slugã. S-ar putea sã fie vorba de o legendã („cine va citi ºi va crede…”),
cutremurãtoare ºi frumoasã în tragismul ei, dar iarãºi, la fel, întâmplarea se
poate sã fi fost adevãratã (memoria colectivã o reþinuse), Miron Costin
ignorând-o doar fiindcã a socotit-o pãrtaºã la o „istorie anecdotic㔠(care pe
el nu-l interesa) : „Având Radul-vodã o fatã din trupul lui, ar fi fugit ea cu o
slugã, ieºind pe o fereastrã din curþile domneºti din cetatea Hârlãului. ªi s-a
ascuns în codru. ªi au fãcut Radul-vodã nãvod de oameni ºi au gãsit-o în
mijlocul codrului, la o fântânã ce se cheamã Fântâna Cerbului, lângã podul
de lut. Deci pe slugã l-au omorât, i-au tãiat capul, iar pe dânsa au dat-o la
cãlugãrie, de au cãlugãrit-o”.
Paginile urmãtoare se vor referi la câteva dintre aceste femei puternice
(unele – va vedea cititorul – într-un chip foarte particular), care au pãrãsit
un „privat” ocrotit ca sã iasã în confruntãri publice (cãci vin uneori cu armate
strãine ca sã ocupe tronul pentru vreun vlãstar al lor), ca sã-ºi tuteleze copiii
nevârstnici ori, pur ºi simplu, ca sã elimine un soþ incomod.

Vãduva din icoane

Când i-a pozat, în 1521 sau, mai sigur, dupã acest an, pictorului pentru
icoana „Coborârea de pe cruce”, Doamna Despina Miliþa55 a lui Neagoe
Basarab era vãduvã. Soþul ei, cu care se cãsãtorise – îndemnatã de mitro-
politul Maxim Brancovici, unchiul ei56 – în primii ani ai secolului al XVI-lea,
murise – tânãr încã, dacã avea 40 de ani57, la 15 septembrie 1521. Din cei
ºase copii pe care aceastã coborâtoare din despoþii sârbi (îi curgea în vine
sângele cneazului Lazar ºi al neamului Nemanja), îi nãscuse, patru (cei trei
bãieþi – Petru, Ioan ºi Theodosie – ºi o fat㠖 Anghelina) muriserã. Îi rãmã-
seserã doar fetele Stana ºi Ruxandra (pe care, de altfel, le-am pomenit mai
sus). Îi fusese soþie credincioasã lui Neagoe Basarab aceastã femeie iubitoare
410 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de „juvaiere” ºi de „cãrþi preþioase”58 (legenda spune cã ºi-ar fi vândut bijuteriile,

parte din tezaurul Serbiei, ca sã-ºi ajute soþul sã termine splendida zidire de
la Curtea de Argeº), dupã cum, la fel, fusese o „mamã duioas㔠59 celor ºase
copii. Instruitã60, pioasã (cãci ctitorise Mãnãstirea Ostrov ºi aflãm despre ea,
în Istoriia Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini, cã
„dat-au o zãvesã cusutã tot cu sârmã de aur ºi prea înfrumuseþatã, sã o puie
înaintea sfintii ºi fãcãtoarei de minuni icoane în care iaste scris chipul
Preacuratei Fecioare ºi Maici a lui Dumnezeu, Maria”, de la Mãnãstirea
athonitã Iviron), Despina Miliþa i-a fost alãturi domnescului ei soþ, ajutându-l
ori de câte ori îi stãtea în putinþã. S-a pãstrat de la ea o scrisoare autografã
(într-o slavonã sârbeascã impecabilã), datatã (de cercetãtori) în 1513, cu un
scris regulat de om obiºnuit sã mânuiascã pana, adresatã sibienilor, în care
„Doamna lui Basarab voievod, Despina” întãrea calitatea de emisar a unui
anume Hratui : „Întru tot cinstitului ºi de toatã cinstea vrednicului ºi bunului
nostru prieten, domnului Mateiaº, pârgarmeºter, multã sãnãtate sã aibã
domnia-ta de la Dumnezeu, iar de la noi închinãciune. ªi dupã acestea, dau
domniei-tale de ºtire cã am trimis la domnia-ta pe sluga noastrã Hratui.
ªi tot ce va spune din partea noastrã domniei-tale, domnia-ta sã crezi, cãci
sunt cuvintele noastre adevãrate. ªi Dumnezeu sã þinã în pace pe domnia-ta”.
Câþiva ani mai târziu, pe la 1520, Despina Miliþa le scria (un diac de slavonie
fãcea, evident, lucrul acesta) braºovenilor, „judeþului ºi celor doisprezece
pârgari”, încercând (cu destulã fermitate, de altfel) cu deosebire sã deslu-
ºeascã o încurcãturã cu un alt trimis al Curþii valahe : „[...] ªi dupã aceasta
sã fie ºtiut domniilor voastre cã a auzit Domnia Mea cum cã domniile voastre
aþi oprit acolo la Braºov pe sluga noastrã Andriaº ºi nu l-aþi crezut cã este
trimes de Domnia Noastrã. Deci, domniile voastre sã ºtiþi ºi sã credeþi cã
l-am trimes la Mãria Sa Craiul, cu cuvintele noastre trebuincioase, încã pe
când mi-era Theodosie voievod în þarã. Deci, sã aibã credinþa din partea
domniilor voastre ºi sã-l lãsaþi în pace”. Misiva atinge, fireºte, ºi alte chestiuni
private : „ªi, apoi, ce mi-aþi încredinþat domniile voastre de lucrul lui Furta,
cã i-ar fi luat Calotã vornicul niºte svite ºi nu i le-a plãtit, domniile voastre
rugaþi-vã lui Dumnezeu sã-mi vie fiul meu, Theodosie voievod, zdravãn,
ºi nu vom lãsa pe nici un om al domniilor voastre în pagubã ºi vom plãti tot.
ªi Dumnezeu sã vã bucure”61.
Dupã moartea lui Neagoe Basarab ºi a lui Theodosie, Despina Miliþa ºi-a
luat fetele, pe Stana ºi pe Ruxandra, ºi a trecut în Transilvania (punându-se
sub protecþia regelui Ungariei), la Sibiu, oraº în care avea sã petreacã mulþi
ani. S-a ºi cãlugãrit, atunci sau mai târziu, luând numele de Platonida.
Vãduvia nu era o potecã obligatorie spre mãnãstire. Sfântul Vasilie cel Mare
le îndreptãþea – prin Canonul 41 – pe femeile ai cãror soþi au murit sã se
recãsãtoreascã : „Ceea ce în vãduvie este stãpânã pe sine, se poate cãsãtori
fãrã sã fie învinovãþitã, dacã nu este nimeni care sã rupã cãsãtoria, cãci
Apostolul zice : «Iar de va muri bãrbatul, slobodã este sã se mãrite cu cine
voieºte, numai cã întru Domnul»”. ªi alte canoane respectate de Biseric㠖
17 al Sfinþilor Apostoli ; 8 al Sinodului I ecumenic  ; 3, 87 Trulan ; 19 Ancira ;
3, 7 Neocezareea ; 1 Laodiceea ; 4, 12, 32, 30, 53, 87 ale Sfântului Vasilie cel
 FAMILIA 411

Mare – formulau aceeaºi îngãduinþã. Despina, însã, a intrat în rândul monahiilor,

când a rãmas vãduvã ºi fãrã þarã, poate, sau – iarãºi poate – dupã ce ºi-a
mãritat fetele (Ruxandra s-a cãsãtorit cu Radu de la Afumaþi în ianuarie
1526, iar Stana cu ªtefan cel Tânãr în luna iunie a aceluiaºi an) ori chiar mai
târziu. Gestul nu ne poate mira, dacã avem în vedere aplecarea ei spre cele
bisericeºti. Soþul pãmântean îi murise, îi rãmânea cel din cer, soþul spiritual,
ºi, la fel, îi rãmânea viaþa în castitate (sã nu uitãm cã Fecioara Maria,
modelul medieval, era arhetipul curãþiei ontologice), reîntoarcerea la feciorie.
De altfel, ºi Stana, revenitã la Sibiu, în 1527, dupã ce ªtefãniþã murise, s-a
cãlugãrit ºi a luat numele de Sofronia. (κi va sfârºi zilele în 1530.) Peste doi
ani, în 1529, Ruxandra, vãduvã ºi ea, cãci Radu de la Afumaþi fusese ucis, se
alãturã, la Sibiu, celor douã.
Avea, prin urmare, pictorul care a lucrat „Coborârea de pe cruce” s-o
zugrãveascã pe Doamna Despina Miliþa în culorile durerii. Sufletul acestei
mater dolorosa era cernit ºi cernite îi sunt ºi straiele. Îl þine în braþe pe
Theodosie mort, la fel cum în braþele Fecioarei Maria se aflã Iisus cel coborât
de pe crucea schingiuirii. Cele douã perechi figureazã, în acest tablou cu o
temã unicã în pictura româneascã veche, o dubl㠄Pietà”, îngemãnând durerea
mamei cereºti cu aceea a mamei pãmântene. Doamna Despina, cu sufletul
frânt, poartã o sucnã neagrã peste cãmaºa cu manºetele cusute cu fir de aur,
iar peste rochie o ºubã domneascã de culoare mohorâtã. Pãlãria cu boruri
mari, neagrã, este acoperitã de un voal, tot al doliului, strãveziu 62. În braþele
mamei sale, Theodosie, în veºminte princiare, domneºte în eternitate.
În cealaltã icoanã, consacratã Sfinþilor Simion ºi Sava, vãduva lui Neagoe
Basarab – însoþitã de aceastã datã de Stana ºi de Ruxandra, înveºmântate
domneºte, semn grãitor al legãturii lor cu viaþa – este din nou îmbrãcatã în
haine cernite, un doliu dupã vieþile pierdute ºi o limpede trimitere cãtre
statutul monahiei Platonida. Cele trei femei sunt îngenuncheate la picioarele
sfinþilor. Umilinþã ºi cutezanþã : umilinþa fireascã ºi curajul de a apãrea,
îndreptãþite de rangul lor, într-o imagine sacrã.
Despina Miliþa n-a mai pãrãsit Sibiul decât pentru câþiva ani. S-a dus,
între anii 1541 ºi 1545, la Bucureºti, lângã fiica ei Ruxandra, mãritatã acum
cu voievodul Radu Paisie. S-a întors apoi la Sibiu, unde a murit de ciumã la
30 ianuarie 1554. În anul 1556, rãmãºiþele ei pãmânteºti au fost aduse în
þarã ºi aºezate, la Argeº, lângã cele ale soþului pe care l-a iubit atât de
mult63.

„Aceastã þarã nu e moºtenirea noastrㅔ

„Aceastã þarã nu e moºtenirea noastrㅔ – îi scria, oftând parcã, Ecaterina

Salvaressi (Salvaresso, Salvaressa), soþia voievodului Alexandru al II-lea
Mircea, în 1578 – la un an, deci, dupã moartea nepotului lui Mihnea vodã cel Rãu
(Alexandru, fiu al lui Mircea pretendentul, rãposase dupã 11 septembrie 1577),
când dificultãþile o nãpãdeau pe mama unui domn nevârstnic, Mihnea,
412 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

nevoitã sã ia asupra sa grijile conducerii þãrii –, sorei sale, Marioara Vallarga,

la Veneþia, evocând instabilitatea celui ce ºedea pe tronul Þãrii Româneºti
(a unei instituþii, în fond : „azi sântem ºi mâine nu sântem, dupã voinþa lui
Dumnezeu ºi ne aflãm în mâna Turcului ºi nici noi nu ºtim unde vom fi pânã
la capãt”64), supus capriciilor ºi insaþiabilitãþii puterii suzerane, presiunilor
insuportabile din partea creditorilor etc.
Ecaterina Salvaressi, fiica unei grecoaice catolice din Pera (Galata) Stanbulului
(mãritatã întâi cu Nicollò Vallarga ºi apoi cu un Salvaressi din insula Hios),
se cãsãtorise cu Alexandru în 1558 ºi, când fratele lui Petru ªchiopul a urcat
pe tronul Þãrii Româneºti, la 14 iunie 1568 – sub numele de Alexandru
al II-lea Mircea – ºi-a adus la Bucureºti aproape toate rubedeniile, pe sorã-sa,
Lucreþia, care þinea pe un anume Xenos (în 1577 ea s-a recãsãtorit cu Constantin
Frangopoulos), ºi pe fetele aceleia cu soþii lor. Corespondenta pomenitã mai
sus era Marioara (sau Marieta) Vallarga, sorã dupã mamã cu Ecaterina, care
îºi trãia vãduvia (fusese mãritatã cu un genovez, Fabrizio Adorno) la Mãnãstirea
San Maffio de pe insula Murano de lângã Veneþia. Se retrãsese acolo în 1573,
din pricina dificultãþilor materiale, se pare (în aceeaºi carte, Femeile în viaþa
neamului nostru, Iorga ne spune întâi c㠄stãtea [acolo] ca mireanã”, iar apoi
cã îmbrãcase rasa monahalã65), având însã destule mijloace pentru a-ºi rostui
propria locuinþã66.
Sprijinul material care pornea din Bucureºti cãtre mãnãstirea din Murano
trebuie sã fi fost hotãrâtor pentru întreþinerea Marioarei Vallarga. De fiecare
datã, în scrisori, Ecaterina îi detalia sumele (unele importante) trimise,
aducând corecturi („Ci am greºit în scrisoare de am scris douã sute [de
galbeni], însã cu adevãrat erau o sutã, astfel i-am gãsit ºi în catastih, ºi sã nu
superi pe acel ce þi i-a adus…”67), furnizându-i Marioarei informaþii despre
„cursul valutar” al zonelor europene („[...] aici sânt 80 de mii de aspri, ºi
Domnia Ta cheltuieºte-i acolo de la 19 în sus : galbenul are aici de la 120 în
sus ºi acolo de la 60, aºa cã, dacã-þi trimet bani de aceºtia, toate vin acolo pe
jumãtate…”68), cãci avea doar un bancher în persoana lui Benetto da Gajan.
Amenda, atunci când era nevoie, spiritul de economie al surorii sale, aducându-i
aminte de duhul creºtin („ªi iarãºi mã întrebi cum de am dat douãsprezece
mii de aspri ºi am rãscumpãrat pe cipriotã, ºi þi s-a pãrut aceasta o sumã
mare. Vezi, sora mea, cum supãrãm pe Dumnezeu ? Cine are pâine sã mãnânce,
sã nu dea celui ce moare de foame ? Nu ºade bine ! De aceea ne-a dat Dumnezeu
sã avem, ºi pentru noi, ºi pentru ai noºtri, ºi pentru prietenii noºtri, ºi
pentru robi, nu numai pentru noi”69), dar nu uita sã pomeneascã mai mereu
necazurile pricinuite de grijile domniei ºi de purtarea nesãbuitã a lui Petru
Cercel („acel neiertat de nelegiuit”), care a secãtuit þara („ºi când a mers în
þarã înãuntru, a prãpãdit ºi a sãrãcit lumea ºi a calicit aici însãºi þara  ;
numai Dumnezeu sã aibã milã de dânsa !”70) ºi ale cãrui datorii (imense, 889
poveri de aspri) trebuia sã le achite Mihnea Vodã (în a doua sa domnie, care
a þinut din aprilie 1585 pânã în luna mai a anului 1591). Sunt pline aceste
scrisori (cele ale Ecaterinei erau, probabil, redactate de mâna ei, cãci le
semneazã : „Scris-am eu, Doamna Ecaterina”) de darurile diverse pe care ºi
le trimit una alteia cele douã surori – „portrete, talismane catolice, betealã,
 FAMILIA 413

inele, pãhare, nãstrape, linguri, marame, perii, ploºte, blãni, cãþei” (Mihnea,
copil, ceruse doi cãþei de rasã ca sã se joace cu ei)71 –, de plictisul (pe care
nu-l putea alunga nici lectura cãrþilor trimise de la Veneþia) ºi de neplãcerea
traiului într-o „þarã nenorocitã”, populatã de „oameni sãlbateci”, unde o
grecoaicã crescutã la Stanbul nu se putea simþi în largul ei chiar dacã,
energicã ºi plinã de disponibilitãþi administrative, ajunsese sã deþinã puterea
(tutelându-ºi fiul ºi iscãlind „Doamna Ecaterina a toatã Ungrovlahia” ; Mihnea
[pe care ºi-l „asocia” – „Doamna Ecaterina a toatã Ungrovlahia, ºi (…) domnul
Mihnea voievod a toatã Ungrovlahia” – în intitulaþii ºi pe bulele sigilare72]
ºi-a început prima domnie dupã 11 septembrie 1577 ºi a rãmas pe tron pânã
în 1583), sã judece, sã þinã divan, ºi sã dea sentinþe. Voia, totuºi, aceastã
soþie ºi mamã de voievozi sã nu-ºi contrarieze supuºii, sã nu producã gesturi
care ar contraveni obiceiurilor þãrii. O sfãtuieºte, prin urmare, pe Marioara
(cãreia îi cere rezolut sã-i scrie doar în limba greacã, fiindc㠄aici nu sânt
frânci [italieni – nota mea, D.H.M.] cari sã ceteascã”) sã renunþe la planul de
a se muta la Bucureºti, mai aproape de sursa de venituri. O astfel de schimbare
de domiciliu ar fi inoportunã în primul rând din motive confesionale.
Ar nimeri ea, catolica din Murano, într-un mediu ostil ºi intolerant ºi i-ar
face astfel doar deservicii : „[...] afarã numai cã mi-ai scris Domnia Ta cum cã
se gãseºte aici o bisericã frâncã ºi vrei sã vii aici, ºi, în aceastã privinþã, ce
sã-þi scriu Domniei Tale ? Eºti, adevãrat, sora mea, eºti sângele mieu ºi te
iubesc ºi te doresc, dar locul acesta nu sufere ca eu de atâta vreme sã mã port
dupã ritul grecesc ºi sora noastrã tot aºa, ºi acuma Domnia Ta sã vii sã mergi
la o bisericã frâncã, ºi noi pe de altã parte la altã bisericã, greceascã.
E ruºine ºi ne dispreþuieºte lumea. Aici sânt locuitorii oameni sãlbateci, nu
sânt ca la Constantinopole ºi Pera, unde-s amestecaþi grecii ºi frâncii la un
loc…”73. Strâmtorarea materialã ºi insecuritatea („Dumnezeu ºtie cum o mai
ducem ºi noi, cu câtã neliniºte ºi cu ce strânsoare ºi supãrãri”) se înþelegeau
de la sine…
Fosta doamnã Adorno a renunþat la gândul de a se stabili la Bucureºti.
Nu ºi la pioºenie, cãci a construit un altar într-o bisericã din Veneþia cu
sprijinul nepotului ei, Mihnea al II-lea Turcitul 74. În inscripþia de pe acest
altar se spune ºi cã Þara Româneascã este o „þarã de dincolo de Dunãre, în
Dacia, colonie romanㅔ.

Doamna autoritarã

Când rãmânea vãduvã, în 1568, Doamna Ruxandra, soþia lui Alexandru

Lãpuºneanu, avea 33 de ani. Ar fi putut – spune Iorga – sã înveþe de la
bãrbatul sãu – ca ºi Chiajna, sora ei mãritatã cu Mircea Ciobanul, domnul
Þãrii Româneºti – „toate tainele rãutãþii”75. Ea ºi-a pãstrat, însã, firea, a
conservat apropierea de Bisericã (ziceam în altã parte cã nu acord credit
tradiþiei care o face pãrtaºã la otrãvirea soþului ei), ºi-a mãritat fetele care
i-au rãmas în viaþã, le-a plâns pe Teofana ºi pe Teodora, care muriserã, ºi a
414 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cugetat, poate, la gestul retragerii între zidurile mãnãstirii. Dintre bãieþi îl

mai avea doar pe Bogdan, întâiul nãscut ºi botezat astfel dupã bunicul lui,
„cãci urma altuia, Petru, se pierduse”76. Exercita o mare înrâurire asupra
boierilor, cãci – zice Ureche – „era o femée destoinicã, înþeleaptã, cu dumnezeire,
milostivã ºi la toate bunãtãþile plecat㔠; ea a impus, probabil, alegerea lui
Bogdan ca domn, deºi acelaºi cronicar precizeazã cã Alexandru Lãpuºneanu,
muribund, „chiemã episcopii ºi boierii ºi toatã curtea, de i-au învãþat înaintea
morþii ºi le-au arãtat moºan pre fiiu-sãu Bogdan vodã, ca sã-l puie pre urma
lui la domnie”. Bogdan al IV-lea Lãpuºneanu avea, însã, în acel moment
doar cincisprezece ani, ºi „tutelarea” sa era obligatorie.
N-au fost puþine cazurile în istoria noastrã când puterea era „delegatã”
Doamnelor, fie cã fiii lor, urcaþi pe tron, erau nevârstnici, fie cã þara trecea
printr-unul dintre acele tulburi „interregnuri”. ªi era vorba de o putere
deplinã, absolutã, pe care o exercita Doamna, ieºitã din gineceu ºi apãrând
dominatoare în spaþiul public, asumându-ºi rãspunderi pe care bãrbaþii i le
recunoºteau, ºi achiziþionând astfel substanþialitate istoricã. În aceste situaþii,
Doamna nu împãrþea puterea cu nimeni, o deþinea nemijlocit (chiar dacã,
formal, ea era doar „asociat㔠a „titularului”) ºi producea o schimbare spectacu-
loasã a propriului statut. Din ipostaza de factor pasiv ea trecea la un activism
cert, care îi oferea identitate publicã ºi îi asigura o dimensiune istoricã.
Apanaj – la noi ºi aiurea – dintotdeauna al masculinitãþii, puterea migra
cãtre femeie, pãstrându-ºi însã, uneori, „semnele” bãrbãteºti. În intitulaþia
Doamnei Marghita, vãduva lui Simion Movilã, apãrea (ca ºi în „intitulaþia”
Mariei, fiica lui Petru ªchiopul, într-un hrisov de închinare a Mãnãstirii
Galata Patriarhiei din Ierusalim : „I½ gsp da Maria, fata rãposatului Io Petru
Voievodu…”77) ºi particula bizantinã sau sud-slav㠖 specific masculinã,
utilizabilã doar împreunã cu numele unui bãrbat aflat pe tron – cu semni-
ficaþii teoforice („Io [ !] Doamna Marghita, soþia rãposatului Io Simion voievod” ;
în chip obiºnuit, ea semna : „Marghita, Doamna rãposatului întru fericire
Simion Movilã voievod”), iar Elisabeta, teribila ei cumnatã, îºi zicea „voievo-
deas㔠ºi „cu mila lui Dumnezeu Doamnã a Þãrii Moldovei” sau îºi declina
calitatea de „mamã a domnului” („Doamna Elisafta, mama domniei sale
domnului. Scriem domnia mea slugii noastre...). Înaintea lor, Voica, rãmasã
vãduvã dupã moartea lui Mihnea cel Rãu, marca într-o scrisoare o „succesiune”
ºi o „concomitenþ㔠ce i se pãreau normale – „Cu mila lui Dumnezeu,
Io Mihnea voievod, domn a toatã þara Ungrovlahiei, ºi dupã acesta cu mila
lui Dumnezeu doamna Voica, ce amândoi domni au fost împreunã în Þara
Româneascã”, iar soþia lui Mihai Viteazul, Stanca, dãruia bisericii Stelea din
Târgoviºte un disc de argint cu urmãtoarea inscripþie : „Acest disc l-a fãcut
Io Doamna Stanca în zilele fiului ei Ion Nicolae Voievod, în anul 7108” [1600]78.
Apoi Doamna Elina, soþia lui Matei Basarab, îºi punea stema proprie în
cãrþile pe care le patrona, cu o inscripþie care o declara „stãpânitoare” (slav.
naåalnica) a Ungrovlahiei, iar Safta lui Gheorghe ªtefan, întoarsã în Moldova
din aventurosul exil al soþului ei, îºi spunea – la douã decenii dupã ce
Gheorghe ªtefan nu mai era printre cei vii – „Doamnã a Þãrii Moldovei” ºi îºi
pecetluia scrisorile cu sigiliul domnesc cu capul de bour.
 FAMILIA 415

De la Ruxandra Lãpuºneanu nu s-au pãstrat asemenea „apariþii” (în care

putem descifra ºi o brumã de legitimare), dar este în afara oricãrei îndoieli
cã ea a vegheat cu autoritate (lângã care aºeza ºi o incontestabilã forþã
spiritualã) la mersul treburilor þãrii ºi asupra zvãpãiatului ei fiu („cocon rãu
crescut din prea multã iubire” – Nicolae Iorga), mai aplecat, în ciuda calitã-
þilor intelectuale („Nici de carte era prost”), spre performanþele sportive
(ne amintim cã Ureche nota : „la cãlãrie sprinten, cu suliþa la halcà nu prea
lesne vrea avea potrivnic, a sãgita din arc tare nu putea fi mai bine”). „ªi au
domnit cu fiiu-sãu dinpreunã doi ani ºi noao luni”, dar n-a mai apucat sã
vadã destule dintre „întreprinderile”, cele „de stat” (iubirea pentru poloni,
prin care îi irita pe boieri ºi pe turci) ºi cele amoroase, ale fiului ei, fiindcã
„asuprind-o boala, au mersu ºi ia pre urma moºilor sãi, în anii 7078, noemvrie 12,
ºi s-au îngropat în mãnãstirea Slatinii, unde ºi domnu-sãu Alexandru vodã”.
Avea doar 35 de ani….

Doamna ambiþioasã

Intitulându-se – cum vedeam mai sus – „Voievodeasã («voevodeasã» –

«Voevodeasã a Þãrii Ungrovlahiei» – îi va zice surorii sale, Elina, ºi Udriºte
Nãsturel în pisania bisericii din satul Fiereºti, moºia de baºtinã a
Nãsturelilor) a Þãrii Moldovei” (Voevodina) ºi „Doamnã a Þãrii Moldovei”
(Gospodarina zeml¹ Moldavskihú), apropriindu-ºi (prin moþiune, limbilor
slave, ca ºi românei, asemenea construcþii le sunt proprii) – ºi nu doar pe
temeiul alianþei matrimoniale – titlul soþului ºi extinzându-ºi autoritatea,
dincolo de pereþii gineceului, asupra întregului spaþiu, a „þãrii”, Elisabeta
Movilã îºi stabilea o nouã identitate, aproape „masculinã”, oricum superioarã
condiþiei, acceptate în genere, de „soþie de domn” (semnificaþie spre care
trimit, totuºi, ºi formaþiile lexicale din românã ºi slavã). A simþit, poate,
aceastã femeie dornicã de putere, unguroaicã (cobora din familia
Csomortány), catolicã, care ºi-a lãsat neamurile din Ardeal spre a se mãrita
(eveniment petrecut în ultimii ani ai veacului al XVI-lea, de vreme ce în
1603 Chiajna [sau Regina], prima nãscutã între fetele Elisabetei, era cãsã-
torit㠖 fiind deci mãcar la vârsta minimã cerutã de canoane – cu nobilul
polon Mihail Wiszniewiecki) între românii ortodocºi ºi a-l lua pe Ieremia
Movilã, boierul „blajin, gras, gros la minte, încet la faptã”, cã poate compensa
lentoarea soþului ºi suplini, apoi, absenþa lui, a fost – iarãºi poate – visul ei
de înãlþare care s-a materializat în bunã mãsurã, alimentat – zicea Iorga –
de „mãrire”, „trufie” ºi „neastâmpãr” ºi întrerupt brutal în cele din urmã de
o înfiorãtoare „cãdere”79. Din „odãile Doamnei” (cãci Ieremia, partizan al lui
Petru ªchiopul – ºi însoþitor – împreunã cu fraþii lui –, o vreme, al aceluia în
exilul apusean, va urca – dupã ani de pribegie în Polonia, unde va obþine ºi
indigenatul în 1593 – în anul 1595 pe tronul Moldovei), Elisabeta (care-ºi va
boteza bãieþii dupã ritul ortodox, poate ºi pe fete ; Ana a þinut cu siguranþã
de credinþa tatãlui ei) a fost – era de pãrere acelaºi Nicolae Iorga – un soi de
416 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

eminenþã cenuºie atotputernicã a anilor cât soþul ei s-a aflat în fruntea þãrii.
De la ea ar fi pornit o serie întreagã de sugestii care au fãcut din reprezen-
tantul Movileºtilor (pe care vãlul de mormânt de la Mãnãstirea Suceviþa îl
înfãþiºeazã ca pe „un om gras, busnat, cu gâtul scurt” 80) un domn cu faþa
întoarsã cãtre Europa creºtinã, spre cea de Apus în primul rând : „Desigur cã
Elisabetei i se datoresc ºi simpatiile lui Ieremia pentru poloni ºi retragerea
lui la dânºii ºi gândul, ce avuse o clipã, de a se aºeza pentru totdeauna în
mijlocul lor. Ea-l va fi îndemnat, ca ºi aceºti vecini ºi prieteni, vechi ocrotitori
ºi ajutãtori întru a lua domnia, sã sprijine în persoana lui Bernardino Querini,
episcopul de Argeº, catolicismul, care credea pe atunci cã poate cuceri Moldova.
Ea va fi adus lucrurile în aºa fel încât fetele ei sã nu fie date dupã cine ºtie
ce boieri de þarã, fãrã nume mare, ci dupã fruntaºi ai nobilimii polone.
Regina, luând pe Wiszniewiecki, era sã ajungã astfel viitoare bunicã de rege
al Poloniei ; Maria, numitã dupã mama lui Ieremia, luã pe ªtefan Potocki,
voievod de Braþlav, Ecaterina-Alexandra pe Samuel Korecki, Ana (Stana) pe
Maksimilian PrzerÖbski. Mândria Elisabetei va fi nãscocit pentru Movileºti
origini aºa de glorioase ca aceea din Mucius Scaevola ori din «Casa Flavie
a Împãraþilor din Constantinopol»81. Lista este cam lungã ºi amendabilã
(o fatã a lui Ieremia Movilã, Crâstina, era mãritatã, totuºi, cu Gheorghe
Izlozeanu, pârcãlabul de Hotin ; i se spunea „cneaghina”, fiindcã era fiicã de
„prinþ”, deºi „titlul” acesta îl purtau toate soþiile de boieri  ; coborârea din
Mucius Scaevola, de pildã, a neamului Movil㠖 folositã ºi de panegiriºtii
care îl vor glorifica pe mitropolitul Petru Movil㠖 este o invenþie a heraldiºtilor
poloni ; era în duhul epocii), dar prezenþa Elisabetei (Ielisavefta, cum apare
numele ei în unele hrisoave, pentru cã în slavonã oricãrui th îi corespundeau
f sau ft) poate fi depistatã mãcar în iniþiativele matrimoniale.
Discursul „voievodal” al Doamnei Elisabeta, discret la început, a cãpãtat
treptat în pertinenþã, s-a personalizat tot mai puternic. Au precumpãnit în
primii ani grijile gineceului (cei doi bãieþi pe care i-a nãscut „în domnie” –
cum zice Iorga –, Alexandru ºi Bogdan, ºi cãsãtoriile fetelor sunt dovezi în
acest sens), au intervenit apoi tulburãrile provocate de ameninþãrile oºtilor
lui Mihai Viteazul, provocatoare de numeroase refugii la Hotin, la Ustie
(moºia unde Movileºtii aveau o adevãrat㠄curte de rezerv㔠condusã, de
obicei, de Doamnã), la Cameniþa (cetate de adãpost ce devenea câteodatã
primejdioasã ; într-un rând Doamna Elisabeta a pierdut acolo o sorã ºi câþiva
slujitori, morþi de ciumã) ºi treburile curente, consumatoare de timp, de
energie ºi de bani. Aºa a fost, de pildã, refacerea bisericii cu hramul Adormirea
Maicii Domnului din Lvov (zisã ºi „biserica moldoveneascã”), a cãrei recti-
torire Ieremia Movilã a luat-o asupra sa. O operaþie costisitoare, care a devenit
un soi de „semn dinastic” (de vreme ce Simion, ajuns domn dupã moartea lui
Ieremia, înþelegea sã-ºi asume ºi obligaþia continuãrii lucrãrilor – datorie
domneasc㠖 ºi o acuza, într-o scrisoare trimisã la 15 iunie 1607 membrilor
Frãþiei [Confraternitas] Ortodoxe din Lvov, pe Doamna Elisabeta cã îl împiedica
sã împlineascã aceastã pioasã faptã spre care el se simþea îndemnat82),
preluatã de Doamna Elisabeta ºi întreþinutã cu bani din vistierie ori din
agoniseala moºiei de la Ustie, transformatã într-o importantã afacere de
 FAMILIA 417

familie (drept care le cerea liovenilor – þinuþi sã se roage pentru membrii

casei lui Ieremia – sã nu primeascã subsidiile oferite de ªtefan Tomºa),
niciodatã pãrãsitã. Multe dintre firele care au unit Curtea Movileºtilor
(pe care trebuie sã ne-o imaginãm populatã de vorbitori de limbã polon㠖
unii având chiar indigenatul leºesc – ºi chiar de poligloþi) cu Polonia
(o Polonie protectoare, în care Constantin, fiul cel mare al lui Ieremia, era
stãpân al moºiei Ustie ºi se afla în relaþii privilegiate cu casa regalã) au fost
þesute de aceastã Doamnã Elisabeta, exemplarã în dorinþa ei de a conduce ºi
a porunci. Chiar dacã aceastã Curte, al cãrei stãpân îºi trecea vremea ctitorind
ºi înzestrând bogat zidirile sfinte, a fost mereu tracasatã de pretenþiile unor
oºti (întâi cele nãimite de Ieremia, apoi cele aflate în serviciul lui Simion)
neplãtite sau tulburatã de veleitãþile fratelui Simion, cel ce „începuse a
iscãli, încã din 1596, Simion voievod, ºi frãþia lui cu domnul Moldovei nu era
de ajuns pentru a îndreptãþi acest lucru”83 ºi cãruia fugara lui ºedere pe
tronul Þãrii Româneºti (urcat acolo de polonezi în absenþa lui Mihai Viteazul)
îi sugera periculoase fumuri voievodale.
Ieºirile la rampã ale Doamnei Elisabeta au prins contur dupã moartea lui
Ieremia Movilã (la 30 iunie 1607, când era încã tânãr), care se socotise – pus
de polonezi ºi recunoscut de turci în 1595 – „domn cu drept de moºtenire”,
obþinând chiar, în 1599, un arz potrivit cãruia, în condiþiile unei neºtirbite
fidelitãþi, primea domnia pe viaþã ºi dreptul de a fi urmat în scaun de fiul sãu84.
Boierii au nesocotit, însã, zisele de dinaintea morþii ale lui Ieremia ºi l-au
ales domn pe Simion, cãci fiul Constantin n-avea decât treisprezece ani.
Au trãdat-o – a socotit ea – pe Elisabeta, pentru care cumnatul nu era decât
un uzurpator, urcarea lui pe tronul þãrii neavând nici un temei. Boierii au
aflat repede ce fel de domn preferaserã. ªi „rezolvarea” a venit, se pare, tot
de la ei. Cãci, dupã numai câteva luni de domnie, la 14 septembrie 1607,
Simion vodã murea dându-i prilej ambasadorului Veneþiei la Stanbul sã
insinueze un sfârºit nefiresc, „con qualche suspeto di veneno, perchè quei
baroni della provincia non lo amavano, per il suo sinistro procedere”85. Sã fi
fost vorba de o crimã ? Sã fi participat ºi Doamna Elisabeta la aceastã
suprimare ? Iorga se îndoia, cãci, zice el, „Elisabeta n-a fost niciodatã, într-un
act public al duºmanilor ei, arãtatã ca ucigaºã. Ni se pare, iarãºi, cã Simion
era destul de bãtrân pentru ca otrava sã nu fie de nevoie, ca sã-i grãbeascã
sfârºitul”86. În schimb, Miron Costin, care ºi-a adunat ºtirile despre Movileºti
ºi din tradiþiile conservate („precum au rãmas din om în om în þarã povéste”),
era convins de implicarea Doamnei Elisabeta în dispariþia cumnatului ei :
„Iarã moartea lui Simion vodã, precum au rãmas din om în om în þarã
povéste, au murit otrãvit de cumnatã-sa, Doamna lui Ieremia vodã, trãgând
doamna mai curând la feciorii sãi, temându-se cã se vor întemeia feciorii lui
Simion vodã la domnia þãrâi ; care faptã aceii doamne, apoi, au arãtat Dumnezeu
cu patimile ei”.
ªi, într-adevãr, anii care au urmat au adãpostit o sângeroasã competiþie
pentru întâietate, cu douã performere în declanºarea conflictelor (pustiitoare
ºi cu grave consecinþe pentru clasa boiereascã), Elisabeta ºi Marghita lui Simion
Movilã, unguroaicã probabil ºi ea, ºi la fel de ambiþioasã ºi dornicã de putere
418 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

(am vãzut cã semna chiar „Io Doamna Marghita…”). Pe rând, descendenþii

celor doi domni – Constantin, fiul lui Ieremia ºi Mihail, fiul lui Simion – urcã
pe tron, se luptã între ei cu armate nãimite, mor uneori în chip misterios
(precum Constantin) sau pribegesc dincolo de hotare (Mihãilaº Movilã va ajunge
ginere al lui Radu ªerban), îi cheamã în ajutor când pe polonezi (ginerii
Elisabetei rãspund exemplar la aceste apeluri ºi riscã lungi ºi periculoase
prizonierate la Stanbul ori chiar moartea, ca Mihail Wiszniewiecki, ortodoxul
ucis cu otravã strecuratã de un popã cumplit – de va fi fost adevãrat amestecul
lui ; oricum Elisabeta a poruncit ca popa sã fie ars legat de un scaun – în
împãrtãºanie), când pe turci. Averi impresionante sunt consumate pentru
adunarea mercenarilor. Neculce a auzit cã Doamna Elisabeta ar fi consumat,
pentru pregãtirile de rãzboi, tezaurul fabulos al Movileºtilor, ascuns de
Ieremia la Mãnãstirea Suceviþa ºi a compus a XVIII-a legendã din O samã de
cuvinte : „Ieremia-vodã au fost pus multã vreme avere la mãnãstire la Suceviþa,
într-un beciu supt curþile domneºti. Iarã dupã moartea lui, vinit-au doamna
cu ginerii ei din Þara Leºascã ºi au luat acè avere toatã, de s-au dus cu
dânsa, de au fãcut oaste în Þara Leºascã, ºi au vinit în Moldova. Care stau
tainele ºi pãnã astãzi deºarte, unde au fost acè avere”.
Cetele de strânsurã ale Elisabetei au capotat în 1615, la Drãcºani, în faþa
armatei turceºti venite sã punã capãt certurilor pentru tronul Moldovei
(comandantul ei, un Skender, paºa de Silistra, a minþit-o pe vigilenta Doamnã,
spunându-i cã turcii n-au de gând decât sã-l întãreascã în scaun pe fiul ei,
Alexandru) ºi sã-l punã domn pe Radu Mihnea. Erau de faþã atunci – îi va
povesti mai târziu Udriºte Nãsturel mitropolitului Varlaam al Moldovei –, în
oastea munteanã, ºi cei din neamul Nãsturel, care, din prada de rãzboi, s-au
apucat sã-ºi procure cãrþi ºi au adus astfel la Fiereºtii de Ilfov acea „cãrticicã
de aur” a lui Thomas a Kempis, De imitatione Chtisti, pe care Udriºte o va
tãlmãci mai târziu din latinã în slavonã ºi o va tipãri cu banii Elinei, sora sa
ºi Doamnã a lui Matei Basarab.
Doamna Elisabeta Movilã, Alexandru ºi Bogdan, fiii ei, cãzurã în mâinile
turcilor. Un ginere, Samuel Korecki – la fel, iar fiica Alexandra-Ecaterina fu
robitã de tãtarii amestecaþi ºi ei în expediþie. Venise clipa „ocãrii” : Doamna
lui Ieremia, cea pe care Miron Costin o declarã responsabilã pentru „stângerea
casei” lui Movilã vodã, a fost pângãrit㠖 cu obidã ºi mânie ºi-a fãcut cunoscutã
starea nenorocitã : „Iarã doamna la mare ocarã au sositú, de care sîngurã au
mãrturisit cãtrã boieri. Trecândú cu carul, au vãdzut pre boieri ºi lãcrãmândú
au dzis : «Boieri, m-au ruºinat pãgânul»” – ºi dusã în Turcia. Tot aºa fiii ei.
Înainte de plecare, Doamna lui Ieremia ºi-a tãiat pletele ºi le-a dat Mãnãstirii
Suceviþa, zidire movileascã. „În Mãnãstirea Suceviþa atârnã de bolþi o cutie
de argint, în care se cuprinde o coadã groasã de frumos pãr castaniu-deschis.
Cutia nu poartã nici o însemnare, dar toþi ºtiu sã spuie cã acesta e prinosul
Doamnei lui Ieremia Movilã, dat ctitoriei soþului ei în clipa celei mai mari
nenorociri ºi celei mai adânci ruºini”87. Era vorba, evident, ºi de o ofrandã
dar ºi de un gest rezolut de retragere din spaþiul public (prin pierderea
integralitãþii fãpturii ca urmare a unui soi de automutilare) ºi de „închidere”
într-un „privat” al durerii ºi disperãrii.
 FAMILIA 419

Pentru Doamna lui Ieremia au urmat degradarea confesionalã („turcirea”)

ºi încarcerarea într-un harem : „[...] iarã doamna au fostú dupã unú agã turcú
pânã la moartea sa” (Miron Costin). ªi fiii ei au fost trecuþi la mahomedanism
(cel mai mare invocând – raporteazã un strãin88 – exemplul matern). Alexandru
ar fi murit chiar din pricina unei infecþii provocate de circumcizie89. Bogdan
a fãcut carierã în serai ºi, pãrãsind Islamul, ar fi vrut – ajutat de o sorã a sa –
sã revinã pe tronul pãrintelui sãu90. Costin ºtie doar cã a rãposat între turci :
„Bogdanú-vodã copilul iarã în turciie s-au sãvârºit. Agiunsesã de au fostú la
împãrãþie capigi-baº”.
Când îºi aduna Miron Costin informaþiile pentru letopiseþ, faima Doamnei
lui Ieremia era încã vie. Mai târziu, în vremea lui Neculce, la fel. Era o faimã
negativ㠖 „La aceastã ocarã au sositú casa lui Ieremiei-vodã ºi poate hi
pentru rãutãþile ei, cã era o fãméie rãpitoare, precum spunú, ºi de vréme ce
au otrãvit pe cumnatu-sãu, pre Simion-vodã (de va hi aºea), ºi de frica lui
Dumnedzãu depãrtat㔠–, þesutã de un destin care scriitorului i se pare
exemplar pentru traseul scripturistic „de la culpã la pedeaps㔠(„Ce de ieste
vro osândã stângerea casei lui, din faptele doamnei sale ieste”). Sã adãugãm –
pe urma lui Nicolae Iorga – cã toate aceste întâmplãri, din „cari a curs mult
sânge al celor mai bune neamuri de boieri români”91, fac din Elisabeta Movilã,
„din mila lui Dumnezeu doamnã, voievodeasa Þãrii Moldovei”, hrãnitoare de
mari orgolii ºi de mari ambiþii, o figurã tragicã a istoriei româneºti92.

Cãrþi, bãtãlii ºi seminþe de flori

Surprinzãtoare, în ciudãþenia ei, a fost legãtura dintre abia pomenita luptã

de la Drãcºani, din 1615, în urma cãreia s-a „stâns” casa lui Ieremia Movilã,
ºi una dintre cele mai interesante apariþii editoriale din literatura românã
veche. Acolo, lângã Hârlãu, cei din neamul Nãsturel, aflaþi în oastea Þãrii
Româneºti care mergea, împreunã cu ordia lui Skender Paºa, ca sã-l aºeze
domn în Moldova pe Radu Mihnea, au cumpãrat – îi preciza Udriºte Nãsturel
mitropolitului Varlaam –, „împreunã cu alte cãrþi ºi lucruri”, ºi volumaºul
lui Thomas a Kempis dintre obiectele câºtigate ca pradã de rãzboi dupã
lupta în care „neamul sarmaþilor” (polonezii care o ajutau pe Elisabeta
Movilã) a fost „bãtut ºi biruit [...] de oºtile voastre ºi ale noastre ºi ale
agarenilor”, cu prinderea de cãtre turci „a mamei cu copiii ei ai acelei prea-
slãvite ºi prealuminate case a Movileºtilor”. Aºa a ajuns – ziceam ºi mai
sus – De imitatione Christi la Fiereºti, în Ilfov, ºi dupã ce a zãcut „aruncatã
ºi prãfuitã în casa noastrã, ca un lucru ce, în adevãr, nu era de folos nimãnui”,
cartea i-a servit (dupã propria declaraþie) drept manual de latinã lui Udriºte
Nãsturel. Atunci, în timpul acestor exerciþii, a început procesul de tãlmãcire
a cãrþii în slavonã, traducere care a durat mult, dar i-a oferit lui Nãsturel
satisfacþia de a transpune aceast㠄culegere de înþelepciune, creatoare a
binelui, scaun al Duhului Sfânt ºi propovãduitoare a cuvântului lui Dumnezeu
a toate fãcãtorul”, „aur curat”, în „sfânta limbã slavon㔠ºi a o pune la
420 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

dispoziþia celor ce foloseau „vestitul dialect slavonesc”. Traducerea fãcutã de

Nãsturel (care va avea un destin literar remarcabil, fiind rãspânditã pe un
spaþiu imens93) era gata înainte de anul 1647.
Cartea, despre care Nãsturel aflase c㠄a mai fost tradusã în alte multe
limbi orientale ºi occidentale, dupã ceea ce am auzit spunându-se de multã
lume ºi dupã cum eu însumi mi-am putut da seama”, celebrã ºi capabilã
astfel sã treacã, dezinvoltã, barierele confesionale, este în întruchiparea
datã de fiul postelnicului Radu Nãsturel – o veritabil㠄lucrare de autor”,
Nãsturel fãcând tãlmãcirea (o operaþie cu adevãrat filologicã) ºi semnând ºi
versurile la stemã, predoslovia (din care am citat mai sus date despre aven-
turile volumului) adresatã mitropolitului Varlaam al Moldovei ºi notele de la
sfârºit. Imprimarea ei cu caractere mici, specifice tiparului ucrainean s-a
terminat, la Mãnãstirea Dealu, la 15 aprilie 1647, finanþator al tipãririi fiind
Doamna Elina, soþia lui Matei Basarab ºi sorã a traducãtorului, ºtiutoare,
probabil, de latinã ºi preþuitoare a cãrþilor. Gest – ce trebuie plasat lângã alte
acte asemãnãtoare întreprinse de învãþata femeie – oficializat prin imprimarea
stemei Basarabilor pe versoul paginii de titlu ºi prin stihurile heraldice
consacrate, aºezate sub herb95. În particular, stema Basarabilor o reprezintã
aci pe Doamna Elina, cãci este înconjuratã de inscripþia Elena bo ieju ml(s)tiju
naåalnica Ungrovl[ahii] – Elena, din mila lui Dumnezeu stãpâna Ungrovlahiei.
κi zice naåalnica „stãpânã”, „stãpânitoare”, fiindcã ºi soþul ei era numit,
dupã maniera slavã rãsãriteanã, la fel  : naåalnik (Cf. I½ Mathei Basaraba
naåalnikú i voevoda Vlahii zaplanenúskiׅ – Molitvelnic slavon, 1635) ºi knÖdz
„prinþ” (cf. Presv×tlomu, silnjÍomu i blagoåÄstiv×iÍomu g(s)pdaru g(s)dnu
gsnu kn×dzu I½ Mattheju Basarabׅ Antologhion slavon, 1643).

A ºi fost o veritabilã nacealniþã, conducând treburile Þãrii Româneºti, în

timpul, deloc scurt, în care Matei Basarab (cu care se mãritase în 1612, când
avea doar 14 ani, fiind mai tânãrã decât el cu aproape douãzeci de ani), dupã
ce luase tronul cu sabia (s-a aflat în fruntea unei grupãri boiereºti ostile
grecilor, a pribegit în Transilvania în 1630 de unde a încercat de douã ori –
ajutat de Gheorghe Rákóczy I, a cãrui prietenie o câºtigase – sã ia domnia,
reuºind în cele din urmã96) în toamna anului 1632, fusese nevoit – cu tot
sprijinul lui Abaza Paºa – sã-l petreacã la Stanbul pentru a obþine confir-
marea urcãrii sale în scaun. S-a întors de acolo, victorios, abia în aprilie 1633.
A fost vorba, pentru Doamna Elina, de o adevãratã regenþã, de ale cãrei
îndatoriri ea s-a achitat cu multã pricepere, deºi „solul” pe care se miºca era
extrem de instabil. Þara ºi chiar Curtea domneascã erau pline de turci
capricioºi ºi primejdioºi, boierii – unii dintre ei – nu luaserã încã o decizie,
cãci domnia „sta în cumpãnã”, creditorii îºi reclamau sumele avansate. Între
ei ºi principele Gheorghe Rákóczy I (pe care Matei Basarab îl ajutase în
bãtãlia împotriva armatelor imperiale în 1631, la Rakamaz), devenit brusc
nerãbdãtor. Acestuia din urmã Elina Doamna a avut abilitatea, scriindu-i,
sã-i potoleascã impacienþa, evocând secãtuitoarea prezenþã turceascã
(„un ban ce vine de undeva ei îl iau, cum va spune mãriei-tale ºi omul
mãriei-tale, jupânul Mihai Diacul…”) ºi asigurându-l cã datoria îi va fi
 FAMILIA 421

înapoiatã : „[...] ce ne rugãm mãriei-tale ca pãrintelui nostru, sã ne poþi fi

mãria-ta îngãduitor ºi sã mã crezi cã pânã va dãrui milostivul Dumnezeu de
va veni ºi domnul meu din cea cale, banii vor fi plãtiþi pânã la unul”.
Nu cred, de altfel, cã veleitãþile Doamnei Elina în privinþa asumãrii
responsabilitãþilor supreme în þarã au fost mai mãrunte decât cele ale pre-
decesoarelor comentate mai sus. Sau, mãcar, a anumitor responsabilitãþi. Pereþii
gineceului (ale cãrui îndatoriri nu le-a ignorat) i s-au pãrut mereu strâmþi.
S-a alãturat aceastã femeie instruitã97 – s-a asociat, ar trebui, poate, sã spun –
tuturor iniþiativelor soþului ei ce vizau propensiunea spiritualã ºi culturalã
a românilor. Frescele din bisericile ctitorite în þarã, la sud de Dunãre ori la
Athos, miniaturile ºi gravurile din manuscrise (în care perechea domneascã
apare mereu – ca în Liturghierul copiat de Radu Sârbu, grãmãticul de la
Mãnãstirea Brâncoveni –, încadrând simbolic „arborele vieþii”), inscripþiile
de pe obiectele dãruite diverselor lãcaºe de cult confirmã aceastã participare,
mai mult decât protocolarã. Elina – ziditoare de biserici (lãcaºul din Negoieºti
este ctitoria ei ; la fel biserica din Fiereºti, înãlþatã împreunã cu fraþii ei,
Udriºte ºi Cazan98) – a agreat prim-planul. Aºa cã în anul 1649 va „recidiva”
patronând o nouã tipãritur㠖 un Triod Penticostar slavon, imprimat la
Târgoviºte ºi destinat cãlugãrilor de la lavra athonitã Hilandar. Exemplar
barocã în înfãþiºarea ei, cartea este vegheatã de stema Basarabilor, bogat
ornamentatã ºi încadratã de inscripþia, de-acum cunoscutã Elena bo ieju
ml(s)tiju naåalnica Ungrovla(h) (Elena din mila lui Dumnezeu stãpânitoarea
Ungrovlahiei). Sub stemã, obiºnuitele versuri heraldice, intitulate în acest
rând Epigramma (termenul fiind folosit în sensul lui clasic), încearc㠖 în
acelaºi duh baroc – sã descifreze sensurile numelui generoasei protectoare
(avem de-a face cu o „epigramã la nume”) ºi chiar sã-l etimologizeze99. În
aceeaºi carte, prefaþa (scrisã în numele Doamnei Elina, prezentatã aici cu o
altã intitulatio a autoritãþii absolute : [în trad.] „Elena, prin oblãduirea ºi
harul lui Dumnezeu, stãpânã [slav. vladyåica] a toatã Þara Ungrovlahiei
transalpine ºi celelalte”) este un mic „tratat despre generozitate” (fiindcã,
într-adevãr, ipostaza de sprijinitoare a unor tipãrituri, în care apare soþia lui
Matei Basarab, este unicã în istoria culturii noastre), compus, probabil, de
Udriºte Nãsturel100, cu fastuoase trimiteri la filosofia anticã.

Între puþinele scrisori pãstrate de la Doamna Elina, cu deosebire interesantã

este cea pe care a trimis-o sibienilor la 18 mai 1653101. Era chiar a doua zi
dupã bãtãlia de la Finta ºi Doamna Elina, cu mica ei curte, se retrãsese la
Rucãr. De acolo le scria vecinilor de peste munþi, ca sã-i fac㠄pãrtaºi” la
„vestea bunã ºi vesel㔠a victoriei lui Matei Basarab asupra nãvãlitorilor –
„Vasilie-Vodã [Lupu] ºi cu ginerele sãu Cazacul [Timuº Hmelniþki]”. Le relateazã
chiar – dupã spusa trimisului, probabil – desfãºurarea luptei : „cum eri,
marþea, sã fie avut rãzboiu foarte greu cu pizmaºul nostru Vasilie-Vodã
tocma pãnã în searã ºi mila lui Dumnezeu cea mare adus-au biruinþa în
partea noastrã, atâta cât toatã cãlãrimea lui au cãzut. ªi, rãmâind pedes-
trimea, s-au închis în carãle taberii lor, împreunã cu Vasilie-Vodã ºi cu
ginerele sãu Cazacul, ºi oºtile Domnu-mieu i-au încunjurat de toate pãrþile,
422 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi aºa avem nãdejde în mila lui Dumnezeu sã se surpe semeþia vrãjmaºilor

noºtri ºi ai Domniilor Voastre, pãnã în sfârºit”.
Þinta scrisorii era, însã, obþinerea unui medic, sau a unui chirurg bãrbier,
cãci lupta fusese grea ºi „întru iuþimea rãzboiului câþiva deîn boiarii noºtri
cei de frunte s-au rãnit”. Ce nu le spune Doamna sibienilor este cã între cei
suferinzi se afla ºi „prea luminatul Domn”, Matei Basarab, rãnit la picior.
Prin urmare, „de va fi în cetatea Dumnilor Voastre vreun hirurgus bun ca
acela care sã poatã fi de folos, dumneavoastrã sã nu-l apãraþi a-l slobozi sã
vie fãrã zãbavã, cu aceastã slugã a noastrã, cã aici la noi sânt oameni proºti,
nu sânt meºteri cum ar trebui”.
Nu ºtim dacã aceastã scrisoare, pãstratã în Arhiva Naþionalã Sãseascã
din Sibiu, sub nr. 773, este autografã. Dacã ar fi aºa, am avea la dispoziþie
date semnificative despre instrucþia Doamnei Elina, cu deosebire despre
familiarizarea ei cu limba latinã. Probabil, însã, cã epistola a fost scrisã de
un secretar dupã dictare (stilistic, oralitatea zicerilor este incontestabilã).
ªi dacã formulele latineºti de început (intitulatio, destinatarii : „Helena, Dei
gratia Principisa Valachiae Transalpinae, prudentibus ac amplissimis dominis
nobis optimis vicinis sincerisque amicis consuli ac indici regio amplissimae
civitatis cibiniensis, salutem ac benevolentiam nostram”) ºi de sfârºit (salutatio,
datum, subscriptio  : „Noi derept aceia foarte vom ºti har dumilorvoastre ;
interim, divina tutela Vestras Amplitudines vehementer commendamus.
Datum Rucarum, die 18 mensis mai, anno Mundi Creationis 7161. Vestrarum
Amplissimarum Dominationum vicina benevola, Helena”) fãceau parte din
protocolul epistolar, puteau fi adicã redactate de pisar, nu acelaºi lucru se
poate spune ºi despre inserþiile în latinã din text, specifice unei compuneri
diglotice, realizate de un „bilingv” care vorbea dictând. Secvenþele în latinã
nu sunt podoabe pretenþioase, ci continuãri fireºti ale gândului început în
româneºte ºi prefãcut apoi în limba latinã. Mulþumirea cãtre Dumnezeu se
prezintã astfel : „Pãntru care ºi derept care lucru fie har, laudã ºi mulþemire,
Deo Peroptimo Maximo, qui superbis adversatur, humilis [sic] autem dat
gratiam”. La fel formula de trecere cãtre cerere : „Lângã aceasta, pohtim de
la Domniile Voastre, hic etiam beneficium”.
Doamna Elina ºtia categoric latineºte.
Chiar dacã soarta a scutit-o de cele mai importante griji ale unei soþii –
propriul ei copil, Matei, a murit de prunc ºi nici celãlalt, Mateiaº (Mateiaº
postelnicul), fiu al lui Udriºte Nãsturel, fãcut cu o Marie ºi înfiat de Doamna
Elina, cãci „rãmãsese sãrac de maicã-sa numai de douã sãptãmâni”, tânãr
instruit care scria versuri în slavonã ºi în latinã, s-a prãpãdit în 1645, când
avea doar ºaptesprezece ani102 –, Elina a consacrat gineceului timpul trebuin-
cios bunului mers al lucrurilor. Ne-o putem imagina dirijând ºi supraveghind
îndeletnicirile casnice rezervate femeilor (într-o scrisoare din 1649 cu intitulatio
domneasc㠖 „Elina Doamna, din mila lui Dumnezeu stãpânitoare a Þãrii
Româneºti” –, o ruga pe „Catrina judeceasa din cinstita cetate a Braºovului”,
„bunã priatnicã ºi de aproape vecinã”, sã-i trimitã niºte „izvoade de petére”,
„ºi mai mari ºi mai mici, ºi de câlþi, ºi de tot felul”, fiindcã fãcuse rost de o
„roab㔠bun㠄împletitoare”)103. Se mai îngrijea Elina (în aceeaºi scrisoare) ºi
 FAMILIA 423

de grãdina de flori (de la Bucureºti, de la Târgoviºte ?) – „ªi iar poftesc pe

dumneata, pentru rândul seminþelor de flori de tot felul, sã ni dãrueºti
dumneata ºi nouã de ce vor fi acolo la dumneavoastrã. Iar, de nu le vei putea
trimete acum, pe acest om, le vei trimete mai încolea, la vreme. Iar Domnia
Mea încã voi fi bucuroasã, din ce va fi pofta dumitale” –, lãsându-ne sã
privim o clipã în sufletul ei, energic ºi sensibil totodatã.

Repudierea – doar o virtualitate ?

Chiar dacã în privinþa separãrii partenerilor cãsãtoriþi nu domnea, în Þãrile

Române, acea exuberantã libertate (obþinutã în urma achitãrii unor taxe ce
fãceau aliaþi din Ecclesie ºi Aulã) pe care o declarã unii cãlãtori strãini
(scria, de pildã, italianul Antonio Maria Graziani : „Bãrbaþii desfac adeseori
cãsãtoria pentru cuvintele chiar cele mai neînsemnate, trimiþând soþiei carte
de despãrþire ºi plãtind vistieriei doisprezece denari”104), Biserica – procla-
mând nunta drept tainã însemnatã ºi veghind la respectarea prevederilor
canonice referitoare la însoþirile îngãduite (binecuvântarea episcopului, de
care trebuia sã beneficieze preotul oficiant, garanta tocmai abilitatea lui în
desluºirea interdicþiilor) – nu era principial potrivnicã despãrþirilor. Îi trebuiau,
însã, Bisericii motive serioase pentru a admite divorþurile, mai cu seamã în
rândul elitelor sociale. Un prelat riguros, cum a fost fostul patriarh ecumenic
Nifon al II-lea, putea reacþiona vehement în faþa unui divorþ, urmat de o
cãsãtorie cu raþiuni politice, socotindu-le pe ambele abuzuri de neiertat ale
voievodului Radu cel Mare (Domnul l-a însurat pe Bogdan, cel care a fost
întâi spãtar, apoi logofãt ºi, în cele din urmã, vornic, cu sora sa, Caplea) : „Cã
pre soru-ta, care o ai mãritat dupre Bogdan, fãr’ de lége, având el muiare cu
lége ºi o au lãsat fãr’ de nici o vinã ºi au luat pre soru-ta, el iaste curvariu ºi
soru-ta ca o preacurvã. Ce-i desparþã ºi dã bãrbatului iar muiarea sa ºi
potoleºte mânia lui Dumnezeu mai nainte, pânã nu se pornéºte pre voi” –
Letopiseþul Cantacuzinesc105). Ea le ºi oficializa prin „cãrþile de despãrþenie”.
Pricina cea mai importantã pentru desfacerea unei cãsãtorii era adulterul.
Canonul 9 al Sfântului Vasilie cel Mare spunea limpede : „Hotãrârea Domnului
cã nu-i este iertat nimãnui a se desface din cãsãtorie afarã de motivul de
adulter (Mt. 5, 32), urmând sensul cuvintelor Domnului, se potriveºte deopo-
trivã atât în privinþa bãrbaþilor, cât ºi a femeilor. Dar obiceiul nu este aºa  ;
cãci în privinþa femeilor aflãm rigurozitate multã în tratament, zicând Apostolul
cã cel ce se lipeºte de o desfrânatã un trup este (I Cor. 6, 16), iar Ieremia cã
femeia de se va împreuna cu alt bãrbat, sã nu se mai întoarcã la soþul ei, ci
spurcându-se sã se spurce (Ierm. 3, 1) ; ºi iarãºi : Cel ce þine adulterã, este
fãrã de minte ºi nelegiuit (Pilde, 18, 23) ; iar obiceiul orânduieºte cã atât
bãrbaþii adulteri, cât ºi cei ce trãiesc în desfrâu, sã se reþinã de la femei ;
încât ceea ce trãieºte împreunã cu un bãrbat lãsat, nu ºtiu de poate fi numitã
adulterã ; deoarece aici vina atinge pe ceea ce a lãsat pe bãrbat, din care
cauzã s-a depãrtat de cãsãtorie ; cãci, sau bãtutã fiind ºi nesuferind bãtãile,
424 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

trebuia sã rabde mai vârtos, decât sã se despartã de soþ ; sau nesuferind

paguba de averi, nici aceastã pricinã nu este vrednicã de luat în seamã ; iar
dacã bãrbatul acela ar vieþui în desfrâu, în privinþa aceasta nu avem în
obiceiul bisericesc aceastã observaþie. Ci chiar de bãrbatul necredincios nu
s-a orânduit ca femeia sã se despartã, ci trebuie sã rabde din cauzã cã nu ºtie
care va fi sfârºitul. Cãci ce ºtii, femeie, dar dacã-þi vei mântui bãrbatul  ?
(I Cor. 7, 6). Drept aceea, care a lãsat pe soþul sãu ºi s-a dus la altul, este
adulterã ; iar cel pãrãsit este de iertat, ºi nici ceea ce vieþuieºte laolaltã cu
unul ca acesta nu se osândeºte. Însã dacã bãrbatul, despãrþindu-se de soþie,
ar merge la alta, atât el este adulter, fiindcã o face pe dânsa sã fie adulterã,
cât ºi ceea ce vieþuieºte împreunã cu dânsul este adulterã, fiindcã a atras la
ea bãrbat strãin”106. Se poate observa cã, în aceastã chestiune (tratatã ºi în
alte canoane : 17 Apostolic ; 87, 93 Trulan ; 20 Ancira ; 102 Cartagina ; 18, 21,
35, 77 Vasilie cel Mare), Sfântul Vasilie cel Mare se pronunþã pentru egalitatea
între sexe – multã vreme ignoratã într-o lume care o forþa pe soþie sã treacã
cu vederea infidelitãþile soþului, deþinãtor al tuturor libertãþilor în viaþa sa
sexual㠖 ºi acordã ºi femeii (pânã atunci veºnic învinuitã de adulter) dreptul
sã cearã despãrþirea de un soþ necredincios (supus, de regulã, doar acuzei de
desfrâu). Fidelitatea faþã de partener devenea astfel o obligaþie a ambilor
soþi ºi absenþa ei cerea sancþiuni identice.
Este greu – dacã nu de-a dreptul imposibil – sã aflãm în viaþa ºi istoria
cuplurilor domneºti aplicãri ale acestor prevederi (ºi ale altora) referitoare
la menþinerea sau desfacerea cãsãtoriei. Voievodul (sau fostul voievod) îºi
putea pãrãsi pur ºi simplu nevasta (aºa cum a fãcut Moise Movilã, care,
însurat cu Caterina, fiica lui Radu Mihnea, trãia separat de ea ºi încerca,
prin 1632 – socrul sãu murise de ºase ani –, sã punã mâna pe imensa avere
a lui Radu Mihnea, depozitatã la Veneþia) sau îºi putea întemeia pretenþia
de despãrþire pe diverse motive. Ar fi putut invoca lipsa de fertilitate a
soþiei, moºtenitã prin naºtere sau dobânditã în urma unei boli, ºi care anula
principala caracteristicã a unei soþii de domn – funcþionalitatea107, capaci-
tatea ei de a naºte urmaºi. Ar fi fost posibile ºi alte pricini, cum ar fi dispariþia
interesului sexual pentru partenerã, platformã a separãrii. A.D. Xenopol, de
pildã, era de pãrere cã ultimii ani ai convieþuirii lui ªtefan cel Mare cu Maria
din Mangop, soþia adusã de departe, au acoperit o despãrþire în fapt108.
Despre lipsa de fertilitate nu poate fi vorba, cãci Maria îi nãscuse lui ªtefan
doi bãieþi, verosimil gemeni – pe Bogdan (dacã nu cumva acesta a fost, cum
propun unii cercetãtori, fiul Evdochiei de Kiev) ºi pe Iliaº. Iliaº s-a prãpãdit
de mic, iar Bogdan a murit la 26 iulie 1479109. Sã notãm ºi opinia potrivit
cãreia ªtefan n-ar fi avut fii de la Maria din Mangop (cãci pe Iliaº unii
istorici nu-l pomenesc deloc), sterilitatea acesteia fiind, poate, pricina pretinsei
rãciri a relaþiilor dintre ei. Dacã presupunerea lui Xenopol (întãritã, iatã, ºi
de aceastã posibilã lipsã de fertilitate a Mariei din Mangop) este cât de cât
întemeiatã (deºi singularitatea ei o face suspectã), pricina slãbirii relaþiilor
conjugale n-ar fi putut fi decât Maria Voichiþa, copila atrãgãtoare a lui Radu
cel Frumos, care se împlinea la Curtea de la Suceava. Ca sã nu mai vorbim
de frecventele „evadãri” ale voievodului…
 FAMILIA 425

Este foarte posibil ca desele „cârteli” ale cronicarilor în legãturã cu

„insubordonarea” unor voievozi faþã de normele moralei familiale (sã ni-l
amintim, de pildã, pe Miron Costin caracterizând mustrãtor domnia lui
Gheorghe ªtefan : „Mesele ºi petrecãniile ceºtii domnii de-abiia la vreo domnie
sã sã hie prilejit, nu fãrã mare desfrânãciune la lucruri peste mãsurã curviei”)
sã fi transmis niºte opinii din epocã, luãri de poziþie ce erau localizate,
categoric, ºi la Curte, ºi care, întemeiate pe un cod ce condamna imoralitatea
(un act din 1592 îi incrimina sever pe cei care „apucându-sã de femei strãine,
uitã de ale lor cele legiuite ºi, iarãºi, alþii, nefiind însuraþi [...], vreau mai
bine sã aibã femei nãimite, fãrã cununie, nedeosebind cele legiuite de cele
fãrã lege ºi cari astfel trãiesc în desfrâu, rãu ºi fãrã de cuviinþã”110), puteau
fi transformate în motive de divorþ. ªi, totuºi, aºa ceva nu se întâmpla. Ori
se întâmpla extrem de rar, fiindcã relaþia voievodului cu fidelitatea conjugalã
a rãmas multã vreme una de factur㠄specialã”. Oricum, n-am gãsit în nici
un izvor vreo ºtire despre mãsurile luate de voievodul Gheorghe Duca împotriva
doamnei sale, care avea o legãtur㠖 de notorietate aproape publicã (cronicarii
o raporteazã) – cu ªerban Cantacuzino…
Nu ºtim din ce motive Doamna Safta (care „în domnie” îºi punea în scrisori
o intitulatio voievodalã, de act solemn  : „Ilisafta gospod a gospodinu Io
GeorgiÈ Stefan voevoda, bo ieju milostiju gospodar Zemli Moldavskoi” –
Ilisafta Doamna, a Domnului Io[an] Gheorghe ªtefan voievod, din mila lui
Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei –, scriem Domnia Noastrã la toate slugile
Domniei Noastre, ºi la vãtaºi, ºi la juzi de þigani…111) l-a pãrãsit la un
moment dat pe pribeagul ei soþ, abia pomenitul Gheorghe ªtefan. Poate cã se
sãturase sã voiajeze la nesfârºit prin Europa, umilindu-se ºi constatând cã
speranþa întoarcerii în Moldova era tot mai palidã. Sau poate cã o exas-
peraserã, în fine, apetiturile erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei
bãrbat ºi, soþie neglijatã (cãci fostul voievod avea acum o þiitoare, pe ªtefana
Mihailovna), se hotãrâse sã oficializeze, prin plecare, stingerea unei relaþii.
Doamna Safta îºi abandona soþul, iar Biserica îi încuviinþa gestul (Canonul
35 al Sfântului Vasilie cel Mare, ocupându-se de „pãrãsirea bãrbatului”,
recomanda a „se þine seama de pricina pãrãsirii”). Un soþ desfrânat putea fi
pãrãsit, fãrã s-o învinovãþeascã cineva pe soþia care pleca.
Cronicarii ne spun, însã, cã Doamna Safta (care, o datã întoarsã într-o
Moldovã unde va mai trãi multã vreme, iscãlea tot ca „Doamn㔠a þãrii ºi îºi
punea pe epistole – am vãzut – pecetea cu capul de bour) a fost alungatã.
Este pãrerea – culeasã, desigur, dintr-un izvod moldovenesc – a celui care a
scris Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti : „[...] iar pã doamnã-sa, den Þara
Leºascã, o au trimis în Moldova, sã ºazã la casile ei  ; cã nu o iubiia, cã avea
þiitori”. Informaþiile din care Neculce a alcãtuit legenda a XXXV-a din Sama
de cuvinte aveau cam aceeaºi substanþã : „Iarã pre Doamna lui Gheorghii
ªtefan-vodã, pe Safta [...] o urâsã Gheorghii ªtefan-vodã, umblând prin þãri
streine, ºi au trimis-o în þarã aice, pãnã a nu muri el. ªi el º-au luat o slujnicã
þiitoare dintru aceli þãri streine. Iar Doamna Safta au trãit aice în þarã cu
multã vreme ºi dupã moartea lui Gheorghii ªtefan-vodã”.
426 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Avem, totuºi, ºi un caz de (simili) repudiere, provocatã de comportarea

imoralã a unei soþii de voievod – desfrâu voit ? (aproape sigur, cãci femeia a
fost mereu o tulburãtoare a ordinii, o sursã a ispitei, un element nociv –
„muiarea iaste bun㠖 va spune Petru Maior, în Didahii, ajutat de Pitagora –
pentru cã nu are prilej de a fi rea...” –, poluant, aparþinând prin gene
paradigmei pãcatului, generând – prin trupul ei – instincte, pofte ºi, în ultimã
instanþã, degradare [Jacques Le Goff]) întâmplãtor  ? circumstanþial ? –, cea
a Doamnei Maria a lui Basarab cel Tânãr, domn al Þãrii Româneºti. Rãmasã
în Transilvania (deºi era doritã acas㠖 ne spune misiva pe care i-o trimite,
în 1480, logofãtul Vintilã : „ªi sã ºtii domnia ta cã de când ai plecat domnia
ta, ne este inima cernitã ºi rea, cum numai unul Dumnezeu ºtie...”, unde
fusese dusã de ªtefan Báthory, care o scãpase „din mâinile vrãjmaºului” ºi
„adoptat㔠de acesta, soþia lui Þepeluº (aºa i se mai zicea lui Basarab cel
Tânãr) primea, prin 1480, o scrisoare (ce propunea, de fapt, o despãrþire
decentã, lipsitã de zgomot, sub care putem, însã, bãnui o separare de diavol
ºi de tentaþiile lui) în care bãrbatul ei – neocolind ironia – îi zicea, printre
altele : „ªi iarãºi ne-ai trimis veste cã te-a luat Batãr ªtefan, ca sã-i fii fiicã
de suflet [...]. Astfel ºi tu primeºte sã-i fii fiicã, iar el sã-þi fie þie pãrinte [...]
ºi roagã-te de pãrintele tãu, Batãr ªtefan, sã-þi dea drumul mai curând ºi sã
vii. Iar dacã vei vedea cã nu poþi face nimic ºi nu poþi veni curând, tu sã mã
ierþi, ºi domnia-ta sã fii iertatã de mine, cãci destul m-am nevoit cu boierii
domniei-mele, astfel cã n-am ce sã mai fac ; cãci þi s-a întâmplat sã mergi
din mânã în mânã ºi n-am ce sã fac. ªi Dumnezeu sã înmulþeascã anii
domniei-tale”112. „Oficializând” cumva „actele” unei soþii adultere (în acord cu
afirmaþia scripturisticã potrivit cãreia femeia era o „surs㔠de neoprit a
pãcatului), Basarab cel Tânãr se vedea scãpat de presiunea fidelitãþii. Din
legãtura lui cu jupâniþa Neaga (care nu era, se pare, mãritatã încã) avea sã se
nascã viitorul Neagoe Basarab…
 COPIII ªI GRIJA PENTRU FORMAREA
MOªTENITORULUI

Aduºi pe lume în acelaºi misterios „gineceu” (foarte probabil în camera

doamnei), înconjuraþi încã de la naºtere, de o „lume” particular㠖 cu fiinþe
specializate (doici, slujnice), cu obiecte caracteristice (scutece, cârpe pentru
înfãºat, hãinuþe, leagãn, jucãrii etc.) ºi cu operaþii bine determinate (un
cotidian al îngrijirii – îmbãiatul, toaleta frecventã, alãptatul, cântecele de
leagãn, mai târziu ºi poveºtile), copiii marcau un soi de cadenþã lãuntricã a
existenþei fiziologice a perechii domneºti (atunci când vârsta fiziologicã
îngãduia abordarea acestui „program”). Preocuparea pentru a procrea a
bãrbatului, reproducerea în aºteptarea moºtenitorului se transformau în
responsabilitãþi la fel de importante ca ºi grijile statului. Sigur cã din acest
plan nu putem exclude plãcerea sexualã, cãci altfel am lipsi apariþia constantã
a familiilor numeroase de o explicaþie plauzibilã. Perioada de fertilitate a
femeii era exploatatã la maximum, fiindcã ºi primejdiile care ameninþau
viaþa progeniturilor domneºti (ca a întregii populaþii infantile, de altfel)
erau numeroase (mortalitatea la naºtere, bolile în faþa cãrora copiii de domni
erau la fel de puþin apãraþi ca ºi ceilalþi ; speranþa de viaþã redusã a femeilor
venea sã scurteze timpul afectat procreaþiei). Având în vedere particularitãþile
organismului femeii, naºterile marcau fiecare an al perioadei de maximã
fertilitate. Ne convinge de acest lucru cronicarul Radu Popescu – devenit
deja monahul Rafail de la Mãnãstirea Radu Vod㠖, unul dintre puþinii
inscriptori care au acordat atenþie ºi chestiunii demografice, raportând o
situaþie de la începutul secolului al XVIII-lea (uºor de regãsit ºi în vremurile
de mai înainte). Cronicarul obedient epuizase aspectele ce concretizau mãreþia
lui Nicolae Mavrocordat (în a doua lui domnie) ºi se apucã sã socoteascã cu
grij㠄coconii” („daruri” divine) cu care Doamna Smaranda (o Panaiotakis
Stavropoleos) îl fericise pe voievod. Sugrumat de emoþie, Radu Popescu
constatã o meritorie prolificitate din partea înaltei persoane :

„Cade-sã ca sã semnãm aicea ºi câþi coconi au dãruit Dumnezeu domnului cu

doamna mãrii-sale Smaranda, de când au venit cu a dooa domnie aici în þarã.
Dupã ce au venit mãriia-sa cu aceastã a dooã domnie, dãruit-au Dumnezeu, la al
doilea an, un cocon carele s-au nãscut în luna lui dechemvrie în 12 zile, leatul 7229,
ºi s-au numit din botez Alexandru, pe numele moºu-sãu Alexandru Exaporiton.
Dupã naºterea acestui cocon, trecând un an, iarãºi s-au nãscut mãrii-sale o
cocoanã care s-au numit domniþa Sultana, pe numele moaºã-sãi doamna pome-
nitului Exaporiton.
428 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ªi la anul ce s-au urmat, i s-au nãscut mãrii-sale un cocon, carele s-au numit
ªtefan, a cãruia viiaþã fiind scurtã, s-au mutat cãtrã Domnul în lãcaºurile cele
vecinice ºi fericite, ºi Dumnezeu ca sã-i mângâie mâhnirea ce au avut, l-au
bucurat cu naºterea altui cocon, carele s-au numit iarãºi ªtefan. Pânã într-acest
an, cu aceºti coconi au dãruit Dumnezeu pre mãriia-sa Nicolaie-vodã, semn de
dumnezeiascã blagoslovenie, precum zice proorocul ºi împãratul David  : «Iatã
aºa sã va blagoslovi omul cel ce sã teme de Domnul»”.

Adaug cã lângã aceºti copii, nãscuþi într-un ritm remarcabil – 1720, 1721
ºi 1722 – ºi meniþi onomastic sã aminteascã de înaintaºi ori de fraþii morþi,
Nicolae Mavrocordat a mai avut cu Pulcheria, a doua soþie (cea din marele
neam stanbuliot Tsoukis, moartã în anul 1716), încã trei bãieþi – Scarlat
(s-a stins în 1722), Constantin (viitor domn), Ioan (ºi el va domni) – ºi o fat㠖
Marioara. Opt copii din care ºase au trãit.
ªi voievozi care au avut mulþi copii, din cãsãtorii legiuite ºi din legãturi
extraconjugale, au fost mulþi. Lista fãcutã de mine, cumva la întâmplare, n-a
urmãrit exhaustivitatea, nici mãcar înregistrarea tuturor „marilor exemple”  :
Nicolae Alexandru Basarab a avut, de la douã soþii, ºase copii, Alexandru cel
Bun a fãcut cu cele trei neveste ale sale – Ana (cãreia i se mai zicea ºi
Neacºa), Ryngalla ºi Marina – cinci bãieþi ºi trei fete, una dintre ele purtând
numele voievodal Cneajna (Chiajna) „Prinþesa”  ; Stanca, o þiitoare cu care a
trãit pe când era însurat cu Ana, i l-a fãcut pe ªtefan sau Steþco ºi în grupul
fiilor naturali s-au mai aflat Petru Aron ºi Bogdan (viitorul Bogdan al II-lea,
tatãl lui ªtefan cel Mare) ; ªtefan cel Mare, însuºi, însurat de trei ori, a avut
cinci bãieþi (unii dintre ei au murit la diverse vârste) ºi trei fete, iar din
aventurile de dincolo de zidurile palatului i s-au nãscut Petru Rareº ºi ªtefan
(cãruia þara îi va zice Lãcustã) ; Doamna Despina Miliþa i-a fãcut lui Neagoe
Basarab ºase copii – trei bãieþi ºi trei fete ; înaintea lui, Vlad voievod Cãlugãrul
avusese o fatã ºi patru bãieþi (de la douã soþii), iar fiul lui Vlad, Radu, zis cel
Mare, agonisise trei bãieþi ºi trei fete (fusese însurat doar o datã) ºi doi
bastarzi ; însurat de douã ori, Petru Rareº – vedeam ºi mai sus – avusese cu
prima soþie un bãiat ºi o fatã, iar cu cea de-a doua, Elena Brancovici, trei
bãieþi ºi douã fete ; cu o Ecaterina, sãsoaicã din Braºov, îl fãcuse pe cel ce va
domni sub numele de Iancu Sasul ; a fost foarte numeroas㠖 ziceam – ºi
familia lui Alexandru Lãpuºneanu ; Ruxandra, fiica lui Petru Rareº, i-a fãcut
patru bãieþi ºi ºase fete ; alþi doi bãieþi ar ridica la ºase numãrul urmaºilor de
sex bãrbãtesc ai fostului stolnic Petrea ºi lângã ei se cade sã-i pomenim ºi pe
cei doi copii din flori ; Radu de la Afumaþi a avut din prima cãsãtorie un bãiat
ºi douã fete, iar cea de-a doua doamnã, Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab,
i-a mai fãcut un bãiat ; tot un bãiat i-a nãscut aceeaºi Ruxandrã ºi lui Radu
Paisie ; din prima cãsãtorie, fostul egumen de la Argeº mai avea douã fete ºi
un bãiat ; au fost pline de copii ºi casele celor doi fraþi Movilã, Ieremia ºi
Simion ; primul, însurat cu Elisabeta Csomortàny, a fãcut doi bãieþi ºi cinci
fete, iar cel de-al doilea, cãsãtorit cu Marghita (care, am vãzut, dupã cãsãtorie
ºi-a zis Melania), a avut ºase bãieþi ºi o fatã. Sã-i mai pomenim, în fine, pe
muntenii ªerban Cantacuzino, care a avut, din cãsãtoria cu fiica lui Gheþea,
 FAMILIA 429

fost negustor de abale, un bãiat ºi cinci fete, ºi pe Constantin Brâncoveanu,

cãruia Doamna Marica (os domnesc), jupâneasã încã fiind, i-a dãruit patru
bãieþi ºi ºapte fete.
Aflaþi sub autoritatea paternã (care se traducea prin cultivarea unui
respect total ºi a unei ascultãri ce nu admitea reacþie – sã ne amintim cã
Radu Brâncoveanu, feciorul voievodului, „sta îngheþat” ºi îi „tremura inema”,
fiindcã ºtia cã Smarladâc, un cal de preþ [„în buestru”], pe care Vodã voia sã-l
ofere unui turc, ºchiopãta : „cã, dupã ce am venit de la Potlogi, i-am scos
potcoavele de la picioarele din dãrãt ºi nici la apã nu l-am scos, doarã nu va
mai ºchioapãta. Dupã aceaia [...] i-am pus ºtreangu tãiat cu unturã ºi l-am
potcovit, ºi tot mã întreba tata : ºchioapãtã, apoi mi-au zis de l-am adus de
l-au vãzut, ci, când l-au vãzut, mulþumescu lui Dumnezeu cã n-au ºchiopãtat…” ; ºi
rãbufneºte cu obidã în scrisoarea din 20 septembrie 1713 cãtre fratele sãu, ªtefan :
„Iar nãcaz ce-am tras cu dânsul, care încã n-am vãzut cal aºa blestemat, aºa
ºãzând în grajdu sã ºchioapete”113), cuprinzãtoare (cãci toatã averea ce va
ajunge cândva în posesia copiilor se aflã, deocamdatã, în stãpânirea lui pater
familias ; el poate s-o reþinã ori s-o împartã, aºa cum a fãcut Constantin
Brâncoveanu prin acel Catastih de toate satele cu rumânii ºi moºiile, casele,
viile, þiganii ce avem ºi de la pãrinþi ºi am cumpãrat ºi noi, care am împãrþit
copiilor noºtri, dupã cum am socotit mai cu dreptul, cum semneazã înainte
anume din anul 1708114), indiscutabilã, copiii erau încredinþaþi, spre creºtere
ºi educare, mamei, Doamnei adicã. ªi, câteodatã, erau crescuþi la palat nu
numai cei nãscuþi de soþia legiuitã. La Curtea lui Mihnea Turcitul au crescut
nu numai „copilul domnesc” – Radu (viitorul Radu Mihnea), ci ºi „un alt
Radu, fecioraº nelegitim” al voievodului115.
Aceastã educaþie urma un „curs al vârstelor”, compus din acele etape
descrise ºi de Cantemir, prin intermediul Înþeleptului, în acea „teorie a
vârstelor” pe care o expune (dupã Petrus Berchorius) în Divan…116. Un
scenariu ideal (din punct de vedere al curgerii anilor), ale cãrui secvenþe pot
sau nu sã coincidã cu perioada petrecutã de cuplul voievodal ºi de copiii lor
„în domnie”, respectiv în reºedinþa domneascã. Construcþia lui Cantemir, cu
precizãrile lui privind viaþa realã, starea de veghe distinsã de timpul în care
omul doarme – adicã este „mort” („Deci dzic cã într-aceºti 80 de ani, 40 de ani
numai am fost viu iar 40 mort. Adevãrat darã ºi negreºitã socotialã iaste cãci
în 24 de ceasuri o învârtejire sã face a soarelui : 12 ceasuri întunérec, adecã
noapte ; ºi 12 ceasuri luminã, adecã dzi. Dzua darã dzic cã trãiesc, iarã
noaptea moriu ; adecã dzua viu, iarã noaptea mort sint…), se aratã a fi
interesantã ºi cuprinde, pentru „vârstele” care ne intereseazã aici, „prunciia”,
„copilãriia” ºi „cãtãrigiia”. Oricare dintre aceste secvenþe (uneori chiar douã,
în succesiune) poate sã se desfãºoare ºi sub „semn” voievodal. „Întâi dar㠖
zice Înþeleptul, prezentând – în Cartea I – „vârsta absenþei informaþiilor ºi a
deprinderilor” – prunciia, eu dzic cã nu mi-au fost viiaþa deplin, adecã în
vrémea a 7 ani a pruncii, cãci cela ce vieþuiaºte ºtie ce face, cunoaºte ce véde,
înþelége ce aude, pricépe rãul, binele, vorovéºte, îmblã ºi socotialã are  : carile
acéstea toate la prunc, adecã la vârsta prunciii, lipsãsc ºi nice de unele de
acéstea în ºtire îi iaste. Iatã darã cã prunc fiind, am fost ca când n-aº fi fost…
430 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Copilãria – pe care Cantemir o socoteºte tot o vârstã a ignoranþei – „pãnã la

14 ani sã suie”. Aceastã vârstã îi asigurã individului doar chip omenesc, nu
ºi substanþã ºi comportament conºtient omeneºti. Tot copilãriei îi reparti-
zeazã prinþul ºi prima parte a cãtãrigiei, „carea de la 14 ani pãnã la 21 suie” :
„Însã, dupã a mea socotialã, pãnã la 17 ani tot de a copilãriei fire sã þine, ºi
aºéºi, pãnã a agiunge omul la vârsta de 17 ani, adecã pãnã încépe (cum sã
dzice) a înfiera mustiaþã, tot copil sã chiamã (cãci dupã limba lãtiniascã
aceastã vârstã pubertas sã chiamã ; adecã pubes sã chiamã perii carii întâi la
mustiaþã sau la barbã rãsar). ªi aºéºi, mai tot a copilului minte sã slujéºte ºi
vârsta cãtãrigului tot în toate cu a copilului sã potrivéºte pãnã la 17 ani (ales
de-ºi va mintea cu învãþatura preface), precum ºi fericitul împãratul David
adeveréºte, dzicând : «Pãcatele tineréþelor méle, Doamne, nu pomeni»
(Ps. 24, 7), adecã, tânãr fiind, ce nu ºtiia fãcea ºi ce nu pricepea lucra”.
Specificul educaþional al acestor vârste Cantemir îl dezvãluie în Cartea a
II-a. Dupã o pruncie a inocenþei („Aºijderea binele ºi rãul necunoscând,
adecã nemãrui bine sau rãu fãcând…”) ºi deloc potrivnicã bunelor achiziþii
(Îndreptarea legii din 1652 dãdea urmãtoarea „definiþie” : „Cocon se cheamã
pânã la al ºaptele an de vârstã”), copilãriia (tot în codicele de legi tipãrit la
Târgoviºte, delimitãrile sunt altele, legate, poate, ºi de rãspunderile juridice :
„Tânãr în mãsurã de vârstã se cheamã parte bãrbãteascã de la zéce ani ºi
jumãtate pânã la 14 ani, în parte femeiascã de la 9 ani ºi jumãtate pânã la 12 ani”)
ºi cãtãrigiia adãpostesc „legãtura florii a vieþii omeneºti”, cãci, la aceastã
„vârstã omul agiungând, precum floarea de va în vréme bunã lega, bunã
poamã face, iarã de în vréme rea, rea poamã va face”, „cãci în copilãrie sau
bune [«învãþãtura cinstitã» – apasã autorul], sau réle deprinderi sau obicéie
vei putea lega, ºi carile în cãtãrigie vei agonisi în bãtrâneþe le vei moºteni” 117.
Pe aceºti „coconi domneºti” (dintre care unii, înainte ca pãrintele lor sã-ºi
schimbe condiþia socialã, fuseserã fii de mari boieri, ducând o viaþã nu mult
deosebitã de aceea pe care le-o va prilejui Curtea voievodalã), alintaþi adesea
cu diminutive, rãsfãþaþi uneori (Iorga descoperea o „victim㔠a exageratei
iubiri materne în persoana lui Bogdan Lãpuºneanu), dar învãþaþi sã se
respecte unul pe altul ºi ierarhiile familiale (în Muntenia fraþii ºi surorile
mai mari erau „nenea” ºi „lelea”, ca în orice casã cu mulþi copii), cronicarii –
consultaþi de mine cel mai des – îi ignorã de cele mai multe ori. Nu ºtim ce
fãceau în viaþa de toate zilele, abia dacã bãnuim cum arãtau hainele lor de
casã, care le erau îndeletnicirile. Frescele votive din bisericile ctitorite de
pãrinþii lor ni-i aratã îmbrãcaþi în veºminte princiare. Când ºi când, rar de
tot, câte o gravur㠖 cum este cea fãcutã în Tirol în care sunt înfãþiºaþi Petru
ªchiopul ºi fiul sãu, ªtefan – ne lasã sã întrezãrim un „veºmânt de interior”.
Scriitorii îºi aduc aminte de copiii voievozilor foarte rar. Când aceºtia
sfidau firescul prin vreo particularitate ºi se despart flagrant de o aºteptatã
moºtenire geneticã (spunea – am mai amintit – Miron Costin despre Ioan,
feciorul lui Vasile Lupu, cã era „om slabu ºi deznodatu ºi de mâni ºi de
picioare, cum n-ar hi fostu feciorul lui Vasilie-vodã”), când, siliþi de moartea
pãrintelui lor, urcau – nevârstnici – pe tron ºi trebuiau cercetaþi (aºa descoperã
Ureche abilitãþile sportivo-militare ale lui Bogdan al IV-lea Lãpuºneanu),
 FAMILIA 431

când se cãsãtoreau (foile de zestre comunicând ºtiri ºi dând seamã, de fapt,

despre starea materialã a pãrinþilor) sau când mureau. În acele clipe supreme,
scriitorii aflau, în fine, cã defuncþii fuseserã înconjuraþi cu afecþiune în viaþã,
cã pãrinþii îi iubiserã, cã dispariþia lor provoca durere ºi jale, cã unii dintre
ei erau încãrcaþi de calitãþi, precum acel Scarlat Mavrocordat, mort în anul
1722, când avea doar 21 de ani, care era logodit cu fata voievodului din
Moldova ºi – ne spune Radu Popescu – „era om foarte cu minte ºi învãþat.
Limbi ºtia multe : turceºte, elinéºte, letinéºte, frâncéºte ºi toate cu cãrþile
lor, care cu adevãrat putem sã zicem cã era «strãlucirea ºi caracterul tatãlui
acestuia»”. Ultimele cuvinte Radu Popescu le-a scris în greceºte, arãtându-ne
cã nu-l uita nici un moment pe Nicolae Mavrocordat, tatãl…
Copiii creºteau în preajma mamei (persoana care oferea stabilitate) pânã
în pragul adolescenþei. Domnul se amesteca mai ales cu þeluri pedagogice,
îngrijindu-se de instrucþia urmaºilor sãi cu ajutorul profesorilor aduºi în
casã. Pubertatea despãrþea sexele : fetele erau îndreptate spre interior, educate
în vederea viitoarei lor condiþii ºi învãþate sã conducã o casã, fie ea ºi
domneascã ; bãieþii, dimpotrivã, erau orientaþi cãtre exterior118 (la Târgoviºte,
în vremea lui Brâncoveanu, exista chiar o „casã a coconilor”  ; dincolo de
zidurile Curþii) ºi îndrumaþi sã-ºi construiasc㠖 prin exerciþii fizice ºi intelec-
tuale – un destin ce putea deveni „voievodal” în orice moment.
 Bãieþii învãþau carte

Acasã, cu profesori…

Moda de a angaja preceptori particulari pentru educarea urmaºilor (cititorul

mã va ierta cã denumesc astfel o preocupare foarte serioasã, o grijã pãrinteascã
de prim ordin, o responsabilitate însemnatã faþã de familia restrâns㠖
fãceau acest lucru toþi marii boieri – consolidate, toate, de datoria continuãrii
calificate a paradigmei voievodale) o instituise în Moldova – credea Dimitrie
Cantemir (deºi fluxul profesorilor greci cãtre Þãrile Române începuse categoric
mai demult ; ºi Petru ªchiopul avea în suita sa de pribeag în Tirol un ieromonah,
probabil grec, profesor, poate, al fiului ªtefan) – Vasile Lupu („Vasile Albanezul”),
un „elenofil” în demersurile sale culturale – dacã îl credem pe Cantemir, deºi
multe dintre informaþiile furnizate de prinþ suferã din cauza absenþei confirmã-
rilor –, de vreme ce „a adus chiar ºi o tipografie greceascã ºi moldoveneascã,
poruncind sã se tipãreascã cãrþi bisericeºti ºi pravile, ceea ce a avut ca
urmare – „pluseaz㔠Cantemir – ca mai întâi sã se citeascã în limba þãrii
evanghelia ºi apostolul ºi apoi toatã liturghia”119, a orânduit ca, în cinstea
bisericii patriarhale, „alter chorus graecis psaltis constaret, totaque liturgiae
dimidia graeco, dimidia slavonico recitaretur, quod et hodie observatur”120 ºi
a întemeiat mai întâi o ºcoalã greceascã la Iaºi 121, poruncind ca „în toate
mãnãstirile mai mari sã se primeascã cãlugãri greci, care sã-i deprindã pe
fiii boierilor cu scrierile greceºti ºi cu învãþãtura lor”122.
Mergând de la Istanbul cãtre Anglia ºi trecând prin Moldova, englezul
Robert Bargrave s-a oprit la Iaºi ºi a stat de vorbã ºi cu iezuitul care se ocupa
de educaþia fiului celui mare al lui Vasile Lupu123. ªtefãniþã, primul nãscut
din cãsãtoria voievodului cu Ecaterina Circaziana (cãci Ioan, unicul bãiat
avut cu Doamna Tudosca, murise la Brussa în 1640), avea – contrar pãrerii
lui Cantemir – un preceptor polon, pe pãrintele Stanis\aw Szczytnicki
(profesor, împreunã cu Sofronie Poceaski, Ignatie Iavlovici ºi Benedikt de
Vartoped, ºi la Colegiul de la Mãnãstirea Trei Ierarhi), care, evident, îl învãþa
carte latineascã. Vasile Lupu îl preþuia, probabil, mult pe acest iezuit, sosit
în Moldova înainte de 1650 împreunã cu alþi trei confraþi, de vreme ce îi
încredinþase educaþia fiului sãu.
Barierele „ideologice” erau destul de flexibile atunci când era vorba de
educaþie : ortodocºii nu ignorau ºtiinþa „latinilor” (altfel eretici ; preceptorul
fiilor lui Alexandru Ipsilanti, de pildã, a fost abatele Linardo Panzini),
creºtinii nu-ºi refuzau accesul la depozitele antice „pãgâne”. Aveau drept
temei îndreptãþirea propusã de Sfântul Vasilie cel Mare, care, în tratatul sãu
intitulat Cãtre tineri, cum pot ei trage folos din scrierile pãgâne, justifica
 FAMILIA 433

cercetarea literaturilor vechi pentru extragerea esenþelor folositoare. Judecãþile

din aceastã carte (dusã la Florenþa, în 1397, de Manuil Chrysoloras, grecul
învãþat care i-a fost profesor lui Pier Paolo Vergerio, ºi tradusã apoi în
latineºte de Leonardo Bruni) au fost evocate de Jan Vitéz, umanistul (prieten
cu Coluccio Salutati, Leonardo Bruni ºi Guarino da Verona) pe care Ioan
Corvin îl va angaja ca profesor al fiului sãu Matei. Mateiaº Nãsturel – fiul
(nãscut în 1628) din prima cãsãtorie, cu Maria, fata marelui vornic Vintilã
Corbeanu, al lui Udriºte Nãsturel, înfiat apoi de Doamna Elina, sorã a lui
Udriºte ºi soþie a lui Matei Basarab – vedeam ºi mai sus – cãci „rãmãsese
sãrac de maicã-sa numai de douã sãptãmâni” – scria la fel de uºor (versuri)
ºi în slavonã ºi în latinã124. ªi el a fost beneficiarul unei preparãri private,
cãci, dacã ar fi avut zile (a murit, din pãcate, în 1645, când avea doar
ºaptesprezece ani), ar fi strãlucit între cãrturarii valahi ai secolului al XVII-lea.
De o pregãtire dobânditã în casa pãrinteascã trebuie sã fi beneficiat ºi fiii lui
Antonie Ruset, domn al Moldovei prin anii ’70 ai veacului al XVII-lea, de
vreme ce unul dintre ei (Antonie Ruset a avut trei bãieþi : Alexandru, Ion ºi
Iordache) l-a întâmpinat pe solul polon Jan Gni2ski, trecãtor prin Moldova
în 1677-1678, cu o oraþie în limba latinã (relaþia lãsatã de secretarul ambasadei
îl pomeneºte pe „fiul hatmanului”). Un discurs în latineºte au rostit cu acelaºi
prilej ºi „fiii logofãtului”, dar aici explicaþia este alta, fiindcã ºtim cã Miron
Costin – cãci el era logofãtul – îºi trimisese copiii la carte în Polonia125.
Pentru fiul sãu, Constantin, vodã Gheorghe Duca (prieten ºi protector al
mitropolitului Dosoftei ºi al cãrþilor aceluia, ctitor al Mãnãstirii Cetãþuia din
Iaºi, unde a instalat ºi tiparniþa româneascã ºi greceascã) i-a poftit la Iaºi,
cu multã cheltuialã, pe Ioannes Komnênos („un tânãr foarte învãþat” – ne
spune Cantemir, pe care îl chema Papas ºi dupã aceea, la Moscova, a luat
numele de Komnênos ; amestecat destul în viaþa publicã din Þãrile Române –
în Istoria ieroglificã el este Papagaia –, acest fiu al lui Molivdos se va cãlugãri
sub numele de Ierotei ºi va ajunge mitropolit de Dristra 126), pe ieromonahul
Azarie Kigalas din Santorini127 (medic abilitat) ºi pe Spandonis, dicheofilax
ºi apoi chartofilax ºi retor al Patriarhiei Ecumenice, profesor la Înalta ªcoalã
Ortodoxã din Constantinopol (acolo i-a fost student ºi Cantemir). Li s-a
alãturat ºi un catolic, misionarul Renzi, paroh în Iaºi, care n-a putut zdruncina,
însã, convingerile ortodoxe ale elevului sãu128.
Un veritabil performer au fãcut aceºti dascãli (cãrora trebuie sã li-i
adãugãm pe cei de la Constantinopol) din Constantin Duca (deºi unii învãþaþi
nu exclud nici ipoteza unor studii fãcute de „Duculeþ” la Înalta ªcoalã con-
stantinopolitanã). Ioannes Komnênos îi va elogia într-un panegiric (pãstrat
la Mãnãstirea Lavra de la Muntele Athos) adânca ºtiinþã de carte. Îl va
lãuda ºi Cantemir, socotindu-l – în Istoria Imperiului Otoman – „superior
multora din compatrioþii sãi în antica greacã ºi în filosofie”. Cercetãtorii din
ziua de azi sunt de acord cã între mânuitorii elinei din veacul al XVII-lea pe
Constantin Duca îl întrecea, în eleganþa stilului atic ºi în desluºirea tainelor
filosofiei, doar Nicolae Mavrocordat. Tatãl acelui Nicolae, faimosul Alexandru
Mavrocordat Exaporitul, îl socoteºte ºi el pe Duca „cel mai distins dintre
învãþaþi care posedã pe lângã domnie, studii, erudiþiune ºi râvnã pentru
434 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

eleganþã în stil” ºi îi trimitea discursul sãu Despre pacea cu germanii. Elitele

cãrturãreºti elene îi arãtau lui Constantin Duca – cel care (spune D. Russo,
loc. cit.) nu ne-a lãsat, cum se credea, doar scrisori, ci ºi scrieri teologico-
-filosofice, unele cu vãditã orientare anticatolic㠖 o consideraþie deosebitã.
Constantin Daponte, cel ce va întocmi un „catalog” al grecilor eminenþi, îi
rezervã o poziþie ºi fiului lui Gheorghe Duca, lãudându-l „pentru cultura sa
excepþionalã în literatura greac㔠ºi pentru „erudiþiune” ºi reproducând o
scrisoare a lui, compusã în greaca veche, cãtre Alexandru Mavrocordat
Exaporitul. Nu i-au ignorat ºlefuirea cãrturãreascã nici românii. Letopiseþul
atribuit lui Nicolae Costin, povestindu-i trecerea prin istoria Moldovei, subli-
niazã cã era, în ciuda tinereþii, „foarte înþãlept” ºi „prea învãþat la cartea
elineascã”, „de carte prea învãþat”. În acelaºi text, „Duculeþ” apare ca fãcând
la divan „dreptate tuturor”. Manevrarea corectã a actului de justiþie ºi
comportarea civilizatã faþã de împricinaþi („negrabnic la mânie” ºi „nerãstitor”,
voievodul comunica lesne – cronicarul ne invitã sã fim de faþ㠖 cu cei ce se
judecau : „De avea pre cineva a-l certa cu blândeþe rãspundea dzicând : Ce-ai
fãcut aºa, ori celor mai de fire, ori ºi celor mai proºti, mãcar de se tâmpla ºi
þãran din cei de jos, luaþi-l pre dumnealui ºi-l puneþi la poprealㅔ) provin
dintr-o ºlefuire cãrturãreascã obþinut㠖 crede autorul – la Stanbul, „între turci”.
ªlefuire care nu l-a împiedicat, însã, sã inventeze impozite înrobitoare.
Neculce, care nu l-a agreat deloc pentru birurile nãscocite (unele de „inspiraþie”
munteneascã) ºi fiindcã era un ins obedient („Acest domn Duca-vodã,
într-aceastã domnie dintâi, era numai cu numele de domn, cã-l stãpâneau
muntenii. Pe cine ziceau muntenii, pe aceia boierea, ºi ce ziceau aceea fãcea”),
îi remarcã purtarea echilibratã ºi înþeleaptã ºi, fireºte, pregãtirea cãrtu-
rãreascã : „ªi era domn cu-nþelepciune, ºi la mânia lui grãia tot cu cinste ºi cu
îngãduialã, nu cu rãstituri, prostatic. ªi era un om foarte învãþat bine la carte…”
Socrul lui Constantin Duca, Constantin Brâncoveanu, plãtea profesori
pentru instruirea fiilor sãi. Gheorghe Maiota, un grec învãþat, a fost unul
dintre dascãli. Un altul, „Franþiscul”, un italian (poate cãlugãr franciscan)
care îl instruia pe Matei, cel mai mic dintre bãieþii voievodului, este pomenit
în Catastihul de toate veniturile domniei. Pentru învãþãtura coconului
voievodal italianul primea 150 de taleri pe an : „Dat-am Franþiscului pentru
învãþãtura lui Mateiaº de anul ce au trecut” – gãsim însemnat în Catastih la
1 martie 1710, ºi, la fel, la 18 martie 1711, „Dat-am Franþiscului pentru
învãþãtura lui Mateiaº de anul trecut” 129.

Dimitrie Cantemir – fiu ºi pãrinte

În grija voievodului Constantin Cantemir (pe care învãþaþii lui boieri îl

„amendau” adesea în divan – „Mai des cu paharele mãria-ta, ºi mai rar cu
orânduielile, cã þara îi iertatã de la Poartã, ºi-ai vrea sã-þi dai mãria-ta sama
odatã ºi nu-i putè”) de a asigura o pregãtire cãrturãreascã superioarã fiului
Dimitrie unii au vãzut o „rãzbunare a analfabetului” (cãci, nu uitã sã ne
 FAMILIA 435

spunã Neculce, fostul oºtean profesionist, ajuns domn al Moldovei cu „cheltuiala

lui ªerban-vodã, domnului muntenescu”, „carte nu ºtiè, ce numai iscãlitura
învãþase de o facè”). Sigur cã o zvâcnire a orgoliului nu poate fi exclusã, dar
eu prefer sã vãd în aceastã preocupare o atitudine pãrinteascã fireascã.
Performanþele de mai târziu au depins de disponibilitãþile particulare
(pe care Dimitrie le vãdise de mic), cãci n-am putea spune cã Antioh, care n-a
depãºit niºte acumulãri obiºnuite, a fost ignorat în acest plan.
La recomandarea, poate, a lui ªerban Cantacuzino, Constantin Cantemir
l-a angajat ca profesor al fiilor sãi, al lui Dimitrie mai ales, pe Ieremia
Kakavelas, un cãlugãr din Creta nãscut în 1643, grec – deºi Iorga, la început,
l-a crezut – dupã nume – italian130, faimos pentru cunoºtinþele sale în toatã
grecitatea. A învãþat întâi la Rethymno, în oraºul sãu de baºtinã, apoi la
Londra, prin 1667, unde se interesa de chestiunile de dogmaticã131, la Leipzig
ºi la Viena (prin 1670 sau chiar mai devreme, în iarna lui 1668-1669, îl
întâlnea acolo mineralogul englez Edward Brown132), unde a studiat teologia,
filosofia ºi medicina. De la Viena îi scria fostului sãu profesor de la Leipzig,
umanistul Johann Olearius. A ajuns un „iatrofilosof” acest Kakavelas, înconjurat
cu consideraþie, aflat în corespondenþã cu învãþaþii Apusului, cunoscãtor
profund al limbilor greacã, latinã, ebraicã ºi italianã, abilitat în teologie
(ca predicator – al „Marii Biserici” a fost renumit) ºi în filosofie, a fost dascãl
(profesor, adicã) – al „Bisericii rãsãritene” – zicea el –, predicator, traducãtor,
scriitor, stareþ (chiar la Mãnãstirea Plãviceni din Þara Româneascã), a lucrat
în felurite oraºe din Europa (chiar ºi la Sibiu), dar multe dintre aceste
îndeletniciri ºi sedii plutesc într-un „vag” informaþional pe care cercetãtorii
n-au fost capabili sã-l înlãture. Nici aceste rânduri nu-ºi propun aºa ceva.
Ieremia Kakavelas se afla prin 1687, poate pe la sfârºitul anului, în Þara
Româneascã (era stareþ la Plãviceni) ºi în 1688 era tot aici, în preajma lui
ªerban Cantacuzino pentru care face câteva traduceri ºi compune faimoasa
„interpretare” a apariþiei iepurelui cu douã capete. În nici un caz – susþine
Ariadna Camariano-Cioran133 –, el n-a fost profesor la Academia Domneascã
(cum s-a crezut) din Bucureºti, dupã cum n-a putut lucra, prin 1670 (când
era încã la Viena), nici la ªcoala Domneascã din capitala Moldovei. Kakavelas
a fost, în Þara Româneascã, un cãrturar ce a rãspuns comenzilor Curþii.
Dacã în legãturã cu discursul funebru scris în 1679, când a murit Smaragda,
fiica lui ªerban Cantacuzino, pot fi ridicate unele îndoieli (mai ales de ordin
cronologic), traducerile fãcute pentru voievod ori pentru cei din preajma
aceluia sunt categoric ale celui care pânã atunci dãduse o Cercetare asupra
celor cinci deosebiri între biserica greceascã ºi cea romanã (carte de teologie
pãstratã într-un manuscris la Oxford). Pentru ªerban Cantacuzino, Kakavelas
a tãlmãcit în 1686 o scriere anonimã despre Asediul Vienei. A fãcut aceastã
traducere în 1686, din italieneºte în limba greacã, iar un an mai târziu, în
1687, a transpus din latinã în greac㠖 pentru Constantin Brâncoveanu –
Istoria papilor de Platina. (Ariadna Camariano-Cioran dateazã aceastã tra-
ducere din 1681.)
În persoana lui Dimitrie Cantemir, Ieremia Kakavelas a avut un elev
destoinic. Un diplomat venit din Þara Româneascã se arãta impresionat de
436 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

disponibilitãþile beizadelei : „Am vãzut un principe, care, deºi încã tânãr,

este înconjurat de cãrþi ºi de arme, de unde pot sã trag încheierea cã are
înclinaþie cãtre amândouã134.
Cercetãtorilor le este greu sã plaseze în timp perioada în care Cantemir a
luat lecþii de la Kakavelas (în cadrul unui „preceptorat de curte” – cum zicea
Nicolae Iorga135). Unii cred cã acest lucru s-a petrecut înainte ca Dimitrie sã
plece la Istanbul ca ostatic, deci înainte de 1688. Alþii sunt de pãrere cã
prinþul a studiat cu cãlugãrul cretan dupã întoarcerea în Moldova, deci dupã
1691 (între 1688 ºi 1691, Dimitrie Cantemir s-a aflat la Istanbul). Ariadna
Camariano-Cioran este de pãrere cã Ieremia Kakavelas a sosit în Moldova în
1691 ºi cã legãturile didactice dintre cei doi au durat pânã în 1693, fiind însã
deosebit de intense (ºi cu urmãri de ordin afectiv pentru Cantemir ; în Istoria
ieroglificã, Ieremia Kakavelas va fi… Privighetoarea) ºi materializate în
achiziþionarea de cãtre învãþãcel a limbii greceºti ºi a unor importante
noþiuni de filosofie.
Voievodul Constantin Cantemir îi dãduse lui Kakavelas pentru lecþii, în
palatul domnesc, o încãpere, unde cei doi îºi desfãºurau activitatea ºi unde
Vodã intra mereu, de câte trei-patru ori pe zi, ca sã se convingã de progresele
fiului sãu. „Îþi aminteºti – îi va scrie mai târziu Dimitrie Cantemir lui
Kakavelas – câtã grijã avea pãrintele meu ca tu sã mã înveþi ºi eu sã mã
instruiesc, astfel cã aceastã dorinþã arzãtoare nu-i dãdea pace, dacã pot sã
mã exprim astfel, nici în somnul cel mai adânc ?”136
Gândul bãtrânului voievod (cãruia fiul Dimitrie îi citea seara din „istoriile
vechi”, din cãrþile sfinte ºi din cuvântãrile lui Ioan Chrisostomul137 ; (oare –
m-am mai întrebat – în ce limbã ?) s-a împlinit. Modelat de Ieremia Kakavelas
(cãruia prinþul i-a rãmas profund îndatorat) ºi de profesorii constantino-
politani, Dimitrie Cantemir va „exploda” spectaculos în 1698, publicând la
Iaºi, în româneºte ºi în greceºte (pentru o circulaþie „zonal㔠stimabilã)
Divanul, sau Gâlceava înþeleptului cu lumea, sau Giudeþul sufletului cu
trupul. A fost o carte „supravegheat㔠de Kakavelas (cretanul era încã la Iaºi
în 1700, sub Antioh Cantemir, înconjurat de onoruri ºi pus înaintea tuturor
boierilor þãrii138), „expediat㔠– aº zice – de profesor opiniei ºtiinþifice din
Levant, întovãrãºitã de recomandarea sa însemnatã. Dupã opinia lui Kakavelas
(„plugariul carile la holda minþii tale am ostenit”), performanþa scriitori-
ceascã (ºi, în genere, intelectualã) a lui Cantemir în Divan se datoreazã retoricii.
Îi va consacra, ca atare, un elogiu – „O, întru tot împãrãtiasã retoricã !
cu câte daruri, cu câte slave, în puþinã vreme pre iubitorii tãi îmbogãþãºti !” –
grecul, neuitând sã precizeze – dupã Evanghelist (Matei, 13, 3-8) – fericita
întâmplare a întâlnirii dintre sãmânþã ºi „solul” predispus cãtre fertilitate :
„ªi îndatã aminte de roditoriul acela pãmânt mi-am adus, pre carele
Evanghelistul, cum cã au rodit cu multul înmulþitã sãmânþã ci-au priimit îl
laudã ºi cum cã aceastã pildã ºi întru blagorodiia minþii tale s-au plinit am dzis ;
carea puþinã sãmânþã ai smeritii méle didãscãlii priimindú, întru învãþãturi,
cu miile înmulþitã, au rãsãrit road㔠(cf. : „Altele au cãzut pe pãmânt bun ºi
au dat rod : una o sutã, alta ºaizeci, alta treizeci”).
 FAMILIA 437

Pe Anastasie Kondoidi, cel care avea sã devinã mai târziu, în Rusia,

profesor de „limbile elino-greceascã, latineascã ºi italieneasc㔠al copiilor
sãi139, Dimitrie Cantemir l-a cunoscut la Stanbul. Grecul, preot, ºlefuit cãrtu-
rãreºte ºi ridicat la rangul de predicator al Patriarhiei Ecumenice, se învârtea
pe atunci în mediul ambasadei ruseºti din capitala Imperiului Otoman, fiind
o vreme secretar al contelui Tolstoi. Convingerile sale antiturceºti îl fac sã
fugã în Moldova ºi sã-l urmeze apoi pe Dimitrie Cantemir în Rusia. ªi-a
gãsit adãpost în casa prinþului exilat (un adãpost trainic, fiindcã un fiu al
sãu se afla încã în 1737 în anturajul Mariei Cantemir), lucrând ca preceptor,
pânã când autoritãþile imperiale se aratã dispuse sã-i foloseascã însuºirile ºi
în alte domenii. În 1726 era asesor al Sinodului Rusiei ; a lucrat un timp ca
profesor ºi la Academia din Moscova ; în fine, cãlugãrit sub numele de Athanasie,
va ajunge arhiepiscop de Vologda140.
Educaþia urmaºilor a reprezentat o preocupare permanentã pentru Cantemir.
Cred cã nu atât includerea lui Kondoidi în aparatul cancelariei imperiale
(fapt petrecut prin 1720), cât „vidul informaþional” care definea mediul
rusesc (ºi de care prinþul s-a plâns în câteva rânduri) l-a fãcut pe Dimitrie
Cantemir sã solicite în chip repetat un sprijin imperial pentru trimiterea
copiilor sãi la studii în strãinãtate. Cereri rãmase fãrã rãspuns…
O soluþie în locul absentului Kondoidi o putea reprezenta Liverie Colleti,
alt preot grec (fost „bursier” brâncovenesc în Italia) care lucrase ca profesor
în Siria, la Alep. Colleti tocmai fusese surghiunit de þar la Mãnãstirea
Soloveþ, pentru cã se amestecase într-o uneltire pusã la cale de prinþul
Aleksei141. Printr-o scrisoare adresatã þarului Petru I, bãieþii lui Cantemir
(rãmaºi de patru luni „fãrã nici un fel de învãþãturã”, cãci Kondoidi „prin
dorinþa ºi înalta poruncã a Maiestãþii voastre imperiale a fost luat în serviciul
Maiestãþii voastre”) îl cer ca profesor pe „complotistul” Colleti, luându-l
într-un fel pe garanþie :
„[...] ªi aºa, fiind lipsiþi de el, cãdem la picioarele Maiestãþii voastre imperiale
ºi cu umilinþã rugãm ca, dacã se poate, cu îndurare sã binevoiþi a ordona sã ni se
dea pe cuvântul nostru preotul Liberie Koleti, care din ordinul Maiestãþii voastre
a fost exilat la mãnãstirea din Soloveþ, întrucât el în aceste limbi este destul de
bine iscusit. ªi, când va binevoi Maiestatea voastrã a-l cere de la noi, noi întot-
deauna vom fi gata a vi-l înainta.
Ai Maiestãþii voastre, robii preamilostivului stãpânitor al nostru
Matei Cantemir
Constantin Cantemir
ªerban Cantemir
Antioh Cantemir”142.

Tot ca profesor (sau, mai bine zis, ºi ca profesor) de limbã latinã a lucrat
în casa lui Dimitrie Cantemir ºi Ivan Iliinski. Beneficiar al prezenþei acestui
rus citit (mai târziu el va fi traducãtor la Academia de ªtiinþe) în reºedinþele
lui Cantemir (prinþului – de care era foarte ataºat – el i-a servit drept
secretar ºi îl gãsim profund amestecat ºi în „naºterea” versiunii greceºti a
Sistemului religiei muhammedane) pare a fi fost mai cu seamã feciorul cel
mic, Antioh, cu deosebire în domeniul tocmirii versurilor.
438 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Cei doi fraþi Cantemir – Dimitrie ºi Antioh (acesta l-a adus ca preceptor
pentru copii pe Azarie Kigalas, cel care îl dãscãlise ºi pe Constantin Duca ;
Kigalas va fi apoi – dacã îl credem pe Nicolae Iorga – ºi profesorul fiilor lui
Mihai Racoviþã ; va scrie pentru ei chiar ºi niºte sfaturi în greceºte) – au
fãcut, ca pãrinþi, ceea ce tatãl lor fãcuse cândva pentru ei.

Prinþii studiazã în ºcolile

din þarã ºi din strãinãtate

De pe la sfârºitul anilor ’40 ai secolului al XVII-lea, fii marilor aristocraþi,

care, prin jocurile politice puse la cale de facþiunile boiereºti ºi cu autorizarea
consistent subvenþionatã a Înaltei Porþi, puteau accede oricând – în condiþiile
regimului electiv-ereditar – spre tronul voievodal, au început sã aibã la
dispoziþie ºcolile ce se organizeazã la Iaºi ºi la Târgoviºte. Ei puteau schimba,
adicã, o instrucþie particularã (tradiþional întreprinsã în toate familiile boiereºti)
cu o pregãtire de grup (un „privat” lãrgit) dirijatã de un anumit sistem.
Puteau sã urmeze, de pildã (mã gândesc la ªtefãniþã Lupu, cel ce va
domni în Moldova din 1659 pânã în 1661, câºtigându-ºi porecla de „Papurã
Vod㔠datoritã teribilei foamete din timpul sãu ; mã gândesc, cu ezitãri, ºi la
Nicolae Milescu), ªcoala de la Trei Ierarhi (frecvent numitã, în literaturã,
„colegiu”, dar care, în realitate, trebuie sã fi avut nivelul unui „gimnasion”),
înfiinþatã, prin 1639 sau 1640, de voievodul Vasile Lupu lângã mãnãstirea
pe care abia o înãlþase. Mãnãstirea era impunãtoare. Vãzând-o în 1653,
diaconul Paul de Alep, nepot ºi însoþitor al patriarhului Macarie de Antiohia,
o socotea – am mai zis – „unicã ºi mãreaþã”143. O lãudase mai înainte ºi
catolicul Marco Bandini : „Mãnãstirea cea nouã a fost clãditã acum mai bine
de 6 ani de cãtre principele de faþã, Vasile, din piatrã tãiatã ºi lucratã cu
cizeluri ºi e împodobitã cu marmurã neagrã incrustatã per modum coronidis
(în felul unui ornament de carte) ºi e înconjuratã de un zid ca de cetate, cu
un turn mare pãtrat ce se ridicã la intrare, pe care se aflã un ceasornic ºi în
care sunt clopotele”144. Din 1641, Vasile Lupu va zidi, în spatele bisericii o
clãdire specialã, unde va funcþiona ºcoala ºi o primã bibliotecã publicã.
Bandini (loc. cit.) ºtia ºi lucrul acesta  : „A ridicat ºi ºcoli în acest claustru,
care au ars – nu e anul – în duminica Septuagintei, dupã cum în anul acesta
1647 au ars de asemeni alte ºcoli în alt loc în duminica Sexagesimei din anul
în curs…” ªcoala, construitã pe uliþa Ciubotãreascã, a fost complet distrusã
de un incendiu în 1723145. Stareþul mãnãstirii era, de regulã, ºi rector al
colegiului. Primul care a îndeplinit aceastã funcþie a fost Sofronie Poceaski,
teolog ucrainean faimos (elogiat de Pietro Bogdan BakÍiä, cel care gãsea
„starea” limbii latine în Moldova mai mult decât satisfãcãtoare – „ºi sunt
boieri care vorbesc foarte bine limba latin㔠– ºi afla în biblioteca lui Poceaski
cãrþi ale Sfântului Toma d’Aquino ºi ale iezuitului spaniol Toma Sanchez146),
fost rector al Colegiului Movilean din Kiev ºi profesor de retoricã. E de
presupus – aºa stând lucrurile – cã în aceastã instituþie (ale cãrei rosturi
 FAMILIA 439

trebuie sã fi fost mai profunde, cãci ea era organizatã cu implicarea lui Petru
Movilã, promotor în Ucraina al contrareacþiei ortodoxe la ofensivele refor-
maþilor ºi ale catolicilor) „planurile de învãþãmânt” trebuie sã fi fost asemã-
nãtoare celor de la Colegiul Movilean. Cel puþin în prima etapã, cea de
preponderenþ㠄latin㔠(care a durat cam pânã prin 1657), când, alãturi de
Poceaski – stareþ al mãnãstirii ºi rector –, au lucrat ucrainenii „latinifoni”
(cum constata ºi BakÍiä (loc. cit.) : „a adus [Vasile Lupu] cãlugãri din Rusia ºi
þin ºcoalã latineascã ºi aproape toþi ºtiu limba latinã”) Ignatii Iavlovici,
Benedikt de Vartoped, poate ºi polonezul Stanis\aw Szczytnicki, cum am
spus mai sus, deºi rosturile ºederii sale la Iaºi par a fi fost altele. Adicã la Iaºi,
în acea ºcoalã ce funcþiona pe lâng㠄biserica dascãlilor” (adicã a profesorilor,
cum se va numi mai târziu), era utilizatã o programã occidentalã, familiarã
colegiilor iezuite, cu cursuri de gramaticã, retoricã (predatã mai mult ca
sigur de Sofronie Poceaski dupã un manual ce trebuie sã fi vãdit numeroase
similitudini cu acel Orator Mohileanus Marci Tullii Ciceronis apparatissimus
partionibus excultus, þinut la Kiev, în 1635-1636, de Iosif Kononovici-Horbaþki),
dialecticã, aritmeticã, muzicã, geometrie, astronomie ºi teologie147. Nu cred
cã lucrurile s-au schimbat fundamental nici dupã ce locul ucrainenilor educaþi
în tradiþie latinã a fost luat de profesori greci (amintirea primei etape,
„latine”, se va ºterge ; pentru Cantemir – am vãzut – ºcoala a fost de la
început greceascã). Au venit în contact cu acest lãcaº figuri importante ale
intelectualitãþii elene : Nicolae Kerameos, Teodor din Trapezunt, Hrisanth
Nottaras ºi alþii.
În al doilea deceniu al domniei lui Matei Basarab, dupã 1646, la Târgoviºte
a funcþionat (poate într-o clãdire aflatã în cuprinsul mãnãstirii lui Stelea
Spãtaru, lipitã de turnul-clopotniþã ºi putând, prin împãrþirea spaþiului, sã
adãposteascã ºi clase, ºi locuinþe ale profesorilor) o „Schola graeca et latina”,
care i-a avut ca profesori, printre alþii, pe „hiotul” Pantelimon Ligaridis
(care, ca mitropolit de Gaza, se va numi Paisie), erudit faimos, „produs” al
Colegiului Sf. Atanasie din Roma (nutrit, prin urmare, în duhul antipadovan
ºi antireformat care domina ºcolile iezuite, fondator, prin 1644, al unei ºcoli
greco-latine la Istanbul, în casa ambasadorului veneþian), ºi pe Ignatie
Petritzis, amândoi pregãtiþi special în Italia pentru campania de pãtrundere
spre Rãsãrit a catolicismului. Poetica ºi retorica (alãturi de gramaticã, teologie,
filosofie ºi logicã) trebuie sã fi figurat neîndoielnic printre disciplinele ce se
studiau în acea „schola graeca et latina”. Judecând dupã mãrturisirea unui
(probabil) absolvent al ºcolii, Daniil Andrean, „monahul din Þara Panoniei”
(i.e. din Transilvania), traducãtor din greceºte, în 1652, al Îndreptãrii legii –
care spune limpede cã încercase „a linge pre dinafarã puþintel Grammatica
ºi Syntaxisul” –, am putea deduce cã el parcursese cele trei „clase de gramatic㔠:
infima, media ºi sintactica. ªcoala a avut – ne lasã a înþelege ºtirile pe care
Ligaridis le expedia la Roma prin 1649 – un caracter aristocratic, „insegnando
a i primi del paese” ºi adãpostind, drept consecinþã, numai „duodeci giovanni”.
Cã aºa au stat lucrurile ne poate convinge ºtirea transmisã de Anton Maria
del Chiaro, care îl arãta pe ªerban Cantacuzino („de staturã uriaºã, cu ochi mari
ºi vocea de tigru”, voievod în Valahia înaintea lui Constantin Brâncoveanu)
440 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a se fi numãrat printre elevii acelei „schola graeca et latina”, înfiinþatã ºi prin

amestecul tatãlui sãu, postelnicul Constantin Cantacuzino. Oricum, Pantelimon
Ligaridis era angajat ºi ca profesor în casa postelnicului Cantacuzino148.
ªi profesorii de la Academia Domneascã din Bucureºti (înfiinþatã în 1694
de Constantin Brâncoveanu ori, poate, ceva mai înainte de ªerban Cantacuzino,
unchiul sãu) lucrau ca preceptori prin casele aristocraþilor ori în slujba lui
Vodã. Gheorghe Maiota, de pildã, predicator al curþii ºi profesor la Academie,
a fost dascãlul fiilor lui Brâncoveanu. În ºcoala de la Sfântul Sava, care l-a
avut ca prim rector pe Sevastos Kyminitis din Trebizonda, figura tutelarã a
fost multã vreme cea a lui Theophil Corydaleu – a lui Corydaleu logicianul,
fizicianul, filosoful, psihologul, metafizicianul, retoricianul 149 –, împreunã
cu el domnind ºi neoaristotelismul ce semnifica o aplecare raþionalistã. Chiar
dacã ºtirile pe care le folosesc sunt de la jumãtatea veacului al XVIII-lea
(un soi de „raport” al profesorului Manasse Iliade – dascãl de fizicã, obiect pe
care îl mai predaserã ºi Sevastos Kyminitis ori Alexandru Papanastasiou –
„1754, mai 30, am început cu Dumnezeu a preda Logica ; 1755, iunie 19, am
început Fizica cu retorica lui Corydaleu ; [...] 1757, aprilie 9, terminând cele
douã Retorici ale lui Corydaleu ºi a lui Ermogen, precum ºi a lui Al. Mavrocordat,
consilierul intim, am început Cosmografia dupã eruditul domn Teofil
Corydaleul…”), sunt convins cã lucrurile stãteau la fel ºi la începutul secolului.
Manualul de retoricã al lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, utilizat ºi de
Iliade, dar pãstrat în numeroase cópii („caiete studenþeºti” de notiþe) ar
putea constitui o dovadã.
Învãþaþi pe care grecitatea îi înconjura cu multã consideraþie s-au perindat
la catedrele Academiei Domneºti din Bucureºti, materializând programele
didactice fixate, în 1694, de stolnicul Constantin Cantacuzino ºi, în 1707,
de Hrisanth Nottaras, clericul cu studii apusene. Au predat aici la îngemã-
narea veacurilor Gheorghe Maiota (care venea din Italia ºi a ajuns, ziceam,
ºi predicator al Curþii), Panaiot Synopeus, Ioannes Komnênos, Gheorghe
Trapezuntiul, Ioannes Kariophilês ºi alþii. Unul dintre cei pomeniþi de mine
mai sus este evocat ºi de un fost elev al ºcolii, un bulgar din Silistra, Partenii
Pavlovici, care – între 1714 ºi 1719 – s-a aflat la carte în Bucureºti :
„La Bucureºti am învãþat carte greceascã, pânã la retoricã cu Gheorghe
Trapezuntiul, veºnicã sã-i fie pomenirea ; iar de la rãposatul Marcu din Cipru
[Markos Porphiropoulos – nota mea, D.H.M.], veºnicã sã-i fie pomenirea, am
audiat în parte filosofia lui Aristotel, împreunã cu Mãlãescu Vladul ºi cu alþi
20 de colegi în vremea lui ªtefan Cantacuzino ºi Nicolae Mavrocordat”150.
Aceºti profesori, Maiota în primul rând, au fãcut din fiii lui Constantin
Brâncoveanu nu doar niºte persoane instruite, ci ºi pricepuþi producãtori de
texte. ªtefan Brâncoveanu scrie panegirice în greceºte, date la tipar în 1701.
Rãducanu (Radu) Brâncoveanu a scris ºi el cuvântãri de facturã asemã-
nãtoare. Un Cuvânt panegiric la cel întru ierarhi de minuni fãcãtor, marele
Nicolae, compus de el, era tipãrit în 1706 la Râmnicu-Vâlcea de Mihail
ªtefanovici, ucenicul lui Antim. De aceea Antim Ivireanul gãsea cu cale sã-l
„fericeasc㔠– în predoslovia la Vieþile paralele de Plutarh, carte tradusã din
elinã în greacã de Constantin, fiul voievodului Brâncoveanu, ºi tipãritã de
 FAMILIA 441

Antim în 1704 – pe „domnul domn preotul Gheorghe Maiota [«dascãl de

greacã ºi latinã» al coconilor domneºti – nota mea, D.H.M.], nu atât pentru
cã a fost învãþãtor la astfel de nobili ºi mãriþi fii ai domnitorului, atât de
lãudat în lume, ci pentru cã a hãrãzit Dumnezeu sfinþeniei-sale învãþate
astfel de ucenici prea geniali, carii sã fie icoane însufleþite ale preagenialului
prototip, fãrã ostenealã ºi cu o micã judecatã logicã atrag admirabil spre ei
floarea învãþãturii, dupã cum chihlimbarul cu o uºoarã frecare îndatã-ºi
dezveleºte puterea naturalã atractivã”. „Fericiþi” erau, fireºte, ºi norocosul
pãrinte, „prealuminatul domn”, fiindc㠄între alte haruri dãruite de Dumnezeu,
i-a hãrãzit Dumnezeu preaînãlþimii-sale ºi fii, carii pentru prea marea lor
virtute prematurã sunt râvniþi în lume ºi invidiaþi” ºi, bineînþeles, tãlmã-
citorul – „preaînvãþatul, cuvântãreþul ºi adânc cugetãtorul”, „domn” Constantin151.

La un moment dat, cãtre începutul anilor ’50 ai veacului al XVII-lea, la

Înalta ªcoalã a Patriarhiei (continuatoare de drept a vechii Universitãþi
imperiale bizantine) din Constantinopol, reorganizatã în 1624, de patriarhul
Chiril Lukaris ºi aºezatã sub îndrumarea marelui polihistor Teophil Corydaleu,
îºi fãceau studiile trei tineri veniþi din Moldova : Nicolae, fiul lui Gavril din
Mileºti (el va fi elev al ºcolii din 1645 ºi pânã în 1653), Grigore, fiul voievo-
dului (fusese ºi capuchehaia la Stanbul a lui Gheorghe ªtefan) Gheorghe
Ghica (Grigore va fi primul domnitor cu acest prenume din neamul Ghiculeºtilor
ºi va domni în Þara Româneascã în douã rânduri : 1660-1664 ºi 1672-1673) ºi
ªtefãniþã (ªtefan cel Tânãr), fiul lui Vasile Lupu (va ºedea ºi el pe tronul
Moldovei din 1659 ºi pânã în 1661 ºi va rãmâne în istorie – ziceam – sub
porecla de Papurã-Vodã, cãci în timpul foametei grozave din timpul domniei
lui oamenii ajunseserã sã se nutreascã cu tulpinile acestei plante).
Neoaristotelicianul Corydaleu (elev al lui Cesare Cremonini) mai întâi,
apoi ceilalþi profesori ai ºcolii constantinopolitane (în anii la care m-am
referit, rector era Ioannes Kariophilês), absolvenþi – aproape toþi – ai unor
colegii sau universitãþi italiene faimoase (precum cea de la Padova, de pildã),
asiguraserã lucrului intelectual – cercetarea artelor liberale ºi a ºtiinþelor
fiind pe deplin instaurat㠖 un nivel stimabil, întemeiat pe exerciþii umaniste
complete. Elogiul pe care îl va face Milescu mai târziu, în Enchiridion… lui
Gabriel Blasios (care le-a fost, verosimil, profesor ºi celor doi viitori voievozi) –
„sapiens vir ac plus [...] meus olim professor in urbe imperatoria” – îºi aflã
temeiuri întregi în þinuta cãrturãreascã a acestui intelectual „levantin” ce va
mai veni în atingere cu literaþii români ºi în alte împrejurãri. Judecând
dupã achiziþiile fãcute de Milescu (ºi neignorând faptul cã unele dintre ele
pot fi „excepþionale”), putem presupune c㠄spudeii” constantinopolitani
intrau în posesia principalelor instrumente cu care manevrau cãrturarii
timpului : limbile clasice – latina, greaca veche (cu patriarhul Dosithei al
Ierusalimului, alt coleg de universitate, Milescu va coresponda în elinã), dar
ºi slavona („latina” Orientului ortodox), limbile moderne (neogreaca, italiana),
retorica, teologia, filosofia, matematicile ºi alte „ºtiinþe” ale cãror profiluri le
putem reface consultând tratatele (iniþial „manuale”) compuse de Theophil
Corydaleu.
442 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Gabriel Blasios era profesor la Înalta ªcoalã („Marea ªcoalã”) ºi în anii

când student acolo a fost ºi Dimitrie Cantemir, din 1688 pânã în 1691 (dupã
pãrerea unor cercetãtori). La aceastã Universitate ortodoxã (unde cultura
bizantinã tradiþionalã, încã vie, accepta fluxurile gândirii apusene, dominate
de umanism), Cantemir a urmat filosofia, logica, teologia, geografia, istoria,
muzica, medicina, limbile clasice (sau, în formularea concisã a lui Cantemir
din Istoria Imperiului Otoman : „enciclopedia filosofiei ºi mai multe ºtiinþe,
toate în limba greacã anticã cea mai curatã”), ascultând profesori faimoºi (pe
unii dintre ei îi pomeneºte în Istoria Imperiului Otoman152), precum „Iacomi,
gramatic distins de la care am învãþat pe când locuiam la Constantinopol,
elementele filosofiei” (Iacob Manos din Argos), Antonie, Spandonis Vizantios,
Alexandru Mavrocordat Exaporitul (eminent cunoscãtor al chestiunilor legate
de circulaþia sângelui ; a tipãrit în Italia o carte pe aceastã temã), Meletie de
Arta (retorician, cu cãrþi în uz ºi la Academia Domneascã din Bucureºti  ; deºi
Cantemir spune cã a învãþat cu Meletie Fizica lui Van Helmont – „bãrbat
foarte priceput în toate ºtiinþele, mai ales în filosofia lui Van Helmont, adicã
a lui Thales, pe care ne-a explicat-o ºi nouã timp de opt luni” –, nu este
exclus ca dinspre mitropolitul de Arta sã fi venit o înrâurire hotãrâtoare
pentru viitoarele preocupãri de geograf ale prinþului), Hristanth Nottaras
(aºezat de Cantemir alãturi de cei mai instruiþi greci ai timpului ; ºi el
geograf de bun nivel153), Ilie Miniatis, glorios predicator („Ioan Gurã de Aur
al veacului al XVIII-lea”).
Sã nu trecem cu vederea faptul cã nu toþi cercetãtorii sunt dispuºi sã accepte
teoria „studiilor universitare” ale lui Dimitrie Cantemir la Constantinopol.
Ariadna Camariano-Cioran, autoare a unui studiu fundamental despre
Ieremia Kakavelas154, pentru care – am vãzut – contactele lui Cantemir cu
învãþatul cãlugãr grec trebuie aºezate între 1691 ºi 1693 (când tânãrul
Dimitrie se întoarce de la Istanbul, unde fusese înlocuit, ca ostatic, de fratele
sãu Antioh), considerã cã, revenit în 1693 la Constantinopol, Cantemir nu a
frecventat cursurile Înaltei ªcoli din Fanar. A luat, în continuare, lecþii
particulare, acasã, cu profesori remarcabili (ca Meletie de Arta, care – zice
Ariadna Camariano-Cioran – nici n-a fost profesor la Înalta ªcoalã, ci elev al
acelui aºezãmânt, sau Iacomi) care i-au completat elementele, fundamentale,
achiziþionate de la Ieremia Kakavelas din Creta155.

La Veneþia

Legãturi de familie, probabil, l-au ajutat pe Radu, fiu al lui Mihnea Turcitul
ºi nepot al lui Alexandru al II-lea Mircea (coborâtor, deci, din Mihneºtii care
îºi fãcuserã o stemã valorificând legenda „corbului cu inel” ºi îºi ziceau
„Corvini”), sã înveþe carte în Apus. Mihnea Turcitul a fost fiul lui Alexandru
al II-lea Mircea fãcut cu Ecaterina Salvaressi. El, Mihnea, ori, poate, mãtuºa
lui, Marioara Vallarga, sorã a Ecaterinei, a ridicat un altar într-o bisericã
 FAMILIA 443

din Veneþia ºi a pus – vedeam ºi mai sus – sã se incizeze o inscripþie în care

se spune cã Þara Româneascã este o „þarã de dincolo de Dunãre, în Dacia,
colonie romanㅔ156
Radu, fiu din a doua cãsãtorie a lui Mihnea (acesta a fost însurat întâi cu
Neaga, fiica clucerului Vlaicu, de la care a avut doi bãieþi ºi douã fete ; apoi
cu sora comisului Bratu, Viºa, care i-a fãcut mai mulþi copii, între ei ºi pe Radu),
a scãpat de „turcirea” care pare sã fi fost molipsitoare în familia lui Mihnea.
L-a salvat maicã-sa – zice cronicarul : „Dupã mazâliia lui Gavrilã-vodã, au
dat domniia iar Radului-vodã, fecior Mihnii. Acest domn, cum am auzit den
bãtrâni, au fost om înþelept foarte, ºi învãþat, greceºte, letineºte, frânceºte ;
carele la Padova au învãþat, fiind fugit de frica turcilor. Cã, dupã ce s-au
turcit tatã-sãu (au de voie, au de nevoie, Dumnezeu ºtie), mumã-sa l-au
trimis la Sfetagora, la Mãnãstirea Iverilor, ºi de acolo cãlugãrii l-au trimis la
Veneþia ; ºi, fiind isteþ la minte, s-au dus la Padova, de au învãþat carte den
destul (cum s-au zis mai sus)” (Cronica Bãlenilor).
Prea puþin ar fi de adãugat despre instruirea acestui personaj, care a
învãþat carte europeanã (servindu-se ºi de biblioteca rãsãriteanã, ºi de cea
apuseanã), a ridicat biserici în þarã ºi la Sfântul Munte ºi ºi-a uimit contem-
poranii prin fastul introdus la curþile sale din Þara Româneascã ºi din
Moldova. κi luase numele de „Corvin” („Radu Mihnea Corvin, din mila lui
Dumnezeu domn ºi voievod al Þãrilor Moldovei ºi Valahiei” – era formula cu
care se autointitula în epistolele cãtre vecini) ºi pretindea cã se trage, ca toþii
Mihneºtii, din Radu „Întemeietorul”. Povestind domnia din Moldova a acestui
ins cu gusturi imperiale, Miron Costin îi zice „cel Mare”. Radu Mihnea a pus
sã fie pictat în tabloul votiv ºi pe canaturile unei uºi de la Mãnãstirea Iviron
de la Sfântul Munte (lãcaº de care se legau multe amintiri ºi unde a fost un
generos dãruitor, ca ºi la Koastamonitu), împreunã cu tatãl sãu, Mihnea
Turcitul – care, între altele fie spus – a plãtit pictarea turlei bisericii Adormirea
Maicii Domnului, ridicatã de Neagoe Basarab –, îmbrãcat în straie de brocart
lungi ºi bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A gãsit o
formulã ingenioasã de a „uni” cele douã Þãri Româneºti. Domnind în Moldova,
el guverna de la distanþã ºi Þara Româneascã, unde îl instalase în scaun pe
fiul sãu, Alexandru Coconul157. Gând politic abil, aplicat cu pricepere de
voievodul ºcolit la Athos ºi la Padova. Ca sã ni-l confirme, parcã, Radu, fiul
lui Mihnea Turcitul, a pus sã fie incrustate pe o ripidã de la Mãnãstirea
Radu Vodã din Bucureºti, sub „tabloul” familiei (Radu vodã Mihnea, Arghira
Doamna ºi Alexandru Coconul), stemele Þãrii Româneºti ºi Moldovei într-o
elocventã alãturare.
 Urmaºii la tron
deprind mecanismele domniei

Un obicei bizantin

În Bizanþ, ºirul scrierilor parenetice se încheia în 1417, când împãratul

Manuil al II-lea Paleologul compunea niºte sfaturi pentru fiul sãu. El, ºirul,
începuse demult, bizantinii vãdind o adevãratã vocaþie a compunerii „sfaturilor
pentru prinþ”. În literatura bizantinã, autorii de scrieri parenetice au rãscolit
toate operele greceºti, în prozã ori în versuri, depozitare de „învãþãturi”
(Hesiod cu Erga kai êmetrai, Phocylides sau discursurile lui Isocrate [ori
Pseudo-Isocrate]) ºi au propulsat specia spre o înflorire notabilã. Synesios,
cel care în Peri vasileias, îl povãþuia pe Arcadius, fiul lui Theodosie cel Mare,
îi convoacã, pentru reuºita propriei întreprinderi, pe Platon, Aristotel ºi
Dion Chrisostomul. Diaconul Agapet, apãrãtor al dreptãþii ºi al justiþiei,
scrie pentru Iustinian 72 de „capete” (Ekthesis kephalaion parainetikôn), în
care ideile lui Isocrate stau alãturi de precepte furnizate de pãrinþii Bisericii
sau împrumutate din scrierile ascetice. Compunerea lui Agapet (publicatã
pentru întâia oarã la Veneþia, în 1504 : Opusculum Agapeti diaconi de officio
regis ad Justinianem Caesarem) va face o carierã strãlucitã, fiind tradusã,
câteva veacuri la rând, de-a lungul ºi de-a latul Europei. Tezele lui Agapet,
concomitent cu principiile formative preluate din discursurile lui Isocrate,
au participat la alcãtuirea substanþei altor „capitole învãþãtoare” – a celor
scrise de faimosul patriarh Fotie (Kephalaia parainetia) ºi atribuite, dupã
tradiþie, împãratului Vasile I Macedoneanul (destinate fiului aceluia, Leon
al VI-lea cel Înþelept). În fine, pentru a încheia „seria clasicã”, sã amintim cã
un alt mare cãrturar bizantin, cu impresionante cunoºtinþe de literaturã ºi
filosofie anticã, Theophylact Hephaistos, arhiepiscop de Ohrida, a scris ºi el,
în secolul al XII-lea, o operã parenetic㠖 Paideia vasilikê (cu o primã ediþie
greco-latinã din 1651 : S. Patri nostri Theophylacti arhiepiscopi Bulgariae
Institutio regia ad Porphyrogenitum Constantinum…, Paris, 1651), în care
recomandã lui Constantin „cel nãscut în purpur㔠moralitate, justiþie ºi
echitate, „martori” fiindu-i Xenophon, Platon, Polyb, Dion Chrisostomul,
Themistios ºi Synesios. (Curioasã lipsa ecourilor acestei literaturi deloc de
neglijat între cãrturarii sud-slavi. Dintre cãrþile pomenitului Theophylact ei
au tradus doar Viaþa lui Clement de Ohrida, care evident îi interesa, ºi
tâlcuirile la evanghelii.)
În Bizanþ, pareneze au compus ºi unii împãraþi (ºi nu doar clerici ce
îndeplineau o poruncã). Pe Manuil al II-lea Paleologul, autor la 1417 al
unor „învãþãturi”, l-am amintit deja. Înaintea lui „genul” fusese cultivat de
 FAMILIA 445

Constantin Porfirogenetul (913-959 ; pânã în anul 944 a domnit sub tutela

generalului Romanós Lekapenos, socrul sãu), autor al mai multor texte (între
care ºi o biografie a împãratului Vasile I, bunicul lui ºi începãtor al dinastiei
„macedonene”) cu vãdite þeluri educative. Mai cunoscute între ele sunt
De cerimoniis aulae bizantinae, De thematibus ºi De administrando imperio,
cuprinzând sfaturi pentru fiul sãu Romanós. De la bizantini, Neagoe Basarab –
primul voievod român care s-a îngrijit sã-ºi modeleze moºtenitorul – a împru-
mutat teza sorginþii divine a autoritãþii monarhice. Iatã cum suna acest
principiu în formularea lui Constantin Porfirogenetul : „ªi atotþiitorul
Dumnezeu cu scut te va întãri pe tine ºi El, creatorul tãu, va înmulþi anii tãi ;
paºii tãi îi va cârmui ºi pe cale bãtutã te va duce. Tronul tãu ca soarele în
faþa Lui ºi ochii Lui te vor acoperi cu privirile lor ºi nici un rãu nu te va
atinge, întrucât El însuºi te-a ales ºi încã din pântecele maicii tale te-a menit
ºi ca unui bãrbat vrednic þi-a dat domnia Lui peste toþi ºi te-a aºezat în cort
de ocrotire pe un munte ºi ca un stâlp de aur pe un loc înalt ºi te-a înãlþat ca
o cetate pe un deal, încât noroadele sã-þi aducã daruri ºi locuitorii pãmântului
sã þi se închine”158. Aceastã idee, pe care bazileul-scriitor o dezvoltã în
preambulul Cãrþii…, realizeazã de fapt singura conexiune posibilã cu textul
neagoean, pentru cã în rest, incluzând „cuvinte” „despre pecenegi ºi hersoniþi”,
„despre Hazaria ºi cum trebuie sã fie împresuratã cu rãzboi ºi de cine”,
„despre originea lui Mahomed”, „despre neamul fateniþilor” sau „extrase din
cronograful fericitului Teofan”, Cartea de învãþãturã pentru Romanós nu
este decât „un vast tur de orizont asupra istoriei, geografiei ºi etnografiei
lumii cunoscute bizantinilor ºi mai ales asupra þinuturilor care aparþineau
sau aparþinuser㠖 ºi deci erau mãcar teoretic revendicate de imperiu”159.
Nu vom ºti niciodatã, probabil, cât din aceastã glorioasã literaturã bizantinã
(cãci despre Învãþãturile cneazului vechi rus Vladimir Monomahul nici nu
poate fi vorba, transporturi literare pe un traseu Nord-Sud nefiind atestate)
a ajuns în spaþiul românesc – care, la rându-i, va adãposti un impresionant
cortegiu de texte parenetice – pânã în primul deceniu al secolului al XVI-lea,
adicã înainte de apariþia Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu
Theodosie.
Textele bizantine vor sosi în bibliotecile româneºti mai ales începând cu
veacul al XVII-lea, confirmând un interes major160. Românii îºi compuseserã,
însã, pânã în acel moment, câteva dintre propriile pareneze. Ei au chiar
meritul de a fi relansat acest „gen literar”, la începutul secolului al XVI-lea,
într-un spaþiu sud-est-european, unde, de douã sute de ani, nu se mai produsese
nimic important în biblioteca „oglinzilor principilor” (pe slavii de sud, ziceam,
exerciþiul cu pricina nu i-a atras). Prin Învãþãturile lui Neagoe Basarab
(aceastã carte de instrucþie ºi educaþie politicã ºi religioas㠄Ad usum Delphini”
[Dan Zamfirescu], care nu seamãnã cu nici una dintre elaborãrile bizantine,
fiind unicã în literatura pareneticã a Bizanþului ºi a lumii rãsãritene161) ºi
prin celelalte compuneri parenetice ale ei, literatura românã se apropie de o
Europã centralã, unde, în Polonia, apãruserã sau vor apãrea lucrãrile semnate
de Andrzej Modrzewski ori Stanis\aw Orzechowski, în Boemia – Nova rada
a lui Smil FlaÍka de Pardubice, iar în Ungaria – Sfaturile regelui ªtefan cel
446 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Sfânt cãtre ducele Emeric. Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu
Theodosie au împlinit o funcþie ºi o datorie complexe în literatura românã :
au revitalizat (construind, de fapt) un „gen”, au creat un stil ºi au impus o
manierã (recognoscibilã la autorii de mai târziu), transformând „sfaturile
pentru prinþ” într-un veritabil exerciþiu literar.

Experienþa autorului ºi experienþa altora

Ce încerca sã-l înveþe acest „manual destinat moºtenitorului tronului” –

redactat în slavonã (cândva, în al doilea deceniu al veacului al XVI-lea), dar
tradus apoi în greceºte ºi în româneºte, carte umanistã ce a stârnit o lungã
(ºi neîncheiatã încã) dezbatere în exegetica româneasc㠖 pe Theodosie ?
În primul rând cã omul este cea mai desãvârºitã creaþie a lui Dumnezeu.
În unicitatea lui, proclamatã de un Ioan Chrisostom (a cãrui Omilie la
Psalmul 8 este folositã din plin), omul trebuie respectat, considerat cu bãgare
de seamã în aceastã stare a lui, înconjurat de legi drepte, apãrat împotriva
celor ce nu sunt în stare sã desluºeascã mãsura adevãratã a miracolului
sublim al vieþii. Cel ce trebuie sã vegheze la conservarea ºi protejarea acestei
minuni dumnezeieºti este conducãtorul, monarhul. ªi viitorul voievod este
condus pe un „traseu al iniþierii” presãrat cu pilde (tinzând o ºlefuire moralã,
teologic㠖 ambele în duh isihast – ºi, evident, politicã) comentate spre
consolidarea „învãþãturilor”. Fragmente alese (cu intenþii bine conturate)
din Cãrþile Regilor, din Cuvântul de laudã compus de Eftimie al Târnovei, în
cinstea sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena, din „romanul” ascetic Viaþa
Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf, din texte ale scriitorilor epocii patristice închipuie
o antologie exemplarã ºi – s-a zis – originalã (ca structurare) în câmpul
literaturii parenetice.
În cea de-a doua secþiune sunt cuprinse sfaturile propriu-zise : politice, militare,
diplomatice, de ceremonial etc., în capitole bine individualizate, alcãtuind
un ansamblu fãrã egal în „biblioteca” literaturilor din Europa de Rãsãrit.

Cei care au scotocit prin toate „ungherele” Învãþãturilor în cãutarea unor

argumente care sã probeze lipsa oricãrei legãturi dintre text ºi autorul
menþionat în titlu au adunat, între altele, ºi un ºir de „neconcordanþe” între
duhul ce prezideazã acþiunile omului (în fapt ale voievodului) Neagoe Basarab
ºi spiritul ce stãruie (sau pare a stãrui), protector, deasupra sfaturilor sale.
Sunt oare reale aceste „neconcordanþe” ?
Nepotrivirile (pentru a cãror „descoperire” a curs multã cernealã) aparþin
câtorva „spaþii” esenþiale. Cum poate – s-a spus – da sfaturi în legãturã cu
primirea ambasadorilor cineva, un voievod, pe care propriul temperament
coleric îl fãcea sã se comporte necugetat faþã de soli ºi sã regrete apoi, potolit
de boieri, acea atitudine : „Noi acum ne-am cam aprins faþã de omul domniilor
voastre – îi scria Neagoe Magistratului cetãþii Sibiului – ºi în furia noastrã
am aruncat ceva vorbe urâte. Apoi am avut sfat cu boierii noºtri ºi ne-am
convins cã avem duºmani destui care ne vor rãul”162. Nu dorinþa de pace ºi
 FAMILIA 447

bunã înþelegere cu vecinii, s-a zis, îl anima pe voievodul Þãrii Româneºti

când fãgãduia celor din Braºov sau Sibiu rãzbunãri cumplite sau chiar
tragerea în þeapã. „Sã ºtiþi cã eu voi face Þara Bârsei aºa cã nu i se va
cunoaºte nici locul” sunã celebra frazã, îndestul citatã, în care ni se propune
sã vedem exteriorizarea unei trãsãturi de caracter ce nu poate fi, în nici un
caz, înscrisã între cele lãudabile. ªi-a lichidat duºmanii într-o manier㠄reco-
mandat㔠de tradiþie, a practicat represiunea, chiar dacã cifrele pãstrate în
unele surse sunt exagerate : „Bogdan (cumnat cu Radu cel Mare), instigatorul
lui Vlãduþ împotriva lui Neagoe, este prins ºi «multe munci – [zice cronica –
nota mea, D.H.M.] – au luat pânã ºi-au dat sufletul». Unii boieri fug în
Transilvania, Moldova ºi la Poartã. Alþii sunt uciºi : între ei Oancea, fost
mare logofãt, un Danciu pârcãlab, Stanislav stolnic, un Stanciu paharnic, un
alt pârcãlab Cazan, apoi Gheorghe, Stanimir, Dan «ºi multe alte persoane de
seamã ºi a trecut prin sabie vreo 3 000 de oameni» scriu într-o cerere (arz)
cãtre sultan mai mulþi boieri adversari ai lui Neagoe ºi ai Craioveºtilor”163.
Îi pedepsea asemenea lui Vlad Þepeº pe negustorii necinstiþi ºi nu a ezitat
sã-l „însemne”, în chipul fixat de o tradiþie a locului, pe un pretendent
sâcâitor. Aºa cum nu va ºovãi sã-l suprime prin „grele munci” – cum zice
Gavriil Protul în Viaþa patriarhului Nifon – pe Bogdan, vechiul sãu inamic.
Îl putem desluºi, oare, pe Neagoe Basarab cel încãrcat de sacrã pioºenie în
voievodul care a dat un hrisov cu o hotãrâre redactatã astfel : „Câþi pãstori vor
fi gãsiþi [este vorba de cei care treceau cu turmele din Ardeal – nota mea, D.H.M.],
apoi domnia mea pe acei pãstori îi voi tãia ºi vitele le voi lua cu totul” ?
Actele de supremã asprime erau puse uneori în serviciul pãstrãrii bunurilor
unor vecini : „Oricâþi hoþi voi gãsi cã au furat ceva sãracilor domniei voastre,
mãcar ºi un pui de gãinã, am poruncit pe toþi sã-i spânzure, ca sã nu mai
cuteze cineva sã fure”. Ca o pildã de neascultare faþã de preceptele propo-
vãduite de învãþãtorul sãu, Nifon, este prezentatã ºi intervenþia pe care o
face Neagoe pe lângã autoritãþile oraºului Sibiu ca sã obþinã despãrþirea
unei anume Cheraþa de bãrbatul ei, „cãci îl cunoaºteþi ºi domnia voastrã ce
fel de om este”. Dispariþia, în chinuri, la Stanbul, a pretendentului Miloº
(Mircea, fiul lui Mihnea cel Rãu) îi provoacã lui Neagoe, cel ce îndruma spre
iubirea aproapelui, o teribilã satisfacþie. Se grãbeºte sã o comunice ºi celor
din Sibiu, dar câtã ironie, cât cinism cuprind rândurile prin care îi cheamã
sã se „veseleasc㔠cu amintitul prilej tocmai pe cei care îl adãpostiserã ºi îl
susþinuserã pe numitul rival : „Miloº [...] din porunca sultanului a fost legat
ºi aruncat în închisoare grea, unde a ºi murit în lanþuri. Miloº a depus multe
stãruinþe împotriva noastrã ºi a fost un potrivnic ºi un duºman al acestei
þãri a noastre, ba chiar ºi al Þãrii Ungureºti. De aceea ne-am bucurat ºi
ne-am veselit în chip deosebit de moartea ºi uciderea lui. Socotim cã ºi
frãþiile voastre de asemenea vã veþi veseli, ca pentru orice fericire a noastrã”.
„Departe de noi gândul – scria P.P. Panaitescu, cel care a adunat aceste
fapte din actele editate de Hurmuzaki, de Gr.G. Tocilescu ºi de el însuºi ºi
le-a organizat în reþeaua demonstraþiei sale, urmãrind sã ºubrezeascã decisiv
teza paternitãþii lui Neagoe asupra Învãþãturilor – de a trage concluzia [...]
cã Neagoe ar fi un monstru de rãutate ; era un demnitar lumesc, un boier din
448 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vremurile crude ºi aspre ale sfârºitului Evului Mediu, un temperament

mândru ºi aprins, violent ºi câteodatã cinic. În nici un caz nu era un sfânt”164.
Concluzia superficialã, firesc formulatã, ar susþine – deci – cã între fapta
curentã ºi comportarea propovãduitã în carte explodeazã o teribilã nepotrivire.
Constatarea „de adâncime” ar sugera, în consecinþã, cã Neagoe nu poate fi
autor al acelei cãrþi. Repet, însã, întrebarea de mai sus  : sunt oare reale
aceste „neconcordanþe” atât de limpede ºi ritos denunþate ? Am putea conveni
la gãsirea unui sprijin verosimil pentru numitele inconsecvenþe numai dacã
am eluda, cu bunã ºtiinþã, dou㠄complexe de circumstanþe” ce þin de „fiinþa”
scrierii în discuþie. Pe primul – circumscris naturii intime a actului de
creaþie – P.P. Panaitescu nu îl ignorã (ar fi fost imposibil), dar încearcã sã-l
minimalizeze, în planul semnificaþiilor, condiþionându-i pertinenþa (insufi-
cientã) prin invocarea unor factori „generici”. „Desigur – conceda cercetãtorul
amintit –, între scrierea unui autor ºi comportarea lui în viaþã pot apare
contraziceri, inconsecvenþe, dar nu între linia principalã a acþiunii lui politice
(în cazul prezent ridicarea marilor feudali din facþiunea Craioveºtilor) ºi
aceea a unui testament politic destinat continuãrii aceloraºi acþiuni politice
de cãtre urmaºi. Literatura pareneticã, de învãþãturi, are prin esenþa ei un
caracter apropiat de practica vieþii, e cititã ºi eventual folositã. Neagoe nu a
putut da fiului sãu, boierilor, slugilor, o carte care contrazicea cele ce vedeau
cã face ºi gândeºte domnul lor, cãci doctrina vie a vieþii ar fi înãbuºit pe cea
scrisã”165. Aceastã strânsã condiþionare între „fapt㔠ºi „vorbã”, între pre-
staþia concretã, supus㠖 normal – unor determinãri ºi motivãri foarte
palpabile, ºi sfatul ce configureazã proiectând (un „model”), singura care ar
face adevãrate „contrazicerile” enumerate, ignor㠖 cu toate rezervele intro-
duse – factura particularã a textului literar (ºi creaþiile parenetice, de edificare,
nu pot fi exceptate), caracterul sãu de realitate secundã, controlabilã cu alte
criterii de evaluare. Al doilea „complex de circumstanþe” este plasat în
preajma calificãrii operei respective, a definirii corecte (lucru ce s-a vãdit a
nu fi deloc uºor) a þelurilor ei ºi a modalitãþilor prin care se avanseazã spre
atingerea lor. Dacã am socoti Învãþãturile drept scriere „teologico-asceticã”
(ºi aºa ceva s-a încercat), cu rosturi de formare religios-moralã (fãcând
abstracþie de balansul foarte subtil, paradoxal aproape, între idealurile spre
care aspirau elitele unei „lumi” încã ataºate tradiþiei), atunci ne-am putea
întreba, într-adevãr, cum am reuºi sã conciliem doctrina autorului (un soi de
„sfânt” rãtãcit între cei vii), cu faptele, sãvârºite în cutare sau cutare împre-
jurare, de Neagoe Basarab. Dacã însã considerãm aceastã operã, cum de fapt
stau lucrurile în realitate, drept sintezã a unei experienþe politice ºi admi-
nistrative, sublimatã ºi „armat㔠în spiritul (ºi sub protecþia) ideologiei
dominante, ajungem la încheierea cã din paginile cãrþii vorbeºte acelaºi
Neagoe, domnitor urcat pe tron prin forþa armelor, mândru, dârz (o dârzenie
orgolioasã), tenace, partizan al unei autoritãþi voievodale neºtirbite, care le
scria dregãtorilor Sibiului acele cuvinte ce impun ºi azi prin demnitate ºi
prestanþã : „Aºa voiesc domnia mea sã vã iau gorºtinã, cãci nu vreau sã ziceþi
cã este þara fãrã domnitor, ci o sã vedeþi cã sunt domnitor ºi are þara aceasta
domnitor”.
 FAMILIA 449

În chip firesc, autorul Învãþãturilor (care, pentru mine, este Neagoe

Basarab) ºi-a cules exemplele din istorie, unica depozitarã a pildelor. ªi
iarãºi, aº zice în chip aºteptat, istoria aceasta este cea povestitã de Vechiul
Testament, este o istorie sfântã. Cu siguranþã aceastã sacralitate sprijinea
puterea de convingere deþinutã de personajele ale cãror existenþe le nareazã
Sfânta Scripturã. În literatura europeanã a Veacului de Mijloc, îndreptarea
cãtre suita de pilde veterotestamentare nu are concurent, ba, mai mult
compunerile cu rost formativ (într-un ºir de-a dreptul remarcabil) proclamã,
toate, funcþia proeminentã a referirilor la „eroii” acestei istorii vechi a poporului
evreu. Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie intrã în
acest ºir. Cartea voievodului român scrisã pentru urmaº depune ºi ea mãrturie
despre „vocaþia ad exemplum” (Jacques Paul166) a personajelor din Istoria
Sfântã. Cu exemple veterotestamentare încerca o mamã din Apus, Dhuoda
pe numele ei, sã-ºi hrãneascã spiritual fiul „a cãrui carierã se desfãºoarã în
lume”167. Între Învãþãturile lui Neagoe Basarab ºi Manuel de Dhuoda se þese
astfel o legãturã, foarte semnificativã, sprijinitã nu numai pe consideraþia
arãtatã în comun de cei doi autori aceluiaºi sistem de valori, ci ºi pe încre-
dinþarea (din nou comunã) cã succesul întreprinderii educative va fi cert
prin apelul la aceste valori ºi la concretizarea lor „în lume”.
Cum þinta demersului pedagogic în cazul Învãþãturilor era „construirea”
monarhului („om desãvârºit” ºi, totodatã, politician ºi conducãtor de oºti),
izvoarele cercetate vor fi, cu precãdere, Cãrþile Regilor. Exemplele culese cu
pricepere edificã. Dar o fac în chip diferit. Nu toþi inºii cu carierã monarhicã
selectaþi de Neagoe stau ºi se simt bine sub lumina solarã. Unii dintre ei
„rãspândesc” ºi umbre. Ei sunt „pildele negative”. Precum Ahav, conducã-
torul abuziv, despotic, care îi ia moºtenirea dreaptã lui Navuthei, faptã
pentru care (deºi regele se cãieºte ºi obþine o iertare vremelnicã) va fi
sancþionat (pe un „traseu” destinat de Biblie unei lungi cariere literare, cel
de la culpã la pedeapsã) drastic. Un Dumnezeu punitiv vegheazã ºi hotãrârea lui,
neºtiutã oamenilor, va rãzbuna inocenþa violentat㠄pânã la al treilea neam”.
Om fiind, monarhul poate cãdea în culpã. Fapta neconformã cu norma
nu-ºi pierde deloc caracterul ei „pilduitor”. În selecþia autorului, asemenea
situaþii alcãtuiesc „exemplaritatea negativã”, comportarea ce trebuie evitatã.
A greºit ºi Solomon, marele stãpânitor, regele regilor (fãptuitor al celebrei
„judecãþi”, pe care Învãþãturile o reþin), îndrãgind – când se apropia de
senectute – „muerile din neamuri streine” ºi cinstindu-i pe idolii unei „pãgâ-
nãtãþi” detestabile ºi aflate sub interdicþie divinã : „Iar Solomon sã aflã cu
dânsele în curvie multã ºi-n toatã necurãþiia. Deci, deaca îmbãtrâni Solomon,
atât îi întoarserã muerile inima de cãtrã Dumnezeul lui Israel cãtrã dumne-
zeii lor, cât nu era nimic cu Dumnezeu inima lui, ci umbla tot dupã spurcatele
ºi împuþitele lor lucruri ºi jertve”. Edificarea „capiºtei” semnificã limpede
aceast㠄despãrþire de la Dumnezeu” : „Atunci zidi Solomon capiºte naltã
idolilor ºi alte lucruri spurcate ºi împuþite, aºijderea fãcu ºi tuturor muerilor
sale deosebi ºi fãcea jãrtve dumnezeilor lor…” Mânia divinã (materializatã
prin desfacerea þãrii dupã moartea regelui) va fi, prin urmare, o reacþie
justificatã, iar „comentariului” autorului (care, ca ºi în celelalte cazuri, reia
450 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

fragmente din lectura aleasã ºi le monteazã împreunã cu secvenþele ce

subliniazã sensurile întâmplãrilor) nu-i rãmâne decât sã izoleze „rosturile”
ce trebuiau reþinute : „Dreptu acéia nimeni sã nu sã amãgeascã ºi sã sã þie
mare, mãcar sã fie împãrat, mãcar domn, mãcar boiariu, mãcar fieºte ce va
fi, cã acéstea toate Dumnezeu le dã, Dumnezeu le ia. ªi lui Solomon iar
Dumnezeu îi déde împãrãþia, cã iaste scris ºi zice : «Jurã-sã Domnul lui
David cu adeverinþã ºi nu se lepãdã de dânsa cã <din roada pântecilui tãu
voi pune pre scaunul tãu, de vor pãzi légea mea, feciorii tãi>» Iar feciorii lui
David nu pãzirã légea lui Dumnezeu. Dreptu acéia îi scoase Dumnezeu din
împãrãþie, ca pre niºte nemulþumitori. Cel ce aude sã asculte ºi sã înþeleagã”.
Din ºirul (destul de întins) al „negativilor” pare a face parte ºi David,
învingãtorul lui Goliath, despre care o „formulare de legãtur㔠spune sec  :
„Iar ºi el tot fu împiedicat de diavolul ºi fãcu curvie ºi ucidere ºi hicleºug
înaintea lui Dumnezeu”. Pãcatul, întreit, este relatat de Nathan prorocul,
cel venit la rege sã-l mustre, într-o impetuoasã ºi drasticã restituire a opiniei
divine : „ªi iatã cã-þi zice Domnul Dumnezeul lui Israil : «Eu te-am uns spre
împãrãþiia israiliténilor ºi eu sântu cel ce te-am izbâvitu de mâinile lui Saul
ºi þi-am dat casa lui Israil ºi a Iudei, iar þie tot nu þi-au ajunsu ºi casa
stãpânã-tãu ºi muerile lui, ºi tot nu-þi iaste din dãstul ! Dar cãci ai spurcat
învãþãtura Domnului ºi ai fãcut hicleºug înaintea féþei lui, cã ai ucis pre
Urie, feciorul Hettei, ºi ai luat muiarea lui sã-þi fie þie muiare, pentru acéia
de acum nu sã va mai dãzlipi sabiia din casa ta în veac. Cã m-ai urgisit ºi ai
luat pre muiarea lui Urie, feciorul lui Hetteu, sã-þi fie þie muiare»”.
Sfânta Scripturã ne spune (II Regi, 11) povestea : „2. Iar David a rãmas în
Ierusalim. O datã spre searã, sculându-se David din pat ºi plimbându-se pe
acoperiºul casei domneºti a vãzut de pe acoperiº o femeie scãldându-se, ºi
femeia aceasta era tare frumoasã. 3. Atunce a trimis David sã se cerceteze
cine-i acea femeie. ªi i s-a spus cã-i Batºeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie
Heteul. 4. Atunci David a trimis slugile sã o ia ; ea a venit la el ºi el a dormit
cu ea. Iar dacã s-a curãþit ea de necurãþia ei, s-a întors la casa sa. 5. Femeia
aceasta a rãmas însãrcinatã ºi a trimis de s-a vestit lui David zicând : «Eu
sunt însãrcinatã» [...] 14. Dimineaþa David a scris scrisoare lui Ioab ºi a
trimis-o pe Urie. 15. În scrisoarea aceea el scria aºa : «Puneþi pe Urie unde va
fi lupta mai crâncenã ºi retrãgeþi-vã de la el, ca sã fie lovit ºi ucis»”168. Din
pudoare – s-a spus – Neagoe Basarab a lãsat deoparte pasajele mai încãrcate
de „culoare”. Contemplarea Batºebei scãldându-se ar fi constituit un astfel
de „loc” ce nu-ºi putea afla justificarea într-o „antologie de învãþãturã”. Nu
mi se pare a fi, aceasta, o explicaþie suficientã. Neagoe Basarab alegea pasaje
pentru construirea unei „imagini”. Se adresa unor cititori cãrora textul de
bazã le era familiar. Nu avea de ce sã transcrie secvenþe întregi. „Rememorarea”,
prin care Nathan transmitea un „rezumat” divin, trebuia sã funcþioneze ca
un semnal capabil sã trimitã la întreaga poveste. Un cunoscãtor nu avea
nevoie de toat㠄preistoria”. Mai mult, în economia discursului educativ al
Învãþãturilor, ponderea nu era destinat㠄pãcatului”, ci lucrurilor care s-au
petrecut dupã instalarea ºi constatarea culpei. Mustrarea lui Nathan, prin
glasul cãruia vorbea Dumnezeu (era doar „proroc”), se încheia cu prefigurarea
 FAMILIA 451

pedepsei : „Iatã eu voi da asupra ta toate rãutãþile din casa ta ºi voi da

muerile tale vecinilor tãi ºi se vor culca cu dânsele înaintea ta ºi vei vedea cã
tu ai fãcut aceasta în tainã, iar eu voi face înaintea tuturor israiliténilor”.
Greu de spus dacã mustrarea de cuget a pãcãtosului sau caracterul înfrico-
ºãtor al sancþiunii (ºi ea „exemplarã”) au dus (probabil ºi una, ºi alta) la
strigãtul de cãinþã : „Greºit-am Domnului Dumnezeului mieu”. David se
„pozitiveaz㔠brusc. Morala dictatã învãþãcelului este explicitã în acest sens :
„Vãzuºi, cã acesta era bãrbat dreptu ºi sfânt ºi se temea de Dumnezeu, iar
cãzu ºi el în groapa pãcatelor. Ci însã de câte ori greºa lui Dumnezeu, cu
nevoinþa pocaianiei sã scula ºi nimic nu zãboviia, ºi aºa întorcea pre Dumnezeu
spre sine cu milã ºi zicea : «Greºit-am Domnului mieu !» [...] Într-acéia ºi
Nathan zise lui David : «ªi Dumnezeu încã au luat pãcatul tãu de la tine ºi
nu vei muri !»”. Culpa recunoscutã este ºtearsã, cãinþa („pocaiania”) recupereazã.
David, din a cãrui „istorie” complicatã Neagoe a ales doar acest episod, este
aici pilda regelui care pãcãtuieºte, dar are tãria sã se cãiascã. Capacitate
deloc de neglijat.
Pentru Saul (alt „exemplu” selectat de autorul Învãþãturilor), confienþa
divinã, mult prea mare, este o adevãratã povarã pe care nu poate sã o poarte
(morala : „Vezi, fãtul mieu, acestu împãratu, care dintâi fu rãdicat de Dumnezeu
den oamenii sãraci ºi-l mãri ºi-l puse împãrat pre pãmântu, cum iaste scris :
«Domnul sãrãcéºte ºi îmbogãþéºte, pleacã ºi înalþã, carele rãdicã pre cel
sãrac din pãmântu ºi din gunoi, pre cel miºãl îl înalþã ºi-l pune mai mare ºi
biruitoriu oamenilor ºi-l face moºtnean scaunului slavei» [...] Iar el, ca un
nemulþumitoriu ce era, nu vru sã mulþumeascã ºi sã laude pre Dumnezeu,
carele-i dedése atâta putere, ci sã porni cu fãrãdelegile sale în lucruri réle ºi
care nu sã cãdea.,..”), fiii preotului Ilia sunt copiii neascultãtori care îl târãsc
într-o stare de culpabilitate ºi pe mult prea blândul ºi îngãduitorul lor
pãrinte (comentariul : „Vezi, iubitul mieu fiu, cã nu pot folosi nici pãrinþii
feciorilor carei sânt rãi ºi nu pãzesc legea lui Dumnezeu…”), iar Ierovoam îl
întruchipeazã, în „manualul” lui Neagoe, pe monarhul care nu ºtie sã-ºi
aleagã sfetnicii potriviþi (dupã isprãvirea istorisirii, Învãþãturile introduc un
discurs despre consideraþia ce trebuie arãtatã celor în vârstã [„cei de cinste
ºi bãtrâni”] : „Pentru acéia, fãtul mieu, tot cela ce va asculta de sfatul tinerilor
ºi al copiilor, acela niciodatã nu sã va bucura ; iar cela ce va asculta de sfatul
bãtrânilor celor înþelepþi, acela nu sã va cãi. Cã iatã iaste zis : «Întreabã pre
tatã-tãu ºi-þi va da un sfat bun ºi spune bãtrânilor tãi ºi-þi vor da învãþãturã
bun㻅”).
Pilda absolutã de inteligenþã (modelul monarhului în stare sã-i covârºeascã
prin înþelepciune pe supuºi ºi pe vecini, exemplu ºi suport pentru acel „elogiu
al minþii” pe care îl vor oferi tot Învãþãturile) este furnizatã de acelaºi
Solomon, vârful incontestabil al regalitãþii veterotestamentare : „ªi déde
Dumnezeu minte lui Solomon ºi înþelepciune ºi inimã chibzuitoare ºi lãrgitã,
ca nãsipul mãrii. ªi sã umplu Solomon de minte ºi fu mai înþeleptu decât toþi
feciorii altor boiari ºi decât toþi înþelepþii de la Eghipet. ªi era Solomon
împãrat foarte înþeleptu…”. Ipostazele propuse spre imitare urmaºului de
voievod valah sunt, mai cu seamã, cea a stãpânitorului – judecãtor ºi aceea
452 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a regelui (mereu apãrat de Dumnezeu) – ctitor. Împãrþirea dreptãþii era, în

Þara Româneascã, o obligaþie a voievodului. Ca urmare, faimoasa judecatã a
lui Solomon va fi individualizatã într-un paragraf aparte (Judecata cea
dintâi a lui Solomon) ºi transformatã într-o anecdotã gravã, plinã de semni-
ficaþii ºi învãþãminte, iar zidirii, zidirii întru slava lui Dumnezeu, i se
desluºesc rosturile capitale („zidi Solomon biséricã lui Dumnezeu deaca
trecurã 4 ani den împãrãþiia lui ºi 2 luni. Iar cuvântul Domnului fu cãtrã
Solomon zicând : «Casa aceasta iaste, care o zideºti tu. Deci de vei umbla în
poruncile méle ºi vei face voia mea ºi vei face judecãþile méle ºi toate
învãþãturile méle ºi te vei întoarce într-însele, voi lãsa pre tine tocmeala
mea, care o am tocmit cu tatã-tãu David, ºi voi lãcui întru israiliténi ºi nu voi
lãsa israiliténii, oamenii miei». ªi fãcu Solomon casa Domnului ºi o sfârºi…”).
Sigur cã între acest act de edificare, emblematic pentru „împãrãþiia” lui
Solomon, ºi ridicarea „miracolului arhitectonic” de la Curtea de Argeº, poate
fi stabilitã o relaþie. Gavriil Protul o ºi face fãrã sã clipeascã, cãutând un
termen celebru pentru o comparaþie de care avea neapãratã nevoie în amplul
sãu discurs spre glorificarea lui Neagoe Basarab. Dacã am opera apãsat cu
aceastã alãturare-semnal, i-am pune prea multe intenþii în seamã voie-
vodului scriitor. ªi am uita de umilinþã…
Un monarh drept este plãcut lui Dumnezeu. Protecþia divinã sporeºte
dacã acest conducãtor este ºi înþelept ºi dacã formele în care el îºi manifestã
devoþiunea au un plus de expresivitate. Înþelept, drept ºi pios a fost ºi regele
Iezechia. Cel puþin aºa îl aratã prestaþiile curente. Dar toate aceste caracte-
ristici solare pot dispãrea sub presiunea unei (mãrunte, totuºi) explozii de
(omeneascã) vanitate. Primindu-i pe ambasadorii lui Marodah, regele Babilonului,
Iezechia a socotit cã e potrivit sã se laude cu bogãþiile tezaurului regal.
Greºealã fatal㠖 va zice autorul Învãþãturilor. Cele relatate la întoarcere de
acei soli uimiþi vor aprinde pofta babilonenilor (care – nota bene – erau
„pãgâni”). ªi Ierusalimul va pieri, iar poporul evreu va pleca în robie.
Morala este limpede : „Iarã pentru puþinel lucru ce-l greºi cu chibzuiala
sa (ºi cum greºi : fãcu prietnicie cu solii împãratului de la Vavilon, ai lui
Marodah, ºi le arãtã toatã avuþiia sa ºi tot ce avu, cât zise cã n-au mai rãmas
nimic suptu biruinþa lui, care sã nu le fi arãtat), dreptu aceia sã mânie
Dumnezeu cãci fãcu prietnicie cu pãgânii ºi vrãjmaºii lui Dumnezeu…” În
alt loc în Învãþãturi (în capitolul Despre solii ºi rãzboaie) „înþelesul” desprins
din aceastã întâmplare se va transforma într-un consiliu drastic : „Iar carii
nu cred în Hristos [...] înaintea acestora nimic den avuþiile voastre sã nu
arãtaþi, nici scule, nici haine ; nici boiarii tãi sã nu sã împodobeascã înaintea
lor, ci sã te arãþi ºi sã te faci înaintea lor sãrac ºi lipsit ºi nici într-unile sã nu
te fãleºti. Ci, când vor veni de la dânºii soli mari ºi vei gândi sã trimiþi
înaintea lor cinste, tu trimite ºi le fã cinste, însã numai cu bucate ºi cu
bãuturã. Iar altã cinste sau avuþie sã nu arãþi înaintea lor…”.
Experienþa nefericitã a regelui vanitos era astfel valorificatã.
 FAMILIA 453

Modelul monarhic

Textele parenetice „clasice” (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la

elaborarea modelului monarhic (coincident, fireºte, în „codul” timpului cu
exemplaritatea, în genere). Învãþãturile n-au putut exclude acest þel dintre
obiectivele lor. Au ajuns sã-l atingã într-un chip care seamãnã cu cele ale
vechilor autori (nici nu se putea altfel), dar au afiºat ºi niºte deosebiri faþã
de sugestiile antice. Ele, aceste diferenþe, constituie ºi impun, cred, evoluþia
produsã de textul neagoean, marcheazã rezultatul reelaborãrii în mediul
românesc a propunerilor bizantine, þin – indiscutabil – de contribuþia autorului,
a unui autor ce cunoºtea în profunzime condiþiile specifice ale societãþii
româneºti. „Sfaturile” formulate de Neagoe Basarab se vor dovedi utile o
întinsã perioadã de timp, ceea ce înseamnã o remarcabilã validare.
Aº da un singur exemplu. Teoria politicã a stãpânitorului „uns de Dumnezeu”
era o piesã de bazã a doctrinei imperiale bizantine. Neagoe avea nevoie de
aceastã doctrinã (care legaliza stãpânirea autocratã în temeiul unui „contract”
între Dumnezeu ºi domn), întrucât procesul politic pe care îl traversa Þara
Româneascã (similar celor ce frãmântau atunci toate statele europene) þintea
instalarea unei autoritãþi voievodale puternice, stabile, ferite de contestãrile
incontinente venite din partea „autoritãþilor” feudale locale. Domnul trebuia
sã aibã autoritate ºi putere (fãrã a tinde însã cãtre ipostaza – nedorit㠖 a
absolutismului despotic). Teoria bizantinã a monarhului ca reprezentant al
lui Dumnezeu (stãpânitorul de pe pãmânt îl „reflecta” pe Atotputernicul
Stãpân din ceruri) ºi preceptele biblice îl ajutã pe Neagoe sã-ºi construiascã
(ºi sã recomande urmaºilor sãi) un program aflat în opoziþie cu cel emis de o
boierime centrifugã. El insistã, deci, asupra ideilor-pivot ale doctrinei bizan-
tine – cãci urmãrea, am zis, sã destabilizeze argumentele aristocraþilor
insubordonaþi – ºi ajunge la câteva fapte definitive, uºor de aºezat lângã
principiile ce se cristalizai în Europa secolului lui Machiavelli.
În textul lui Neagoe Basarab, numeroase precepte ce proveneau din
fondul literaturii creºtine rãsãritene (revigorate de gânditorii isihaºti) sunt
prelucrate în mod original pentru a putea suporta o nou㠄încãrcãtur㔠ºi a
se încadra în sistemul „teoriei politice” pe care voievodul o elaboreazã ºi în
emblema (modelul monarhic) ce vrea sã esenþializeze aceastã teorie. Idei de
circulaþie în „cãrþile de învãþãturã”, cum ar fi îndemnurile la stãpânirea de
sine, cumpãtare (aºezarea în niºte interogaþii elocvente a elementelor de
confort ºi îndestulare ale vieþii voievodale – „Unde sânt bãile céle calde ºi
umplérea voii trupului nostru ? Unde sânt grãdinile noastre cele frumoase,
cu mésele céle întinse ºi cu cãrnuri cu miros bun ºi frumos ? Unde iaste
vinul, carele totdeauna veselea inima noastrã ? Unde sânt vioarele ºi tobele
ºi surlele ?” – vizeazã tocmai evidenþierea netrãiniciei acestor satisfacþii),
modestie, prevedere, prudenþã, sunt însumate într-un „model” de stãpânitor
ce acþioneazã urmãrind prevenirea diplomaticã a conflictelor militare. Apare,
astfel, remarcabil formulat de voievodul Þãrii Româneºti, principiul prudenþei
454 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

politice („prudenþa” ca prelungire a unei „înþelepciuni politice” de tip

programatic) ce sintetiza, categoric, experienþe mai vechi adunate într-un
„depozit naþional” de informaþii.
Viitorul voievod este „proiectat” în duhul înfãptuirii „omului desãvârºit ºi
întreg”. Între atributele lui, mintea este izolatã ºi plasatã într-o poziþie
esenþialã, cãci de prestaþiile ce dovedesc înþelepciune depinde achiziþionarea
„numelui celui bun” ºi, ca urmare, înveºnicirea, o „eternizare” (adicã o plasare
convenabilã în „istoria lung㔠a neamului) realizabilã pe pãmânt, prin succesori,
în memoria comunitãþii. Formele de manifestare ale acestei (dorite) înþelep-
ciuni politice sunt numeroase. Ele se subordoneazã, toate, în faza de progra-
mare, acelui þel al demersului reprezentat de instruirea viitorului conducãtor
în tainele guvernãrii, acea formazione alla vita civile pe care o propuneau
tratatele umaniste de pedagogie169.
Autorul Învãþãturilor ºtia c㠄rezultatul” (dorit) al proiectului de perfec-
þionare („modelul voievodal” fiind – ziceam – coincident, în codul timpului,
cu „modelul de umanitate”, cu „exemplaritatea”) va fi obligat sã-ºi exerseze
calitãþile (sau defectele) în situaþii foarte concrete, produse de oameni, oamenii
„supuºi”, „vecini”, „aliaþi”, „inamici”. Omul, ca fãpturã a lui Dumnezeu,
capabil sã se înalþe cãtre starea angelicã („Minunat iaste Dumnezeu în
faptele sale, cã cu mare cinste ne cinsti ºi ne déde minte slobodã ºi chib-
zuitoare, ºi firea omeneascã cea cãzutã o au înãlþat mai pe deasupra îngerilor,
cum ziº ºi mai sus, dupã cuvântul prorocului : «Ce iaste omul, cã-þi aduseºi
aminte de dânsul, sau fiul omului, cã-l cercetaºi ?» Vezi câtã dragoste are
Dumnezeu cãtrã oameni ºi ce fãcu pentru dânºii ? Fãcu toate vãzutele ºi
nevãzutele ºi pentru dânsul sã fãcu om…”), dar ºi ca fiinþã cu personalitate
ºi responsabilitãþi, centru de la care provin informaþiile „constatative” ºi
cãtre care graviteaz㠄învãþãturile” ºi tentativele de modelare sau de alcãtuire
favorizatã ori oropsitã, este descris sub specia unei demnitãþi aproape intan-
gibile, proprie unei creaturi unice ºi privilegiate între toate componentele
cosmosului. Formal, pledoaria pentru om apeleazã la veºmântul teologic (la
fel fãceau ºi Erasmus ºi Pico della Mirandola), spiritul ei este, însã, modern,
de purã sorginte umanistã ºi impune prin consecvenþã ºi elevaþie. Sacrificarea
omului va fi condamnatã („Însã iatã cã te învaþ sã nu fie adeseori pãharul
tãu plinu de sânge de omu, cã acel sânge care vei tu sã-l verºi fãr’ de milã, vei
sã dai seamã de dânsul…”) în numele poziþiei deþinute de suprema creaþie a
lui Dumnezeu : „ªi sã nu omori pre nimenea fãr’ de judecatã dreaptã ºi fãr’
de spovedanie, ca sã nu fii ºi tu junghiat fãrã de milã ca noatenii ºi ca mieii.
Cã sângile omului nu iaste ca sângile vitelor, sau ca al altor fieri, sau ca al
pasãrilor, ci iaste într-alt chip…”
Rezultatele, trudnic obþinute în modelarea unor personalitãþi utile ºi
eficiente, roade ale unor programe specializate ºi rezervate elitelor (Neagoe
a fost un mare realist : „Eu, feþii miei, am o grãdinã, ºi aceastã grãdinã, cu
darul ºi cu ajutoriul lui Dumnezeu între multele méle osteninþe ºi nevoinþe
o am fãcut ºi o am crescut frumos ºi bine. Grãdina aceea ºi creºtirile céle
frumoase dintr-însa sântu boiarii mei cei mari ºi cinstiþi…”), trebuie conservate
ºi protejate (imaginea „grãdinii ocrotite”, scripturisticã, este superbã) cu o
 FAMILIA 455

grijã ce nu exclude, însã, „purificãri” parþiale : „[...] Iar acum, fãtul mieu, eu
te las sã fii gard grãdinii méle ºi sã o pãzeºti, cum o am pãzit ºi eu ; cã deaca
o vei pãzi ºi-i vei fi gardu cu zidul de piatrã, cum am fost ºi eu, déci, ei cum
cugeta sã-ºi vérse sângele ºi sã-ºi pue capetele pentru mine, aºa-ºi vor vãrsa
sângele ºi-ºi vor pune capetele pentru tine sau pentru fieºtecare domn care
va face ºi va pãzi aceste învãþãturi ale méle, ºi niciodatã nu vor da spatele
vrãjmaºilor voºtri”.
În concordanþã cu preceptele Renaºterii – care cuantificau valoarea omului
în funcþie de inteligenþã, capacitate, învãþãturã, performanþ㠖, Neagoe
Basarab îi sugereazã urmaºului o „politicã de promovare” în cadrul cãreia
criteriul meritului personal trimite în umbr㠄grila” ce þinea cont, în primul
rând, de apartenenþa la clasa dominantã. Teza cã domnul trebuie sã-ºi
selecteze dregãtorii (adicã pe cei ce urmau sã înfãptuiascã recomandãrile
izvorâte din înþelepciunea politicã a voievodului : sã împartã dreptatea nefã-
þarnic, sã aibã verticalitate moralã ºi sã dezarmeze arbitrariul, sã discute
cumpãtat cu ambasadorii, sã participe la protocolul plin de mãsurã al Curþii,
sã conducã oºtile în rãzboaie) dupã valoarea lor ºi nu dupã familia în care
s-au nãscut instituie – în chip ideal, fireºte (participãm doar la proiectarea
unui „model”) – un soi de egalitarism (o egalitate a ºanselor) propice alegerii
candidaþilor aflaþi în faza de start : „ªi de va fi mai harnicu unul din cei
sãraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudã de ale voastre, voi sã
nu daþi acelora cinstea ºi boieria, în fãþãrnicie, ce sã o daþi aceluia mai sãrac,
deaca iaste vrédnic ºi harnic ºi-ºi va pãzi dregãtoria cu cinste. Cã mai bun îþi
iaste sãracul cu cinste decât boiariul de ocarã”. Ideea este nu numai foarte
curajoasã, ci ºi foarte modernã. Textele bizantinilor nu i-o puteau sugera lui
Neagoe Basarab, la fel cum n-avea sã gãseascã acolo idei pentru remarcabilul
discurs în favoarea demnitãþii umane.
Sufletul stãpânitorului trebuie sã vibreze o datã cu sufletul þãrii peste
care Dumnezeu l-a aºezat sã stãpâneascã. Iubirea de patrie este, într-un fel,
regula de aur a conducerii înþelepte. „Nu fireþi ca pasãrea céia ce sã chiamã
cucu – îºi sfãtuieºte Neagoe urmaºii în Învãþãturã a lui Neagoe voevod cãtrã
fie-sãu Theodosie voevod ºi cãtrã alþi domni, cãtrã toþi, pentru solii ºi pentru
rãzboaie – care-ºi dã oaolã dã le clocescu alte pasãri ºi-i scot pui, ci fiþi ca
ºoimul, ºi vã pãziþi cuibul vostru. Cã ºoimul, feþii miei, are altã pildã ºi are
inimã viteazã ºi bãrbatã întru sine ºi multe pasãri oblãduiaºte ºi biruiaºte ºi
nici de una nu-i iaste fricã, nici sã téme…”. Prudenþa ºi înþelepciunea sunt
chemate sã vegheze curajul ºi sã cenzureze manifestãrile pripite : „Deci de
vor veni asupra voastrã vrãjmaºii voºtri ºi veþi vedea cã sânt cu putére mai
mare decât voi, iar priiatnicii voºtri vã vor îndemna sã mergeþi asupra lor
fãr’ de vréme, sau vã vor sperea sã eºiþi afarã den þara voastrã, sã pribegiþi,
pre acei priiatnici ºi îndemnãtori ai voºtri sã nu-i crédeþi, cã nu vã voescu
binele. Cã ºi eu însumi am fost pribeag, pentr-acéia vã spui cã iaste trai ºi
hranã cu nevoe pribegiia, cã eºti de toþi oamenii dosãdit, încã ºi de copii cei
mici, ºi de carii sântu mai rãi. Pentr-acéia sã nu faci aºa, cã mai bunã iaste
moartea cu cinste, decât viaþa cu amar ºi cu ocarã”. Nu sunt aceste sfaturi
bune pentru oricine, oricând ºi în orice loc. Relaþia cu un anume pãmânt, cu
456 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

o experienþã consumatã ºi cu o vreme anume, plinã de neliniºti, se simte.

Totuºi, ca sã nu mai existe nici o urmã de îndoialã, Neagoe Basarab spune
limpede cam cine putea fi acel vrãjmaº pentru a cãrui întâmpinare îºi
prepara descendentul : „Deci, de veþi vedea pre niscare limbi pãgâne sã se
porneascã asupra voastrã cu oºti gréle ºi cu putére mare…”. Este o pecete
inconfundabilã a construcþiei cãreia i-am zis model monarhic, model pe care
îl va pune în aplicare, în ziua sa combatantã, Radu de la Afumaþi, viteazul
ginere al lui Neagoe Basarab, model pe care Udriºte Nãsturel i-l va recomanda
insistent (alãturi de alte pilde neagoene) lui Matei Basarab, model de care se
vor interesa, peste vreme, Petru ªchiopul, Constantin Brâncoveanu, ªtefan
Cantacuzino ºi chiar Nicolae Mavrocordat. Modelul a triumfat, a dovedit cã
are capacitate de iradiere în timp, ºi-a demonstrat – prin urmare – auten-
ticitatea ºi valabilitatea. „Cazul Nãsturel” mi se pare edificator. În încercarea
sa de a contura „mitul dinastic al Basarabilor”, marele învãþat evoca, pentru
voievodul ce stãtea atunci pe tron ºi pentru ceilalþi, anii de glorie ai marelui
Neagoe, ctitor de þarã ºi de carte, cãrturar cu sceptru ºi moment de sintezã
a esenþelor spirituale ale poporului. Nici un prilej nu era neglijat. Se arãtau
a fi potrivite pentru glorificare – de care, prin ricoºeu, beneficia evident
Matei Basarab – ºi preambulurile hrisoavelor („Aceastã prealuminatã mãnãstire
Argeº a fost întemeiatã ºi ziditã ºi prealuminat desãvârºitã de strãmoºul
nostru de sfântã cinstire, luminatul domnitor Neagoe Basarab voievod, împreunã
cu luminata ºi de fericitã cinstire a sa soþie, nouã strãbunicã, doamna Despina”)
ºi „versurile la stemã”, ºi predosloviile tipãriturilor : „Cãci care dintre domnii
de mai nainte ai þãrii (afarã de cel din al cãrui neam ºi familie preavestitã,
prea luminãþia voastrã preanobilã prin urmaºi se trage, adicã preabunul de
odinioarã Basarab Neagoe) s-a arãtat aºa de binefãcãtor þãrii…”.

Viaþa lungã a Învãþãturilor

Versiunea româneascã a Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu

Theodosie s-a plãmãdit cãtre mijlocul anilor ’30 ai veacului al XVII-lea.
Adicã în acea epoc㠖 emblematicã din multe puncte de vedere – când, între
programele prioritare ale cãrturarilor români se afla ºi acela care propunea
recuperarea în româneºte a textelor – corpusuri de cronici interne, cronografe,
codexuri juridice, hagiografii sau compuneri de prozã oratoric㠖 elaborate
în slavonã în veacurile anterioare, semn al asumãrii ºi al „reluãrii în posesie”
a acestor bunuri în „hain㔠naþionalã. Este timpul când lumea româneascã
îºi prepara „deschiderea”, când instituþiile statului, consolidate de aceste
achiziþii cãrturãreºti, îºi cãutau coerenþa, când Aula princiarã declara nevoia
de model. Acesta putea fi cel „imperial” (al dispãrutului Bizanþ cu „adaosuri”
de la Înalta Poartã), spre care nãzuia ambiþiosul Vasile Lupu, ori cel lãuntric,
ºlefuit din sugestii bizantine ºi din experienþe voievodale locale, modelul
Basarabilor, codificat în vremea lui Neagoe, propus cu insistenþã lui Matei
Basarab de învãþatul sãu cumnat ºi consilier Udriºte Nãsturel.
 FAMILIA 457

Spre acest Udriºte Nãsturel (care a fãcut din zidirea „mitului dinastic” al
Basarabilor un þel al politicii sale culturale), tatã al lui Mateiaº, cel adoptat
de voievodul Matei, ºi spre cãrturarii din preajma lui s-au îndreptat privirile
celor ce l-au cãutat pe traducãtorul Învãþãturilor (dar ºi al Vieþii lui Nifon ºi
al Pisaniilor de la Argeº). Ipoteza este de crezut. Dovezile, însã, lipsesc.
Avem la dispoziþie doar acel an 1635 (7143), scris în frontispiciul cu titlul
Vieþii patriarhului Nifon, text ce întovãrãºeºte Învãþãturile în manuscrisul
care s-a aflat în biblioteca lui ªtefan Cantacuzino (ºi astãzi poartã nr. 109 în
colecþia Bibliotecii Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca) ºi care trebuie
sã reprezinte data copiei de pe care a fost prescris acest izvod. Mai ºtim, de
asemenea, cã banii denumiþi costandã (prin costandã ºi mangâr traducãtorul
român – socotit de Gaster a fi fost „un meºter în condei” – tãlmãceºte termenii
slavoni medÄ sau cet ºi srebrinikú) au circulat în Þara Româneascã între
1600 ºi 1650. Oricum, aceastã traducere româneascã (exact㠖 greºelile,
câteva, se datoreazã interpretãrii eronate a originalului slavon –, frumoasã)
nu poate fi din 1654, cum crezuse Hasdeu. Vasile Grecu, cel care a redesco-
perit la Blaj manuscrisul evocat mai sus (numit multã vreme „de la 1654”),
a arãtat cã data proclamatã de Hasdeu ca an al tãlmãcirii era notatã pe o
foaie adãugatã, când s-a fãcut legãtura codicelui, la începutul Învãþãturilor,
ºi cã ea nu are nici o relaþie cu momentul transpunerii.
Cea mai bunã copie a versiunii româneºti a Învãþãturilor este cea din
codicele prescris (cândva cãtre sfârºitul veacului al XVII-lea sau la începutul
celui urmãtor, oricum, înainte de 1716) de Mâinea, „cântãreþ de la Mitropolie”.
Manuscrisul a stat în rafturile bibliotecii voievodului ªtefan Cantacuzino
(de aici ºi termenul ante quem al datãrii). Pecetea inelarã a fiului stolnicului
Constantin Cantacuzino marcheazã, pe fiecare paginã, aceastã proprietate.
Voievodul avea bãieþi pe care îi visa domni în Þara Româneascã. ªi aceia,
ºtim, au nãzuit sã urce în jilþul voievodal. Chiar dacã nu ªtefan Cantacuzino
a poruncit copierea, avem de-a face cu o „copie brâncoveneascã”, cu o prescriere
care încadra firesc cartea lui Neagoe Basarab în curentul de marcat interes
faþã de literatura pareneticã pe care îl vor alimenta deceniile brâncoveneºti
ºi anii ce vor veni. Învãþãturile, care îºi croiserã în interiorul culturii noastre
propria lor tradiþie, îºi urmau destinul de lucrare cãrturãreascã de primã
mãrime în categoria scrierilor parenetice ale Sud-Estului european. Apariþia
lor „la ramp㔠în timpul lui Matei Basarab, ca ºi în vremea lui Constantin
Brâncoveanu ºi, apoi, în anii lui Nicolae Mavrocordat, confirmã funcþia lor
de „manual” cãutat, solicitat de cãrturari ºi utilizat de voievozii români –
cum au stat lucrurile, se pare, cu Radu de la Afumaþi sau cu Petru ªchiopul170 –
ca îndreptar practic.
Învãþãturile lui Neagoe Basarab nu au intrat între zidurile mãnãstirilor
(nu acesta era þelul lor), ci ºi-au urmat destinul croit de marele gânditor ºi
om politic care le-a scris, reapãrând cu regularitate în epocile de coagulare
sau frãmântare (în cãutarea unui drum) ale lumii româneºti, cãtre mijlocul
veacului al XVII-lea, la începutul ºi la sfârºitul secolului al XVIII-lea, apoi în
zorii Timpului Modern. Le-au susþinut miezul lor „raþional”, acel impuls,
atât de modern în esenþa lui, de translare a centrului de greutate al preocu-
pãrilor dinspre spaþiul religios spre cel laic (cum proceda în Apus Antonio de
458 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Guevara, cel pe care avea sã-l tãlmãceascã Nicolae Costin, adicã neintentând
procese – ar fi fost imposibil – atitudinii religioase) ºi faptul, extrem de
semnificativ, al utilizãrii propriei experienþe alãturi de înregistrarea tradi-
þionalã a „învãþãturilor” de tip preceptistic.

În manuscrisul rom. nr. 1062 de la B.A.R. (fost cândva în posesia lui

Mozes Gaster) se aflã o versiune acefalã a Învãþãturilor cãtre Theodosie.
Este o versiune prescurtatã, realizatã probabil de acel „Radul, logofeþel de
divan”, care semneazã la f 183v a sbornicului ºi care s-a aflat printre apro-
piaþii lui Nicolae Mavrocordat (a copiat pentru voievod ºi un corpus de cronici
interne). Radu Lupescu – dacã el a fost ºi „autorul” acestui digest, ºi nu doar
copistul – n-a fãcut o traducere nouã (cum s-a crezut), ci a lucrat pe vechea
tãlmãcire comprimând-o, eliminând unele pasaje, rezumându-le pe altele,
„modernizând” (laicizând – observa Dan Zamfirescu171) un text care venea
cu o încãrcãturã suplimentarã pe potriva altui mental.
Radu Lupescu umblã nestânjenit în textul lui Neagoe Basarab, intervine,
taie, modificã, introduce uneori formulãri proprii. Cum ar fi „introducerea”
la capitolul (altfel redus drastic, prin comprimarea pasajelor împrumutate
din Umilinþa lui Simeon Monahul) despre „cum sã cade domnilor sã ºazã la
mas㔠:
Versiunea Neagoe Basarab
„Fãtul mieu, eu am gândit cã aºa sã cade domnului sã ºazã la masã cu boiarii
sãi cei mari ºi cu cei mici. Cându ºade domnul la masã, întâi pohtéºte trupul lui
sã mãnânce ºi sã bea.
Apoi pohtéºte ºi veselie multã. Iar tu, fãtul mieu, sã nu cumva sã-þi slobozeºti
mintea de tot spre veselie, cã omul în lumea aceasta ºade între viaþã ºi între
moarte…”

Versiunea Radu Lupescu

„Fãtul mieu Theodosie, de vréme ce mãrire domnilor uneori sã aratã în
vileagu ºi cu ospéþe ºi cu mése mari, cinstindu-ºi boierimea, dreptu acéia am
socotinþã a-þ da oarecare învãþãturã ºi pentru aceasta ca ºi cu orânduiala aceasta
sã-þi fie nãravurile împodobite ºi lãudate. Ci dar vei ºti cã trupul de-a pururea
pleacã spre mâncãri ºi spre bãuturi ºi spre veselii multe ºi fãrã cumpãt. Iar tu,
fãtul mieu, sã nu cumva sã-þi slobozeºti mintea de tot spre veselie, cã omul în
lumea aceasta ºade între viaþã ºi între moarte…”

Din partea a II-a a Învãþãturilor, Radu Lupescu a reþinut pentru versiunea

sa doar cinci capitole : I. În ce chip vor cinsti boierii ; II. Cum sã cade domnilor
sã ºazã la mése ºi la ospéþele de obºte ; III. Pentru primirea solilor ºi rânduiala
rãzboaielor ; IV. În ce chip vor judeca ºi V. Învãþãturã [...] sã fie milostivi ºi
odihnitori. ªi Povéstea pentru marele Costandin împãrat, din partea I, fastuos
excurs în istoria modelului monarhic creºtin, este rezumatã sensibil, reþinutã
fiind doar semnificativa „viziune stelar㔠: „Marele împãrat Costantin pentru
bunãtãþile lui céle fireºti ºi pentru faptele céle bune ce era sã urmeze în
zilele împãrãþiei lui, încã pânã a nu sã boteza, au vãzut pe ceriu semnul
 FAMILIA 459

cinstitei Cruci ºi dupã ce s-au botezatu au arãtatu la împãrãþie fapte de

împãratu cu înþelepciune mare, cu chibzuialã întreagã ºi cu toate sémnele
céle ce împodobesc pre un împãrat vrednic de a sã numi întâiul împãrat
creºtinilor ºi întocma cu apostolii. Cãruia ºi începutul ºi mijlocul ºi sfârºitul
împãrãþiei sã uita spre a îndrepta cârma împãrãþiei cu credinþã aleasã cãtrã
Dumnezeu, cu dreptate spre norodul ce-i era supus ºi cu dragoste nepizmuitoare
spre toatã treapta boierimii. Pentru cã acéstea sântu osebirile céle mai alése
ale împãraþilor ºi ale domnilor celor ce voiesc sã rãmâe lãudaþi în lume ºi în
ceriuri priimiþi de Dumnezeu. Cã mãcar împãratu, mãcar domn, mãcar
boiari, mãcar înþeleptu, mãcar neºtiut, mãcar bogat, mãcar sãrac orice va
simãna, acéia va ºi secera. Cã tot omul din faptele sale sã va îndirepta ºi din
faptele sale sã va osândi”.
A avut un condei sprinten acest Radu Lupescu. Iatã-l þesând „învãþãturi”,
ajutat de Neagoe Basarab (fragmentele tipãrite cu cursive), dar introducând
ºi concepte proprii timpului sãu („tiranul” opus „bunului principe”, „istoria
ca oglindã”), dovadã cã se uitase prin cãrþile vremii lui Brâncoveanu  :
„Iatã darã, o, iubitul mieu fiu ºi dumneavoastrã credincioºilor miei boiari,
mari ºi mici, ºi tuturor slugilor méle, cã v-am adus pildã spre învãþãturã pre cât
m-am priceput ºi din scriptura cea véche ºi din cea noao, împãraþi ºi judecãtori,
carii cum s-au purtat cãtrã credinþa lui Dumnezeu ºi cãtrã cârmuirea supuºilor
sãi. ªi ce sfârºit au avut acei buni ºi adevãraþi împãraþi ºi judecãtori ºi la ce
osândã au ajunsu cei neplecaþi poruncilor lui Dumnezeu ºi tiranii.
Dreptu acéia, iubiþii miei, sântem datori ºi noi carei avem stãpânire ºi putére
lumeascã la mâna noastrã sã punem înaintea noastrã faptile celor buni ºi ale
celor rãi. Aºijderea ºi sfârºitul amânduror bréslelor ºi ca într-o oglindã curatã sã
privim la iale fieºtecarile ºi sã ne îndireptãm nãravurile. Ci dar sã vã fie în grijã
totdeauna lucrurile céle bune ºi dreptatea cãtrã toþi, iarã de faptile céle réle sã vã
feriþi ºi sã vã depãrtaþi, ca sã faceþi pre Dumnezeu sã vã fie blându ºi milostivu
prin rugãciune, prin posturi ºi prin curãþie, chivernisind ºi cârmuind stãpânirea
ºi putérea ce vã s-au dat de sus de la Dumnezeu, cu dreptate spre tot féliul de om
ºi cu mare fricã de Dumnezeu, ºtiindú cã veþi sã daþi seama la înfricoºatul acela
nefãþarnic judecãtoriu pentru toþ cei ce sântu suptu stãpânirea voastrã”.

În 1915, într-o carte ce va fi publicatã postum172, D. Russo, comentând o

versiune a Învãþãturilor copiatã în ms. nr. 3488 de la B.A.R., îi descoperã
caracterul de „prelucrare” adãpostitã într-un codex „de lucru” („ºtersãturi,
adãugiri, note marginale, hârtioare volante etc.”) ºi datoratã unui ins („om
cult ºi persoanã simandicoasã”) ce-ºi îngãduie mari libertãþi faþã de versiunea
originalã (dând un fel de Neagoe Basarab „continuatus”) : „Prescurtãrile
anonimului sunt interesante, dar amplificãrile lui, pe lângã interes, au ºi o
oarecare dozã de glumã pentru noi, care parcã vedem pe anonimul în chilia
lui luându-ºi aere de Vodã Neagoe (vreo 2 secoli dupã ce acesta murise) ºi
declamând poveþi pentru fiul sãu (el probabil cãlugãr, cãtre coconul domnesc !),
care nu putea nici sã le asculte, nici sã le urmeze, cãci… nu era între cei vii
de câþiva secoli ! E cam humoristic sã te adresezi cãtre fãtul Theodosie ºi sã-l
povãþuieºti sã mãnânce în cumpãtare ºi sã arate faþã veselã la ospeþe, când
ºtii cã acest fãt de 2 secoli zace în mormânt !”173.
460 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Ceea ce n-a vrut sã observe D. Russo (ºi cei, nu puþini, care l-au crezut
dupã aceea) este cã Învãþãturile participau, prin intervenþiile acelui necunos-
cut prelucrãtor, la transformarea „sfaturilor cãtre prinþ” într-un exerciþiu pe
care l-aº numi „literar”, slujind drept temelie unor prefaceri ulterioare.
Cum a fãcut anonimul aceastã schimbare vor afla cercetãtorii abia dupã ce
Dan Zamfirescu, confruntând toate manuscrisele româneºti ale operei lui
Neagoe Basarab, a constatat c㠄prelucrãtorul” nu fãcuse altceva decât sã
„acomodeze” versiunea din ms. nr. 3488 cu aceea prescurtatã de Radu Lupescu.
„Absolut toate modificãrile introduse, toate indicaþiile de tãieturi în text ºi
conþinutul tuturor notiþelor lipite se regãsesc în textul acestei variante
prescurtate”174.
Cu alte cuvinte, adnotând ºi „aranjând” versiunea din ms. nr. 3488 dupã
varianta prescurtatã a logofeþelului Radu (ºi el – am vãzut – un ins „activ” în
raport cu textul neagoean), „anonimul prelucrãtor” din secolul al XVIII-lea
dorea un text modern, „scuturat” de digresiuni, despovãrat de lungile excursuri
cu conþinut religios, laicizat (zice Dan Zamfirescu) într-o mãsurã conside-
rabilã. Recomandãrile lui au fost puse la contribuþie în ms. nr. 2714 de la
B.A.R. (ºi el copiat în ms. nr. 1069 de la B.A.R. ; fost o vreme în colecþia
Gaster), care adãposteºte un impresionant „Corpus Neagoeanus”, conþinând
Învãþãturile lui Neagoe Basarab, Viaþa patriarhului Nifon, Pisaniile Mãnãstirii
de la Argeº ºi Cuvântul lui Neagoe vv. cãtre douã slugi ale sale.

Actualitatea „genului”

Synesios, Agapet ºi Pseudo-Vasile Macedoneanul revin în actualitate (spun

„revin”, întrucât sunt convins cã Neagoe Basarab i-a cunoscut pe „clasicii”
bizantini ai literaturii parenetice), pentru cãrturarii români, cãtre sfârºitul
secolului al XVII-lea ºi începutul celui de-al XVIII-lea, în epoca de consoli-
dare a încrederii în capacitãþile formelor statale româneºti, cu cunoscutele ºi
celebrele – în epoc㠖 concretizãri ale unei strãlucitoare „monarhii culturale”.
Dar scrierile greceºti, bizantine în speþã, reapãreau în raza de atenþie a
literaþilor noºtri abia dupã ce cãrturarii din cercul lui Udriºte Nãsturel
(poate) consacraserã pentru conaþionali Învãþãturile lui Neagoe Basarab,
traducându-le în româneºte, ºi dupã ce, de asemenea, literatura românã
achiziþionase deja Sfaturile scrise, în greceºte, pentru voievodul Alexandru
Iliaº, de Matei al Mirelor ºi receptase, prin intermediul unei tipãrituri
kievene slave din 1631 „învãþãturile” pe care marele umanist Petru Movilã
le transmitea fratelui sãu Moise, urcat pe tronul Moldovei (vezi ceva mai jos
în acest capitol).
Epoca lui Constantin Brâncoveanu ºi anii ce i-au urmat au cultivat cu
deosebire „manualele pentru prinþ”, textele etico-didactice. Operele de frunte
ale „genului” sunt studiate în original, traduse în neogreacã ºi românã,
adnotate, comentate, reprezentând o disciplinã importantã la Academia
Domneascã din Bucureºti. La fel stãteau lucrurile ºi la ºcolile greceºti.
 FAMILIA 461

Cu Isocrate începea, în aceste academii, ºirul autorilor de pareneze cercetaþi.

„Visul tinerilor fanarioþi era cum sã ajungã pe tronul Valahiei sau Moldovei
ºi de pe bãncile ºcoalei se pregãteau pentru aceastã ambiþioasã carierã,
studiind cu sârguinþã pe acei autori care au scris despre datoriile domni-
torilor”175. Analizând „cazul bucureºtean”, constatãm cã, de pildã, Peri vasileias,
sfaturile pe care Synesios le scrisese pentru Arcadius, figureazã în douãspre-
zece manuscrise (pãstrate la B.A.R.), unele având numeroase adnotãri inter-
lineare. Scrierea a fost tradusã în neogreacã de Sevastos Kyminitis. Au fãcut
aceeaºi operaþie Daniel de Patmos, Neophyt Kavsokalivitis ºi alþi câþiva176.
La fel stau lucrurile ºi cu Capetele lui Agapet (parenezã pe care Apusul a
descoperit-o abia în veacul al XVI-lea : o ediþie greco-latinã a apãrut la
Veneþia, în 1504 (am mai semnalat-o) : Opusculum Agapeti diaconi de officio
regis ad Justinianum Caesarem) ; cartea va fi apoi tãlmãcitã în englezã în 1530,
în italian㠖 în 1545, în francez㠖 în 1563, în german㠖 în 1590 ºi în
spaniol㠖 în 1596), ºi ele copiate în original, tãlmãcite în neogreacã (între
alþii, de acelaºi Kyminitis) ºi comentate, ºi cu scrierea atribuitã împãratului
Vasile I Macedoneanul, transpusã în greaca aplà, la îndemnul lui Constantin
Brâncoveanu, de ilustrul cãrturar Hrisanth Nottaras ºi tipãritã la Snagov,
în 1691, de Antim Ivireanul. Lista nu se încheie aici. Între traducãtorii ºi
comentatorii de texte parenetice trebuie aºezaþi ºi alþi profesori ai Academiei :
Theodor din Târnovo, Lambros Fotiadis, Theodor din Dristra, Cyrill Lavriotis
precum ºi poliscriptorul Ioannes Komnênos, ºi el tãlmãcitor, prin 1697, al
unei scrieri de învãþãturã pentru urmaº. Pe lângã autorii bizantini (prin
intermediul cãrora intrau în „circuitul românesc” ideile etico-pedagogice ale
lui Aristotel, Platon, Isocrate, Pseudo-Isocrate, Dion Chrysostomul, Polyb,
Xenophon, Themistios) la îndemâna lui Brâncoveanu sunt puse comentarii
fãcute direct pe textele lui Aristotel, Isocrate (cel atât de preþuit de Erasmus)
sau Pseudo-Isocrate.
Gruparea „academic㔠a profesorilor greci de la Bucureºti nu deþinea însã
monopolul contactelor cu scrierile parenetice bizantine. Adresându-se, probabil,
unor surse „tradiþionale”, cãrturarii din alte centre culturale ale Þãrii Româneºti
traduc în româneºte ºi difuzeazã principalele scrieri din parenetica bizantinã.
În ms. nr. 3190 de la B.A.R., Vlad grãmãticul, un cãrturar harnic de la
Râmnicu-Vâlcea, alcãtuieºte (pe la începutul secolului al XVIII-lea) o culegere
de texte parenetice care cuprinde Ale lui Vasilie împãratului grecilor, cuvinte
de învãþãturã cãtre fiiu-sãu Leon, capete 66, „Capetele” (72) lui „Agapit
Diaconul”, fragmente din câteva scrieri patristice ºi ascetice ºi mult comentata
Donatio Constantini sau, în formularea lui Vlad grãmãticul, „porunca împãrã-
teascã a marelui Constantin cãtrã preaslãviþii ºi cinstiþii bãrbaþi franþezi”, o
contrafacere literarã celebrã ce susþinea primatul papei (prezenþã absolut
surprinzãtoare într-un codice românesc scris în preajma episcopiei vâlcene).
Traducãtorul Capetelor lui Agapet a fost, dupã toate probabilitãþile, chiar
Vlad grãmãticul, transpunerea fãcându-se dupã o versiune slavã rãsãriteanã
pendinte verosimil de acea tipãriturã scoasã la Kiev, în 1628, de Petru
Movilã. Ipoteza aceasta, formulatã de Al. Duþu177 ºi confirmatã de Ihor
îevåenko178, þine seama de circulaþia scrierii cu pricina în literatura rusã ºi
462 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de preferinþele culturale, atestate, ale lui Vlad însuºi. Pãstratã în ms. nr.
1788 B.A.R., tãlmãcirea Capetelor lui Agapet va fi copiatã ºi cãtre sfârºitul
secolului al XVIII-lea : Tocmirea capetelor celor de învãþãturã care iaste scrise
de Agapie [sic !] diaconul de la sfânta a lui Dumnezeu ºi marea besericã a cãruia
începutul sã are aºa : preafericitului ºi preabunului credincios împãratului
nostru lui Iustinian, Agapie mai prostul diacon.
Cealaltã scriere pareneticã importantã, „capetele” compuse – probabil –
de patriarhul Fotie ºi atribuite împãratului Vasile I Macedoneanul, a cunoscut
o rãspândire de-a dreptul spectaculoasã în mediul cultural românesc. Traduse
în româneºte înaintea operei sfãtuitorului lui Iustinian (ºi furnizând, ca ºi
aceea, idei eseiºtilor ºi filosofilor epocii brâncoveneºti, dovadã a folosirii),
„capetele” lui Pseudo-Vasile Macedoneanul au circulat multã vreme în
manuscrise împreunã cu cronografele tãlmãcite ºi compilate dupã Dorothei
al Monembaziei ºi Matei Kigalas, adesea cu „titluri” ce dezvoltã formularea
iniþialã : ms. nr. 1926 B.A.R., de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea (Aicea
scrisem o seamã de învãþãturi dintre carele au învãþat înþeleptul ºi creºtinul
împãrat Vasilie Machidon întru Hristos Dumnezeu samoderjeþ grecilor… cu
carele déte cuvinte ascunse de învãþãturã preaiubit fiului sãu ºi prea-
înþeleptului Leon împãrat, fiind de vârstã iar tânãr, carele era dãstoinicit ºi
naméstnic ºi moºtean împãrãþiei ºi împreunã cu pãrintele sãu iar împãrat
naméstnic) ; ms. nr. 2583 B.A.R. (prima jumãtate a secolului al XVIII-lea)  ;
ms. nr. 2609 B.A.R. (mijlocul secolului al XVIII-lea) etc. Ulterior ele s-au
desprins din acest complex (din interiorul cãruia „povãþuiau” transmiþând
învãþãturile datorate unui personaj faimos al istoriei bizantine ; sã men-
þionãm ºi „autonomizarea” vieþilor celor doi bazilei, Vasile I ºi Leon al VI-lea,
propuse cititorului ca existenþe exemplare în mssele. nr. 1785 ºi 5208 de la
B.A.R., amândouã copiate la sfârºitul secolului al XVIII-lea) ºi, fãrã a pãrãsi
formulãrile intitulatorii lungi (Capetele céle de învãþãturã ale lui Vasilie
împãratul grecesc tocmite cu numãrul 66, carele au începãtura aºa  : Vasilie
de la Hristos împãratul grecilor lui Leon, iubitului fiiu ºi împãrat, pentru
învãþãtur㠖 ms. nr. 2388 B.A.R., copiat în 1751), au participat la realizarea
altor „culegeri de sfaturi” sau, în sfârºit, s-au individualizat în texte
independente.

Nicolae voievod Mavrocordat

scrie pentru Constantin, fiul sãu

Paternitatea lui Nicolae Mavrocordat asupra Sfaturilor pentru fiul sãu Constantin
(viitorul domn reformator), ca ºi asupra tratatului Despre datorii (pe care l-a
scris când era prizonier la Sibiu, la imperiali, ºi l-a tipãrit în 1719) n-a fost
contestatã (ca în cazul traducerii din latineºte în greceºte a Teatrului politic
al lui Ambrosius Marlianus) de nimeni. Grecul, ajuns voievod în Þãrile
Române ºi interesat, am vãzut, de „raftul” parenetic al bibliotecii voievodale,
scrie cu un ochi pe textele „clasice” (îndreptarul lui este orânduit tot în
 FAMILIA 463

forma „capetelor de învãþãturã”, ca la Agapet sau la Pseudo-Vasile

Macedoneanul, douãzeci ºi cinci în tipãrirea din colecþia Hurmuzaki179) ºi
având mereu în minte – ne lasã a înþelege – încheierile propriilor experienþe
domneºti („Dacã tatãl tãu a greºit în aceastã privinþã, pãþelele lui sã-þi fie de
învãþãturㅔ ; ºi cel care stinsese prin intrigi neamul Cantacuzinilor ºi îl
trimisese la moarte pe Antim Ivireanul, cel care – ca domn al Þãrii Româneºti –
a dovedit o teribilã duritate în raporturile cu localnicii – un cronicar, ce nu-i
trece cu vederea meritele [„cã adevãrat au fost un filosof foarte mare…”],
trimitea spre viitorime chipul unui ucigaº productiv : „dar asupra creº-
tinilor… mare turbatã… pe mitropolitul Antim l-au înecat la Undria, în apa
ce sã numeºte Mãruþa. Mulþi boieri mari ºi al doilea au tãiat, multe case au
pustiit ºi mãnãstiri, biruri grele pe þarã ºi pe boieri…, încât zic ºi pe frate-sãu
Ioan Vodã el sã-l fie otrãvit” – avea a medita la destule „erori”). Ca ºi la
bizantinii cei vechi, ca ºi la Neagoe Basarab, Sfãtuirile fericitului principe
domnului domn Nicolae Alexandru voievod Mavrocordat date fiului sãu
domnului domn Constantin Nicolae voievod, mai înainte de a fi domn, în
anul mântuirii 1725 regleazã întâi raporturile obligatorii cu divinitatea –
1. „Frica de Dumnezeu sã o cunoºti de temelie a fericirii ; 2. Fãrã ajutorul lui
Dumnezeu toate sunt deºarte…” –, evocã virtuþile capitale („dreptatea”,
„bãrbãþia”, „cumpãtarea” etc.) ºi primejdiile pe care le poate naºte izgonirea lor :
„13. Mãreþiile deºarte, veºmintele multe, giuvaierurile multe, caii mulþi, edificiile
sã lipseascã”180. Un monarh este dator sã pãstreze cumpãna dreaptã în toate  :
„Gratificãrile nemãsurate, darurile de prisos, fie la strein, fie la casnicii tãi,
cauzeazã rãu nume, locuitorilor sunt nesuferite ºi fac mâhnire supuºilor”.
Sã nu uite fiul Constantin cã este venetic. Tatãl îi recomandã nu o orgolioasã
distanþare, ci prudenþã ºi, mai ales, cunoaºtere. O cunoaºtere completã :
„16. [...] Sã ºtii meritele ºi defectele acelor cu care ai a te servi, mai cu seamã
ale domnilor, magnaþilor, ale boierilor locali ºi ale vecinilor. Sã ºtii istoriile…” ;
„17. Sã ºtii ºi sã te pãzeºti de defectele boierilor pãmânteni, dar sã le treci cu
vederea pentru pacea ta ; iar ale casnicilor tãi sã nu le suferi. Sã nu dai altor
gloria ta ; sã nu le dai obraz ca sã nu dispreþuiascã tinereþea ta. Jurã-i pe
Dumnezeu sã fie iubitori de adevãr, îngrijitori de datoriile lor, amici ai
dreptului, veghetori, nemitarnici, mulþumiþi cu puþine…”
Cam pe la jumãtatea înºirãrii „sfaturile” devin „reguli”, capãtã un plesnet
scurt ºi riguros de porunci de neevitat înscrise într-un memento de agendã
sãptãmânalã :
„18. Datoriile de supunere cãtre Împãrãþie.
19. Cele cuvenite cãtre Hanul tãtarilor.
25. Divanuri dese.
26. Mese puþine.
27. Distracþii puþine.
28. Nu rãsipi.
29. Nu beþi.
30. Vânãtori puþine ºi nu în locuri depãrtate”.

Cunoscând bine sensibilitãþile localnicilor, dar ºi nãravurile compatrioþilor

care soseau în Þãrile Române cu niºte apetituri greu de potolit, fiul Exaporitului
464 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

îºi sfãtuieºte sec urmaºul : „[39] Sã ai puþini cavaºi [cuvânt obscur pentru
mine – nota mea, D.H.M.], puþini fanarioþi” (în versiunea din Hurmuzaki,
Documente, „capul” are nr. 20 : „Na echês oligou tevaipi, oligous Phanariôtais”).
Epoca a mai înregistrat, alãturi de aceste sfaturi care vizeazã mai ales
„dimensiunea administrativã a domniei”181, ºi alte „învãþãturi pentru urmaº”
în greceºte. Azarie Kigalas, fost preceptor al copiilor lui Antioh Cantemir ºi
ai lui Mihai Racoviþã, a scris sfaturi pentru beizadelele celui din urmã.
Textul este luat în seamã.

ªi voievozii primeau sfaturi

Matei al Mirelor, grecul învãþat ajuns între români ºi onorat (cum singur
recunoaºte), pentru ºtiinþa lui de carte, cu cinul de egumen la Mãnãstirea
Dealu ºi cu rangul (onorific) de mitropolit al Mirelor (o eparhie în Asia Micã,
unde nu a pus piciorul niciodatã), a gãsit cu cale s㠄completeze” Istoria celor
sãvârºite în Ungro-Vlahia începând de la ªerban Voievod pânã la Gavril
Voievod (prefacere în versuri a unei mai vechi compuneri în prozã) cu niºte
Sfaturi cãtre Alexandru Iliaº (neutre în prima lor formã, cuprinzând niºte
recomandãri morale ºi religioase), tot în versuri, de care e greu de crezut cã
destinatarul va fi beneficiat vreodatã, cãci în 1618 Alexandru Iliaº îi lãsa
tronul lui Gavril Movilã. Scriind aceste îndrumãri pentru monarh, Matei de
la Dealu („clericul”, „înþeleptul”) se aºeza într-o serie ilustrã care îl cuprindea
pe Synesios ºi pe Agapet, demult transformatã într-un topos utilizabil în
contextele potrivite. Sub pana lui Gavriil Protul, de pildã, patriarhul Nifon
îi þine lui Radu cel Mare un discurs parenetic pe tema judecãþii nepãrti-
nitoare : „Iar domnului zise  : «Þie, doamne, sã cade sã îndereptezi pre cei
strâmbi cu judecatã tare ºi înfricoºatã ºi dreaptã, dupã cuvântul lui Dumnezeu
carele au zis cãtrã Moise îngãduitoriul sãu ºi cãtrã toþi feciorii lui Izrail
grãind : <Iatã, v-am dat legea mea ºi judecata ºi îndereptarea în inimile
voastre>. Ce sã nu fãþãreºti nici a mic nici a mare, nici a vãduvã nici a
venitic, nici pre cel sãrac sã nu-l milueºti cu judecata, nici de cel bogat sã te
ruºinezi ºi sã-i fãþãreºti, cã judecata este a lui Dumnezeu»”.
În înþelegerea lui Matei al Mirelor, sfaturile sunt ceva mai mult decât un
„simplu act de consiliere” ; ele trebuiau legate de povestirea evenimentelor
scurse, aveau adicã sã-ºi tragã substanþa (într-un „ce” rotund ºi complet) din
depozitul de pilde (depãºind uneori spaþiul valah ºi inventariind cu obidã
pierderile istorice ale grecitãþii) cuprins în „cartea de istorie”. Monarhul pios
ºi pãzitor al dreptei credinþe se cuvine sã fie „judecãtor nepãrtinitor”, distri-
buitor incoruptibil („sã nu te uiþi ce faþã este nici sã primeºti daruri”) al
dreptãþii indiferent de starea socialã a celor ce vin cu pricinã înaintea lui ºi
doar în spiritul legii (al „legii þãrii”, îi spune apãsat egumenul grec unui
voievod ce înaintase ºi el destul pe calea grecizãrii) : „Iar în celelalte judecãþi
pe care o sã le faci, judecã dupã Legea þãrii ; altfel sã nu faci, deoarece ea
nu are nevoie de legile împãrãþiei, cãci are judecata locului, rânduiala þãrii.
 FAMILIA 465

ªi judecã cu judecata locului pe care ai gãsit-o, deoarece, dacã judeci în

temeiul legii, nimic nu o sã-þi scape. Mai târziu se vor nimici judecãþile pe
care le vei face, dacã nu vei þine seama de Legea þãrii…” Bine consiliat,
îndemnat sã caute sfatul folositor („ªi ia seama : fãrã sfat nimica sã nu faci,
deoarece greºeºti mai târziu, ºi-þi pierzi cinstea. [...] sfatul bun domneºte
peste toate lucrurile”), evitând lãcomia ºi injustiþia („La nimicul sãracului
niciodatã sã nu te lãcomeºti. ªi sã nu-i râvneºti nici un lucru care þi-ar
plãcea”) ºi chibzuindu-ºi rostirile („Cuvântul Domnului este piatrã scumpã,
deci sã cuvine sã fie trainicã ºi preþioasã. De aceea, fiul meu, sã nu te
clinteºti de la cuvântul tãu, sã nu ieºi din el ºi sã nu-l încurci”), domnul
trebuie sã vegheze la nestricarea hotarelor þãrii ºi sã ducã, în afarã, o politicã
suplã, adaptatã chipului nestatornic în care se poartã niºte „vecini” capri-
cioºi, violenþi ºi insaþiabili, „otomani eretici”, „necredincioºi”, „nebotezaþi” ºi
„mai presus asupritori”. „Chiverniseºte-i, Doamne, cu pricepere pe fiecare” –
pare a fi sfatul de cãpãtâi pe care îl dã clericul (ºtiutor al firii suzeranilor)
stãpânitorului mirean (chiar îl repetã), „cãci plocoanele orbesc pe domni,
darurile preþioase orbesc pe mulþi cârmuitori”.
Bunelor intenþii ale unui conducãtor nu-i poate rãspunde concludent
decât o þarã stabilã, prosperã, nelipsitã de instrumente civilizatorii, fie cã
este vorba de ºlefuirea minþii prin instrucþie, fie cã se au în vedere amena-
jãrile unei stãri minime de civilizaþie. Monarhul are datoria sã instituie
toate aceste caracteristici – zice Matei al Mirelor, vorbind de aceastã datã ca
un observator obiectiv ºi dornic sã participe la corijare (fie ºi prin simpla
semnalare a defecþiunilor). E limpede cã sfaturile sale (foarte practice)
îndeamnã spre o necesarã civilizare, începând cu cea a drumurilor prost
întreþinute ºi lipsite de comoditãþi („Fã ºi puþuri pentru cãlãtori, ca sã ai
slavã de la Dumnezeu, cinstire de la oameni”) ºi terminând cu cea a mora-
vurilor funcþionarilor publici. Cu cei din urmã, cu „ciocoii” care strâng dãrile
(unii dintre ei, destui, greci) ºi pustiesc þara, egumenul este neîndurãtor :
„Cãci e bine ºi sigur sã ºtii cã þara ta tot mai pustie se face acum, în ultimul
timp, de multã greutate, de nedreptatea pe care o fac ciocoii aici, în voievodat.
Când îi trimiþi undeva afarã prin voievodat, ard, pârjolesc pe sãraci ca ºi cu
focul ; pe Dumnezeu nu-l pomenesc ºi de tine nu se tem. ªi, de aceea, asupresc
ºi se trufesc…”. Pedepsirea hrãpãreþilor (pericol naþional deja : „oamenii fug
în alte locuri de nedreptate. S-au umplut graniþele Ardealului din pricina
deselor haraciuri ºi a multelor dãri ºi a greutãþilor truditorilor”) ºi scãderea
modicã a fiscalitãþii nu au, în înþelegerea lui Matei, sensul unor rãsturnãri
justiþiare ci doar pe cel al instaurãrii „ordinei” : „Fã bine, Doamne, uºureazã-i
puþin, scapã-i de ciocoi, ca sã poatã sãracii sã te binecuvinte, sã-ºi dea
haraciul ºi sã þi se închine”.
De aceeaºi „stare de ordine”, iubitã de Dumnezeu (potrivnicã haosului),
þine ºi „învãþãtura de carte”. Absenþa instrucþiei, dramaticã ºi în sine („Cãci
nu se gãseºte nici un om învãþat aici, în voievodatul tãu, ca sã fie mai presus,
nici preot, nici cãlugãr, nici arhiereu, nici mirean, deoarece nu au de unde sã
înveþe carte”) ºi prin consecinþe („Din pricina neºtiinþei, multe rele se înmulþesc,
se fac multe lucruri neîngãduite, multe fãrãdelegi, iar în biserici încurcãturi
466 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi neorânduieli”), dizolvã iremediabil calitatea prestaþiei clerului (primejdie :

cãderea în pãgânãtate), face deservicii greu de atenuat. Pledoaria pentru
ºcoalã ºi carte (o ºcoalã generos înzestratã ºi întreþinutã, o „carte” care sã
asigure bunele ei oficii pe toate palierele societãþii) a cãrturarului Matei este
caldã ºi urcã uºor cãtre metaforã : „Fã, dar, acest bine, dacã þi-e pe voie,
Doamne prealuminate, ca sã trãiascã numele tãu. Fã sã curgã apa care
rãcoreºte mintea fiecãrui om ºi lumineazã sufletul. Dezveleºte soarele care
este întunecat, acoperit cu un nor greu. Acest nor mare ºi greu al neºtiinþei
a acoperit învãþãtura ºi slava înþelepciunii [...]. Litera este vie, dã viaþã ºi
altora, pe cei umiliþi îi înalþã, pe cei mici îi face mari…”
Om pus – de Dumnezeu – în fruntea altor oameni, învestit cu putere dar
ºi cu rãspundere, „persoanã public㔠cu alte cuvinte, voievodul trebuie sã fie
o incarnare a demnitãþii, model inalterabil de comportare. Prin urmare –
zice titlul unei secvenþe a „memoriului” parenetic – „nu se cuvine ca Domnii
sã bea mult vin, nici sã fie beþivi”. Tema este anticã, „etern㔠(vreau sã zic cã
nu trebuie sã o socotim neapãrat „provocat㔠de spaþiul românesc, ca, de
pildã, „starea drumurilor”…), pentru lumea creºtinã ea vine din Scripturã
(vezi în Epistola cãtre Efeseni a Sfântului Apostol Pavel : „ªi nu vã îmbãtaþi
de vin, în care este desfrânare, ci vã umpleþi de Duhul”). Îl preocupase, cu un
veac mai înainte, ºi pe Neagoe Basarab, care îl convocase în ajutor pe Simeon
Monahul. Matei al Mirelor n-avea cum, prin urmare, sã o ocoleascã. Discursul
lui nu þinteºte cãtre altceva decât spre conservarea „þinutei omeneºti”, a
omului, „fãpturã a lui Dumnezeu”, pe care vinul (nu ºi cel „bãut cu mãsurã”,
care „dã multã sãnãtate”), consumat în exces, o deterioreazã grav.
„Pamfletul împotriva beþiei” (practicatã adesea – culmea ! – sub acoperirea
unor „închinãri” consacrate lui Dumnezeu, Sfintei Fecioare ºi sfinþilor…),
încrâncenat, aprig, acid, virulent, colorat, savuros literalmente, scris de
Matei al Mirelor, este de-a dreptul remarcabil :

„Beþia este mama tuturor relelor, mulþimea pãcatelor o au drept tatã. Beþia
este râpa care duce la iad. Îl doboarã pe beþiv împreunã cu sufletul lui. Beþia este
moartea celor care o îndrãgesc. ªi cel care a îndrãgit-o, toþi îºi bat joc de el. Beþia
pe mulþi a doborât, pe mulþi îi duce la osândã. Pe nespus de mulþi, pe nenumãraþi
îi cheamã la pãcat. Beþia este otrava diavolului. Pe omul beþiv îl ucide de tot.
Este sãgeatã vicleanã, otrãvitã : pe cine-l loveºte în coastã, pe datã îl omoarã.
Beþia este precum cleiul, care se lipeºte ºi se prinde. Înseamnã cã nu s-a putut
dezlipi cel care o poartã. Beþia este ceaºca în care se aflã otravã. Cine a cãpãtat-o,
nu are nãdragi. Beþia este mreajã, este ºi lanþ, este ºarpe cu douã capete ºi cu
limbã amarã. Beþia este viperã oarbã fãrã ochi : pe cine l-a muºcat, l-a fãcut
bucãþi. Beþia pe mulþi a sãrãcit, pe mulþi îi lasã goi, ºi fir pe capul lor nu creºte.
Ochii lor îi întoarce ºi-i roºeºte. ªi tremurã capul lor, iar ei mormãie mereu. Le
tremurã ºi corpul întreg, le tremurã ºi mâinile. Ei se cred vii, dar femeile lor se
cred vãduve. De aceea îþi zic : niciodatã sã nu te îmbeþi, Doamne prealuminate,
ci sã-mi dai ascultare, cãci doresc mult sã ai parte de cinstire, sã ai sãnãtate
toatã viaþa. ªi câþi te vor îndemna sã bei, sã te îmbeþi, sunt duºmanii tãi vãdiþi ;
deci sã nu le dai ascultare, deoarece au poftã sã se îmbete ei ºi pe tine sã te
atragã la gândul lor, pentru ca sã gãseascã prilej sã bea ºi sã se sature, sã ridice
pahare pline, pânã sã vomite. ªi în numele lui Dumnezeu ridicã paharul plin.
 FAMILIA 467

ªi beau sãlbaticii vinul în blide ºi ridicã ºi al doilea rând pentru Preacurata, iar
pofta lor cea rea o numesc solie. Beau ºi pentru ceilalþi sfinþi, pe rând, pânã când
se îmbatã ºi nu mai poate nimeni sã-i desprindã de acolo. Amorþesc, înlemnesc ºi
se fac ca porcii…”.

Paradã fastuoasã de „definiþii” ºi „descripþii”. Paginã de o calitate

neîndoielnicã ce poate sta negreºit lângã oricare dintre diatribele apusene
contra bãuturii ºi a bãutorilor.
Omul bisericii („înþeleptul”, insul cu acces la înþelepciunea divinã) îl
consiliazã pe stãpânitorul laic (pe „cavaler”), pe cel ce îºi aflã locul între
„bellatores”) ºi în predoslovia Triodului ales, tipãrit în 1631 la Kiev, text ce
cuprinde un ºir de sfaturi pe care Petru Movilã, arhimandrit pe atunci al
Lavrei Pecerska, le dãdea – în slavon㠖 fratelui sãu Moise, abia urcat pe
tronul Moldovei.
Alãturatã Învãþãturilor lui Neagoe Basarab182 (deºi asemãnãrile dintre
cele douã compuneri þin doar de apartenenþa la acelaºi „gen” ºi de strãdania
de a contura un model monarhic), predoslovia Triodului ales (o „epistolã”, în
fapt, potrivit tipicului editorial) îi sugera voievodului sã-ºi apere þara ºi sã-ºi
protejeze supuºii, dându-i lui Dumnezeu ceea ce i se cuvenea  : „De aceea [...]
eºti dator [...] sã aduci folos supuºilor, sã te ocupi nu numai de cele politiceºti,
ci ºi sã te deprinzi întru cele duhovniceºti, sã te îngrijeºti nu numai de cele
lumeºti, ci ºi de cele dumnezeieºti, nu numai sã stãpâneºti, ci ºi sã te
supui”183.
Aceasta este ordinea în care aºazã Petru Movilã (om al bisericii, dar de la
mijlocul secolului al XVII-lea) îndatoririle (preþios, autorul zice pe greceºte
ta tô agaô archonti kadêkonta) unui conducãtor. Este o ierarhizare (ce ordo-
neazã ºi structura micului „manual”) care izvorãºte vãdit dintr-o altã menta-
litate decât aceea care domina începutul veacului al XVI-lea românesc,
timpul Învãþãturilor adicã.
Întâi vin datoriile „politiceºti. Simptomatic, „ilustrãrile”, „exemplele”
care sprijinã consiliile sunt extrase din aceeaºi istorie sacrã pe care o rãsfoise
ºi Neagoe Basarab. ªi suportul „bibliografic” este uneori acelaºi. Cei ce vor
îndeplini slujbele (officia – zice Movilã pe latineºte) sã fie aleºi potrivit
sfaturilor date cândva de Ietro, socrul lui Moise – „cel de-un nume cu tine”
(prilejul unei apropieri onomastice sugestive nu putea fi scãpat), Ieºirea,
cap. 18 ; judecãþile sã fie fãcute cu dreptate, dupã cercetãri atente
(Deuteronom, cap. 17) ; cu vecinii trebuie întreþinute raporturi paºnice „aºa
cum a fost Avimeleh (Facerea, 21), cu Avraam, David (I Paralipomenon, 19)
cu Hanun, Solomon cu împãratul Ghiram ºi alþii” ; supremul imperativ,
„starea de libertate” a þãrii, în care se pot împlini toate celelalte deziderate,
este lãsat la urmã. „Pentru libertatea patriei ºi a supuºilor tãi sã lupþi
bãrbãteºte [dupã cum] poruncesc cei cinci împãraþi din Sodoma (Facerea, 14),
Debora ºi Baruh (Judecãtorii, 14), Ghedeon ºi Eftha”.
„Pildele” pentru îndeplinirea îndatoririlor „dumnezeieºti” þin de acelaºi
registru. Obiectivul prioritar recomandat voievodului pare a fi apãrarea
credinþei ortodoxe (scop ce se izoleazã firesc sub pana celui ce va fi mitropolit
al Kievului ºi autor al Mãrturisirii Ortodoxe). Puritatea confesiunii trebuie
468 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

conservatã, credinþa ortodoxã („învãþãtura curatã ºi dreaptã a bisericii

soborniceºti”) trebuie „cinstitã ºi întãritã”, apãratã de devieri („închinarea la
idoli ºi toate amãgirile Satanei, potrivnice dreptei credinþe ºi virtuþilor”) ºi
de atentate (într-o vreme când încercãrile de ºubrezire a poziþiilor Ortodoxiei
se înmulþeau), consolidatã prin zidiri ºi cunoaºtere („Sã fii ctitor, ziditor ºi
binefãcãtor al Bisericii ºi al ºcolilor”) dupã chipul în care procedaser㠖 fraza
este din nou „ridicat㔠printr-o inserþie greceascã en tê orthodoxia kai
euseveia – (în ortodoxie ºi bunã cinstire), „pãrinþii ºi strãmoºii” (Movileºtii
au fost ctitori harnici, minunea de la Suceviþa le aparþine, ºi dãduserã
Moldovei un mitropolit, pe Gheorghe, unchi al lui Petru ºi al lui Moise).
Înþelepciunea divinã, singurã, poate fi dreapta sfãtuitoare a unui bun monarh.
ªi din nou este evocatã experienþa incontestabilã a celor vechi (mereu atenþi
la zicerile unor „transmiþãtori” ai voinþei divine ; sã fie oare vorba aici de
confienþa ce se cuvine arãtatã slujitorilor Bisericii ?) : „Pentru a ºti cum sã
domneºti ºi ce sã faci în stãpânire, ca toate sã fie cu noroc, sã asculþi buzele
Domnului, care sunt sfãtuitorii preaînþelepþi ai duhului. Acest lucru l-au
pãzit împãraþii cei vechi, când Iisus Navi primea sfat de la Eleazar, Saul
asculta pe Samuil, David pe Domnul, Ioasafat ºi Ahab pe Mihei, împãratul
iudeilor Izrail ºi Edom pe Elisei, Ezechia pe Isaia, Sedechia pe Ieremia ºi
ceilalþi”.

ªi Sfãtuirile creºtine politice pe care mitropolitul Antim Ivireanul le scrie

în greceºte pentru vodã ªtefan Cantacuzino ºi le tipãreºte în 1715 ascultã de
anticul model „prelatul îl povãþuieºte pe monarh”.
Menitã prinþului184 – „ªtiind, preacredinciosule ºi de Hristos iubitorule
Domn, iubirea cea prea fierbinte ºi dorinþa dumnezeiascã ce ai Înãlþimea Ta
ca sã guvernezi nejignit ºi plãcut lui Dumnezeu pe supuºii pe care þi i-a dat
Dumnezeu, cunoscând încã ºi râvna ce ai ca sã-þi înfrumuseþezi moravurile
cu înþelepciune ºi cu o purtare vrednicã de un domn, am adunat din sen-
tenþele vechilor dascãli înþelepþi pe cele mai frumoase ºi mai potrivite, câte
adicã contribuie la o astfel de guvernare…” –, cãrþulia lui Antim este în fapt
un „manual de comportare”, e adevãrat de o þinutã foarte înaltã, perfect
explicabil, însã, în acel timp dominat de sapienþial, suprasaturat de un
sapienþial promovat, deopotrivã, de învãþaþii laici ºi de Ecclesie (în 1700,
tiparniþa de la Snagov scotea Învãþãturile creºtineºti tãlmãcite de Gheorghe
Radovici, pentru a da un singur exemplu).
Antim Ivireanul (cel care îºi punea sfaturile în „stihuri politice”, „pentru
ca sã fie mai uºor de înþeles ºi mai cu înlesnire þinute minte” – zice el) îºi
prezintã cartea drept o „antologie”. Antologarea ºi, mai cu seamã, punerea
pe versuri sunt operaþii care pot defini un autor. Aºa au socotit N.I. ªerbãnescu185,
Dan Simonescu186, Alexandru Duþu187 ºi, mai nou, Fanny Djindjihaºvili188.
ªi eu cred cã Antim poate fi definit, în acest caz, ca scriitor potrivit „codului
creatorului” ce guverna în acea epocã la noi ºi aiurea 189.
Antim scrie, semnificativ, ca Neagoe Basarab. κi împãneazã cartea (doar
e vorba de „sfãtuiri creºtine politice”) cu rugãciunile ce trebuie rostite peste
sãptãmânã. Surprinzãtor, însã, nu se uitã în Pildele filosofeºti ale pãrintelui
 FAMILIA 469

Galland, pe care tocmai le tipãrise (în 1713) la Târgoviºte în versiunea

greceascã (datoratã lui Ioannes Avramios) ºi româneascã (potrivitã de el
însuºi). κi culege maximele ºi sentenþele, unele veritabile „paremii” prin
adâncimea la care strãbãtuserã, din alte surse. Din Capetele lui Agapet
diaconul, cu predilecþie, dar ºi din Învãþãturile lui Pseudo-Vasile Macedoneanul,
din alte izvoare greceºti ºi latineºti (Vieþile paralele ale lui Plutarh tocmai
fuseserã tãlmãcite pentru uz didactic). Þinta acestor sublimãri de înþelep-
ciune era de a-l face pe „om înþelept, bine vãzut, de toþi lãudat ºi admirat în
veacuri nenumãrate. Pentru aceasta-l învaþã cum sã guverneze pe alþii ºi pe
el însuºi ºi sã trãiascã în vrednicie”.
Traiul virtuos, viaþa exemplarã („modelul”), cu reflexe benefice asupra
„politiei”, sunt obligaþii ale monarhului. „Sfaturile” lui Antim îi recomandã
prinþului cu insistenþã apropierea de marile virtuþi : duhul dreptãþii, instau-
rarea ºi conservarea pãcii („Te faci pe tine fericit ºi în siguranþã, dacã aduci
pace ºi faci sã înceteze scandalele”), instaurarea spiritului de justiþie („în viaþã
sã judeci deopotrivã ºi pe prieteni ºi pe vrãjmaºi”) ºi a dreptãþii („Îndepãrteazã
pe boieri de la nedreptate, porunceºte-le sã se lase de viclenie”), stãpânirea
legii („pãzeºte legea ºi nu o cãlca”), iubirea, consideraþia faþã de supuºi,
înþelepciunea, adevãrul („Lucreazã cu plãcere întotdeauna ca sã fii fericit.
Egalitatea adevãratã sã o gãseascã cu toþii ºi sã ai prieteni ai tãi pe cei se
spun adevãrul”).
Apelul la „zisa” filosofilor (aceiaºi care constataserã perisabilitatea faimei
omeneºti : „Sã ºtii, fãtul meu, cã toate sunt trecãtoare în lume, nestabile,
nesigure…”) dã înãlþime poveþelor : „Prin trei lucruri bune se cunoaºte de
toþi guvernarea bine condusã, dupã filosofi. Dacã se gãseºte pâine cu îmbelºu-
gare în piaþã, justiþie luminatã în tot locul ºi dacã siguranþa existã pretu-
tindeni ca sã umble oamenii fãrã fricã ºi fãrã anevoinþã. Dupã cum zic
filosofii, acela este bun domnitor, de încredere, ager de a judeca aceea ce se
cuvine, care are în mintea sa pe supuºi, adicã se îngrijeºte de ei. Fã-le
exemplu bun al strãmoºilor tãi. Nepãsare sã nu arãþi niciodatã cãtre ai tãi,
pentru ca sã nu fie ei nepãsãtori la hotãrârile tale…”.

În Letopiseþul Þãrii Moldovei de la domnia lui Istrati Dabija Vv pânã la

a treia domnie a lui Mihai Racoviþã Vv, zis ºi Cronica racoviþeanã (text care
l-a interesat ºi pe Neculce), autorul necunoscut – un preþuitor al spaniolului
Antonio de Guevara, a cãrui carte, Ceasornicul Domnilor, Nicolae Costin o
prefãcuse în româneºte – îi dã sfaturi lui Antioh Cantemir. Învãþãturile
acestea (care puteau figura ºi la domnia altcuiva) se sprijinã pe Pliniu cel
Tânãr ºi pe Plutarh (în ediþia G. ªtrempel a Ceasornicului Domnilor, lungul
extras îºi aflã locul la pp. 575 ºi 576). Sã-mi îngãduie cititorul sã le reproduc
(folosind textul letopiseþului retipãrit de Mihail Kogãlniceanu190), apariþia
lor în aceastã carte semãnând, în bunã mãsurã, cu extrasele ce se fac – cam
în aceeaºi vreme, oricum nu cu mult înainte – din Învãþãturile neagoene.
Pareneza încã interesa (înainte de a-ºi schimba registrul, „democratizându-se”) :
„Voinþa domnului iscãliturã este ºi aceasta veºnicã. Domnul precum la toate
este cinsteº, aºa la cuvânt ca mai cinsteº sã fie, nu numai cãtrã boieri, ce cãtrã
toþi ; cât nime nici dintre boieri, nici dintre cei proºti sã nu-l poatã însãmna în
470 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vro rãutate, ca sã nu cadã de acolo sã nascã strâmbãtãþi, de unde se nasc

giudecãþile. Domnul într-un chip sã arate dreptatea, cum celui ce-i este pururea
lângã sine, aºa celui ce vine din þarã de departe  ; cã mai bine este sã-ºi împartã
domnul toatã avuþiia sa ispravnicilor sãi decât giudecata sa sã o fãgãduiascã lor.
Domnul pururea sã fie iubitor adevãrului ºi sã se fereascã la voroave, sã nu fie
leºinat ; cã domnul la cuvânt nestãtor ºi la fãgãduinþã pentru slujbe cu credinþã
îndoitã, aºa prietenii îl vor urî ºi-l vor pãrãsi, cum neprietenii îl vor batjocori.
Domnului precum nu i se cade a grãi lucruri uºoare, aºa spre ascultarea celor
uºoare sã nu fie uºor. Nu într-alt chip ce ca pre ciuma depregiur sine giambaºii
ºi îmbunãtorii sã-i izgoneascã ; cã unii ca aceia cu rãutatea vieþii lor oraºul vor
turbura ºi cu îmbunãturile sale vestea ºi numele domnului vor astupa. De aceste
nimãrui cu bãnat sã nu fie, cã pentru învãþãtura ºi aducerea aminte s-au scris
aice” (Fraza de încheiere este a autorului cronicii).

Ni-i putem închipui cu destulã uºurinþã pe cei ce se pregãteau sã urce în

jilþurile domneºti ori pe voievozii aflaþi în scaun (cazul lui Petru ªchiopul,
evocat mai sus, mi se pare ilustrativ ; la fel cele ale destinatarilor discursu-
rilor parenetice prezentate în paginile precedente) repartizând fragmente
consistente din timpul lor de preparare pre-voievodalã lecturii „învãþãtu-
rilor” sau zãbovind în ceasurile lor de odihnã, lângã paginile în care puteau
afla – spunea Antim – cum sã-ºi „înfrumuseþeze moravurile cu înþelepciune
ºi cu o purtare vrednicã de un domn…”.
 FETELE ERAU MÃRITATE

Câteodatã ºi ele învãþau carte

„Cazul” pe care vreau sã-l prezint în continuare s-ar putea sã fie socotit
atipic. Fiindcã va fi vorba despre Maria Cantemir, fiicã a lui Dimitrie ºi a
Casandrei Cantacuzino (sorã, prin urmare, cu Matei, cu Constantin, cu
ªerban ºi cu Antioh191), a cãrei instruire s-a petrecut în bunã mãsurã în
Rusia (Maria s-a nãscut la 29 aprilie 1700) în mediul intelectual guvernat de
tatãl ei, apariþie strãlucitoare ºi unicã în ºirul voievozilor români. Sunt,
însã, convins cã lucrurile s-ar fi petrecut la fel ºi dacã Dimitrie Cantemir
(exemplu ilustru pentru copii) ar fi continuat sã rezideze, ºi dupã 1711, în
palatul domnesc din Iaºi, dupã cum, la fel, cred cã educaþia fiicelor de domni
(ca ºi a celor ale marilor boieri din Þãrile Române) nu se limita (chiar dacã
nu în toate cazurile) doar la prepararea lor pentru îndeplinirea viitoarelor
îndatoriri casnice sau de reprezentare, adicã la acea ºlefuire menitã sã facã
din domniþe niºte viitoare Doamne. ªi spre lecturã trebuie sã se fi simþit
îndemnate fetele lui Neagoe Basarab ºi ale Despinei Miliþa (aplecarea cãtre
cãrturãrie a mamei lor fiind cunoscutã) ºi la fel trebuie sã se fi petrecut
lucrurile în casa lui Ieremia Movilã, unde creºteau cinci fete iar sugestiile
polone erau la mare preþ, în cea a lui ªerban Cantacuzino (Casandra, soþia
lui Dimitrie Cantemir, va fi prima profesoarã de limba greacã a copiilor ei)
ori sub supravegherea lui Constantin Brâncoveanu.
Dacã ar fi sã circumscriem „excepþionalul” în statura intelectualã a acestei
femei, pe care doar un avort nefericit a împiedicat-o sã ajungã împãrãteasã
a Rusiei (relaþia ei cu þarul Petru I – aprobatã, zice-se, de Cantemir – era
cunoscutã în cercurile diplomatice din Petrograd ºi sunt destui cercetãtori192
ce cred în ea ºi îi dau dreptate þarinei Ekaterina, care vedea în Maria o
rivalã periculoasã), atunci el ar trebui cãutat în dimensiunile ºi profunzimea
pregãtirii ei culturale. Categoric, Maria Cantemir a fost dãruitã genetic, dar
ºi-a desãvârºit formaþia sub puterea unui exemplu benefic. Sorã mai mare,
Maria a învãþat cot la cot cu fraþii ei mai mici (a deprins latina ºi italiana cu
dascãlul Anastasie Kondoidi, greceºte – limba în care îºi va scrie epistolele –
ºtia de la maicã-sa, iar pentru limba rusã i-a fost profesor Ivan Iliinski,
secretarul tatãlui ei) ºi mai târziu, dupã moartea tatãlui lor, i-a ocrotit pe
aceºtia ca o a doua mamã în conflictele cu apucãtoarea Anastasia Trubeþkaia.
S-a descurcat greu dupã moartea lui Dimitrie Cantemir, a fost exilatã la
moºie de þarina Ekaterina (probabil cã era, totuºi, o brumã de adevãr în
ºuºotelile despre ea ºi þarul Petru), s-a luptat cu dificultãþile materiale mai
ales dupã ce Constantin, al doilea fiu al lui Cantemir, a pus mâna – prin
mijloace oculte – pe întreaga avere a tatãlui lor, a dat dovadã de multã tãrie
472 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

moralã ºi de un considerabil spirit de sacrificiu. O razã de soare a apãrut o

datã cu urcarea pe tron a Anei Ivanovna, protectoare a Cantemireºtilor ;
împãrãteasa îi reîmproprietãreºte cu generozitate, o invitã pe Maria la
Curte, ca doamnã de onoare, ºi îl trimite pe Antioh, cel mai mic dintre bãieþi
ºi preferat al Mariei (corespondentul ei de mai târziu), ca ambasador în Anglia.
Viaþa la Curte n-a încântat-o însã pe Maria Cantemir, cum n-o încânta (la fel
ca pe tatãl ei) traiul între ruºi. Ratând o alianþã matrimonialã cu un prinþ
georgian (trebuia sã vorbeascã cu soþul ei în… gruzinã), Maria pãrãsea, în
1736, Petrogradul ºi se muta la Moscova, întovãrãºitã de o micã suitã.
Literele ºi artele (deºi nici ºtiinþele nu i-au fost indiferente ; în 1739 îi
cerea lui Antioh „ceva din astronomie ºi geometrie”) au reprezentat pasiunile
constante ale acestei femei sclipitor de inteligente. Fratele ei, ambasadorul,
o alimenta cu cãrþi ºi lecturile (niºte „lecturi utilizate”, cãci scrisorile Mariei
sunt încãrcate de reminiscenþe culturale ºi de referinþe savante) îi umplu viaþa.
Îi plãcea Boccaccio, cu excepþia textelor în care misoginismul italianului atingea
cote inadmisibile („Boccaccio, când scrie aceastã oper㠖 noteazã ea –, sau a
uitat cã mama lui a fost femeie – este vorba de romanul Fiametta –, sau o
socotea printre sfinte. Reproºul lui nu este tocmai îndreptãþit. Cu toate
acestea, în parte îl aprob, întrucât îl învaþã pe cititor sã-ºi dea seama de
faptele sale”), îi plãceau, în genere italienii – Rolli, Ariosto, Bembo – ºi
spaniolii. Se apleca cu atenþie asupra anticilor (pe latini – Horaþiu o încânta –
ºi pe greci îi citea în original) ºi a literaturii cu þintã educativã ºi morali-
zatoare (Telemaque a lui Fénelon), agrea lucrãrile privitoare la viaþa pictorilor
ºi marilor muzicanþi, iubea cãrþile de cãlãtorii ºi tratatele de istorie. Cele din
ultima categorie – Cornelius Nepos, Arrinus din Nicomedia, Appiànus –,
unele rãmase de la pãrintele ei, cu siguranþã, îi populau rafturile bibliotecii.
Dorea însã altele : „Istoricul Josephus Flavius – îi scria ea lui Antioh – îmi
place foarte mult. Cred cã vã aduceþi aminte cum vã rugam, încã de când
eraþi la Moscova, sã-mi gãsiþi aceastã carte [Antichitãþile iudaice ori Rãzboiul
iudaic – nota mea, D.H.M.], dupã ce mi-aþi tradus ceva din limba francezã,
am presimþirea cã ea va fi foarte interesantã, ºi întâi voi începe s-o citesc pe
ea”193. Voia sã înveþe ºi limba englezã aceastã Maria Cantemir (în care ªtefan
Ciobanu o vedea pe „cea mai învãþatã femeie în Rusia veacului al XVIII-lea194),
ca sã-ºi mãreascã posibilitãþile de acces la texte, singurii companioni într-o
viaþã dusã în solitudine („Citesc cãrþi pe care mi le-aþi procurat dumnea-
voastrã ºi gãsesc în ele distracþie în grijile casnice. Se zice cã mai bine sã
rãmâi fãrã companie, decât sã te gãseºti în companie rea. De la oameni nu
vei auzi mult bine. La noi, convorbirile sunt numai intrigi : cum te arãþi
undeva, încep sã te întrebe, îþi fac un întreg examen. Nu ar fi rãu sã ai cu
tine în asemenea cazuri un registru de rãspunsuri potrivite pentru oriºice
întrebãri. Mie nu-mi place asemenea curiozitate stearpã”195), cãci spre lumea
din jur nu putea arunca punþi.
Când a pãrãsit Moldova, Maria avea 11 ani. Þinea minte þara ºi visa sã se
întoarcã acolo, sã plece din acea Rusie de care spiritual ºi cultural era atât
de deosebitã. Dar, fiicã a tatãlui ei, dorea ca revenirea sã însemne o „reaºezare
în scaun” ºi singurul potrivit pentru a ocupa tronul Moldovei i se pãrea
fratele ei, Antioh. Îi sugera chiar acest gând voievodal ºi îl sfãtuia (ea, care
 FAMILIA 473

pierduse câteva prilejuri de a se mãrita) sã se însoare, fiindcã, grijulie,

Maria avea în vedere ºi dinastia Cantemireºtilor : „Dorinþa mea de cãpetenie
este de a avea cu dumneavoastrã o întâlnire. Noi am trãit numai jumãtate
din viaþa noastrã, ºi de acum înainte ea depinde de voia ºi îndurarea lui
Dumnezeu. Poate vom vedea cândva patria noastrã de odinioarã, ºi în pace
vom trãi veacul nostru, fiecare în aºa fel cum va dori. Dar mie mi se pare cã
acela care va deveni stãpânitor al unei þãri întregi, va trebui sã-ºi ia asupra
sa povara guvernãrii. Aºa cã, dacã dumneavoastrã veþi fi sortit sã deveniþi
prinþul moºtenitor al þãrii noastre, veþi fi nevoit sã vã luaþi rãmas-bun de la
viaþa singuraticã de filosof”196.
Erau pline de sfaturi întemeiate pe o raþiune limpede scrisorile Mariei
cãtre fraþii ei, mai cu seamã cele adresate lui Antioh (pe care l-a ºi pictat), o
judecatã ce fãcea loc simþirii religioase (Mariei îi plãceau psalmii davidieni)
ºi înþelegerii vieþii ca dar al lui Dumnezeu. A bântuit-o la un moment dat
gândul sã se cãlugãreascã. Urmaºii nu i-au împlinit dorinþa de a înãlþa o
mãnãstire pe moºia ei, la Mariino, astfel cã Maria Cantemir, care se stingea
la 9 septembrie 1757, înconjuratã de slugile fidele ale tatãlui ei, a fost
îngropatã în mãnãstirea greceascã Sf. Nicolae din Moscova.

Foile de zestre

Dintre momentele ce marcau „treceri” ºi care însemnau, toate, niºte proiectãri

ale „privatului” în „public”, nunþile au reþinut cu precãdere atenþia scriitorilor
de istorie ºi a cãlãtorilor care ajungeau pe pãmânturile româneºti. Spectacole
fastuoase de cele mai multe ori, înscenizãri menite sã afiºeze bogãþia ºi
puterea „grupurilor de schimb” – a cãror dorinþã era s㠄sporeasc㔠amândouã
în urma alianþei încheiate –, sãrbãtori grandioase oferite vulgului, ce cuprin-
deau în „rama” lor reprezentaþii cu „pehlivani” mult gustate de spectatori
(când ºi-a mãritat o fiic㠖 ne spune Radu Popescu – vodã Nicolae Mavrocordat
a adus de la Þarigrad „jucãtori” ºi „zicãtori”), nunþile (cu multele lor zile –
sãptãmâni, uneori – de „veselie” – precedate de logodne la fel de complicate,
cu primiri de soli ºi schimb de daruri, cu aducerea „inelului de schimb”
(binecuvântat de mitropolit ºi de ceilalþi ierarhi, ca atunci când acelaºi
Nicolae Mavrocordat l-a logodit pe Constantin cu fiica lui Mihai Racoviþã,
domnul de la Moldova), cu petreceri opulente la care minþile se înfierbântau
ºi limbile se dezlegau („vorbele proaste”, zise de Lupu Costache la masa de la
logodna unui fiu al lui Brâncoveanu cu o fatã a lui Antioh Cantemir, au
fãcut – zice Neculce, care era, probabil, prin preajm㠖 de „s-au rãdicat ºi
masa”) – participau din plin la realizarea imaginii voievodului. Fie cã era
vorba de o nuntã în care domnul era implicat direct, ca socru (mare sau mic),
fie cã acelaºi domn îºi cãsãtorea o rudã apropiat㠖 frate (Neculce ne povesteºte
precauþiile cu care a fost adusã din Ardeal la Iaºi Casandra, fiica lui ªerban
Cantacuzino, spre a se mãrita cu Dimitrie Cantemir, cãci „ghenãrarul
de Braºov” „sã feriè, cã sã temè de Brâncovanul [...] ºi nu era cu voia
Brâncovanului sã o iè Dumitraºco beizãd蔠; nunta însã a fost „dupã obiceiul
domnilor”) sau sorã (la nunta surorii sale, Ruxandra, cu Constantin, fecior al
474 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

unui Andronic de la Stanbul, domnul Nicolae Mavrocordat a fost naº), fie, în

fine, cã voievodul patrona cu mãreþie cãsãtoria unor fii de mari boieri.
Nunþile din aceastã ultimã categorie se desfãºurau de multe ori la Curte.
Francezul De la Croix pare sã fi fost de faþã într-o astfel de împrejurare  :
„Dacã mirele este dregãtor sau fiu de dregãtor, nunta se face la domn, în sala
divanului. Domnul îi împrumutã în aceastã zi una din cuºmele sale brodate
împodobite cu surguci. El are capul acoperit ºi stã în picioare în dreapta
domnului, cãruia mireasa – însoþitã de doamne – vine sã-i sãrute mâna ºi se
aºazã alãturi de soþ. Slujba cãsãtoriei se oficiazã în capela palatului de cãtre
mitropolit îmbrãcat în odãjdii. Domnul duce pe miri [în faþa altarului], este
nunul lor, le þine cununiile ºi dã în dar caftane de brocart în valoare de douã
sute de scuzi”197. Cu ceremonialul lor oratoric complicat (cu aceste prilejuri –
ne spun manuscrisele – se rosteau oraþii speciale : Când sã dã vreo fatã din
casã sau Oraþiia când merge ginerele cu poclon la nun, fiindu Domnul nun198),
aceste cãsãtorii sub „patronaj” domnesc le aduceau mirilor avantaje deloc de
neglijat, voievodul „miluindu-ºi” finii „cu hrisoave domneºti, sã fiie nedajnici,
ºi sã scuteascã dobitoace ºi altele” (Radu Popescu despre Nicolae Mavrocordat).
Aºteptate de „cocoanele” domneºti (pãzite pânã atunci cu strãºnicie)
cu nerãbdare (chiar dacã vârsta fetei era fragedã : Nicolae Mavrocordat ºi-a
mãritat o fatã când aceasta avea 13 ani199 ; sã nu uitãm cã în Veacul de Mijloc
partenerii chemaþi sã alcãtuiascã un cuplu erau adesea imaturi), cãci ele
consfinþeau împlinirea unei meniri pentru care fuseserã crescute ºi educate,
nunþile – silite uneori (Gheorghe Duca „încã adusése pã un Iordache Muselim,
grec de la Þarigrad, ca sã o dea [o fiicã] dupã acela, fiind bogat…”) cu þeluri
politice în alte rânduri (cum a fost acea „cãsãtorie a împãcãrii” dintre
Cantacuzini ºi Bãleni ºi care i-a avut ca pioni pe postelnicul Grigore Bãleanu,
remarcabil prin „politiele, frumuseþea ºi înþelepciunea” lui, ºi pe Smaragda,
„frumoasa ºi înþeleapta” fiicã a lui ªerban Cantacuzino, cãsãtorie care n-a
durat decât cinci luni, fiindc㠖 zice cronica [este vorba, ca ºi mai sus, de
Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti] – pe Smaragda a lovit-o „boalã grea ºi
fãrã leac”) – puneau în miºcare grupuri mari de oameni ºi mijloace materiale
deosebite. Ion Neculce a fost de faþã, ca „sol” al lui Antioh Cantemir, la nunta
lui Constantin, fiul cel mare al voievodului Constantin Brâncoveanu, cu fata
vornicului Ioniþã Balº (Radu Greceanu, care ºtia cã socrul mic era doar
„stolnec”, l-a zãrit pe Neculce printre nuntaºi : „Ioniþã mare spãtar, feciorul
Mutei, din viþã ºi sãmânþa Cantacozineºtilor”), ºi îºi aducea aminte c㠄nu
era nuntã domneascã, ce vom dzice cã era crãiascã”. Rubedeniile se mobilizau
cu asemenea prilejuri. Stolnicului Constantin Cantacuzino, unchiul dupã
mamã al lui Constantin Brâncoveanu, chiar îi plãcea sã aparã între „oficialii”
cãsãtoriilor. Ultima „nuntã brâncoveneasc㔠la care a fost nun i-a avut ca actori
principali pe Bãlaºa, fiicã a voievodului, ºi pe Manolache, „fecior dã boiariu
þarigrãdean”, crescut „de micã vârst㔠în þarã, „chivernisit la minte ºi cu toate
podoabele céle fireºti, atât cu céle denlãuntru, cât ºi cu céle din afarã, împodobit”
(Radu Greceanu). Fraþii se cununau între ei (Ilinca Brâncoveanu, cea mãritatã
întâi cu Scarlat, fiul Exaporitului, ºi apoi cu ªerban Greceanu, a cununat-o
pe sorã-sa, Smaranda, cãsãtoritã cu postelnicul Constantin, fiul marelui logofãt
Grigore Bãleanu), iar înalþi prelaþi ai Rãsãritului Ortodox, aflaþi mai mereu
 FAMILIA 475

în trecere prin capitalele româneºti, dãdeau strãlucire ecleziasticã nunþilor

voievodale. Ne spune Radu Greceanu cronicarul cã, atunci când s-a cãsãtorit
Safta Brâncoveanu cu Iordache Creþulescu („nuntã ca aceia mare, domneascã”,
petrecutã în anul 1700), „întâmplându-se ºi pãrintele Athanasie, patriarhul
Antiohiii [...] slujba cununii o au fãcut, fiindu nun pãrintele vlãdica Theodosie”,
iar câþiva ani mai târziu, în 1708, când s-a mãritat sora ei, Bãlaºa, cu Manolache
Lambrino (vezi mai sus), de faþã era ºi „preasfinþitul patriarh al Alexandriei,
kir Gherasim, carele au sãvârºit sfinþia-sa ºi moliftele sfintei cununii”.

Nunþile erau precedate (cu câteva zile) de redactarea foilor de zestre,

„instituþie” veche în Þãrile Române, care asigura stabilitatea economicã a
familiilor nou întemeiate ºi reprezenta un soi de raport (destinat „publi-
citãþii”, chiar dacã aceasta era restrânsã) cu privire la avutul privat al
pãrinþilor, reprezentanþi autorizaþi ai unor „grupuri de schimb”. Tiparul
acestor documente era, prin urmare, demult instituit într-un soi de „diplomaticã
matrimonial㔠(secþiunea bijuteriilor din dota primitã de o jupâneasã Maria,
la nunta ei din 1571, cu David postelnicul includea o „boartã de 1 000 aspri
ºi cercei de 1 000 de aspri ºi inele ºi douã perechi de brãþãri de aur de 80 de
galbeni ºi douã perechi de brãþãri de aur mai mici de 8 florinþi, 8 linguri de
argint ºi douã pahare de argint de 1 100 aspri [...] ºi o coroanã de 600 aspri
ºi o cununã de 800 aspri ºi þinte de robin de 1 000 de aspri”200, poziþii
comparabile cu cele din textele ulterioare), modificãrile esenþiale înregistrate
în timp (termenul de comparaþie mi-a fost oferit de „foile de zestre” brânco-
veneºti, tipãrite de ªtefan D. Grecianu) fiind produse doar de augmentãri.
ªi fiii primeau „zestre” (Brâncoveanu a rezolvat problema aceasta prin deja
pomenitul Catastih – unii cercetãtori îl numesc „testament” – din anul 1708),
compusã mai ales din moºii, pãrþi de moºii, sate ºi vii. Lui ªtefan (cel care a
fost însurat cu Bãlaºa, fiicã a lui Ilie Cantacuzino ºi nepoatã a vistiernicului
Iordache Cantacuzino, veriºoarã primarã, prin urmare, cu Ion Neculce) vodã
Brâncoveanu îi repartiza a patra parte din Brâncoveni – moºia de baºtinã,
semn al continuitãþii neamului, era împãrþitã între cei patru bãieþi –, „afarã
din case ; iar case sã-ºi facã în Brâncoveni unde va vrea în sat”, adãugând un
ºir impresionant de moºii ºi de sate (cu divizãri complicate, mai ales pentru
moºtenitori) : „moºia de la Ipoteºti tot hotarul” „moºia de la Puturoasa jumãtate
ºi cu viile”, „den Cocorãºti ºi cu moºia Ceparului ce am cumpãrat sã þiie a
patra parte”, „satul Blajul cu viile, cu morile, peste tot”, „moºia de la Câmpéni
ºi cu câþi rumâni vor fi”, „moºia de la Zvorsca”, „satul Izlazul jumãtate, cu
rumânii jumãtate ºi viile iar jumãtate”, „satul Comoºténii jumãtate ºi cu
rumânii jumãtate ºi viile iar jumãtate i morile”, „satul Radeºtiþa jumãtate ºi
cu rumânii jumãtate ºi viile jumãtate”, „satul Nedéia jumãtate”, „satul Mãceºelul
jumãtate”, „den jumãtate de sat de la Marmure ce iaste partea noastrã
jumãtate”, „satul Hãlmãjelul i Aninii ot Mehedinþi, cu rumânii, cu viile”,
„satul Bogoºãii jumãtate, partea noastrã ºi cu rumânii jumãtate”, „satul
Aniniºul ot Gorj, câtã iaste partea noastrã”, „satul Mogoºoaia [reºedinþa lui
ªtefan – nota mea, D.H.M.] peste tot hotarul, cu casele de piatrã, cu curþile,
cu viea, cu heleºteul, cu moara”, „moºia de la Strãuleºtii toatã”, „moºia de la
Buciuméni”, „moºia de la Gorgãnéle ºi de la Chitila, toatã”, „satul Andreºãºtii
476 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

peste tot”, „moºia de la Tãtãrãi, câtã am cumpãrat cum aratã zapisele”,

„45 de pogoane de viie de la Sãrata, ce sã chiamã Lipiianca ºi cu moºia de
acolo, a treia parte, ºi sã i sã facã ºi pimniþã de piatrã”, „den viile céle mari
de la Sãténi ºi cu pimniþa de piatrã ºi cu casele deasupra, jumãtate”, „den
viile de la Piteºti, de la Leºcioara, iar a patra parte”, „18 pogoane de viile de
la Scãiani”, „moºia Miclãuºanilor ºi cu morile”, „moºia de la Drãgoeºti”201.
Fiii Brâncoveanului, cei doi care s-au însurat, au primit de la tatãl lor, la
nuntã, o serie de obiecte de preþ (valorile sunt menþionate ca în toate „foile
de zestre” brâncoveneºti) – „scule, arginturi, haine” –, reprezentând un soi
de daruri fãcute miresei (pentru cã multe dintre bijuterii ºi veºminte sunt
femeieºti), prin intermediul mirelui. ªtefan, de pildã, primea felurite scule :
inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1 600” ; documentul reþinea, însã, ºi
giuvaierurile „date mai nainte”), gherdane, cercei, lefturi („1 left mai mare
cu diamanturi roze ºi ceape cu picior de zmaragd, za taleri 1 600”), brãþãri,
lanþuri, salbe, „1 þintã de iºlic cu diamanturi, za taleri 500”, „flori de mãrgã-
ritari cu robine, taleri 60”, nasturi de aur, „sponci cu diamanturi i zmaragduri”,
„1 iie cu mãrgãritari, za taleri 600”, „cãlþuni cu mãrgãritari i zmaragduri”
etc. Între haine, toate de mare preþ, „1 dulamã nevestei, de lastrã grea, albã
cu blanã de samur, za taleri 1 100”, 1 ghiordie de sarasir cu pacea de samur,
cu nasturi de mãrgaritari, za taleri 200” ºi „3 rochii : 2 de sarasir, una de
hatal cu flori de fir, grea, za taleri 250” erau destinate categoric tinerei soþii,
iar arginturile („12 tipsii, de bucate, za taleri 720”, „12 talere, de poame, cu
flori, za taleri 500”, „12 talere, za taleri 400”, „12 pãrechi de cuþite, cu
furculiþe i lingurile lor, za taleri 100”, „1 lighean cu ibricul lui, poleite, za
taleri 400” ºi celelalte) urmau sã împodobeascã masa unui fecior domnesc202.
Mult mai cuprinzãtoare sunt „foile de zestre” ale fetelor, cu „secþiuni”
bine reprezentate vizând toaleta femininã ºi vestimentaþia, camera de dormit,
sala de mâncare, bunurile mobile ºi imobile, robii. Averea ce se cuvenea fiicei
celei mari, Stanca, inventariat㠄din mila lui Dumnezeu” la 1 noiembrie
1692, era compusã dintr-un numãr impresionant de bijuterii (cununã, lefturi,
cercei, brãþãri, inele strãlucind de nestemate), haine scumpe (multe ii „cu
leasã de mãrgãritari”, „cu mãrgãritare ºi cu sârmã”, „cu ºãreturi de fir”, „cu
mãtãsuri”, dulame cu blãnuri de preþ, rochii, sucne, ghiordii, brâie, zãvaste,
pe toate strãlucind aurul ºi nestematele), aºternuturi (plãpumi, cearºafuri,
perne, covoare etc.), feþe de masã, ºervete, „o mãhramã de mâini cu flori de
fir ºi 3 mãhrãmi de mâini cusute cu flori”, veselã (tipsii, talere), tacâmuri
(„24 de linguri ºi 12 cuþite ºi 12 furculiþe ºi o solniþã tot de argint, taleri
150”), obligatoriile lighene cu ibricele lor pentru spãlatul mâinilor, sfeºnice
ºi evident, „1 buhurdan ºi 1 ghiuluptan de argint”. Stanca îi mai aducea
beizadelei Radu Iliaº „calul de ginere”, o caretã cu „6 telegari”, „1 rãdvan cu
6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmã de oi, cirezi de boi ºi de vaci
(cu viþei), o herghelie de iepe (cu mânji ºi cu armãsar) ºi „150 mãtci de stupi”.
Lângã acestea mai multe moºii („satul Cilianii cu rumânii, cu viile ºi cu alte
hotare…”, „satul Scãriºoara partea noastrã ce iaste aleasã, cu rumânii ºi cu
viile”, „moºia de la Clanþa i Tigenii, care se chiamã Tunarii, cu heleºteul ºi
casele, cu pimniþa de piatrã”, „viile de la Piteºti ce am cumpãrat de la feciorii
lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) ºi „30 suflete de þigani”203.
 FAMILIA 477

Opulenþa impresioneazã în aceste liste cu averi transmisibile. ªi nici miresele

care reprezentau marile familii boiereºti nu se aºezau, din acest punct de vedere,
pe o poziþie inferioarã. Dimpotrivã. Aº vrea sã-l conving pe cititor de acest
„echilibru” relativ, comparând dou㠄foi de zestre” – alcãtuite cam la trei
decenii una de cealalt㠖 una „brâncoveneascã”, cea a Ilincãi, ºi alta „boiereascã”
a Bãlaºei Cantacuzino, doar în privinþa secþiunilor ce înregistreaz㠄sculele” :

Cu mila lui Dumnezeu scriem zestrile
fie-mea Ilincãi, precum scriu în jos
anume (1698)
„1 cununã de 15 bucãþi, tot cu
diamanturi, za taleri 1 200. 1 left tot cu
diamanturi ºi cu 2 picioare de balaº ºi
unul de zmaragd, za taleri 2 000.
1 pereche de cercei câte cu 5 picioare de
diamant ºi cãºuþele iar cu diamanturi,
punte, za taleri 1 000. 1 pereche de cercei
de zmaragd câte cu un picior ºi cãºuþele
cu robin, za taleri 450. 1 pereche de cercei
câte cu un picior de balaº ºi cãºuþele cu
diamant roz, taleri 350. 1 pereche de
cercei câte cu un picior de zamfir ºi cãºu-
þele cu robin, za taleri 100. 1 pereche de
brãþãri cu 14 diamanturi mari roze, za
taleri 1200. 1 pereche de brãþãri cu 20 dia-
manturi roze ºi cu robinéle, za taleri 350.
1 pereche de brãþãri de aur împletite cu
pietricéle, za taleri 80. 1 inel cu un
diamant roza, care l-am dat de schimb
[fusese inelul de logodn㠖 nota mea,
D.H.M.], za taleri 350 ; 1 inel cu un dia-
mant roza, za taleri 300. 1 inel cu un
diamant iar roza, za taleri 180. 1 inel cu
diamanturi 9 care i l-am dat la cale pri-
mare ( ?), za taleri 170. 1 inel cu un zma-
ragd, za taleri 120. 1 inel cu un balaº,
za taleri 120. 1 inel cu un zamfir ºi cu
6 diamanþele punte, za taleri 130. 1 inel
cu un robin, za taleri 60. 12 ºiruri de
mãrgãritari mare, zaiuri 34, za taleri
600. 1 ghierdan tot cu robinéle, za taleri
100. 2 lanþuri de aur cu nasturi cu jmalþ,
dramuri 600, za taleri 1 200. 1 iºlic cu o
floare, în mijloc cu un diamant mai mare
ºi cu 20 mai mici ºi cu 20 flori de mãr-
gãritari ºi câte cu o cãºuþã cu un robin,
za taleri 350. 2 sãlbi za zloþi 400 ºi zloþi
300 pe cap cu leasã de mãrgãritari ºi
zloþi 300 pe savon iar cu mãrgãritari, cia
zloþi 1 000, za tal. 2 550…”204.
Partea fiicei mele Balaºa, de moºii ºi
altã zestre, ce i-am dat când am cãsã-
torit-o dupã Aristarho Hrisoscoleu, vel
comis, la anii 7238 (1730)
„1 salbã de 60 ughi ; câte de 2 ug., ºi
2 ug., ºi 1 ug., de 12 ug, 520 lei, 8 parale ;
1 left cu rubinuri ºi cu diamant, 240 lei ;
1 lanþ de 100 ug. ungureºti, la Þarigrad
l-am fãcut ºi 50 de lei am dat de lucru ;
450 lei, 4 par., 110 dram. au tras ; 15
ºiruri mãrgãritare, 34 matcaluri, câte 15
lei matcalul, 510 lei ; 1 pãreche brãþãri
de aur cu diamant, 200 de lei ; 1 pãreche
ºãrgi aur cu smaragd, 150 lei ; 1 pãreche
ºãrgi aur cu rubinuri, câte cu trei
picioare, mãrgãritare mari, 120 lei ; 1
pãreche ºãrgi, aur cu smaragduri, tij cu
picioare de mãrgãritar, 110 lei  ; 1
pãreche ºãrgi cu smaragduri, cu
mãrgãritare, 40 de lei ; Acestea-s de-a
mâne-sa : 1 inel cu diamant, 150 lei, al
mâne-sa ; 1 inel tij cu diamant, 70 de
lei ; 1 inel tij cu diamant, 60 de lei ; 1
inel tij cu diamant, 100 de lei ; 1 inel tij
cu diamant, 60 de lei ; 1 inel smaragd
mare, 150 de lei ; 1 inel safir, 60 de lei ; 1
inel mai prost, 30 de lei ; 1 inel cu
mãrgãritare, 20 de lei ; 2 inele smaragd,
50 de lei ; de-a mâne-sa : 1 inel de aur cu
pecetea ei, 10 lei ; 1 gherdãnaº
mãrgãritare, 30 de lei”205.
478 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Distanþa” dintre cele douã dote nu este foarte mare. Avantajul este,
fireºte, de partea domniþei al cãrei tatã era supranumit Altân-bei (Prinþul
aurului). Nu ºtiu câte fete a avut acel Iordache Cantacuzino, care îºi dãdea –
vedeam mai sus – fiica dupã un grec. Sã nu uitãm, însã, cã vodã Brâncoveanu
a avut de constituit ºapte astfel de dote pentru fetele sale. Nemaipunându-i
la socotealã pe cei patru bãieþi… 206.

O nuntã cu publicitate

ªtim cu siguranþã cã Petru Movilã a rostit o „cuvântare la cununie” la Iaºi,

în luna februarie 1645, la nunta domniþei Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu
prinþul lituanian Janusz Radziwi\\, ºi cã apoi a tipãrit textul la Kiev în
acelaºi an. O spune explicit autorul, în „prefaþa-dedicaþie” a cãrþii. („Implinind
dorinþa prieteneascã [Desideria… explendo] a Mãriei Tale, cuvântarea pe
care am þinut-o la nunta strãluciþilor prinþi [...] în biserica Mãriei Tale din
Iaºi…”207), iar participarea înaltului prelat de la Kiev la aceastã cãsãtorie
este confirmatã de Miron Costin în al sãu Letopiseþ al Þãrii Moldovei : „În
anul 7153 [1645] au fãcut nunta fiicãi sale Vasilie vodã, ceii mai mari,
doamnei Mariei, dupã cneadzul Ragivil, om de casã mare, den cnédzii Litfei
[...] ªi aºea s-au fãcut nunta aicea, în Iaºi, la care câþiva domni din Þara
Leºascã sânguri cu chipurile sale au fostu, cu curþile lor, ºi Pãtraºco Moghila,
feciorul lui Simion vodã, mitropolitul de Kiev. Iarã soli trimiºi era de la
Racoþi, cneadzul Ardealului, Chimin Ianãº, cu daruri, ºi de la Matei vodã,
domnul muntean, sângur ªtefan mitropolitul Þãrii Munteneºti ºi Radul
Logofãtul ºi Diicul spãtariul [...]”.
Întors la Kiev, Petru Movilã s-a grãbit sã tipãreasc㠄discursul” þinut la
Iaºi, dorind sã fac㠄publicitate” atât alianþei abia încheiate (de a cãrei
înfãptuire nu era deloc strãin : „Am împlinit cu plãcere prin serviciile mele
prieteneºti tot ce a fost de trebuinþã pentru încheierea unei legãturi veºnice
între preacinstita casã a Mãriei Tale ºi înalta ºi slãvita casã a prealumi-
natului domn cãmãraº al Marelui Ducat al Lituaniei, ºi de aceea nu mai
vorbesc despre serviciile fãcute de mine, ca bun prieten, pentru Mãria Ta…”208),
cât ºi prezenþei sale acolo (legãturile Movileºtilor cu familia Radziwi\\ sunt
cunoscute) ºi sã aducã, neîndoielnic, un omagiu voievodului Moldovei de
care îl apropia, în acei ani, înfãptuirea mai multor „programe” culturale ºi
politice. Îndemnat cu siguranþã de mitropolit, un student al Colegiului Movilean,
Philippus (Filip) Wasilewicz Baiewski, a compus – în latinã ºi polon㠖 un
panegiric consacrat glorificãrii cãsãtoriei prinþului lituanian cu domniþa
Maria. Intitulat Choreae bini solis et lunae… in nuptiis… Janussii Radivil…
et Mariae despotae Moldavie filiae applaudente Collegio Mohilano Kioviensi,
panegiricul (necunoscut pânã nu demult cercetãtorilor români209) a fost
tipãrit la Kiev în 1645210.

Cartea intitulatã (în traducere) Cuvântare duhovniceascã la cununia

Prealuminatului Pan IANUSZ RADZIWILL, prinþ de Birze ºi Dubnice, cãmãraº
 FAMILIA 479

al Marelui Ducat al Lituaniei, staroste de Kamenica, de Kazimierz, Seywen

etc., etc. cu preamãrita domniþã MARIA, fiica preamãritului domn IO[AN]
VASILIE, Voievod ºi Domn al Moldovei, rostitã de prea venerabilul întru
Dumnezeu, pãrintele PETRU MOVILÃ, mitropolit al Kievului, al Haliciului
ºi a toatã Rusia [...] în Biserica domneascã din Iaºi [...]”211, a fost imprimatã
în dou㠄tiraje”, unul dedicat prinþului Radziwi\\ (ornat, deci, cu stema
familiei lituaniene) ºi al doilea, închinat voievodului Vasile Lupu, destinaþie
consacratã prin imprimarea stemei Moldovei ºi a unei prefeþe adresate
domnului moldovean212.
Cele douã steme prilejuiesc, ca în toate tipãriturile epocii, adãugarea
unui grupaj de versuri ce tãlmãcesc nu semnificaþia ansamblului heraldic –
cum se obiºnuia –, ci sensurile „cãsãtoriei” abia încheiate pentru perspectiva
„herburilor” cu pricina. Stihurile, compuse – foarte probabil – de Petru
Movilã, au, în simbolistica lor uºor de descifrat, o þinutã onorabilã  :

Przyiazn tÖ G\owÖ Or\owi przyda\a,

KtorÀ, przy Sercu sobie podoba\a,
Gdy RADZIWILA uzna\a byé G\owÀ
Oblubienica : Moldawska Herbowa,
Or\owi przeto G\owÖ powierzy\a
(MÀÜ Zonie G\owÀ) by iedna rzÀdzi\a”.
[Aceastã prietenie Cap Vulturului aduse,
Care la Inimã cu drag îl puse,
Când primi sã-i fie Cap Radziwi\\
Mireasa, stema moldoveanã
Astfel Vulturului Capul încredinþã
(Bãrbatu-i Cap Femeii), ca singur sã conducã.]

Cuvântarea duhovniceascã s-a publicat, în întregime, în limba polonã,

dar – potrivit celor menþionate de Petru Movil㠖 la Iaºi ea a fost rostitã
„parte în limba polonã, parte în limba românã”. Pornind de la aceastã indicaþie,
P.P. Panaitescu a încercat sã delimiteze „secvenþa româneasc㔠a discursului
luând ca punct de reper (corect stabilit, se pare213) apariþia în text a citatelor
din Biblie întâi în limba slavonã ºi apoi în polonã.

Nu avem de ce cãuta ascendenþe pentru „oraþia” compusã de Petru Movilã

în seria producþiilor intrate din folclor în literatura cultã (ºi care au suferit
apoi transformãri nenumãrate, modificându-se, în unele cazuri, structural)
ºi nici între textele medievale de facturã panegiristicã ce se rosteau cu
prilejul ceremoniilor nupþiale. În Antichitate, oraþia de nuntã aparþinuse,
împreunã cu panegiricul, discursul funebru, cuvântarea de consolare ºi alte
asemenea, unui set primordial al „cuvântãrilor fastuoase”214. Evul Mediu a
preluat acest inventar introducând cuvenitele adaptãri ideologice, dar în
spaþiul cultural est-european o asemenea prezenþã, prelungitã în timp, nu
avea cum sã subziste. În mediile cãrturãreºti, specia putea fi cel mult „desco-
perit㔠prin exerciþii literare nutrite din depozitele oratoriei clasice, consti-
tuindu-se, ºi în aceastã situaþie, o filiaþie pur livrescã. Lucrurile nu au stat
480 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

însã aºa. De la bizantini literaturile din Estul ºi Sud-Estul Europei au

moºtenit un sistem al speciilor literare oratorice în interiorul cãruia cristali-
zãrile urmaserã un program bine definit din punct de vedere ideologic.
A fost, din fericire, un sistem ferit de rigiditate, „deschis”, acceptând adicã
sugestii ºi noi apariþii de felurite provenienþe. Îmbogãþirea ºi diversificarea
tipurilor ºi varietãþilor de texte, subsumabile genului oraþiei de nuntã, sub
presiunea ceremonialului ºi a înscenizãrilor de naturã folcloricã, ar fi un
exemplu în acest sens.
Fãrã a fi propriu-zis o „predicã”, cuvântarea lui Petru Movilã se pãstreazã
totuºi în tiparul fixat de determinantul „duhovniceasc㔠ºi seamãnã, ca
intenþie ºi modalitate de realizare, cu acele „cazanii de nunt㔠pe care le
întâlnim în unele „colecþii de omilii” ale epocii. În Evanghelia învãþãtoare a
lui Kyryll Trankvillion-Stavroveþki (apãrutã la Rohmaniv în 1619), de pildã,
în afara „cuvintelor” duminicale ºi la „praznicele împãrãteºti”, sunt incluse
ºi patru cazanii consacrate unor situaþii exterioare prilejurilor obiºnuite :
„la sfinþirea unei biserici noi”, „la intrarea în cinul cãlugãresc”, „la cãsãtorie”
ºi „la pristãvirea omului credincios”.
Cuvântarea este, în fapt, un remarcabil „elogiu (veritabilã apologie) adus
cãsãtoriei ºi familiei”, elogiu edificat pe mersul unei demonstraþii în al cãrei
cadru o argumentare subtilã (ingenioasã manevrare a scrierilor uzitate de
obicei, chiar a Pravoslavnicei Mãrturisiri a aceluiaºi Petru Movilã215) produce
concluzii pozitive, complet surprinzãtoare în raport cu premisele de la care
pornea, abil, oratorul.
Premisele, expuse ex abrupto, stabileau plasarea „stãrii cãsãtoriei” la
nivelul cel mai de jos (cãci astfel cerea dogma) al stãrilor „neamului omenesc”
(„fecioria”, „vãduvia”, „cãsãtoria”), prin analogie cu un construct inefabil –
cele trei „trepte ale cetelor îngereºti” (Movilã trimite aci, la fel ca în
Pravoslavnica Mãrturisire, la Dionisie Areopagitul, De caelesti hierarchia) –
ºi cu o dispunere concretã, „atestat㔠istoric – „caturile”, tot trei, pe care Noe
aranjase dobitoacele în arcã : pãsãrile, animalele curate ºi vietãþile ce se
târãsc pe pãmânt.
Teza astfel instituitã (fundamentul „teoretic” fiind asigurat de apelul la
autoritãþile cunoscute), oratorul îºi începe travaliul de construire a antitezei
pe un traseu ce preferã unei substituiri directe ºirul de corecþii introduse
treptat. Aºezatã întâi pe picior de egalitate cu suprema „stare” a ierarhiei (ºi
Neagoe Basarab elogiase în Învãþãturi castitatea ºi o recomandase : „Drept
acéia, iubitul meu fiiu, de te vei nevoi sã-þi pãzeºti trupul aºa, pânã vei
ajunge la vârstã, cum sã cade, cu curãþie…”), „cãsãtoria” va fi apoi izolatã
într-o elocventã superioritate pe temeiul înscrierii ei între „sacramentele”
Bisericii. Afirmaþia, þinând evident de invocarea unei dogme, beneficiazã de
consolidãri extrase dintr-un cod accesibil „omului raþional” (credinþã reci-
procã, convieþuirea în dragoste, respectarea convenþiei încheiate, traiul sobru),
totul într-o expunere ce urmeazã, pe puncte, schema dovedirii „logice”.
„Vãd trei cauze mai importante în Sfânta Scriptur㠖 zice Petru Movilã,
cercetând «izvoarele» ºi asumându-ºi deschis rãspunderea interpretãrilor ce
le dã textului sacru – pentru care Domnul Dumnezeu a hotãrât cãsãtoria”216.
 FAMILIA 481

Motivaþiile descifrate au îns㠖 contrariindu-l cumva pe cel ce ar fi aºteptat

aici un excurs în temeiurile mistice ale „tainei” – un conþinut absolut omenesc
(încheierea unei „asocieri” menitã sã elimine solitudinea, naºterea copiilor, o
existenþã fiziologic normalã), incluzând în argumentare chiar „complemente”
foarte terestre. Astfel, considerarea „averii, bogãþiei ºi a zestrei bune”
(fireºte, secundario modo) în perfectarea legãturii matrimoniale nu poate fi
un pãcat, „deoarece ajutã la purtarea poverilor cãsãtoriei ºi sunt de mare
ajutor în aceastã stare”217, dupã cum, la fel, nu trebuie dezavuatã preferinþa
acordatã partenerului plãcut la înfãþiºare („frumuseþea fizic㔠este un topos
vechi ce descinde, prin specializare, din anticul fortitudo et sapientia), „cãci
ºi patriarhul Iacov, alegându-ºi soþie, a preferat-o pe Rahila, alegând-o pentru
cã era frumoasã, ºi nu pe Lia cea urâtㅔ218.
Petru Movilã nu diserteazã in abstracto definind în duh creºtin instituþia
cãsãtoriei. Sfaturile destinate „preacinstiþilor miri” (li se adreseazã de câteva
ori direct, expunând un scurt „catehism” al matrimoniului) cuprind ºi fireasca
încãrcãturã general valabilã („respectarea legãmintelor”, „credinþã mutualã”
ºi „respect reciproc”, „ascultare”, evident din partea soþiei), dar îºi îngãduie
ºi câteva aluzii la perspectivele mariajului în care intrau cei doi parteneri
aparþinând unor confesiuni diferite. Prelatul ortodox ascult㠖 cum vedeam
ºi mai sus – zisa canoanelor cu privire la cãsãtoriile „mixte” ºi-i sugereazã
soþiei sã facã, în casã, operã de prozelitism religios 219.
Rosturile prezenþei lui Petru Movilã, în 1645, la ceremonia de la Trei
Ierarhi erau profunde, unele ieºind categoric din sfera îndatoririlor unui
ierarh ce-l omagia, prin participare, pe voievodul de la Iaºi ºi conjugându-se
cu sensurile alianþei (20 000 de galbeni a plãtit Vasile Lupu pentru ca marele
vizir Cara Mustafa sã fie de acord cu aceastã cãsãtorie) pe care o pusese la
cale. Cuvântarea duhovniceascã ne lasã sã desluºim câteva dintre aceste
semnificaþii. Dincolo de ele, discursul sãu, cea mai veche oraþie de nuntã din
literatura noastrã, este, neîndoielnic, o compunere de bunã þinutã, produs al
unui scriitor îndelung familiarizat cu arta vorbirii frumoase ºi a argumentaþiei.
 Solidaritatea cu cei morþi

Fiul îºi plânge mama moartã

Când a rãposat maicã-sa, Doamna Neaga, voievodul Neagoe Basarab n-a

fost de faþã. Mutarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale nurorii de Craioveºti în
lãcaºul de odihnã veºnicã, statornicit de domnescul ei fiu în biserica Mãnãstirii
Argeº (terminatã deja), a fost însoþitã de Scrisoarea lui Neagoe voievod cãtre
oasele maicii sale Neaga ºi ale fiilor sãi Petru ºi Ioan ºi ale fiicei sale
Anghelina. Cuvânt de umilinþã, inclusã apoi drept al III-lea capitol în partea
a II-a a Învãþãturilor cãtre Theodosie. Neagoe Basarab rãmâne întemeietorul,
în literatura noastrã, a oraþiei funebre laice (cãci în Învãþãturi sunt „þesute”
ºi alte texte oratorice), specie cu vechi tradiþii în spaþiul literar ºi cultural de
care scrisul românesc vechi este temeinic legat. În literatura bizantinã,
consolaþiile, cuvântãrile memoriale sau oraþiile funebre, cum li se spune de
obicei, au fost numeroase ºi tipologic foarte variate. Când este comentat
textul neagoean, se face de regulã trimitere la o cuvântare din categoria „fiul
evocã memoria pãrintelui”, atribuitã împãratului bizantin Leon al VI-lea
Sophos, în care defunctul elogiat ºi plâns se numeºte Vasile I, întemeietorul
faimoasei dinastii a Macedonenilor220.
Fiind, la origine, o compunere independentã, înglobatã mai târziu de
autor (sau de altcineva), în masiva þesãturã a Învãþãturilor, Scrisoarea lui
Neagoe voievod cãtre oasele maicii sale (cu titlul întreg : Cartea lui Neagoe
voievod cãtrã chir Vlãdica Macarie ºi cãtrã alþi egumeni ºi ieromonahi ºi
preoþi ºi cãtrã tot clirosul, cându au îngropat a doao oarã, în mãnãstire la
Argeº, oasele mume-sei, Doamnei Neagãi, ºi ale coconilor lui, Petru voievod
ºi Ioan voievod, ºi a Doamnei Anghelinii. Cu cuvinte ºi învãþãturi de umilinþã)
este indiscutabil autenticã. A fost scrisã dupã 15 iunie 1520 (fiindcã pe piatra
de mormânt a lui Petru se aflã data de 15 iunie, fãrã an, dar în aprilie 1520
acela trãia) ºi înainte de septembrie 1521, când Neagoe Basarab moare.
Cuvântarea – ampl㠖 îmbracã, aºa cum declarã ºi titlul, forma unei
epistole. O inscriptio de mari dimensiuni, având intercalate obiºnuitele formule
de salutatio ºi valedictio („Cela ce eºti cu mila ºi cu darul lui Dumnezeu ales
ºi pus înaintea noastrã de ne luminezi ºi ne strãluceºti cu razele soarelui, ca
sã ne arãþi ºi sã ne înveþi calea lui Dumnezeu ºi noao, preaiubite pãrinte,
chir vlãdico Macarie ; aºijderea ºi voi, pãrinþi, carii sânteþi cu acéiaºi milã a
aceluiaºi Dumnezeu aleºi, ºi egumeni din sfintele mãnãstiri ºi lavre, ºi
pentru dragostea lui Hristos aþi lãsat hrana veacului acestuia ºi aþi pohtit sã
dobândiþi faþa lui Dumnezeu cea bunã ºi sã ajungeþi viaþa cea de véci, deci ºi
Dumnezeu încã iaste multu milostiv ºi bun, ci sã vã dea dupã mila lui, sã nu
 FAMILIA 483

sã lipseascã pohta voastrã de vederea lui ; ºi voi, preoþilor ºi slujitorii biséricii,

care slujiþi sfintelor mãnãstiri, sã priimeascã Dumnezeu pohta ºi osteninþele
voastre ºi sã înfloriþi în ceriu în véci ca crinul. Aºa ºi voi, boiari miréni,
bogaþi ºi sãraci, bãrbaþi ºi mueri, pentru cã toþi dorescu ºi pohtescu sã
dobândeascã mila de la Dumnezeu ºi toþi vor dobândi221”), descrie, într-o
ierarhizare ce þinea cont de prescripþiile „ideologiei dominante”, categoriile
de participanþi la ceremonia reînhumãrii.
Regulile retoricii cer ca acestor „destinatari”, prezumtivi ascultãtori ai
cuvântãrii, sã li se câºtige interesul printr-o secvenþã specialã a exordiului –
captatio benevolentiae. ªi Neagoe Basarab se conformeazã într-un mod ce
consunã, fireºte, cu spiritul întregii scrieri : „ªi pre mine, ticãlosul, încã mã
ascultaþi cu uºurare, ºi cuvintele méle le auziþi ºi le priimiþi fãr’ de dosãdire,
cã am sã vã rog ºi sã vã spuiu un dor al inimii méle, foarte amar ºi cu foc.
Ci sã mã ertaþi într-acest ceas cã am puþinéle cuvinte sã vorbescu cãtrã
oasele maicii méle. Dreptu acéia mã ertaþi toþi pãrinþii ºi fraþii miei, cã fãr’
de ertãciunea voastrã nu voiu putea grãi”222.
Mobilul ales de voievod pentru zidirea laudei aduse mamei sale este
simplu, impunãtor însã prin mãreþia lãuntricã a esenþei sale pur omeneºti :
necurmata trudã ºi ostenealã a femeii-mame, transfigurând, prin „umanizare”
fireºte, sentimente ºi atitudini eterne, precum dragostea, generozitatea ºi
spiritul de sacrificiu. Un loc comun intrinsec recomandat de retoricã, utilizat
cu abilitate (ºi corect înþeles de traducãtorul în româneºte), îl ajutã pe Neagoe
Basarab sã sublinieze termenul ce figura obiectul elogiului. Osteneala, ca
rezultat al unei preocupãri necurmate (dar ºi ca un fel de condiþie a asumãrii
acestei griji), este impusã ascultãtorului-cititor prin reveniri, variate lexical
ºi morfologic, realizate cu ajutorul derivãrii : „oasele tale céle ostenitoare”,
„osteninþe”, „osteninþele tale”, „te-ai ostenit pentru mine”, „sã osteneºti”,
„ostenealã”, „vruseºi sã te odihneºti de ostenéle”, „ai luat alte ostenéle mai
mari” etc. Efectul este incontestabil.
Neagoe Basarab continuã demonstraþia, izolând un simbol al „osteninþei”
necurmate, chemat sã sugereze în context hãrnicia, miºcarea continuã,
mobilitatea, efortul neîntrerupt. „Întruchiparea” îi stãtea la îndemân㠖
albina. O culege din Fiziolog ºi o clasificã, asemenea acestui manual medieval
de zoologie dar ºi de simbolisticã, între „pãsãri”. Nu este exclus ca pânã la
autorul Învãþãturilor sã fi ajuns câte ceva din înþelesurile acelei sacralitãþi
puse de antici pe seama albinelor (consacrate Muzelor – zice Proklos comen-
tând Republica lui Platon), gâze înzestrate cu o „divina mens” (Vergilius) ºi
gata sã dea oamenilor pilde privind organizarea socialã, embleme ale preoteselor
Demetrei, Artemidei ºi ale Magnei Mater (zeitãþi concretizând, toate, primor-
dialul feminin), simboluri ale naºterii perpetue, ale regenerãrii ciclice a lumii.
„Ce numai ce ºtiu pe albin㠖 zice Neagoe – cã sã osteneºte ºi ia multu, cã
acéia niciodatã de dulceþile florilor nu sã poate sãtura, nici de ostenealã”.
Mama rãposatã le covârºea, însã, pe vietãþile alese spre comparare, întrucât
eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere : „[...] iar pre tine, o draga mea
maicã, eu te aleº mai ostenitoare decât dânsa [albina – nota mea, D.H.M.].
Pentru ce ? Pentru cã albina noaptea sã odihnéºte ºi se rãpaosã, încã ºi alte
484 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pãsãri ale ceriului, toate, ºi peºtii din fundul mãrii, toþi atunci sã odihnescu.
Iar tu, maica mea, niciodatã n-ai avut odihnã, nici ziua, nici noaptea, nici
mãcar într-un ceas, nici te-ai sãturat niciodatã de ostenealã. Pentr-acéia,
iubita mea maicã, te chem pre tine cã eºti mai ostenitoare decât albina ºi
decât pasãrile ceriului ºi decât peºtii mãrii”223.
Nespus de omeneºte sunã fiecare din frazele ample ale acestei oraþii.
Jalea fiului ce-ºi plânge mama (împovãrat, ziceam, de regretul absentãrii în
clipa despãrþirii din urmã) este covârºitoare. Dar parcã mai puternicã se
aºterne durerea pãrintelui dupã copiii dispãruþi, soli timpurii (doriþi retoric)
pe lângã mama cea dusã din lume :
„Dar, de vréme ce eu n-am fost harnic nici întâi, nici acum sã vin la tine, sã
mã satur de véderea ta, ºi încã am mai trimis, o maica mea, ºi pre fiiu mieu Petru
ºi pre Ioan ºi pre fie-mea Anghelina, cã ºi aceia au fost din odraslele tale, cum sântu
ºi eu. Ci Domnul Dumnezeu n-au bãgat în seamã fãrdelegile ºi pãcatele méle, cãci
sânt pãcãtos ºi nedrept, ci i-au luat cãtrã cãmara cea cereascã. Deci te rog, maica
mea, sã nu-þi parã rãu, nici sã gândeºti cã doar n-am trimis eu pre fiii miei, pre
Petru ºi pre Ioan ºi pre fie-mea Anghelina la tine. Cã am trimes  ! Iar de nu mã vei
créde, iatã cã am trimes ºi coruna lui Petru, ºi surguciul lui ºi diadimele”224.

În perspectiva conturatã de filosofia acestei oraþii, demersurile voievodului

îºi reconstituie grandoarea pe niºte dimensiuni fireºti ºi în planul unor
rosturi pãmânteºti. Printr-o subtilã asociere (ce aparþine intenþiei auctoriale),
în care „mamei divine”, Fecioara, îi este alãturat㠄mama pãmânteanã”,
Neaga, falnica zidire de la Curtea de Argeº (al cãrei hram – Adormirea
Maicii Domnului – confirmã forþa cultului Fecioarei Maria) devine întru-
chiparea, strãlucitã, a unui act comemorativ cu un conþinut limpede. Gestul
pios („Dreptu acéia ºi eu m-am nevoit ºi am început casã a zidi sfinþii sale
den temelie. Deacii, pentru pãcatele méle, eu nici într-un chip nu gândeam
sã o vãzu sfârºitã. Iar Prea Curata Fecioarã ºi nevinovata Maicã a marelui
împãratului cerescu, ia n-au bãgat în seamã pãcatele méle, ci au sãturat
ochii miei de dorul ce doream, ºi vãzuiu casa ei gata ºi sfârºitã”225) se
elibereazã de veºmântul mistic, o „convenþie” semnatã cu contemporanii sub
presiunea unei ideologii acceptate, ºi îºi apropie o substanþã generatã de
nobilele sentimente filiale. Sacrul lasã, deci, locul pãmântescului într-o
substituire cu profunde motivaþii :
„Deacii, dupã acea bucurie ce mã bucuraiu, deaca vãzuiu casa ei sfârºitã, eu
îmi aduº aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zicând, cã eu
ce-þi va trebui dupã moarte sã fac sufletului tãu. Iar eu nu ºtiuiu ce lucru va fi
mare ºi mai bun, ci voiiu ºi aduº oasele tale, sã sã îngroape în sfânta casã a ceiia
ce au nãscut pre Dumnezeu” 226.

Tatãl îºi plânge fiii morþi

În aceastã oraþie funebrã, Neagoe Basarab apare într-o dublã ipostazã : aceea
de fiu, care îºi plânge mama dispãrutã, ºi cea de pãrinte, îndurerat de
 FAMILIA 485

moartea unor copii. Între aceºtia ºi Petru, primul nãscut ºi moºtenitor al

tronului. Pentru „lamentaþia la mormântul lui Petru” cuvântarea memorialã
consacrat㠄oaselor maicii sale” instituie o „ram㔠cu multe posibilitãþi de
valorizare. Aceast㠄plângere”, „grãit㔠cu „multã umilinþã ºi cu mare jale ºi
dor”, lecþie veritabilã de retoricã aplicatã, poate figura în orice manual ca
exemplificare pentru utilizarea construcþiilor antitetice.
Omiletica bizantinã, prin Ioan Chrisostom (Omilia despre rãbdare) a fost
consultatã, evident, în privinþa structurii modelului (altfel, cantitativ,
„prezenþele” chrisostomice nu sunt foarte semnificative) :

„Într-o vréme îmi erai drag // iar acum eu te-am urât,

Într-o vréme îmi era milã de tine // iar acum mie nu-mi iaste milã ºi n-ai nici
o dragoste de la noi,
Într-o vréme erai bogat // iar acum eºti sãrac.
Într-o vréme [...] te vedeam pre pãmântu, // iar acum eu te vãzui suptu
pãmântu”227.

însã inflexiunile ce produc ºi menþin „starea de jale” necesarã vin, categoric,

dinspre bocetele orale”228.
Neagoe Basarab, epoca în care scrie el nu mai iubesc conciziunea chriso-
stomicã. Fraza va îmbrãca deci construcþii complicate, va avea abundenþa
ornamentalã recomandatã de scriitorii Renaºterii Paleologe ºi acceptatã, ca
pildã, în tot Sud-Estul european. Pe un „traseu”, sã zicem, chrisostomic,
antitezele ample sunt plasate într-o gradare care, stilistic, închipuie creºterea,
urcarea tensionalã, „climaxul”.
„[...] cã tu erai stâlparea mea cea înfloritã, de carea pururea sã umbrea ºi se
rãcorea ochii miei de înflorirea ta ; // Iar acum stâlparea mea s-au uscat ºi florile
ei s-au veºtejit ºi s-au scuturat, ºi ochii miei au rãmas arºi ºi pârjoliþi de jalea
înfloririi tale.

O, iubitul mieu fiiu Petru, eu gândeam ºi cugetam sã fii domn ºi sã veseleºti

bãtrânéþele mele oarecând cu tineréþele ºi sã fii biruitoriu pãmântului. // Iar
acum, fiiul mieu, te vãzu zãcând supt pãmânt, ca un trup al fieºtecãruia sãrac.

[...] Cã eu pohteam sã vezi tu pre mine supt pãmântu, // Iar acum, dragul
mieu fiiu, eu vãzuiu întâi pre tine îngropat.

[...] ªi eu îþi gãteam haine domneºti ca sã te îmbraci cu dânsele ºi sã te

împodobeºti, ca sã veseleºti inima mea ºi sã usuci acéste lacrãme multe din ochii
miei. // Iarã acum trupul tãu sã dãzbracã de hainele care i-am gãtit eu ºi sã
îmbrãcã în pãmântu dintru care a fost luat…”229
486 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Plângere pentru fiica dispãrutã

Sub acest titlu, încep cu observaþia – care aparþine lui Gabriel ªtrempel,
editorul operei lui Antim Ivireanul230 – cã omilia numitã Cuvânt de învãþãturã
asupra omului mort se poate sã fi fost scrisã la moartea unei fiice a lui
Constantin Brâncoveanu, dar, la fel, este posibil ca textul sã fi fost prilejuit
de înmormântarea Pulcheriei, soþia voievodului Nicolae Mavrocordat 231.
Dacã aceast㠄destinaþie domneascã”, propusã de editorul operei antimiene,
se va dovedi corectã, înseamnã cã transformarea omiliei (care are o „lemmã”,
folositã cândva ºi de Ioan Zoba din Vinþ, remarcabil autor de cuvântãri
memoriale, luatã din „parabola învierii fetei lui Iair, «mai marele Sinagogului»” :
„Nu plângeþ, cã n-au murit, ci doarme”), în „text repetabil” („ªi aºa zic eu [...]
cãtrã dumneata [cutarele] ºi cãtrã célialalte iubite rudenii”) în circumstanþe
potrivite – cum ar fi zis Ioan Zoba : „Când moare de bun neam ºi cinstitã
cocoan㔠– a fost fãcutã de un copist familiarizat cu practica unor astfel de
compuneri.
Moartea ca „dulce adormire” (stare din care „trezirea-înviere” se produce
firesc) era o „încheiere” cu destule încorporãri în meditaþiile asupra omenes-
cului sfârºit din veacul al XVIII-lea românesc (în „consolaþii”, în epitafuri),
pentru care Antim Ivireanul gãseºte suportul scripturistic cel mai potrivit :
„Aºa mi-o adevereazã nemincinoasa gurã a lui Hristos la sfânta Evanghelie :
«Cela ce créde întru Mine, nu va muri în véci»”. Cu „moartea vécinicã”, realã,
vor fi sancþionaþi cei ce „n-au credinþã, jidovii, cã n-au botez, ereticii, cã sânt
despãrþiþ din braþele biséricii”, toþi „vrédnici de plâns”. Sufletul creºtinului,
al omului care a trãit cu frica lui Dumnezeu, cinstind preceptele (ºi acesta
este cazul în speþã  : „Iar o cocoanã creºtineascã, ca aceasta, ce s-au nãscut în
baia sfântului botez, ce au supt laptele credinþei, ce s-au hrãnit în casa
învãþãturii dumnezeescului dar, ce s-au întemeiat cu putérea cinstitelor
taini, ce era îngrãditã cu bunãtãþi, cu faceri de bine, cu lucruri plãcute lui
Dumnezeu…”), nu poate merge spre pedeapsã, ci spre recompensã. „Mai
bunã e zioa morþii, decât zioa naºterii, cã naºterea iaste începutul durerilor,
iar moartea iaste începutul vieþii cei fericite” – socoteºte Antim (dupã Ecleziast,
„în 7 capete”) într-o înþelegere ce proclamã în moartea nãscãtoare de spaime
un moment al eliberãrii, al trecerii cãtre un repaus binemeritat.
Sigur cã aceastã cezurã drasticã (pe care altundeva – în Cuvânt de învãþãturã
la progrebaniia omului prestãvit – o consider㠄a treia naºtere”, cãci venea
dupã prima, „trupeascã”, ºi dupã a doua, „duhovniceascã”, decisivã ºi „mân-
tuitoare”, eliberând sufletul „dintru întunérecul ºi tina trupului, ca dintr-o
puºcãrie întunecat㔠[„corpul ca închisoare a sufletului” – un topos ce venea
de departe]), introdusã de un agent implacabil, s-a instalat într-un moment
nefericit „ales” („Adevãrat, moartea, ca o nemilostivã ce iaste, au secerat fãr’
de vréme pre aceastã floare aleasã ºi au rãpit prea timpuriu podoaba, frumu-
séþia neamului femeesc”), dar „adormirea ceastã de pe urm㔠– optimã în
alãturare cu „adormirea cea fireascã”, ce retrimite, in ciclicitatea ei, la
 FAMILIA 487

„osteneli, la scârbe, la supãrãri, la patemi” – nu se cade a fi jelitã („nici

lacrãmile sânt cu cale, nici întristarea cu dreptate”), cãci ea îndrumã sufletul
(drept – N.B.) spre „lumina cea adevãratã”, îl poartã mântuindu-l, dintr-o
lume imperfectã (un „timp al morþii” unde îl proiectase pãcatul primordial)
în cea aflatã sub semnul divin esenþialmente salvator. „Avantajele” aduse de
moarte se aºazã într-o concludentã (ºi foarte „antimianã”) cascadã de perechi
antinomice :
„[Omul] dupã adormirea cea de pe urmã, caré o numim noi a morþii, trece din
scârbã la bucurie, din stricãciune întru nestricãciune, din oraºul lacrãmilor la
locul veseliei, din turburarea vieþii la adãpostirea cea linã a mântuirii, din
patimile Eghipetului în pãmântul cel fericit al fãgãduinþei, din robiia lumii la
mântuirea ceriului, din petrecaniia omeneascã la ceata fericiþilor îngeri”.
 DINCOLO DE FAMILIA LEGITIMÃ

„Dragostea într-ascuns”

S-ar putea ca titlul de mai sus (am gãsit sintagma la Cantemir ºi mi-a
plãcut) sã nu corespundã întru totul semnificaþiilor degajate de faptele pe
care voi încerca sã le prezint mai jos, fiindcã mã îndoiesc cã voievozii fãceau
efortul de a-ºi masca „evadãrile” extraconjugale. Nici n-aveau de ce s-o facã,
cãci, cãutând voluptatea oferitã de alte partenere ºi uitând, pentru câteva
clipe, interdicþiile formulate de Bisericã, inamica dintotdeauna a sexualitãþii
(sursã gravã a pãcatului) ºi de morala familialã, domnul îºi exercita dreptul
sãu de stãpân feudal asupra „vasalilor”.
Ar trebui formulate de la bun început câteva întrebãri : Sã fie, oare, „ieºirile”
voievozilor din incinta legiferatã a familiei (în cadrul cãreia Biserica – am
vãzut – accepta raporturile dintre sexe, socotindu-le un pãcat „mai mic”,
întrucât erau puse în slujba procreaþiei) în spaþiul ademenitor al unei sexua-
litãþii „libere”, semnificative (cu toate consecinþele lor) pentru „starea de
sensibilitate” ce guverna erotismul în Þãrile Române ale Veacului de Mijloc ?
Sã reprezinte ele o excepþie în contextul ºi pe fondul unui comportament ce
respect㠄normativele” pe care se strãduia sã le impunã instituþia ideologicã ?
Sã fi fost românii atât de lipsiþi de receptivitate la comandamentele unei
Biserici principial potrivnice tentaþiei erotice ºi ostile senzualitãþii – pãca-
tului adic㠖 ºi care îºi sfãtuia credincioºii sã nu caute plãcerea fizicã ºi sã
priveascã sexualitatea instituþionalizatã prin cãsãtorie (ºi acolo supusã unui
ºir întreg de restricþii) doar prin prisma urmãrilor ei funcþionale ? Rãspunsul
este categoric negativ. Altfel n-am înþelege îndârjirea ºi vehemenþa cu care
discursul teologic condamna pãcatul cu pricina ºi cãuta sã stârneascã o
veritabilã agresiune a unui public „normativ” asupra „privatului” insub-
ordonat ºi neatent la codul de purtare moralã. Ar rãmâne neexplicatã insistenþa
cu care discursul literar, cãrþile de înþelepciune îndeosebi, condamn㠖
(întemeindu-se pe cãrþile sacre [„De la femeie este începutul pãcatului, de la
ea toþi murim” – Ecclesiastul ; Solomon, citat într-o veche carte româneascã :
„Pândza face molii, iar muierea face rélele”]) la unison cu lucrãrile teologilor
(l-am evocat mai sus pe Petru Maior, cel ce denunþa în femeie agentul care
împinge spre „patima desfrânat㔠a dragostei ; proclama el în aceeaºi femeie,
cu moralitatea ei labilã, sursa eternã a pãcatului) – trupul femeii ºi ispitele
pe care el le degajã : „Curvia rãpeºte trupul ºi spurcã sufletul, greºeºte omul
ºi înºalã pe Dumnezeu” (Floarea Darurilor). Ar fi lipsite, în fine, de obiect
 FAMILIA 489

luãrile de poziþie drastice [în înþelegerea lor complet „masculinã”] din codicele
de legi care înfiereazã raporturile sexuale nelegiuite. „Glava” 240 din
Îndreptarea legii se intituleazã Pentru curvie ºi de canonul ei, acelaºi codice
de legi oferind ºi un model de „carte de despãrþealã de curvie”, emisã de un
ierarh : „ªezând smerenia noastrã împreunã ºi cu cinstiþii noºtri clirici,
venit-au cãtrã noi [Cutare] strigând cã având muiare anume [Cutare], ºi ea
s-au lipsit de întreaga înþelepþia ei, adecã de curãþie, curvit-au, spur-
catu-se-au de mulþi în multe ºi în bogate vremi ºi locuri, de în carele bãnuiale
unele le-au mãrturisit de faþã cutare mãrturie [Cutare] mãrturisind pre
dânsa curvã. Într-aceaia au cerºut acesta [Cutare] sã se desparþã de dânsa ºi
sã ia carte de despãrþealã, ca sã poatã lua altã muiare pre leage…” 232.
Feciori de domni sau fii de mari boieri (ajunºi apoi domni pe cãi cunoscute
sau oculte), voievozii noºtri ºtiau din tinereþe, precum Dimitrie Cantemir, cã
îºi pot îngãdui „iubiri interzise”, cãci se aflau – ei ori pãrinþii lor – în posesia
mijloacelor materiale pretinse ca amendã. Precizeazã prinþul în Descriptio
Moldaviae : „[...] iuvenes vero donec connubio iungantur, haud aliter ac si
soluti essent cunctis legibus, furtivis vacare amoribus non vituperio sed
laudi ducunt ; unde saepius inter illos audies id proverbium ; [...] at e vertito
coitu, dummodo szugubinato (hoc nomine vocatur, qui virgines violatas et
meretrices exquirit) pecuniam solveris, nullum tibi instat mortis periculum”.
([...] dar tinerii socotesc cã nu e de ruºine, ci de laudã, ca, pânã se cãsãtoresc,
sã facã dragoste într-ascuns, ca ºi cum ar fi dezlegaþi de orice legi  ; de aceea
destul de des auzi la ei vorba : [...] cât despre împreunãrile oprite nu te paºte
nici o primejdie de moarte, atâta timp cât vei da bani pentru ºugubinat [aºa
se numeºte acela care cautã fete necinstite ºi femei stricate])233. Pedeapsa
pecuniarã pretinsã („traducere” a unei sancþiuni pe care o cerea ºi Sfânta
Scripturã : vezi Ieºirea 20, 17), pentru o culpã asimilatã cândva omuciderii
(duºegubina fiind un cuvânt slav care însemna „pierdere de suflet”, „crimã”),
îl privea pe bãrbatul pãcãtos ºi era încasatã de marele vornic. Amenzi
drastice le aºteptau ºi pe femeile libere în moravuri în cazul în care vinovãþia
lor era doveditã234.
Când aceºti tineri deprinºi cu libertatea nedrãmuitã (cam cum se purtau
fiii lui Antonie Ruset, „vãzuþi” de Neculce : „Fost-au ºi ficiorii lui
Antonie-vodã dezmerdaþi. Fãrã fricã îmbla prin þarã, cu mulþi feciori de
mazâli, nebuni, strânºi cu dânºii, de fãcè multe giocuri ºi beþii ºi nebunii
prin târguri ºi prin sate boiereºti, de lua femeile ºi fetele oamenilor cu
de-sila, de-ºi râdè de dânsele, ce nu numai a oameni proºti, ci ºi a oameni de
frunte. Ce, de ºi obliciè Antonie-vodã, încã nu le dzicè nemic ºi nu-i certa cu
cuvântul, ca un pãrinte ce le era…”) urcau pe tron (cei mai mulþi dintre ei
devenind purtãtori ai unei morale „lejere”), intervenea ºi acea stare de
intangibilitate (evocatã de toþi cronicarii) care se traducea într-o autoritate
politicã ºi administrativã absolutã, capabilã sã legitimeze ºi aventurile erotice,
chiar atunci când erau excesive. Insuficienþa cenzurii morale exercitate de
Bisericã era agravatã de absenþa oricãrui alt fel de cenzurã. Voievodul era
situat deasupra legii (atunci când aceasta a început sã existe ºi sã funcþio-
neze) ºi unii dintre ei îºi îngãduiau orice, de la actul abuziv la crimã. Aproape
490 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cã nu mai era nevoie de acea „receptivitate” de care pomeneau Cantemir

(pentru care boieroaicele erau „mult mai prejos în frumuseþe decât femeile
din popor ; acestea le întrec în frumuseþe, dar de multe ori sunt uºuratice ºi
pline de nãravuri destul de ruºinoase”)235 ori unii (zic „unii”, întrucât opiniile
lor diferã) cãlãtori strãini (precum acel polonez, care, pe la 1759, era de
pãrere c㠄acest neam nu se prea sinchiseºte de virtute ºi de ruºine”236 –
fãcând ca spaþiul medieval românesc sã fie dens populat cu Eve ademenitoare
(opþiunea pentru acest comportament împingea, trebuie sã credem, în umbrã
celãlalt model, al iubirii caste, reprezentat de Maria), pentru ca amorurile
ilicite sã se producã. Este adevãrat cã aceste ºtiri sunt din prima jumãtate a
secolului al XVIII-lea, dar cu siguranþã cã ºi în vremurile mai vechi lucrurile
nu stãtuserã altfel, cãci am da dovadã de naivitate dacã am crede cã, pe
nivelurile „obiºnuite” ale societãþii româneºti, sexualitatea era adãpostit㠖
potrivit poruncilor Bisericii – doar în interiorul familiei ºi legatã exclusiv de
procreaþie. Am citat ceva mai sus acel hrisov din anul 1592 care, raportând
parcã o situaþie generalã, se referea la cei care, propovãduind ºi practicând
o „filosofie” a trupului („afarã de singur trupul lor nu au altã grijã”) „se
apucã de femei strãine” ºi „trãiesc în desfrâu, rãu ºi fãrã de cuviinþã”.
Întorcându-ne cãtre „vârful” societãþii româneºti, sã nu trecem, totuºi, cu
vederea ºi acea atitudine care facilita aventurile galante ale domnilor în
cãutarea voluptãþii : anume obedienþa cvasitotalã a partenerelor alese pentru
aceste relaþii sexuale, accidentale ori de duratã (ºi unele, ºi altele putând
produce naºteri) – un singur caz de opunere vehementã a ajuns la urechile
cronicarilor : cel al Doamnei Ecaterina Cercheza a lui Vasile Lupu, agresatã
de un Gheorghe ªtefan victorios –, precum ºi lipsa de reacþie (de cele mai
multe ori) a soþilor lor (când acele femei erau mãritate). Este drept cã, din
când în când, soþii încornoraþi ºi pãrinþii ofensaþi reacþionau, de obicei radical,
contra unui domn excesiv. ªtefan Rareº (despre care cronica ne spune c㠄ce
cerea pravoslaviia ºi légea creºtineascã nu þinea, cã mai apoi nu numai
lãcomia ºi asupreala fãciia, ce ºi curvie nespusã era într-însul, nu rãbda de
muieri cu bãrbaþi, nu era fecioarele nebatjocurite, nu jupânésile boierilor sãi
neasuprite”) a fost ucis în cortul sãu. Grigore Ureche (citat mai înainte),
printr-o Certare ºi învãþãturã, motiveazã gestul boierilor ºi îi disculpã :
„Carele poate sã fie om ca acela, sã-ºi vazã muiarea silitã ºi batjocuritã ºi sã
sufere, carile nu va suspina vãzând ficioara sa din sânul sãu, ce o au cruþat-o,
sã o ia ºi sã-ºi râzã de dânsa, carile mai apoi slujitoriu ºi boieriu va priimi
sã-i ia fãméia spre pofta sa cea neastâmpãratã ºi nu-i va gândi rãu ?” Înþelegem
de aici cã nu doar rãzbunarea, ci ºi un comandament etic i-au fãcut pe boieri
de „au tãiatu aþile cortului asupra lui ªtefan vodã ºi cu multe rane pãtrun-
zându-l, au muritu”. ªtefan Rareº a fost ucis „ca sã nu mai adaogã pãcatul”.
Comportamentul sexual ºi moralitatea voievozilor stârneau comentarii
(ceea ce pune sub semnul întrebãrii statutul lor aparte) ºi în epocã, la Curte
ºi dincolo de zidurile ei. Miron Costin ºi Ion Neculce, de pildã, au fost
contemporani cu Gheorghe ªtefan ºi cu Dumitraºcu Cantacuzino, dar, înþele-
gãtori, cronicarii nu prea bagã în seam㠄accidentele” (sunt foarte rare
cazurile în care, în „listele de copii” ai voievozilor, refãcute de istoriografia
 FAMILIA 491

modernã, sã nu aparã ºi un bastard sau doi), „astâmpãrarea poftei” þinând,

poate, – în analizele lor – de acel comportament „vitalist” pe care conducã-
torul þãrii ºi nobilimea (la fel ca ºi aristocraþii apuseni) îl practicau ºi îl
promovau237 în experienþele erotice. Se indigneazã, însã, când regulile moralei
sunt cãlcate ºi domnul se afiºeazã public cu „þiitoarea” (aºa cum fãcea
Dumitraºcu-vodã Cantacuzino – cu care ne-am mai întâlnit – un decrepit
complet incompatibil, dupã pãrerea lui Neculce, cu rangul la care ajunsese,
care îºi expunea legãtura – nepotrivitã pentru vârsta lui [comenteazã croni-
carul] – cu „o fatã a unei rachieriþe de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie,
care o chema Aniþa”, „(de-o purta în vedealã între toatã boierimea, de-o þinè
în braþi, de-o sãruta ºi o purta cu sãlbi de galbeni…”) ºi, mai ales, în faþa
exceselor, stricãtoate ale unei ordini acceptate.
 Sexualitatea excesivã
ca „marc㔠a domniei

Depãºind o limitã (poate) acceptatã

Insul care îl irita pe Neculce prin multele abateri de la normele impuse
comunitãþii de Bisericã (dar atât de puþin respectate) era Grigore al II-lea
Ghica, om „cu toane”, nelipsit de calitãþi – „la unele se arãta prè harnic, bun
ºi vrednic, milostiv ºi rãbdãtoriu”, dar iubitor incontinent de petreceri ºi
„primblãri” ºi de o moralitate cel puþin neconcludentã : „Multe þiitori fete
mari þinè ºi apoi le îndzãstra ºi le mãrita, cu haine, cu odoarã, ca pre niºte
fete de boier”. Departe de a aprecia aceast㠄generozitate”, Neculce se intere-
seazã la sursele sale obiºnuite ºi îi descoperã personajului tot soiul de defecte –
fastul Curþii întreþinut prin silnicii, verdicte superficial formulate, împãrþitor
de bacºiºuri pe seama „sãracilor”, ostentaþie pânã la exagerare în apariþiile
publice, protecþie acordatã grecilor în detrimentul boierilor de þarã ºi chiar
un gust îndoielnic în alegerea „þiitorilor”… La fel, mai târziu, Matei Ghica,
un alt reprezentant al neamului, s-a arãtat „domnu mãreþ ºi iute la mânie ºi
iubitori la bãtãi”, capabil sã declanºeze biruri insuportabile – deºi „nu pre
ºtiè rândul la giudecãþi” ºi îºi umplea timpul cu „zafchiuri, cu zicãturi, cu
primblãri, cu giocuri, iubind ºi parte muereasc㔠(deºi, ca sã rãmânem de
partea adevãrului, uneori nu era vorba decât de „spectacole” : „ªi dupã masã,
mergè vornicu doamnii cu catastih ce avè pecetluit cu pecete gospod în mâna
lui, la câteva giupânesã mari, de le poftè ca sã vie la curte, arãtând cã este
poruncã gospod. ªi aducè ºi ovreice ºi juca cu toatele la curte ºi domnul cu
doamnã fãcè privialã”).
Pericolul pe care îl sesizeazã istoricii este cel al exemplului pernicios
oferit de aceast㠄bãrbãþie debordantã”. Vor sã zicã aceºti moraliºti, care nu
se încruntau doar fiindcã aveau niºte firi posace, c㠄pildele” voievodale –
„[...] ºi singur domnul, Vasilie-vodã cu silã a câteva case de boieri, luându-le
fetele peste voea pãrinþilor la þietorie” (murmurã Miron Costin, dupã ce
aºezase în text ºi o judecatã moralã : „zburdiadzã hirea omeneascã peste
mãsurã ºi zburdãciune naºte pãcatul ºi pre pãcatul urmadzã mânia lui
Dumnedzãu”) – mobilizau ºi activau persoanele din jur la fapte asemãnã-
toare, participând substanþial la degradarea moravurilor. Voievozii excesivi
creau în preajma lor o atmosferã dominatã de degradare (cãci imoral era nu
numai s㠄strici fecioria”, ci ºi sã-þi petreci timpul în nesfârºite festinuri ori
s㠄prazi”), precum în vremea lui Aron-vodã Tiranul – „[...] Aron-vodã, nu-i
era grijã de altã, numai afarã de a prãdarea ºi dinlãuntru nu sã sãtura de
curvie, de jocuri, de cimpoiaºi, carii îi þinea de mãscãrii” (Grigore Ureche) – sau
la Curtea lui Gheorghe ªtefan, un senzual, se zice (ºi un campion al desfrânãrii),
 FAMILIA 493

unde „mesele ºi petrecãniile ceºtii domnii de-abiia la vreo domnie sã sã hie prilejit,
nu fãrã mare desfrânãciune la lucruri peste mãsura curviei” (Miron Costin).

Actul sexual ca rãzbunare

Acelaºi Gheorghe ªtefan (inventiv în privinþa mijloacelor de a-ºi timora

adversarii fãcuþi prizonieri, plimbându-i – zice Neculce – „noaptea cu luntrea
pre apa Bistriþii, de-i spãriè cã-i vor rãsturna în Bistriþã”) a gãsit de cuviinþã cã
singura rãzbunare sensibilã împotriva lui Vasile Lupu ar fi sã-i necinsteascã
soþia, pe frumoasa cerchezã Ecaterina. Avea – le spunea el principelui Ardealului,
Gheorghe Rákóczy, ºi domnului Þãrii Româneºti, Matei Basarab, pe când
neºtiutorul Vasile Lupu îl trimitea în solie la aceºtia, ajutându-l sã-ºi pregã-
teascã uneltirea – serioase temeiuri sã cugete la o astfel de reglare „bãrbã-
teasc㔠de conturi, cãci suferise o ruºine asemãnãtoare din partea domnului
(pe care îl ºtim deja dominat de „pofte”). Autorul Istoriilor domnilor Þãrâi
Rumâneºti auzise ºi el, dintr-o sursã moldoveneascã, desigur, cã marele
logofãt „º-au vãdit vrãjmaºiia ce avea cãtrã domnu-sãu, cãtrã craiul ºi cãtrã
Matei-vodã, vinuindu-l cã au umblat cu jupâneasa lui…”. A ºi încercat sã
facã aºa ceva (umilirea prin posedare era folositã în epocã  ; îi cãzuse victimã
ºi Elisabeta, doamna lui Ieremia Movilã). Cronicarul muntean abia pomenit
recepþionase un zvon („zic unii”) cã actul (un viol, probabil) s-ar fi ºi consumat
(„Zic unii sã sã fie culcat ªtefan-vodã cu doamna, sã-ºi întoarcã acéia ce fãcuse
Vasilie-vodã, de sã culcase cu jupâneasa lui, în boierie”), Paul de Alep, cãlãtor
prin Moldova acelui timp, istoriseºte doar despre „sechestrare” („Apoi [noul
domn] a scos din cetate pe doamna ºi pe fiii ei ºi pe toþi boierii ºi dregãtorii.
Dupã ce a jurat [cã îi va lãsa în viaþã], [noul domn] ºi-a cãlcat jurãmântul ; a
ucis pe cei mai mulþi din ei ºi a þinut pe doamnã ºi pe copiii ei închiºi într-un
sat, pe care l-a înconjurat cu strajã ca nimeni sã nu poatã intra, nici ieºi”)238,
pe când Ion Neculce aºazã în legenda sa (cea de-a XXXII-a din O samã de cuvinte)
o Ecaterina demnã, dârzã ºi capabilã sã evite (umilindu-l pe atentatorul ce se
credea stãpân pe situaþie) „rãzbunarea sexualã”, sã-ºi transforme „înfrângerea”
într-o „victorie” : „Gheorghe ªtefan-vodã, dupã ce au luat pre doamna lui
Vasilii-vodã din Suceava la mâna lui ºi pe ªtefãniþã-vodã, pre fiiul sãu, l-au
însãmnat la nas puþintel, ºi pre doamna au vrut sã-ºi râdã de dânsa. Ce doamna
lui Vasilie-vodã l-au probozit ºi au început a-l blãstãma ºi a-l sudui ºi a-i dzice
dulãu fãrã obraz, cum nu sã teme de Dumnedzeu, cã i-au fost domnu-sãu
stãpân, ºi i-au mâncat pita. ªi aºè i-au dat pace ºi o au trimis la Buciuleºti de
au închis-o în curþile lui. ªi i-au luat averea ºi multã spaimã i-au fãcut”.

Heterodocºii ºi performanþele lor sexuale

Dacã ªtefan Rareº a fost ucis (raporteazã Ureche, dar în realitate lucrurile
au fost mai complicate) din cauza apetitului sãu sexual necenzurat, preþul
plãtit de Bogdan al IV-lea Lãpuºneanu ºi de Iancu Sasul, „unchi” al lui
Bogdan (cãci Petru Rareº îl fãcuse cu o sãsoaicã din Braºov), a fost mai mic.
494 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Cei doi ºi-au pierdut tronul. În „polonofilia” lui netulburatã (cu care îi irita
atâta pe boierii moldoveni), fiul lui Alexandru Lãpuºneanu s-a îndrãgostit
de fiica unui ºleahtic de margine, Jan Tarlo. Trecea adesea Nistrul sã-ºi
întâlneascã iubita, îºi mutase chiar reºedinþa în cetatea Hotinului, ca sã fie
mai aproape de ea. Numai cã, în timpul unei astfel de expediþii amoroase, el
„fu atacat însã peste Nistru de un nobil polon cãruia îi fãgãduise pe una din
[surorile] sale, fãrã sã se þie de cuvânt”239 ºi fãcut prizonier. Dupã ce s-a
rãscumpãrat, cu greutate, ºi-a gãsit tronul ocupat. În jilþul voievodal se
instalase deja Ion-vodã Armeanul.
Pe celãlalt, pe fiul nelegitim al lui Petru Rareº, „sas” ºi „luteran”, turcii
l-ar fi mazilit – a aflat autorul Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti, avid de
ºtiri moldoveneºti –, fiindcã boierii au dat „jalbã la împãratul de rãotãþile
Iancului-vodã cã sã culca cu jupânésile ºi cu fetele boiarilor”. Dupã pãrerea
lui Grigore Ureche, acest alogen („a fost de naºterea sa sas, de lége luteran”) –
care va pieri ucis în Polonia – depãºise (sã aibã aceast㠄depãºire” ºi un
temei confesional ?), în exercitarea prerogativelor sale de stãpân, orice limitã
admisibilã, „ce nice de curtea sa nu sã feriia, cã jupânésile boierilor de la
masa doamnii sale le scotea, di le fãcea silã”. Personajul (care pretindea cã
se trage din neamul Drãgoºeºtilor – „ex stirpe Dragossiadum genus ducere”
[zice Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae] –, a sfârºit prin a stârni
mânia tuturor : „Is cum stupris et crudelitate cunctis se exosum reddidisset”
[Acesta, pentru cã se fãcuse urât de toþi din pricina desfrâurilor ºi a cruzimii])
s-ar putea sã fi suferit de priapism. Era, ºi în alte privinþe, un excentric. Tot
Ureche (ascultând zvonurile pãstrate de tradiþie) : „Acest Iancul-vodã zic
unii cum cã au fostu umblându vara cu sanie de os”.

Perverºii

S-ar putea – spunea cineva – ca societãþile tradiþionale, cum era ºi lumea

medievalã româneascã, sã nu fi cunoscut perversiunile sexuale. Vrea sã
spunã o astfel de presupunere240 cã într-o asemenea „lume” nu se puteau
configura „minoritãþile sexuale”, care sã-i grupeze pe adepþii unor obiceiuri
„prespre fire” (ipotezã care îmi aparþine) ºi cã astfel de devieri, atunci când
se semnalau, reprezentau cazuri izolate ºi afiºau niºte nãravuri importate.
Biserica, supraveghetorul moral al lumii româneºti, condamna cu vehemenþã
astfel de apucãturi. Le cunoºtea, le inventaria în penitenþiale ºi în pravile
(„spurcata sodomie” [„pãcate sodomleneºti” – clasificã pravila copiatã în
„Codex Neagoeanus”241], „culcuºi în pãcat, bãrbat cu bãrbat” era numitã, de
pildã, pederastia) ºi le expedia în zona sancþionabilã a nefirescului sexual.
Legiuirile civile (ce considerau cu multã atenþie canoanele bisericeºti), la fel,
sancþionau drastic („certau”) devierile sexuale, mai cu seamã homo-
sexualitatea („Sodomleanii nu se ceartã numai cu moarte, ce ºi dupã moarte
trupurile lor le bagã în foc de le ard”242), dovedind, tot aºa, o foarte bunã
cunoaºtere a chestiunii (pedofilia : „Cela ce va face silã vreunui copil, poate
 FAMILIA 495

acela sã-l ucigã de tot…” ; lesbianismul, calificat sau „simplu” : „Oricare

muiare va meºteºugi de va merge la altã muiare, ca un bãrbat, cu meºte-
ºuguri ca acealea [...] ºi frecându-se eale acolo de va arunca sãmânþa una la
alaltã, ce sã zice de vor face acel lucru desãvârºit sã se stâmpere de poftã,
atunce pre amândoao le omoarã ; iarã de nu vor face lucrul deplin, atunce se
vor certa mai iuºor, dupã voia judecãtoriului. De sã vor afla frecându-se doao
mueri una pre alta, însã fãrã nice un meºteºug, pânã când se vor slobozi
amândoao, ºi acelea se vor certa dupã voia judecãtoriului”243 ; opresc aici
înºirarea care conþine ºi alte varietãþi de „sodomii”).
Pe palierul care ne intereseazã, cel al elitelor sociale (ºi pentru care
informaþia din izvoarele obiºnuite este drãmuitã cu multã parcimonie, nelã-
sându-ne sã privim dincolo de uºa iatacului domnesc ori în alte locuri sau
încãperi tainice, spre a vedea dacã legiuitorul – care incrimineazã violent
aºa-zisa „sodomie familial㔠: „Cela ce se va împreuna singur cu muiarea lui
într-alt chip, iarã nu cumu-i obiceaiul muerilor, aceluia rãspunsu lui iaste de
ispravã sã-i facã moarte…”244 – ºi-ar fi putut gãsi „clienþi” ºi în aceste odãi),
explicaþia transportãrii – în circumstanþe felurite, ce nu lasã la o parte
convertirile religioase – unor nãravuri sexuale neobiºnuite, din zona unde
acestea erau în uz (Turcocraþia, în speþã), pare valabilã.
Câteva situaþii în care se spune direct (sau putem bãnui) cã este vorba de
deprinderi homosexuale (sau mãcar heterosexuale) existã ºi nu era nevoie
de stagii mai mult sau mai puþin îndelungate în Stanbulul sultanilor (ca în
cazul lui Iliaº Rareº ori, mai înainte, în cel al lui Radu cel Frumos, despre
care s-a insinuat cã ar fi agreat amorul cu „parte bãrbãteasc㔠; mai mult s-a
spus, „psihanalizat” fiind Vlad Þepeº [ostatec, ca ºi fratele sãu Radu – cei doi
se aflau, în 1442, la Adrianopol, la Curtea lui Murad al II-lea ; Radu avea
patru sau cinci ani ; ulterior cei doi fraþi vor fi expediaþi la cetatea Nimfeion
din Anatolia –, la Înalta Poartã, garantând supunerea tatãlui lor Vlad Dracul245],
cã obiceiul aceluia de a pedepsi în chip specific ar reprezenta tot o „amintire”
a raporturilor la care fusese supus între turci) ca sã fie explicate.
Cronicarii noºtri apeleazã, în asemenea situaþii, poate din precauþie,
poate din alte pricini, la vorba în doi peri. Într-o þarã în fierbere, vodã
Alexandru Iliaº, domn nepriceput, îºi consumã timpul cu un „partener” ce
venea din Peninsula Balcanicã. Insinuarea (ºi ea poate sã conþinã ºi o aluzie,
strãvezie pentru cei informaþi, la nãravurile insului) negativ㠖 strecuratã
de acel meºter al vorbei subþiri care a fost Miron Costin – nu lipseºte : „Ce
cârpiia boierii cum putea trebile þãrâi, iar domniia mai multú îºi petrecea cu
Batiºtè Veveli”. O ºedere lung㠖 duratele raportate difer㠖 la turci („au
petrecut viaþa lui la turci ca la 40 de ani” – Letopiseþul Cantacuzinesc) i-a
consolidat viitorului Mihnea al III-lea Radu convingerile ortodoxe (era de
pãrere diaconul Paul de Alep : „El a stat mai bine de douãzeci ºi cinci de ani
în seraiul sultanului, printre turci, ºi totuºi nimeni nu l-a putut ademeni ca
sã-l abatã de la legea sa”246), dar i-a clãtinat moralitatea (cronicarul se ocupa
doar de un domn ºi zvonul era utilizabil, cãci acest voievod trebuia înscris
între „negativi”) ºi deprinderile sexuale : „[...] ºi slujind lângã Poarta turceascã
la Chinan-paºa (cãruia zic unii sã-i fie fost giuvan, fiind frumuºãl), iar mai
496 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vârtos Valedélii au slujit (cã zic unii sã-i fie cãutat de treabã câteodatã)”.
Pasajul (izbânda este a celui ce a scris Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti)
este plin de otravã ºi afirmaþiile directe nici nu sunt necesare. Acestea însã
nu lipsesc. Sub oblãduirea lui Vasile Lupu, de pildã, un excesiv evident, dar
cu nãravuri sexuale „fireºti”, Curtea Moldovei – ofteazã acru Miron Costin –
adãpostea destrãbãlarea (care ºi ea va atrage pedeapsa) homosexualã
(cu „trimiteri” chiar cãtre pedofilie) : „[...] iarã oamenii de casa lui, nepoþii, ca
mai mare sile fãcea, luându bãieþii oamenilor în silã la curvie, care toate
fapte mai pe urmã s-au arãtat cu mare osândã asupra casei lui Vasilie vodã”.
Dupã cum nu lipseºte nici numele, mai cu seamã atunci când voievodul cu
pricina trebuia fixat (cu toatã ironia groasã de trebuinþã) într-un inventar al
oprobriului (sã remarcãm, totuºi, homosexualitatea „impur㔠a insului) :
„ªtefãniþã-vodã [ªtefãniþã Lupu – nota mea, D.H.M.] [...] fiind tânãr dãz-
mierdat, fãcea lucruri copilãreºti, sau, sã zic mai bine, nebuneºti ; nu cãuta
trebile domniei, ci curviile, ºi parte bãrbãteascã, ºi fãmeiascã. Cã coconii
moldovenilor cei frumoºi atâta s-au împrumutat de la el, cât nu ºtiu fi-sã-vor
mai plãtit de acea datorie” (Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti).

Un posibil „dosar de homosexual” – Iliaº Rareº

Cronicarii din veacurile al XVI-lea ºi al XVII-lea erau de acord cã trecerea la

mahomedanism (vom relua acest subiect ceva mai jos în cartea noastrã) a lui
Iliaº Rareº – acelaºi care îi comanda, la Târgoviºte, lui Dimitrie Liubavici,
un Apostol pentru Moldova ; cartea s-a tipãrit în 1547, poartã în mijlocul
frontispiciului capul de bour ºi are titulaturile lui Iliaº voievod ºi a mamei
sale, Elena Brancovici –, veritabil㠄întunecare a minþii”, „au venit din
desfrânate fapte a curviei”. S-ar putea ca „libertatea” islamicã în materie de
sexualitate (descrisã ºi de Cantemir în Sistema religiei muhammedane), pe
care Iliaº, chezaº al tatãlui sãu la Înalta Poartã, o cunoscuse la Istanbul, sã
fi avut o oarecare capacitate de înrâurire. Sub influenþa nefastã a mentorului
sãu într-ale „introducerii în Islam”, un anume Hadâr, personaj – crede
cãlugãrul Eftimie – „pervers prin moravuri ºi mai pervers cu sufletul”, Iliaº,
atent ºi la sugestiile demonilor, s-a apucat „de toate faptele necuviincioase”,
între care cele de ordin sexual primeazã. Încropirea unui mic harem, costisitor,
evident – reclamã acelaºi Eftimie – a fost primul þel al viitorului „Mahmed” –
„A trimis sã cumpere cu multe mii de aspri ºi ducaþi de aur curve necurate
turcoaice ºi le-au adus la dânsul…” –, dar, cu toate cã insinuãrile trimit cãtre
o vãditã gravitate („slobozenie mahmeteneascã”), sexualitatea nedomolitã a
lui Iliaº Rareº s-a încadrat, se pare, într-un heterosexualism curat islamic
(este pãrerea lui Grigore Ureche) : „Cã avându lângã sine sfétnici tineri
turci, cu care zioa petrecea ºi sã dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind
din obicéele creºtineºti s-au depãrtat. În vedére sã arãta creºtinu, iarã
noaptea în slobozenie mahmeteneascã sã dideasã”.
 Iubite, þiitoare, concubine.
Presiunea „publicului” asupra „privatului”

Din roab㠖 Doamnã

Este mai greu de precizat când s-a insinuat roaba Irina (o femeie frumoasã
dar de condiþie joasã, alogenã probabil ºi „pãgân㔠la origine, cãci i se zicea
Botezata), doicã verosimil (Iorga aºa o ºi numeºte  : Irina Doica), în patul
voievodului Petru ªchiopul. Cu siguranþã cu câþiva ani înainte de moartea
Doamnei Maria, al cãrei moment nu-l ºtim. ªtim doar cã ºi-a aflat mormântul
în biserica Mãnãstirii Galata, ctitorie a soþului ei, unde-i vedem ºi chipul –
alãturi de al lui Petru ªchiopul ºi al domniþei Maria – într-un tablou votiv
falsificat de o repictare modernã247. A fost aceastã Maria Amirali, coborâtoare
dintr-un neam de italieni grecizaþi din insula Rhodos, întâia soþie a lui Petru
ªchiopul (deºi Nicolae Iorga vorbea ºi despre o oarecare Elena Cherepovici,
fiica unui nobil din Transilvania, care i-ar fi fãcut ºi o fatã pe nume
Tudoriþa248), ea dãruindu-i douã fete, Despina ºi Maria, ºi un bãiat, Vlad. A
trãit doar Maria, pe care Petru ªchiopul o va mãrita, în decembrie 1587, cu
Zotu Tzigara, un grec venit din Ianina ºi împãmântenit aici, urcat între cei
cuprinºi de zestrea domneascã249 ºi de agoniselile sale de pânã la nunt㠖 ºi
ridicat la rangul de pârcãlab de Hotin250. Istoricii afirmã cã Doamna Maria a
fost o fiinþã lipsitã de personalitate (cronicarii nu ºtiu nimic despre ea) ºi cã
relaþiile dintre cei doi soþi nu depãºeau raporturile impuse de convenþii.
Sigur este cã Maria Amirali nu ºi-a urmat bãrbatul – depus din scaun în
1579 – în exilul de la Alep, ci s-a oprit la Constantinopol. Revine în þarã, în
1582, o datã cu Petru ªchiopul cel reinstaurat domn, dar continuã sã nu lase
„urme”. Pânã la piatra de mormânt de la Galata.
Aceºtia pot fi anii când Irina Botezata a devenit stãpânã pe sufletul ºi în
patul domnitorului ºi i-a nãscut pe ªtefan (cel ce va fi – am vãzut într-un
capitol anterior – înãlþat, formal, chiar domn al Moldovei) ºi, mai târziu, pe
Despina (dacã este, într-adevãr, vorba de o altã Despina, alta decât cea
fãcutã cu Doamna Maria), o fiicã moartã de micã ºi îngropatã tot la Galata.
Dacã þinem seama de faptul cã, atunci când a murit, în 1602, la 21 martie,
ªtefan avea 17 ani ºi ºapte luni251 (Iorga spune cã împlinise 20), atunci
relaþia dintre voievod ºi fosta doicã trebuie sã fi început înainte de anul
1584. Petru ªchiopul i-a rezervat Irinei o poziþie discretã. Ea a fost o þiitoare
domneascã (aparþinãtoare unei „instituþii” ce se înfiripase deja, categoric,
„þiitoria”, ºi care convoca vlãstare boiereºti – cu Mihai Viteazul se afiºa, în
Ardeal, „Doamna” Velica, cea coborâtoare din os domnesc, iar Vasile Lupu
lua fetele boierilor „peste voia pãrinþilor la þietorie” sau femei din pãturile de
498 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

jos, ca acea fatã de cojocar din Bucureºti de care se îndrãgostise, pe la 1618,

Alexandru Iliaº ºi voia chiar sã ºi-o ia doamnã) ocultatã, ascunsã. N-avem
ºtiri cã voievodul Petru i-ar fi rezervat (cum se va întâmpla, peste un secol,
cu Aniþa, iubita de senectute a lui Dumitraºcu Cantacuzino : „[...] ºi o purta
cu sãlbi de galbeni ºi cu haine de ºahmarand, cu ºlic de sobol ºi cu multe
odoarã împodobitã. ªi era tânãrã ºi frumoasã ºi plinã de suliman, ca o fatã
de racheriþã. ªi o trimitè cu carâta domneascã, cu siimeni ºi cu vornici ºi cu
comiºi dzuoa amidzidze mari pe uliþi, la feridiu ºi pe la mãnãstiri ºi pe la vii,
în primblãri. ªi fâcè ºi pe boieri de-º trimitè giupânesãle cu dânsa…” – Ion
Neculce) ibovnicei sale o situaþie specialã. Nici mai târziu, dupã moartea
Doamnei Maria, când împrejurãrile fãcuserã din Irina Botezata o veritabilã
concubinã. În faþa legii, poziþia ei nu se schimbase prea mult, cãci „posad-
nicele” (þiitoarele, concubinele) nu erau despãrþite de profesionistele amorului
liber : „ªi iarã poruncim, posadnice sã nu þie niminea în casa lui, nice într-alt
loc, cãce cã nu se desparte pãcat ca acela de curvie, ce e ca ºi curvia. Însã de
nu va fi având muiare ºi va vrea sã se blagosloveascã cu dânsa, de bine ; iarã
de nu va fi vrednicã de dânsul, atunce acela sã ia altã fãmeae cu blagoslovenie,
iarã pre ceaialaltã sã o goneascã de la casa lui” 252. Soluþia era doar cãsãtoria.
Ca voievod, Petru ªchiopul nu se putea cãsãtori decât cu o femeie de
condiþie înaltã. ªi totuºi, în 1591, gândindu-se sã netezeascã drumul spre
tron al fiului ªtefan, legitimându-l, Petru ªchiopul s-a însurat, în mare tainã,
cu Irina Botezata. A încheiat aceastã cãsãtorie de „legalizare”, prin care fosta
roabã rãscumpãratã devenea Doamnã a þãrii, înainte de a-ºi pãrãsi tronul ºi
þara ºi a oficializat-o printr-un „act de mãrturie” (datat 27 ianuarie 1591)
scris de el, cu o „mânã nedibace”, document pe care, editându-l, Iorga zicea
cã a trebuit aproape sã-l traducã pentru a-l înþelege253 :
„Ai 7099 [1591], luna ghenar 17 zile, duminecã sara, 3 ceasuri, ne-am cununat
cu muma lui ªtefan-vodã, anume Irina Botezata. Adevãr am zis  : pânã sânt în
þarã, sã nu se spuie cuiva sã ºtie toþi, sã fie ascuns ; sã nu ºtie nimele din casã.
Iar, dacã voiu ieºi în altã þarã, atunci sã ºtie toþi cum cã cununaþi sântem. Sã ºtie
toþi. Am mãrturisit cu adevãrat. Marturi : Mitropolitul Gheorghié din Suceava,
ºi episcopul Ghedeon de Rãdãuþi, ºi Anastasie, egumen de Galata mãnãstire, ºi
Stroici logofãtul cel mare, ºi Ieremia vornicul, ºi Andrei hatmanul, ºi Gheorghe
hatmanul, cãmãraºul Hrisoverghi, ºi cãmãraºul Gheorghe, ºi Vasile pãharnicul,
ºi alþi mulþi [care] nu este pus numele lor. Sã ºtie toþi. Am scris cu mâna mea, ºi
am pus pecetea noastrã mai mare, mãrturie, sã se ºtie. Io Petru Voevod, Gheorghe
Mitropolit Movilã”254.

Cãsãtoria, oficiatã probabil de unul dintre ierarhii care erau de faþã, a

avut loc, poate, în paraclisul palatului domnesc. Numãrul „martorilor” evocaþi
ºi al celor nenumiþi anuleazã cumva precauþiile repetate ale voievodului.
ªi Irina Botezata, Doamnã a Moldovei, l-a urmat pe Petru ªchiopul în
Tirol. N-a mai trãit mult. S-a stins la Bolzano (Bozen) la 3 noiembrie 1592
(mormântul ei se aflã în cimitirul franciscanilor din Bolzano, cu o inscripþie
ce o laudã cã ºi-a urmat soþul ºi cã a fost o femeie „prea cinstitã ºi prea
iubitã”). N-a apucat, probabil, Irina sã vadã cã Petru ªchiopul, cu „starea
 FAMILIA 499

civil㔠rezolvatã, „neatent” la faptul cã era „bãtrân, bolnav, rãtãcitor ºi

«ºchiop»” (N. Iorga), îºi luase o nouã þiitoare (era obligatoriu ? !). Pe circaziana
Maria (de reþinut atracþia domnilor români faþã de femeile deosebit de
frumoase, se pare, aparþinând acestui neam ibero-caucazian), care, „faþã de
slabul Domn ºi de blânda Doamnã, juca adeseori un urât rol de cãpetenie”255.
Ea va ajunge ºi stãpânã a castelului din Bozen…

Ibovnica devine concubinã

Între „þiitorile”, din cauza cãrora s-a întors în Moldova Doamna Safta (sau
Ilisafta, cum îºi semna ea, voievodal, scrisorile) a lui Gheorghe ªtefan,
trebuie sã se fi aflat, categoric, ºi ªtefana Mihailovna, o circazianã (din nou
o cerchezã, frumoasã cu siguranþã, cum a fost ºi acea Natalia ori Nedelea,
roabã rãscumpãratã, care îl însoþise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în
refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi – dupã moartea lui Mihnea – în
braþele lui Constantin ªerban, ºi el pribeag în acea vreme) ce se aflase pânã
atunci în suita Doamnei (cãreia i-a fost, dupã toate probabilitãþile, roabã).
ªtefana devenea, dupã plecarea Doamnei Safta, concubina (dau acestei „trepte”
un sens mai „înalt” decât „þiitoriei”, chiar dacã în DEX între cele douã
cuvinte – þiitoare ºi concubin㠖 existã o relaþie de sinonimie) „oficial㔠a lui
Gheorghe ªtefan. Cercheza i-a fost credincioasã moldoveanului care încerca,
zadarnic, sã-ºi recâºtige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alãturi, înfrun-
tând o mulþime de vicisitudini, pânã când petrecãreþul ºi iubãreþul ei protector,
bãtrân ºi bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, cã anii de convieþuire cu
Gheorghe ªtefan îi dãduserã ºi drepturi de legitimare, cãci îºi iscãlea în
latineºte (logofeþii defunctului voievod îºi fãceau încã datoria), ca „vãduvã ºi
principesã a prea înaltului domn al Moldovei”, scrisorile pe care le trimitea,
dupã sprijin, pe continent, ºi încerca sã salveze averea, câtã mai rãmãsese,
a fostului domn. Între cei ce râvneau la bunurile voievodale se afla ºi
Grigore I Ghica, trãitor atunci la Viena, care se declara rudã dupã nevastã
cu voievodul Moldovei (tocmai el, fostul inamic) ºi o deconspira pe ªtefana ca
fostã sclavã.
ªtefana Mihailovna a dus în Moldova sicriul cu trupul neînsufleþit al lui
Gheorghe ªtefan, l-a îngropat la Mãnãstirea Caºin (ctitorie a voievodului) ºi
a plecat apoi, prin 1669, în Rusia, încercând sã redeºtepte simpatia pe care
se pare cã i-o trezise þarului Alexei Mihailovici. Visul ei de mãrire a rãmas,
însã, doar un vis…256.
 Bastarzii ºi compensaþiile
pe care ºi le-au oferit ei

Cãutarea satisfacþiei erotice în afara cuplului conjugal evidenþiazã un

limpede triumf al voluptãþii. „Evadatul” (bãrbatul, mereu cu drepturi mai
multe decât ale femeii) cãuta sã-ºi astâmpere „pohta”, cãuta „plãcerea trupeascã”,
vãdit disociatã (dar nu totdeauna cu succes) de procreaþia rezervatã cumva
partenerei oficiale. Urmaºele românce ale Evei (nocive – zicea Biserica) îi
atrãgeau pe bãrbaþi, ademenindu-i cu trupul lor, corupându-i, biciuindu-le
simþurile ºi, din aceste legãturi, în condiþiile inexistenþei mijloacelor anti-
concepþionale – în afara acelui voluntar coitus interruptus, pomenit ºi de
Sfânta Scriptur㠖 sau a apelului sporadic la avort (practicat, fireºte, ºi în
acel timp), bastarzii voievodali, fructe ale „iubirilor” ce intrau în conflict acut
cu normele moralei, se nãºteau. Se vor fi nãscut ºi fete din aceste relaþii
pasagere sau de duratã, dar despre ele nu ºtim mai nimic.
Aceºti „fii naturali” („fecior de féliul lui” îl denumea Pravila lui Eustratie
logofãtul pe „fiul nelegitim fãcut cu o þiitoare ºtiutã”) erau îndeobºte recunos-
cuþi drept coborâtori din familiile domnitoare (sigur cã nu în termenii, total
deformaþi, pe care îi recepta ºi îi consemna un cãlãtor strãin : „La români,
urmeazã deopotrivã, la domnie, copiii nelegitimi ca ºi cei legitimi. Cãci le
este îngãduit tuturor îndeobºte de a avea douã ºi trei soþii, iar boierilor ºi
celor mai de seamã chiar mai multe, iar voievozii sunt slobozi sã aibã câte
vor [...] ei totuºi iubesc pe copiii þiitoarelor tot atât cât ºi pe copiii [soþiei] fãrã
vreo piedicã din faptul cã aceia sunt [copii] de concubine, ºi toþi sunt socotiþi
legitimi ºi vin la moºtenire”257), o acceptare tacitã (pusã câteodatã sub semnul
dubiului din motive politice, ca acea „îndoial㔠a regelui Poloniei privind
ascendenþa paternã a lui Petru Rareº, restituitã cu demnitate de voievodul
de la Suceava : „ªi mai spui Domnia ta cã noi nu suntem feciorul lui ªtefan-Vodã
cel Mare, ci suntem feciorul lui Bogdan Voievod, care era frate cu noi. Ci aici
a scãpat scriitorul ºi s-a înºelat…”258), nepusã însã la îndoialã (în Apus, unde
chestiunile privind puterea ºi autoritatea au fost rezolvate mai grabnic,
nobilii rezervau chiar „locuri” în arborii lor genealogici pentru copiii din
flori) –, destinul ºi circumstanþele politice fiind cele ce aveau sã le activeze
„legitimarea” ºi s-o integralizeze prin urcarea în scaunul domnesc. Contemporanii
le cunoºteau însã originea (chiar dacã ei purtau adesea nume obscure, ca
Petrea stolnicul – viitorul Alexandru Lãpuºneanu) ºi le proclamau „drepturile”
în funcþie de interesele grupãrilor politice susþinãtoare. Grigore Ureche (care
ºtia cã Bogdan al II-lea, tatãl lui ªtefan cel Mare, era fiu natural al filopolo-
nului Alexãndrel [1449, 1452-1454, 1455] : „Domnind Alixandru-vodã þara,
venit-au cu oaste fiiu-sãu, Bogdan vodã. Însã aºa zic cã n-au fost Bogdan
 FAMILIA 501

vodã ficior cu cununie, ci còpil lui Alixandru vodã”) descrie cu precizie

venirea pe lume a lui Petru Rareº prin acea Marie din Hârlãu pe care o evocã
ºi Pomelnicul de la Bistriþa – „[...] fiindu ªtefan vodã [ªtefan vodã cel Tânãr –
nota mea, D.H.M.] bolnav la Hotin, au lãsat cuvântu, ca de sã va sãvârºi el,
sã nu puie pre altul la domnie, ci pre Pãtru Mãjariul, ce l-au poreclit Rareº,
dispre numele muierii ce au fostu dupã alt bãrbat, târgoveþ din Hârlãu, de
l-au chiemat Rareº” –, acceptând ºi justificarea înãlþãrii lui în scaun  : „Aºa
pre Pãtru aflându-l ºi adeverindu-l cã ieste de osul lui ªtefan vodã, cu toþii
l-au ridicatu domnu, ghenuarie 20” (în 1527). Uneori „trimiteri” onomastice,
alese de bastarzi, schiþau viitoarele traiectorii voievodale. Neagoe, fiul fãcut
de Basarab cel Tânãr (Þepeluº) cu Neaga, viitoarea soþie a boierului Pârvu
Craiovescu, ºi-a luat numele de „Basarab” nu pentru a-ºi ascunde originea
boierieascã, ci fiindcã aceasta era o practicã utilizatã ºi de alþi domni în acea
vreme259. Emblema onomasticã (voievodalã ºi imperialã : ca domn, Neagoe
îºi va lua ºi numele de „Ioan” [„Io” = Ioan], ca bazileii bizantini ºi, apoi, þarii
bulgari260) dãdea nobleþe (Dãneºtii erau doar niºte Basarabi) aºezându-l – în
cazul în speþ㠖 pe cel nãscut prin 1482, se pare (cãci la moarte, în 1521, avea
cam patruzeci de ani), ºi crescut între boierii Craioveºti (se ºtie cã, dupã ce
a fost înfrânt, la 8 iulie 1481, de ªtefan cel Mare, Basarab cel Tânãr a trecut
Oltul la Craioveºtii care îl vor ajuta sã-ºi recâºtige tronul în acelaºi an 1481,
prin luna noiembrie) alãturi de iluºtrii sãi strãmoºi. În alte situaþii izvoarele
sunt mai parcimonioase în transmiterea de date despre femeile – de stirpe
nobilã uneori, fete de rând alteori (când se ivea prilejul urcãrii pe tron,
bastarzii erau „prezentaþi” boierilor de aceste mame, deþinãtoare ale adevã-
rului în privinþa venirii pe lume a copiilor lor) – iubite de voievozi (sau de
viitori voievozi). Se ºtie, de pildã, cã Bogdan al III-lea cel Orb a fost îndrãgostit
de o Anastasie din þinutul Lãpuºnei ºi cã aceasta era foarte chipeºã. Ajuns
domn ºi luându-ºi numele de Alexandru – prenume domnesc al strãmoºilor
sãi –, fiul Anastasiei o va îngropa la Mãnãstirea Râºca ºi-i va scrie pe piatrã
data morþii : 2 mai 1558. A ajuns la noi ºi numele mamei lui Iancu Sasul
(voievodul care avea sã fie ucis la Lvov, în 1582, oraº în care venise într-o
trãsurã scumpã ºi însoþit de o avere uriaºã ce va intra pe mâna polonezilor ;
soþia lui, „Maria Iankulina, relicta olim Pallatinis Moldaviae vidua” – citea
Iorga într-un act polonez –, avea sã petreacã vremuri dificile în Polonia) –
Ecaterina, o sãsoaicã din Braºov (cronicarii þin minte cã Iancu era „sas”
ºi „luteran”), pe care Petru Rareº a cunoscut-o în timpul campaniilor din
Transilvania. Potrivit unor tradiþii, mama lui Constantin ªerban ar fi fost
soþia preotului din Dobreni (moºie pe care viitorul voievod al Þãrii Româneºti
avea un palat, cu „odãi mari ºi încãpãtoare” ºi „turnuri pe care sunt zugrãvite
icoane de sfinþi ºi lupte” – îl lãuda Paul de Alep – ºi un heleºteu, folosit ºi ca
ascunzãtoare : „au avut avuþie înnecatã în burie în heleºteul de la Dobreani” –
zic autorul Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti ºi sasul Kraus), dar ºtiri
mai de crezut ne spun cã Radu ªerban l-ar fi fãcut pe Constantin cu o anume
Elena, fiicã a preotului Constantin din Bucureºti ºi soþie a logofãtului Neagoe
din Târgoviºte261. Oricum, existenþa acestui „frate vitreg” o irita teribil pe
502 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Elina, fiicã a lui Radu ªerban ºi soþie a marelui postelnic Constantin Cantacuzino,
care îl înconjura cu tot dispreþul ei spunând cã a fost „fãcut cu o posadnicã”
(cu o þiitoare, adicã).
„Însemnaþi” (adicã tatuaþi, obicei antic [comentat de Vasile Pârvan262],
purtând „însemnele domniei” [între ele ºi „mobile” aflate pe stemele Þãrilor
Române] – cum încearcã sã ne convingã unii învãþaþi strãini ºi tradiþiile
conservate în niºte creaþii folclorice263, compuneri privite cu din ce în ce mai
multã atenþie de istorici în vremea din urmã264, deºi socot cã aceastã acordare
de credit în privinþa raporturilor cu realitatea istoricã se cade a fi fãcutã cu
foarte multã prudenþã, fiindcã este vorba de paliere culturale diferite) sau
nu, aceºti „fii naturali”, recunoscuþi uneori de pãrinþii lor, adãpostiþi (rar) la
Curte, alãturi de fraþii legitimi, de câte un tatã neatent la convenienþe,
precum Mihnea Turcitul, traversau existenþe marcate de nesiguranþã. „Bieþii
oameni” – îi socoteºte Nicolae Iorga ºi este de pãrere (într-un pasaj pe care
l-am mai folosit) cã ei „trãiau din greu, crescuþi cu fricã mare de mamele lor,
feriþi de ochii tuturor, arãtaþi, la orice prilej, ca feciori de boieri sau chiar de
oameni de rând, ca odrasle ale soþului cu care le mãritase Domnul, iubitul lor.
În sãrãcia ºi teama lor ei se fãceau cãlugãri, negustori de blãnuri, de stridii,
ciobani, adecã vânzãtori de turme multe, ºi poporul, care nu uita ce fuseserã
ei mai înainte, li zicea ºi ca Domni  : Cãlugãrul, Ciobanul, Stridiagiul”265.

Chiar urcaþi, printr-un concurs fericit de împrejurãri (forþa unei partide

boierieºti, care îi propulsa dupã ce-i afla ascunºi prin þarã sau pribegi, acþiuni
ale unor „vecini” puternici, care îi adãposteau pe pretendenþii în exil, în
aºteptarea ºansei, ori capriciile suzeranilor), recunoscuþi ºi „adeveriþi”, aceºti
bastarzi (a cãror „listã”, prezentatã de mine în aceste pagini, nu este nici
mãcar selectivã, cãci, dacã ar fi aºa, ea ar trebui sã înceapã cu marii „fii
nelegitimi” ai neamului nostru, cu ªtefan cel Mare, adicã, pe care Bogdan al
II-lea l-a fãcut cu Oltea – cãci nu se ºtie dacã aceastã Oltea-Maria [Maria,
nume care apare în hrisoave, este cel de cãlugãriþã 266] i-a fost sau nu soþie
legitimã fiului lui Alexãndrel-vod㠖 ºi cu Mihai Viteazul, fiu [venirea lui pe
lume a stârnit mari ºi lungi dezbateri între învãþaþi] al voievodului Pãtraºcu
cel Bun – cel care îºi deteriorase „imaginea” la Înalta Poartã din cauza
numãrului mare al ibovnicelor267 – ºi al Teodorei [Tudora] Cantacuzino, sorã
a lui Iane banul, „cinstita – va zice voievodul mai târziu – ºi din inimã prea
iubita maica Domniei mele”) simþeau în continuare nevoia de legitimare.
Fãceau, prin urmare, efortul de a produce compensaþii capabile sã le asigure
legalizarea locului ocupat în paradigma voievodalã. Iar aceste compensaþii
au fost preponderent culturale.
Cum despre Neagoe Basarab, exemplu strãlucit pentru astfel de strãdanii,
a fost (ºi va mai fi) vorba de câteva ori în aceastã carte, îi voi propune
cititorului alte douã chipuri voievodale preocupate de definirea ºi sistemati-
zarea unor „îndreptãþiri” suplimentare : Petru Rareº ºi Alexandru Lãpuºneanu.
Petru Rareº este primul din acel „ºir” moldovenesc de domni pe care –
într-o mai veche carte 268 – i-am numit „voievozi ai Renaºterii”. Sub oblã-
duirea lui s-au fixat inovaþiile-pecete produse în arhitectura ºi decorarea
 FAMILIA 503

monumentelor religioase : deschiderea pridvorului (aceastã parte a construcþiei

exprimând – aºa cum preciza Vasile Drãguþ – o relaþie specificã dintre
interior ºi exterior, în care este vizibil implicat raportul fundamental dintre
om ºi lume), întrebuinþarea ancadramentelor în stilul Renaºterii ºi, cu deose-
bire, împodobirea cu picturi a faþadelor269. Dupã ce, la începutul domniei, el
decoreazã cu picturi unele dintre lãcaºele de cult înãlþate de tatãl sãu (sugestivã
exprimare a legãturii cu înaintaºii, pe care o va utiliza ºi Lãpuºneanu, presat
sã-ºi construiascã o „ascendenþã”), în anii urmãtori (cam de prin 1530)
declanºeaz㠄o impresionantã campanie de construcþii, cu atât mai semni-
ficativã, cu cât este vorba de o refacere demonstrativã a unor prestigioase
lãcaºuri” (Vasile Drãguþ). Probota, Humor (reclãditã, la îndemnul voievo-
dului, de logofãtul Toader Bubuiog), Moldoviþa, biserica Sf. Dumitru din
Suceava, Baia, Râºca, biserica episcopalã din Roman, Hârlãu, Târgu Frumos.
I se alãturã, îndrumaþi de el, sfetnicii – marele vistier Mateiaº, pârcãlabul
Nicoarã Hâra, Grigore Roºca, iar dupã moartea voievodului nobila îndelet-
nicire va fi continuatã de Doamna Elena Rareº. Prelucrând în spirit autohton
(specialiºtii vorbesc despre un întreg proces de autohtonizare a artei) unele
elemente fixate definitiv în tradiþie, absorbind – lent la început – carac-
teristici ale arhitecturii Renaºterii270 (evidente în ancadramentele interioare
de la Probota ºi Moldoviþa), alcãtuind noua plasticã monumentalã a faþadelor
pictate, meºterii români au realizat acea „expresie arhitectonicã de o singularã
originalitate, care asigurã monumentelor epocii lui Petru Rareº un loc de
excepþie la scara artei universale”271.
Despre instrucþia iniþiatorului, patronului ºi protectorului unei strãlucite
politici culturale (sã nu uitãm opera de ctitorire ºi înzestrare a lãcaºurilor de
la Sfântul Munte272) Nicolae Iorga nu avea o pãrere prea bunã, fiind vãdit
înclinat sã punã activitatea respectiv㠖 „marea prefacere cultural㔠cu „noul
lucru de cãrturãrie” – mai mult pe seama Elenei, fiicã de despot sârb273. La
celãlalt pol se aflã opiniile lui Ivan (Ivaºco) Peresvetov, nobil ucrainean („din
Lituania” – zice el), cãrturar peregrin cu vizibile opþiuni umaniste ºi diplomat
ce ºi-a pus priceperea în slujba câtorva curþi europene. Prin 1530-1532 se
afla la Curtea lui Ioan Zapolya, regele Ungariei cãsãtorit cu Isabella, fiica
italiencei Bonna ºi a lui Sigismund al Poloniei. Între 1532 ºi 1534 ajunge în
preajma lui Andrzej Teczy2ski, magnat polonez ce-ºi oferise serviciile lui
Ferdinand de Habsburg, rege al Cehiei ºi pretendent la coroana maghiarã.
Ca emisar al acestei grupãri, Ivaºco Peresvetov merge în solie la Curtea de
la Suceava (intervalul este destul de imprecis definit : 1535-1536 sau 1537-1538)
ºi rãmâne pe lângã Petru Rareº, potenþial aliat al patronilor sãi într-o
eventualã campanie anti-otomanã, aproape cinci luni. Din Moldova pleacã
în Lituania, pentru a ajunge, cãtre sfârºitul celui de-al cincilea deceniu al
secolului al XVI-lea, la Moscova, în serviciul þarului Ivan cel Groaznic274.
Cunoscãtor al Umanismului polonez ºi al celui european (în numeroasele
sale cãlãtorii ºi popasuri la Cracovia, Viena, Praga, Budapesta a intrat în
contact cu cãrturari iluºtri – dalmatinii Antun Vranåiä ºi Trankvill Androniä
sau polonezul Jan Lasko, elev al lui Erasmus ºi viitor „apostol al Poloniei”),
Peresvetov trece astãzi drept unul dintre scriitorii importanþi ai vechii literaturi
504 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ruse275. El i-a dedicat þarului Ivan al IV-lea cel Groaznic câteva scrieri –
Despre sultanul turcesc Mahomed, Despre împãratul Constantin al grecilor,
Jalba cea micã ºi cea mare cãtre þarul Ivan – în care îºi expune ideile politice
(s-a vorbit chiar despre un „machiavelism” al lui Peresvetov, axat pe prin-
cipiul monarhiei feudale, autoritare ºi cu puteri centralizatoare, sprijinite
pe un suport militar consistent). În Jalba cea mare, intitulatã in extenso :
Înþelepciunea filosofilor greci ºi a doctorilor latini, rugãciunea cãtre Dumnezeu
a lui Petru, domnul Moldovei, ºi despre dreptate 276, opiniile comunicate
þarului, de la consilii cu caracter de politicã generalã ºi pânã la sfaturi
mãrunte, sunt puse pe seama lui Petru Rareº ºi introduse prin formule ca :
„Aºa a spus voievodul Moldovei Petru…” ori „Deci aºa vorbeºte voievodul
Moldovei…”.
Suntem, fireºte, în faþa unui exerciþiu literar, deºi cercetãtori de talia lui
Pâpin sau Werner Philipp277 nu exclud o anumitã înrâurire din partea lui
Petru Rareº. Cert este un lucru : pentru a da consiliilor sale o mai mare
capacitate de convingere, scriitorul avea nevoie de un nume de rezonanþã ºi
voievodul Moldovei se bucura, fãrã îndoialã, de prestigiu. Altfel, mã întreb,
de ce nu i-ar fi vorbit lui Ivan cel Groaznic, din paginile lui Peresvetov, un
Ioan Zapolya sau un Ferdinand de Habsburg ori un altul dintre numeroºii
pretendenþi la faima de „cavaler al crucii” ? ªi chiar dacã citim rândurile lui
Peresvetov cu o fireascã ºi explicabilã circumspecþie (ignorarea lor, de plano,
ar fi – cred – o mare eroare), se cuvine sã reþinem, dupã scuturarea înveliºului
amplificator, acele date ce contureazã atmosfera de elevatã intelectualitate
ce fusese instauratã la Curtea voievodului român. Iatã ce spune Peresvetov :
„ªi am vãzut înþelepciune mare la dânsul ºi aceste vorbe le-a spus din adâncã
învãþãturã filosoficã, deoarece însuºi voievodul Petru era un filosof învãþat
ºi doctor înþelept ºi la el slujeau mulþi oameni filosofi înþelepþi ºi doctori ºi el
citea în cãrþile sale înþelepte…”278. De prezenþa „filosofilor înþelepþi” în preajma
lui Petru Rareº nu avem a ne îndoi. Unul era, categoric, Toader Bubuiog,
logofãtul cãrturar. Sã-i alãturãm pe Macarie, viitorul episcop de Roman.
ªi sã-l amintim ºi pe Grigore Roºca, vãr dupã mamã cu voievodul, egumen
de Probota mai întâi, apoi mitropolit al Moldovei, cel ce a alcãtuit, dupã
toate probabilitãþile, „programul iconografic ºi decorativ” al splendidelor
picturi exterioare, care, începând cu paraclisul din Hârlãu ºi terminând cu
marile monumente de la Arbore, Moldoviþa ºi Voroneþ, vor face gloria zidirilor
artistice din anii lui Petru Rareº279. În preajma acestor cãrturari ºi sub
directa lor diriguire a înflorit talentul unor pictori plini de har. Pristavul
Marcu, zugravul de la Voroneþ, sub penelul cãruia canoanele erminiilor s-au
frânt ºi au fãcut loc materializãrii nãzuinþelor româneºti ; Dragoº Coman,
cel ce a pictat biserica de la Arbore, meºter cu deschideri cãtre arta occiden-
talã (vizibile în inovaþiile stilistice ºi formale ce mãrturisesc ecouri din
pictura italianã280), pe care istoricul de artã belgian Paul Philippot îl numea
un „Pisanello al Moldovei”, socotind cã poate fi considerat cel mai mare
artist al Orientului ortodox din secolul al XVI-lea281 ; Toma de la Suceava, ce
îºi zicea „pictor din Suceava, curtean al preaslãvitului ºi mãritului domn
moldovean Petru voievod”, pictorul Humorului ºi al Probotei, meºter ce
 FAMILIA 505

stãpâneºte culoarea, desenul, tipologia personajelor ºi compoziþia într-o

manierã ce i-a fãcut pe specialiºti sã-l plaseze între marii maeºtri ai picturii
româneºti, în general, ºi între iluºtrii reprezentanþi ai secolului al XVI-lea
european282.
Însumate, toate aceste elemente dau evident imaginea unui mediu ce
cultiva conºtient artisticul, realizeazã coordonatele unei atmosfere de nobile
preocupãri. Petru Rareº (ºi ambiþia sa de a-i egala în aceastã privinþã pe
predecesori) trebuie sã fi fost factorul esenþial de elaborare a acestui complex.
Cam în aceiaºi termeni poate fi descrisã starea de lucruri ºi în vremea lui
Alexandru Lãpuºneanu (doar proporþiile demersului se reduc într-o oarecare
mãsurã). Ctitorul Mãnãstirii Slatina, ansamblu impunãtor unde, între reºedinþa
domneascã, realizatã dupã limpezi tipare renascentiste, ºi bisericã, s-a amenajat
o piaþã cu peroane, trepte ºi cu o fântânã cu ghizduri de marmurã, toate flancate
de o grãdinã, a fost, dupã cum atestã documentele, „un rafinat iubitor de
artã”, pasiune stimulatã, categoric, de cãlãtoriile sale prin Europa, ce i-au
prilejuit cunoaºterea Renaºterii italiene283, ºi în cuprinsul Imperiului Otoman.
Grijuliu cu înfãþiºarea înfãptuirilor sale din þarã (pentru care a adus meºteri
din Ardeal), de la Athos (unde a pus sã se refacã ºi sã se picteze noul catolicon
al Mãnãstirii Dochiariu, sã se zugrãveascã Mãnãstirea Xeropotamos ºi sã fie
bogat dãruit lãcaºul de la Gregoriu ; dupã moartea sa, Doamna Ruxandra va
proteja mãnãstirile athonite Dionisiu ºi Karakalu284) ºi de prin alte pãrþi
(a fost protector ascultat al Bisericii moldoveneºti – „Voloska Þerkva” – din
Lvov) ºi nutrind mari ambiþii politice (în vremea lui s-a realizat Cronica
moldo-polonã, iar Frãþia ucraineanã, grupatã în jurul bisericii liovene pomenite
mai sus, îl consulta cu regularitate ºi era foarte atentã la opiniile lui) dar ºi
artistice, Lãpuºneanu – cel invitat sã ia parte la Conciliul de la Trento –
aduce pictori ºi vopsele reputate de la Veneþia. Urmãrile acestei preocupãri
sunt vizibile, bisericile ctitorite, rectitorite sau doar terminate de fostul
stolnic Petre (nepotul de fiu al lui ªtefan cel Mare, care a avut cutezanþa sã
„desfiinþeze”, printr-un act sângeros, vechea boierime „descãlecãtoare” spre
a face loc „oamenilor noi”) se aºazã cu strãlucire lângã edificiile deceniilor
anterioare. Consiliat, probabil, de episcopul Macarie, Alexandru Lãpuºneanu
dispune decorarea cu fresce a bisericii episcopale din Roman. Un mare artist,
al cãrui nume nu ni s-a transmis, face aici risipã de „vervã narativã”, impre-
sionând prin „bogãþia ºi frumuseþea peisajelor din fundalurile compoziþiilor”
(V. Drãguþ). A pictat aici un meºter capabil sã povesteascã ºi s㠄inventeze”,
dupã cum se poate deduce din reprezentarea „aducerii moaºtelor Sfântului
Ioan cel Nou la Suceava”, frescã în care ceremonialul de la Curtea lui Alexandru
cel Bun este „narat” cu o ºtiinþã sigurã, sau din scena „Sfântul Nicolae
potolind furtuna”, picturã ce se individualizeazã printr-o tratare realistã
deosebit de pregnantã ºi prin multã acurateþe în redarea detaliilor.
Episcopul Macarie trãieºte ºi el în preajma voievodului ºi participã la
efortul solicitat de campania constructoare a acestuia (pentru zugrãvirea
ctitoriei sale de la Râºca, Macarie l-a adus pe grecul Stamatello Cotronas).
El nu va fi chemat sã-ºi continue lucrul cronicãresc (Lãpuºneanu a apelat,
cum se ºtie, la Eftimie), dar faima sa de cãrturar este deosebit de solid㠖 ºi
506 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ea participã, alãturi de alte „glorii locale”, la consolidarea unui climat cultural,

ce se bucura de bune aprecieri ºi recunoaºtere, de vreme ce din spaþiile
vecine sosesc în Moldova cereri privind, între altele, migãloasa operaþie,
recomandatã cândva ºi de isihaºti (specimen de lucrare umanist-filologicã)
de „îndreptare a cãrþilor”.
Au avut, fãrã îndoialã, „bastarzii” (aceºti „uomini novi” – Nicolae Iorga)
de pe tronurile Þãrilor Române, cu gusturi noi ºi deschideri moderne, partea
lor de contribuþie (important㠖 aº zice) la definirea celui de-al XVI-lea secol
românesc.

NOTE

1. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, pp. 6-8.

2. Vezi Nicolae Iorga, „Începuturile noastre în izvoare ungureºti”, în Revista istoricã,
1918, pp. 2-3 ; Idem, „Românii în câteva noi izvoare apusene”, în Revista istoricã,
1920, pp. 193-201 ; Idem, „Domniþa Anca ºi patronajul ei literar”, în Analele
Academiei Române, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. IV, 1924-1925, pp. 373-374 ;
Nicolae Stoicescu, Note ºi comentarii la A.D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia
Traianã, ed. cit., vol. II, p. 105. Vezi ºi I.C. Filitti, „Despina, princesse de Valachie,
fille presumée de Jean Brankovitsch”, în Revista istoricã românã, Bucureºti, 1931.
3. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, pp. 290-291. A se vedea ºi Maria
Alexandrescu-Dersca Bulgaru, „Sur la mariage entre les turcs ottomans et roumains”,
în vol. Recherches sur l’histoire, Editura Academiei, Bucureºti, 1987.
4. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 27-29.
5. Am examinat, în cartea mea Udriºte Nãsturel (Editura Minerva, Bucureºti, 1974,
p. 43), ºi ipoteza ca mama Elinei ºi a lui Udriºte sã fi fost (cum crede, de altfel, ºi
Nicolae Iorga, op. cit., p. 29) Calea (Cala) Calomfirescu, fiica lui Radu Calomfirescu,
cãpitanul lui Mihai Viteazul (vezi Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române
vechi, vol. II, Bucureºti, 1942, p. 97). P.V. Nãsturel („Genealogia Nãsturelilor”, în
Revista pentru istorie, arheologie ºi filologie, tom. XI, partea 1, 1910, p. 57) a arãtat
cã soþia postelnicului Radu Nãsturel a fost „nobila doamnã Despina”, înmormân-
tatã în biserica din Fiereºti. Vezi ºi N. Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori…,
p. 214.
6. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35.
7. Ibidem.
8. Ibidem, p. 37.
9. Vezi Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, p. 108.
10. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers. rom.],
vol. III, p. 149 ºi urm. Codicele de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau ºi
ele – aºa cum am mai spus – o deosebitã atenþie acestei probleme (vezi capitolele
specializate în Pravila ritorului Lucaci, Pravila, din 1581, Cartea româneascã de
învãþãturã, Îndreptarea legii ; liste de termeni la Gh. Chivu, Limba românã de la
primele texte pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea, p. 118).
11. Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 296.
12. Vezi ªtefan D. Grecianu, „Anexe” la Viaþa lui Constantin vodã Brâncoveanu de
Radu vel logofãt Greceanu, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucureºti,
1906, pp. 289-290.
 FAMILIA 507

13. Vezi ªtefan D. Grecianu, op. cit., p. 292.

14. Ibidem, pp. 292-293.
15. Într-un act, datat 1746, de la Arhivele Statului, ªtefan D. Grecianu a constatat cã
fiul lui Gheorghe Duca a avut trei urmaºi : Ioniþã beizadea, Duca beizadea ºi
ªerban beizadea. Prudent, cercetãtorul conchide : „Dacã toþi copiii aceºtia vor fi
nãscuþi din Domniþa Maria ºi dacã aceºti copiii vor fi avut urmaºi, noi nu o putem
afirma, cãci n-am dat peste acte care sã ne vorbeascã în aceste privinþe” (Op. cit.,
p. 283).
16. Vezi Nicolae Stoicescu, „Note ºi comentarii” la A.D. Xenopol, Istoria românilor din
Dacia Traianã, vol. II, p. 467, nota 10.
17. Vezi A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 402, nota 88.
18. Vezi Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, pp. 184-185, 188.
19. Al. Alexianu, op. cit., p. 189.
20. Vezi A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 407.
21. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, pp. 206, 233.
22. A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 398.
23. Pentru stadiul actual al cercetãrilor istorice în aceastã chestiune vezi N. Stoicescu,
Radu de la Afumaþi (1522-1529), Editura Militarã, Bucureºti, 1983.
24. Vezi Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note ºi comentarii,
Editura Romcart, Bucureºti, 1991, p. 183.
25. Idem, p. 337.
26. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori…, pp. 352-353.
27. Dupã Ioan N. Floca, loc. cit.
28. Vezi Nicodim MilaÍ, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu ºi D. Cornilescu,
Bucureºti, 1915, p. 508 ; Pr. dr. Gheorghe Soare, „Impedimente la cãsãtorie”, extras
din Ortodoxia, p. 587.
29. Vezi Îndreptarea legii 1652, sub îngrijirea acad. Andrei Rãdulescu, Editura
Academiei R.P.R., Bucureºti, [1962], p. 259.
30. Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, vol. II, Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1990, p. 74.
31. Vezi ªtefan S. Gorovei, Muºatinii, Bucureºti, 1976, planºa I.
32. Vezi, de pildã, A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, pp. 336-337.
33. Pr. dr. Gheorghe Soare, „Impedimente la cãsãtorie”, p. 580. În Pravila, tipãritã la
Govora în 1640, se spune limpede : „Cine se însoarã de 4 ori, sã se pocãiascã 8 ai,
metanii câte 100 pe zi” (vezi Gh. Chivu, op. cit., p. 115).
34. Cu privire la Maria de Mangop vezi, între altele : I. C. Filitti, Marie Paléologue
(1477), épouse d’Etienne le Grand, prince de Moldavie, Bucureºti, 1937, Nicolae
Iorga, „Întinderea spre rãsãrit a Moldovei lui ªtefan cel Mare. Cu prilejul unei
inscripþii”, în Analele Academiei Române, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XX,
1938, pp. 315-319
35. Vezi Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, p. 103 (citeazã un pasaj semnificativ
din G.M. Cantacuzino, Izvoare ºi popasuri, Bucureºti, 1934, pp. 98-99). Vezi ºi
Oreste Tafrali, „Maria din Mangop ºi învelitoarea mormântului ei din Putna”, în
vol. Îndrumãri culturale. Artã, istorie, chestiuni sociale, Bucureºti, 1930.
36. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 186.
37. Vezi Nicolae Stoicescu, „Note ºi comentarii”, la A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 357,
nota 10.
38. Al. Alexianu, op. cit., pp. 101-102.
39. Dupã Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 321.
40. Vezi Nicodim MilaÍ, Dreptul bisericesc oriental, p. 53.
41. Pr. dr. Gheorghe Soare, op. cit., p. 578.
42. Vezi Dan Horia Mazilu, Proza oratoricã în literatura românã veche, vol. II, Editura
Minerva, Bucureºti, 1987, p. 97.
508 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

43. Publicat în Acta Tomiciana, vol. I, pp. 19-20, ºi în Eudoxiu de Hurmuzaki,

Documente…, vol. II, partea a 2-a, pp. 724-728. Vezi ºi M. Costãchescu, Documente
moldoveneºti de la Bogdan Voievod (1504-1517), Bucureºti, 1940, pp. 440-445.
44. Vezi A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 421.
45. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 263.
46. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 16.
47. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 265.
48. Vezi ºi „Anexele” din Constantin Razachevici, Cronologia...
49. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, pp. 90-91 (cu unele inversãri
în ordinea capitolelor ºi cu adãugiri, textul a fost retipãrit, în 1912, sub titlul,
Viaþa femeilor în trecutul nostru). ªi zice mai departe Iorga, crezând în indestructi-
bilitatea stavilelor înãlþate de bizantini cãtre „lumea femeilor” din palatul imperial :
„Femeia nu e pretutindeni pentru a da vieþii sociale elasticitate, discreþie, strãlucire.
Nu : ea nu va sili prin autoritatea graþiei sale pe învãþat a nu se pierde în amãnunte,
care nu privesc decât pe foarte puþini, a nu întrebuinþa o limbã greoaie care
miroase a atelier, a nu face critice amare ºi grosolane care aratã totdeauna pe acel
care ºtie de prea puþin timp un lucru ºi e prea fudul de aceasta ; ea nu va deprinde
pe rãzboinici cu buna-cuviinþã a pãcii, nu va pune pe omul de stat în cunoºtinþa
unor realitãþi care nu se vãd în locurile de adunare, în locurile de luptã ale
partidelor, realitãþi de bunãtate ºi de milã ; ea nu va învãþa pe bãrbaþi a se privi
între ei cu alþi ochi decât aceia cari vreau sã impuie ºi sã supuie ; ea nu va fi lãsatã
sã acopere aspra realitate cu subþirea pânzã albastrã a unei iluzii, a unei prefã-
cãtorii – sã zicem – de împãciuire ºi înfrãþire. Între roabe, la lucru ; între aceleaºi
roabe, între negustorese venite din afarã cu tot felul de ºtiri ºi de intrigi, la
clevetire ºi lene – aºa se împarte viaþa femeii în aceastã civilizaþie greºitã, care a
început cu dispreþul femeii, pentru ca sã aibã la urmã bãrbaþi din sufletul cãrora
pierise orice urmã de bãrbãþie”.
50. Nicolae Iorga, op. cit., p. 102.
51. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers. rom.],
vol. III, p. 100 ºi urm.
52. Ibidem, vol. III, p. 264.
53. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 114.
54. Ibidem, p. 100.
55. Despina, nume comun la început (vezi gr. despoina), însemna fiicã sau soþie de
despot. Ulterior a devenit nume propriu.
56. Este legãtura de rudenie cu care sunt de acord cei mai mulþi cercetãtori. Unii
dintre aceºtia conced cã cei doi se înrudeau, fãrã a preciza gradul. Vezi Ion-Radu
Mircea, „Relations culturelles roumano-serbes au XVIe siècle”, în Revue des études
sud-est européennes, I, 1963, nr. 3-4, p. 383, nota 33 ; Ion-Radu Mircea, P.ª. Nãsturel,
„De l’ascendance de Despina, épouse du voévode Neagoe Basarab”, în Romanoslavica,
X, 1964, pp. 435-437.
57. Vezi D. Pleºia, „Neagoe Basarab. Originea, familia ºi o scurtã privire asupra
politicii Þãrii Româneºti la începutul veacului al XVI-lea (I)”, în Anuarul Muzeului
Judeþean Dâmboviþa, 1969, p. 53.
58. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 16.
59. Ibidem.
60. Dupã G. Mihãilã, „Studiu introductiv (II)” la Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre
fiul sãu Theodosie, ed. cit., p. 84 (cu bibliografia chestiunii).
61. Dupã Nicolae Iorga, Scrisori de femei, pp. 6-7.
62. Vezi Al. Alexianu, Mode ºi veºminte din trecut, p. 185.
63. Vezi Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, ediþia a IV-a, vol. V, partea I,
Bucureºti, 1943, p. 155.
64. Vezi Nicolae Iorga, Scrisori de femei, Editura Datina româneascã, Vãlenii-de-
-Munte, 1932, pp. 9-10.
 FAMILIA 509

65. Op. cit., pp. 52 ºi 108.

66. Ibidem, p. 52.
67. Dupã Nicolae Iorga, Scrisori de femei, p. 10.
68. Ibidem, p. 12.
69. Ibidem, p. 10.
70. Ibidem, p. 11.
71. Vezi Nicolae Iorga, Femeile în viaþa neamului nostru, „Neamul românesc”,
Vãlenii-de-Munte, 1911, p. 129.
72. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 275.
73. Dupã Nicolae Iorga, Scrisori de femei, p. 9.
74. Nicolae Iorga era de pãrere cã altarul a fost ridicat în anul 1590, chiar de Mihnea
Vodã (vezi „Contribuþii la istoria Munteniei”, în Analele Academiei Române, Mem.
Secþ. Ist., seria a II-a, tom. XVIII, 1896, pp. 66-67).
75. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 19.
76. Ibidem.
77. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, pp. 26-27.
78. Vezi Nicolae Iorga, „Neamul lui Petru ªchiopul ºi vechi documente de limbã mai
nouã”, în Analele Academiei Române, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XVIII,
mem. 14, Bucureºti, 1936, p. 373. Vezi ºi Documente privind istoria României.
Veacul XVII, Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1953, p. 148.
79. Nicolae Iorga, „Doamna lui Ieremia”, p. 1020 ºi urm.
80. Ibidem, p. 1030.
81. Ibidem, p. 1023.
82. Scrisoare publicatã în Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, Supliment II, partea
1, Socec, Bucureºti, 1893, p. 351.
83. Nicolae Iorga, Doamna lui Ieremia, extras din Analele Academiei Române, tom.
XXXII, Mem. Secþ. Ist., C. Göbl, Bucureºti, 1910, p. 1024.
84. Ibidem, p. 1030.
85. Ibidem, p. 1032 (textul publicat în Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. IV,
partea a 2-a, Socec, Bucureºti, 1884, p. 291.
86. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 1033.
87. Ibidem, p. 1019.
88. Ibidem, p. 1044, nota 3. Trimite la Wenner von Crallssheim, Ein gantz nerv
Reysebuch, Nürnberg, 1622 (tiraj din 1665), p. 59.
89. Opinie (citatã de N. Iorga) a francezului Joppecourt, dator unei surse poloneze.
90. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 1046-1047.
91. Ibidem, p. 1047.
92. Ibidem, p. 1019,
93. Vezi A.A. Kruming, „Rasprostranenie v Rossii rumyno-slavjanskogo izdanija knigi
Fomy Kempijskogo «O podra anii Hristu» (knigovedåeskie materialy”, în Fedorovskie
åtenija, 1979, Moscova, 1982, p. 153 ºi urm. ; Dan Horia Mazilu, Vocaþia europeanã
a literaturii române vechi, Editura Minerva, Bucureºti, 1991, pp. 234-245.
94. Despre viaþa Doamnei Elina vezi P. Vasiliu-Nãsturel, „Genealogia Nãsturelilor”,
în Revista pentru istorie, arheologie ºi filologie, tom. XI, partea 1, pp. 7-30 ; Nicolae
Iorga, „Doamna Elina a Þãrii Româneºti, ca patroanã literarã”, în Analele Academiei
Române, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XIII, 1932-1933.
95. În traducere, cele 12 versuri slavone de laudã sunã astfel :
„A tot binecinstitoarei stãpânei noastre,
Fãcãtoarei de bine vãditã în toate lãcaºele ;
Cu dumnezeiascã inspiraþie, care asemenea
Cu har împãrãtesei aceleia cu acelaºi nume.
Aceleia ce aceastã cruce a aflat, acea râvnã pune
Prin purtare de cruce lumii propovãduind ;
510 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Viaþa celor întru Hristos drept a imita

ªi pe urmele acestuia neclintit a se þinea.
Primind fructul fãrã de cruþare istovit
Îmbrãcat în haina de podoabã a limbii slavoneºti.
Destoinici pentru aceea de bãrbãteascã virtute
Cununi de mulþumire nu încetaþi a-i împleti”
(Dupã P. Vasiliu-Nãsturel, „Genealogia Nãsturelilor”,
în Revista pentru istorie, arheologie ºi filologie,
tom. XI, partea 2, 1910, p. 317).
96. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori..., pp. 208-209.
97. Despre instrucþia Doamnei Elina vezi P. Vasiliu-Nãsturel, „Genealogia Nãsturelilor”,
tom. XII, partea 1, pp. 7-30 ; Nicolae Iorga, „Doamna Elina…” etc.
98. Vezi Istoria artelor plastice în România, vol. II, Bucureºti, 1970, pp. 22-23.
99. Vezi Dan Horia Mazilu, Udriºte Nãsturel, pp. 78-79.
100. Este atribuirea pe care a propus-o, cu bune dovezi, profesorul Virgil Cândea,
editor ºi comentator al textului (în „L’humanisme d’Udriºte Nãsturel et l’agonie
des lettres slavonnes en Valachie”, în Revue des études sud-est européennes, VI,
1968, nr. 2, pp. 239-287 ; studiul a fost republicat, în limba românã, în Raþiunea
dominantã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, pp. 33-77). Vezi ºi Dan Horia
Mazilu, Udriºte Nãsturel, pp. 107-111.
101. Epistolã editatã de T.G. Bulat, „O mãrturie a Doamnei Elina despre bãtãlia de la
Finta”, în Revista istoricã, XII, 1926, nr. 1-3, pp. 18-19. Mã folosesc în continuare
de acest text. Vezi ºi G.Z. Petrescu, „O scrisoare a doamnei Elina Matei Basarab
din 1633”, în Revista arhivelor, II, 1927-1929, nr. 4-5.
102. Dupã cum atestã un document din 16 februarie 1665.
103. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, pp. 207-208 ; Idem, Scrisori
de femei, pp. 17-18.
104. În Cãlãtori strãini…, vol. II, p. 382. ªi mai fantezistã, mizând pe practicarea
acelei „rãscumpãrãri” a libertãþii, mi se pare remarca lui Niccolò Barsi  : „Când
vreunuia nu-i place soþia sa, fie cã este ea urâtã, sau cã el nu are tragere de inimã
sau dragoste pentru ea, chiar dacã ar avea copil cu ea, atunci ia o vacã ºi o
dãruieºte mitropolitului (adicã în limba lor arhiepiscopului). Acela le dã amân-
durora voie sã se poatã cãsãtori de al doilea cu cine le este pe plac – numai sã nu
fie dintre catolici” (Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 79).
105. Autorul Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti, rezumând ºi el Viaþa patriarhului
Nifon de Gavriil Protul, este mai laconic  : „Ci dar, scandãlisindu-se cu Radul-vodã,
pentru un lucru fãr’ de lége ce au fãcut Radul-vodã, de au fãcut pã un boiar,
anume Bogdan (pre carele îl iubiia), de º-au lãsat muierea, ºi i-au dat domnul pre
o sor-a lui, de care neîngãduind Nifon patriiarhul fu gonit den þarã”.
106. Dupã Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note ºi comentarii,
pp. 326-327.
107. Dispariþia unei condiþii fizice ºi fiziologice normale anula ºi condiþia de soþie. O þãrancã
din Moldova, Marica Mãtiiasa, din satul Stãjãreni, îi scria prin 1703 bãrbatului
ei, aflat în Transilvania : „[...] dau-þi ºtire cum eu-s beteagã ºi de casã nu-s de a
þine, iar tu, de-þi va trebui femeie, tu sã-þi iai altã femeie, de mine sã fii iertat în
veci ºi mã iartã ºi tu. Cã eu am bolnãvit, deci de acum înainte mie bãrbat nu-mi
mai trebuieºte pãnã la moartea mea…” (în Nicolae Iorga, Scrisori de femei, pp. 28-29 ;
vezi ºi ªtefan Lemny, Sensibilitate ºi istorie în secolul XVIII românesc, p. 85).
108. A.D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traianã, ed. cit., vol. II, p. 337.
109. Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, ed. cit., vol. II,
pp. 186-187.
110. Act publicat în Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente…, vol. XIV, partea 1, Bucureºti,
1917, p. 27.
 FAMILIA 511

111. Dupã Nicolae Iorga, Scrisori de femei, p. 18.

112. Dupã G. Mihãilã, „Studiu introductiv (II)” la Învãþãturile lui Neagoe Basarab
cãtre fiul sãu Theodosie, ed. cit., pp. 67-68. Scrisoarea a fost publicatã, cu traducere,
de Ioan Bogdan, Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi
cu Þara Ungureascã în sec. XV ºi XVI, vol. I, Bucureºti, 1905, pp. 160-161.
Scrisoarea cãtre Doamna Maria a logofãtului Vintil㠖 arãtându-i aceleia cã mai
are prieteni în þarã : „eu stau pe lângã domnul meu... pentru lucrul domniei tale,
cum sã te scoatem, ca sã ne fii iar doamn㔠– în Documenta Romaniae Historica,
vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1966, p. 272-273.
113. Vezi Nicolae Iorga, „Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni”, în Academia
Românã, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XVI, mem. 10, Bucureºti, 1935, p. 95.
114. Vezi ªtefan D. Grecianu, op. cit., p. 271 ºi urm.
115. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 108.
116. Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înþeleptului cu lumea sau Giudeþul
sufletului cu trupul, ediþie de Virgil Cândea, postfaþã de Alexandru Duþu, Editura
Minerva, Bucureºti, 1990, p. 56 ºi urm.
117. Ibidem, pp. 113-114.
118. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers.
rom.], vol. III, p. 88 ºi urm.
119. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ediþie de D.M. Pippidi, Editura Academiei,
Bucureºti, 1973, p. 373.
120. Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 372.
121. Deºi – vom vedea – la început ºcoala înfiinþatã la Mãnãstirea Trei Ierarhi din
Iaºi, cu sprijinul lui Petru Movilã, a fost „latinofonã”.
122. Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 373.
123. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 489.
124. Vezi P.P. Panaitescu, Influenþa polonã ºi rusã în vechea culturã româneascã, curs
litogr., Bucureºti, 1935-1936, p. 488 ; Dan Horia Mazilu, Udriºte Nãsturel, p. 55.
125. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 349. Erau agreate în acea vreme la curtea lui
Ruset exerciþiile oratorice, cãci – am vãzut – s-au pãstrat trei discursuri, în
polonã, rostite de „strãluciþii Costini” (fiii lui Miron Costin) în onoarea lui Vodã
cu prilejul Crãciunului anului 1676.
126. Despre Ioannes Komnênos vezi D. Russo, Studii istorice greco-române, vol. II,
Fundaþia pentru literaturã ºi art㠄Regele Carol II”, Bucureºti, 1939, p. 423, nota
1 ; Olga Cicanci, Paul Cernovodeanu, „Contributions à la connaissance de la
biographie et de l’œuvre de Jean (Hierothée) Comnène (1668-1719)”, în Balkan
Studies, 1971, pp. 143-186.
127. Despre Azarie Kigalas vezi D. Russo, loc. cit. ; Nicolae Iorga, în Revista istoricã,
1934, p. 416 ; N. Vãtãmanu, De la începuturile medicinei româneºti, Bucureºti,
1966, pp. 172-173.
128. Vezi G. Cãlinescu, „Alcuni missionari catolici italiani”, în Diplomatarium italicum,
ªcoala Românã din Roma, Roma, I, 1925, p. 71, nota 5.
129. Vezi Ion-Radu Mircea, „Constantin Brâncoveanu. Însemnãri de tainã”, în
Manuscriptum, 1985, nr. 4, pp. 19, 24.
130. Vezi Nicolae Iorga, în Revista istoricã, XV, 1929, p. 192. Mai apoi va vorbi doar
despre originea italianã a numelui : Byzance après Byzance, Bucarest, 1935,
p. 209. Vezi ºi Ariadna Camariano-Cioran, „Jérémie Cacavela et ses relations
avec les Principautés Roumaines”, în Revue des études sud-est européennes, III,
1965, nr. 1-2, p. 165.
131. Vezi Ariadna Camariano-Cioran, op. cit., p. 166.
132. Vezi Paul Cernovodeanu, „Jérémie Cacavela et le protestantisme”, în Revue des
études sud-est européennes, XVIII, 1980, nr. 2, p. 294.
133. Op. cit., p. 168.
512 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

134. Dimitrie Cantemir, în Vita Constantini Cantemyrii.

135. Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneºti de la 1688-1780, vol. II, Bucureºti,
1926, p. 42.
136. Metafizica, traducere de Nicodim Locusteanu, Bucureºti, 1928, p. 17.
137. În Vita Constantini Cantemyrii.
138. Vezi P.P. Panaitescu, În Cãlãtori poloni în þãrile române, Bucureºti, 1930, p. 104 ;
Idem, Dimitrie Cantemir. Viaþa ºi opera, Editura Academiei, Bucureºti, 1958, p. 39.
139. Din cãsãtoria cu Casandra Cantacuzino, Dimitrie Cantemir a avut patru fii –
Matei, Constantin, ªerban ºi Antioh – ºi o fiicã, Maria (o a doua fatã moare în 1720).
Anastasia Trubeþkaia, a doua soþie, i-a fãcut doi bãieþi – Petre ºi Ioan –, care au
murit de mici, ºi o fatã, Smaragda (Ecaterina). Dimitrie Cantemir a mai avut un
fiu nelegitim, Augustin (Mirov), nãscut în anul 1715. Vezi ªtefan Ciobanu, Dimitrie
Cantemir în Rusia, ediþia a II-a, cu o introducere de Dan Horia Mazilu, Editura
Elion, Bucureºti, 2000, p. 78.
140. ªtefan Ciobanu, op. cit., p. 38.
141. Ibidem, p. 39.
142. Ibidem, „Anexe”, pp. 140-141.
143. R. Graffin, F. Nau, Patrologia orientalis, tom. XXII, partea I, Paris, 1932, p. 182
ºi urm.
144. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 327.
145. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I, Bucureºti, 1902,
pp. 441-457.
146. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 225 ; Nicolae Iorga, Istoria învãþãmântului românesc,
Bucureºti, 1928, pp. 26-27
147. Am citat acest „plan de învãþãmânt”, refãcut de Nicolae Iorga (deºi – dupã opinia
mea – este puþin cam pretenþios ºi evident mai „înalt” decât nivelul ºcolii), tocmai
pentru cã savantul evoca relaþia fundamentalã (ºi real㠖 cred eu) între disciplinele
predate la Iaºi ºi modelele apusene.
148. Vezi D. Russo, Studii istorice greco-române, vol. I, Fundaþia pentru literaturã ºi
art㠄Regele Carol II”, Bucureºti, 1939, p. 231 ; Dan Horia Mazilu, Udriºte Nãsturel,
p. 49.
149. Vezi Gheorghe Cronþ, „L’Academie de Saint-Sava de Bucarest au XVIIIe siècle.
Le contenu de l’enseignement”, în Revue des études sud-est européennes, VI, 1966,
nr. 3-4, pp. 437-474.
150. Vezi „Autobiografia”, în Pirin Boiadjiev, Partenij Pavloviå, Sofia, 1988, p. 697.
151. Antim Ivireanul, Opere, p. 409.
152. Vezi vechea ediþie academicã, în traducerea lui Iosif Hodoº, vol. I, p. 137.
153. Hrisanth Nottaras a publicat la Paris o Introducere în geografie (Eisagôgê eis ta
geographika), 1716 ; o semneazã atribuindu-ºi cinul de „arhimandrit”, deºi, din
1707, el era patriarh al Ierusalimului. S-ar putea ca lucrarea sã fi fost terminatã
înainte de 1707. Meletie ºi-a scris geografia sa universalã (Geografia nouã ºi
veche) prin 1701-1702 ; cartea a apãrut însã postum la Veneþia, în 1728.
154. „Jérémie Cacavela et ses relations avec les Principautés Roumaines”, în Revue
des études sud-est européennes, III, 1965, nr. 1-2, pp. 165-190.
155. Ariadna Camariano-Cioran, op. cit., p. 171 ºi urm.
156. Nicolae Iorga, „Contribuþii la istoria Munteniei”, în Analele Academiei Române,
Mem. Secþ. Ist., seria a II-a, tom. XVIII, 1896, pp. 66-67.
157. Vezi Vitalie Stãnicã, „Radu Mihnea voievod Corvinul, stãpân al Moldovei ºi Þãrii
Româneºti (1623-1626)” ; în vol. ªtefan Meteº. La 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977,
pp. 163-168.
158. Vezi Carte de învãþãturã pentru fiul sãu Romanós, traducere de Vasile Grecu,
Bucureºti, 1971, p. 14.
159. Op. cit., „Lãmuriri”, p. 6.
 FAMILIA 513

160. De neocolit în aceastã privinþã sunt cercetãrile lui D. Russo. Mai vezi Ariadna
Camariano-Cioran, „Parénèses byzantines dans les pays roumains”, în vol. Études
byzantines et post-byzantines, I, Editura Academiei, Bucureºti, 1979, pp. 117-133 ;
Cornelia Papacostea-Danielopolu, Literatura în limba greacã din Principatele
Române (1774-1830, Editura Minerva, Bucureºti, 1982, p. 22 ºi urm.
161. Vezi G. Mihãilã, „Originalul slavon al Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul
sãu Theodosie”, în Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie.
Versiunea originalã, Editura Roza Vânturilor, Bucureºti, 1996, p. LXXVII.
162. Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. XV, partea
1, Bucureºti, 1911, p. 221.
163. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 227.
164. P.P. Panaitescu, Învãþãturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitãþii, studiu
retipãrit în Contribuþii la istoria culturii româneºti, Editura Minerva, Bucureºti,
1971, p. 175.
165. Op. cit., p. 234.
166. Biserica ºi cultura în Occident. Secolele IX-XII, [vers. rom.], vol. II, Editura
Meridiane, Bucureºti, 1996, p. 403.
167. Ibidem, p. 403, nota 1.
168. Dupã Biblia sau Sfânta Scripturã, Institutul Biblic, Bucureºti, 1968, p. 339.
169. Vezi Eugenio Garin, L’educazione in Europa (1400-1600), Bari, 1957 ; o idee a
savantului italian va fi dezvoltatã de A. Buck, „Helienischer Humanismus.
Forschungsbericht”, în Archor für Kulturgeschichte, tom. 41, partea 1, Köln-Graz,
1959, p. 110 ºi urm.
170. Între cãrþile rãmase dupã moartea lui Petru ªchiopul, inventarele austriece
înregistrau – am mai spus acest lucru – ºi o lucrare în care Iorga era de pãrere cã
trebuie sã fi fost vorba de capitolul al V-lea din partea a doua a Învãþãturilor
(vezi Istoria literaturii române, vol. I, Bucureºti, 1925, pp. 215-216).
171. În „Notã asupra ediþiei”, în Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie,
Editura Minerva, Bucureºti, 1970, p. 112.
172. Critica textelor ºi tehnica ediþiilor.
173. Vezi D. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, vol. II, pp. 562-563.
174. Dan Zamfirescu, „Notã asupra ediþiei”, în Învãþãturile…, ed. cit., p. 110.
175. D. Russo, Studii istorice greco-române, vol. II, pp. 532-533 ; Cornelia Papacostea-
-Danielopolu, Literatura în limba greacã din Principatele Române (1774-1830),
p. 22 ºi urm.
176. Vezi Ariadna Camariano-Cioran, „Parénèses byzantines…”, p. 129 ºi urm.
177. Coordonate ale culturii româneºti secolul al XVIII-lea, Bucureºti, 1968, p. 55.
178. „Agapetus East and West : the Fate of a Byzantine «Mirror of Princes»”, în Revue
des études sud-est européennes, XVI, 1978, nr. 1, pp. 3-44.
179. Un manuscris din 1726 este intitulat Noutheasiai ton aoidimon authentôn Nikolau
Boeboda ton yion auton Konstantinon Boeboda authentên. Vezi A. Papadopoulos-
-Kerameus, în Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. XIII,
Bucureºti, 1909, pp. 459-462. În versiunea tãlmãcitã ºi publicatã în Arhiva
(II, Iaºi, 1890-1891, pp. 374-377), numãrul „capetelor” – impus probabil de copia
din 1727, care este editat㠖 ajunge la patruzeci ºi ºase.
180. În tãlmãcirea tipãritã de Dan Simonescu, în Literatura româneascã de ceremonial,
Fundaþia Regele Carol I, Bucureºti, 1939, p. 33 : „Fala deºartã, multele haine,
multele podoabe, mulþimea de cai, clãdirile sã lipseascã”.
181. Mihaela Grancea, „Imaginea Principelui în þãrile române în viziunea cãlãtorilor
strãini (1683-1789)”, în Viaþa privatã, mentalitãþi colective ºi imaginar social în
Transilvania, coordonatori : Sorin Mitu, Florin Gogâltan, Oradea-Cluj, 1995-1996,
p. 275.
514 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

182. P.P. Panaitescu, „Petru Movilã ºi românii”, în Biserica Ortodoxã Românã, LX,
1942, nr. 9-10 ; studiu republicat în Petru Movilã. Studii, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti, 1996, pp. 76-96.
183. Mã folosesc de traducerea publicatã de G. Mihãilã, în Literaturã românã veche,
vol. II, Editura Tineretului, Bucureºti, [1969], pp. 264-267.
184. Am apelat la traducerea publicatã de Constantin Erbiceanu, în Biserica Ortodoxã
Românã, XIV, 1890-1891, pp. 335-342.
185. În Biserica Ortodoxã Românã, 1956, nr. 8-9, pp. 748-750.
186. În Analele Academiei Române, 1966, pp. 663-675.
187. Vezi Cãrþile de înþelepciune în cultura românã, Editura Academiei, Bucureºti,
1972, p. 158.
188. Vezi Antim Ivireanul, cãrturar umanist, Editura Junimea, Iaºi, 1982, p. 80 ºi urm.
189. Vezi Recitind literatura românã veche, vol. II, Editura Universitãþii din Bucureºti,
Bucureºti, 1998, pp. 314-315.
190. În Cronicele României sau Letopiseþele Moldovei ºi Valahiei, vol. III, Bucureºti,
1874, p. 33.
191. O altã fatã, nãscutã tot de Doamna Casandra, murea în 1720. Din a doua cãsãtorie,
cea cu Anastasia Trubeþkaia (încheiatã în anul 1719) toamna, cãci Casandra
murise în urmã cu ºase ani), Cantemir a avut (vezi mai sus nota 139) ºi o fatã pe
nume Smaragda (Ecaterina), venitã pe lume la 4 noiembrie 1720. (vezi ªtefan
Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, ed. cit., p. 78).
192. ªtefan Ciobanu (op. cit., p. 83) citeazã consideraþiile lui K. Valiºevski, Petr Velikij,
St. Petersburg, 1911, pp. 368-369.
193. Scrisorile Mariei Cantemir – în greceºte, cele mai multe, ºi în italianã, câteva –
au fost publicate de I.I. ªimko, „Novye dannye k biografii knjazja Antioha Dmitrieviåa
Kantemira i ego bli ajÍyh rodsvennikov ogorodiånoi”, în Zurnal Ministerstva
Narodnogo ProsveÍåenija, 1891, aprilie. Aici p. 387.
194. Op. cit., p. 86.
195. ªtefan Ciobanu, op. cit., p. 87 ; la I.I. ªimko, art. cit., p. 389.
196. Ibidem, p. 88 ; la I.I. ªimko, art. cit., p. 275.
197. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 266.
198. Vezi ms. nr. 5360 de la B.A.R., ff. 1-18 ; vezi ºi Dan Simonescu, „Oraþiile domneºti
în sãrbãtori ºi la nunþi”, în Cercetãri literare, IV, 1940, p. 27 ºi urm ; Dan Horia
Mazilu, Proza oratoricã în literatura românã veche, vol. II, Editura Minerva,
Bucureºti, 1987, pp. 97-104.
199. Etate îngãduitã, cãci zicea legea  : „Blagoslovitã iaste vreamea logodnei ºi a
nuntei, când iaste bãrbatul de 14 ani ºi muiarea de 12. Iarã mai nainte de 14 ani
ai bãrbatului ºi de 12 ani ai muierii, dã se vor face logodnele ºi legãturile cruciº
ºi sãrutãrile, acestea logodne nice sânt, nice sã chiamã adeverite…” (Îndreptarea
legii, ed. cit., p. 174).
200. Vezi Documente privitoare la istoria României. B. Þara Româneascã, vol. II,
Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1953, p. 113, doc. 117.
201. Vezi ªtefan D. Grecianu, op. cit., pp. 273-274.
202. Ibidem, pp. 280-281.
203. Ibidem, pp. 285-289. ªi în aceast㠄foaie”, ca ºi în celelalte, robii þigani sunt
pomeniþi pe nume : Pârvul þiganul cu þiganca lui ºi cu un fecior Nedelea. Maria
Vãduva i sin ego Stan. Dragomira Vãduva i sin ego Ivan i Maria i Preda féte.
Stana Vãduva i sin ego ªtefan i Lupu i Voica i Brânduºa i Rada féte ºi þiganca lui
ªtefan i sin ego Marin. Marin, Stanca þiganca lui i sin ego Gheorghe i Lupul i
Simion ; Pârva i Stanca i fétele lor. Radul, Stanca þiganca lui i sin ego Marin.
Stanciul, Vlãdae þiganca lui i sin ego Dragomir. cin (probabil cis<cislo „numãr”)
liude 30”. Diacul, un slavonizant (conjuncþia i = ºi, sintagma sin ego „fiul lui”,
substantivul liude „oameni”) ; face un tabel de tip pomelnic.
 FAMILIA 515

204. Ibidem, pp. 293-294.

205. Dupã Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, pp. 212-213.
206. Vezi, acum în urmã, Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, Nunþi, zestre ºi despãrþire în
secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea în spaþiul românesc, Editura Domino, Bucureºti,
2001.
207. Mã folosesc de textul editat de G. Mihãilã, în Contribuþii la istoria culturii ºi
literaturii române vechi, Bucureºti, 1972, pp. 213-214.
208. Vezi Cuvântarea…, ed. cit., p. 213.
209. L-am semnalat în cartea mea Proza oratoricã în literatura românã veche, vol. II,
p. 93, nota 1.
210. Ja Zapasko, Ja Isaievici, Kataloh starodrukiv, vydanych na Ukrajini, vol. I, Lvov,
1981, p. 66, nr. 336.
211. Cuvântarea…, pp. 212-213.
212. „Ediþia” a doua a intrat destul de târziu în circuitul informaþiei româneºti. Vezi
P.P. Panaitescu, Petru Movilã ºi românii, Bucureºti, 1942.
213. Vezi G. Mihãilã, op. cit., p. 190.
214. Vezi E.R. Curtius, Literatura europeanã ºi Evul Mediu latin [vers. rom.], Editura
Univers, Bucureºti, 1970, p. 86.
215. Vezi G. Mihãilã, op. cit., p. 190.
216. Cuvântarea…, p. 221.
217. Ibidem, p. 222.
218. Ibidem, p. 223.
219. Ibidem, p. 227.
220. Textul a fost editat de A. Vogt ºi I. Hausherr, în Orientalia Cristiana, tom. XXVI,
I, nr. 77, Roma, 1932.
221. Învãþãturile…, ed. cit., p. 236.
222. Ibidem, p. 236.
223. Ibidem, p. 237.
224. Ibidem, p. 239.
225. Ibidem.
226. Ibidem.
227. Ibidem, p. 240.
228. Vezi Cãtãlina Velculescu, în Crestomaþie de literaturã românã veche, vol. I, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 146.
229. Învãþãturile…, ed. cit., p. 240.
230. În „Studiul introductiv”, la Antim Ivireanul, Opere, XLIX.
231. Moartea Doamnei Pulcheria este evocatã de Radu Popescu în Cronica lui Nicolae
Mavrocordat, într-un pasaj – izbutit, altfel – în care durerea declanºeazã elogiul :
„Dupã luminã întunérec, dupã veselie întristare, aºa s-au întâmplat ºi domnului
Nicolae-vodã întru acea vréme, cã fiind vésel ºi cu mare bucurie de toate ce-l
miluisã Dumnezeu, domnie fericitã, þarã bunã, casã întreagã ºi blagoslovitã, iatã
ºi întristare i-au venit cã s-au bolnãvit prealuminata doamna mãrii-sale Pulheriia,
boalã grea, de care s-au pristãvit în Domnul, lãsându mare întristare domnului
ºi coconilor mãrii-sale ºi tuturor, fiind doamnã bunã ºi înþeleaptã, pre care sã o
fericim pentru darurile bunãtãþilor ce avea. Crédem cã sufletul mãrii-sale iaste
în mâna lui Dumnezeu. Dupã acéia cã s-au pristãvit în domnie ºi o au grijit cum
sã cade unii doamne, ºi o au dus-o cu mare cinste, ºi cu toatã partea bisericeascã
ºi cu toatã boierimea ºi slujitorimea la Mitropoliia din Bucureºti ºi acolo, fãcându-sã
slujbe frumoase, o au îngropat în rând cu alþi domni ºi doamne ce sînt acolo
îngropaþi, vecinicã sã fie pomenirea”.
232. Îndreptarea legii, ed. cit., pp. 380-381 ; cu „îndreptare” în acest hãþiº de probleme vezi
Michel Foucault, Histoire de la sexualité, vol. I : La volonté de savoir, Gallimard, Paris,
1976 [versiunea româneascã : Istoria sexualitãþii, Editura de Vest, Timiºoara, 1995],
Denis de Rougemont, Iubirea ºi Occidentul, [vers. rom.], Editura Univers, Bucureºti,
516 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

1987 (cu o remarcabilã Introducere de Virgil Cândea) ºi Georges Duby, Cavalerul,

femeia, preotul, [vers. rom.], Editura DU Style, Bucureºti, 1997.
233. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., pp. 312-313.
234. Vezi N. Stoicescu, „Comentarii” la Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae,
ed. cit., p. 317.
235. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 311.
236. În P.P. Panaitescu, Cãlãtori poloni în Þãrile Române, Bucureºti, 1930, p. 200.
237. Vezi Andrei Pippidi, „Amour et Societé : arrière plan historique d’un problème
littéraire”, în Cahiers roumains d’études littéraires, 1988, nr. 3, p. 17 ºi urm. ;
ªtefan Lemny, Sensibilitate ºi istorie…, p. 75 ºi urm.
238. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 101
239. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 20.
240. Afirmaþia lui ªtefan Lemny (op. cit., p. 107) se referã, este adevãrat, la secolul
al XVIII-lea, dar putem presupune cã ºi înainte datele chestiunii erau aceleaºi.
241. Vezi Gh. Chivu, Limba românã…, p. 65.
242. Îndreptarea legii, ed. cit, p. 304.
243. Ibidem.
244. Ibidem.
245. Pãrerea lui Nicolae Iorga : „Vlad (Þepeº) care învãþã acolo cruzimea, ºi pe Radu
(cel Frumos), care se alese cu depravarea” (Scrisori de boieri, scrisori de domni,
ed. cit., p. 142).
246. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 260.
247. Vezi Nicolae Iorga, „ªtiri nouã privitoare la familia lui Petru ªchiopul”, în Analele
Academiei Române, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XII, mem. 18, Bucureºti,
1932, p. 485 ºi urm.
248. Femeile în viaþa neamului nostru, p. 31.
249. În dota domniþei intrau o pãdure lângã Istanbul ºi o casã, valorând 10 000 de
aspri, în acelaºi oraº, bani, haine din stofe scumpe ºi cu blãnuri preþioase, rochii,
un cal de ginere, o sabie de argint, cruci bãtute cu nestemate, ºiraguri de perle,
salbe de galbeni, inele, ceºti, vase de bucãtãrie, veselã, aºternuturi, „una scuffa
di Valachia”, ºi ea încãrcatã de mãrgãritare, „un bocal d’arzento”, „bottoni d’oro”,
„una corona zoillada” etc. (vezi Constantin Gane, Trecute vieþi de doamne ºi
domniþe, vol. I, p. 102).
250. ªtiutor ºi de carte, cãci, sub supravegherea lui, a fost pusã la punct – la curtea
din Iaºi – versiunea unui cronograf grecesc (atribuit lui Dorothei, mitropolit al
Monembaziei), care se va tipãri la Veneþia în 1631, prin grija lui Apostol Tzigara,
ºi va cunoaºte apoi numeroase reeditãri (vezi Dan Horia Mazilu, Recitind literatura
românã veche, vol. III, pp. 379-380).
251. Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, ed. cit., vol. II,
p. 314.
252. Îndreptarea legii, ed. cit., p. 215.
253. Nicolae Iorga, op. cit., p. 112.
254. Ibidem.
255. Ibidem, p. 113.
256. Vezi Constantin Gane, op. cit., vol. I, pp. 308-310.
257. În Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 419. Vezi ºi opinia asemãnãtoare a lui Anton
Verancsics (Verantio) : „La domnie urmeazã copiii legitimi precum ºi cei nele-
gitimi ; aceasta din cauzã cã ei pot încheia nepedepsiþi mai multe cãsãtorii deºi
numai una e legiuitã, dar ºi pe aceasta ei pot s-o desfacã, dacã nu le place, chiar
ºi dacã s-au nãscut copii dintr-însa…” (vezi Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 405).
Fireºte cã nu putea fi vorba de o pluralitate simultanã de cãsãtorii, ci de „contrac-
tarea” unor relaþii nelegitime.
258. Nicolae Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. cit., p. 170.
 FAMILIA 517

259. Vezi G. Mihãilã, „Studiu introductiv (II)” la Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre
fiul sãu Theodosie, ed. cit., p. 67.
260. Vezi Ioan Bogdan, Scrieri alese, ediþie de G. Mihãilã, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureºti, 1968, pp. 146-158, 667-669. Aceast㠄particul㔠apare mai frecvent în
„intitulaþiile” stãpânitorilor sud-slavi.
261. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori, p. 158.
262. Vezi Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediþie, note, comentarii ºi
postfaþã de Radu Florescu, Editura Meridiane, Bucureºti, 1982. Despre tatuajul
la traci (care îi însemnau astfel pe copiii de nobili) ºi la geþi (care îi tatuau pe
sclavi) la p. 99. Tatuarea geþilor este, însã, problematicã (p. 144). Despre practica
tatuajului la vechile popoare europene vezi Petru Caraman, „Tatuajul la români
dupã creaþiile lor folclorice”, în Studii de folclor, vol. II, ediþie de Viorica
Sãvulescu, studiu introductiv de Iordan Datcu, Editura Minerva, Bucureºti, 1988,
pp. 177-195 (cu o bogatã bibliografie).
263. Comentând Chorographia Moldovei într-o scrisoare cãtre Sebastian Münster,
ilustru autor de cosmografii, Johannes Honterus punea sub semnul îndoielii
existenþa însemnãrii pe trup a fiilor de domn în Moldova (a tuturor – legitimi ºi
nelegitimi) : „Într-un loc se vorbeºte despre succesiunea copiilor de domni în
Moldova, adicã despre semnele [arse] cu fierul pe trupurile copiilor. Acest lucru
nu l-am auzit noi niciodatã despre moldoveni...”. În schimb – continuã învãþatul
german –, „ºtiu cu cea mai mare siguranþã cã acest obicei este folosit de românii
din Þara Româneascã, la care se întâlnesc adeseori urmaºi de aceºtia însemnaþi...”
(în Cãlãtori strãini..., vol. I, pp. 204-205). În balada Cântecul lui Mircea Ciobanul,
eroul, cercetat de boieri, aratã cã are pe trup semne care îl definesc ca „frate regal” :
„[...] ªi ce semne cã-mi gãsia ?
Gãsia-n pieptu-i soarele,
Lumina cu razele ;
Gãsia în spate luna,
Lumina cu lumina ;
În cei doi d-albi umerei
Lucea doi luceferiei ;
ªi-n creºtetul capului,
Scrisu-i spicul grâului…”

La fel într-o variantã a baladei culeasã în Argeº :

„[...] ªi în baie-l îmbãiau
ªi de semne mi-l cãtau,
Semne la el cã-mi gãseau :
Gãsiau, în piept, soarele cu razele ;
În spate, luna cu lumina ;
Iar în cei doi umeri,
Luceau doi luceferi.
Acilea, la subþioarã.
Gãseau scris-o sãbioarã ;
Semne bune de domnie,
Semne ºi de vitejie…”

În altã variantã, teleormãneanã de data aceasta, apare doar motivul luceafãrului :

„[...] În spate mi-l cãuta,
D-un luceafãr îi gãsea ;
Îl cãta la subþiori
ªi gãsea doi lucefeori…”
518 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Semnele domniei” apar ºi în balada Cântecul lui Dobriºan (tot o baladã ciobãneascã) :
„[...] De saricã-l dezbrãca,
Fãrã haine mi-l lãsa.
ªi pe dânsul, ce gãsia ?
Îi gãsia, mãre, la brâu,
Scris prejur un spic de grâu
ªi la piept de se uita,
Scris pe dânsul ce gãsia ?
Îi gãsia domneºti odoare  ;
Sfânta lunã, sfântul soare :
Iar în cei doi umerei,
Gãsia doi luceferei…”
(Vezi Petru Caraman, op. cit., pp. 201-208).

Examinând balada despre Dobriºan, în care apare „figura carismaticã a cioba-

nului os de domn”, Romulus Vulcãnescu conchidea c㠄recunoaºterea legalã a
ciobanului os de domn ca asociat la domnie” se fãcea „dupã însemnele mitice pe
care le purta pe corp : spicul de grâu, sfânta lunã, sfântul soare ºi luceferii,
însemne care intrau în compoziþia herbului stemelor [ ? !] þãrilor româneºti”
(Mitologia românã, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1985, p. 586).
264. Vezi Maria Crãciun, „Elemente de viaþã cotidianã în basmele populare. Instituþii  :
Vasalitatea”, în vol. Viaþa privatã, mentalitãþi colective ºi imaginar social în
Transilvania, Oradea-Cluj, 1995-1996, pp. 120-131.
265. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 6.
266. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 535.
267. „Avea de obicei zece sau douãsprezece concubine”. Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki,
Documente…, Supliment, vol. I, partea 1, Bucureºti, 1886, p. 49.
268. Despre „voievozii Renaºterii” vezi Dan Horia Mazilu, Literatura românã în epoca
Renaºterii, Editura Minerva, Bucureºti, 1984, pp. 267-289.
269. Vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, pp. 227, 230.
270. Constructorii din Bistriþa – la care Petru Rareº a apelat pentru unele dintre
zidirile sale – pot fi numãraþi printre cei ce au transportat în Moldova „acele
forme de Renaºtere pe care le putem identifica la monumentele religioase, dar ºi
la construcþiile civile” (Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 223, dupã Al. Lapedatu,
„Cercetãri istorice cu privire la meºterii bisericilor moldovene din secolul
al XVI-lea”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1912, pp. 83-86).
271. Vezi Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 233.
272. Vezi Nicolae Iorga, Bizanþ dupã Bizanþ, traducere de Liliana Iorga-Pippidi,
Bucureºti, 1972, pp. 126-131 ; Radu Creþeanu, „Traditions de famille dans les
donations roumaines au Mont Athos”, în Études byzantines et post-byzantines, I,
Bucureºti, 1979, p. 139.
273. Vezi Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneºti ºi a vieþii religioase a românilor,
ediþia a II-a, vol. I, Bucureºti, 1928, p. 159. Cf. : „Petru Rareº, energicul ºi
ambiþiosul domn al Moldovei, care mãritã de douã ori o fatã a sa, sau pe douã
dintre domniþe, cu domni munteni din aceastã vreme ºi stãpâni astfel viaþa
politicã a principatului vecin, nu era un cãrturar înainte de a lua scaunul în
stãpânire ºi n-a putut cãpãta nici pe urmã învãþãtura care-i lipsea”.
ªi în vremurile mai noi dãinuie opinia potrivit cãreia Petru Rareº a fost doar un
„receptor” (extrem de atent ºi sensibil, aº zice, în cazul cã aº fi de acord cu
aceastã ipotezã) al propunerilor inovatoare venite de la cei din jur. Astfel, pentru
a da un singur exemplu, zidirea Mãnãstirii Probota a urmat sugestiei fãcute de
Grigorie Roºca (ziditor al pridvorului de la Voroneþ ºi iniþiator al picturii exterioare)
ºi de logofãtul Toader Bubuiog, ctitor al Mãnãstirii Gura Humorului (vezi ªtefan
Ionescu, Epoca brâncoveneascã, p. 209, nota 25).
 FAMILIA 519

274. P.P. Panaitescu, „Petru Rareº ºi Moscova”, în vol. În memoria lui Vasile Pârvan,
Bucureºti, 1934, pp. 13-16.
275. Despre Ivan Peresvetov vezi : V. Rjiga, I. Peresvetov, publicist XVI veka, s prilo eniem
sbornik ego soåinenij, Moscova, 1908 ; Idem, „I.S. Peresvetov i zapadnaja kulturno-
-istoriåeskaja sreda”, în Izvestija Otdelenija Russkogo Jazyka i Slovesnosti Akademii
Nayk, 1911, fasc. 3, pp. 169-191 ; A.A. Zimin, I.S. Peresvetov i ego sovremenniki,
Moscova, 1958.
276. Editatã în Cãlãtori strãini..., vol. I, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1968, pp. 452-463.
Lui Ivaºco Peresvetov i se mai atribuie, fãrã prea mult temei, ºi scrierea Despre
Petru, voievodul Moldovei.
277. Vezi Werner Philipp, Ivan Peresvetov, Berlin, 1935 (dupã Maria Holban, în Cãlãtori
strãini..., vol. I, p. 452).
278. Dupã P.P. Panaitescu, „Petru Rareº ºi Moscova”, pp. 13-16.
279. Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, pp. 269-271.
280. Ibidem, vol. I, p. 280.
281. Vezi Paul Philippot, Die Wandmalerei, Viena-München, 1972, p. 60 (dupã Vasile
Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 280).
282. Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, pp. 272, 275.
283. Ibidem, vol. I, p. 234.
284. Vezi Nicolae Iorga, Bizanþ dupã Bizanþ, versiunea româneascã, pp. 126-131.
 CREDINÞA –
O MARCÃ OBLIGATORIE
A IMAGINII VOIEVODULUI
 Voievodul ºi spiritul religios.
Sfaturi isihaste

Am socotit potrivit sã încep aceastã ultimã secþiune a cãrþii, consacratã

comentãrii câtorva aspecte ale dimensiunii religioase a „privatului” voievodal
(dimensiune extrem de importantã, cãci palierul pe care se aºazã acest
„privat”, al ideilor ºi convingerilor religioase, este coincident cu forul intim),
prin prezentarea setului de convingeri ºi atitudini în raport cu Biserica ale
celui care, în opinia mea, a fost apariþia-model, exemplarã din toate punctele
de vedere, a Domnului care a ºtiut nu doar sã stabileascã niºte relaþii
privilegiate cu Biserica (legãturile fiind presupuse de însãºi esenþa instituþiei
monarhice, Domnul urcând treptele tronului „din mila lui Dumnezeu”, ca
„uns al lui Dumnezeu”), ci sã ºi pãtrundã avizat în interiorul „sistemului
ideologic” ºi sã-l domine. Format în preajma unui important centru monastic
al medievalitãþii româneºti, Mãnãstirea Bistriþa din Oltenia, ctitorie a
Craioveºtilor, ºi sub îndrumarea acelui teolog isihast riguros care a fost
Nifon al II-lea, fost patriarh ecumenic, Neagoe Basarab – cãci despre el va fi
vorba – a întruchipat trãsãturile propuse voievozilor români de modelul
imperial bizantin, atât de atent la relaþiile dintre Aulã ºi Ecclesie, a fost,
adicã, un cunoscãtor profund al chestiunilor teologice (familiarizare ce nu
poate fi pretinsã, evident, tuturor reprezentanþilor ºirului voievodal, niºte
ostaºi, în fond, care mergeau duminicã de duminicã la liturghie), un ziditor
în slujba Bisericii ºi un protector al lãcaºurilor de cult din spaþiile sacre ale
creºtinãtãþii.

Circulã îndeobºte, între cercetãtorii fenomenelor culturale sud-est ºi est-

-europene1, teza potrivit cãreia prezenþa ideilor isihaste2 este controlabilã
mai degrabã în unele „reflexe” ºi „consecinþe” (cum ar fi propensiunea marcatã
a îndeletnicirilor culturale sau practica monasticã derivatã din isihasm)
decât în anumite fertilizãri favorabile apariþiei unor producþii originale.
Cele douã categorii de preocupãri sunt, în principiu, corect identificate. Ele nu
epuizeazã, însã, nici fondul acestei chestiuni, nici exteriorizãrile ei palpabile.
Sunt certe preocupãrile acelei largi cohorte de scriitori, scriptori sau
„iluminatori” de texte din a cãror materializare a ieºit inventarul stimabil al
etapei prerenascentiste a culturii române3. În ºirul realitãþilor istoriceºte
demonstrabile de la începutul secolului al XVI-lea pot fi încadrate ºi felu-
ritele concretizãri ale unui „ideal monastic” de o evidentã coborâre isihastã.
Intrarea în cinul cãlugãresc a unor membri ai familiilor boiereºti sau chiar
ai familiilor domnitoare devenise, la sfâºitul veacului al XV-lea ºi în prima
parte a celui de-al XVI-lea, un obicei cu o oarecare rãspândire (vezi ºi mai jos
în cartea de faþã).
524 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Tezele doctrinei isihaste au pãtruns în spaþiul românesc în mai multe

fluxuri expediate de câteva centre din Bulgaria, încã din veacul al XIV-lea,
dupã cum mãrturiseºte corespondenþa dintre Nicodim, întemeietor al mãnãs-
tirilor Tismana ºi Vodiþa, ºi patriarhul Eftimie al Târnovei, isihast consumat ;
de la Muntele Athos ºi de la Constantinopol, dupã ce statul bulgar cãzuse
sub stãpânire turceascã ; dinspre sârbi, în fine, într-un transport care va dura,
scãzând însã treptat în intensitate, pânã cãtre mijlocul secolului al XVI-lea.
Sã spunem c㠄prezenþa” sârbeascã a continuat sã existe mai cu seamã
datoritã sprijinului acordat de voievozii Þãrii Româneºti centrelor sârbeºti
de culturã teologicã. Printr-un hrisov testamentar din 1493, toate drepturile
ºi datoriile de ctitor al Mãnãstirii Hilandar de la Athos (faimoas㠄lavrã
sârbeascã”) erau trecute de þarina Mara asupra lui Vlad Cãlugãrul. ªi voievozii
care vor veni vor cãuta sã împlineascã aceste datorii ale protejãrii, neuitând
sã proclame statutul lor de moºtenitori ai þarilor sârbi ºi, prin ei, ai bazileilor
de la Constantinopol. Donaþii generoase, subsidii, subvenþii, ajutoare pornesc
din Þara Româneascã (ºi din Moldova, desigur) spre Sfântul Munte. Domnii
de la Argeº – ca ºi cei de la Suceava –, între ei Neagoe Basarab (cel care,
însurat cu Miliþa, o „despinã”, coborâtoare prin neamul Brancovici din Paleologi,
nu-ºi ascundea deloc gândul de moºtenitor imperial), marele binefãcãtor al
Athosului, Nicolae Alexandru, Vladislav I (Vlaicu), Alexandru cel Bun, Vlad
Dracul, Vlad Vintilã, Alexandru Aldea, ªtefan cel Mare, Bogdan al III-lea,
ªtefãniþã, Vlad Înecatul, Petru Rareº, Vlad Cãlugãrul, Radu cel Mare, Radu
de la Afumaþi, Radu Paisie, Alexandru Lãpuºneanu, Mircea Ciobanul, Mihnea
Turcitul, Radu Mihnea, Alexandru Coconul, Mihai Viteazul, Radu ªerban,
Ieremia Movilã, Gavril Movilã, Alexandru Iliaº, Matei Basarab, Vasile Lupu,
Constantin ªerban, Grigore I Ghica, ªerban Cantacuzino, Constantin
Brâncoveanu, Constantin Cantemir, Antioh Cantemir (însoþiþi uneori de
Doamnele sau de fiii lor, într-un ºir lung – al meritului ortodox – ce poate fi
restituit cu ajutorul cãrþii lui Virgil Cândea, Mãrturii româneºti peste hotare,
vol. I-II, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1991, 1998) zidesc, împodobesc ºi
înfrumuseþeazã lãcaºurile athonite.
Contactele cãrturarilor noºtri cu scrierile autorilor care au ilustrat ºi au
impus isihasmul nu au întârziat sã se producã. Un „comerþ” activ cu centrele
teologice din Peninsula Balcanicã a pus la dispoziþia intelectualilor români,
în cuprinsul remarcabilelor „sbornice” (adevãrate „biblioteci la purtãtor”), ce
s-au copiat ºi au circulat în toate cele trei Þãri Române, numeroase scrieri
ale marilor isihaºti ori alte texte ce suportaserã vizibile influenþe ale acestei
doctrine. Mai mult, apariþia în cuprinsul eterogen al marilor codexuri ascetice
a unor „antologii de texte” cu caracter isihast vãdeºte funcþionarea câtorva
criterii sigure de selecþie, prezenþa unei alegeri dirijate. O primã operaþie de
separare avusese loc deja în spaþiul de generare a acestor scrieri, prin
„omologarea” ºi distribuirea spre circulaþie doar a operelor pur isihaste.
Situaþia este fireascã, întrucât partizanii lui Grigorie Palamas repurtaser㠖
se ºtie – o victorie categoricã asupra „varlaamiþilor” la Conciliul din 1351 ºi
isihaºtii scãpaserã astfel, oficial, cu amestecul împãratului Ioan al VI-lea
Cantacuzin, de sâcâitorii lor adversari. Dar textele incluse în sbornicele
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 525

slavo-române nu ne lasã sã vedem nimic (ori foarte puþin) din aprigile dispute
ce avuseserã loc în biserica bizantinã. Ele nu înregistreazã nici un ecou
însemnat al marilor polemici, duse prin schimbarea unor epistole scânteietoare.
În sbornicele ce se copiazã în mãnãstirile româneºti, victoria „palamiþilor”, a
isihaºtilor în genere, este completã ºi aºezatã dincolo de orice contestare.
Se aflã în aceste culegeri masive nu numai opere ale unor reprezentanþi
de seamã ai isihasmului4, ale lui Grigorie Sinaitul cu precãdere (texte foarte
agreate mai târziu de traducãtori5), ci ºi scrierile acelor „clasici” ai literaturii
religioase bizantine din al cãror spirit se revendicã, preponderent, doctrina
omogenizatã în veacul al XIV-lea. Între aceºtia, fireºte, Simion Noul Teolog,
poet ºi mistic bizantin din secolul al XI-lea, dar ºi Dionisie (în fapt Pseudo-Dionisie)
Areopagitul, autor al unor remarcabile texte filosofice. Lecturile cãlugãrilor
români au fost, o vreme, prezidate indiscutabil de Grigorie Sinaitul. Din
principala lui operã, faimoasa Kephalaia diakrostihidos (Capetele...), scrip-
toriile noastre au realizat numeroase excerpte, fãcându-le loc în sbornicele
cu caracter ascetic. Gavriil Uric, încã, prescria în 1448 douã astfel de „capete”  :
O raiskomú bytii ºi O samovlastii naÍemú. Alte învãþãturi ale Sinaitului
figureazã în sbornice copiate la Neamþ, la Putna (unde arhimandritul Siluan
prescrie Cuvânt despre tãcere al avvei Grigorie Sinaitul) ºi în alte locuri.
Palamas era ºi el cunoscut. De regulã era citat textul Al celui întru sfinþi
pãrintele nostru arhiepiscopul de Salonic, Grigorie Palamas, Cuvânt la
intrarea în Sfânta Sfintelor ºi viaþa vãzãtoare de Dumnezeu ce a dus-o
într-însa prea sfânta stãpâna noastrã, aflat într-un codice nemþean, scris,
însã, probabil, la Muntele Athos în a doua jumãtate a secolului al XV-lea. De
bunã seamã, însã, cã au mai circulat la noi ºi alte scrieri ale lui Grigorie
Palamas, de vreme ce Ioan Bogdan6 a identificat într-un grupaj – realizat
prin contopirea câtorva „tratate” ºi intitulat Cuvânt despre latini, cum s-au
îndepãrtat de credinþa cea dreaptã, inclus în „Sbornicul lui Isaia de la Slatina”
(codice remarcabil prin „cãrþile” lui de istorie), un text care, într-un alt sbornic
de facturã asemãnãtoare, apare precis individualizat în privinþa „paternitãþii” :
(Tratatul) lui Grigorie Palamas ºi Nil Cavasilas, solunenilor, împotriva
latinilor.
Într-un alt manuscris din secolul al XV-lea, fost tot la Mãnãstirea Neamþ
(azi ms. slav nr. 156 de la B.A.R., ff. 374-395) ºi având aceeaºi provenienþã
athonitã, se aflã un Cuvânt despre toþi sfinþii... al lui Filothei, patriarh al
Constantinopolului, alt scriitor important ºi apãrãtor al învãþãturii isihaste.
Cel mai frecventat, la noi, dintre reprezentanþii acestui curent a fost –
judecând cel puþin dupã numãrul apariþiilor în sbornice – Callist, ºi el
patriarh ecumenic. Ucenic al lui Grigorie Sinaitul, deci un isihast din a doua
generaþie, Callist (autor, dupã tradiþie, ºi al acelei culegeri de omilii dumini-
cale pe care Varlaam va pretinde cã a tradus-o în secolul al XVII-lea) a fost
un scriitor prolific, exersându-se în variatele specii propuse de un inventar
generos. Sbornicele slavo-române au reþinut câteva dintre numeroasele lui
cuvinte : Cuvânt în duminica vameºului ºi fariseului (ms. slav nr. 300 B.A.R.,
scris în Þara Româneascã în veacul al XV-lea) ; Cuvânt despre fiul risipitor
(în acelaºi manuscris ºi în altul, ms. slav nr. 73 B.A.R., copiat tot în secolul
526 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

al XV-lea în Þara Româneascã) ; Cuvânt în duminica întâi a sfântului post...

(ms. slav nr. 300 B.A.R.). În Moldova a circulat o alt㠄antologie Callist”, cãci
ºi în ms. slav nr. 132 B.A.R., fost la Mãnãstirea Neamþ, ºi într-un sbornic
conservat în biblioteca Mãnãstirii Dragomirna, aflãm, cam în aceeaºi ordine,
Cuvântul la duminica întâi a postului, Cuvântul la duminica a treia, Cuvântul
la a patra duminicã a sfântului post.
Dacã oprim aici enumerarea (ea ar putea fi continuatã), constatãm cu
temei cã primele contacte cu ideile isihaste au avut loc de timpuriu, adicã în
acea vreme (secolele al XIV-lea ºi al XV-lea), extrem de importantã, întrucât
asigura – aº zice – asimilarea, când bazele „ideologice” ale culturii româneºti
erau în curs de articulare. Spaþiul de rãspândire cuprinde Moldova (cu o
notabilã activitate de copiere ºi prelucrare), Þara Româneascã ºi Transilvania,
unde, în secolul al XV-lea, era în circulaþie un manuscris cuprinzând un
tratat al împãratului Ioan al VI-lea Cantacuzio ce ilustra metoda de înfãptuire
a „rugãciunii inimii” ºi alte teze palamite. Nu a lipsit nici interesul pentru
lucrãrile cu caracter teoretic. Tratatul lui Ioan Cantacuzin, evocat mai sus,
ca ºi alte scrieri ale aceluiaºi (vezi în ms. slav nr. 157 B.A.R., codice –
evident – nemþean) consacrate „sufletului în trei pãrþi ºi fiinþei”, „credinþei”,
„adevãrului”, sprijinã afirmaþia mea. ªcolile timpului cultivau cu insistenþã
sistemul de norme propus de învãþãtura isihaºtilor, asigurându-i o rãspândire
ce depãºea, fireºte, „lumea” oamenilor Bisericii. Aºa am putea explica, de
pildã, prezenþa unor vãdite înrâuriri isihaste pânã ºi în preambulul unui act
emis de cancelaria lui Vlad Cãlugãrul7.
Astfel stând lucrurile, familiarizarea lui Neagoe Basarb cu literatura de
facturã isihastã, copiatã ºi rãspânditã în acea epocã (aflatã deja în biblioteci,
ca achiziþie temeinicã a veacului anterior), nu poate fi privitã cu suspiciune.
Aceastã cunoaºtere trebuie sã fi început în timpul „uceniciei” sale la Mãnãstirea
Bistriþa ºi va fi continuat, desigur, în timpul „stagiului” petrecut pe lângã
Nifon al II-lea, ºtiutor avizat al acelei doctrine. Istorisirea lui Gavriil Protul
(Viaþa patriarhului Nifon) ni-l aratã pe fostul ierarh ca fiind în contact activ
ºi de duratã, în anii de formare, cu centrele isihaste athonite (unde „eliberarea
de patimi” – apatheia – era cãutatã cu ajutorul regulilor formulate cândva
de un Ioan Scãrarul sau de un Isihie Sinaitul, unde rugãciunea monologicã
[rugãciunea lui Iisus, rugãciunea inimii], nãscutã demult în Sinai, combinat㠖
zicea M. Eliade – cu o tehnicã a respiraþiei, ducea cãtre pacea unui suflet
purificat ºi preparat pentru unirea cu Dumnezeu) :
„ºi au mers cãtre pãrintele chir Daniil protul, care þinea cârma a toatã
Sfetagora, de la care au luat blagosloveniia ºi au mers la mãnãstirea Hariton ºi
au îmblat pre la toate peºterile ºi chiliile ºi pre la toate schiturile cele mari ºi
mici, care sânt împrejurul Cariei ºi au cerºut rugãciune ºi blagoslovenie de la toþi
pãrinþii cei sufleteºti ºi s-au îndulcit de învãþãturile lor ºi au învãþat de la dânºii
sfat bun, ºi au mers în peºterã la Crit ºi acolo au aflat niºte cãlugãri nevoindu-se
cu fapte bune ºi cu multã rãbdare postind ºi ajunând, carii se hrãnia numai din
lucrul mâinilor sale ºi sã lipi de dânºii ºi Nifon, hrãnindu-se ºi el den meºteºugul
scrisorii (subl. mea, D.H.M. – exerciþiu predilect al isihaºtilor), cã scria foarte
bine ºi frumos (subl. mea, D.H.M.), ºi aºa petrecu acolo cu dânºii multã vreme ºi
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 527

de acolo fu chemat la mare lavrã a Sfântului Atanasie, descãlecãtoriul sfântului

munte al Athosului, ºi petrecu acolo mai bine de un an. Deci de acolo au mers la
mãnãstirea Dionisatului [...]”8.

Despre elementele isihaste din gândirea lui Neagoe Basarab s-au scris
deja pagini bine documentate. Existã ºi inventarieri de detaliu ºi încercãri
de înglobare a acestor prezenþe într-un sistem. În cercetarea acestei concepþii
nu adunarea feluritelor pasaje ce se referã, sã zicem, la experienþele ermiþilor,
mi se pare semnificativã (aceste aspecte, tangente cu doctrina, þin de mate-
rialul furnizat de surse – ele sunt foarte numeroase în Pildã a aceluiaºi
Varlaam pentru privighetoare din partea I a Învãþãturilor, fac parte din
„înveliºul” textului), ci izolarea marilor „teze” ºi descoperirea articulaþiilor
ce dau coerenþã ansamblului. Este (cel puþin din punctul meu de vedere)
unicul unghi de analizã pe care îl socotesc corect ºi eficient în raport cu
obiectul investigaþiei, cãci relaþia dintre Neagoe ºi doctrina isihastã se con-
fundã cu aceea dintre învãþat ºi sistemul de gândire pe care îl examineazã în
chip activ. Din paginile Învãþãturilor vorbeºte nu un monah, ce face în faþa
colegilor de breaslã (ºi doar pentru ei) elogiul schimniciei, ci un laic care
opereazã cu niºte date aparþinãtoare unui sistem filosofic bine conturat.
Acceptându-le pe cele întemeiate. Aºa cum observa dr. Antonie Plãmãdeal㠖
cel care a însumat într-un excelent studiu cuprinsul teologic al cãrþii9, în
privinþa isihasmului Neagoe Basarab este „adânc informat”, dar „el e numai
informat, nu e practicant”10.
Cel ce putea da în doar câteva pagini de carte un „îndreptar” isihast
aproape complet (sfârºitul primului capitol din partea a II-a a Învãþãturilor :
Despre cinstirea icoanelor), urcã fãrã efort spre formularea unor „sentinþe”
comparabile, ca adâncime (zice Antonie Plãmãdealã11), cu cele ale unor
Evagrie, Isihie Sinaitul ori Maxim Mãrturisitorul. Comuniunea cu Divintatea,
atingerea stãrii angelice, idee în jurul cãreia au pivotat construcþiile tuturor
marilor reprezentanþi ai curentului – de la Simion Noul Teolog ºi pânã la
Grigorie Sinaitul ori Grigorie Palamas – este, la Neagoe, urmarea parcurgerii
unor „trepte ale desãvârºirii”, zidite cu pricepere, ce încep cu purificarea
minþii. Textul þese cu subtilitate „momentele” obligatorii ale „urcãrii” isihaste
(„Nu e o adevãratã scarã cãtre cer ? – va întreba Constantin Noica mai
târziu) : „Cã mai întâi de toate iaste tãcerea. Deci tãcerea face oprire, oprirea
face umilinþã ºi plângere, iar plângerea face fricã, ºi frica face smerenie.
Smereniia face socotealã de cele ce vor sã fie, iar acea socotealã face dragoste,
ºi dragostea face sufletele sã vorbeascã cu îngerii. Atuncea va pricepe omul
cã nu iaste departe de Dumnezeu...”, dar „depãrtarea de lume”, moment de
maximã altitudine spiritualã, ce i-a îndârjit atâta pe adversarii autenticitãþii
Învãþãturilor (cãci o socoteau o scriere radical opusã concepþiei laice, uitând
ei relaþia foarte complexã, într-o societate medievalã, dintre bellatores ºi
oratores), nu este propusã ca soluþie unicã ºi obligatorie. „Scara” cu pricina
(în care Noica vedea, corect, „o tehnicã de viaþã spiritualã”, întrebându-se
dacã nu avem de-a face, cumva, cu un „fragment dintr-un tratat ascetic”, dar
nebãnuind cã avea sub ochi un manual isihast), care trebuia sã ducã spre
528 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vederea „luminii de pe muntele Tabor”, începe prin postularea opþiunii în

afara oricãrei presiuni : „Cine vrea la aceste virtuþi sã ajungã...”
Soluþia oferitã de Neagoe Basarab este „calea de mijloc” (dr. Antonie
Plãmãdealã), traseul ghidat de mãsura obiºnuitã a lucrurilor, strãin de
exaltãrile ascetice, dar condamnând vehement – cum face acea superbã
„cuvântare” intitulatã Spunere ºi încredinþare pentru frica ºi dragostea lui
Dumnezeu – ipocrizia moralã. Isihasmul lui Neagoe Basarab, doctrinã practicatã
la nivelul tronului, îºi adaugã o trãsãturã ce þine de spiritualitatea româneascã.
Drumul spre perfecþiune, conturat de cãrturarul român, poartã o limpede
marc㠄omeneascã”, pornind de la ideea, proprie duhului ortodox, c㠄omul e
bun prin naturã, de la creaþie, cã nu ºi-a pierdut prin cãderea în pãcat
posibilitatea de a se desãvârºi, ci, dimpotrivã, e perfectibil ºi anume aici, pe
pãmânt”12. Soluþiile lui Neagoe Basarab sunt umane ºi „umanizante”, ele nu
aleg desprinderea de lume, refugiul în ascezã, nu resping concretul, tempo-
ralul, alcãtuirile omeneºti în genere. Depãºirea „stãrii de lume” prin ascen-
siune spiritualã (pe drumul palamit de la praxis la theoria etc.) nu reprezintã
nicidecum respingerea spaþiului populat de oameni, nu constituie o „negare
a lumii”, un contemptus mundi, ci implicarea unei noi perspective pentru
înþelegerea ei. Rezolvarea aceasta are în vedere, deci, practicarea „îndele-
tnicirilor” ºi a virtuþilor active – o cale absolut fireascã ; ea consiliazã spre
cumpãtare ºi mãsurã ºi dispune, fãrã îndoialã, de un sprijin confortabil în
modalitatea interpretatorie proprie spiritualitãþii ortodoxe româneºti13.
Al doilea capitol al pãrþii a II-a a Învãþãturilor – Spunere ºi încredinþare
pentru frica ºi dragostea lui Dumnezeu (secvenþã neagoeanã incontestabilã
ce ºi-a gãsit ºi un prelucrãtor în greceºte în persoana unui anume Gheorghe
din Enos retorul, trãitor în a doua jumãtate a veacului al XVI-lea 14), text
oratoric remarcabil, ne prezintã un Neagoe Basarab capabil sã facã figurã de
autor ascultat în lumea teologilor ortodocºi. Este o ipostazã, legatã strâns de
dezbaterea privatã, de care trebuie sã þinem seamã...
 „Întru Hristos Dumnezeu, binecredincios...”

Credinþa ortodoxã a conducãtorului þãrii a fost o marcã însemnatã a

domniei în Þãrile Române încã de la începuturile definirii acestei instituþii,
care a preferat sã-ºi elaboreze caracteristicile – sigur cã în termenii respec-
tãrii sugestiilor unui model, cel bizantin – ºi nu sã imite. Ortodoxia voie-
vodului (titlu la care domnii români au þinut foarte mult, utilizându-l ºi
asigurându-i o evoluþie particularã spre semnificaþia de „diriguitor al statului”)
era, concomitent, termen de referinþã ºi criteriu de evaluare. Voievodul –
„însuºi stãpânitor”, precum bazileii bizantini („plenarius possessor” – va zice
Dimitrie Cantemir15) – era „uns al lui Dumnezeu” (ungerea ºi încoronarea de
cãtre mitropolit au fãcut parte aproape întotdeauna din complexul „insta-
lãrii” unui nou voievod), statut care le acorda inamovibilitate (Neculce : „Deci
bine ar fi, fraþilor, sã nu vã îndesaþi a pârî domni, cã-s stãpâni ºi pomãzanici
a lui Dumnedzãu”). Autoritatea lui era – iarãºi dupã modelul monarhic
bizantin – de sorginte divinã. Domnul ajunge în vârful ierarhiei, devenind
„suzeranul întregii þãri, socotitã ca «moºie» a sa, având deci dominium
eminens asupra întregului pãmânt al acesteia”16 ºi bucurându-se de o auto-
ritate aproape neºtirbitã (intervenea ca cenzurã ºi factor moderator doar
„obiceiul pãmântului”), „din mila lui Dumnezeu” (bo ijeju milostiju, Dei
gratia) – care este un principiu al monarhiei sacre, comun Imperiului de
Rãsãrit ºi celui de Apus17 – ºi „cu voia lui Dumnezeu” (proizvoleniem bo iem).
El, acest domn care ia principalele decizii politice, stabileºte dãrile, comandã
armata în rãzboi, þine judecãþi cu sentinþe inatacabile18, este „delegatul” lui
Dumnezeu între români, drept care poartã (el ºi, câteodatã, ºi alþi membri ai
familiei) numele teofor Ioan [Io] (ce vine mai ales din diplomatica sud-slavã)19,
are datoria sã protejeze cu autoritatea sa secularã hotãrârile ecleziastice
(de aceea Antim Ivireanul îi va ameninþa pe recalcitranþi cã, de „nu sã vor
supune dreptãþii ºi poruncii bisericeºti, îi vom pedepsi ºi cu domniia”) ºi îi
numeºte – ca în Bizanþ – pe capii Bisericii. Ca în acelaºi Bizanþ ºi cu utili-
zarea aceleiaºi filiere sud-dunãrene, voievozii români sunt în „tituluºurile
lor” (listele întocmite de Andrei Pippidi cuprind acte solemne de la Vladislav
al II-lea, Vlad Þepeº, Radu cel Frumos, Basarab cel Bãtrân, Basarab cel
Tânãr, Vlad Cãlugãrul, Radu cel Mare, Radu de la Afumaþi, Moise, Vlad
Înecatul, Vlad Vintilã, Radu Paisie, Mircea Ciobanul, Pãtraºcu cel Bun,
Petru cel Tânãr, Alexandru al II-lea Mircea, Mihnea Turcitul – în Þara
Româneascã, ºi de la ªtefan cel Mare, Alexandru, Petru Rareº, ªtefan
Lãcust㠖 în Moldova20) „întru Hristos Dumnezeu binecredincioºi”, „întru
Hristos binecinstitori” ºi „iubitori de Hristos”. Ultimele douã atribute puteau
apãrea în raport de variaþie liberã cu primul (ca într-un hrisov dat de Neagoe
530 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Basarab, la 30 iulie 1512, Mãnãstirii Glavacioc : „Întru Hristos Dumnezeu,

binecredinciosul ºi de Hristos iubitorul Io[an] Basarab voievod...”), dar nu de
puþine ori cele trei „calificãri” susþineau împreunã principiul domniei de
drept divin (în preambulul unui act de la Radu cel Mare pentru Mãnãstirea
Hilandar : „Întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul ºi binecinstitorul ºi de
Hristos iubitorul Io[an] Radul voievod...” sau la mai sus pomenitul Neagoe
Basarab : „Întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul ºi binecinstitorul ºi de
Hristos iubitorul ºi singur stãpânitorul Io[an] Neagoe...”).
Declaraþiile voievozilor de asumare a confesiunii supuºilor lor (care, uneori,
puteau fi periculos de calpe ; vezi ultimul capitol al acestei secþiuni) aveau o
mare însemnãtate, întrucât cucernicia domnilor – exista aceastã convingere
în mentalitatea timpului – garanta mântuirea comunitãþii subordonate.
Dacã domnul pãcãtuia (ºi cronicarii s-au delectat inventariind aceste culpe,
socotindu-le „semne” rãu prevestitoare), urmãrile mâniei lui Dumnezeu se
nãpusteau asupra þãrii. Devoþiunea prinþului trebuia sã fie neºtirbitã, chiar
dacã ea îmbrãca forme mai „speciale”, ca în cazul lui ªtefan cel Mare, care,
dupã victoria din 1475 (Nicolae Costin preia ºtirea dupã polonezul Stryjkoweski,
„carte XX, zaå. III”), a þinut un fel de „post al glorificãrii” menit sã rãsplã-
teascã graþia divinã : „Arãtatu-s-au ªtefan Vodã, dupã acest rãzboiu, plecat
cu biruinþa ; de la singur Dumnedzãu au numãrat cã este izbânda. Patru
dzile nice o mâncare n-au mãncat, fãrã numai pâne cu apã”. Aceastã cucer-
nicie era probatã prin acte publice, prin „lucruri dumnedzãiereºti”, în rândul
cãrora zidirea ºi înzestrarea lãcaºelor de cult ocupa primul loc. Numãrul
ctitoriilor îi impresiona pe cronicari, iar lauda sporea când mãnãstirile ºi
bisericile erau ridicate într-un ºir mic de ani. Având o domnie scurtã („Fãcut-au
alþi domni ºi mai multe, iar cu mai îndelungate vremi, în 40 de ani unii, alþii
în 20 de ani, iarã elú în trei ani”), Miron Barnovschi a binemeritat în ochii lui
Miron Costin, care îi numãrã ctitoriile în douã rânduri : „ªi au fârºitú mãnãs-
tirea mare în dricul oraºului Ieºilor întâi, ce sã dzice Sfânta Mariia, ºi apoi
mãnãstirea anume Hangul, în munþi, den pajiºte, ºi Dragomirna au fârºit
iarã el, urdzitã de Crimca mitropolitul, aproape de oraºul Sucevei, aºijdere
ºi Bârnova, lângã Iaºi, care apoi au fârºit-o Dabije-vodã, fãrã besérici în
multe locuri, ºi besérica lui Sfetii Ioanú, iarã aicea în oraºú, de îmmã-sa
fãcutã”. A doua „list㔠cuprinde ºi „besérica a cea mare în Liov, în târgú” ;
adic㠄biserica moldoveneascã”, Barnovschi adãugându-se ºirului de voievozi
ctitori ai acestui lãcaº („unde este ºi chipul lui scris”). Altfel, îns㠖 zice
cronicarul –, „de sine, cu purtatul trebilor împãrãþiei”, acest harnic constructor
a fost „pre mãrturia a mulþi boieri bãtrâni, foarte slabú”. „Listele” de acest fel
ne întâmpinã ici ºi colo în cronici (Greceanu are rãbdarea, în douã rânduri,
sã numere zidirile brâncoveneºti), cuprinzând dovezile unei devoþiuni care
nu se poate sã fi avut doar un substrat „propagandistic” (nici în „reprezen-
taþiile” grandioase prilejuite de târnosiri, cu prezenþa unor înalþi ierarhi ai
Rãsãritului ortodox, de felul celei gãzduite la Argeº de Neagoe Basarab sau
al sfinþirii bisericii Sfântul Gheorghe din Bucureºti, care ocupã un întreg
capitol în cronica lui Radu Greceanu, nu trebuie sã vedem doar dorinþa de
„publicitare” în lumea creºtinã). Suntem în drept, cred, sã identificãm aici ºi
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 531

un impuls lãuntric venit dinspre niºte convingeri stabile. La fel ºi în privinþa

operei de patronare ºi de protejare a locurilor sacre ale Ortodoxiei din
teritoriile aflate sub stãpânire turceascã.

Începuturile confesionale ale domniei în Þãrile Române au fost marcate,

se pare, de o anumitã instabilitate. Aceastã fluiditate – presupusã (cândva
Nicolae Iorga a vorbit despre „domnii munteni cari îngãduiau, ba chiar
sprijineau [...] propaganda catolicã”21 ; de curând, Daniel Barbu a formulat
ipoteza cã, înainte de 1327, Basarab I s-a convertit la catolicism, întrucât
papa Ioan al XXII-lea îl numea „princeps devotus catholicus” ºi cã, în con-
textul rãspândirii credinþei romano-catolice mãcar în rândul „unei pãrþi a
feudalitãþii locale”, ºi Nicolae Alexandru – care se numea la început doar
Alexandru, „nume catolic” – a îmbrãþiºat, dupã exemplul pãrintelui sãu,
aceeaºi confesiune, rebotezându-se ortodox abia în 1359, când ia ºi numele
de Nicolae22 ; opinia aceasta a fost combãtutã, cu argumente serioase, de
Pavel Chihaia23) ori realã („Catolicizarea lui Laþcu, ca ºi cea a împãratului
bizantin Ioan V Paleologul din 1369, era individualã [nu cum pretindea papa
Urban al V-lea, cã domnul Moldovei ar fi vrut sã îmbrãþiºeze catolicismul
laolaltã cu supuºii sãi – nota mea, D.H.M.], formalã ºi interesatã. Într-un
context de puternicã presiune pentru catolicizare, propagatã de papã ºi
instrumentatã în zonã de Ludovic I de Anjou, care în noiembrie 1370 a
devenit ºi rege al Poloniei, când doamna Clara, vãduva lui Nicolae Alexandru
din Þara Româneascã, contribuise la convertirea unei fiice, Ana, þarina de
Vidin, ºi se trudea sã o atragã ºi pe cealaltã, Anca, regina Serbiei, când se
pregãtea trecerea la catolicism a Muºatei, foarte probabil botezatã în noul
rit Margareta, mama lui Petru II ºi Roman I, când doar Vlaicu, domnul
muntean, ºi Ana, soþia lui Laþcu, rezistã ispitei papale...”24) –, motivatã prin
contextul geopolitic, care prelua ºi amplifica „sugestiile” Vaticanului, prin
legãturile de familie mijlocite de soþiile catolice ale unor voievozi, prin
lucrarea episcopilor din eparhiile catolice, a fãcut loc unei omogenitãþi ortodoxe
doar când ºi când întreruptã de „insule” heteroconfesionale (cu grãbire semna-
late de cronicari).
Ortodoxia voievozilor n-a însemnat decât rareori ostilitate faþã de reprezen-
tanþii altor confesiuni. Sigur cã a existat un ªtefan Rareº, care avea de
„reparat” imaginea familiei sale, a Rãreºeºtilor, serios ºifonatã prin apostazia
lui Iliaº. Cel puþin aºa explicã Ureche („ca sã poatã stânge numele cel rãu al
frãþine-sãu”) persecuþiile pe care Vodã le declanºeazã împotriva armenilor
(dar nu numai) eretici (cã aceºti orientali erau îndepãrtaþi de la „dreapta
credinþ㔠ºtia ºi Miron Costin, pentru care lãcaºul de închinãciune al acelora
din Cameniþa era „capiºte”, adic㠄templu”). Se pare cã prigoana þintea, în
gândul voievodului, ºi protejarea propriei imagini, „cã sã nu sã vazã ceva cã
ieste rãsãrit de la pravoslavie”. Au urmat închideri ºi demolãri ale bisericilor
(un lãcaº de cult din Suceava al armenilor a fost profanat ºi prãdat  ; catolicul
Paolo Bonici-Bonnicio spune cã acest „mare duºman al catolicismului” (cãruia
îi ºtie ºi porecla – ªtefãniþã Belicâne), „îndemnat de episcopii sãi ºi de preoþii
schismatici a pus sã fie botezaþi din nou toþi catolicii care se aflau în Þara
532 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Moldovei ºi voia sã dãrâme cu tunurile toate bisericile noastre, cum a ºi

fãcut, cãci a dat jos toate bolþile bisericilor afarã de cele de la Baia, care au
rãmas mulþumitã [mormântului] doamnei îngropatã acolo”25), botezãri silnice
(un anonim secui din Moldova auzise „de la un ungur cã acesta a înþeles cã
voievodul moldovean [ªtefan Rareº] vrea sã boteze în legea româneascã pe
toþi ungurii aflãtori în þara sa, din care cauz㠖 dacã lucrul este astfel – nu
va fi bine deloc pentru unguri”26) ºi expulzãri (lângã armeni, în ipostaza de
victime, istoricii îi presupun ºi pe luterani, într-o înmulþire vãditã27) : „toþi
eriticii din þara sa vrea, au sã-i întoarcã, sã fie la o lege, au sã iasã din þarã.
Pre armeni, pre unii din bunã voie, cu fãgãduinþe împlându-i, pre alþii cu
sila i-au botezatu ºi i-au întorsu spre pravoslavie, mulþi din þarã au ieºitu la
turci ºi la léºi ºi printr-alte þãri, vrându sã-ºi þie légea sa” – Grigore Ureche).
ªi, la fel, a existat ºi Alexandru Lãpuºneanu, în timpul cãruia persecuþiile
au continuat...
Dar, lângã aceºti „excesivi”, toleranþa confesionalã (cu rãdãcini vechi în
Moldova, ne convinge Ioan de Ryza, episcop catolic de Baia, într-o scrisoare –
datatã 1431 – adresatã episcopului de Cracovia, Zbigniew, în care vorbeºte
despre ocrotirea de care se bucurau husiþii ajunºi aici înainte de 140428) are
momente ce pot fi evidenþiate. Catolicii se simþeau bine în Moldova în timpul
lui Petru ªchiopul (raporteazã, în 1588, Giovanni de’ Marini Poli : „Am venit
în Moldova împreunã cu doi pãrinþi ai Societãþii noastre la strãlucitul domn
al Moldovei, pe care l-am salutat în ziua de trei a lunii de faþã, în tabãra
unde locuieºte acuma sub cort [fugind] de primejdia ciumei...” 29), ale cãrui
simpatii faþã de credinþa Vaticanului nu-l deranjau nici mãcar pe Azarie
(care nu ezitase sã cârteascã pe seama amicilor poloni ai lui Bogdan
Lãpuºneanu, „oameni de altã credinþã ºi de altã limbã”, „leºii cei necuraþi ºi
spurcaþi”) ºi, mai târziu, în anii voievodului Aron Tiranul, pe care croatul
Alessandro Comuleo îl bãnuia chiar – fãrã temei, desigur – de o secretã
convertire la catolicism : „cred cã va fi fãcut mãrturisirea credinþei [catolice]
în faþa [cardinalului] Santa Severina”30. Am vãzut mai sus cã ºi Petru Cercel –
care se îndrepta, în martie 1590, spre Rhódos, având nasul ºi urechile tãiate
de turci – îºi declarase cândva simpatiile catolicizante.
ªtirile furnizate de cãlãtorii catolici (mereu în trecere prin Þãrile Române
ºi surprinºi sã gãseascã într-o bisericã din târgul moldovenesc Baia, sub
cristelniþã, mormântul Doamnei Margareta, soþia catolicã a lui Alexandru
cel Bun ; Pietro Bogdan BakÍiä copiazã ºi inscripþia : „Anno MCCCCX hoc
templum in honorem B.M.V. dedicatum ab illmo principe Alexandro aedificatum
est, una cum monasterio moldaviensi, cuius piae memoriae coniux Margarita,
sub fonte baptismatis sepulta est”31) despre atitudinea pozitivã faþã de confe-
siunea lor a lui Ieremia Movilã, care avea indigenatul polon ºi o nevastã
unguroaicã ºi catolicã, nu mai au nimic spectaculos. Informaþiile sunt de
multe ori aproximative ºi au caracterul general al filierelor de colportare.
Bernardino Quirini, episcop ºi vizitator al unei Moldove în care aflã preoþi
catolici însuraþi ºi (oroare !) adulterini, a auzit cum cã voievodul, care îºi
mãritase fetele cu nobili poloni (e drept, nu toþi catolici) iar acestea se
convertiserã la catolicism, „a mãrturisit de mai multe ori în public ºi în
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 533

discuþii particulare, faþã cu episcopii sãi ºi cu boierii, cã Sanctitatea Voastrã

este adevãratul cap al tuturor creºtinilor”32. Ar fi aceasta o recunoaºtere a
primatului papei din partea unui ortodox care participa la ceremonii catolice,
se pricepea sã cultive o „diplomaþie cucernic㔠folosindu-i pe reprezentanþii
bisericii catolice în calitate de emisari ai sãi la Roma, fãcea danii aºezãmin-
telor pendinte de Vatican ºi chiar zidea altare în bisericile confesiunii Romei
(„ºi nici nu fuge de catolici – constata Ioan Argento –, uneori chiar merge la
bisericile lor ºi într-una din ele chiar a înãlþat un prea frumos altar cu picturi
ºi ornamente deosebit de alese”33), înþelegea – într-un cuvânt – dreptul
„celorlalþi” de a-ºi cultiva propriile relaþii cu Divinitatea, dar îºi pãstra cu
rigurozitate credinþa ortodoxã. Observa acelaºi Ioan Argento : „Acest domn
este pãtruns de credinþa greceascã, altminteri din fire e aplecat cãtre cucer-
nicie, în fiecare zi merge la slujbele de la bisericã, acasã se roagã îndelung,
este blând...”34. Restul reprezintã doar supoziþii ale iezuiþilor sau zvonuri.
Anonim catolic italian în 1606 : „ni s-a spus de cãtre o persoanã foarte
apropiatã de el, cã de fapt în inima lui crede în biserica romanã, dar nu
poate, fãrã primejdie, s-o arate pe faþã...” ; Ioan Argento : „ºi numai împãr-
tãºania catolicã se pare cã îi lipseºte”35.
La începutul anilor ’40 ai secolului al XVII-lea, la Curtea lui Vasile Lupu –
dãruitor munificent al Patriarhiilor rãsãritene, dar ºi binefãcãtor al aºezã-
mintelor catolice din Iaºi36 – se dezbãtea în jurul principalelor deosebiri de
dogmã între catolicism ºi ortodoxie. Catolicii (în rândul cãrora apãrea, din
când în când, ºi câte o figurã excentricã, precum acel episcop despre care un
raport spunea cã ºi-ar fi însuºit dijma pe vin, cã participa la procesiunile
ortodoxe ºi ar fi cãzut, lovit de epilepsie, la masa domnului ; îi duºmãnea pe
franciscanii din Bacãu ºi a organizat sãpãturi sub zidul cetãþii Suceava –
unde, aflase el de la domniþa Maria a lui Petru ªchiopul, s-ar fi gãsit o
comoar㠖 pânã când a fãcut sã se prãbuºeascã turnul cetãþii37) erau convinºi
cã Vasile Lupu dorea sã fie un convertit avizat, în vreme ce voievodul,
precaut, aduna doar informaþii în vederea sinodului ce urma sã dezbatã, la Iaºi,
ºi sã aprobe Mãrturisirea Ortodoxã a lui Petru Movilã38. ªi Vasile Lupu era
nu doar informat, ci ºi tolerant în limita intereselor sale politice. Admonestat,
probabil, de confesorul sãu pentru cã voia sã-ºi cãsãtoreascã fiica mai micã,
pe Ruxandra (pe care apoi a vrut s-o dea dupã un fiu al lui Gheorghe Rákóczy I),
cu Ambrosio Grillo, un catolic, fiul marelui dragoman al bailului Veneþiei la
Istanbul, sã punã la cale, deci, o cãsãtorie „mixt㔠(va încheia o astfel de
alianþã, în 1645, între fiica sa Maria ºi prinþul calvin lituanian Janusz
Radziwi\\), voievodul (care era preocupat de activitatea ºi situaþia catolicilor
din Moldova) i-ar fi rãspuns aceluia – scria iezuitul Paul Beke în 1644 – :
„Oare vouã vi se pare credinþa acelora rea ? Mie îmi place într-adevãr, întru
totul”39.
Altfel catolicismul n-a fãcut breºe importante în „ºirul ortodox” al voie-
vozilor români. Dacã acordãm credit informaþiilor puse în circulaþie de
franciscani, aflãm cã domnul Radu Mihnea, care a avut drept secretari
cãlugãri catolici, l-a trimis pe Andrei Bogoslaviä întâi la Veneþia, sã-i depunã
averea la Zecca (succesorii se vor lupta mult pentru obþinerea ei) ºi apoi la
534 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Vatican, cu misiunea de a prezenta solicitarea sa de convertire. Cel de-al

doilea secretar, minoritul conventual Paolo Bonici-Bonnicio, s-a aflat la
Hârlãu, în acea zi de 13 ianuarie 1626, la cãpãtâiul voievodului (un „privat”
al suferinþei asistate ºi ultime ce poate condiþiona decizii radicale) muribund
ºi a declarat apoi cã acesta „a murit catolic, spovedit ºi împãrtãºit de mine,
în secret de toþi slujitorii curþii sale...”40. Actul convertirii – dacã s-a consumat
cu adevãrat – a rãmas tainic. Groapa de la Mãnãstirea Radu Vodã (Sf. Troiþã)
din Bucureºti, pregãtitã de fiul lui, Alexandru Coconul, l-a primit ca pe un
voievod ortodox : „[...] cu mare cinste i-au adus trupul dumnealui ºi l-au
îngropat în luna lui februarie în 5 zile, duminecã. Aicea zac oasele dumnealui.
Dumnezeu-l iarte împãrãþie ceriului adevãrat. În anii 7134 [1626]”41. Ar mai
fi apoi Grigore I Ghica, care, acuzat la Viena de stolnicul Constantin Cantacuzino
de uciderea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, ar fi apelat la o
convertire salvatoare. Ion Neculce aflase toat㠄istoria” :
„Dece pe aceastã vreme, audzindu stolnicul Constantin Catacozono, fratele
lui ªerban-vodã, îndatã s-au dus ºi el din Þara Munteneascã la Beciu, de au fãcut
jalbã la împãratul nemþescu pe Gligorie-vodã, precum, cându era Gligorie-vodã
domn în Þara Munteneascã, au închis pe tatã-sãu, pe Costantin postelnicul, la
mãnãstire la Sinagovú ºi i-au fãcut acolo multe cazne, ºi i-au luat mulþi bani, ºi
l-au ºi omorât. ªi el n-au fost vinovatú lui Gligorie-vodã cu nemic. Iarã Gligorie-vodã
tãgãduie, dzicând cã-l nãpãstuieºte înaintea Divanului împãrãtescu. Iar Costantin
stolnicul s-au agiunsu cu o slug-a lui Gligorie-vodã, anume Ionaºco Cap-de-
-ghindã, ºi l-au scos martur înaintea Divanului împãrãtescu, de au mãrturisit
cum cã l-au omorât stãpânã-sãu, Gligorie-vodã, fãrã nici o vinã pe Costantin
postelnicul.
Dece Gligorie-vodã, dac-au vãdzut cã mãrturiseºte aºe sluga lui, n-au avut ce
mai rãspunde, cã s-apucasã pe cap înaintea Divanului cã i-i nãpaste, º-au rãmas
vinovatú º-au cãdzut la-nchisoare ºi-n mare grijã. Sfãtuitu-s-au cu-n prietin sã
sã facã catolic, cã într-al chip n-a pute scãpa de moarte. ªi aºe priimind, º-au dat
ºi un copil la împãratul de l-au botedzat ºi i-au pus ºi nume copilului Leopold, pe
numele împãratului”.

Pãrerea lui Nicolae Iorga este cã întreaga manevrã a convertirii nu urmãrea

decât un scop foarte precis. „Esenþa” ei confesionalã era calpã, cãci Ghica
Vodã, „în dorinþa de a se face iarãºi domn, a întrebuinþat ºi prefãcuta alipire
de legea catolicã a împãratului”42.
 La liturghie

Biserica ºi lucrãrile ei întru slava lui Dumnezeu, statornicite de o practicã

strãveche de-a lungul orelor zilei ºi ale nopþii, mãsura – într-un chip parti-
cular – timpul vieþii de la Curte ºi ritma activitãþile care o compuneau.
Nu cred cã greºesc prea mult dacã afirm cã timpul liturgic, guvernat de
Ecclesie, se bucura de multã consideraþie în interiorul Aulei domneºti, atât
în spaþiul ei public, cât ºi în zona unde era adãpostitã viaþa privatã. Paul de
Alep, atât de curiosul arhidiacon din Siria, constatând evlavia boierilor din
Þara Româneascã, îºi nota cã dregãtorii, „în fiecare dimineaþã, în toate zilele
anului, se duc la biserica curþii ca sã fie de faþã la utrenie. Se urcã apoi la
domn ºi deschid divanul de judecatã. Apoi coboarã [în bisericã] pentru a
asculta liturghia ºi aceasta cam pânã cãtre amiazã ; ei ies apoi în prezenþa
domnului, pentru ca sã se ducã sã prânzeascã. Astfel îºi întrebuinþeazã ei
timpul în toate zilele anului”43. Voievodul trebuia sã fie primul care sã se
supunã acestui regim. Când logofãtul Gheorghe ªtefan s-a hotãrât sã declanºeze
complotul pentru rãsturnarea lui Vasile Lupu era – precizeazã Miron Costin,
care face o veritabilã nuvelã din relatarea acestei uneltiri – „tocma în dzua
cândú cântã bisérica canonul Sfântului Andrei de la Critú”. Vodã se gãtea „de
beséricã”, când i s-a spus cã afar㠄ieste logofãtul cel mare, dvoréºte sã-ºi ia
dzua bunã, cã i-au venit véste de boalã foarte grea giupânesei”. Gheorghe
ªtefan nu venise la o orã nepotrivit㠖 deºi erau „8 ceasuri de noapte”
(ceasurile nopþii se numãrau de la apusul soarelui, iar cele ale zilei – de la
rãsãritul lui), adicã dupã miezul nopþii cãtre dimineaþ㠖, fiindcã ºtia cã-l va
gãsi pe domn pregãtit sã meargã, împreunã cu boierii, la utrenie. La fel, mai
târziu, francezul De la Croix va mãrturisi despre funcþionarea acestui regim
foarte riguros ºi sever : „În ziua de Paºti, domnul se scoalã cu trei ore înainte
de a se face ziuã”44.
Prezenþa voievodului la slujirea liturghiei – etalare publicã a soliditãþii
convingerilor private – era, în obligativitatea ei, pretextul unui mic spectacol,
dominat de ceremonial. Tronul rezervat voievodului, impunãtor („Jilþul domnului
[din bisericã] este înalt ºi aurit” – îl descrie Paul de Alep pe cel din biserica
domneascã din Târgoviºte), domina interiorul naosului ºi era în concordanþã
cu veºmintele somptuoase ale domnului. De altfel, fiecare venire ºi plecare a
domnului de la liturghie – atunci când acesta nu asculta slujba în biserica
din incinta palatului domnesc, ci mergea la vreo mãnãstire din Cetatea de
Scaun, la Catedrala mitropolitanã sau la vreuna din mãnãstirile din afara
oraºului (de obicei cu prilejul hramurilor) – reprezentau veritabile „ieºiri”
domneºti, însoþite de un alai complicat (l-am descris în altã parte în cartea
aceasta) ºi desfãºurate cu toatã pompa. Cu aceste ocazii, orãºenii admirau
536 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

straiele preþioase ale voievodului ºi ale membrilor familiei domnitoare

(„Era la hirea sa Barnovschii-vodã foarte trufaº ºi la portul hainelor mândru,
iarã la inimã foarte direptú ºi nelacom ºi blândú” – Miron Costin), vedeau
uniformele ostaºilor ºi toat㠄podoaba” Curþii (uneori „de tot zburdatã”).
Un astfel de „alai”, al lui Vasile Lupu, care, dupã liturghie, îºi oferea câteva
ceasuri de destindere, a contemplat la Iaºi Achacy Taszycki, secretarul unei
solii polone : „Am vãzut ºi pe domnul însuºi, când ieºea din bisericã [Vodã
fusese la slujbã la Mãnãstirea Trei Ierarhi], ducându-se afarã din oraº ca sã
se învioreze. Înaintea lui mergeau trei steaguri de cazaci, apoi câteva zeci de
ieniceri pe jos cu muschete ºi dupã aceºtia urmau doi cai împodobiþi, apoi
însuºi domnul pe un cal moldovenesc sur. Era îmbrãcat într-o ºubã de samur
ºi de brocart cu broderii în partea de sus. Lângã el, doi ieniceri în ºalvari de
catifea roºie fugeau prin noroi purtând fiecare câte o lance. În urma domnului
era un slujitor al lui cu buzduganul ºi cu sabia ºi alþii purtau trei lãnci. Dupã
aceea, urma logofãtul, fratele domnului [Gavril hatmanul ; pe atunci mare
logofãt era Gavrilaº Mateiaº – nota mea, D.H.M] ºi alþi boieri mai mici.
Pe când trecea, sunau clopotele pretutindeni în Iaºi, cãci ei au avut ºi au acest
obicei ca oamenii sã se adune în asemenea împrejurare spre a admira alaiul...”45.
Câteodatã târgoveþilor le era dat sã vadã ºi „spectacole”, cum s-a întâmplat
în timpul lui Mihnea al III-lea Radu, voievodul care îºi construise o genea-
logie ilustrã (demontatã de cronicari cu satisfacþii acide : „Mihnea acesta au
fost de neamul lui grec cãmãtar. Tat-sãu l-au chemat Iane Surdul, iar pre
dânsul l-au chemat din botez Franþi” – Letopiseþul Cantacuzinesc), a avut
ideea s㠄monteze” la Bucureºti o procesiune de Florii ce se organiza, de
obicei, doar la Moscova, îndemnat fiind – zice Paul de Alep – „de marea sa
credinþã, evlavie ºi râvnã pentru religie”. „A stat – îºi continuã sirianul
elogiul – mai bine de douãzeci ºi cinci de ani în seraiul sultanului, printre
turci (cronicarii munteni îl bãnuiau cã ar fi deprins acolo ºi niºte nãravuri
deocheate), ºi totuºi nimeni nu l-a putut ademeni ca sã-l abatã de la legea
sa”, „mergea obiºnuit la biserici ºi niciodatã nu trecea cu vederea timpul de
rugãciune, nici dimineaþa, nici seara”, chema – la începutul fiecãrei luni –
„clerul ca sã-i facã o agheazmã, sã-l spovedeascã ºi sã-i dea sfintele taine”.
A socotit acest „înflocat apãrãtor al religiei” (figurã interesantã, de altfel, de
levantin ºtiutor de carte : era poet, caligraf, vorbea câteva limbi vechi ºi
moderne, între care latina, persana ºi araba), ºi duºman al turcilor (intenþiona
sã-i combatã cu arma în mânã) cã este potrivit sã strãmute – noutate absolut㠖
în capitala Valahiei o ceremonie practicatã la Moscova (a treia Romã !) cu un
gând nelipsit de orgoliu imperial (dincolo personajul principal era þarul) :
„Aºadar, adunându-ºi oºtile creºtine ºi înveºmântându-se în hainele sale
cele mai bogate, el a ieºit cu mare alai. Mitropolitul cetãþii, înveºmântat în
odãjdii ºi purtând evanghelia ºi crucea în mâna dreaptã, mergea cãlare pe
un catâr. ªi domnul, mergând pe jos, þinea cãpãstrul, însoþit pe dreapta ºi pe
stânga de paicii sãi ; caii sãi de cãlãrie erau duºi înaintea sa, iar el [era]
urmat de marii dregãtori ai þãrii, fiecare ducând câte un cal. Astfel au intrat
ei, în ciuda unei ploi repezi ºi a unor noroaie adânci, ºi au fãcut ocolul
întregului oraº al Bucureºtilor ºi s-au întors la mãnãstire, unde mitropolitul
a încheiat slujba”46.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 537

Un plus de strãlucire dãdea, de multe ori, liturghiilor la care participa

domnul prezenþa unor înalþi ierarhi ai Rãsãritului ortodox, aflaþi mai tot
timpul – în refugiu sau în ospeþie – prin capitalele Þãrilor Române. Zilele ºi
sãptãmânile, când aceºti prelaþi înalþi ai Ortodoxiei rezidau la Iaºi, la Târgoviºte
ori la Bucureºti, transferau simbolic în Cetãþile de Scaun valahe ori moldo-
veneºti centrul de greutate al unei confesiuni care domina Rãsãritul european,
sporeau ponderea ºi strãlucirea prinþilor care puteau avea asemenea musafiri
ºi le consolidau faima. Ceremoniile religioase din zilele de duminicã sau la
marile sãrbãtori, oficiate de aceºti ierarhi, cãpãtau, cum zice Radu Greceanu,
o „mare parisie”, deveneau niºte veritabile evenimente ecleziastice, se trans-
formau chiar în repere pentru istorie. La Curtea lui Constantin Brâncoveanu,
de pildã, protector ºi dãruitor generos al Ortodoxiei, asemenea vizite intrau
între lucrurile obiºnuite. S-a întâmplat, nu o datã, ca la Bucureºti sã se afle
în acelaºi timp douã sau chiar trei personalitãþi din primul rang al ierarhilor
orientali. În „anul al doaozecilea al prealuminatului domnu”, Bucureºtiul îi
adãpostea concomitent pe Gherasim, patriarh al Alexandriei, ºi pe Hrisanth
Nottaras, patriarh al Ierusalimului. Au fost câteva sãrbãtorile pe care cei doi
înalþi ierarhi – „unul slab ºi bãtrân foarte dã firea trupeascã”, celãlalt învãþat
peste mãsur㠖 le-au fãcut la Bucureºti. ªi ca „sã sã facã mai mare parisie
(lucru care în pãmântul acesta nu sã þine minte sã fie fost sau sã fie fãcut
altãdatã)” – zice Greceanu –, Vodã Brâncoveanu i-a invitat pe amândoi sã
slujeascã sfânta liturghie la „frumoasa ºi minunata mãnãstire a lui Sfeti
Gheorghe”. Lângã ei, alþi patru arhierei : Climent Udriianul, Afxentie Sofianul,
Maxim Mara Ierapoleos ºi Mitrofan Nisis ºi, evident, „mulþime dã preoþi,
diiaconi” :
„Acolo era ºi domnul cu toatã boirimea ºi alt norod mult ºi adunare, care
frumuseþe ºi parisie condeiul nu o poate arãta. Sfârºind sfânta liturghie, pãrintele
patriarhul al Alexandriii au fãcut cazanie foarte frumoasã ; dupã aceia ieºind din
bisericã, domnul dimpreunã cu patriarºii ºi cu arhiereii s-au suit sus în casele
cele patriãrºãºti, unde s-au ºi ospãtat, veselindu-se atât de minunata ºi frumoasa
parisie ce au fãcut, cât ºi pentru preafericiþii patriarºi, cãci amândoi aicea se-au
întâmplat ºi sfânta liturghie dimpreunã în slãvita lavrã a lui Sfeti Gheorghe au
sãvârºit, dând mulþãmitã ºi slavã vecinicului Dumnezeu...”

Fireºte cã trebuie sã admitem ºi oficieri ale serviciului divin rezervate

doar voievodului (care nu erau limitate la slujbele þinute sub cort, în faþa
altarelor mobile, în timpul campaniilor militare sau al cãlãtoriilor mai lungi),
mai apropiate de un privat al rugãciunii ºi al participãrii integrale la traseul
euharistic, nu neapãrat în paraclisele interioare (unde – ne spune bosniacul
Bandini – se putea oficia ºi liturghia : „ªi cum era în dimineaþa de duminicã,
a trecut prin acea salã principalã [domnul], mergând la capela alãturatã
acelei sãli pentru a asculta liturghia...”47), ci în lãcaºe în care pãtrunderea
unei asistenþe numeroase era cenzuratã. Ofereau astfel de oficii bisericile de
curte, adãpostite în incinte, mai cu seamã în cazurile când dispuneau de
amenajãri precum cele fãcute, din porunca lui Petru Cercel, la biserica
domneascã din Târgoviºte (repetate peste decenii de Matei Basarab la Strehaia),
538 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

legatã de palat printr-o pasarelã sprijinitã pe un pilon, un „pod acoperit” cu

probabile sugestii în construcþiile din Italia. Paul de Alep, atent, a vãzut cã
Domnul putea intra nevãzut din palat în bisericã ºi a observat ºi cafasul,
„tribuna” domneascã (de sorginte bizantinã), feritã ºi ea de priviri, cãci avea
„zãbrele de lemn”, unde ºedea în timpul slujbei Doamna ºi suita ei48. Reculegerea
ºi rugãciunea zilnice erau posibile în astfel de condiþii. Liturghia reprezenta,
însã, un complex care nu putea fi vizitat accidental ºi pe pãrþi. Ea trebuia
asumatã în întregul ei, altfel se pierdea chiar finalitatea oficierii. Din aceastã
pricinã, cred, Ieremia Movilã, despre care ºtim cã era un om cucernic ºi cã
mergea zilnic la bisericã, a refuzat sã pãrãseascã lãcaºul unde asista în
solitudine la liturghie, chiar dacã oºtile rivalului sãu, Rãzvan, îi ameninþau
nu numai domnia, ci ºi viaþa : „Singur Ieremia-vodã fiindú în besérecã la
sfânta liturghie, i-au dat ºtire cum oºtile lui Rãzvan amu sã vãd ºi sã apropiie
de oºtile þãrâi. Ce n-au vrut sã iasã din besérecã pãn’ nu s-au sãvârºit sfânta
slujb㔠(Miron Costin).
 Locul de reculegere

Numesc astfel paraclisele din palatele domneºti sau din mãnãstiri (primele
dreptunghiulare, de regulã, cu absida altarului decroºatã, de plan triconc –
celelalte49) ºi bisericile-paraclis din incintele voievodale, care îºi aflã condiþia
ºi funcþiile foarte aproape de caracteristicile unor relaþii personale, dezvoltate
în solitudine, cu subiectele meditaþiei religioase (deºi, am vãzut, ele puteau
adãposti ºi oficieri complexe). Paraclisul „casã a lui Dumnezeu” în casa
voievodului (dacã îi parafrazãm pe Jacques Le Goff ºi Jean-Claude Schmitt),
era, cred, locul predilect al rugãciunii personale (care trebuie separatã de
„ideea de grup”, plasatã într-un loc întors cãtre sine), al meditaþiei, al reculegerii
în singurãtate50 ºi al spovedaniei. Putea fi – ºi chiar era – ºi spaþiul în care
îºi exercita profesia predicatorul Curþii, care cumula – de cele mai multe
ori – ºi obligaþiile de diacon al bisericii de curte. Din aceste pricini, ridicarea
bisericilor-paraclis (ne aratã lãcaºele de la Argeº ºi din „capitalele” succesive
ale Moldovei), supuse aceloraºi exigenþe artistice precum toate zidirile eclezias-
tice (paraclisul de la Curtea domneascã din Hârlãu, de pildã, avea picturã
exterioarã) ºi amenajarea capelelor interioare (la Târgoviºte, paraclisul aparþine
celei mai vechi structuri palaþiale, atribuite lui Mircea cel Bãtrân) nu erau
deloc decalate în raport cu edificarea ansamblurilor rezidenþiale.
Paraclisul reprezenta o necesitate. Existenþa lui era obligatorie, mai ales
când voievodul, depus de pe tron, vieþuia într-un mediu confesional ostil.
A simþit lucrul acesta ºi Petru ªchiopul, exilat în Tirol ºi pãrãsit, treptat, de
boierii care îl însoþiserã la început (îl urmase în pribegie chiar ºi mitropolitul
þãrii), ºi i-a cerut arhiducelui Ferdinand, guvernator al Tirolului ºi adminis-
trator al Adigelui, permisiunea de a construi, în preajma reºedinþei sale, o
bisericã („sã ni învoiascã Mãria ta a face un lãcaº de bisericã pentru rugã-
ciunile noastre, de scânduri, în vreun unghi ori în vreo grãdinã”), în care sã
fie profesat㠄legea greceasc㔠(slujitor al altarului ar fi putut fi Teodosie
Barbovschi, duhovnicul domnului), cãci „noi din copilãrie de asta ne amintim,
ºi o þînem, ºi o mãrturisim”. Bãnuit de prozelitism ortodox, fostul voievod se
apãrã cu demnitate („Cã noi n-avem cãi pentru a învãþa ºi îndemna la legea
noastrã. Departe de noi !”), evocã situaþia pluriconfesionalã dintr-o Moldovã
tolerantã („ªi noi cerem de la Mãria ta sã fim în pace în legea noastrã,
pentru cã ºi în þara noastrã este legea catolicã, ºi au biserici, care biserici au
fost clãdite de pãrinþii noºtri, ºi sunt catolicii în pace”), iar în privinþa
presiunilor pentru trecerea lui ªtefan, fiul sãu, la catolicism, constatã dreptul
aceluia de a-ºi alege singur, la maturitate, credinþa  : „[...] dar, dacã Domnul
Dumnezeu ni va lungi viaþa ºi va avea mila ºi îndurarea Mãriei tale asupra
540 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

capului sãu, ºi dacã-i va veni vremea de însurat, ºi va voi sã aibã soþie din
vreun boier sau sfetnic al Mãriei tale, ºi singur, fãrã voia noastrã, va intra în
legea catolicã. Pentru cã nouã ni place legea catolicã, dacã este lege dreaptã...”51.

O datã cu trecerea timpului, Domnul ºi Doamna ºi-au avut lãcaºele lor

separate de rugãciune. La Iaºi, paraclisul Domnului se afla deasupra porþii
principale a Curþii ºi a fost clãdit, prin 1613-1614, de voievodul ªtefan Tomºa.
Paul de Alep l-a vizitat ºi îl declar㠄foarte frumos”. Îi ºtie ºi hramul – Sf.
Gheorghe, dar aºazã acelaºi patron ºi în dreptul paraclisului Doamnei,
închinat în fapt Sfintei Treimi52. Sirianul n-a fost singurul vizitator care a
cercetat amenajãrile ecleziastice ale palatului domnesc din Iaºi. Le-au mai
vãzut ºi cel care a lãsat acele Annotationes anonime (unde îºi nota cere-
monialul – cãci exista ºi aºa ceva – unei vizite domneºti în acel loc [aflat – îi
numãrã oaspetele – cam la 100 de paºi de camera Domnului]  : „[...] când vine
aici domnul ca sã se închine, halebardierii ocupã atriul, iar boierii ºi nobilii,
încãperile palatului prin care trece. Trei postelnici cu vergele de argint uºor
aurite îl preced pe domn ; unul din spãtari poartã sceptrul de o parte [a
domnului], celãlalt sabia de partea cealaltã, al treilea...” Etc.53), ºi funcþio-
narul englez Robert Bargrave, cãruia paraclisul Doamnei (numit ºi „biserica
dinspre doamna”), aflat în palatul soþiei voievodului (i se mai zicea ºi „haremul
doamnei”), ºi mai ales decoraþia lui nu i-au produs o impresie deosebitã :
„Dupã aceea am vizitat paraclisul Doamnei, întru nimic mai prejos aceluia
al Domnului, unde, între alte ornamente bãtãtoare la ochi, sunt zugrãviþi în
mãrime naturalã voievodul de acum, Doamna [care era atunci Ecaterina
Cercheza – nota mea, D.H.M.) ºi copiii lor, dar sunt atât de rãu desenaþi,
încât nu se potrivesc nici cu persoanele înfãþiºate, nici cu locul pentru care
au fost fãcute”54.
ªi la Bucureºti soþia voievodului a cãpãtat un paraclis propriu. „Biserica
dinspre Doamna” a fost fãcutã cu prilejul lucrãrilor de refacere a Curþii
domneºti, poruncite de Gheorghe vodã Duca ºi avându-l ca ispravnic pe
ªerban Cantacuzino, mare logofãt în acel timp55.
 De vorbã cu Dumnezeu prin mijlocitor

ªtim, din pãcate, prea puþine lucruri (sau, în orice caz, informaþiile la
care am putut eu sã ajung sunt neîndestulãtoare) despre cei care ar fi trebuit
sã fie responsabili cu declanºarea examenelor de conºtiinþã, în plan moral cu
deosebire, ale voievozilor, sã-i îndemne la severe introspecþii, sã guverneze
acea pedagogie care sã-l oblige pe credincios sã priveascã înãuntrul fiinþei
sale (ca rezultat al unei întregi educaþii private) ºi sã acþioneze pentru
dirijarea voinþei sale. ªtim puþin despre duhovnicii voievozilor noºtri, despre
acei „parteneri” în discuþiile purtate în reculegere ºi izolare, în paraclis, în
biserica domneascã sau în odaia Domnului (cadru ce accentua caracterul de
convorbire privatã), despre cei care ascultau în liniºte spovedaniile (act de
devoþiune absolut individualã) ºi ofereau soluþii pentru problemele (nu doar
de ordin moral) ce îl frãmântau pe conducãtorul þãrii sau dictau epitimiile
reclamate de culpele înregistrate56. Nu-i cunoaºtem aproape deloc pe aceºti
confesori. ªi poate cã lucrurile chiar aºa se cuvine sã stea, duhovnicul – cel
cãruia i se destãinuia un om cu rãspunderile voievodului þãrii – trebuia sã
rãmânã într-o poziþie discretã. Putem bãnui cã apãreau în aceastã ipostazã
mitropolitul þãrii (ne spune Ureche c㠄au înþeles [boierii] din rostul mitro-
politului, carile s-au fostu sãvârºit mai nainte de ªtefan vodã ºi fiindu ªtefan
vodã [ªtefan cel Tânãr] bolnav la Hotin, au lãsat cuvântu, ca de sã va sãvârºi
el, sã nu puie pre altul în domnie, ci pre Pãtru Mãjariul, ce l-au poreclit
Rareº...” ; e posibil ca mitropolitul sã fi ascultat el însuºi aceastã destãinuire,
dar se poate sã o fi auzit ºi de la altcineva) – deºi cred cã cinul de înalt ierarh
îl împiedica sã facã aºa ceva (acceptau mai degrabã aceastã îndatorire foºtii
prelaþi, precum Dionisie Ralli Paleologul, cândva mitropolit al Moldovei,
confesorul lui Radu ªerban) –, episcopii (printr-un hrisov din 31 august 1499
ªtefan cel Mare îºi dãruia confesorul : „ºi i-am dat acel sat de sus arãtat
rugãtoriului ºi duhovnicului nostru, chir Vasilie, episcopului ot Mitropolia
de Gios...”, stareþii unor mãnãstiri însemnate (ne amintim din letopiseþul lui
Miron Costin cã tardiva „scrisoare de pâr㔠a lui Ciogolea spãtarul a fost
dusã la Vasile Lupu de un anume Ioasaf, egumen la Aron-vodã, „care era pre
acele vremi pe la toþi boierii duhovnic” ; era un fel de confesor de profesie)
sau ai ctitoriilor voievodale, preoþii de la bisericile domneºti sau cei care
slujeau în paraclisele din palate, ºtiut fiind cã iereul de la capela voievodalã
avea ºi obligaþia (în absenþa mitropolitului) sã binecuvânteze masa domneascã57.
Uneori voievozii îºi alegeau ca duhovnici preoþi sau cãlugãri strãini. ªtefan
Tomºa, cel ce avea sã-ºi piardã capul la Lvov, i se confesa unui preot ortodox
din numitul oraº galiþian. Îl chema Prasmo pe acela ºi era, verosimil, ucrainean.
La fel, Gheorghe Duca se mãrturisea unui preot grec din insula Paros, care
vorbea bine italieneºte58.
542 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Întâlnirile cu aceºti duhovnici trebuiau sã declanºeze pocãinþa, adicã acel

efort de îndreptare, de purificare, asumat cu bunã ºtiinþã, care valida, în
fapt, mãrturisirea59. „Pocãinþa cea adevãrat㔠– va zice Antim Ivireanul –,
tainã în care trebuie sã vedem o parte fundamentalã a amplului proces
creºtin de rãscumpãrare (recomandatã tuturor creºtinilor, cãci – spusese
Evanghelistul – „de vom zice cã pãcat nu avem, pre noi înºine ne înºelãm ºi
adevãrul nu este întru noi” – Ioan, 1, 8), „de trei pãrþi are fiinþa ei. Întâi den
înfrângerea inimii. A doua den ispovedaniia pãcatelor la pãrintele cel duhov-
nicesc. ªi a treia facerea canonului...”. Sinceritatea ºi severitatea trebuie sã
prezideze toate aceste secvenþe în succesiunea lor. Cu inimã deschisã era
dator sã se înfãþiºeze credinciosul în faþa duhovnicului (un confesor „cu
curatã faþã ºi linã ºi blândã ºi cu dumnezeiascã fricã, iarã nu vreo faþã
mâhnitã, sau îngreoiatã, sau cu chip rãu...”) – cred ºi autorii Îndreptãrii legii
din 1652, unde un „articol” (Glava 327) se cheamã Pentru duhovnic, cum i se
cade sã aibã loc cinstit ºi sfânt pentru ceia ce i se ispovedesc... –, iar acela se
cade sã-l previnã :
„Cautã bine, fãtul mieu, cã Hristos stã deasupra ta, aºteptându-þi ispove-
dania. ªi sã nu-þi fie ruºine sau sã te temi de mine, sã ascunzi ceva deîn pãcatele
carele ai fãcut, ce cu îndrãznire ºi deîntru tot sufletul ºi inema sã le spui, ca sã
iai ertãciune ºi blagoslovenie de la Domnul nostru Isus Hristos. Iarã de vei
ascunde ceva deîntr-însele, atunce tu vei sã aibi pãcat îndoit. Ce te pâzeºte deaca
vreame ce-ai venit la vraci sã te tãmãduieºti, sã nu te duci netãmãduit, fãrã
vindecare, ºi va sã-þi fie pãcat þie, iarã nu mie”60.

Mai cu seamã se cuvine sã fie sincer examenul de conºtiinþã, acea „înfrângere

a inimii” (Antim va mai zice „rumpere” ºi „sfãrâmare”), adicã achiziþionarea
stãrii de regret profund („pre carea o numeºte apostolul Pavel întristare
dumnezeiascã”) pentru greºelile comise, regret (remuºcare adâncã, mai exact)
în stare nu doar s㠄recapituleze” abaterile, ci ºi sã se transforme în voinþa
de a nu mai cãdea în culpã. ªase ar fi dispoziþiile transmise de mitropolit
unui penitent pe care nu înceteazã sã-l sperie : „[pãcatul] te face judecat
vecinicii munci, te ºterge din cartea vieþii ºi acolea unde erai fiul lui Dumnezeu,
te face rob diavolului ºi din lãcaº Sfintei Troiþã te face peºterã tâlharilor ºi
lãcaº vasilischilor ºi cea mai rea te face sã te lipseºti de dorita faþa lui
Dumnezeu”. Inspectarea sufletului (sub semnul sfârºitului ineluctabil ºi al
înfricoºatei judecãþi, de care îi amintea cititorului sãu ºi Dimitrie Cantemir :
„Mai cu de-adins însã, acesta în toatã vremea ºi peste tot ceasul din minte ºi
din chitialã sã nu-þi iasã, adecã : «Nãscutu-m-am, muri-voiu, muri-voiu ºi
iarãºi înviia-voiu, înviia-voiu ºi la straºnica ºi driapta dumnedzãiascã giudecatã
a ieºi îmi iaste»”) trebuie sã fie absolutã.
O datã identificate, pãcatele trebuie mãrturisite („Aceastã ispovedanie
foarte o iubeºte Domnul...”) unui duhovnic ; în alegerea acestuia precumpã-
nitoare vor fi calitãþile preotului : „sã fie cu evlavie ºi învãþat”, sã fie „cãrtulariu
ºi învãþat la dumnezeeºtile pravile ºi canoane” – precizeazã Antim, exclu-
zându-i pe impostori (cu aceeaºi „referinþ㔠ca ºi legiuitorii citaþi mai sus :
„Cã unul ce sã þine doftor ºi nu ºtie a vindeca ranele, ce folos va sã facã celui
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 543

rãnit ?”) ºi pe ignoranþi. „Portretul robot” al confesorului ideal, realizat de

Ivireanul (literar, o micã izbândã) – „Iaste darã ºi acel preot carele va vrea sã
priimeascã aceastã grea sarcinã ºi cu nevoe a ispovedanii sã fie bãtrân de
vârstã, mãcar cât de puþin sã fie de 40 de ani, sã fie de cinste, cucernic, de
viaþã bunã, iscusit în cuvinte ºi în fapte, sã nu fie beþiv, sã nu meargã la
cârciume, sã nu fie mânios, hulitoriu ºi înjurãtoriu ºi în scurt cât va fi cu
putinþã sã se fereascã sã nu dea scandalã ºi rea pricinã la norod. A doao, sã
fie împodobit cu carte ºi cu fapte bune, sã priceapã sfintele cãrþi ºi canoanele
beséricii noastre...” – cuprinde nu numai exigenþe, ci ºi precauþii privind
obþinerea integralitãþii sacramentare a mãrturisirii, periclitatã de unii deser-
venþi de cult de o condiþie cãrturãreascã precarã ºi de surprinzãtoarea
(uneori) inventivitate a credincioºilor în arta eludãrii ºi a raporturilor calpe
cu Divinitatea61 (chiar ºezãtorii pe tronul þãrii puteau sã-i furnizeze mitropo-
litului exemple).
Grila aceasta propusã de Antim Ivireanul putea fi depãºitã cu succes de
cei câþiva duhovnici voievodali (ºi care aveau, probabil, de lucru mult mai
mult decât ne lasã a înþelege Niccolò Barsi – chiar dacã nu erau chemaþi,
spre a asculta confesiuni, în fiecare lunã, cum zicea Paul de Alep cã avea
obiceiul sã facã Mihnea al III-lea Radu : „Nu obiºnuiesc [românii] sã se
spovedeascã decât în pragul morþii ºi nu mãrturisesc la spovedanie decât cã
au furat sau au ucis, celelalte fapte nu le socotesc ei drept pãcate” 62) pe care
îi cunoaºtem. ªi de Teodosie Barbovschi (fost monah la Probota), care a fost
duhovnicul lui Petru ªchiopul în exilul din Tirol, învãþându-l – poate – carte
ºi pe ªtefan, fiul fostului domn al Moldovei. ªi de grecul Meletie Syrigos, fost
mare retor al Patriarhiei Ecumenice, care asculta mãrturisirile lui Vasile
Lupu, la Iaºi, unde, prin 1632, era predicator al Curþii. În acelaºi an, Syrigos
a þinut în greceºte predica la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit al
Moldovei. O însemnare contemporanã comunicã acest lucru : „1632, luna
septembrie 23 zile. Duminicã s-a hirotonisit Varlaam Mitropolitul Moldovei
citindu-se Evanghelia întâiei Duminici de la Luca, capitolul 5  : «Sta Isus
lângã lacul Ghenisaretului». ªi fãcu în acea zi predicã Meletie Sirigo, mare
dascãl din Creta”63. Prin 1641, el devenea duhovnicul lui Vasile Lupu. Cu
siguranþã cã el a fost cel care i-a formulat obiecþii voievodului în legãturã cu
gândul aceluia de a-ºi mãrita fata mai micã, pe Ruxandra, cu un veneþian
catolic, provocând replica pe care am mai evocat-o (într-o altã traducere  : „De
ce vi se pare credinþa acelora rea ? Mie îmi place foarte mult”.)64, cãci Syrigos
era un ortodox intransigent. El a fost cel care, aflat în fruntea teologilor
greci veniþi la Sinodul de la Iaºi din 1642, a amendat serios Mãrturisirea
Ortodoxã a lui Petru Movilã (tot el a tradus ºi textul, care la origine era în
latinã, în greceºte ºi, în aceastã formã, catehismul a fost aprobat de sinod ºi
confirmat apoi de cei patru patriarhi ai Rãsãritului65) ºi a redactat ºi o
Întâmpinare la principiile catolice ºi la învãþãtura lui Chiril Lukaris (cel
bãnuit de simpatii proreformate). Întâmpinarea acestui ortodox zelos – a
cãlãtorit la Moscova spre a-i propune þarului sã ia sub protecþia sa Biserica
din Constantinopol ; a fost, se pare, ºi mitropolit al Proilaviei – ºi cãrturar
harnic – lui i se atribuie tãlmãcirea din slavonã în greacã a Muceniciei
544 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Sfântului Ioan cel Nou – s-a tipãrit în anul 1690 la Bucureºti, sub îngrijirea
lui Mihail Macri din Ianina.
Cãrturar de bun nivel a fost ºi confesorul („rugãtoriul”) lui Gheorghe
ªtefan, Antonie, cândva arhimandrit al Mãnãstirii Moldoviþa. L-a urmat pe
fostul Domn în exil ºi a fãcut un lucru trebuincios, fiindcã acela peregrina –
a zis Nicolae Iorga – prin medii reformate, „printre luterani ºi calvini, uneori
fanatici, unde pericolul unor «rãtãciri» era iminent”66. Ajutorul dat de Antonie
unui voievod „nelãmurit” poate sã se fi concretizat în acea transcriere în
aºa-zisul „codice” al Domnului a Rãspunsului împotriva Catihizmusului
calvinesc al mitropolitului Varlaam (copierea a început-o Antonie ºi a terminat-o
„Grãjdean din târgul Bârlad”) ºi în traducerea în româneºte (la care au
participat, probabil, ºi alþi cãrturari din suita exilatului  ; voievodul însuºi –
cum credea Nicolae Iorga – ori, poate, Nicolae Milescu, însoþitor ºi el, un
timp, al fostului Domn) a unor rugãciuni ºi pãrþi din Scripturã contestate de
bisericile reformate67.
Este de presupus c㠄mãrturisirile” voievozilor cãtre duhovnicii lor depãºeau
evident „tematica” propusã în chip obiºnuit de „manualele confesorilor”
(Antim cerea, de pildã, ca sondarea conºtiinþei sã se facã prin raportare la
cele „10 porunci ale lui Dumnezeu” ºi la „cele 12 alcãtuiri ce cuprinde în sine
sfântul Simvol adecã veruiu” ; mai înaintea lui, Îndreptarea legii sublinia
cercetarea celor „7 pãcate de moarte” : „Lepãdarea de leage”, „Fãrãnãdeajdia
de cãtrã Dumnezeu, carea sã chiamã otceaania”, „Preaînãlþarea, adecã tru-
fia” etc.), se transformau în discuþii, chiar în veritabile dezbateri (deosebirile
de dogmã între catolicism ºi ortodoxie erau, am vãzut, un subiect agreat în
anturajul lui Vasile Lupu). Duhovnicii, datorit㠖 probabil – frecvenþei apari-
þiilor lor, deveneau niºte personaje familiare, ajungeau chiar sã þin㠖 printr-un
ataºament asumat – de „casa” cutãrui sau cutãrui voievod. Se preschimbau
în „duhovnici de familie”. Ei erau folosiþi ºi la alte îndeletniciri. „Popa ªtefan”,
de pildã, „egumenul de la Stã mãnãstire Arhiemandritul, unde sã prãzmuiaºte
hramul Sfinþilor vãrhovnici Apostoli Sfeti Petru i Pavãl, carã m-amu aflat
duhovnicul rãposatei Doamnii Ilincãi, fata rãposatului ªãrban-Vodã cel Bãtrân”,
a scris ultimul testament al Elinei Cantacuzino, dar dupã dictarea lui
Constantin Brâncoveanu, care fãcea un soi de navetã între patul muribundei
ºi „scriitor”. Concluzia : „ªi eu, ca un prost, scriam ceia ce-mi zicea dumnealui”.
A mers mai departe „popa ªtefan” ºi, uzând de informaþiile sale, le-a con-
firmat contestatarilor cã, în momentul redactãrii testamentului anterior,
mama Cantacuzinilor era „în toatã firea, cu limbã nãsmintitã, în minþile céle
bune ºi-nþelepte, care le-au avut din tineréþe pânã la bãtrânéþe”. ªerban
Cantacuzino, voievodul „nedreptãþit” de actul cu pricina, nu l-a crezut ºi l-a
obligat apoi sã nege, uitând c㠄popa ªtefan” îi era duhovnic ºi lui68...
 Rugãciunea – o specie literarã des cercetatã

Rugãciunea, „starea de invocare”, este condiþia sufleteascã a creºtinului,

a insului care din adâncul fiinþei sale vrea sã închege o convorbire ascunsã
cu Divinitatea. „Totul e rugãciune” – a spus cândva cancelarul Gerson,
candidat la titlul de autor al faimoasei Urmãri a lui Hristos, tradusã ºi la
noi, din latinã în slavonã, în 1647, de Udriºte Nãsturel. ªi nu mã gândesc
atât la rugãciunile oficiale, atribuite Sfinþilor Pãrinþi ºi plasate pe traseul
euharistic, cât la invocãrile particulare, „ferestre” cãtre intimitatea credin-
ciosului, compuneri utilizabile cu diverse prilejuri ale vieþii obiºnuite ºi
având þeluri diferite, la cele care îndemnau spre meditaþie ºi spre cizelarea
memoriei, la cele care plaseazã conversaþiile cu sfinþii pe fondul unei umilinþe
propice contactului69, întreþinutã printr-o pedagogie specificã. Murmurate,
rostite în ºoaptã sau spuse în gând (precum „rugãciunea inimii”, recoman-
datã de isihaºti), rugãciunile formau, indiscutabil, acele instrumente ale
utilajului mental ce întreþineau fervoarea religioasã, stimulau sensibilitatea,
conservau atmosfera de cucernicie, însoþeau, veghetoare, existenþa cotidianã
în toate aspectele ei.
Ni le putem imagina „funcþionând” atât în marele lãcaº de cult – bisericã
domneascã, bisericã de mãnãstire, catedralã mitropolitan㠖, cât ºi în spaþiile
dominate de intimitate ºi de pioºenie personal㠖 paraclis, camera de culcare
(spaþiu profan, care, prin rugãciune se încãrca de tensiune divinã), atât în
timpul campaniilor militare, în cortul unde voievodul era însoþit de altarul
portabil sau de triptic, cât ºi în vremea „primblãrilor”, în acelaºi cort ºi în
faþa aceloraºi imagini. Aula voievodalã a produs destul de repede o „litera-
turã a invocaþiei”, în vederea ajutorãrii, protecþiei ori securizãrii înaltelor
personaje (avându-i drept „oratori” pe diaconul paraclisului, care putea fi ºi
predicator al Curþii), proprie ºi specificã. În ms. slav nr. 117 de la B.A.R.,
scris în Moldova în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, se aflã o veritabilã
„antologie”, care, alãturi de câteva rugãciuni (cu titlurile în slavonã ºi românã)
consacrate unor sfinþi ºi apostoli (între ele ºi o compunere intitulatã Pentru
ruga lui svtâi Ioan Novâi), cuprinde un ºir de texte numite astfel  : Pentru
sãnãtate doamneei, Pentru sãnãtate cuconilor, Pentru sãnãtate fãcioriþilor
(boierilor). Potrivit descrierii din unele cataloage, pe foile de la sfârºitul
codicelui (care cuprindea, evident, o culegere de rugãciuni aferente proto-
colului de Curte) – dispãrute între timp – s-ar fi aflat ºi alte rugãciuni (unele
pãrând a fi doar niºte repetãri) : Prentru sãnãtate maice a lui vodã, Prentru
sãnãtate doamneei, Prentru sãnãtate cuconilor, Prentru sãnãtate a fecioriþilor,
Prentru sãnãtate voinicilor, Prentru a tuturor creºtinilor când vor vrea sã
[se] scoale de la masã, când vor vrea sã încalece.
546 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

În româneºte (în slavonã întâi, de fapt), literatura rugãciunilor (traduceri,

e drept, în covârºitoarea lor majoritate) alcãtuieºte cea mai productiv㠖
cred – ºi mai „nestins㔠specie a liricii religioase, cu „tipuri” ºi „subtipuri”
foarte specializate. „Textele de invocare”, în afara celor canonizate prin
liturghie (amplu ºi armonic corpus, în fapt, de rugãciuni ºi de imnuri), au
ajuns de timpuriu în acea zonã unde era permisã intervenþia, participarea
(nu ºi „semnãtura”, marcã a trufiei  ; ar fi aceasta o explicaþie a anonimatului
deplin sub care au venit spre vremea noastrã feluritele antologii cuprinzând
rugãciuni ; cãrþile sacre nu pomenesc decât numele Sfinþilor Pãrinþi). Cãci,
prin rugãciune se cere, se solicitã, se implorã, ºi orice creºtin (voievodul – ºi
el) – la urma urmei – poate cere „ceva”, într-un anumit moment, Divinitãþii
sau „intercesorilor”, sfinþilor mijlocitori. Era posibilã o asemenea adresare
liberã (aparent liberã), fiindcã rugãciunea („închinãciune”, în primul rând)
era – ziceam mai sus – (ºi rãmâne, încã, socot, chiar ºi atunci când cel ce se
roagã este sacerdotul, în timpul oficierii, fãcând o dublã slujbã  : aceea de
intermediar pe un traseu ascendent ºi aceea de „orator” [„oratorul” este cel
ce se roagã, în fond] pentru cei din ecclesia pe care doreºte sã o „cristalizeze”
prin fervoare ºi pietate) un act intim, o „punte” invocativã pe care credin-
ciosul încearcã sã o întindã cãtre Cer. (Îl înþelegem, dacã privim astfel
lucrurile, pe stolnicul Constantin Cantacuzino, care a „scos” „de pe grecie
pre limbã rumâneasc㔠o lungã rugãciune : Molitvã cãtrã Dumnezeul Savaoth,
foarte de folos –, tipãritã în câteva acatistiere din veacul al XVIII-lea.)
Sfârºindu-ºi didahiile, Antim Ivireanul se roagã („rugãciunea – zice Eugen
Negrici –, în omileticã, desãvârºeºte ultimul act al alocuþiunii. Dintre toate
mutaþiile stilistice evidente în didahii cea înfãptuitã de rugãciune e esenþialã,
pentru cã aduce o schimbare în direcþia adresãrii ºi în atitudinea faþã de
ascultãtori, o nouã tonalitate ce derivã din solemnitatea afectivã ºi din
înfiorarea gingaºã a rostirii”70). Este aceastã secvenþã, prin înãlþime, prin
tonalitate, prin exaltare chiar, ultimul (ºi mereu remarcabil) moment de
tensiune oratoricã al multor predici antimiene. Sunt, unele dintre ele, rugãciuni
omagiale în onoarea voievozilor ori urãri adresate celor de faþã. Fiind vorba
de predici rostite de mitropolit (s-au pãstrat doar didahiile de dupã 1709),
îi bãnuim printre asistenþi pe Constantin Brâncoveanu ºi apoi pe ªtefan
Cantacuzino. Zicea Antim : „Sã pãzeascã în ani mulþi, întru luminatul lui
scaun, pre cucérnecul rugãtoriu, pre prãznuitoriul numelui vostru, pre cinsti-
toriul pomenirei voastre, pre creºtinul nostru domn, ca întru creºtineasca
întemeiere a înãlþimei sale sã fim ºi noi, cu toþii, cu liniºte sufleteascã ºi
trupeascã...” sau „Drept acéia darã, mã rog ºi eu, mãcar cã sânt ºi nevrednic,
sã mijloceascã cu cãlduroasele lui rugãciuni pre mult milostivul ºi îndurã-
toriul Dumnezeu, ca sã te pãzeascã pre mãriîa ta, încununat de slavã ºi cu
cinstea, întreg ºi sãnãtos, în mulþi ani, cu multã fericire. Amin” ori „sã
dãruiascã prealuminatului sãnãtate, viaþã norocitã ºi bunã întemeiare, întru
cinstit ºi luminat scaunul mãriei-sale, împreunã cu toatã luminata casa
mãriei-sale ºi împreunã cu dumneavoastrã cu toþ ºi cu tot norodul creºtinesc
ca de pururea sã prãznuiþ în mulþi ani, luminat, cu toate céle bune ºi de
folos”. Etc. Antim îºi asumã chiar responsabilitatea transmiterii rugii  :
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 547

„Ce, o, Maicã Fecioarã, acest norod ce stã înaintea mãririi tale – zice el în
încheierea Cazaniei la Adormirea Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu –,
vãzând înãlþimea curãþeniei tale ºi cunoscându-º ei nevredniciia ºi smereniia
lor, nu îndrãznesc, fãrã de mijlocitoriu ca sã-þ aducã cãzuta închinãciune ºi
mulþemitã, pentru multele faceri de bine ºi sã se roage ca sã te milostiveºti
asupra lor. Pentru acéia eu, nevrédnicul ºi mult pãcãtosul robul tãu, fiindu-le
tatã sufletesc, rânduit de Fiul tãu, prin mijlocul mieu se roagã cu toþii, cu
cãldurã, dintru adâncul inimii zicând :
Stãpânã de Dumnezeu nãscãtoare,
Împãrãteasa ceriului ºi a pãmântului,
cinstea ºi slava creºtinilor,
céia ce eºti mai naltã decât ceriurile
ºi mai curatã decât soarele,
Fecioarã prealãudatã,
nãdéjdia celor pãcãtoºi
ºi liniºtea celor bãtuþi de valurile pãcatelor,
Cautã asupra norodului tãu,
vezi moºtenirea ta,
nu ne lãsa pre noi, pãcãtoºii,
ci ne pãziaºte
ºi ne mântuiaºte de vicleºugurile diiavolului,
cã ne-au împresurat
scârbele, nevoile, rãotãþile ºi necazurile,
dã-ne mânã de ajutoriu,
Fecioarã,
cã perim,
nu te îndura de noi,
cã pre tine te avem ajutãtoare
ºi la tine nãdãjduim,
ca cu rugãciunile tale céle preaputérnice ºi nebiruite,
sã îmblânzeºti pre Fiiul tãu asupra noastrã
ca sã-ºi întoarcã mila sa cea bogatã spre noi”.

Urmeaz㠖 în aceastã cea mai izbutitã, cred, Ave Maria (care, la Antim,
este în „prozã”) din vechea literaturã româneasc㠖 obligatoria invocare a
ajutorului ceresc pentru voievod, pentru „cinstita boierime” ºi pentru toatã
„obºtea” :
„ªi sã ne învredniceascã
pre toþ de obºte
ca sã petrécem toatã viiaþa noastrã
cinstitã, curatã ºi fãrã de prihanã,
ca cu o gurã
ºi cu o inimã
pre Dânsul [Iisus Hristos]
de pururea sã-l mãrim
ºi þie sã zicem :
«Bucurã-te ceia ce eºti plinã de dar,
Domnul e cu tine»”71.
548 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Uneori, rugãciunile se „ascundeau” în „forme” literare variate. Nicolae

Costin intituleazã grupajul de stihuri cu care încheie predoslovia la Ceasornicul
Domnilor, tradus de el, „epigramã”, dar scrie în realitate o rugãciune de
iertare ºi ajutorare pentru vodã Nicolae Mavrocordat :
„Tu, împãrate tuturor, Doamne ºi pãrinte,
Sângur numai premeneºti vremile cumplite,
Caré acmu, de câþiva ani, prãvim cu ochii,
Vãdzând slãvitã de tot stângeria cu toþii.
Pentru caré la tine suspinãm, sãracii,
Strigând cu glas pre tine, a lumii povaþã.
Întoarce-le spre bine, domnitoaria mare,
Cu caré fã ºi þãrâi parté milei tale.
Iartã ale noastre, fãrã numãr pãcate,
Cu care de la Tine mult sintem departe,
Aratã ºi spre domnul nostru mila sfântã.
A Ta ºi cea bogatã, în tot, Doamne sfinte.
Feriaºte-l de primejdii, lumii viitoaria,
Cârmuindu-l cu mila cea feritoaria...” 72.

Tot pentru sãnãtatea domnitorului – în acest caz ªtefan Cantacuzino –,

dar nu numai, se roagã ºi ieromonahul Filothei „ot Mitropolie”, însã face
lucrul acesta într-o „predoslovie” în versuri cu care deschide Catavasierul
tipãrit la Târgoviºte în 1714. Ieromonahul Filothei nu versificã rãu. Profesionist
al oficierii, el strecoarã în text (niºte versuri pseudoheraldice de fapt) rãsunete
imnice ºi nu uitã cã o rugãciune se isprãveºte, de regulã, printr-un vãzglas :
„[...] Prea putérnice împãrate, Dumnezeu cel mare,
Atotþiitorule, Doamne cel prea tare,
Dã pace ºi sãnãtate, bunã norocire,
Ani mulþi ºi zile bune, ºi cu fericire,
Domnului ªtefan voievod ca sã stãpâneascã
Þara Ungrovlahiei ºi sã odihneascã
Întru prea înãlþatul scaun, precum sã cuvine,
Pãzind þara, miluind cum iaste mai bine,
Cu multã veselie, cu multã bunéþe,
Cu viaþã îndelungatã într-adânci bãtrânéþe,
Cu Doamna, cu coconii, întru toatã înãlþimea,
Cu rudele, cu boiari, cu toatã mulþimea
Biruind vrãjmaºii sãi cu putére de sus,
Cu paloº, cu buzdugan, prin stéma ce i-ai pus,
Cã a ta iaste mãrirea, slava ºi putérea,
Stãpânirea ºi cinstea ºi toatã þinérea,
Cel ce eºti mai nainte de veci fãrã început,
Acum pururea în véci fãrã sfârºit.
Amin”.

Fireºte cã nu puteam încheia acest capitol fãrã a-l convoca ºi pe voievodul

autor de rugãciuni, pe Neagoe Basarab adicã, scriitorul care a „þesut” câteva
„compuneri de invocare” în textul Învãþãturilor cãtre Theodosie. Paradoxal
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 549

aproape, datoritã independenþei lor indiscutabile, rugãciunile sunt integrabile

în aproape orice tip de discurs. În Învãþãturi, apariþia lor are un firesc
aparte. Chiar dacã, formal, nu aparþin unui flux al meditaþiei intime, ci erau
destinate rostirii în public, cum se întâmplã cu acea Rugãciune la ridicarea
armelor din foarte densul capitol Pentru solii ºi pentru rãzboaie (al VIII-lea
din partea a doua a Învãþãturilor), rugãciune inspirat㠖 este adevãrat – de
„rugãciunea latin㔠a lui Constantin ºi a lui Licinius (Neagoe Basarab se
folosea, ºtim, de Cuvântul de laudã al lui Eftimie al Târnovei) ºi cu un
„reflex” ce venea dinspre invocarea rostitã de Iezechia la asediul Ierusalimului
de cãtre asirieni73, dar probând capacitatea lui Neagoe Basarab de a compune
o adresare rãzboinicã, o chemare în sprijin a unui Dumnezeu combatant ce
trebuia sã-i ajute pe cei ajunºi la „vréme de întristãciune”, agresaþi – în
ciuda comportamentului lor paºnic – de niºte inamici (nenumiþi aici, dar
identificaþi ca „pãgâni” de multe dintre programele iconografice ale timpului)
ce ignorau smerenia (dar care trebuie întâmpinaþi – cãci rugãciunea este
una eminamente defensiv㠖 cu bãrbãþie : „Iar deaca veþi vedea cã nu vor sã
sã întoarcã, voi nu vã temeþi de dânºii, nici de oºtile lor céle multe, ci luaþi
pre Dumnezeu ajutor în inimile voastre ºi vã rugaþi zicând”) :
„Stãpâne, fãcãtoriul tuturor ºi Dumnezeul cel bun, noi sântem robii tãi ºi
n-am iubit lucrul acesta. Cã tu eºti singur ºtiutoriul inimilor, care vezi ºi cunoºti
toate inimile, céle bune ºi drépte ºi céle réle ºi hicléne. Iar noi, Doamne, nu
sântem bucuroºi sã se facã aceastã rãzmiriþã, dupã cum ne-ai poruncit noao, nici
voim sã fie vãrsare de sânge, nici sã se ude mâinile noastre de sânge de om [...]
ªi acum, într-aceastã vréme de întristãciune la tine alergãm, ca sã ne fii ajutor
spre vrâjmaºii noºtri. Nu doar pentru pãcatele noastre, ci pentru mila ta cea multã,
ajutã noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-aceastã vréme cu nevoe ºi grea” 74.

În acelaºi capitol, Neagoe Basarab îºi sfãtuieºte urmaºul sã asocieze cu

rugãciuni (niºte rugãciuni „specializate”) principalele sale decizii politice.
Îi comunicã textul necesar pentru izbânda unor discuþii cu ambasadorii
strãini („Doamne, Dumnezeul mieu, pre tine nãdãjduiiu, izbãvéºte-mã di
toþi cei ce mã gonescu, ºi mã mântuiaºte, ca sã nu apuce cândva ca leul
sufletul mieu. ªi-mi dã, Doamne, cuvânt bun ºi inimã treazvã, ca din somn
vestirii cei bune a înþelégerii tale. ªi-mi dã, Doamne, sã pricep ºi-mi trimite
cuvinte ºi vorbe den dãstul, de la dreapta ta cea putérnicã, ca cu ajutoriul ºi
cu sfatul tãu sã biruim cuvintele ºi vorbele solului. ªi-mi dã cuvinte din
dãstul ca sã grãescu ºi înaintea boiarilor miei, cã tu eºti cel ce grãeºti bine
toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, ºi þie trimitem laudã în sus, cu fãr’ de
începutulu-þi tatã ºi cu bunul ºi fãcãtoriul de viaþã a lui duh. Acum ºi pururea
ºi în veci, amin !”75) ºi îi recomandã sã se roage, tot spre „luminare”, ºi în
clipele ce preced alegerea propriului sol („Întâi sã vã rugaþi lui Dumnezeu cu
toatã inima, ca sã vã întãreascã minþile”76), sã-l invite pe acela sã facã tot
aºa („[...] drept acéia te învãþ ca ºi pre mine sã iai pre Dumnezeu sã-þi fie
într-ajutor. ªi fã rugã în toatã vrémea ºi te roagã ºi précistei sã-þi fie ajutoare...”),
continuând el însuºi invocãrile ce aºezau astfel întreaga întreprindere diplomaticã
(este doar un exemplu, pare a zice autorul) sub protecþia divinã  : „[...] cãzând
550 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cu faþa jos la pãmânt, te roagã ºi zi aºa : «Preacuratã Nãscãtoare de Dumnezeu

Fecioarã, acum toatã nãdéjdea noastrã o punem pre tine, ºi sluga noastrã
pre mâna ta o dãm sã-i fii sprijinitoare, ºi cinstea mea tu sã o întãreºti, ca
sã-þi mulþumescu neîncetat. Cã toatã cinstea mea de la al tãu iubit Fiiu iaste
ºi de la tine, Preacuratã a lui Dumnezeu Nãscãtoare”77.
Rugãciunile din capitolul Cartea lui Neagoe Voevod cãtrã chir vlãdica
Macarie... („Scrisoare cãtre oasele maicii sale”) seamãn㠖 deloc întâmplãtor –
cu cele isihaste. Prima este consacratã Sfintei Fecioare (Neagoe Basarab a fost
un adept al cultului marianic) ºi enumerã binefacerile produse ca „intercesor”
de aceasta (Neagoe sperând ºi el în ajutorul Maicii Domnului) ºi virtuþile
(dispuse într-o cadenþã convingãtoare) pentru care era glorificatã („Tu eºti
calea vieþii ºi pentru calea ta au câºtigat toþi drepþii înpãrãþiia ceriului. Tu
eºti viþa cea adevãratã, care ai fãcut noao strugurul cel copt, din care ne-au
cursu bãuta spãseniei, care iaste mai dulce decât miiarea ºi decât fagurul ei.
Pentru tine furã duºi drepþii întru împãrãþia ceriului. Tu eºti masa cea
dreaptã ºi curatã, carea ne-au adus pâinea cea cereascã, din carea au mâncat
drepþii ºi au luat bucuriia cea nespusã ºi negrãitã ºi pentru tine toþi s-a
bucurat”78), iar cea de-a doua, mult mai amplã ºi formulatã în situaþia
privilegiatã oferitã de binecuvântarea mitropolitului, lui Iisus Hristos.
Mântuitorului – ale cãrui patimi îndurate pe cruce – pentru izbãvirea oame-
nilor – din partea „neamului jidovescu cel nemulþumitoriu” sunt aºezate
paralel (o paralelã confirmativã, literar remarcabilã, între „patimile prime”
ºi „patimile secunde”) cu patimile „în efigie”, suferite din pricina aceluiaºi
„necredincios neam jidovescu” (rugãciunea dispune astfel de o remarcabilã
localizare, cãci termenul de referinþã este tocmai faimoasa „icoanã înjun-
ghiatã”, adusã de Neagoe Basarab la Argeº, cu o legendã rezumatã în text) –
îi este încredinþat, într-un elan de pietate („ne închinãm rãstignirii tale,
închinãmu-ne ranelor împãrãþii tale, care le-ai rãbdat pe cruce pentru noi
oamenii. ªi iarãºi ne închinãm ranelor celor de al doilea rându carele ai
rãbdat pre sfânta icoanã pentru noi de necredincioºii jidovi ºi slãvim înviia-
rea ta...”79), sufletul Neagãi, mama voievodului.

S-a spus, cu dreptate, cã ultimul capitol al Învãþãturilor, cu titlul Rugãciunea

lui Io[an] Neagoe Voevod care au fãcut la eºirea sufletului sãu, este o etopee
(specie pe care bizantinii au descoperit-o în depozitul antic ºi au cultivat-o cu
insistenþã) – Neagoe imaginându-se pe patul morþii ºi punând pe hârtie
ultimele cuvinte80 –, cu o autenticitate (multã vreme contestatã) doveditã
satisfãcãtor81. Tema fundamentalã a acestui discurs adresat „sufletului”, în
care impresioneazã umilinþa pe care un autor ortodox ºi-o impune, este
furnizatã de raporturile esenþiale dintre om ºi lume, de meditaþiile asupra
vieþii omeneºti înþelese sub specia precaritãþii, a vanitãþii („Astãzi lumina
ochilor miei, cu care în toatã vremea priviiam spre lucrurile céle trecãtoare
ºi spre slava cea deºartã a lumii aceºtiia...”) ºi a efemerului.
„Acum trupule ºi sufletul mieu, toatã slava lumii aceºtiia o am lãsat ºi
mãréþele ºi trufiia noastrã o am pãrãsit ºi sã rãsipirã de la noi ca un fum,
când îl loveºte un vânt mare ºi cu ploae repede, de care noi nu ne temeam”.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 551

Sunt strânse în aceastã fraz㠖 plasatã cam spre sfârºitul Rugãciunii –,

remarcabilã în concizia ei, câteva idei – între ele, douã, încãrcate de semnificaþii,
descind din perechea aproape indestructibilã de motive vanitas vanitatum ºi
fortuna labilis (deºi calificarea corectã ar fi „tem㔠– „motiv” ori chiar „tem㔠–
„temã”) – asupra cãrora scriitorul zãbovise îndelung în paginile precedente.
Aceste gânduri se alãturã celorlalte „formulãri definitive” ale lui Neagoe ºi
înnobileazã evident scrierea pareneticã, de vreme ce, cugetând la „deºertã-
ciunea lumii aceºtiia” ºi propunându-ne astfel, spre cunoaºtere, o faþetã
importantã a personalitãþii sale, Neagoe sporeºte seria celor ce au alcãtuit,
de-a lungul timpului, la noi ºi aiurea, componentele esenþiale ale acestui
complex subiect de meditaþie filosoficã ºi moralã.
Vehiculatã, deci, în literatura (mai toatã de sorginte bizantinã) ce forma
„fondul de informare ºi modelare” al culturii noastre vechi, tema „sorþii
alunecãtoare” îºi face, prin opera lui Neagoe Basarab (voi fi nevoit sã depãºesc
substanþa „pseudo-rugãciunii” de la care am pornit), intrarea în literatura
românã. De prisos sã ne gândim, în acest caz, la un apel la sursele antice.
La Neagoe Basarab tema coboarã, desigur, din Biblie, prin Ioan Chrisostomul
(Prima exortaþie cãtre Theodor cel cãzut), autor pentru care viaþa pãmân-
teascã nu are nici o valoare, dacã o alãturãm celei de dincolo de moarte, ºi
care socoteºte cu desãvârºire iraþionale încercãrile de conservare a frumu-
seþilor pendinte de o existenþã pasagerã, stagiu pregãtitor pentru „viaþa” ce
succede expierii. Proclamând caracterul precar ºi cu totul iluzoriu al „acestei
lumi”, filosoful creºtin din secolul al IV-lea (monah riguros) lansa întrebarea
Ubi sunt qui ante nos ? nu fostelor glorii, mãcinate în valþurile insensibile ale
vremii, ci momentelor, la fel de trecãtoare, de satisfacþie ºi mulþumire ome-
neascã (Cuvântul al XXI-lea din Mãrgãritare – în versiunea Grecenilor din
1691, pp. 810-812 – : Pentru moarte ºi sfârºitul lumii) : „Unde este mãrirea
lui cea mare ºi deºartã ce o avea ºi mulþimea de oameni ce avea dupã el ºi
gonea pre oameni sã treacã prin târg calul boierului ºi singur boierul ? Unde
sânt îmbrãcãmintele cele scumpe ºi cu mosc ? Unde sânt lãudãtorii ? Unde
sânt ospeþele ºi zicãtorile ? Unde este vinul cel mult ? Unde este grãsimea
trupului ºi viaþa cea odihnitã ? Ce s-a fãcut dar trupul acela care a fost sãtul
de atâta cinste ºi bunãtate ? Pasã la groapã cã vei vedea...”.
Tiradele chrisostomice au, în rostogolirea interogaþiilor succedate de „rãs-
punsuri” terifiante, rosturi ce depãºesc impresia retoricã. În „versiunea”
datã de Neagoe, aceastã încãrcãturã se conservã integral  :
„Cautã cu tot de-adinsul în mormânt ºi vezi pre cei ce zac acolo într-însul ºi
cunoaºte care au fost împãrat ºi care sânt oase de domn. Vezi groaznecul ºi
înfricoºatul chip ºi faþã a oaselor ºi zi dar : dentr-aceºtea, care au fost împãrat ºi
care au fost domn, sau care au fost boiariu, sau care au fost slugã, sau bogat, sau
sãrac, sau bãtrân, sau tânãr, sau care au fost harap ºi care au fost om frumos ?
Au doar nu sânt toþi þãrânã ? Au nu sânt toþi pulbere ? Au nu sânt toþi plini de
împuþiciune ? Au nu ne sânt acum urâte oasele celor ce ne era odatã dragi  ?
O, mare nevoe ºi greutate ! Unde iaste acum [frumuseþea] obrazului ? Iatã, s-au
negrit. Unde iaste rumeneala feþei ºi buzele cele roºii ? Iatã, s-au veºtejit. Unde
iaste clipeala ochilor ºi vederile lor ? Iatã, sã topirã. Unde iaste pãrul cel frumos
552 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi pieptãnat ? Iatã, au cãzut. Unde sânt grumazii cei nétezi ? Iatã, s-au frântu.
Unde iaste limba cea repede ºi dãsluºitã ? Iatã, au tãcut. Unde sânt mâinile céle
albe ºi frumoase ? Iatã, s-au deznodat. Unde sânt hainele céle scumpe ? Iatã, s-au
pierdut. Unde iaste înflorirea statului ? Iatã, au perit. Unde sânt unsorile ºi
zulufiile céle cu miros frumos  ? Iatã, s-au împuþit. Unde iaste veseliia ºi dezmir-
dãciunile tineréþelor ? Iatã, au trecut. Unde sânt pãrerile ºi nãlucirile omeneºti ?
Iatã, sã fãcurã þãrânã, cã þãrânã au fost”.

Urmând modelul pe care îl încorporase ºi propriul text (Ioan „cel cu rostul

de aur”), dar interogându-ºi sufletul (asupra unui „public” triumfal, dar ºi a
unui „privat” luxos ºi plin de satisfacþii ce s-au dovedit efemere), Neagoe îºi
aranjeazã ºi el (în Rugãciunea...) întrebãrile într-o cu totul remarcabilã
exortaþie :
„Spune-mi acum, ticãloase suflete, unde iaste domniia noastrã, unde iaste
muma noastrã, unde sânt feciorii ºi fétele noastre, unde iaste slava cea dãºartã
a lumii aceºtiia ºi bucuria ei ? Unde sânt bãile céle calde ºi umplérea voii trupului
nostru ? Unde sânt grãdinile noastre céle frumoase, cu mésele céle întinse ºi cu
cãrnuri cu miros bun ºi frumos ? Unde iaste vinul, carele totdeauna veselea
inima noastrã ? Unde sânt vioarãle ºi tobele ºi surlele ?
Unde sânt caii noºtri cei frumoºi ºi împodobiþi cu rafturi poleite ºi cu ºale
ferecate ? Unde sânt inelele noastre céle cu pietri scumpe ? Unde sânt diadimele
céle împãrãteºti, care era împodobite cu mãrgãritariu ºi cu pietri de mult preþ  ?
Unde sânt gurile hainelor împãrãteºti ? Unde iaste aurul ºi argintul dintr-aceastã
lume, ticãloase suflete...”82.

Concluzia dispreþului globalizant pe care îl deºtepta în mintea lui Chrisostom

labilitatea existenþei nu putea cuprinde decât soluþia aºteptãrii „vieþii” de
dincolo de moarte, fãgãduitã de cãrþile sacre. Pentru scriitorul român din
veacul al XVI-lea – care se întreba, deloc retoric, dacã pãcatele fãptuite nu îi
vor interzice cumva accesul spre „viaþa” de dupã moarte – aceastã rezolvare
era încã valabilã.
 Gesturile sacre ºi „somnul ca moarte”

Fãcute în public, în biserica domneascã ori în alt lãcaº în timpul slujbei,

în „privatul voievodal” al paraclisului din palat sau în intimitatea camerei
de dormit, în faþa icoanelor, în timpul rugãciunilor sau la terminarea lor,
gesturile sacre – închinatul (închinatul înainte de a începe masa, închinatul
mâncãrii – al pâinii, de pildã, înainte de tãiere, închinatul înainte de culcare),
îngenuncherea, mãtania etc. – au, executate de voievod, semnificaþiile obiºnuite.
Retorica lor exprimã, dupã caz, pocãinþã, evlavie, veneraþie, invocare ºi tind
sã instituie comunicarea cu Suprafirescul. Nu este exclus ca setului de
sensuri atribuite „semnului crucii”, fãcut înainte de culcare, sã-i fi fost inclus
ºi cel de „preparare pentru moarte”, ca o consecinþã a cutremurãtoarei
identificãri a „somnului” cu „moartea” pe care o fãcea Dimitrie Cantemir în
Divanul, sau Gâlceava înþeleptului cu lumea, sau Giudeþul sufletului cu
trupul (în capitolul 85 – Pilda morþii de pre viaþa ta ia). „Somnul” ca „moarte”
sau „somnul” ca pasaj neºtiut cãtre „moarte”, cãci „moartea” ca „somn” poate
deveni moarte veritabilã, fãrã ca acela ce murea dormind sã-ºi dea seama.
Dupã un „calcul” sumar ce-i arãta cititorului cã mai bine de jumãtate din
viaþã este „mort” (cãci doarme) – „Socotialã darã bunã ºi întriagã chitialã
pune ºi singur de pre tine pildã-þi agoniséºte ºi-aceasta privéºte, cã tu încã
viu fiind, iarã jumãtate eºti mort” – Cantemir împrumutã de la Seneca o
„întrebare” – „Aºijderea, au culcându-te, precum te vei scula te vei adevãra ?” –
despre direcþia complet ignoratã în care ar putea porni „somnul” : „Ba ! Nici
cu un gând aºedzat te vei ºti, ce cu doaã, adecã sau a doa dzi din somn, sau
la a doa venire din morþi de vei rãdica. Pentru aceasta dar în toate dzilele
vieþii tale, când spre dormire te culci, spre moarte gata sã fii, de vréme ce
când scularea-þi va fi nu ºtii”.
 Evlavia

Venerarea sfintelor imagini

Nu mã voi referi în rândurile ce urmeazã la cinstirea icoanelor – obligatorie

în cadrul pietãþii româneºti, cãci icoanele transportau mesajul religios ºi
întreþineau fervoarea credincioºilor83, obligatorie, deci, pentru un voievod
ortodox – care populau supraabundent spaþiile „oficiale” ºi „casnice” ale
caselor domneºti, împodobind în palate (ºi în cele voievodale, ºi în cele
mitropolitane) spaþiile de reprezentare ºi odãile particulare (alãturându-se
picturilor ce tratau, în cele mai multe cazuri, ca la Dohrenii lui Constantin
ªerban, la Mogoºoaia, Potlogi sau Târgoviºte, tot „subiecte” religioase), minu-
nându-i pe cãlãtorii strãini, protejând locul ºi oamenii lui ºi servind drept
„porþi de trecere” cãtre o lume nevãzutã, dar mereu invocat㠖 în faþa
aceloraºi chipuri sacre – în rugãciuni tãcute ori murmurate, nici la icoanele
ce se îndreptau, ca pioase daruri monarhice, cãtre Athos ºi Locurile Sfinte
(într-un ºir ce numãrã, printre începuturile sale, icoana Sfântului Athanasie,
dãruitã Mãnãstirii athonite Lavra de voievodul Vladislav Vlaicu al Þãrii
Româneºti – „Megas voevodas en Chô tô theô pistos authentes kai autokratôr
pases Ouggrovlachias” – ºi din a cãrui fabuloasã cuprindere aº mai men-
þiona-o pe cea fãcutã de Longhin Koreniä, ferecatã în argint ºi somptuos
împodobitã, oferitã de Matei Basarab, „domn ºi gospodar al întregii Þãri a
Ungrovlahiei” ºi „evlavioasa lui soþie, Doamna Elena” Mãnãstirii Hilandar
de la Sfântul Munte, având pe spate o lungã inscripþie care îl aminteºte,
între „sprijinitorii” ºi „sfãtuitorii” acestei lucrãri, pe „jupan Udriºte, al doilea
logofãt”, adicã pe Udriºte Nãsturel), alãturi de chivoturi bogat împodobite,
de dvere ºi acoperãminte fãcute din stofe scumpe ºi încãrcate de broderii
nepreþuite, de ripide ºi candele, sau erau menite sã împodobeascã ctitoriile
din þarã ale domnilor români (pe o ripidã de la Mãnãstirea Radu Vodã din
Bucureºti, Radu Mihnea, înfãþiºat alãturi de Doamna Arghira ºi de fiul lor,
Alexandru Coconul, pusese sã fie incrustate, într-o alãturare încãrcatã de
semnificaþii, stemele Þãrii Româneºti ºi Moldovei, cãci fiul lui Mihnea Turcitul
ºezuse pe ambele tronuri). Aº vrea sã evoc doar „întâlnirea” lui Neagoe Basarab
(care, ne amintim, a intitulat un capitol din partea a doua a Învãþãturilor
sale cãtre Theodosie Carea sã încépe pentru cinstirea icoanelor ºi a avut
cutezanþa de a porunci sã fie pictat împreun㠖 marcând un soi de „asociere
la glorie” – cu Sfântul Nifon [vezi mai jos]) cu o icoanã faimoasã în Rãsãritul
ortodox, celebra „icoanã înjunghiatã”, „fãcãtoare de minuni”, pe care el a
adus-o de la Constantinopol la Argeº.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 555

Gavriil Protul a fãcut loc în Viaþa patriarhului Nifon legendei acestei

icoane, strãpunsã cu cuþitul la Constantinopol, spune tradiþia, de un evreu
necredincios, care, vãzând sângele slobozit de icoanã (înjunghierea în efigie
fiind similarã cu „împungerea dintâi”, cea de pe cruce, a lui Hristos), a
sfârºit prin a se converti cu toþi ai lui, dând ºi un exemplu molipsitor în
comunitate. Scenariul „profanare-miracol-convertire”, întrebuinþat de Gavriil
Protul, este aproape identic (presiune a stereotipului, cu sigurnaþã, cãci
superiorul mãnãstirilor athonite era un cãrturar informat) cu cel pus în
lucru de scriitorii apuseni :
„ªi au dus icoana cea fãcãtoare de minuni den Þarigrad, pe care era sãmnat
chipul Domnului nostru Iisus Hristos Atotþiitoriul, care mai nainte o junghiase
un ovreiu cu hangeriul. ªi cum o junghe, îndatã eºi izvor de sânge den locul
hangeriului, cât stropi ºi hainele acelui ovreiu ; iarã el de fricã nu vãzu cã-i sânt
hainele stropite de sânge, ce numai ce vãzu sângele care era pre icoanã. ªi aºa
fiind el cuprins de spaimã ca aceasta, aruncã icoana într-un puþ, care era într-o
pimniþã, cã ºi el în pimniþã într-ascuns junghiiase sfânta icoanã. Decii eºi afarã,
ca când n-ar ºti el de acea minune nimic, ºi cum eºi afarã, îndatã-l tâmpinarã
niºte oameni ºi deca-l vãzurã cã este aºa crunt de sânge pre haine, îl prinserã ºi-l
întrebarã : ce va sã fie aceastã ? Iar el vãzând hainele crunte, îi fu a mãrturisi
aeve ºi el minunea icoanei ºi alergarã toþi dimpreunã la puþ ºi scoaserã icoana
afar. Iar singele tot izvorãîa den urma hangeriului neoprit, atâta cât ºi apa aceia
se fãcuse roºie de sânge. O, mari sânt minunile tale, Doamne Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru ! Care lucru deca vãzu acel ovreiu, crezu în Hristos Fiul lui
Dumnezeu ºi sã botezã el cu toatã casa lui. Aºijderea ºi alþi ovrei mulþi, carii
vãzurã cu ochii lor acea minune mare sã botezarã”84.

Icoana Pantocratorului urma sã împodobeascã biserica Mãnãstirii de la

Curtea de Argeº, de-abia terminatã. Neagoe Basarab a þinut sã asigure
târnosirii ctitoriei sale un fast pe mãsura ambiþiilor lui, iar înalþii prelaþi ai
Ortodoxiei ºi alþi reprezentanþi ai clerului au reacþionat cu promptitudine.
Ne spune acelaºi Gavriil Protul, devenind „personaj” în propria-i povestire :
„Iar Gavriil protul deca vãzu cartea ºi scrisoarea domnului, aciiº chiemã pre
toþi egumenii de la toate mãnãstirile cele mari : de la Lavra, de la Vatoped, de la
Iver, de la Hilandar, de la Xeropotam, de la Caracal, de la biserica lui Alimpie,
de la Haritonul Cotlomuz care este Lavra Rumâneascã, de la biserica lui Filotei, de
la Xinof, de la Zugrav care este lavrã bulgãreascã, de la Simensc, de la Dohiar,
de la lavra ruseascã, de la Pantocrator, de la Constamonit, de la sveatâi Pavel ºi de
la Onisit, de la biserica lui sveatâi Grigorie ºi de la Simonpetra [...] Decii chemã
domnul ºi pre Teolipt Þarigrãdeanul, care este patriarh a toatã lumea ºi cu
dânsul 4 mitropoliþi : de la Sereº, de la Sardie, de la Midiia ºi de la Melichin”85.

Strãlucirea ceremoniilor ce înmãnuncheau asemenea participanþi putea

egala fastul obiºnuit la Curtea bizantinã. Ceea ce, probabil, ºi dorea acel
Neagoe (Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil Corintios, poetul sãu de
curte, „împãrat”), care, înainte de târnosirea bisericii (în programul ei icono-
grafic va intra – în 1526, sub Radu de la Afumaþi – ºi celebra fresc㠄Coborârea
de pe cruce”, în care, depãºind – ziceam – cutezanþele pictorilor Renaºterii
556 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

italiene, artiºtii români acced sã îngemãneze durerea pãmânteasc㠖 Despina

Miliþa, în straie cernite, îl þine în braþe pe Theodosie mort – cu cea divinã),
„tocmi în altariu sfântul préstol – spune autorul Letopiseþului Cantacuzinesc
citind Viaþa scrisã de Gavriil Protul – [...] cu mâinile lui, spre sfinþire în
lauda Adormirii Stãpânei de Dumnezeu Nãscãtoarei ºi pururea Fecioarã
Mariia. ªi duse ºi fãcãtoarea de minune icoanã a lui Pantocrator, de care
s-au zis mai nainte, ºi o puserã de-a dreapta în bisericã, ferecatã cu aur ºi cu
argint ºi cu mãrgãritar mult împodobitã”. Participând la aranjarea icoanelor
(niºte icoane decorate somptuos, monarhic) în nou zidita bisericã („Aºijderea
ºi alte sfinte icoane ; ºi era tot ferecate cu argint ºi cu mãrgãritare ºi cu pietri
scumpe, între carele era ºi icoana chipului Sfântului Nifon patriiarhul,
împodobitã tot cu argint ºi cu aur ferecatã peste tot”), Neagoe Basarab se
apropia, prin valorificarea convingerilor sale intime ºi prin expunere „publicã”,
de perceperea Sacrului86.
Se întâmplau toate acestea în ziua de 15 august 1517 (hramul bisericii
este Adormirea Maicii Domnului, elocvent pentru cinstirea de care se bucura
Fecioara Maria). Neagoe Basarab va mai evoca „icoana înjunghiat㔠de
evreul profanator ºi povestea ei în al treilea capitol (Cartea lui Neagoe Voevod
cãtrã chir vlãdica Macarie [...] când au îngropat a doua oarã [...] oasele
mume-sei, Doamnei Neaga...) din partea a II-a a Învãþãturilor, în cuprinsul
Rugãciunii cãtre Hristos :
„Iar câþi au fost necredincioºi ºi n-au crezut întru Tine, nici întâiu, nici apoi,
acum ei au venit cãtrã icoana chipului Tãu ºi împãrãtescul Tãu trup l-au împunsu
cu hangeriul. O, minune, cã iatã eºi dentr-însa ºi curse sânge, ca ºi mai înainte.
ªi Tu, fãcãtoriul meu, nu Te-ai putut odihni de necredinciosul neamul jidovescu,
nici întâi, nici apoi [...] Dreptu acéia ºi eu, nevrédnicul robul Tãu, carele sântu
mai pãcãtos decât toþi oamenii, dempreunã cu roaba Ta ºi mumã-mea Neaga ºi
cu zidirea Ta ºi feciorii miei, ne închinãm patimelor Tale, ne închinãm rãstignirii
Tale, închinãmu-ne ranelor Împãrãþii Tale, care le-ai rãbdat pe cruce pentru noi
oamenii. ªi iarãºi ne închinãm ranelor celor de al doilea rându carele ai rãbdat
pre sfânta icoanã pentru noi de necredincioºii jidovi...” 87.

Moaºtele miraculoase

Începând din secolul al XIV-lea, cam de pe la sfârºitul lui, unii voievozi sau
boieri români au început sã-ºi înzestreze ctitoriile ºi sã le sporeascã renumele
prin aducerea, în þarã, a unor relicte sacre. Mãnãstirea astfel dãruitã cãpãta
un „sfânt” al ei (Peter Sparnau ºi Ulrich von Tennstädt aflau, prin 1385, cã
la Câmpulung, primã Cetate de Scaun a Þãrii Româneºti, s-ar afla „piciorul
Sfântului Andrei însuºi”88), gloria ei sporea considerabil, se nãºtea un cult,
apãreau pelerinajele, spaþiul circumvicin beneficia prin aflarea unui patron
care era, concomitent, ºi intercesor, morþii puteau fi îngropaþi (promiþãtor
pentru mântuirea lor) în apropierea moaºtelor binecuvântate. În alte situaþii,
contextul „generator” era preparat de obiºnuitele „acte de protectorat”, între-
prinse în spaþiul Ortodoxiei rãsãritene de aceiaºi Domni ai Þãrilor Române.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 557

Demersul cãuta, evident, sã impunã aºezãmântul respectiv ori/ºi domnia în

chestiune printr-un plus de faimã, dar avea în acelaºi timp ºi un lesne de
desluºit sens de „proteguire”, cãci „moaºtele” cu pricina erau aduse, de regulã
(cu cheltuieli mari), din teritorii ameninþate sau care cãzuserã complet sub
stãpânire turceascã. Relicvele sacre – obiecte ale unui cult cu o vechime
considerabilã ºi în Rãsãrit, ºi în Apus – erau, deci, salvate ºi ocrotite, iar
autorii transferului binemeritau astfel, pentru pietatea lor, în faþa opiniei
ortodoxe. O datã cu moaºtele soseau textele vieþilor acestor personaje sacre.
Ele erau copiate, traduse apoi în româneºte, completate cu „etapele” româ-
neºti ale traseelor. Când o astfel de scriere nu exista, ea era alcãtuitã aici
potrivit prescripþiilor canoanelor bizantine.
Dupã 1396, dar nu mai târziu de 1404, moaºtele Sfintei Filotheea ajungeau
(nu fãrã un „amestec” voievodal) la Curtea de Argeº, urmând pomenitul
„drum al salvãrii”. Faptul era bine cunoscut în Peninsula Balcanicã, întrucât
un adnotator al „Sbornicului de la Loveå” (Bulgaria) ºtia cã relictele poposi-
serã la Argeº ºi o numeºte pe muceniþ㠄Filotheea de la Argeº” (slav. Filotee
ArgiÍkoi). Pânã sã ajungã aici, moaºtele peregrinaserã prin Balcani. Întâia
„etap㔠a fost Târnovo : patriarhul Eftimie scrie, prin urmare, Viaþa ºi traiul
preacuvioasei maicii noastre Filotheea, în care descrierea mutãrii relictelor
în capitala Bulgariei constituise, ca de altfel ºi în alte situaþii (Emil Turdeanu),
singura contribuþie originalã. Prin 1393-1394, moaºtele cãlãtoresc, în refugiu,
la Vidin ºi îi oferã mitropolitului Ioasaf al Vidinului ocazia de a redacta ºi el
o viaþã a sfintei, cu o largã utilizare a versiunii eftimiene. Este lesne de
presupus cã, împreunã cu moaºtele, a ajuns la Curtea de Argeº ºi o variantã
a vieþii sfintei („Eftimie” sau „Ioasaf” ; oricum Viaþa Sfintei Filotheea, scrisã
de Eftimie, a fost copiatã în câteva rânduri în Moldova de un ºir de scriitori
ce începe cu celebrul Gavriil Uric). În tot cazul, diaconul Paul de Alep, foarte
atentul însoþitor al patriarhului Macarie al Antiohiei, declara cã a vãzut, în
1653, la Curtea de Argeº, un sinaxar dedicat sfintei în chestiune. Este vorba
tot de o viaþã, „prescurtatã”, realizatã fãrã îndoialã de cãrturarii români pe
baza tradiþiei sud-slave, dar cu vãdite adaosuri „locale”. Aceste „participãri”
ulterioare vor crea în cele din urmã o tradiþie proprie a vieþii sfintei, de care
se va folosi cãtre jumãtatea secolului al XVIII-lea mitropolitul Neofit Cretanul,
autor ºi el al unui nou sinaxar, în greceºte89.
Prin 1415 (ºi nu în 1402, cum a reþinut tradiþia cronicãreascã), la Suceava
au fost aduse – din porunca voievodului Alexandru cel Bun – moaºtele
Sfântului Ioan cel Nou, cel din Trebizonda, care fusese martirizat într-o
„Cetate Alb㔠(pe care aceeaºi tradiþie localã a identificat-o cu portul Moldovei
la Marea Neagrã). Alexandru cel Bun a întâmpinat relictele sacre cu mult
fast ºi le-a oferit pictorilor de biserici o temã ce va participa apoi la consti-
tuirea originalitãþii iconografiei româneºti. Cum era ºi firesc, a fost redactat
ºi textul ce povestea martiriul negustorului trebizondan – Mucenicia Sfântului
ºi slãvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Alb㠖,
compunere scrisã în slavonã ºi care – lucru rar pe atunci – poartã ºi o
semnãturã : „Grigorie, monah ºi prezbiter în marea bisericã a Moldovlahiei”.
Cum specialiºtii au arãtat cã acest „Grigorie” nu poate fi Grigorie Þamblac –
558 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

opinie care a fãcut o carierã îndelungatã90 –, rãmâne sã vedem în monahul-scriitor

de la Suceava pe cel dintâi prozator al literaturii noastre de expresie slavonã.
Cei patru fraþi Craioveºti, ctitorii Mãnãstirii Bistriþa din Oltenia (o zidiserã
înainte de 1494 ºi fuseserã nevoiþi sã o refacã în anul 1519, cãci Mihnea cel
Rãu o dãrâmase în 1509), aduceau din Serbia, în 1497, plãtind o sumã uriaºã
de bani91, în lãcaºul pe care îl înzestraserã cu generozitate (dupã cum atestã
un hrisov dat la 16 martie 1494 de Vlad voievod Cãlugãrul 92) ºi moaºtele
Sfântului Grigorie Decapolitul. Când le-a vãzut, pe la jumãtatea veacului
al XVII-lea, Paul de Alep, moaºtele sfântului (pe care sirianul îl numeºte
Grigorie din Cezareea) erau puse „într-o raclã de argint, poleitã ºi sculptatã
în relief pe partea convexã a capacului cu chipurile întocmai ale sfinþilor” 93.
Racla, împrejmuitã de „chipurile altor sfinþi ºi îngeri”, fusese dãruitã de
pioasa Doamnã Bãlaºa, soþia voievodului Constantin ªerban, care o coman-
dase, contra unei sume consistente, argintarului Martinus Weiss cel Bãtrân
din Braºov94.
Viaþa sfântului ºi-a fãcut, firesc, apariþia în cãrþile specializate. În Prologul
pe lunile septembrie-februarie (culegere de vieþi de tip rezumativ, cuprinsã
într-un manuscris slav de la începutul secolului al XVI-lea, fost al Mãnãstirii
Bistriþa) va fi inclusã ºi Viaþa Sfântului Grigorie Decapolitul. O însemnare
(semnalatã de Emil Turdeanu95) dintr-un manuscris românesc, prescris în
1745 la Mãnãstirea Bistriþa, a desluºit cercetãtorilor „istoria”, posibilã, a
elaborãrii versiunii slavone a acestui text hagiografic. Iatã însemnarea,
tradus㠖 probabil – din slavonã : „Aceastã Viaþã a Sfântului Grigorie Decapolitul
o au adus aici în þarã doi cãlugãri de la Sfetagora, anume Savatie ºi Gavriil,
carii au fost lãcuitori la un schit [...] unde iaste hramul Sfinþilor Arhangheli,
care schit sã chiamã Iagorova [...]. Scoasã ºi tâlcuitã pe slovenie de cuviosul
întru ieromonahi chir Andrii, cu porunca ºi cu osârdia celui de neam bun ºi
de Hs. iubitor, banul Barbul Craiovescul din Þara Româneascã”. Cumpãrând,
deci, din Serbia relictele (adãpostite acolo dupã cãderea Constantinopolului96)
ºi aducându-le în þarã, Barbu Craiovescu a pus sã se traducã în slavonã, din
greceºte, ºi viaþa sfântului. Operaþia a fost fãcutã, cred, de cãrturarii Mãnãstirii
Bistriþa (însemnarea citatã mai sus îl pomeneºte pe un „chir Andrii”) ºi
textul realizat de ei, acea versiune slavã pe care Emil Turdeanu o bãnuia
drept intermediar între textul grecesc97 ºi traducerea româneascã, va intra,
alãturi de altele, în sinaxarul amintit mai sus 98.
Cãtre sfârºitul celui de-al doilea deceniu al veacului al XVI-lea, mai precis
în intervalul dintre anii 1517 (anul sfinþirii ctitoriei lui Neagoe Basarab de
la Curtea de Argeº) ºi 1521 (anul morþii lui Neagoe), chir Gavriil Protul,
„adecã mai marele Sfetagorei”, a scris un text (ale cãrui rosturi erau departe
de a fi doar religioase) ce „istoriseºte” întâlnirea unui fost înalt prelat al
Ortodoxiei rãsãritene cu spaþiul cultural românesc : Viaþa ºi traiul Sfinþiei
sale pãrintelui nostru Nifon, patriarhul Þarigradului, care au strãlucit întru
patemi ºi ispite în Þarigrad ºi în Þara Munteneascã. „Întâlnirea” aceasta s-a
încheiat în chip dramatic, cãci între Radu cel Mare (voievodul care îl invitase
pe Nifon al II-lea în Þara Româneascã, spre a reorganiza Biserica) ºi patriarhul
Nifon, orgolioºi amândoi, s-a iscat un conflict încheiat printr-o despãrþire.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 559

Neagoe Basarab ºtia cã, gonit din Þara Româneascã de Radu cel Mare,
patriarhul Nifon îl blestemase pe voievodul neascultãtor în faþa preceptelor
Bisericii ºi era, la fel, informat cã (potrivit codului mental al vremii) prin
„afurisirea” voievodului (chiar neînregistratã în texte) consecinþele puteau
afecta întreaga þarã. A încercat, prin urmare, remedierea situaþiei, rein-
trarea în normalitate ºi a avut cutezanþa de a cere moaºtele sfântului de la
Sfântul Munte (pretenþie care a stârnit – am vãzut – cutremurare printre
cãlugãrii athoniþi), imprimând transportãrii relictelor în Þara Româneascã
un fast deosebit. Întâmpinarea moaºtelor (în a cãror putere miraculoasã ºi
vindecãtoare cu siguranþã cã Neagoe Basarab, cu sãnãtatea lui ºubredã,
credea ; sã nu lãsãm la o parte nici acest interes personal în aducerea lor – ne
sfãtuia cineva) a fost pe potriva celui ce era socotit de Gavriil Protul „ctitor
a toatã Sfetagora” ºi care fãcuse pânã atunci destule gesturi bazileice (sã nu
uitãm cã Gavriil Protul scria – s-a spus – Viaþa... cam prin 1520). Toatã
înºiruirea de „tablouri” – care pentru public urmau sã alcãtuiascã un spectacol
al pietãþii (Neagoe Basarab îi fusese discipol lui Nifon ; acesta „îl întãria cu
învãþãturile sale, ca sã creascã ºi sã se înalþã în toate faptele cele bune...”),
al cinstirii („Decii domnul Neagoe vãzând cã fac moaºtele sfântului atâtea
minuni, deade de fãcu sicriul tot de argint curat ºi-l polei cu aur ºi-l înfrumu-
seþã cu mãrgãritar frumos ºi cu alte pietri scumpe ºi cu jmalþ...”) ºi chiar –
ziceam – al asocierii la glorie, prin apariþia icoanei, a imaginii, care îi
cuprindea, deopotrivã, pe personajul sacru ºi pe pãmânteanul evlavios :
„[...] ºi deasupra pre plehupã, scrise chipul sfântului întreg ; iar jos, la
picioarele sfântului, sã scrise pre sine în genuche, rugându-se sfinþiei-sale...”.
În 1641, moaºtele Sfintei Parascheva din Epivat ajunseserã la Iaºi ºi
împodobeau Mãnãstirea Trei Ierarhi, abia ziditã. Eveniment consemnat ºi
de Miron Costin : „ªi întru aceºti ani au adus Vasilie-vodã ºi moaºtele Sfintei
Preacuvioasei Parascheva, în anul 7148”99. De prisos sã vorbim despre banii
mulþi cheltuiþi de Vasile Lupu cu aceastã ocazie, dar pentru cel care avea sã
plãteascã datoriile impresionante ale Patriarhiilor rãsãritene sacrificiul nu
era prea mare. ªi despre aceastã eroinã a creºtinãtãþii scrisese Eftimie al
Târnovei ºi, dupã el, grecul Matei al Mirelor, ajuns egumen la Mãnãstirea
Dealu, redactase, în greceºte, o viaþã a sfintei, remaniind fundamental versiunea
lui Eftimie ºi transformând panegiricul patriarhului bulgar într-o hagio-
grafie obiºnuitã, de felul celor propuse de sinaxare, un text, adicã, unde
faptele ºi povestirea lor îºi recâºtigaserã drepturile tradiþionale100. Varlaam,
mitropolitul Moldovei, în Carte româneascã de învãþãturã (1643) va fi primul
între cei ce au operat „autohtonizarea” textului. Tãlmãceºte liber, cu supri-
mãri ºi reducþii (adicã într-un chip care îi era propriu), o variant㠄eftimianã”
amplificatã ºi îi adaugã o încheiere originalã cu þeluri edificatoare. Dupã el,
Dosoftei va include în Viaþa ºi petrécerea svinþilor o nouã versiune româ-
neascã, fãcutã dupã o redacþie de minei, cu vizibile suplimentãri ºi cu destule
elemente ce reflectã etapa „moldoveneasc㔠a peregrinãrilor sacrelor relicte.
ªirul îl va încheia tãlmãcirea, realizatã dupã masiva culegere a ucrainea-
nului Dimitrij Tuptalo-Rostovski, prezentã în colecþia de la Mãnãstirea Neamþ.
560 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Când a trecut prin Iaºi, Paul de Alep s-a închinat ºi la racla cu moaºtele
sfintei (era – ne spune el – „cu catifea roºie înãuntru în sfânta sfintelor, unde
se aflã altarul, în partea dreaptã”), dar n-a putut sã vadã chiar moaºtele,
cãci cheia se afla „în mâinile egumenului” care nu era acasã. A constatat,
însã, preparativele ce se fãceau pentru expunerea publicã a „raclei” („se
construia un mormânt în bisericã la un perete, adicã un chivot din felurite
marmore frumoase pentru a aºeza sub el trupul acela ; se fãcea întocmai ca
un altar latin, cu coloane, cu podoabe ºi cu inscripþii în limba slavonã în
cinstea acestei sfinte”)101 ºi i-a gãsit loc în memorialul sãu de cãlãtorie
poveºtii aducerii moaºtelor : „A adus de la Constantinopol ºi niºte moaºte
întregi [va afla ulterior, de la un localnic, cã trupului, „îmbrãcat într-o cãmaºã
albã bulgãreascã”, îi lipseau, totuºi, un picior ºi o mân㠖 D.H.M.], anume
trupul Sfintei Petka bulgarã. Grecii o numesc Sf. Paraschiva ºi românii
Sf. Vineri. Bulgarii ºi toate popoarele acestea o cinstesc foarte mult ºi o
serbeazã la 14 octombrie. Domnul a cumpãrat aceste moaºte de la patriarhul
Constantinopolului cu 30 000 de scuzi – în afarã de alte cheltuieli – ºi le-a
adus pe Marea Neagrã ºi apoi pe Dunãre la Galaþi, unde au fost întâmpinate
cu foarte mare evlavie ºi cu imnuri de slavã de cãtre toþi episcopii, stareþii,
cãlugãrii ºi preoþii þãrii ºi de un mare numãr de credincioºi. ªi au fost aduse
în aceastã bisericã nou㔠102. Chiar voievodul se dusese la hotar (fãcuse, deci,
o cãlãtorie pioasã) pentru a întâmpina moaºtele sfintei103.
Fragmentarismul (Alexandru Lãpuºneanu – ne spune Neculce – îºi împo-
dobise ctitoria de la Slatina cu capul Sfântului Grigore Bogoslovul) relictelor
socotite sacre era inevitabil (chiar „produs”, se pare), iar comercializarea lor
reprezenta o practicã veche. Aºa cã perechea sirianã, patriarhul Macarie ºi
nepotul lui, arhidiaconul Paul de Alep, oaspeþi plini de gratitudine, îi dãruiau
lui Vasile Lupu „falca superioarã a Sf. Vasile cel Mare, de o culoare galbenã,
foarte solidã, grea ºi strãlucitoare ca aurul. Mirosul ei era mai plãcut decât
ambra. Dinþii ºi mãselele rãmãseserã neatinse la locul lor”. „Cãpãtaserã”
acest „odor” la Þarigrad, unde fusese vândut de „chir Grigorie, mitropolitul
Vechii Cesaree ºi cumpãrat cu greutatea sa în aur”. I-a mai oferit patriarhul
din Antiohia voievodului Vasile Lupu ºi alte „câteva moaºte nepreþuite ale
Domnului nostru Iisus Hristos ºi de-ale sfinþilor sãi apostoli”, toate procurate
tot de la Constantinopol, unde se practica, se pare, un negoþ intens cu
asemenea lucruri. Cei doi au mai achiziþionat acolo (am putea înþelege cã i
le-au dãruit tot Domnului Moldovei), pe aur, „o bucatã din calul Sf. Dumitru,
puþin sânge de-al Sf. Gheorghe, ceva din pãrul martirei Anastasia, care
scapã de farmec, un deget al mamei Sf. Eustatiu Martirul, niºte bucãþi de
piatrã din Sf. Mormânt cu sângele lui Hristos, câteva bucãþi din lemnul
crucii, de o culoare neagrã ca abanosul ºi foarte grele, pe cari, cercându-le
noi în foc, arserã ca para, iar dupã ce furã scoase revenirã la starea primitivã ;
mai cercându-le de asemenea în apã, cãzurã la fund. Ele erau puse într-o
cutie rotundã, de fabricã indianã, sculptatã cu mare artã, aºezate pe bumbac
ºi acoperite cu o bucatã de brocart de mãrimea cutiei ; iar cutia era pãstratã
într-un sãculeþ de tafta roz ºi cu ºirete de mãtase albastr㔠104.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 561

Vasile Lupu a fost „încântat ºi cuprins de admiraþiune”. Moaºtele urmau

a intra, desigur, în colecþia sa personalã, gãsindu-ºi locul în paraclisul palatului
ori, mai degrabã (cãci erau „specializate”), în relicvariile din odãile Domnului
ºi Doamnei, având a proteja încãperile respective.
Existau, însã, ºi resurse interne. Pietatea popularã îi „sanctificase” pe
destui dintre anahoreþii care populau – zicea Dimitrie Cantemir în Descriptio
Moldaviae – munþii Moldovei, închinându-se lui Dumnezeu ºi ducând „o
viaþã singuraticã ºi depãrtatã de tulburãrile lumii”. Pe aceºti „atleþi ai lui
Hristos”, personaje merituoase din cuprinsul ºi trecutul Bisericii româneºti,
îi va elogia Dosoftei, înalt ierarh al Ortodoxiei româneºti (era mitropolit
când scria aceste rânduri într-unul dintre tomurile Vieþii ºi petrécerii svinþilor),
ºi va cere canonizarea lor, întemeierea unui sanctoral naþional. Ar fi fost un
act de dreptate :
„Darã tocma ºi din rumâni mulþ sânt carii am ºi vãdzut viaþa ºi traiul lor,
darã nu s-au cãutat, fãrã numai Daniil de Voroneþ ºi Rafail de Agapia, i-am
sãrutat ºi sfintele moºtii. Apucat-am în dzâlele noastre pãrinþ nalþ în bunãtãþ
ºi-n podvig, ºi plecaþ la smerenie adâncã. Pãrintele Chiriac din Beserecani, gol ºi
ticãloºit în munte 60 de ani. ªi Chiriac de Tazlãu, Epifanie de Voroneþ, Partenie
de Agapia. Darã Ioan de Râºca, arhiepiscopul acel svânt ºi minunat, Inochentie
de Pobrata ºi Istratie ! Cã Dumendzãu Svinþia Sa nice un neam de rodul omenesc
pre pãmânt nu lasã nepartnic de harul Svinþiei Sale, ce preste toþ au tins mila Sa
ºi-au deschis [tu]turor uºe de spãsenie”.

„Specializate” ori nu, moaºtele îºi vãdeau puterile miraculoase, confirmau.

Radu Greceanu încearcã sã-ºi convingã cititorul (acesta fiind gata sã accepte,
pentru cã ne aflãm într-o vreme când mirabilul – expresie a vrerii divine
transmise prin „obiecte” fãcãtoare de minuni – era aºteptat, era crezut, era
justificat chiar la nivelul mentalitãþii ºi al sensibilitãþii 105) cã lãcustele –
veritabil㠄mânie dumnezeiasc㔠–, ce bântuiau Þara Româneascã de câþiva
ani, au fost gonite de capul Sfântului Mihail al Sinadelor („sfeti Mihail
Sinadschi”), adus de Constantin Brâncoveanu de la Muntele Athos. Cu întreg
cortegiul de rugãciuni ºi slujbe, sacra relictã ºi-a fãcut datoria – „[...] dupã ce
l-au adus aici în þarã, au fãcut aici în þarã ºi în Bucureºti mai întâi rugãciuni
cu litanii, ºi ieºirã afarã, dupã aceia l-au trimis ºi în þarã sfântul acela cap,
de l-au purtat pre unde era lãcuste cu arhierei ºi cu preoþi, anume pãrintele
Axentie vlãdica Sofiianul, care au fost mai înainte vlãdicã la Sofiia, aflându-sã
aicea în þarã, ºi cu mulþi arhierei ºi preoþi, de umbla fãcându osfeºtãnii ºi
rugãciuni pân’ toate locurile unde era lãcuste. ªi aºa, dentr-acel an, cu vrerea
ºi cu mila lui Dumnezeu ºi cu ajutoriul sfântului, s-au rãdicat lãcustele ºi au
perit dupre pãmântul acesta, de s-au cunoscut ciudã aievea” –, iar genero-
zitatea voievodului (alt gest de pietate) pentru acest miracol („ciudã aievea”)
a fost pe mãsurã :
„Pentru aceia ºi domnul dupã ce au adus capul sfântului aici la Bucureºti la
scaun, au fãcut cununã de aur cu pietri scumpe asupra capului, ºi au fãcut cutie
de argintu frumoasã de au aºãzat capul sfântului, ºi fãcând ºi cãtrã sfinþii pãrinþi,
care a venit aici cu sfântul cap de la Sfetagora, mulþumita ºi cel dupã putinþã
ajutor sfintelor mãnãstiri, s-au dus cu capul iarã la Sfetagora”.
562 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Pelerinajele

Nu se ºtie cu certitudine (ºi nu se va ºti, probabil, niciodatã) dacã logofãtul

Stoica Ludescu a fost, cum presupunea Nicolae Iorga, autorul Istoriei Þãrâi
Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini (Letopiseþul
Cantacuzinesc). Este, însã, în afara oricãrei îndoieli cã el a redactat, ca o
„slugã bãtrânã în casa Cantacuzinilor”, dup㠄învãþãtura bunii stãpânii méle,
jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, testamentul pe care l-a fãcut, în 1681,
Elina, soþia rãposatului postelnic Constantin Cantacuzino, înainte de a pleca
în cãlãtoria, de mult proiectatã („fãgãduiala de pelerinagiu fãcutã încã în
viaþa soþului”106), la Locurile Sfinte. Diata aceasta107 (în care – dupã o „intro-
ducere” cuprinzând „recomandaþii de viaþã moralã ºi religioasã, de bunã
înþelegere între fiii chemaþi de venerata bãtrânã la casele ei de þarã din
Mãrginenii de Sus” [Nicolae Iorga] – rãspunzãtor pentru întreaga avere,
pânã la întoarcerea Elinei, era numit stolnicul Constantin Cantacuzino –
„Numai el singur sã aibã a porunci tuturor câþi sã vor afla supt oblastiia casii
méle, ºi sã ia seama pârcãlabilor, ºi dã dânsul sã asculte toþi” –, cãci firea
apucãtoare a întâiului ei nãscut, ªerban, domn atunci ºi adesea nedrept cu
fraþii sãi, îi era bine cunoscutã) se arãta a fi foarte trebuincioasã, întrucât
cãlãtoria la Ierusalim (expresie neîndoielnicã a pietãþii, dar ºi serie de
încercãri puse de un program de autopenitenþã pe drumul cãtre mântuire),
de unde se va întoarce în 1682, era dificilã, complicatã ºi încãrcatã de riscuri,
cãci, sã nu uitãm, pelerina Elina era în vârstã. Jupâneasa Elina a fost
însoþitã în aceastã cãlãtorie (singura fãcutã la Locurile Sfinte de niºte rude
voievodale) de fiul ei, spãtarul Mihai, ºi de Stanca, fiicã a ei ºi mamã a lui
Constantin Brâncoveanu. Le stãtea în preajmã o „micã oºtire de slujitori
seimeni”, comandatã de Iancu, bulucbaºã. Un grup numeros pe care ni-l
putem imagina (ºi cu ajutorul banului Mihai Cantacuzino, care descrie
evenimentele în Ghenealoghiia Cantacuzinilor) cãlãtorind pe uscat ºi pe
mare cãtre un Ierusalim unde sosirea lor a stârnit oarecare emoþie (un
anume Gavrîl Hmelniþki, ucrainean dupã nume, din Lvov, îi semnala, într-o
însemnare în slavonã, la Ierusalim : „În anul 7190 [1682], luna lui aprilie,
zile 26, a venit Doamna – Domna – Ilinca, maica beiului – Bega – muntean,
în cetatea Ierusalimului, cu fiul ei Mihail Spãtarul ºi cu fiica ei Stanca, ºi cu
ea a venit Ianco bulucbaºa cu 100 de seimeni, ºi cu Doamna au venit 40 de
oameni, ºi cu seimeni 10, cu cinul lor. ªi am scris eu, Gavril Hmelniþchi
iazagiul de seimeni din Þara Leºeascã, din cetatea Liovului”108), navigând de
la o insulã la alta în estul Mãrii Mediterane (ºi neocolind Rhodosul), ostroave
ce ascultaserã cândva de Veneþia ºi unde Mihai Cantacuzino (cel ce, realizând
o „extensie” ºi cãtre Muntele Sinai, s-a întors de la Locurile Sfinte cu „ideea
de a face un «Sinai» în þara sa însãºi”109) putea culege „idei ºi forme ºi
repertoriu ornamental ºi chiar meºteri” pentru viitoarele construcþii pe care
le va porunci110.
În cronica ce i se atribuie, Stoica Ludescu povesteºte, foarte atent la
secvenþele de protocol, cãlãtoria fãcutã de stãpâna sa :
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 563

„ªi iar în zilele acestui domn [ªerban Cantacuzino – nota mea, D.H.M.], fiind
maicã-sa, doamna Elena, prea slãbitã în bãtrâneþe, cugetat-au cu inima ei cãtrã
Dumnezeu ºi s-au rãdicat de aicea, din þarã, luând ºi pre fie-sãu, Mihai Cantacuzino
vel-spãtarul, de au mers cu dânsa împreunã pân’ la Ierusalim, de s-au închinat
acolo Sfântului Mormânt al Domnului nostru Isus Hristos. Iar fie-sãu, Mihai
spãtarul, au luat pre Dumnezeu într-ajutor ºi au purces de acolo de s-au dus pân’
la Sinai de s-au închinat sfântului loc, unde au fãcut Dumnezeu vorbã cu Moisi
proroc ºi i-au arãtat multe ciudese dumnezeieºti, precum iaste scris. ªi iarãºi
s-au învârtejit înapoi, gãsind pre maicã-sa sãnãtoasã la sfântul Ierusalim. ªi cât
avurã lângã dânºii aur, argint, tot îl închinarã Sfântului Mormânt. ªi împãrþirã
pre la toþi sãracii multã milostenie, dând mare laudã milostivului Dumnezeu,
cãci i-au învrednicit cu viaþã ºi i-au purtat fãr’ de nici o smintealã pân’ ce i-au
adus de s-au închinat la Sfântul Mormântul Sfinþii-Sale ºi au vãzut cu ochii lor
toate minunile ce-au fãcut. Dupã acéia iar au luat pre Dumnezeu într-ajutor ºi
au purces de acolo cu mare cinste, petrecându-i toþi pãrinþii ai bisericii cei mari
a Ierusalimului ºi toþi cetãþenii. ªi aºa fãcându-se pân’ la un loc, luându-ºi ziua
bunã unii de cãtrã alþii, învârtejindu-se iar înapoi. Iar doamna Elena cu fie-sãu
Mihai spãtarul au venit iar aici în þarã. Ieºit-au înainte fie-sãu ªerban-voievod,
cu toþi boierii lui ºi cu toatã curtea lui, împreunându-se cu maicã-sa, sãru-
tatu-i-au cinstita mânã cu mare liubov ºi o au dus cu mare cinste pân-au întrat
în casele domneºti, în Bucureºti”.

*
Când a fost lovitã de acea „nevoie mare, dã fãcea toate grozãviile”, o
„îndrãcire” care i-a speriat pe toþi cei din jur (vezi mai jos în aceastã carte),
Doamna Pãuna Cantacuzino se afla la Mãnãstirea Dintr-un Lemn, unde
venise „pentru evlavie”, adicã în pelerinaj. Era vorba despre o cãlãtorie
pioasã, cu imbolduri în convingerile intime ale soþiei de voievod (ºi „turneele”
întreprinse de Brâncoveanu, însoþit de curtea sa – un „public” ce admira ºi
confirma cucernicia domneasc㠖, pe la mãnãstiri aveau ºi aceastã semni-
ficaþie), fãcutã la un lãcaº de închinãciune a cãrui apariþie era legatã de
cultul Fecioarei Maria, impus – la noi ºi aiurea – de pietatea popularã
(ºi acceptat de teologii creºtini, care i-au fãcut loc Nãscãtoarei de Dumnezeu,
Theothokos, „Mama lui Dumnezeu”111, între cele mai importante figuri ale
sanctoralului) care a vãzut în Maica Domnului pe „intercesorul” cel mai
eficient112 datoritã multiplelor ei disponibilitãþi protectoare confirmate de
miracole113. Cinstirea de care a avut parte Nãscãtoarea de Dumnezeu în
spaþiul românesc (un soi de reabilitare a condiþiei feminine într-un loc ce era
deprins mai degrabã cu vechile etichete care le marginalizau pe strãnepoatele
Evei114), un spaþiu ortodox în care sfinþii – „paznici” ai timpului (Le Roy
Ladurie) – erau trataþi cu toatã deferenþa ºi în ipostaza lor de „patroni” ºi li
se dedicau lãcaºe de rugãciune, este argumentatã de cele „cinci mari sãrbãtori
ce îi sunt închinate în decursul unui an liturgic, de numãrul mare de biserici
care poartã hramul Naºterii Maicii Domnului, al Adormirii ori al Bunei
Vestiri, de rugãciunile cãtre Sf. Maria din cãrþile de ritual”115, precum ºi de
frecvenþa numelui Maria între românce.
564 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Tradiþia, pe care a auzit-o, pe la jumãtatea secolului al XVII-lea, diaconul

Paul de Alep ºi a consemnat-o în „jurnalul” sãu de cãlãtorie, spunea cã un
pustnic ar fi aflat într-un stejar o icoanã a Maicii Domnului (locul era, deci,
„marcat” de prezenþa unui anahoret) ºi ar fi auzit un glas care i-a spus  :
„Dorinþa mea este ca tu sã zideºti aici pentru mine o mãnãstire din acest
pom”116. ªi pustnicul a folosit lemnul stejarului pentru a ridica o micã bisericã.
O legendã asemãnãtoare despre apariþia Mãnãstirii Dintr-un Lemn asculta,
prin 1745, ºi mitropolitul Neofit Cretanul, aflat într-una dintre cãlãtoriile
lui pastorale. În „versiunea Neofit”, existã ºi o plasare în timp (domnia lui
Alexandru al II-lea Mircea) ºi un nume al celui care a gãsit icoana – Radu
(care nu mai este cãlugãr, ci cioban), iar imaginea sacrã (visatã de cioban –
„visul care porunceºte”) se afla în interiorul stejarului. O icoanã a „Fecioarei
cu pruncul” se pãstreazã la Mãnãstirea Dintr-un Lemn ºi este obiect de
veneraþie pentru credincioºi ºi pelerini, antichitatea ei fiind incontestabilã.
Chiar dacã n-a fost pictatã în secolul al IV-lea (cum credea André Grabar) la
Mãnãstirea Theothokos din Grecia, dupã modelul realizat de Sf. Apostol
Luca, ea vine din Bizanþ sau de la Muntele Athos, unde a fost fãcutã înainte
de 1453. Alþi istorici ai artei sunt de pãrere cã icoana ar aparþine celei de-a
doua jumãtãþi a veacului al XVI-lea117.
Schitul întemeiat în secolul al XVI-lea a fost transformat în mãnãstire de
Matei Basarab în anii 1635-1636. Chiar voievodul afirma, în 1640, cã a
zidit-o „de iznoavã deîn temei” (unii cercetãtori admit cã s-a asociat la aceastã
ctitorie ºi Preda Brâncoveanu, mare vornic sub Matei Basarab ºi sub Constantin
ªerban, bunicul voievodului Constantin). Mai târziu, în 1715, ªtefan Cantacuzino
(poate în amintirea întâmplãrii din anul 1714 sau, poate, cinstind locul sacru
cercetat de evlavioasa lui soþie) i-a adãugat bisericii pridvorul cu coloane de
piatrã decorate cu stalactite118 ºi ºi-a descris participarea constructivã într-o
lungã pisanie119.
Au existat ºi alte astfel de „întemeieri” poruncite de „glasuri divine” ºi de
„viziuni”. Legendele acestor „semne cereºti” (mirabilul mereu crezut) s-au
configurat ºi au alcãtuit o literaturã (cu lungi ºi frecventate secvenþe –
reprezentate de „culegeri de miracole” ale Fecioarei, precum Mântuirea
pãcãtoºilor a grecului Agapie Landos ori Cerul nou de Ioannikie Haleatovski,
scriitor ucrainean, traduse, copiate, combinate în versiuni contaminate,
într-un cuvânt – citite – subsumabile aceluiaºi cult popular al Fecioarei Maria)
ce i-a interesat foarte mult pe cãlãtorii strãini ºi nu i-a lãsat indiferenþi nici
pe scriitorii autohtoni. În tradiþia povestitã de Vartolomei Mãzãreanu – în a
sa Istorie pentru sfânta mãnãstire Putna –, categoric una închegatã în mediul
monahal („ni-au spus pãrinþii” – zice cronicarul), într-un spaþiu sacralizat
prin traiul acolo al lui Daniil „Sãhastrulú” (isihastul consilier al lui Vodã
ªtefan), locul zidirii a fost „fixat” printr-un miracol (pe care l-am mai pomenit) :
„[...] acestú pãrinte Daniilú, diasupra locului, unde iaste acmu ziditã sfânta
mãnãstire Putna, de multe ori ar fi vãdzutú mulþime de îngeri luminaþi,
cãntãndu-i, þiindú în mãini fãclii aprinse. De carea lucru acelú fericit pãrinte
multú s-au miratú ºi, rugându-sã lui Dumnedzãu, ca sã-i descopere de aciasta
minune ce vãdzurã, i s-au arãtat îngerulú Domnului în videniia, dzicându-i :
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 565

Bine sã ºtii, cã întru acelú locú unde ai vãzutú îngeri luminaþi, robul lui
Dumnedzãu ªtefanú voevoda, fãrã zãbavã, va sã facã o sfântã mãnãstire
foarte iscusitã, întru numele Prea curatei de Dumnedzãu Nãscãtoare ºi
purure Fecioare Mariia...”. „Videniia” s-a repetat, la rugãciunile sihastrului
(încadrabil între monahii care au constituit, în literatura religioasã, o categorie
de „visãtori privilegiaþi” [Jacques Le Goff], frecvent vizitaþi de „viziuni”), ºi
în prezenþa voievodului aflat în cãutarea unui loc potrivit pentru a zidi un
lãcaº întru gloria Maicii Domnului : „ªi Dumnedzãu au ascultat ruga robului
ºi îndatã în loculú acesta unde iaste acumú sfânta mãnãstire Putna, s-au
pogorâtú mulþime de îngeri luminaþi, cu fãclii aprinse prînú mâini, ºi cãnta
cãntãri dumnedzãeºti [...]. ªi îndatã au prurcesú cu fericitulú Daniilú ºi
viindú la acelú locú undea vãdzusã pre sfinþii îngeri, au însãmnat loculú...”.
În acelaºi timp, dar în alt loc, niºte cãlugãri din preajma Iordanului, veniþi
în Moldova, o „vãd” pe Fecioara Maria, care le spune cã aici este „grãdina ei”,
cea pe care pustnicii o cãutau. ªi s-a înãlþat în felul acesta Mãnãstirea Bisericani
(potrivit unei legende povestite de episcopul Melchisedec ªtefãnescu ; o reia
ºi Al. Odobescu), vegheat㠖 obiect sacru confirmativ – de o icoanã a Sfintei
Fecioare adãpostitã în scorbura unui copac120. ªi astfel de tradiþii am putea
înºira despre ridicarea Mãnãstirii Slatina, ctitorie a lui Alexandru Lãpuºneanu,
sugeratã voievodului de un sihastru (porunca venea, de fapt, de la Maica
Domnului) care „vedea” lumini tainice într-un loc vegheat de un paltin,
despre Mãnãstirile Pângãraþi121, Plãtãreºti122 sau Corbii de Piatrã123.
În aceste lãcaºuri de închinãciune, înconjurate de o aurã sacrã supli-
mentatã de legende, erau adãpostite moaºte miraculoase, protectoare sau
vindecãtoare, ºi icoane „fãcãtoare de minuni”. Adicã tot atâtea „þinte” care le
fãceau cercetate de credincioºi, sosiþi sã venereze relictele sfinþilro sau
imaginile sacre (sã ni-l amintim pe Radu cel Mare, cel bolnav de gutã, care
cutreiera mãnãstirile în cãruþa sa cu nãdejdea lecuirii) în grupuri compa-
rabile cu cele ale pelerinilor apuseni. Aceste icoane (ce prilejuiau ºi contem-
plarea, dar ºi rugãciunea, invocarea, aspecte ce þin de un „privat” al fervorii
personale) – unele cu mult㠄personalitate”, precum aceea (alta decât cea
veneratã în prezent124) de la Mãnãstirea Dintr-un Lemn, care refuza sã fie
adãpostitã într-o bisericã oarecare ºi se întorcea în arborele unde a fost
descoperit㠖 aveau celebritatea lor mai mult decât zonalã. Ele „inter-
veneau”, de pildã, pentru înlãturarea calamitãþilor naturale sau lecuiau în
contexte care le alimentau faima. Aºa s-a întâmplat în 1650, când o icoanã
de la Mãnãstirea Golia din Iaºi l-a tãmãduit pe fiul lui Vasile Lupu. Despre
o altã icoanã glorioasã, cea de la Mãnãstirea Neamþ, a scris, în 1655, Nicolae
Milescu folosind texte greceºti aflate în mãnãstire. Dupã pãrerea lui Milescu
(Istorie despre Sfânta icoanã a prea sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu Maria,
primã contribuþie de „mariologie” româneascã) imaginea Sfintei Fecioare –
care în fiecare an, de Sfintele Paºti, se închina pânã la pãmânt (Neculce
spune cã, în 1733, la o asemenea închinãciune a fost de faþã ºi voievodul
Grigore al II-lea Ghica, miracol „periodic”, care i-a uimit pe cãlugãrii locali,
ce „ziceau cã nu s-a închinat acea icoanã ca atunci niciodatã”) – ar fi fost
dãruitã lui Alexandru cel Bun de împãratul bizantin Ioan Paleologul125. Din
566 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vreme în vreme, icoanele sfinte produceau confirmãri convingãtoare.

De regulã, ele lãcrimau, precum aceea de la Mãnãstirea Nicula din Ardeal,
care, în anul 1694, a „plâns” douãzeci ºi ºase de zile la rând126. Neculce
relateazã o asemenea întâmplare, petrecutã în timpul celei de-a doua domnii
a lui Gheorghe Duca („Într-acestu anú fãcutu-s-au ºi o minune mare, arãtare
la Hotin, într-o mãnãstioarã micã ce este supt cetate. Au lãcrãmat icoana
Maicii Precistei, cât sã rãsturna lacrãmile pe chipul icoanei, de le vide toþi
oamenii. ªi pica într-o tepsie ce era pusã supt icoanã, de era mirare a prãvi
arãtarea ºi sãmnu ca acela...”), socotind „minunea” ca pe un „sãmn” rãu
prevestitor : „[...] carele au fostu adevãrat sãmnu de peire a mulþi creºtini în
Þara Leºascã ºi începãtura durerei ºi stricãrei þãrâi noastre. Cã de atunce
din an în anú tot rãu ºi amar de creºtini ºi pustiire au rãmas locurile pre
acolo”.

Cãlugãrirea de bunã voie

Am pus acest titlu paragrafului care urmeazã fiindcã ne aflãm în preajma

Curþii domneºti ºi sediul puterii înþelegea cãlugãrirea ºi ca pedeapsã (reclu-
ziunea în „privatul absolut” al mãnãstirii convocând la un loc exilul ºi închi-
soarea) ºi o practica împotriva pretendenþilor sâcâitori (asociatã uneori cu
mutilarea) – ne spune Grigore Ureche cã Alexandru Lãpuºneanu, dupã ce
l-a învins pe Joldea, „l-au însemnat la nas ºi l-au dat la cãlugãrie”, la fel cum,
mai târziu, Aron Vodã, dupã ce l-a prins pe un anume Ionaºcu, „domniºor”
susþinut de orheienii ºi sorocenii mereu rebeli, „i-au tãiat nasul ºi l-au
cãlugãrit” –, a turbulenþilor, a nesupuºilor periculoºi, a uneltitorilor, a crimi-
nalilor chiar, în cazul cã aceºtia beneficiau de clemenþã. Cum s-a întâmplat
cu vornicul Stroe Leurdeanu („om rãu ºi hiclean”), ucigaº al postelnicului
Constantin Cantacuzino ºi uneltitor dovedit – cu probe, zice Stoica Ludescu –
în procesul patronat de Antonie vodã din Popeºti ; condamnat la moarte
(„Cãutând la sfânta pravilã [voievodul ºi conducãtorii clerului], aflarã sã-l
omoare ºi pre Stroe, ca sã ia platã precum au fãcut. ªi sã déde cu judecatã
dreaptã pre mâna armaºilor”), ucigaºului i s-a comutat, totuºi, pedeapsa
tocmai la solicitarea – generoas㠖 a soþiei victimei : „Iar jupâneasa Elena ºi
cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie-vodã sã-l iarte de moarte ºi
sã ia cinul cãlugãresc, cã va da el seamã înaintea înfricoºatului judeþ. Atuncea
Antonie-vodã, poruncindu-le, scoaserã-l afarã cu rãvaºele lui cele de vânzare,
de sã arãtarã tuturor noroadelor, ca sã-l ºtie toþi cã s-au asemãnat cu Iuda ºi
l-au ivit Dumnezeu ca pre Cain. Dupre acéia l-au dus la mãnãstirea din
Snagov [unde fusese omorât postelnicul Cantacuzino – nota mea, D.H.M.] de
s-au cãlugãrit, puindu-ºi numele Silvestru, de cãlugãrie”. ªi pe Matei Basarab,
rãnit dupã bãtãlia de la Finta ºi bolnav, seimenii rãsculaþi – cotrobãindu-i
prin palat ºi „pedepsindu-l” cu insolenþ㠖 îl trimiteau la mãnãstire – „striga
pen curtea domneascã ca sã le dea lefi, cã ei au bãtut rãzboiul ce au avut cu
Vasilie vodã ºi zicea lui Matei vodã sã sã ducã sã sã cãlugãreascã, cã nu le
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 567

mai trebuie sã le fie domn, bãtrân fiind ºi bolnav” (Anonimul Bãlenilor) –,

propunându-i adicã un soi de exil voluntar.

Dacã marelui ban Barbu Craiovescu, ctitor al Mãnãstirii Bistriþa din

Oltenia ºi trimiþãtor al unor daruri generoase la Muntele Athos, i-ar fi trecut
prin minte sã noteze pe vreo paginã de sbornic decizia sa de a pãrãsi viaþa
publicã spre a se retrage în mãnãstire, probabil cã însemnarea lui ar fi
arãtat la fel (proclamând, adicã, aceeaºi fuga mundi pe care o repetã, obsedant,
tâlcuirile gesturilor care duc la monahism) ca mãrturisirea pe care o va
insera în propria cronicã, peste secole, marele vornic Radu Popescu, ºi el
autor al unui gest asemãnãtor care l-a „transformat” în monahul Rafail  :
„[...] ci fiind vornic mare eu, Radul Popescu, în cinstea ºi în dragostea
mãriei-sale [Nicolae Mavrocordat – nota mea, D.H.M.], ºi viind la vreme dã
bãtrâneþe, ºi dã slãbiciune, socotind cã ºi ale lumii sânt toate dãºarte, singur
din bunãvoie am cerut voie de la mãriia-sa ºi am mers de m-am cãlugãrit la
mãnãstire la Radul-vodã”.
Barbu Craiovescu (al cãrui chip îl putem vedea într-o icoanã a Sfântului
Procopie, copiatã în veacul al XVIII-lea) s-a cãlugãrit, în mãnãstirea ridicatã
de el, ºi a luat numele de Pahomie (nume ilustru în seria întemeitorilor
monahismului, Pahomic, pãrinte al pustiei, reprezentând însãºi desãvârºirea
monasticã). L-a urmat ºi soþia sa, Neagoslava, devenitã monahia Salomia.
Cu numele lor începe pomelnicul mãnãstirii – Pahomie, Salomia – ºi continuã
cu cele ale fraþilor marelui ban (Pârvul, Danciul, Radu) ºi ale altor rude
(multe voievodale), iar pe tabloul votiv o inscripþie în slavonã atestã schim-
barea de identitate : „ upan Barbul ; pr×menova ime imu Pahomie” – Jupan
Barbul, i s-a schimbat numele în Pahomie127.
Aceºti boieri se „tundeau întru monahi” adesea în mãnãstirile lor, private,
ale lor sau ale familiilor lor128 ori aparþinând altor mãnãstiri pe care le
întemeiaserã (domniþa Maria, fiica lui Petru ªchiopul, întoarsã în Moldova
în 1616, închina Mãnãstirea Hlincea, ctitorie de ordin secund, cu averile ei,
Galatei, zidire importantã (lavrã mare) a tatãlui ei ; fãcea acest lucru, într-un
act iscãlit de martori însemnaþi, pentru „pomana pãrintelui mieu” ºi, la fel,
prefãcea Mãnãstirea Galata în „metoh” al Patriarhiei din Ierusalim, „unde
iaste groapa Domnului Dumnezeului nostru Is. Hs.”129). Mãnãstirile parti-
culare – domneºti sau boiereºti (Bistriþa Craioveºtilor, Brâncovenii a aceloraºi,
Stãneºtii a marelui postelnic Giura, Cãluiul Buzeºtilor, Comana lui Radu
ªerban, pe atunci doar paharnic, Flãmânda Rudenilor, Polovragii marelui
postelnic Danciu Pârâianu, etc., etc.), veritabil fenomen istoric românesc de
sursã bizantinã130, subordonate dreptului cutumiar puteau fi lãsate moºtenire,
funcþionau ca locuri de adãpost, de „disidenþ㔠(ca în cazul acelui clucer
Tudoran, care, neputând îndeplini o poruncã a lui Gheorghe Duca, s-a aflat
în apropierea morþii : „[...] l-au îngenucheat Duca-vodã sã-i taie capul, dar
l-au iertat ; iar el, viind în þarã, s-au cãlugãrit ; n-au vrut sã mai fie mirean”
– Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti) ºi de refugiu. Sigur cã aceia care îºi
cãutau adãpost în mãnãstiri („retrageri” de care ºi fluxul isihast, operant la
noi multã vreme, trebuie fãcut responsabil) le cercetau, în cele mai multe
568 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cazuri, pentru disponibilitãþile devoþionale pe care aceste „cetãþi închise”, cu

porþile lor mereu zãvorâte cãtre lumea tentaþiilor, adãpostind replici ale
vieþii din rai131, practicând claustrarea ºi rugãciunea perpetuã, le propuneau.
Viaþa mãnãstireascã, aºezatã în cadenþã de un timp liturgic, certificând
permanenþa ideii creºtine, oferea imaginea unui „privat” desãvârºit, incluzând
adicã rigorile existenþei ascetice ºi ale umilinþei extreme, posibil pe pãmânt,
între numeroasele surse de corupþie (capabile, uneori, sã pãtrundã ºi dincolo
de zidurile securizante ; cãlugãriþele de la Dintr-un Lemn au fost învinuite,
ne amintim, de practicarea farmecelor). Mãnãstirea oferea protecþie ºi sigu-
ranþã, ea furniza „cadrul privilegiat în care viaþa pãmânteascã ºi viaþa sfântã
se unesc aproape fãrã discontinuitãþi”132.
Dacã urcãm pe scara ierarhiei feudale româneºti – cum voievozii noºtri
nu aveau obiceiul sã se cãlugãreascã în preajma morþii, precum regii sârbi
ori unele capete încoronate din Apus (în cãutarea „unei duble garanþii pentru
propriul destin ultramundan : cea oferitã de rasa ºi îngropãciunea cãlugã-
reascã ºi cea care decurge din rugãciunile cãlugãrilor”133 – cazul lui Alexandru
Lãpuºneanu fiind unic ºi tunderea lui întru monahi încã înconjuratã de
mister –, nu vom întâlni cãutãtori ai acestor asigurãri decât între rudele
apropiate ale voievozilor, mame ºi soþii ori fiice (devenite ºi ele soþii de
domni), mai cu seamã atunci când Doamnele rãmâneau vãduve.
S-a cãlugãrit Despina Miliþa, trãitoare într-un Sibiu care a adãpostit-o
mulþi ani. Nu ºtim când a luat numele de Platonida ºi este aproape sigur cã
ea nu a apelat la acel „spaþiu privat” foarte închis pe care îl reprezenta
mãnãstirea. A fost o cãlugãriþ㠄în afara zidurilor de incintã”, cum erau, de
altfel, toate aceste rubedenii voievodale, chiar dacã rezidau în mãnãstiri.
Apartenenþa ei la cinul cãlugãresc este indiscutabilã. O inscripþie de la Argeº
aratã cã Doamna lui Neagoe Basarab a murit la Sibiu (se ºtie cã a pierit din
cauza ciumei) în 1554 ºi cã oasele ei au fost aduse în Þara Româneascã în
1556 de mitropolitul Anania : (trad.) „A rãposat roaba lui Dumnezeu Doamna
cãlugãriþa Platonida, ºi s-a sãvârºit la Sibiu în anul 7062 [1554], luna ianuarie,
30 de zile. ªi dupã doi ani a adus-o preasfinþitul mitropolit Anania” 134.
Lângã mama ei, la Sibiu, a venit ºi Stana, fiica Despinei ºi a lui Neagoe
Basarab, cãsãtoritã cu ªtefan cel Tânãr al Moldovei, probabil dupã ce soþul
ei a murit. N. Iorga presupunea cã mama ºi fiica au îmbrãcat odatã rasele de
cãlugãriþe135. Este greu, însã, de spus când s-a întâmplat acest lucru. Oasele
monahiei Sofronia (cum s-a numit Stana dupã ce a îmbrãcat straiul cernit)
au fost aduse în þar㠖 presupunea acelaºi Nicolae Iorga – de sora ei, Ruxandra,
ºi îngropate la Mãnãstirea Curtea de Argeº136. Inscripþia tombalã evocã
drumul ei cãtre ceata cãlugãriþelor : (trad.) „A rãposat roaba lui Dumnezeu
Doamna Stana, fiica lui Io[an] Basarab Voevod ºi a Doamnei lui Despina, ºi
a fost Doamna lui Io[an] ªtefan Voevod, iar la moarte a luat shima îngereascã
ºi i s-a zis numele ei – cãlugãriþa Sofronia, în anul 7039 [1531], luna lui
februarie, 8 zile”.
A intrat – prin 1600, cãtre toamn㠖 între monahii ºi Tudora (sau Teodora),
mama lui Mihai Viteazul. ªi-a explicat simplu gestul maica Theofana mai
târziu, în 1603 – „Eu, roaba Domnului Is. Hs., cãlugãriþa Theofana muma
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 569

rãposatului Mihail Voievoda diîn Þara Rumâneascã vieþuit-am viiaþa ceºtii

lumi deeºartî ºi înºelãtoare ºi furãtoare de suflete. ªi am petrecut lumeºte
destul în tot chipul în viaþa mia, pãnã ajunºu ºi la neputinþa bãtrãnéþelor
méle ºi la slãbiciunea mea în svãnta mãnãstire în Cozia [...] pentru plângerea
pãcatelor méle. ªi trãiu de ajunºu de luaiu ºi svãntul cin cãlugãrescu dereptu
plângerea pãcatelor méle...”137 – ºi aºezarea ei în Mãnãstirea Cozia (Nucetul
care adãpostea „rãpausul rãposatului Mircei voevod”), mãnãstire de cãlugãri,
ne aratã cã ea cãuta mai ales o reºedinþ㠄departe de lume” ºi mai puþin
integrarea într-o comunitate monahalã femininã, cu îndeletnicirile (rugã-
ciunile comunitare ºi individuale ºi lucrul de mân㠖 „rucodelie”) ei specifice.
În duhul renunþãrii la bunurile pãmânteºti (dãruite, cele mai multe, de
domnescul ei fiu), maica Theofana ºi-a împãrþit averea, având grijã de
nepotul Nicolae Pãtraºcu (i-a trimis, în anul 1604, harnaºamente scumpe
pentru cai, straie bogate ºi sãbii138) ºi de lãcaºul care îi adãpostea reclu-
ziunea. Dãruia, în 1601, Mãnãstirii Cozia satele Frãsinet ºi Studeniþa din
þinutul Romanaþilor139.
ªi un ultim caz, explicabil de data aceasta printr-o posibilã înrâurire
sârbeascã : la deschiderea mormântului ei de la Mãnãstirea Putna (în 1856
s-a petrecut acest fapt, autori fiind membrii unei comisii austriece în frunte
cu Anton Schönbach), s-a vãzut cã Maria Despina, vãduva lui Radu cel
Frumos ºi soacrã, prin urmare, a lui ªtefan cel Mare, fusese înmormântatã
cãlugãreºte, adicã fãrã coºciug. Maria era o „despinã”, adic㠄fiicã de despot
sârb” (am constatat mai sus care erau obiceiurile „premortuare” ale regilor
sârbi) ºi, poate, explicaþia se aflã aici.

Rasa în locul mantiei.

„Cãlugãr de frica Iadului”

În douã rânduri Ureche îl pune pe Alexandru Lãpuºneanu sã rosteascã vorbe

memorabile. Întâi, când, întors în þarã pentru a doua domnie (fusese învestit
de sultan – nimeni altul decât Soliman Magnificul – la 24 octombrie 1563),
hãlãduia în marginea Moldovei sâcâit de un ªtefan Tomºa încãpãþânat, care
i-a înfrânt mercenarii la începutul lui decembrie 1563. Vin atunci în faþa lui
Lãpuºneanu cei patru boieri (trimiºi de Tomºa, de fapt), „oameni juraþi de la
þarã”, ca „sã-i spuie cã þara nu-l va, nici-l iubescu...”, având apoi misiunea
„sã treacã la împãrãþie ºi pãnã nu le va veni rãspunsul, sã nu-l lase pe
Alixandru vodã ca sã între în þarã”. Rãspunsul lui Lãpuºneanu i-a fãcut apoi
faimoºi ºi pe Ureche, ºi pe Negruzzi (personal, cred cã aceastã izbândã
literarã este a lui Grigore Ureche, cel atent la tradiþie [„zic sã...”] ; n-avea de
unde s㠄împrumute” vorbele) : „Deaca au mersu solii Tomºii ºi i-au spus, zic
sã le fie zis Alixandru vodã : «De nu mã vor, eu îi voiu pre ei ºi de nu mã
iubescu, eu îi iubescu pre dânºii ºi tot voiu mérge, ori cu voie, ori fãrã voie”.
Al doilea prilej al rostirii unor cuvinte care se þin minte a fost în preajma
morþii, când Vod㠄au lãsatu cuvântu episcopilor ºi boierilor, de-l vor vedea
570 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cã ieste spre moarte, iarã ei sã-l cãlugãreascã. Décii vãzându-l ei leºinându

ºi mai multu mort decât viu, dupã cuvântul lui, l-au cãlugãrit ºi i-au pus
nume de cãlugãrie Pahomie. Mai apoi, daca s-au trezit ºi s-au vãzut cãlugãr,
zic sã fie zis cã de sã va scula, va popi ºi el pre unii”.
În legãturã cu aceast㠄trecere” a voievodului, radicalã, spre un privat
absolut, cel monahal, aº vrea sã spun câteva cuvinte (fãrã a avea pretenþia
cã emit o ipotezã), întrucât doar presiunea mustrãrilor de conºtiinþã („cãlugãr
de frica Iadului” – a zis Nicolae Iorga) nu mi se pare a alcãtui o raþiune
suficientã a gestului. Sigur cã zbuciumul sufletesc pricinuit de uciderea, la
începutul lunii martie a anului 1564, a celor patruzeci ºi ºapte de boieri
(mãcelul cu pricina îi va prilejui lui Nicolae Costin, ºtiutor de carte latineascã,
un fastuos excurs asupra tiraniei : „Ce, ia cautã, vedzi, ce mãrturiseºte Svinta
Scripturã la Iov, cap. XV : În toate zilele sale, cel nedîrept sã trufeºte ºi
numãrul ailor neºtiut este tirãniei lui. Sunetul de spaimã pururea întru
urechile lui, ºi când este liniºte, el pururea îº prepune vicleºug, nu crede cã
s-ari putea întoarce den întunerec, la luminã prãvind împregiur pen tot
locul. Sabiile când s-ari clãti sã cerce pâine, vede cã i s-au gãtat lui. În mâna
lui, dzua întunerecului, înspãima-l-va pre dânsul, lipsa ºi strâmtorãrile
încungiura-l-vor. ªi iarãºi la Pilde dzice în cap. XXVIII : (Leu rãcnind ºi ursu
flãmând, domnul rãu asupra nãrodului.) Ia minte ce liac scrie Þiþero de
tirani. Dzice : «Nice o tovãrãºie sã nu fie noaã cu tiranii ; ºi nu este împotriva
firii, a-l dezbrãca, de poþi ; ºi încã cu cinste este pre tiran sã-l omori...»”), pe
care voievodul îi socotea trãdãtori (la care trebuie adãugat un numãr nepre-
cizat de slujitori ºi, poate, încã treizeci de boieri, rude sau aliaþi ai celor
dintâi, omorâþi ulterior140), nu poate fi ignorat (sub unghi politic [ºi masacrul
trebuie judecat sub acest unghi] – zicea un mare istoric al nostru – Lãpuºneanu
lichida „boierimea descãlecãtoare”, veche, conservatoare, pentru a face loc
noilor boieri ºi valorilor pe care aceºtia ºi le asumau), dar cred cã putem sã-i
acordãm credit ºi cãlugãrului Azarie, care îl contempla ºi a tâlcuit în duhul
tagmei sale aceast㠄retragere din lume” a „acestui om aºa de mare” :
„ªi încã viu fiind, i-au plãcut mai mult cele viitoare decât cele de faþã ºi în
locul porfirului þesut cu aur, a primit asupra lui haina de lânã cãlugãreascã
ºi în locul cununei de mãrgãritare ºi cu pietre scumpe, a îndrãgit viaþa cu
tunderea capului ºi a schimbat ºi numele, dupã rândul îngeresc, în Pahomie.
Dar a mai trãit numai puþin...”141.
Decizia de a schimba mantia voievodalã cu rasa de cãlugãr n-a fost, cred,
aºezatã sub semnul unei labilitãþi psihice (existã ipoteza care face din
Lãpuºneanu o „personalitate psihopaticã cicloidã, caracterizatã prin perioade
de lungã duratã de depresiune, alternând cu faze de dinamism”142). Hotãrârea
trebuie sã fi avut rosturi mai adânci, unul dintre ele – cel puþin – fiind legat
de spiritul religios profund pe care l-a manifestat Alexandru Lãpuºneanu ºi
de ataºamentul lui faþã de valorile ortodoxiei. Urmãtor modelului monarhic
autohton, de inspiraþie bizantinã, Lãpuºneanu – care ºi-a luat un nume
domnesc ce trimitea la antichitãþile dinastice ale Muºatinilor (ºi, poate, la
Alexandru, marele erou civilizator al vechimii) – a fost un protector al
credinþei ortodoxe, dãruitor generos (singur sau însoþit de Doamna Ruxandra
ºi de fiul Bogdan) al mãnãstirilor (Dionisiu, Dohiariu, Grigoriu, Karakalu,
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 571

Xenofon, Zografu) de la Sfântul Munte (unde un portret al lui poartã

intitulaþia imperial㠄en Christô tô Theô euseves kai pistos authentes pases
Moldovlachias” ºi unde, se pare, exist㠖 la Mãnãstirea Karakalu – ºi un
tablou înfãþiºându-l sub chipul cãlugãrului Pahomie) ºi ctitor activ în propria
þarã (deºi domniile lui au fost scurte). O legendã legatã de întemeierea
Mãnãstirii Pângãraþi (zidire mai veche, din timpul lui ªtefan cel Mare –
potrivit tradiþiei – pe care Lãpuºneanu a reconstruit-o între 1552 ºi 1558 143)
ni-l aratã pe voievod cercetat (iarãºi un vis regal) de Sfântul Dimitrie
(„Aievea sau în vis i-au fost vedenia aceasta, nici singur nu ºtii”) care încearcã
sã-l convingã sã ridice lãcaºul. Mefient la început – manifestând „mai mult
spirit de discernãmânt”, zicea cineva144 – („n-a dat crezãmânt îndetã visului,
fiindcã Sfânta Scripturã ºi pãrinþii noºtri cei duhovniceºti ne învaþã pre noi
sã nu credem visurile”), voievodul s-a lãsat pânã la urmã încredinþat de
„boieri” ºi de „filosofi” „cã de la Dumnezeu iaste vedeniia” (era un „vis bun”,
un „vis sfânt”) ºi a dat curs cererii suprafireºti145. Cel puþin douã trasee
narative s-au þesut ºi în jurul întemeierii Mãnãstirii Slatina, pentru care
Azarie – elogiind serviciile aduse de Lãpuºneanu Bisericii : „ªi pe celelalte
mãnãstiri mai vechi le-a înzestrat ºi le-a întãrit ºi le-a miluit ºi a ridicat
peste tot lãcaºurile dumnezeieºti...” – are doar superlative : „Dupã aceea, a
început sã zîdeascã o mãnãstire prea mare, în care este ºi o bisericã, hramul
Dumnezeului meu, preaîmpodobitã cu frumuseþi, ºi dacã Dumnezeu ar trãi
în cele ridicate de mâini omeneºti, ar rãmâne mereu în aceasta, numitã
Slatina”146. Mai înaintea lui Azarie, egumenul Eftimie, cel care însemna
cursul evenimentelor chiar din porunca lui Alexandru Lãpuºneanu, zugrãvise
un voievod neclintit în voinþa lui de a ridica un lãcaº întru slava lui Dumnezeu.
Obstrucþionat de cel ce de obicei caroteazã bunele intenþii ale oamenilor („cel
ce din vechime pune piedici ºi este duºman neamului omenesc, preavicleanul
ºi cel ce urãºte binele, diavolul...”), în chip original ºi periculos („Mergând
[...] Alexandru voievod spre Slatina, fiind între satele Corlãteºti ºi Todereºti,
la mijlocul râului Moldova, calul sãu s-a împiedicat ºi a cãzut cu voievodul în
apã, cãci râul era ºi umflat”), Lãpuºneanu, ca un oºtean al lui Hristos, îºi
vede neclintit de drum ºi de împlinirea gândului sãu pios, coincident cu
cinstirea popularã arãtatã Sfintei Fecioare :
„Dar domnul Alexandru voievod a sãrit pe un al doilea cal ºi a pornit neabãtut
cãtre locul dorit de dânsul ºi ca un om cuminte a înþeles cã a fost faptã a
diavolului ºi n-a bãgat-o în seamã întru nimic, ci privea cu ochi veseli ºi mergea
bãrbãteºte ºi cu suflet uºor ºi a ajuns la locul ales ºi arãtat de Dumnezeu ºi dorit
de dânsul ca loc pentru a-ºi zidi mãnãstirea ºi hramul Preasfintei Nãscãtoare de
Dumnezeu ºi a vãzut ºi s-a bucurat ºi i-a plãcut foarte mult ºi a adus mulþumire
lui Dumnezeu ºi a dat numele mãnãstirii Slatina...”147.

În cea de-a XV-a anecdotã din Sama de cuvinte a lui Ion Neculce, întemeierea
Mãnãstirii Slatina, aflat㠖 ziceam – în strânsã legãturã cu cultul marianic,
adunã elemente diferite ca tradiþie religioasã (între ele ºi „viziunea” care îl
presa pe sihastru) : „un arbore sfânt, o hierofanie – cum s-ar exprima Mircea
Eliade – a unui sacru non-creºtin ºi îndemnul oniric, soldat cu ridicarea unui
lãcaº de cult”148 :
572 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„ªi aºe dzicú oamenii cã, trãind un sãhastru acolo ºi fiind un paltin, copaciu
mare, unde este acum prestolul în altariu, vidè acel sãhastru spre duminici ºi
spre alte dzile mari multe minuni întru acel paltin la vremea slujbei bisericii. ªi
i s-au arãtat Maica Precistã în vis ºi i-au dzis sã margã la Alecsandru-vodã sã-i
dzicã sã facã mãnãstirea. ªi mergând sãhastrul la Alecsandru-vodã, s-au îndemnat
Alecsandru-vodã de sãhastru de au fãcut mãnãstirea Slatina întru acel loc, unde
au fost paltinul. ªi au adus ºi capul Sfântului Grigorie Bogoslav, de stã pãnã
astãdzi la sfânta mãnãstire Slatina, ferecat cu argint ºi cu pietri scumpe”.

Adaug ºi faptul cã aceeaºi fervoare religioasã (veghind ºi împotriva infil-

trãrilor reformate) l-a fãcut, probabil, pe Alexandru Lãpuºneanu sã continue
prigonirea armenilor (începutã de ªtefan Rareº) ºi persecuþiile îndreptate
contra luteranilor (poate ºi fiindcã acele comunitãþi protestante îl sprijiniserã
înainte de 1561, în ascuns, pe Despot), fie ei saºi ori unguri. Despot îl va
reclama pe Lãpuºneanu (voievod care, aºa cum spuneam ºi mai sus, a fost
invitat la Conciliul de la Trento) la apuseni cã dãrâmã biserici ºi c㠄a tras în
þeapã ºapte preoþi dintr-o simplã bãnuialã”. La fel, Ioan Belsius, agent al
împãratului Maximilian, raporta stãpânului sãu, prin 1562, duritãþile declan-
ºate de „edictul” antiprotestant dat de Lãpuºneanu, mai cu seamã conver-
tirea cu sabia a saºilor. Cãlugãrul Azarie nu putea, fireºte, decât sã exulte  :
„[...] iarãºi au strãlucit razele binefacerii ortodoxiei. ªi s-a stins tãciunele cu
fumul necredinþei, a fugit iarna întunecatã a luteranilor necuraþi ºi a înflorit
primãvara – pricina tuturor chipurilor de bucurii, adicã buna stare a bisericilor
ºi, în locul valurilor, a zãmislit liniºtea”.

Sã ne întoarcem la cãlugãrirea din anul 1568. În practica voievozilor

noºtri nu figura – spuneam –, ca la regii sârbi, de pildã, cãlugãrirea înainte
de moarte. Alexandru Lãpuºneanu este un caz izolat (deºi el pare a fi avut
un precedent ilustru ; existã bãnuiala – este vorba despre o simplã ipotez㠖
cã ºi ªtefan cel Mare, care îl pusese domn pe fiul sãu, Bogdan al III-lea, ar fi
primit, de formã, cinul cãlugãresc ; deschis în 1856 de o comisie austriacã
(dupã ce se mai umblase la el ºi în 1758), mormântul sãu de la Putna l-a
arãtat pe voievod îngropat fãrã sicriu, cãlugãreºte, dar învãluit într-o mantie
având o cruce de aur brodatã pe piept149). Când a cerut sã fie cãlugãrit
(trecere fãcutã cu respectarea tuturor canoanelor), Alexandru Lãpuºneanu
era orb, foarte bolnav ºi, mai cu seamã, era un fost voievod. Devenise, adicã,
o persoanã privatã, cãci, la 9 martie 1568, el ceruse sfatului þãrii sã-l aleagã
domn pe Bogdan, fiul sãu. Trimisese ºi la Stanbul o ambasadã cu cererea de
confirmare în scaun a urmaºului sãu. Azarie ne spune : „Prevãzându-ºi
moartea, a chemat pe cãpeteniile bisericii ºi pe preoþi ºi pe toþi cei ce erau în
dregãtorii ºi le-a împãrtãºit multe învãþãturi dumnezeieºti ºi a dat schiptrul
singurei stãpâniri fiului sãu, Bogdan”150. ªi, dupã el, Grigore Ureche : „Alixandru
vodã cãzu în boalã grea ºi-ºi cunoscu moartea ºi chiemã episcopii ºi boierii ºi
toatã curtea, de i-au învãþat înaintea morþii ºi le-au arãtat moºan pre fiiu-sãu
Bogdan vodã, ca sã-l puie pre urma lui la domnie”.

Lãpuºneanu a fost cãlugãrit pe 9 martie 1568, dupã ce Bogdan fusese ales

domn. Fostul voievod intra într-un „privat absolut”, cel cãlugãresc. Stare în
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 573

care nu i-a fost dat sã trãiascã decât trei zile, cãci în ziua de 11 martie 1568,
într-o joi, a murit. Moartea lui Lãpuºneanu a survenit în urma unei suferinþe
instalate la 5 martie 1568 – Azarie : „Boalã rea ºi de moarte”  ; Ureche :
„Boalã grea” – „o boalã acutã cu frisoane ºi temperaturã ridicat㔠151, „febrã”
sau „friguri”, cu stãri de leºin ºi cu o evoluþie rapidã, drasticã. Acest sfârºit
„natural” anuleazã tradiþia pe care o transmisese Ureche (cronicarul îi preci-
zeazã cititorului cã este vorba de o ºtire conservatã în oralitate : „zic unii...”)
cu privire la otrãvirea fiorosului voievod de cãtre un grup de persoane – în
cap cu Doamna Ruxandra – înspãimântate de sinistrele lui fãgãduieli : „Mai
apoi, episcopii ºi boierii înþelegându acestu cuvântu ºi mai cu denadinsul
Roxanda, doamnã-sa, temându-se de un cuvântu ca acesta, carile era de a-l ºi
créderea, ºtiind câtã groazã ºi moarte fãcusã mai înainte în boierii sãi, temându-sã
doamnã-sa sã nu paþã mai rãu decâtu alþii, l-au otrãvit ºi au murit”.
Mormântul de la Mãnãstirea Slatina l-a primit sub numele de Pahomie,
cãci pe el, ca mirean ºi înainte de domnie, îl chemase Petre. Tot Pahomie îl
chemase, se pare, ºi pe pustnicul care îl convinsese, în 1554, sã zideascã
Slatina152, începând din anul 1558 ºi pânã prin 1561153. Piatra de mormânt
care se pãstreazã nu este lespedea autenticã, ci o grindã de marmurã din
fosta niºã aflatã în necropolã. ªi inscripþia, care îi spune privitorului cine
zace în acel mormânt prãdat în câteva rânduri, pare mai nouã : „[...]Pahomie,
je e i pr×stavis ½t zdeÍn×go  ivot vú v×cn×i obit×li i pogreben byst zde vú
nov×m svoem súzdaniii v lto zõdz, msca mai .e.” – Pahomie care s-a strãmutat
din viaþa de aici la veºnicele lãcaºuri ºi a fost îngropat aici în ctitoria lui cea
nouã, în anul 7076 [1568], luna mai 5154.

Prezenþa Divinitãþii.
Extaz sau vis ?

Despre „întâlnirea postum㔠dintre cei doi inamici, Radu cel Mare ºi Nifon al
II-lea, pusã la cale de Neagoe Basarab (cu un gând ce se desluºeºte treptat ºi
de care nu trebuie sã desprindem ideea de mare autoritate de care se bucura
domnul român, cãci, aducând în Þara Româneascã relictele ierarhului defunct,
Neagoe strãmuta, simbolic, sediul Patriarhiei Ecumenice la Târgoviºte, ca ºi
Radu cel Mare pe timpuri), concomitent ºi „martor” al ei, Gavriil Protul, în
Viaþa patriarhului Nifon, le spune cititorilor sãi urmãtoarele :
„ªi duserã sicriul cu moaºtele sfântului, cu toþi oamenii, întru cinstita mãnãstire
Dealul, unde este hramul sfântului ºi fãcãtoriul de minuni ierarh Nicolae, ºi-l
puserã deasupra mormântului Radului Vodã. ªi fãcurã bdenie toatã noaptea
împreunã cu domnul Neagoe Vodã, rugându-se sfinþii sale pentru ertãciunea
pãcatelor Radului Vodã, carele, fãrã de dreptate, au lepãdat pe sfântul de la sine
ºi l-au gonit den þara sa.

Ia ascultaþi ce fãcu Dumnezeu. Când fu despre sfârºitul utrãnii vrând

Dumnezeu sã arate aeve ertarea pãcatului Radului Vodã ºi al altora, carii îi
574 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

fãcuse nevoe ºi scârbã sfântului, vãzu sângur Neagoe Vodã descoperire ca

aceasta de la Dumnezeu : unde s-au rupt scoabele cele de fier ºi acoperã-
mântul mormântului Radului Vodã ºi degrabã se desfãcurã marmurile ºi se
ivi trupul din lãuntru al Radului Vodã groaznic ºi întunecat, plin de puroi ºi
de putoare. Iatã aciiº se deºchise sãcriul cu moaºtele sfântului Nifon ºi izvorî
de la sfântul izvor de apã ºi spãlã tot trupul Radului Vodã ºi-l arãtã luminat.
ªi apoi iar înseºi toate încuitorile ºi pietrile sângure s-au închis ºi s-au
încuiat, ca ºi mai nainte. ªi sã arãtã ºi domnul Radu Vodã lui Neagoe Vodã
ºi-i fãcu mare mulþãmire, pentru lucrul cel de milostenie ce au fãcut pentru
dânsul. ªi aciiº fu un sunet oarece ºi sã duse de naintea ochilor lui, iar
Neagoe Vodã sã spãrie ºi-ºi veni în fire. ªi socoti de minunea sfântului Nifon
cum este adevãrat ertarea Radului Vodã ºi mulþãmia lui Dumnezeu de
aceasta ºi sfântului Nifon fãcãtoriul de minuni...”

Iertarea (dezlegarea de blestem ?) ºi „împãcarea postum㔠se produseserã.

E limpede cã, în transcrierea lui Gavriil Protul, „participarea” lui Neagoe
Basarab la miracol – prin intermediul unei viziuni – a avut loc într-o stare
extaticã (diferitã, evident, ca sorginte de extazul achiziþionat în urma urcãrii
„treptelor” isihaste despre care se vorbeºte în capitolul Carea sã încépe
pentru cinstea icoanelor în partea a doua a Învãþãturilor), acea stare de
inconºtienþã comandatã în care poate fi operatã deschiderea cãtre „tãrâmul
spiritelor” ºi spre perceperea invizibilului. Concis ca întotdeauna ºi aducând
suprafirescul spre un „real” definibil ca oniric (Neagoe primeºte vizita lui
Radu cel Mare în vis ; este un somnium sacru, un vis monarhic – stãpânitorii
fiind, potrivit unei vechi tradiþii, niºte „visãtori privilegiaþi” –, „cale regalã”
spre „tãrâmul de dincolo”155), autorul Istoriilor domnilor Þãrâi Rumâneºti
aflã ºi o adnotare marginalã corectã : „Sfântul Nifon iartã pe Radul-vodã,
cã-l afurisise”.

Prezenþa Divinitãþii.
„Bãtaia lui Dumnezeu”

În ziua de 15 august 1714, de Sfânta Mãria Mare, când la Istanbul cãdeau

capetele Brâncovenilor, Pãuna Cantacuzino, soþia voievodului ªtefan
Cantacuzino, a fost lovit㠖 zice cronicarul Radu Popescu – de o „nevoie
mare, dã fãcea toate grozãviile”. Responsabili aproape în întregime de uciderea
lui Brâncoveanu – avusese grijã sã ne spunã scriitorul, care îi ura pe Cantacuzini
(face din ei niºte mari ingraþi : „ªi aºa s-au sfârºit Constantin-vodã cu feciorii
lui ºi cu avuþiia lui, viindu-i peirea de la neamul lui, pre cari i-au cinstit, i-au
îmbogãþit de era ca niºte domni, iar ei cu acest féli de mulþumitã i-au
rãsplãtit”) la fel de mult ca pe Brâncoveanu –, cei din anturajul voievodului
ªtefan Cantacuzino n-au fost de acord sã identifice în comportamentul ciudat
al Doamnei Pãuna (o „posedare diabolic㔠– dupã descrierea din text) un
„semn ceresc”, o „minune semnificativ㔠ºi pedepsitoare, interpretabilã ca
marcã a culpabilitãþii („ei nicicum socotiia cã au venit bãtaia lui Dumnezeu,
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 575

de plãtéºte dupã faptele lor”), cãutând cu obstinaþie un „autor” în imediata

apropiere. Doamna a fost declaratã victimã a unor „farmece”, iar „vinovata”,
„sora mâne-sa, anume Olimbiiada, cãlugãritã de mulþi ani”, a fost sancþio-
natã drastic : „pã mãtuºã-sa au trimis-o la altã mãnãstire de cãlugãriþe, de
au zidit-o într-o chilie, iar doo muieri le-au spânzurat”.
Sã observãm în subsidiar – remarcam în altã parte156 – cã aici avem de-a
face cu una dintre primele consemnãri din literatura noastrã veche ale
rãfuielilor cu vrãjitoarele, încheiatã cu o sentinþã severã : spânzurãri ºi o
zidire de vie. Cred, însã, cã duritatea sancþiunii (cu atât mai impresionantã
cu cât ea „lovea” într-un spaþiu sfinþit ; Doamna Pãuna se afla la Mãnãstirea
Dintr-un Lemn) este, în acest caz, mai ales una „demonstrativã”. Ea trebuia
sã arate vinovãþia persoanelor condamnate pentru vrãjitorie ºi sã conteste
orice legãturã dintre „îndrãcirea” sorei lui ªerban Greceanu („cât s-au spãriat
toþi câþi era acolo cu dânsa ºi sã mira ce sã-i facã”) ºi crimele comise la
Þarigrad cu participarea Cantacuzinilor. „ªãitãneºtii” – afirmã Anonimul
Brâncovenesc, prieten ºi preþuitor al voievodului Brâncoveanu – refuz㠄sã
caz㔠la „pocãianie”, refuzã s㠄vin㔠„la cunoºtinþ㔠ca „sã-ºi vazã pãcatul ce
l-au fãcut, pentru care Dumnezeu ºi minune mare au fãcut de s-au îndrãcit
doamna sa...”
Cronicarul este categoric : „lovitura”, „nevoia”, „îndrãcirea” de duratã („ªi
multã vreme cu acea îndrãcire au fost”) reprezentau „semne” limpezi ale
pedepsei divine ºi anticipãri ale altor sancþiuni, posibile succedanee ale unor
imprecaþii (cãci nu putem exclude existenþa blestemelor care sancþionau
omorârea Brâncoveanului). Concomitenþa lor cu uciderea de la Istanbul
anunþa un ºir important de sancþiuni reclamate de un blestem („blestem al
sângelui vãrsat” cu care toatã lumea era de acord), pe cale de a fi proferat
(„relele” sãvârºite de Cantacuzini fiind deja inventariate – dacã îl credem pe
Dimitrie Cantemir, care, în Scurtã povestire despre stârpirea familiilor lui
Brâncoveanu ºi a Cantacuzinilor, pune în gura lui Brâncoveanu, rãzbunãtor
ºi în sfârºit edificat, un discurs demascator157), ºi proclama indubitabila
atotputernicie a unui Dumnezeu încruntat ºi inflexibil : „Însã Dumnezeu cel
ce nu se înºalã niciodatã au început a trimite ºi minuni în lume pentru ca sã
cunoascã toþi cã nu sânt ªãitãneºtii ºi cu ai lor dumnezei, ci este Dumnezeu
acel mare ºi puternic care face minuni singur”.
Dimpotrivã, calea pe care se încãpãþâneazã sã înainteze Cantacuzinii
este cea opus㠄cãinþei” (ºi, în genere, „smereniei”), presãratã, agravant, cu
alte crime (pe care scriitorul, mereu informat ºi ºtiutor de amãnunte, le
descrie) : „Ci au zis cã au fermecat cãlugãriþele de acolo împreunã cu o
cãlugãriþã anume Olimbiiada, ce era mãtuºe doamnei Pãunii, sor cu mumã-sa,
ºi le-au pus la mare pedeapsã pe toate ºi pe unile din muieri de acelea le-au
ºi spânzurat, iar pe mãtuºe-sa Olimbiia o au trimis la Baþcov, la mãnãstire,
ºi o au zidit într-o chilie, lãsându-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pitã
ºi apã”.
Am putea deduce din cele spuse de cronicari (impresionantã unanimitatea
pãrerilor lor, nutritã de antipatie) cã Pãuna Cantacuzino s-a fãcut bine dupã
înlãturarea „agentului diabolic”. O „îndrãcire” veritabilã ar fi presupus ºi
consumarea exorcizãrii. Despre gonirea diavolului nu aflãm, însã, nimic...
 Pãcãtoºi, heterodocºi, renegaþi ºi excluºi

Devianþii

La o analizã sumarã, multe dintre actele voievozilor pe care i-am contemplat

în paginile acestei cãrþi – mã gândesc la cele aparþinând precumpãnitor
vieþii lor particulare, cãci celelalte, cele care þin ºi de statutul public al capului
încoronat pretind o altã grilã de investigare – pot fi definite ca demersuri cel
puþin „neatente” la preceptele Bisericii ºi la normele fundamentale ale credinþei.
Biserica a avut întotdeauna „pachete de canoane” care au servit ca puncte de
control. Ignorarea lor punea sub semnul întrebãrii sinceritatea asumãrilor
confesionale. Între ele, perioadele de interdicþie ºi respectarea acestor inter-
dicþii care nu erau numai de ordin alimentar. Din pãcate, ºtim despre tratarea
cu uºurinþã a acestor „opriri” doar ceea ce au fãcut sã ajungã la noi „murmurele”
cronicarilor (timide ºi sporadice) sau aluziile strecurate în luãrile poziþie ale
autorilor discursului religios. Astfel aflãm, de pildã, de la Antim Ivireanul,
supãrat pe acei pãstoriþi ai sãi care furnizau confesii minimale ºi adesea
calpe c㠄regimul” conferit ospeþelor domneºti în zilele de post era unul ceva
mai lejer : „ªi când mérgem sã ne ispoveduim nu spunem duhovnicului cã
mâncãm carnea ºi munca fratelui nostru, creºtinului, ºi-i bem sângele ºi
sudoarea féþei lui cu lãcomiile ºi cu nesaþiul ce avem, ci spunem cum c-am
mâncat la masa domneascã, miercurea ºi vinerea, péºte ºi în post raci ºi
untdelemn, ºi am bãut vin”. Dacã unele dintre aceste „abateri” puteau avea
caracter de excepþie – precum masa câmpeneascã, oferitã de þarul Petru I lui
Dimitrie Cantemir ºi boierilor sãi, ingenios amenajatã (spune Neculce  :
„ªi au pus masã suptu acel cortu gios pre pãmânt, ºi au sãpat ºanþu de
slobodzit picioarele în gios”) ºi plinã cu bucate de frupt (un ospãþ imperial nu
putea fi decât de frupt) : „ªi era într-o miercuri în post, ºi au mîncat toþi carne,
pentru liubovul împãratului creºtinescu” (Neculce are o limbã subþire...) –,
atunci când ignorarea unei reguli devenea „norm㔠– ca în cazul lui Gaspar
Graziani (pe care Miron Costin îl aflã c㠄pre ascunsú în toate posturile
mânca carne”) sau al lui Dumitraºcu Cantacuzino, povestit tot de Ion Neculce :
„Carne în toate posturile depreunã cu turcii mânca” – aderenþa personajului
cu pricina la codul impus de instituþia ecleziasticã poate fi suspectatã.
Cronicarii ne-au pãstrat ºi o situaþie în care raporturile dintre Domnie ºi
Bisericã au fost tensionate, iar cel ºezãtor pe tron pare a fi sfidat normele
Ecclesiei cu bunã ºtiinþã. Ion Vodã cel Viteaz a probat un comportament ce
ar putea fi socotit „deviant” faþã de preceptele Bisericii, ba cãlugãrului Azarie
manifestãrile (unele poate explicabile prin „ortodoxia” lui armeneascã, având,
deci, temelii intime, dar agravându-se prin „publicitare”) fioroase ale fiului
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 577

nelegitim al lui ªtefan cel Tânãr (îl fãcuse cu o armeancã din neamul Serpega)
i s-au pãrut coincidente cu erezia. Deºi – zice cronicarul – avea „minte
adânc㔠ºi era „elocvent ºi învãþat în cãrþi”, voievodul, care „rãcnea ca un
leu”, „avea nãrav de ucigaº ºi sângele i se pãrea ca mustul cel dulce”, l-a
„aruncat ºi pe episcopul Gheorghe în focul cel atotmistuitor” (nu fãrã dreptate –
mormãie cãlugãrul), îi persecuta pe monahi, jefuia mãnãstirile, nu þinea
sãrbãtorile ºi duminicile ºi s-a însurat în postul mare, ba îi mai îndemna ºi
pe alþii sã-i urmeze exemplul. Încheierea : „Era acesta ºi nedrept cinstitor în
credinþã, cãci hulea chipurile dumnezeieºti zugrãvite pe pereþi ºi de pe
icoane, s-au arãtat cu moravuri ca un al doilea Copronim, silea pe oameni sã
munceascã în zilele de sãrbãtoare ºi duminicile ; ºi-a luat femeie în postul
mare...”. Azarie ar fi putut sã ºtie cã acest teribil iconoclast a fost nevoit sã
se însoare în grabã cu Marica, fata lui Lupu Huru. Nunta a avut loc – zic
istoricii – probabil în luna martie (în post) a anului 1572...
Opinia lui Azarie, redactatã între zidurile mãnãstirii, va fi rezumatã apoi
de Grigore Ureche. Laconic, marele vornic va renunþa la „podoabe” ºi la
comparaþiile savante : „De lége îºi râdea, cã în postul cel mare s-au însurat,
ºi alte cãlcãri de lége multe ca acestea fãcea”, iar mai târziu Nicolae Costin
va fi încã ºi mai sever în aprecieri : „[...] de au fostu creºtin, nime nu scrie, cã
precum nime nu adevereºte niamul lui, aºea nice legea lui de ce lege au
fostu. Nice credzu sã fi fostu creºtin pravoslavnic [...] cã, de ar fi fostu creºtin,
nu s-ari fi însurat în postul mare”. Pe acest omorâtor de creºtini (nu-ºi cruþa
victimele „nice la dzua Paºtilor”), „inventator” a „tot feliul de morþi”, Nicolae
Costin îl va alãtura lui Nero ºi lui Diocleþian, „cumpliþilor tirani”.

„Cã el încã n-au fostu pravoslavnic”

Cu atât mai extravagante apar, în aceast㠄mare” ortodoxã a instituþiei

Domniei din Þãrile Române, omogenizatã ºi stabilizatã cu mari eforturi de
definire, „insulele” reprezentate de voievozii de altã credinþã. Când Grigore
Ureche anunþa intrarea în istoria Moldovei a unui alogen, printr-un titlu
precum De domniia lui Despot vodã ereticul vãleatul 7069 [1561] noemvrie 18,
cititorul – suficient indus – se pregãtea pentru contemplarea unei secvenþe
în totalã discordanþã cu mersul obiºnuit al lucrurilor. Numindu-l pe Despot
„eretic”, divergent în raport cu Legea þãrii (incongruenþã capitalã ºi ireduc-
tibilã : „cã el încã n-au fostu pravoslavnic”), Ureche transcria ceea ce reþinuse
tradiþia din cele puse pe hârtie, cu aproape un veac mai înainte, de Azarie de
la Golia : „Dacã a cãpãtat stãpânire desãvârºitã, la început s-a arãtat blând
ºi urând nedreptatea ; dupã puþin timp a început sã dea pe faþã otrava
ascunsã ºi rea, pe care o avea în inimã ºi era aplecat spre nedreptãþi ºi a
aruncat asupra oamenilor dãri grele ºi nu se îndura de cei sãraci ºi ura
datinele creºtine ortodoxe, a adus cu dânsul sfetnici de altã credinþã, luterani
[Ureche va spune : „s-au încleºtat cu o samã de evangheliþi” – nota mea,
D.H.M.), urâþi lui Dumnezeu, cãci ºi el era de aceeaºi credinþã cu ei...” 158.
578 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Prin titlul evocat mai sus ºi prin paragrafele pe care i le consacrã în

letopiseþ, Ureche semnala o „enclavã ciudat㔠reprezentatã de nepãmân-
teanul Despot, strãinul excentric („abatere” calculatã în raport cu „norma
localã”), luteranul (coresponda în greceºte cu Philipp Melanchton) ajuns
pentru scurt timp voievod al Moldovei. Iacob Basilicos Heraclid (adicã acel
ce cobora din Hercule), care, ca domn moldovean (între 1561 ºi 1563) îºi zicea
Ioan ºi pretindea cã descinde din împãratul bizantin Iraklios ºi din cneazul
Lazar al Serbiei (fiind, în felul acesta, rudã cu Doamna Ruxandra, soþia lui
Alexandru Lãpuºneanu, o Brancoviceascã), ba chiar ºi din Muºatini (ne-o
spune Azarie), a fost un grec care a învãþat în Apus, a voiajat pe la curþile
europene (Carol Quintul îl fãcuse conte palatin159), se declara despot de
Samos ºi marchiz de Paros, vorbea mai multe limbi (lista fãcutã de Nicolae
Costin – „el ºtiind limba sãsascã, nemþascã, lãtiniascã ºi româniasc㔠–
nefiind nici pe departe de a fi completã), scria latineºte (o arhivã austriacã
pãstreazã un manuscris autograf al sãu – Artis militari libri IV) ºi aduna
cãrþi rare. Veritabil om al Renaºterii (chiar ºi în perfidia reclamatã de
Azarie), care, la Suceava, se înconjura de fauri, zidari ºi arhitecþi germani
sau italieni ºi nutrea ambiþia s㠄împãmânteneascã, prin curtea sa, unele
forme culturale superioare, de sorginte occidentalã, în þara în care avea sã
domneascã”160, Despot dã, la înscãunare, o proclamaþie în care le aduce
aminte supuºilor sãi cã sunt de stirpe romanã, bate monedã cu chipul sãu ºi
îºi celebreazã victoria asupra lui Lãpuºneanu printr-o frescã pictatã la Suceava
(manifestare a unei „arte a pieþii publice”) de care Nicolae Costin auzise161.
Avea planuri mari, politice ºi militare (cronicarii munteni l-ar fi socotit
„fantast”) : „[...] visa recucerirea Chiliei ºi a Cetãþii Albe, mutarea din nou a
hotarului la Dunãre, rãzboi «zi ºi noapte» cu otomanii. Voia sã reia ºi pose-
siunile transilvane ºi chiar sãcuimea, sã ocupe ºi Þara Româneascã, pentru ca,
de pe aceastã bazã teritorialã, sã porneascã la cucerirea Constantinopolului
unde sã se încoroneze împãrat”162. A înfiinþat la Cotnari un colegiu latin din
care nãzuia sã facã o Academie dupã pilda celor din Apus. Nicolae Costin a
aflat ºi despre aceastã fundaþie (care ar fi fost ºi un sediu al introducerii
socinianismului în Moldova), dar o înscrie – corect, am impresia – între
mãsurile luate de Despot pentru luteranii dragi inimii sale (despre care
Azarie spusese cã erau „urâþi lui Dumnezeu”) – „[...] în Cotnar fiindu sasi
mulþi pe atunce, le-au fãcut beséricã ºi ºcoalã ºi au adunat vivliotichi” – deºi
domnul nu pare a-i uita nici pe catolici, dacã vor mai fi fost prin partea
locului („Pre semne, beserica cea stricatã den Cotnariu a papistaºilor el o au
fãcut, de nu va fi ºi cea mare, ce stã ºi pânã astãdzi cu sasi...”). În fruntea
profesorilor („aduna – ne spune acelaºi Nicolae Costin, greºind iar confe-
siunea – dascãli de prin Þara Nemþeascã ºi den Þara Leºascã, papistaºi...”)
acestei ºcoli, Despot l-a aºezat pe saxonul Johannes Sommer (Sommerus),
nãscut la Pirna, lângã Dresda, în 1542, un umanist peregrin care ajunge,
tânãr fiind încã, din Polonia în Moldova (probabil în suita lui Despot, cãruia
i-a fost o vreme secretar ºi poet de curte). De la Sommer (care va muri, de
ciumã, la Cluj, în 1574, dupã ce, între timp, trecuse la antitrinitarism) au
rãmas o Vita Jacobi Despotae Moldovarum Reguli ºi cincisprezece elegii din
care aflãm diverse ºtiri despre ºcoalã (unde au fost aduºi „de prin tot locul
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 579

din þarã tineri pe care [Despot] se îngrijea sã-i punã sã înveþe, sã-i hrãneascã,
sã-i îmbrace din banii sãi, hotãrând o leafã destul de bunã pentru profesori”)
ºi despre plãnuita bibliotecã, ca ºi despre faptul cã voievodul intenþiona sã
instaleze ºi o tipografie.

Azarie ºi Ureche ignorã toate aceste lucruri. Ei nu-l scot pe Despot (care
a vrut la un moment dat sã se însoare cu o fiicã a Doamnei Chiajna) din
„tiparul” cãruia îl predestinaserã etnia ºi confesiunea (ultima – vinovatã de
multe abateri ale insului). E drept cã au avut ºi motive sã procedeze astfel.
Dupã o scurt㠄introducere” de purtare prefãcutã, un fel de captatio
benevolentiae, Despot – ne amintim ce spunea Azarie – „a început sã dea pe
faþã otrava ascunsã ºi rea, pe care o avea în inimã ºi era aplecat spre
nedreptãþi ºi a aruncat asupra oamenilor dãri grele ºi nu se îndura de cei
sãraci...”. Ureche, la fel (doar Azarie îi era sursã), dupã ce constatã compor-
tamentul calp al insului („blând sã arãta ºi tuturor cuvios ºi aievea pravo-
slavnic, iarã în tainã eretic ºi avea sfétnici de ai sãi de o lége cu dânsul. Mai
apoi º-au ivit necredinþa lui”), dezvãluie fiscalitatea asprã cu care noul domn
ºi-a surprins neplãcut supuºii : „Mai apoi puse pe þarã greutãþi mari...”.
E sigur cã, în afara unor spolieri de rutinã, cei doi istorici au în vedere
acel impozit neobiºnuit – câte un galben de familie –, împovãrãtor ºi „exploziv”
(Sommer ne spune cã, în 1563, Despot abia a scãpat de rigorile unei revolte
þãrãneºti produsã de birul cu pricina). Raptul s-a întins însã (insuportabil ºi
de neiertat) ºi asupra lãcaºurilor sfinte (al cãror cod veneticul îl dispreþuia ;
Azarie : „ura datinele creºtine ortodoxe”) : „Pe cãlugãri ºi mãnãstirile nu le
iubea, a adunat la dânsul, înºelãtorul, vasele de argint ºi de aur ºi pietrele
scumpe ºi împodobite cu mãrgãritare ale sfintelor icoane din toate mãnãs-
tirile ºi s-a împodobit pe sine. O, vai de sãrãcia noastrã ; s-a arãtat ca un al
doilea Baltazar prin nãravuri ºi fapte. Cãci de la acesta au fost suspine,
plângere ºi gemete ale tuturor celor asupriþi ºi prãdaþi fãrã dreptate ºi toþi
se rugau cu jale lui Dumnezeu din adâncul inimii, sã-i mântuiascã din
ghearele acestui om crud...”. Aceleaºi sacrilegii în cronica lui Ureche, cu o
lapidaritate cutremuratã în faþa „inimaginabilului” : „bisericile dezbrãca,
arginturile le lua, de fãcea bani ºi altile câte nu au zis þara cã va vedea”.
Mai gravã încã, de o supremã gravitate, îi apare lui Grigore Ureche (ºi
interpolatorilor sãi) intenþia lui Despot de a modifica definiþia confesionalã
a locului, de a impune o extensie abuzivã a convingerilor sale private asupra
unui „public” consistent. „Risipitor de lége” ºi cãlcãtor al obiceiurilor þãrii,
„constructor” al unei stãri insuportabile a dispreþului faþã de credinþa românilor
(„ce ºi légea cu totul rãmãsése de batjocurã”), Despot – „pedeaps㔠divinã pe
capul Moldovei – era bãnuit cã încerca („de-l vrea cruþa Dumnezeu îndelungu
la domnie”) transformãri radicale, spre „erezie” : „[...] nu vrea putea fi într-altu
chip, ca sã nu primeneascã légea ºi sã nu rãsipascã þara”.
Parcimonios ca ºi în alte rânduri (sau neajutat de izvoare), Grigore Ureche
nu ne spune cã Despot Vodã anulase mãsurile antireformate întreprinse de
Alexandru Lãpuºneanu (intervenþia – fãcutã, în fond, pentru libera exercitare
a unei confesiuni – este aplaudatã de trimisul imperial Ioan Belsius :
„[...] aici Despot a dat fiecãruia dreptul sãu [...] ºi se þin predici în public
580 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

împreunã cu slujba euharisticã împotriva edictului lui Alexandru tiranul...”),

cã se pregãtea sã construiascã o ierarhie bisericii „celorlalþi” („a numit un
episcop al naþiei sãseºti ºi al celei ungureºti care sã refacã bisericile ce le
fuseserã luate”), aducându-l din Polonia pe Ioan Lusinki ºi fãcându-l episcop
(moldovenii au fãcut ochii mari, fiindcã nu mai pomeniserã episcop cu nevastã...),
cã, în fine, acelaºi Despot dorea sã transforme Moldova într-un azil al protes-
tanþilor prigoniþi prin Europa. El le scria, la 11 decembrie 1561, din Vaslui,
lui Lasocki ºi Filipowski, preoþi polonezi amândoi : „[...] întrucât am înþeles cã,
din pricina credinþei lor, se aflã mulþi exilaþi din Franþa, Spania, Germania
ºi din alte locuri, dorim ca ei sã se adune în þara noastrã ºi le dãm deplinã ºi
creºtineascã libertate ºi putinþa de a locui ; ºi le fãgãduim ajutor ca sã-ºi
construiascã oraºe ºi le dãm pãmânturi ºi altele necesare traiului...”163.
„Primenirea légii” ºi „rãsipirea þãrâi” – de care pomenea cronicarul
(în acel loc Simion Dascãlul) – nu erau, se vede treaba, chiar vorbe în vânt.
Clerul ortodox din Moldova s-a alãturat complotului pus la cale de boieri
(„Îl urâsã rãu þara – va zice peste decenii Nicolae Costin despre acest „trufaº
mare”, care, pretinzând cã este „de niamul împãraþilor Þarigradului”, „sã
simeþiia sã apuce domniia Þãrâi Munteneºti de la Mircea Vodã ºi Þara
Ardialului [...] dzicând cã i s-au pogorât den ceriu doaã cununi de aur” – ºi
„pentru credinþa pravoslavnicã cã nu þinea Despot Vodã, cã la bisericã rar
sau niciodatã nu mergea, ce cu alte slugi petrecea” ºi, mai grav, „den
sfeºnicele de la mitropolie de argintu, fãcute de Alexandru Vodã Lãpuºnianu
cu mare cheltuialã, den care au fãcut bani...”) împotriva lui Despot.

*
ªi lui Iancu Sasul, domn al Moldovei (din noiembrie 1579 pânã în septem-
brie 1682) pe care l-am mai evocat în aceastã carte, „enclav㔠alogenã,
extravagantã ºi excentricã (ne amintim c㠄au fostu umblându vara cu sanie
de os”), aventurier „obscur ºi ciudat”164, Grigore Ureche îi face o prezentare
integral negativã.
Pe Ureche, „coborârea” lui Iancu din Muºatini (ca fiu nelegitim al lui
Petru Rareº, fãcut cu o sãsoaicã) îl lasã indiferent. O ignorã, prin urmare.
Pentru istorie, fundamentale, în dirijarea unui comportament deraiant, sunt
alogenia ºi apartenenþa la o confesiune consideratã ereticã : „Dacã au mazilit
împãratul pre Pãtru vodã ªchiopul, dat-au domniia Iancului vodã, carile au
fost de naºtirea sa sas, de lége luteran”. Inaderenþa la ortodoxie („Pravos-
laviia nu iubiia”) înseamnã, în fapt, incapacitatea de a înþelege duhul þãrii
peste care se nimerise sã stãpâneascã. „Nedumnezeirea” ºi „ereticiia” moti-
veazã îndestul – îl judecã Ureche din interiorul unei „comunitãþi creºtine” a
cãrei „lége” veneticul „nu o iubiia” – purtarea lui Iancu Sasul, extorcãrile ºi
aplecarea spre crimã : „[...] cã lãcomie de avuþie nespusã avea, pentru care
pre mulþi au omorât”. Insul (cãsãtorit cu Maria, o grecoaicã din Arhipelag,
care i-a fãcut doi bãieþi ºi patru fete : Alexandru, Bogdan, Elena, Chiajna,
Voica ºi Despina, purtând toþi nume cu rezonanþe dinastice) avea datorii
mari de întors. Venise pe tron plãtind 120 000 de galbeni165. Pentru mai
multã siguranþã, unul dintre creditori, Bartolomeo Bruti, un albanez, vine
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 581

chiar în Moldova ºi ajunge postelnic. Banii trebuiau recuperaþi (surplusul i-a

ajuns Sasului sã-ºi cumpere ºi un castel la Kesmark, în Ungaria Superioarã)
ºi, ca urmare, pe lângã spolierile individuale, se naºte ºi o mãsurã fiscalã
ineditã („izvodi obicinã care n-au mai fostu niciodatã”) ºi supãrãtoare pentru
mai multe categorii sociale : „de au trimis în toatã þara sã ia a zecea din boi”.
„Þara” n-a putut „suferi” acest exces („lãcomie mare”, „fiind plin de lãcomie”)
ºi s-a ridicat prin rãzeºii din Lãpuºna (care aveau ºi un „domn” al lor, Lungul,
preparat onomastic – „i-au pus nume Ion vodã”). Fãrã succes însã.
Sã-l ascultãm în continuare pe Grigore Ureche : „Multe lucruri spurcate
ºi nedumnezeieºti fãcea Iancul vodã în domniia sa, cã de rãotãþile lui toatã
þara ºi boierii sã oþãrâia, cã légea creºtineascã nu o iubiia, la avuþie lacom ºi
prãdãtoriu, þara cu dãrile o îngreuia ºi era om curvariu preste samã...”.
Aproape cã nu mai este nimic de adãugat : comportament despotic (firesc
la un strãin „eretic”), nerespectarea obiceiurilor fiscale ale þãrii prin intro-
ducerea unor biruri pânã atunci necunoscute, imoralitate extremã concre-
tizatã într-un apetit sexual aberant ºi insuportabil (de care m-am ocupat în
alt context mai sus) – iatã înregistrate toate cauzele pentru care boierii
(influenþii Movileºti, între ei) pribegesc care încotro ºi obþin scoaterea din
scaun a acestui individ excentric. Pe drumul spre o nãdãjduitã salvare, Iancu
Sasul va fi oprit din porunca regelui Poloniei, despuiat de toatã averea
(„numai ficiorilor ºi doamnii sale sã le lase o parte, sã le fie de hranã”) ºi
decapitat la Lvov (ca urmare – nu uitã cronica sã ne spunã, consultând o
sursã intern㠖 a unei înþelegeri între monarhi : „Scrie létopiseþul cest moldo-
venescu cã moartea Iancului vodã au fostu cu învãþãtura împãratului turcescu,
de i-au tãiat capul”).
„Aºa au petrecut Iancul vodã þénchiul sãu, viiaþa sa”. Aceastã ultimã
propoziþie scrisã despre „ereticul” care „au domnit [...] trei ani ºi ºapte luni”
sunã ca o moralã ºi ca o trimitere la „exemplaritatea” (de þinut minte)
existenþelor voievodale ce parcurg drumul (scripturistic, desigur) de la culpã
la pedeapsã. Strãin, „eretic”, neatent la obiceiuri ºi la tradiþii, excentric,
aberant, inaderent la „légea” supuºilor sãi ºi la principiile ei morale, într-un
cuvânt – neintegrabil, Iancu Sasul – spunea cineva166 – îºi semnase, în pagina
lui Ureche, sentinþa de „moarte istoriografic㔠încã de la urcarea pe tron.

Iatacul domnesc poate ascunde renegarea

În cazul lui Iliaº Rareº – cel care a stat o vreme, ca ostatec, la Stanbul,
garantând „buna purtare” a tatãlui sãu, voievodul Petru167, ºi înconjurat de
ceea ce Dimitrie Cantemir va numi „exemple rele” – istoricii incrimineazã,
dincolo de abjurarea credinþei strãmoºeºti (faptã incredibilã, inimaginabilã,
de nepovestit : inexprimabilul, rezultat al „unor ambiþii fãrã frâu ºi fãrã
scrupul, al setei criminale de a ajunge, de a rãzbate cu orice preþ”168), discrepanþa
între discursul public al insului – cu o declaratã adeziune la valorile comu-
nitãþii – ºi comportarea sa privatã, confesional (ºi nu numai) deviantã.
582 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Ca de obicei, Ureche este laconic. El crede cã grava deraiere („semnalatã”

ameninþãtor ca o cãlcare a ordinei : „Cã Dumnezeu în zilele lui atâta certare
lãsase, cã ºi copacii ºi pomii ºi viile secase de geruri mari”) a acestui ins
perfid, consumator al unei „existenþe duble” („cã dinafarã sã vedea pom
înflorit, iarã dinlãuntru lac împuþit”) s-a datorat anturajului în stare sã-i
procure – cel puþin pânã la convertirea oficial㠖 un dublu regim – trãiri
diurne, vegheate de „public”, ºi experienþe nocturne, aflate sub semnul
„privatului” („Cã avându lângã sine sfétnici tineri turci, cu carii zioa petrecea
ºi sã dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obicéele creºtineºti
s-au depãrtat. În vedére sã arãta creºtinu, iarã noaptea în slobozenie mahme-
teneascã se dideas㔠; autorul Cronicii Bãlenilor este de aceeaºi pãrere : „sã
dãzmierda cu turci tineri, cu turcoaice tinere...”) ºi visurilor de mãrire într-un
imperiu islamic care îi premia pe convertiþi :
„Mai apoi [...] au lãsatu domniia [...] ºi el s-au dus la împãratul Suleiman, de
au priimitu légea lui Mahmethu, lepãdându-sã de Hristos, gândindu-sã cã va
dobândi cinste mare de la împãratul. Ci mai apoi rãu s-au înºelatu, cã dupã ce
s-au turcitu, apucându-l ºi îndulcindu-l cu bine, l-au pus la Dârstor, nume
puindu-i Mahmet. Nici într-acea boierie ce-i dedeasã împãratul n-au trãit multã
vreme ºi îndelungatã, ce dupã doi ani, îmbucându-l mulþi din nepriiatenii lui cu
multe cuvinte réle cãtrã împãratul, au cãzut la închisoare, cã au trimis împãratul
de l-au legat ºi i-au luat toatã avuþiia. ªi décii l-au trimis peste mare la Brusa,
de l-au închis. Mai apoi, de inimã rea, peste scurtã vréme au murit [Iliaº Rareº
ºi-a sfârºit zilele la Alep, în Siria – nota mea, D.H.M.] ºi rãu º-au dat sufletul sãu
în mâinile diiavolului, în légea turceascã...”

Turcirea lui Iliaº Rareº – unul dintre foarte puþinele cazuri de trecere la
Islam a unui reprezentant al elitelor politice româneºti –, „întunecarea
minþii” (va zice Miron Costin, acuzând „desfrânatele fapte ale curviei”), putea
avea acele consecinþe grave pe care le presupune cu tremur în suflet Ureche :
„[...] cât de-l vrea cruþa Dumnezeu mult, pre toþi îi vrea duce din luminã la
întunéric”. Aplecarea lui Iliaº spre legea lui Allah, de inspiraþie diabolicã
(„umplându-l satana de învãþãtura lui”) – ºi discursul teologic ortodox, ºi cel
catolic îi considerã pe musulmani „agenþi ai lui Satan”169 – începuse mai
devreme, în acel Istanbul care îi fãgãduia, calp, glorie ºi avere cu condiþia sã
adopte credinþa suzeranilor. Iliaº Rareº nu s-a putut înscrie în lista faimoasã
a renegaþilor balcanici care au fãcut carierã în Turcocraþie. El a rãmas un
„caz” aberant în „istoria confesional㔠a românilor, oripilant „obiect de studiu”
pentru cronicarii cãlugãri din secolul al XVI-lea, contemporani cu întâmplãrile.
Episcopul de Roman, Macarie (lãsat de Iliaº Rareº fãrã jilþul de arhiereu :
„am cãzut într-o cumplitã cãdere, vrednicã de plâns, cãci am fost despoiat de
scaun, ca un rob fugar ºi am fost cuprins de grele încercãri nenorocite ºi am
fost mai gol ca vãzduhul...”) face din drumul voievodal al fiului lui Petru
Rareº un „traseu ghidat de diavol” : sexualitate necenzuratã (Ureche pare a
vorbi chiar despre heterosexualitate), fiscalitate apãsãtoare (care nu-i excepta
pe clerici), crime ºi, culme a rãutãþilor, abjurarea credinþei, fapt inimaginabil
ºi de neîngãduit : „O dragoste, o soare, cum ai putut rãbda o astfel fãrã de
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 583

lege, pe cel ce-a batjocorit pe Hristos, care a fost înºelãtor al creºtinilor, care
a fost încãtuºat la minte de înºelãtori, de trei ori nenorocitul, cel care s-a dat
blestematului Mahumet al turcilor, cãruia ºi numele l-a primit, precum ºi
diavolului...”
Mai informat, Eftimie ºtie cã pe turcul responsabil de convertirea lui Iliaº
îl chema Hadâr ºi cã era un ins „pervers prin moravuri ºi pervers cu sufletul”.
Nelipsit de fantezie, cronicarul inventeazã discursuri ale celui care ºi-a
pierdut sufletul („cã eu, zicea, iubesc ºi cred în legea creºtineascã, dar mã
duc la împãrat sã uºurez ºi sã scad haraciul þãrii...”) ºi le deconspirã apoi ca
parade infame de înºelãtorie, îl pune pe Domn în ipostaze ale solemnitãþii
(„ºi s-a jurat cu mâinile pe cinstita cruce înaintea întregului popor...”) ce se
aratã a fi doar farse sinistre : „ªi în noaptea urmãtoare a sfãrâmat acea
cruce, pe care jurase, ºi a aruncat-o ºi în privatã”. În osândirea pe care i-o
rezervã, Eftimie începe cu o cugetare ºi apoi izoleazã abaterile, lãsând sã
apese asupra judecãþii cititorului doar cumplita gravitate a acelora :
„Cãci ce este mai rãu pentru om decât cuvântul ºi învãþãtura care nu este
pãrtaºe celui prea bun ? [...] A trimis sã cumpere cu multe mii de aspri ºi ducaþi
de aur curve necurate turcoaice ºi le-au adus la dânsul ºi a început, neruºinatul,
sã se înfrâneze de la vin ºi de la carnea de porc ºi ce sã spun mai mult, s-a arãtat
potrivnic întru toate credinþei noastre binecuvântãtoare ºi ortodoxe.. Sfintele
icoane, chipul lui Hristos ºi al Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi ale tuturor
sfinþilor le numea idoli, el care era idol al necredinþei ºi prieten cu diavolul. Pe
preoþi ºi pe diaconi îi ura, pe cãlugãri îi numea duºmani ºi diavoli, el care dintru
început era fiiul ºi moºtenitorul diavolului ucigãtor de oameni, ºi multe alte hule
ºi batjocure împotriva credinþei noastre ortodoxe, deºi nu am scris mai pe larg,
pentru lungimea scrierii. Miercurea ºi vinerea ºi în cele patruzeci de zile, adicã
în postul mare, mânca carne, ca ºi în celelalte sfinte posturi. Acestea le înfãptuia
el pe toate cu învãþãtorul ºi vrãjitorul sãu, de trei ori blestemat, Hadâr, care era
ºcoalã ºi tainã a fãrã de legii. Lucrul ºi sârguinþa ºi grija lui erau jocul cu
paserile”.

Intrat între pãgâni (fapt petrecut, cu toate ceremoniile de cuviinþã, la 30

mai 1551, în faþa marelui divan imperial, când fostului domn al Moldovei,
numit acum Mahmet – numele profetului era dat convertiþilor –, i s-au oferit
sangiacatul de Silistra ºi palatul lui Ibrahim bei din Stanbul  ; cel pe care
sultanul l-a numit „fiul sãu” a fost circumcis cu grãbire în aceeaºi zi), Iliaº
Mahmet (aberant în raport cu o moralã acceptatã ºi cu normele unui „mod de
viaþ㔠consacrat) a fost ras – spun istoricii – „din inscripþia de la proscomidie
a bisericii din Târgul Frumos, clãditã de pãrintele sãu, precum ºi din evan-
gheliarul de la Voroneþ, scris în aceºti ani”170, i s-a înnegrit ºi chipul din
frescã171. Dezertorul a fost scos din istoria creºtinã, i s-a ºters pomenirea.
Miron Costin (potrivit cãruia locul exilului lui Iliaº Rareº a fost insula
Rhodos) aflase totuºi cã mustrãrile de conºtiinþã au acþionat : „Spun de
dânsul cã la moartea sa au mãrturisit legea creºtineascã”.
584 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Turcit, „au de voie, au de nevoie, Dumnezeu ºtie...”

Celãlalt renegat (cãci pe cei „mãrunþi”, de calibrul acelui ªtefan Bogdan, fiu
al lui Iancu Sasul ºi pretendent la tronul Moldovei, ori al celor doi Movileºti –
Alexandru ºi Bogdan –, al doilea întors la religia pãrinteascã, îi putem
ignora) voievodal – Mihnea, domn de douã ori în Þara Româneascã, o datã
trecut la islamism, a primit tot numele de Mehmet (rezervat, ziceam mai sus,
convertiþilor172). Letopiseþul Cantacuzinesc este foarte concis : „Ducându-se
la Þarigrad, au lãsat légea creºtineascã ºi s-au fãcut turc, de voia lui”.
Anonimul Bãlenilor nu este prea sigur în privinþa motivaþiei acestei „treceri” :
„Cã, dupã ce s-au turcit tatã-sãu [al lui Radu Mihnea – nota mea, D.H.M.]
(au de voie, au de nevoie, Dumnezeu ºtie)...” Pesemne cã tot bogãþiile, un
rang înalt în Turcocraþie ºi, poate, duhul de obedienþã faþã de turci, în care
îl crescuse mama sa, italianca grecizatã Ecaterina Salvaressi, ºi „teama”
faþã de tot mai numeroºii sãi duºmani, între care se aflau ºi persoane influente
la Poartã, l-au atras ºi pe fiul lui Alexandru al II-lea Mircea. Ca ºi pe Iliaº
Rareº, l-a aºteptat doar o dezamãgire  : a primit (dupã consumarea ceremo-
niilor – la 30 martie 1591 –, în timpul cãrora noului „bei” i s-au dat daruri
bogate din partea sultanului) numai sangiacatul de Nicopole (la 8 aprilie 1591).
Adicã foarte puþin.
Mihnea – cãruia în inventarul de supranume populare i se va zice „Turcitul” –
n-a trecut singur la mahomedanism. Anonimul Bãlenilor zice cã în noua
credinþã l-ar fi „însoþit” ºi un fecior (probabil Vlad, fiul fãcut cu Doamna
Neaga) : „Deci Mihnea-vodã, plinind la domniia de a doua 5 ani, l-au mazâlit
turcii, ºi, ducându-l la Þarigrad, s-au turcit ºi el, ºi un copil al lui”. Convertirile
în familia lui Mihnea (care a avut mai mulþi copii de la douã neveste) par a
fi fost mai numeroase. Când a urcat, în 1611, pe tronul Þãrii Româneºti, fiul
lui Mihnea Turcitul, Radu Mihnea „Corvin”, voievodul iubitor de pareneze ºi
de fast împãrãtesc, era însoþit de un alai (format din fraþii ºi surorile sale –
Ibrahim, Mustafa, Cais Catun ºi Thuma Catun – fãcuþi în harem) care i-a
indispus pe boieri. „În þara noastr㠖 se plângeau ei lui Radu ªerban, cãpitanul
lui Mihai Viteazul, care îºi consuma atunci anii de pribegie la Viena – acum
strigã hogea, cã-ºi þine acest domn fraþii ºi surorile în casã cu el, ºi sânt
turci. ªi robii care au scãpat de prin catarge ºi de printr-alte robii, mãcar de
la Mihaiu Vodã, domnul cine este în þarã, el îi dã turcilor, ºi alte multe nevoi
care nu le-am scris. Acum înþelegem cã are turcul de gând sã puie în þara
noastrã paºã, aºijderea ºi în þãrile ce sânt vecine cu noi. Deci, dacã vom
cãdea noi la aceea sã rãmâie în þara noastrã paºã ºi mãnãstirile ºi bisericile
noastre sã fie meceturi turcilor ºi coconii noºtri sã-i facã ieniceri ºi fetele
noastre sã le iea turcii lor muieri...” Ceea ce, din pãcate, era adevãrat 173.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 585

Creditorul care afuriseºte

Petru Movilã, românul ajuns mitropolit al Kievului ucrainean, a þinut mult

la Moise, fratele sãu mai mic, cel care (mai norocos decât Mihai, fiul cel mare
al lui Simion Movilã ºi rival al vãrului sãu Constantin, urmaºul lui Ieremia)
a izbutit sã urce pe tronul pãrintelui sãu în douã rânduri – în 1630-1631
(dupã Alexandru Coconul) ºi în 1633-1634 (dupã cea de-a doua domnie a lui
Miron Barnovschi). Arhimandrit încã al Lavrei Pecerska din Kiev în vremea
primei domnii a lui Moise, Petru Movilã îi consacrã fratelui sãu un „subtiraj”
al Triodului înflorit (o carte slavonã de ritual) apãrut în 1631, împodobit cu
stema lui Moise Movilã întovãrãºitã de o Epigramã, alcãtuitã, probabil, de
tipograful Tarasie Zemka. În aceste exemplare (dependente de a doua „tranºã”
a tipãriturii), prefaþa-dedicaþie cãtre „Io[an] Moise Movilã, din mila atot-
puternicului Dumnezeu ; domn, voievod din spiþa neamului pãrintesc,
moºtenitor al Þãrilor Moldo-Vlahiei, frate uterin...” este semnatã de Petru
Movilã ºi cuprinde sfaturi pentru domn, un text de micã întindere, dar
neobiºnuit de dens ºi, mai ales „de o deosebitã importanþã istorico-literarã”,
putând fi aºezat „în istoria culturii noastre [...] alãturi de sfaturile lui Neagoe
Basarab cãtre fiul sãu Theodosie”174.
Convins cã fratele sãu posedã calitãþile trebuincioase unui bun stãpânitor
(„nobleþe, dreapta credinþã, buna cinstire, filosofia ºi frica de Dumnezeu”),
autorul (într-o relaþie confirmatã de acest fel de compuneri : „prelatul îl
consiliazã pe prinþ”) îi recomandã sã vãdeascã nobleþe în toate împrejurãrile,
fie cã e vorba de o obligatorie simþire patrioticã („Pentru libertatea patriei ºi
a supuºilor sã lupþi bãrbãteºte”), fie cã se referã la raporturile cu instituþiile
fundamentale : „Sã fii ctitor, ziditor ºi binefãcãtor al Bisericii ºi al ºcolilor”175.
E greu de spus dacã aprecierea pe care o pune în paginã Miron Costin,
atunci când contemplã prima domnie a lui Moise Movilã, ar trebui sã fie
interpretatã ca o evaluare a unei „domnii bune” sau a uneia „slabe”. Sau ºi
una, ºi alta, cãci un voievod încadrabil în portretul realizat de Costin este,
mai mereu, departe de o conduitã autoritarã :
„Dupã maziliia lui Alexandru-vodã, feciorul Radului-vodã, au venit cu domniia
Moysei Moghila-vodã, feciorul lui Simion-vodã, om blândú, un mielú la hire,
nelacom nemãruia rãu. Multe case de gios, lipsite, au scos în fruntea lãcuitorilor
þãrâi, ales pre Ciogoléºti. Pace din toate pãrþile, numai de datornici turci mare
strânsori ºi sile, ºi aºea sã împlusã þara ºi de oameni rãi, cât a vedére cu bulucuri
îmbla, de prãda ºi jecuiia oamenii ºi pre lângã oraºú”.

Scos din scaun de „nepriieteni” („mai ales domnii mai mulþi nepriieteni au,
cum copacii cei mai înalþi mai multe vivoarã ºi mai mare vânturi sprijinescú”),
Moise Movilã îºi va pãstra datele fundamentale ºi în a doua domnie (scurtã
ºi ea, un an de zile), confirmând cumva – prin purtarea civilizatã faþã de
familia vornicului Lupu rãmasã în Moldova („Iarã casei lui ºi îmmei sale ºi
surori ce au avut, dacã au venitú Moysei-vodã în scaun, nici asuprealã n-au
fãcut, ce încã socotinþã avea giupâneasa lui ºi cuconii de Moysei-vodã...”) –
586 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

judecãþile pe care le prilejuise prin faptele primei domnii : „[...] pre care
lucru sã poate cunoaºte hirea creºtinã a lui Moysei-vodã, mãcar cã ºtiia cã
îndatã ce au mãrsú Lupul-vornicul în Þarigrad, îmbla dupã domniie”.
Acest „mielú la hire”, întrupare a virtuþilor pretinse de preceptele general
acceptate („hire creºtinã”), a fost excomunicat de cãtre Chiril Lukaris, patriarh
al Constantinopolului (el a urcat în jilþul întâi stãtãtorilor ecumenici în 1622,
sprijinit de ambasadorul olandez176), faimosul „criptocalvin” (i s-a pus în
seamã, mai ales datoritã relaþiilor sale cu olandezii, un catehism întreþesut
de idei reformate, apãrut în Elveþia, la începutul anilor ’30 ai secolului al XVII-lea),
un familiar altfel – înainte de a deveni patriarh ecumenic – al Curþii domneºti
din Târgoviºte. Prin 1613-1615 (când era deja patriarh al Alexandriei ; fusese
ales în acest cin în 1602, în locul lui Meletie Pigas), Chiril Lukaris rostea
predici în Biserica Domneascã din capitala Þãrii Româneºti la sãrbãtorile
mai importante. Cunoºtea excelent zona, cãci fusese prin Galiþia încã în
1594 întâi ca „singhel” al patriarhului Meletie Pigas, apoi ca „exarh”, în
1599, al aceluiaºi, îndeplinind misiuni delicate, legate mai ales de apariþia
Bisericii ucrainene „unite” cu Roma.
Cã Moise Movilã, voievodul unei þãri ortodoxe, a fost anatemizat de cãtre
Chiril Lukaris este neîndoielnic. Avem la dispoziþie scrisoarea lui Petru
Movilã, pãstratã în traducere latineascã (va fi fiind oare o tãlmãcire sau
chiar originalul, cãci Movilã scria curent în latinã ?) în Arhivele Vaticanului,
cãtre patriarhul Kiril Kontaris, succesorul lui Lukaris, prin care ecumenicul
este rugat sã ridice anatema. P.P. Panaitescu afirmã cã scrisoarea este din
27 octombrie 1638177. Editat între anexele unei monografii consacrate lui
Petru Movilã de Arkadij Zukovskyj178, textul este datat 27 octombrie 1639.
Pe undeva, din transcriere în transcriere, s-a strecurat o eroare179 (care, poate,
va fi corijatã cândva).
Mitropolitul de Kiev îi scrie patriarhului Kontaris despre niºte cãrþi
patronate de Frãþia (Confraternitas) ortodoxã din Lvov, despre Isaia Kopynskyj
ºi, deplângând moartea lui Chiril Lukaris, îºi ia îngãduinþa sã-l roage pe
noul patriarh (a cãrui alegere – precizeazã semnatarul epistolei – a bucurat
toatã Biserica ucraineanã) „într-o treabã privat㔠– sã ridice anatema („nemai-
auzitã între oameni”) aruncatã de Lukaris asupra fratelui sãu Moise :
„Aliud est quod a Tua Sanctitate obtinere velum in re scilicet privata nostrae
Mohileanae domus, cuius propensio et grati animi iam pridem intercessere erga
Sanctitatem Vestram officia tum a nobis ipsis, tum ab illustrissimo germano
nostro D.no Moyse Mohila, palatino terrarum Moldaviae, in quem a piae memoriae
praedecessore Sanctitatis Tuae D.no Cyrillo patriarcha quorundam hominum
ausu impetrata est excomunicatio, ut illam irritam facere Sua Sanctitas dignetur,
enixe iterum atque iterum postulo”180.
(Alt lucru este cã aº vrea sã obþin de la Sanctitatea Ta în privinþa unei
chestiuni de bunã seamã privatã a casei noastre Movilã, ale cãrei ataºament ºi
suflete recunoscãtoare deja de mult au mijlocit oarece treburi pentru Sanctitatea
Voastrã, fie din parte-ne, fie din partea strãlucitului nostru frate Domnul Moise
Movilã, palatinul Þãrii Moldovei, împotriva cãruia a fost pronunþatã, pentru
îndrãzneala [lui] faþã de niºte oameni, o excomunicare de cãtre predecesorul
Sanctitãþii Tale, de pioasã aducere-aminte Domnul Cyrill Patriarhul, [sã obþin]
ca Sanctitatea Sa sã binevoiascã sã anuleze, v-o cer stãruitor iarãºi ºi iarãºi181.)
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 587

Mitropolitul nu spune nici de ce (evocând doar „îndrãzneala” lui Moise

„faþã de niºte oameni”), nici când a fost rostitã aceastã afurisenie, care,
fãcând din fostul voievod un „exclus”, afecta grav imaginea „casei” Movilã.
Poate cã explorarea registrului Patriarhiei – cu toate cã disciplina consemnã-
rilor în acest inventar era relativ㠖 ar oferi rãspuns la aceste întrebãri.
Rãmânem, prin urmare, în câmpul supoziþiilor formulate de învãþaþi ºi
zicem, împreunã cu ei, cã anatemizarea lui Moise Movilã (act de supremã
gravitate) trebuie sã fi avut loc în timpul celei de-a doua domnii (1633-1634)
sau la puþinã vreme dupã ce acesta a pãrãsit tronul Moldovei ºi s-a refugiat
în Polonia182. Pe Lukaris – despre care ºtim de la Nicolae Iorga cã era uºor
iritabil ºi se inflama rapid ; prigonise ºi exilase mulþi arhierei în vremea
patriarhatului sãu183 – nu l-au oprit nici condiþia deosebitã a voievodului
Moldovei, nici înrudirea sa cu Petru Movilã, care, în 1633, era sfinþit ca
mitropolit al Kievului. Pricina excomunicãrii trebuie sã fi fost (pentru patriarh)
una foarte acutã.
Obligat sã lase pentru a doua oarã scaunul de domnitor al Moldovei,
Moise Movilã nu s-a mai îndreptat spre Istanbul (cum fãcuse dupã prima
detronare), loc unde rezidau, de regulã, voievozii maziliþi în aºteptarea
viitoarelor ºanse. Moise Movilã a fugit în Polonia. Istanbulul era pentru el
un „loc interzis”, „pentru multe datorii – ne spune Miron Costin – ce avea
Moise-vodã în Þarigrad”. Moise Movilã contractase aceste datorii, categoric,
încercând sã obþinã din nou tronul, fiindc㠄domnia de Moldova” costa mult.
Este posibil ca între creditori sã se fi aflat ºi patriarhul Chiril Lukaris. Sunt
date ce ne conving cã Lukaris se interesa de starea financiarã a preten-
dentului. Deºi trãia separat de soþia sa Caterina, fiicã a voievodului Radu
Mihnea (posesor al unei averi imense), Moise Movilã încerca, prin 1632, sã
devinã moºtenitor (Radu Mihnea murise de vreo ºase ani) al mulþilor bani
depuºi de socrul sãu în bãncile din Veneþia. Avea nevoie de sume importante
spre a dobândi iarãºi tronul Moldovei. Chiril Lukaris a intervenit pentru ca
Moise Movilã, aflãtor atunci la Istanbul, sã intre în posesia acelor bani184.
Îl împrumutase, fãrã doar ºi poate, pe postulant ºi obþinuse de la acesta
fãgãduiala unor subsidii însemnate pentru Patriarhia Ecumenicã. Timpul
foarte scurt petrecut de Movilã pe tronul Moldovei nu l-a lãsat sã-ºi plãteascã
datoriile ºi sã-ºi împlineascã promisiunile. Patriarhul a devenit impacient ºi
a ajuns la pedeapsa supremã. „Noi ºtim – afirmã P.P. Panaitescu185 – cã
patriarhul era interesat în chestiunile bãneºti ale fostului domn ºi putem
presupune, aºadar, cã ultimul domn român din neamul Movileºtilor fãcuse
mari datorii chiar de la patriarh, cã fãgãduise, dacã i se va da domnia, sã
ajute Biserica ºi, din pricina timpului scurt, nu-ºi putuse îndeplini îndato-
ririle luate ºi cãzuse sub blestemul patriarhului”.
Nu este exclus ca întregul „context constantinopolitan”, ostil lui Moise
Movilã, sã fi fost agravat ºi de „amestecul” vornicului Lupu, doritor sã obþinã
tronul þãrii (cum se va ºi întâmpla).
„Nu ºtim – îºi încheia P.P. Panaitescu consideraþiile asupra acestui subiect –
nici care a fost rezultatul intervenþiei lui Petru Movilã în favoarea fratelui
sãu, dupã moartea partriarhului Chiril Lukaris, dar putem bãnui cã vaza lui
588 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

în toatã lumea ortodoxã atârnã greu în favoarea fratelui nenorocit ºi el

obþinu iertarea”186. Cert este cã, pentru o vreme, Moise Movilã (care putea,
ca domn al Moldovei, sã numeascã mitropoliþi) a fost plasat – din pricini,
probabil, deloc religioase, în afara acelei comunitas christiana.

*
ªirul de scene din viaþa privatã a voievozilor noºtri ºi (din când în când)
a celor din imediata lor apropiere, refãcute, desenate ºi comentate (unele)
de un literat, se încheie aici. Deocamdatã. Sunt, însã, primul care aºteaptã
cu nerãbdare scrierea unei (sau a câtorva) istorii a (ale) vieþii private din
spaþiul românesc. Am toate temeiurile sã aºtept câteva astfel de „mici istorii”
(din care „marea istorie” se va închega puþin altfel, poate nu diferit, dar –
oricum – cu mai multe nuanþe), de vreme ce învãþaþi de azi, cercetãtori tineri
(cum ar fi cei aparþinând merituoasei ºcoli clujene) ori nume consacrate, tind
sã se apropie cu tot mai mult interes de studierea vieþii private ºi a vieþii
cotidiene ale românilor din timpul încremenit în ceea ce se cheamã Istorie.

NOTE

1. Folosesc în continuare, actualizându-le, niºte consideraþii mai vechi. Vezi Dan

Horia Mazilu, Recitind literatura românã veche, vol. II, p. 228 ºi urm. ; Idem,
„Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie”, în vol. Un „Dracula” pe
care Occidentul l-a ratat, Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 2001, pp. 135-141.
2. Despre isihasm am scris în Recitind literatura românã veche, vol. I, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1994, pp. 49-57.
3. Vezi Dan Horia Mazilu, Literatura românã în epoca Renaºterii, capitolul respectiv.
4. Vezi Al. Elian, „Les rapports byzantino-roumains. Phases principales et traits
caractéristiques”, în Byzantinoslavica, XIX, 1958, nr. 2.
5. Vezi Gabriel ªtrempel, Catalogul manuscriselor româneºti, vol. I, Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983, pp. 17, 33, 92, 129, 131, 157 etc.
6. Vezi „Vechile cronice moldoveneºti pânã la Ureche”, în Scrieri alese, Editura Academiei,
Bucureºti, 1968, p. 284.
7. Vezi D.P. Bogdan, Diplomatica slavo-românã din secolele XIV ºi XV, Bucureºti,
1938, pp. 96, 97, 98.
8. „Viaþa patriarhului Nifon”, în Literatura românã veche, vol. I, Editura Tineretului,
Bucureºti [1969], pp. 70-71.
9. În Dascãli de cuget ºi simþire româneascã, Bucureºti, 1981, p. 17-62.
10. Ibidem, p. 40, nota 96.
11. Op. cit., p. 55 ºi nota 166.
12. Ibidem, p. 31.
13. Ibidem, pp. 46-47.
14. Vezi V. Grecu, „O versiune nouã a unei «Învãþãturi» a lui Neagoe Basarab”, în vol.
Omagiu lui Ioan Lupaº, Bucureºti, 1941.
15. Vezi Andrei Pippidi, „Politicã ºi istorie în proclamaþia lui Dimitrie Cantemir din 1711”,
în Studii, XXVI, 1973, pp. 937-938.
16. Constantin Rezachevici, Cronologia..., p. 22.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 589

17. Vezi Andrei Pippidi, Tradiþia politicã bizantinã în Þãrile Române în secolele XVI-XVIII,
Editura Academiei R.S. România, Bucureºti, 1983, pp. 19-20.
18. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., pp. 23-24.
19. Vezi Andrei Pippidi, Tradiþia politicã bizantinã..., p. 19.
20. Andrei Pippidi, op. cit., p. 21.
21. Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, p. 10.
22. Vezi Daniel Barbu, „Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre”,
în Revue roumaine d’histoire, XXV, 1986, nr. 4, pp. 287-300 ; Idem, Pictura muralã
din Þara Româneascã în secolul al XIV-lea, Bucureºti, 1986, pp. 11-12, 19-25.
23. Vezi Pavel Chihaia, „Despre biserica domneascã din Curtea de Argeº ºi confesiunea
primilro voievozi ai Þãrii Româneºti”, în vol. Tradiþii rãsãritene ºi influenþe occidentale
în Þara Româneascã, Editura Arhiepiscopiei Bucureºtilor, Bucureºti, 1993,
p. 30-38 ; vezi ºi Constantin Rezachevici, Cronologia..., p. 71 : „Singurul fiu cunoscut
al lui Basarab I, purtând un nume dublu, de botez, respectiv domnesc, nu a adoptat
niciodatã ritul catolic...”
24. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., p. 444.
25. Doamna Arghira. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 25.
26. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 99.
27. Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, ed. cit., vol. II,
p. 285.
28. În Cãlãtori strãini..., vol. I, pp. 64-66.
29. Ibidem, vol. III, p. 277.
30. Ibidem, vol. III, p. 367.
31. Ibidem, vol. V, p. 240. Traducerea : „În anul 1410 a fost ziditã aceastã bisericã
închinatã Preafericitei Fecioare Maria, împreunã cu mãnãstirea Baia de cãtre
strãlucitul principe Alexandru, a cãrui soþie de pioasã amintire, Margareta, este
îngropatã sub cristelniþã”.
32. Ibidem, vol. IV, p. 43.
33. Ibidem, p. 262.
34. Ibidem.
35. Ibidem, pp. 262, 341.
36. Ibidem, vol. V, p. 329 (Marco Bandini).
37. Ibidem, vol. IV, pp. 186-187.
38. Vezi Maria Holban, în „Studiul introductiv” la Cãlãtori strãini..., vol. V, p. XV.
39. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 280.
40. Ibidem, p. 26.
41. Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, fascicula I, Editura Minerva,
Bucureºti, 1905, p. 246.
42. Nicoale Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. cit., p. 243.
43. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 118.
44. Ibidem, vol. VIII, p. 263.
45. Ibidem, vol. V, pp. 169-170.
46. Ibidem, vol. VI, p. 260.
47. Ibidem, vol. V, p. 308.
48. Ibidem, vol. VI, p. 111.
49. Vezi Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, pp. 223-224.
50. Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers. rom.],
vol. V, p. 13.
51. Dupã Nicolae Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. cit., p. 193 ; vezi ºi
Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., vol. XI, p. 279 (originalul scrisorii) ; fragmente
a publicat acum în urmã Barbu Berceanu, în Antologie domneascã. De la vorbe
ocazionale la inscripþii în piatrã, Editura Minerva, Bucureºti, 1999, pp. 58-59.
52. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 90.
590 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

53. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 334.

54. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 490 ; vezi ºi G. Balº, Bisericile ºi mãnãstirile
moldoveneºti din veacul al XVII-lea ºi al XVIII-lea, Bucureºti, 1933, p. 206 ºi urm. ;
N. Grigoraº, „Bisericile curþii domneºti din Iaºi”, în Mitropolia Moldovei, XLV,
1969, nr. 5-6, pp. 312-320.
55. Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid..., p. 455.
56. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, ed. cit., vol.
IV, p. 264, 266.
57. Spune francezul De la Croix. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 265.
58. Vezi Nicolae Iorga, Istoria comerþului românesc. Epoca veche, p. 275.
59. Philippe Ariès, Georges Duby, op. cit., vol. IV, p. 268.
60. Îndreptarea legii, ed. cit., p. 300.
61. Vezi Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, Editura Minerva,
Bucureºti, 1999, p. 166 ºi urm.
62. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 78.
63. Vezi D. Russo, Studii istorice greco-romane, vol. I, Bucureºti, 1939, p. 232, nota 4  ;
P. Olteanu, „Izvoare originale ºi modele bizantino-slave în operele mitropolitului
Varlaam”, în Biserica Ortodoxã Românã, LXXXVIII, 1970, nr. 1-2, p. 120 ; despre
Syrigos vezi ºi Nicolae Iorga, Byzance apres Byzance, Bucureºti, 1935, pp. 168, 171-174,
206, 207 (versiune în limba românã, citatã mai sus, de Liliana Iorga-Pippidi,
Editura Enciclopedicã Românã, Bucureºti, 1972).
64. Iezuitul maghiar Paul Beke, în Cãlãtori strãini..., vol. V, vezi ºi „Studiul introductiv”,
p. XVI.
65. Vezi Dan Horia Mazilu, Proza oratoricã în literatura românã veche, vol. II, Bucureºti,
Editura Minerva, 1987, pp. 50-53.
66. Vezi Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneºti, vol. I, Pavel Suru, Bucureºti,
1925, p. 271.
67. Despre codice vezi N. Drãganu, „Codicele pribeagului Gheorghe ªtefan, voievodul
Moldovei”, extras din Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã, Cluj, 1924.
68. Vezi Nicolae Iorga, „Testamentele domniþei Elina Cantacuzino”, în Academia Românã,
Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XVI, mem. 7, p. 98-99.
69. Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers. rom.],
vol. IV, p. 365 ºi urm.
70. Eugen Negrici, Poezie medievalã în limba românã, Editura Vlad and Vlad, Craiova,
1996, pp. 95-96
71. Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., pp. 21-22.
72. Ceasornicul Domnilor de Antonio de Guevara, traducere din limba latinã de
Nicolae Costin, ediþie criticã ºi studiu introductiv de Gabriel ªtrempel, Editura
Minerva, Bucureºti, 1976, p. 8.
73. Dan Zamfirescu, „Studiul introductiv (I)” la Învãþãturile lui Neagoe Basarab..., ed.
cit., p. 51.
74. Învãþãturile..., ed. cit., pp. 279-280.
75. Ibidem, p. 269.
76. Ibidem, p. 272.
77. Ibidem, pp. 273, 274.
78. Ibidem, p. 238.
79. Ibidem, p. 243.
80. Vezi Dan Zamfirescu, op. cit., pp. 54-55.
81. Vezi ºi G. Mihãilã, „Studiul introductiv (II)” la Învãþãturi..., ed. cit., pp. 85-86.
82. Învãþãturile..., ed. cit., p. 340.
83. Vezi Alphonse Dupront, Du Sacré, Gallimard, Paris, 1978, p. 101 ; Toader Nicoarã,
Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Societate ruralã ºi
mentalitãþi colective, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 109 ºi urm.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 591

84. Citez dupã versiunea editatã în antologia Literatura românã veche, vol. I, Editura
Tineretului, Bucureºti [1969], pp. 92-93.
85. Antologia citatã, vol. I, p. 95.
86. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers.
rom.], vol. IV, p. 364.
87. Învãþãturile lui Neagoe Basarab..., ed. cit., pp. 242-243.
88. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 20.
89. Vezi D. Mazilu, „Sfânta Filoteia de la Argeº. Lãmurirea unor probleme istorico-
-literare”, în Analele Academiei Române, Mem. Secþ. Lit., seria a III-a, tom. VI,
Bucureºti, 1933, pp. 218-316.
90. Vezi întreaga discuþie la Dan Horia Mazilu, Recitind literatura românã veche,
vol. II, p. 188-195.
91. Vezi I.C. Filitti, Banatul Olteniei ºi Craioveºtii, Craiova, 1932, p. 46.
92. Vezi ªtefan ªtefãnescu, Bãnia în Þara Româneascã, Bucureºti, 1965, pp. 120-130.
93. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 190.
94. Vezi Teodora Voinescu, „Din legãturile artistice ale Þãrii Româneºti cu Transilvania
(Meºteri argintari)”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, 1956, nr. 1-2, p. 85.
95. „Varlaam ºi Ioasaf. Istoricul ºi filiaþiunea versiunilor româneºti”, în Cercetãri
literare, I, 1934, p. 26, nota 2.
96. Emil Turdeanu, „Legãturile româneºti cu mãnãstirile Hilander ºi Sf. Pavel de la
Muntele Athos”, în Cercetãri literare, IV, 1940, p. 70.
97. Editat de F. Dvornik, La vie de Saint Grégoire le Decapolite et les Slaves
macédoniens au IXe siecle, Paris, 1926.
98. Vezi Emil Turdeanu, „Legãturile româneºti...”, p. 71.
99. Vezi ºi Nicolae Iorga, Documente româneºti din arhivele Bistriþei, Editura Socec,
Bucureºti, 1900, doc. XCVI, XCVII.
100. Aceastã compunere dispune de o cercetare completã : Iulian ªtefãnescu, „Viaþa
Sfintei Paraschiva cea Nouã de Matei al Mirelor”, în Revista istoricã românã, IV,
1933, pp. 347-373.
101. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 235.
102. Ibidem.
103. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. XVII, doc. XCV.
104. În aceste ultime pasaje am folosit traducerea, care are, indiscutabil, farmecul ei,
a Emiliei Cioran din 1900 (vezi Cãlãtoriile patriarhului Macarie de Antiohia în
Þãrile Române, Bucureºti, 1900, p. 19).
105. Vezi Jacques Le Goff, Imaginarul medieval [vers.rom.], Editura Meridiane, Bucureºti,
1992, p. 52 ºi urm.
106. Nicolae Iorga, „Testamentele Domniþei Elina Cantacuzino”, p. 97.
107. Publicatã întâi de A.D. Xenopol, în Istoria românilor din Dacia Traianã, vol. IV,
Bucureºti, 1913, apoi de Nicolae Iorga, în Documentele familiei Cantacuzino,
Editura Minerva, 1902, Bucureºti, ºi (în greceºte) în Eudoxiu de Hurmuzaki,
Documente, vol. XIV, pp. 244-247, doc. nr. CCCXXI. Vezi nota urmãtoare.
108. Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., publicate de N. Iorga, vol. XIV, partea I,
Librãria Socec, Bucureºti, 1915, p. 248, doc. CCCXXI.
109. Nicolae Iorga, „Testamentele domniþei Elina Cantacuzino”, p. 96. Despre Mãnãstirea
Sinaia, ctitorie a lui Mihai Cantacuzino, vezi ºi Arhim. Serafim Georgescu, Sfânta
mãnãstire Sinaia. Monografia, Tipografia de artã Miricescu, Ploieºti, 1936 ; Constantin
Buºe, Mãnãstirea Sinaia, Editura Meridiane, Bucureºti, 1967. Semnificative sunt
pasajele din Ctitoricescul aºezãmânt, redactat de Mihai Cantacuzino, care seamãnã
cu cele pe care le va aºeza peste ani Antim Ivireanul în „regula” mãnãstirii sale
din Bucureºti. Despre stareþ : „ªi când se va întâmpla a muri stareþul care va fi,
altul din strãini sã nu se puie, fãrã de cât din obºte, din cei din mãnãstioarã”
(Constantin Buºe, op. cit., p. 11).
592 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

110. Vezi Tereza Sinigala, Arhitectura civilã de zid..., p. 511.

111. Vezi Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, vol. II, Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986, pp. 395-396.
112. Corina Turc, „Câteva aspecte privind veneraþia Fecioarei Maria în lumea româneascã
(sec. XVII-XIX)”, în vol. Viaþã privatã, mentalitãþi colective ºi imaginar social în
Transilvania, Oradea – Cluj, 1995-1996, p. 145 (trimite la N. Steinhardt, Dãruind
vei dobândi, Baia Mare, 1992, p. 208).
113. Vezi Nicolae Cartojan, Cãrþile populare în literatura româneascã, ediþia a II-a,
vol. II, Editura Enciclopedicã Românã, Bucureºti, 1974, p. 141.
114. Vezi Toader Nicoarã, op. cit., p. 113
115. Vezi Corina Turc, op. cit., p. 146 (cu trimitere la V. Moise, „Despre preacinstirea
Maicii Domnului”, în Mitropolia Moldovei ºi Sucevei, 1975, nr. 1-2, p. 105 ;
D. Stãnescu, Cultul Maicii Domnului la români, Bucureºti, [f.a.], pp. 21-22).
116. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 188-189.
117. Vezi ºi Arhim. dr. Chesarie Gheorghescu, Mãnãstirea Dintr-un Lemn, Râmnicu
Vâlcea, 1984.
118. Vezi Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, p. 127.
119. Cf. : „Aceastã sfântã ºi dumnezeiascã mãnãstire care se numeºte Dentr-un Lemn
[unde] sã cinsteºte ºi sã prãznuieºte Naºterea Prea Sfintei ºi Prea Curatei de
Dumnezeu Nãscãtoare Fecioarei Mariei, din temeliia ei iaste ziditã ºi fãcutã de
Io[an] Matei Basarabú voevod ; deci, treacând multã vréme început-au a sã
învechi ºi a sã strica toate lucrurile ºi zugrãveala ; drept aceeia, din voia ºi porunca
lui Dumnezãu stând Domnú blagocestivul ºi creºtinul Ioan ªtefan Cantacuzino
voevod, deci având mare evlavie cãtrã sfântul lãcaºul acesta, numai decât cu
osirdie s-au apucat ca de iznoavã a o înfrumuseþa, luminând ºi mai lãrgindú întâi
bisérica ºi zugrãvindu-o a doaoa ºi împodobind-o ºi cu tâmple ºi cu altele ce i-au
trebuit, fãcându ºi case ºi chilii de prejurul ei, cum sã véde, în slava Prea Sfintei
Stãpâne ºi întru poménirea Mãrii sale ºi a pãrinþilor, sãvârºindú la l[ea]t 7223 [1715]
m[esé]þ av[gust] 30 dni ; ºi ispravnic fiind chir Ioanú arhimandrit de la Hurezi”.
120. Vezi Virgil Cândea, „Melchisedec ªtefãnescu ºi Alexandru Odobescu : o contribuþie
necunoscutã de mariologie româneascã”, în Anuarul Institutului de Istorie
„A.D. Xenopol”, Iaºi, XXX, 1993, p. 204 ; Corina Turc, op. cit., p. 147.
121. Legendã povestitã de Ion Neculce. Chipuri zugrãvite ale Maicii Domnului sunt
„amestecate” decisiv ºi în Legendele privind întemeierea Mãnãstirii Argeº, Glavacioc
sau Moisei.
122. Vezi în Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 233.
123. Ibidem, vol. VI, p. 254.
124. Vezi Virgil Cândea, op. cit., pp. 204-205.
125. Vezi P.P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spãtarul, Iaºi, Editura Junimea, 1987, p.
11. Vezi ºi ªtefan S. Gorovei, „Un episod din «recuperarea» Bizanþului : prima
«operã» a Spãtarului Milescu”, în Anuarul Institutului de Istorie ºiArheologie
„A.D. Xenopol”, Iaºi, XXII, 1985, nr. 2, pp. 460.
126. Vezi Toader Nicoarã, op. cit., pp. 118-119.
127. Vezi Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, fascicula I, p. 202.
128. A susþinut, cu dreptate, Voica Maria Puºcaºu în teza ei de doctorat Actul de
ctitorire – fenomen istoric în Þara Româneascã ºi Moldova în secolele XIV-XVIII,
prezentatã la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi în anul 1987 (vezi Tereza Sinigalia,
Arhitectura civilã de zid..., p. 111, nota 339.
129. Vezi Nicolae Iorga, „Neamul lui Petru ªchiopul ºi vechi documente de limbã mai
nouã”, în Academia Românã, Mem. Secþ. Ist., seria a III-a, tom. XVIII, mem. 14,
1936, pp. 372-373.
130. Vezi Évelyne Patlagean, „Byzance Xe-XIe siecles”, în Philippe Ariès, Georges Duby,
Histoire de la vie privée. I : De l’Empire romain a l’an mil, Éditions du Seuil,
Paris, 1999, p. 556 ; vezi acum, recent, Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt,
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 593

Dicþionar tematic al Evului Mediu occidental, [vers. rom.], Iaºi, Editura Polirom, 2002,
p. 122 ºi urm. Vezi ºi Paul de Alep, în Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 194-195 ;
Al. ªtefãnescu, Polovragi, Tg. Jiu, 1906 ; V. Brãtulescu, „Mãnãstirea Polovragi”,
în Buletinul Comisiei Monumentelor istorice, 1940, pp. 5-34 ; ªtefan Andreescu,
„Ctitorii de la Polovragi”, în Mitropolia Olteniei, nr. 3-4, 1964, pp. 231-235.
131. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers.
rom.], vol. III, p. 62.
132. Vezi Giovanni Miccoli, „Cãlugãrii”, în vol. Omul medieval, coordonat de Jacques
Le Goff, traducere de Ilinca ºi Dragoº Cojocaru, postfaþã de Alexandru-Florin
Platon, Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 53.
133. Ibidem, p. 54.
134. Vezi Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, fascicula I, p. 151.
135. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., fascicula I, p. 147.
136. Ibidem, fascicula I, p. 147.
137. Vezi Documente privind istoria României, veacul XVII. B. Þara Româneascã, vol.
I. (1601-1610), Editura Academiei, Bucureºti, 1951, p. 65, doc. 78. O variantã la
Nicolae Iorga, Scrisori de femei, „Datina Româneascã”, Vãlenii-de-Munte, 1932,
p. 13-15 ; Fragmente în Antologie domneascã, ed. cit., p. 65.
138. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., p. 390.
139. Constantin Rezachevici, op. cit., p. 388.
140. Ibidem, pp. 686-687.
141. Cronicile slavo-române, ed. cit., p. 147.
142. Vezi Paul ªtefãnescu, Lumea vãzutã de medici, p. 81 ; Gh. Pungã, Þara Moldovei
în vremea lui Alexandru Lãpuºneanu, p. 286 ; Constantin Rezachevici, Cronologia...,
p. 687.
143. Vezi Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, p. 236.
144. Nelu Zugravu, Geneza creºtinismului popular al românilor, p. 531.
145. Textul a fost publicat de Ioan Antonovici, „Un manuscris din mãnãstirea
Pângãraþilor, judeþul Neamþ”, în Revista pentru istorie, arheologie ºi filologie, X,
1909, pp. 70-76 ; Iosif E. Naghiu, „Contribuþii la istoria mãnãstirii Pângãraþi”, în
Mitropolia Moldovei ºi Sucevei, LVI, nr. 1-2, pp. 156-159 ; ªtefan Lemny,
Sensibilitate ºi istorie..., p. 166.
146. Cronicile slavo-române, ed. cit., pp. 140, 141.
147. Ibidem, p. 125.
148. Vezi Nelu Zugravu, op. cit., p. 533.
149. Vezi critica acestei opinii la Constantin Rezachevici, Cronologia..., p. 543.
150. Cronicile slavo-române, ed. cit., p. 147.
151. Constantin Rezachevici, op. cit., p. 687.
152. Vezi Corina Nicolescu, Mãnãstirea Slatina, Editura Meridiane, Bucureºti, 1966,
p. 7-10.
153. Vezi Vasile Drãguþ, op. cit., p. 279.
154. Vezi Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, fascicula I, p. 48. Iorga
considera c㠄mai 5” este data morþii lui Lãpuºneanu, „În realitate aceasta trebuie
sã fi fost data la care au fost reaºezate rãmãºiþele domnului dupã încheierea
lucrãrilor de amenajare ºi împodobire a niºei mormântului” (Constantin Rezachevici,
op. cit., p. 690-691). Vezi ºi Al. Elian, C. Bãlan, H. Chircã, O. Diaconescu, Inscripþii
medievale ale României. Oraºul Bucureºti, vol. I, Bucureºti, 1965, p. 511, figura 89.
155. Vezi Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, Dicþionar tematic al Evului Mediu
occidental, ed. cit., p. 835.
156. Vezi Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Editura Polirom, Iaºi, 2001, p. 236.
157. Este acest discurs un posibil suport al blestemului : „Voi face ca toatã lumea sã-ºi
dea seama cine este Brâncoveanu ºi familia sa ºi cine sunt Cantacuzinii ºi familia
lor ! Voi face ca în casele ºi curþile voastre sã umble oamenii pânã la genunchi
în sângele Cantacuzinilor. Voi sunteþi cei care l-aþi trimis, spre pierzarea mea,
594 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pe Toma spãtarul [...] în tabãra ruseascã. Voi cei care l-aþi omorât cu otravã pe
unchiul meu ºi fratele vostru, pe domnul ªerban, voi cei care, mai demult, l-aþi
dat rob leºilor pe Duca, cel ce a fost domn mai întâi în Moldova ºi apoi în Valahia,
voi cei care îmi întindeþi mie laþuri zi de zi, dar acum uneltirile ºi gândurile
voastre îmi sunt deja cunoscute, precum ºi sultanului ºi lui Dumnezeu”.
158. Mã folosesc, ca ºi mai sus, de traducerile textelor slavone publicate în Cronicile
slavo-române din secolele XV-XVI, ed. cit. supra.
159. Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 290.
160. Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. I, p. 27.
161. Mã folosesc, aici ca ºi mai înainte, de Nicolae Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei
de la zidirea lumii pânã la 1601, ediþie de Ioan ªt. Petre, Fundaþia regalã pentru
literaturã ºi artã, Bucureºti, 1942.
162. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 293.
163. Ibidem, p. 292 (dupã aceastã lucrare am citat opiniile lui Ioan Belsius, ca ºi
fragmentul din scrisoarea lui Despot).
164. Vezi A. Armbruster, Dacoromano-Saxonica. Cronicari români despre saºi. Românii
în cronica sãseascã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1980, p. 18.
165. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 310.
166. A. Armbruster, op. cit., p. 18.
167. A mai trecut la mahomedanism ºi Constantin, alt fiu al lui Petru Rareº, ºi el
ostatec la Înalta Poartã. El a fost circumcis – zice Iorga, întemeindu-se pe un
document publicat în Hurmuzaki, II, p. 324, nr. CCXCVIII – doar dupã moarte,
iar la îngroparea lui cei de faþã, musulmani ºi creºtini, ar fi strigat „ne sizim dir,
ne bizim dir” (nici mie, nici þie).
168. Nicolae Iorga, „Renegaþi în trecutul þãrilor noastre ºi al neamului românesc”, în
Analele Academiei Române, seria a II-a, Mem. Secþ. Ist., tom. XXXVI, p. 799.
Decizia aceasta este analizatã în amãnunþime de Constantin Rezachevici,
Cronologia..., cu refacerea datelor esenþiale ale „drumului spre Stanbul” ºi ale
ºederii lui Iliaº acolo (pp. 591-598). Ipoteza autorului citat ne propune sã vedem
în Iliaº Rareº o victimã a unui complot ce dorea sã-l înlãture de la domnie,
condus de fratele sãu, ªtefan Rareº, ºi un „turcit” care vrea sã-ºi salveze astfel
mãcar viaþa : „Foarte probabil, pus în faþa faptului împlinit ºi temându-ºi viaþa
(rivalul înlãturat, aflat la Poartã, era de obicei ucis), Iliaº Rareº a preferat sã ºi-o
salveze trecând la mahomedanism, aceasta fiind singura raþiune care ar fi putut
justifica acest act, dramatic în sine...” (op. cit., vol. I, p. 595).
169. Vezi Jean Delumeau, Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediatã,
[vers. rom.], vol. II, Editura Meridiane, Bucureºti, 1986, p. 117 ºi urm.
170. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 285.
171. Vezi Tereza Sinigalia, Voica Maria Puºcaºu, Mãnãstirea Probota, Bucureºti, 2000,
pp. 61, 90.
172. Vezi Mihai Maxim, L’Empire ottoman au nord du Danube et l’autonomie des
Principautés Roumaines au XVIe siecle. Études et documents, Istanbul, 1999, p. 59.
173. Vezi Nicolae Iorga, Renegaþi în trecutul þãrilor noastre..., p. 802 ; Constantin C.
Giurescu, Istoria Românilor, vol. III, partea 1, Fundaþia Regalã pentru literaturã
ºi artã, Bucureºti, 1942, p. 21.
174. P.P. Panaitescu, Petru Movilã ºi românii, Bucureºti, 1942 ; text retipãrit în Idem,
Petru Movilã. Studii, ediþie îngrijitã, postfaþã, note ºi comentarii de ªtefan S. Gorovei
ºi Maria Magdalena Székely, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1996, pp. 76-96.
175. Traducerea din slavona ucraineanã dupã G. Mihãilã, în Literatura românã veche,
vol. II, Editura Tineretului, Bucureºti [1969], pp. 264-265.
176. Vezi Nicolae Iorga, Istoria Bisericii româneºti ºi a vieþii religioase a românilor,
ediþia a II-a, vol. I, Bucureºti, 1932, p. 257.
177. Petru Movilã ºi românii, în ed. cit., p. 84.
 CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE A IMAGINII VOIEVODULUI 595

178. Vezi Arkadij Zukovskyj, Petro Mohyla i pytannja jednosty cerkov, Paris, 1969, p.
226 (scrisoarea la pp. 226-228).
179. Archivum S. Congregatio de Propaganda Fide, Lettere antiche, v. 61, I, 602. Vezi
E. îmurlo, Le Saint Siege et l’Orient Orthodoxe Russe. 1609-1654, Praga, 1928,
pp. 151-154 ; Monumenta Ucrainae Historica, Romae, 1965, vol. II, pp. 248-251.
În traducere româneascã, scrisoarea a fost editatã de I. Lupaº, în Revista teologicã,
XVIII, 1928, pp. 245-249.
180. Dupã A. Zukovskyj, op. cit., p. 227.
181. Traducere de conf. univ. dr. Florica Bechet.
182. Vezi Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, p. 121.
183. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., vol. I, p. 317.
184. Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IV,
partea 2, Bucureºti, 1884, pp. 461 (raport din 20 octombrie 1632) ºi 462 (raport
din 26 noiembrie 1632).
185. Op. cit., p. 85.
186. Ibidem.
 INDICE DE NUME
A Alexandru cel Mare (Macedon) 126,
Abaza Paºa 420
Abraam Haruha 375
Abraam Iacul 375
Adorno, Fabrizio 412, 413
Afenduli, clucerul 154
Afxentie Sofianul 537
Agapet diaconul 272, 444, 460, 461,
463, 464, 469
Ahmed al III-lea (sultan) 57
Albani, Giovanni Francesco 291
Albano, Pietro d’ 163
Alberti, Giacomo 38
Alberti, Tommaso (din Bologna) 26,
38, 39, 189
Albotã, biv jignicerul 316
Aleksei (prinþ rus) 437
Alep, Paul de 24, 29, 31-33, 39, 46, 60,
61, 63, 67, 73, 74, 77, 83, 96, 113,
177, 203- 205, 207-209, 211, 213,
217, 219, 220, 226, 235, 240, 245,
246, 251, 256, 259, 298- 300, 346,
361, 366, 367, 377, 380, 438, 493,
495, 501, 535, 536, 538, 540, 543,
557, 558, 560, 564, 593
Alexandrel (bunicul lui ªtefan cel Mare)
(voievod) 500, 501
Alexandrescu-Dersca Bulgaru, M.M.
77, 79, 80, 506
Alexandru, fiu al lui Iancu Sasul 580
Alexandru (Bâcioc), Coste (vornic) 130,
256, 380, 391
Alexandru al II-lea Mircea (voievod)
34, 35, 90, 167, 219, 311, 356, 390,
411, 412, 442, 529, 564, 580, 584
Alexandru cel Bun (voievod) 17, 24,
25, 27, 59, 79, 90, 96, 133, 179, 180,
184, 188, 225, 298, 344, 379, 389,
428, 505, 524, 532, 557, 565
214
Alexandru Coconul (voievod) 135, 136,
154, 226, 390, 409, 443, 524, 534,
554, 585
Alexandru Lãpuºneanu (voievod) 25,
28, 59, 69, 70, 144, 167, 181, 235,
249, 298, 300, 309, 336, 349, 355,
356, 379, 390, 394, 405, 406, 413-415,
428, 430, 493, 494, 500, 502, 503,
505, 524, 571, 572
Alexandru, Aldea (voievod) 23, 524
Alexãndrel, fiul lui ªtefan cel Mare 25,
195
Alexei Mihailovici (þar rus) 317, 499
Alexianu, Al. 179, 182, 185, 253, 256,
257, 258, 507, 508
Alexie Clucerul 218, 260
Ali Paºa (vizir) 294
Ali Paºa (vizir) 82
Alstedt (Alstedius), J.H. 160
Amirali, Maria (soþia lui Petru ªchiopul)
194, 390, 497, 498
Ana (Neacºa) (soþie a lui Alexandru cel
Bun) 180, 382, 428
Ana (fiicã a lui Bogdan al III-lea) 406
Ana (fiicã a lui Ieremia Movilã) 415
Ana (fiicã a lui Nicolae Alexandru) 389,
531
Ana (fiicã a lui Petru Rareº) 394
Ana, Doamna (soþia lui Vladislav I
Vlaicu) 91, 178, 184
Anania (fiul lui Paul de Alep) 259
Anania (mitropolit) 568
Anastasia din Lãpuºna 406, 501
Anastasia (soþia lui Gheorghe Duca)
114, 192, 365, 391, 395
Anastasie (egumen) 498
Anca (Ancuþa) (fiicã a lui Radu ªerban)
114, 142, 314
598 INDICE DE NUME
Anca (sora postelnicului Marcea) 108,
109
Ancã din Coiani 31, 109, 312
Andilly, Arnauld d 320
Andrean Panonianul, Daniil 439
Andreescu, ªtefan 81, 374
Andrei hatmanul 310, 498
Andrei (chirurg) 167
Andriaº (slugã domneascã) 410
Andronache, Kiriþã 291
Androniä, Trankvill 503
Andronic de la Stanbul 474
„Anghel, Constandin” 139
„Anghel, Isaachie” (Isac Angelos) (împã-
rat bizantin) 139
Anghelescu, A. 379
Anghelina (fiicã a lui Alexandru
Lãpuºneanu) 394
Anghelina (fiica lui Neagoe Basarab)
409, 482, 484
Anineanu, Marta 261
Aniþa (ibovnica lui Dumitraºcu
Cantacuzino) 330, 491, 498
Antim Ivireanul 73, 128, 169, 171-173,
201, 202, 204, 205, 244, 258, 273,
343, 440, 461, 463, 468-470, 486,
512, 514, 515, 529, 542-544, 546,
547, 576, 590, 592
Antioh cãmãraºul 328
Antonescu, I. 79
Antonie (profesor constantinopolitan)
442
Antonie (scriitor bizantin) 229
Antonie (vornic) 297
Antonie de Moldoviþa 316, 318, 319,
544
Antonie din Popeºti (voievod) 103, 115,
118, 131, 215, 297, 306, 390, 391,
566
Antonie Ruset (voievod) 40, 236, 237,
391, 433, 489, 511
Antonovici, Ioan 593
Apafi, Mihai al II-lea (principe al
Transilvaniei) 285
Apafi, Mihai I (principe al Transilvaniei)
292
Apharia, Andrei 154
Apostol, Manu 273
Appiànus (istoric) 472
Apraksin (demnitar rus) 324
Arcadius (împãrat roman) 444, 461
Areopagitul (Pseudo-), Dionisie 229,
480
Argatu, Calinic 252
Argento, Ioan 533
Arghira, Doamna (soþia lui Radu
Mihnea) 390, 443, 554, 589
Arhipoaie („rachieriþã”) 491
Aricescu, C.D. 82, 220, 375
Arie 76
Ariès, Philippe 11-13, 79, 83, 84, 141,
143, 256, 340, 373, 374, 379, 506,
508, 511, 589-593
Ariosto, Lodovico 237, 472
Aristofan 226
Aristotel 45, 163, 273, 440, 444, 461
Armbruster, A. 594
Arnauld, Antoine 320
Aron Tiranul (voievod) 67, 101, 105,
245, 300, 390, 394, 492, 532, 566
Aron (creditor evreu) 374
Arrinus din Nicomedia 472
Arsene (lucrãtor) 263
Augustus (Caius Iulius Caesar
Octavianus Augustus) (împãrat
roman) 333
Avram „ovreiul” (creditor) 375
Avramios, Ioannes 172, 173, 469
Axentie Sofiianul (mitropolit) 561
Axinte Uricariul (cronicar) 25, 84, 296,
362, 364, 382
Axtelmeyer, Stanislav Reinhard 164
Azarie (cronicar) 204, 433, 438, 464,
511, 532, 570-573, 576-579
B
Baiazit (Baiazid al II-lea, sultan) 282
Baiewski, Philippus (Filip) Wasilewicz
478
BakÍíä, Pietro Bogdan 32, 38-40, 60,
62, 67, 278, 438, 532
Balaban, Alexa 365
Balasache 113, 117
Balotã, N. 262
Balº, G. 77, 142, 590
Balº, Ioniþã 474
Balº, ªtefan 80
 INDICE DE NUME 599

Bamffy, Gheorghe 285 Bãlenii (familia) 38, 297, 356, 361,

Banc („neguþãtor frânc”) 375 443, 474
Bandini, Marco (vezi Banduloviä, Bãtrâna, Al. 79
Marko) 39, 41, 42, 67, 81, 203, Bãtrâna, Lia 79
219, 236, 251, 278, 438, 537, 589 Bechet, Florica 595
Barbovschi, Teodosie 226, 311, 539, Beg, Isaak 167
543 Beke, Paul 533, 590
Barbu, Daniel 261, 589 Belsius, Ioan 572, 579, 594
Bargrave, Robert 41, 432, 540 Bembo, Pietro 472
Barnovschi, Miron (voievod) 28, 29, Bengeºtii (boierii) 141
71, 182, 226, 308, 310, 368, 371, Berceanu, Barbu 589
390, 530, 585 Berchorius, Petrus 429
Barsi, Niccolò 40, 62, 203, 510, 543 Bergler 135
Barthélemy, Dominique 83, 143, 256, Bernea, Ernest 380, 382
373 Berza, Maria 13
Basarab I, Întemeietorul (voievod) 21, Béthune, François Gaston de 40, 41
22, 389, 531, 589 Bezdechi, ªtefan 143
Basarab al II-lea cel Bun (voievod) 103, Bianu, I. 254
132 Bielski, Marcin 161
Basarab cel Bãtrân Laiotã (voievod) Bilciurescu, C.S. 140
78,103, 132, 283, 375, 401, 529 Blahoslav, Jan 224
Basarab cel Tânãr Þepeluº (voievod) Blasios, Gabriel 321, 441, 442
78, 103, 132, 282, 375, 426, 501, 529 Boccaccio, Giovanni 472
Basarabii (dinastia) 30, 48, 87, 92, 94, Boeºtii (familia) 391, 399, 400
103, 108, 128, 140, 141, 178, 228, Bogaci, Gh. 142
273, 275, 312, 347, 383, 420, 421, Bogdan (ªtefan Bogdan) (fiu al lui Iancu
456, 457, 501 Sasul) 580, 584
Baselius, Nicolaus 161 Bogdan al II-lea (voievod) 133, 305,
Bassetti, Bartolomeo 255 338, 428, 502
Basta, Giorgio (general) 359 Bogdan al III-lea cel Orb (voievod) 166,
„Bator Jigmontú” (Báthory Sigismund) 290, 296, 354, 393, 397, 404-406,
101, 359 500, 501, 524, 572
Báthory, Andrei 106 Bogdan al IV-lea Lãpuºneanu (voievod)
Báthory, Gabriel 313 249, 336, 355, 394, 405, 414, 430,
Báthory, ªtefan 313, 426 493, 532, 570
Bãjescu, Mareº (banul) 61, 98-100 Bogdan Vlad (fiul lui ªtefan cel Mare)
Bãlan, C. 379, 593 403
Bãlaºa (fiica lui Constantin Bogdan (adversar al lui Neagoe
Brâncoveanu) 474, 475 Basarab) 282, 299, 423, 447, 510
Bãlaºa (fiica vornicului Gheorghe Bogdan (fiu al lui ªtefan cel Mare) 424
Rodoº) 115 Bogdan (fiul lui Ieremia Movilã) 416,
Bãlaºa, D. 79 418, 419, 584
Bãlaºa, Doamna (soþia lui Constantin Bogdan, D.P. 588
ªerban) 391, 558 Bogdan, Ioan 511, 517, 525
Bãlãceanu, Constantin 101, 119 Bogdan-Constantin (fiul lui Petru
Bãlãcenii (familia) 62 Rareº) 394
Bãlcescu, Nicolae 140 Bogoslaviä, Andrei 154, 533
Bãleanu, Grigore (mare logofãt) 474
Bohun, Ivan (polcovnicul) 122
Bãleanul, Gheorghe (vornic) 100, 151
Boiadjiev, Pirin 512
600 INDICE DE NUME
Boisos, Toma 59
Bolea, Petre 311
Bolliac, Cezar 138, 144
Bongars, Jacques 37
Bonici-Bonnicio, Paolo 154, 531, 534
Bonna (soþia lui Sigismund al Poloniei)
503
Boþulescu (Mãlãescul, de Mãlãeºti),
Vlad 152, 155, 440
Branco (medic sicilian) 167
Brancovici, Elena (soþia lui Petru Rareº)
27, 99, 382, 383, 390, 393, 394, 428,
496, 503
Brancovici, Iovan (despot sârb) 390
Brancovici, Maxim 228, 350, 409
Brancovici, Vuk (despot sârb) 389
Brankovici (Brancovici) (dinastia) 350,
390
Braudel, Fernard 258, 259, 335
Braunstein, Philippe 256
Brãiloiu, Cornea (vel-paharnic) 62, 394
Brãtãºanul, Preda (vel-pitar) 45
Brãtianu, Gh.I. 141
Brãtuleanu, Anca 46, 77, 79, 82
Brãtulescu, V. 256, 593
Brâncoveanu, Constantin (voievod) 29,
30, 32, 39, 43-46, 49, 51-54, 58, 60,
61, 63, 64, 66, 69, 71, 72, 74, 96, 99,
101-103, 114, 119-121, 126, 131-134,
143, 153, 155, 156, 159, 163, 164,
168, 170-172, 174, 175, 179, 186,
193, 209, 212, 220, 221, 226, 235,
236, 243, 244, 253, 255, 256, 260,
261, 263, 268-271, 273, 285, 286,
291, 293, 294, 304, 306, 333, 337,
351, 361-363, 373, 375, 376, 379-391,
394, 396, 429, 434, 435, 439, 440,
456, 457, 460, 471, 474, 476, 486,
511, 524, 537, 544, 546, 561, 562,
575
Brâncoveanu, Constantin (fiul cel mare
al lui Constantin vodã Brâncoveanu)
52, 53, 171, 208, 244, 247, 295, 362
Brâncoveanu Maria, Doamna 103, 131
Brâncoveanu, Maria (soþia lui
Constantin Duca) 294, 394-396
Brâncoveanu, Matei (Mateiaº) (fiu al
lui Constantin Brâncoveanu) 32,
59, 364, 434
Brâncoveanu, Papa (postelnic) 102,
131, 132, 362
Brâncoveanu, Preda (biv-vel-vornic) 29,
32, 39, 79, 102, 103, 131, 132, 140,
259, 285, 362, 564
Brâncoveanu, Radu (Rãducanu) (fiul
lui Constantin Brâncoveanu) 32,
59, 171, 251, 364, 375, 393, 440
Brâncoveanu, Safta (fiica lui Constantin
Brâncoveanu) 209, 260, 475
Brâncoveanu, Stanca (fiica lui
Constantin Brâncoveanu) 62, 209,
362, 476
Brâncoveanu, ªtefan (fiul lui Constantin
Brâncoveanu) 55, 54, 59, 351, 364
Brâncovenii (familia) 101, 103, 132,
376
Brezoianu, Stanca (soþia lui Radu
Cantacuzino) 218
Brown, Edward 435
Bruni, Leonardo 433
Bruti, Bartolomeu 311
Bubuiog, Toader 503, 504, 518
Buck, A. 513
Buhuº, Alexandru (hatman) 114
Buhuº, Anastasia (soþia lui Gheorghe
Duca) 114
Buhuº, Dumitru 391
Buicescu, Diicu 39, 113, 114, 299, 478
Bulat, T.G. 510
Bunea (vel-armaº) 394
Burlacu, Ioana 376
Buºe, Constantin 592
Buzeºtii (familia) 141, 312
Büsching, A.Fr. 137
C
Calderón, de la Barca 238
Calea (soþia lui Detco, mare armaº)
102
Caliarh, Pantaleone (Pantaleon) 169
Calimachi, Grigorie (voievod) 296
Calimachi, Ioan Theodor (voievod) 296
Calinichia (soþia lui Radu I Basarab)
389
Callist (patriarhul) 229, 525
Calomfirescu, Calea (Cala) (fiica lui
Radu Calomfirescu) 506
 INDICE DE NUME
Calomfirescu, Radu 506
Calotã (vornic) 410
Camariano-Cioran, Ariadna 172,
253-255, 435, 436, 442, 511-513
Camerarius, Joachimus 160
Camesasca, Ettore 78, 80
Cange, Charles Du 138, 144
Cantacuzinii (Cantacozinii,
Cantacozineºtii) (familia) 61, 70,
95, 97-101, 103, 104-109, 113-117,
118-120, 121, 126-128, 132, 133,
137-139, 141, 143, 144, 151, 153,
157, 169, 170, 174, 215, 221, 226,
240, 260, 270, 273, 288, 297, 305,
306, 315, 329, 361, 363, 364, 391,
463, 474, 544, 562, 574, 575, 593
Cantacuzino, Ancuþa (fiica postelnicului
Constantin Cantacuzino) 113, 132
Cantacuzino, Andronic 105-108, 116,
139, 142, 390, 474
Cantacuzino, Bãlaºa (fiica lui Ilie
Cantacuzino) 475
Cantacuzino, Bãlaºa (soþia lui Radu
Brâncoveanu) 393
Cantacuzino, Bãlaºa (fiica postelnicu-
lui Constantin Cantacuzino) 132
Cantacuzino, Casandra (fiica lui ªerban
Cantacuzino) 471, 473, 512, 514
Cantacuzino, Constantin, marele postel-
nic 61, 97, 99, 100, 103, 106-113,
116-118, 132, 133, 151, 152, 288,
289, 306, 314, 315, 440, 502 , 562 ,
534 , 566
Cantacuzino, Constantin, stolnicul 44,
58, 97, 100, 110, 114, 116, 118, 120,
121, 137, 139-142, 152, 155, 156,
159, 163, 168, 207, 218, 221, 253-255,
258-261, 268, 295, 306, 440, 457,
474, 534, 546, 562
Cantacuzino, Constantin (fiul lui Matei
Cantacuzino) 113
Cantacuzino, Constantin (fiul lui ªtefan
Cantacuzino) 153
Cantacuzino, Drãghici 97, 98, 109, 113,
116, 132, 137, 152
Cantacuzino, Dumitraºcu (voievod) 106,
110, 204, 288, 289, 330, 337, 364,
490, 498, 576
601
Cantacuzino, Elina (Elena, Ilinca)
(soþia postelnicului Constantin
Cantacuzino) 61, 97, 106, 108, 109,
113, 117-120, 133, 140-142, 151, 306,
313-315, 544, 562, 563, 566, 590,
591
Cantacuzino, G.M. 507
Cantacuzino, Gheorghe (Iordache) (fiul
lui ªerban Cantacuzino) 101, 155,
304
Cantacuzino, Gheorghe I. 80
Cantacuzino, Ilie 475
Cantacuzino, Ilinca (fiica postelnicului
Constantin Cantacuzino) 132
Cantacuzino, Ioan 139
Cantacuzino, Iordache (fiul postelni-
cului Constantin Cantacuzino) 98,
100, 113, 115, 132, 152, 307
Cantacuzino, Iordache (vistiernic)
99-101, 106, 113, 130, 302, 303, 475
Cantacuzino, Iordache 478
Cantacuzino, Maria (fiica postelni-
cului Constantin Cantacuzino) 132
Cantacuzino, Matei (fiul postelnicului
Constantin Cantacuzino) 113, 115,
118, 132, 151, 152
Cantacuzino, Mihai (banul) 106,
137-140, 306, 364
Cantacuzino, Mihai, (vel-spãtar) 49,
100, 113, 114, 118, 121, 127, 132,
152, 306, 562, 563, 592
Cantacuzino, Mihail (fiul lui Andronic
Cantacuzino) 106
Cantacuzino, Pauna, Doamna (soþia
lui ªtefan Cantacuzino) 153, 392,
408, 563, 574, 575
Cantacuzino, Radu (Rãducanu) (fiul
stolnicului Constantin Cantacuzino)
218
Cantacuzino, Radu (Rãducanu,
Rodolphus) (fiul lui ªtefan
Cantacuzino) 139, 152, 153, 253
Cantacuzino, Stanca (fiica postelni-
cului Constantin Cantacuzino) 99,
103, 132, 133, 294, 394, 562
Cantacuzino, ªeitanoglu, Mihail
104-106, 108, 120, 390
602 INDICE DE NUME
Cantacuzino, ªerban (voievod) 29, 45,
46, 66, 82, 97, 98, 100, 101, 113-119,
132, 133, 137, 139, 151, 152, 158,
159, 168, 226, 252, 267, 273, 292,
299, 304, 306, 391, 425, 428, 435,
439, 440, 471, 473, 474, 524, 540,
544, 563
Cantacuzino, ªtefan (voievod) 29, 47,
72, 100, 120, 139, 153, 155, 156,
216, 306, 364, 381, 392, 408, 456-458,
468, 546, 548, 564, 574
Cantacuzino, Toma (mare spãtar) 70,
115, 118, 328, 594
Cantacuzino, Toma (vornicul) 100, 101,
106
Cantacuzino, Vasilie (vel-spãtar) 396
Cantemir, Antioh (fiul lui Dimitrie
Cantemir) 437, 472, 473, 512
Cantemir, Antioh (voievod) 67, 159,
212, 214, 322, 435, 436, 438, 442,
464, 469, 474, 524
Cantemir, Constantin (voievod) 97, 308,
331-333, 367, 392, 524
Cantemir, Dimitrie 41, 42, 56, 57, 59,
67, 68, 71, 81-84, 128, 130, 131,
135-139, 143, 156-160, 166, 199,
202-204, 210, 212, 214-216, 227, 239,
251, 253, 263, 271, 272, 306, 322,
322-328, 331, 332, 333, 340, 343,
361-364, 366-368, 378-382, 429,
432-437, 439, 442, 471, 473, 488,
489, 494, 511, 512, 514, 516, 542,
553, 561, 575, 576, 581, 588
Cantemir, Maria (fiica lui Dimitrie
Cantemir) 437, 471-473, 512, 514
Cantemir, Matei (fiu al lui Dimitrie
Cantemir) 437, 471, 512
Cantemir (Siliºteanul), Teodor 331 130
Cantemir, ªerban (fiu al lui Dimitrie
Cantemir) 471, 512
Caplea (fiica lui Vlad Cãlugãrul) 282,
423
Cara, Mustafa (marele vizir) 481
Caragea, Ioan (voievod) 96
Caragea, Vucaºin (pietrar) 351
Caraman, Petru 517, 518
Carataºu, Mihail 376
Cariofil (Kariophilês) Ralachi, 291
Carol al II-lea (rege al Angliei) 317
Carol al VI-lea (rege al Spaniei) 156
Carol cel Mare 273
Carpov, Maria 13
Cartojan, N. 252, 254, 506, 592
Casandra (fiicã a lui Alexandru Iliaº)
133
Casian, Cernicanul 252
Castiglione, Baldesare 35
Castriotul, Gheorghe 153
Catargi, Apostol 113
Catargi, Ianachi 113
Caterina (fiica lui Radu Mihnea) 424,
587
Catina, Serafia 138
Catrina (fiica lui Gheorghe Duca) 247
Catrina „judeceasa” 408, 422
Cavason, David, ovreiul 375
Cavitul, David, jidovul 375
Cavriolo, Camillo 212, 313
Cazacu, Andrei 374
Cazacu, B. 253
Cazacu, Matei 110, 142, 211, 212, 218,
221, 252, 258-261, 263, 335, 379
Cazan (pârcãlab) 447
Cãlinescu, G. 511
Cãtãlina (soþia lui Radu cel Mare) 192,
399
Cândea, Virgil 144, 261, 380, 510, 511,
516, 524, 592
Cârstea (vãtaf) 285
Câzlar Aga 294
Ceaureºti (familia) 300, 316, 399
Ceaurul, Vasile (hatman) 316
Celestin (argintar) 290
Cerchez, Gheorghe 316, 319
Cernovodeanu, Paul 79, 80, 83, 242,
253, 260-262, 291, 376, 377, 381,
511
Cessena, Ieronimo (Geronimo,
Hieronimo) da 166
Chartier, Roger 13
Cherepovici, Elena (prima soþie a lui
Petru ªchiopul ?) 497
Chiajna (fiica lui Iancu Sasul) 580
Chiajna (Cneajna) (fiicã a lui Alexandru
cel Bun) 428
 INDICE DE NUME
Chiajna (Regina) (fiica lui Ieremia
Movilã) 415
Chiajna, Doamna (soþia lui Mircea
Ciobanul) 104, 208, 390, 392, 394,
413, 579
Chiaravalle (Kira Vale) 164
Chihaia, Pavel 78, 80, 140, 531, 589
Chircã, H. 379, 593
Chiriþã, Ilie 140
Chirtop 347
Chishull, Edmund 48, 49, 52, 54, 60,
64, 212
Chiþescu, Lucian 77
Chivu, Gheorghe 261, 377, 506, 507,
516
Chrysostomul, Dion 461
Cicanci, Olga 511
Cicero („Titero”) (Marcus Tullius Cicero)
226, 570
Ciobanu, Radu ªtefan 143
Ciobanu, ªtefan 254
Ciogolea (fraþii) 99, 302
Ciogolea, Pãtraºcu (spãtar) 303, 341
Cioran, Emilia 591
Cioranul, Panait (clucer) 295
Clara, Doamna 389, 531
Claude, Jean 320, 321
Clement al XI-lea (papã) 291
Climent, Udriianul 537
Coci, Lupu (vezi Vasile Lupu) 297
Coen (Cohen) (medic) 168
Cojocaru, Dragoº 253, 293
Cojocaru, Ilinca 593
Colleti, Liverie 172, 437
Colyer, Jakob 155
Coman, Dragoº (pictor) 504
Comenius (Komensky), Jan Amos 238
Comnen, Andronic 139
Comuleo, Alessandro 532
Constandin, slugerul (fiul lui Stoica
Ludescu) 151
Constantin cel Mare (împãrat roman)
44, 162, 172, 338
Constantin Porfirogenetul (împãrat
bizantin) 445
Constantin Vãtaful 364
Constantin, ªerban (voievod) 29, 31,
39, 61, 63, 133, 168, 207, 211-213,
603
235, 236, 246, 297, 299, 300, 362,
391, 499, 501
Constantine, Philippe 256
Constantinescu, Ioana 142, 218, 221,
258, 259, 260, 261
Constantinescu, Nicolae 19, 23, 78, 80
Constantinos (pictor) 29, 131, 351, 352
Copronim (împãrat bizantin) 577
Corbea (fraþii) 285
Corbea, David 154, 286
Corbea, Mate 285
Corbea, Teodor 154, 175, 285
Corbeanu, Vintilã (mare voievod) 433
Corbeanul, Mihai (vtori postelnic) 53
Coresi (diaconul) 35, 226
Corfus, Ilie 144
Cornea, Alexandru (voievod) 406
Cornea, Barbul 295
Cornescu, Grigore (Cornescul, Gligorie)
47, 75, 247, 263
Corni, Mircea 256
Cornilescu, D. 507
Corvin, Ioan (Iancu de Hunedoara) 298,
433, 584
Corvin, Matei (rege al Ungariei) 128,
282, 335, 389, 433
Corvinii (familia) 309, 442
Corydaleu, Teophil 441
Costache (hatman) 77
Costãchel, Valeria 374
Costãchescu, M. 508
Costea dascãlul 163
Costin (fraþi) 332
Costin, Miron 40, 42, 70, 81, 95, 99,
100, 101, 122-125, 144, 168, 182,
211, 225, 236, 238, 239, 246, 262,
267, 268, 270-272, 286, 297, 300-303,
308, 310, 315, 316, 336, 338, 340,
343, 346, 400, 409, 417-419, 425,
430, 433, 443, 478, 490, 492, 493,
495, 496, 511, 530, 531, 535, 536,
538, 541, 559, 576, 582, 583, 585,
587
Costin, Nicolae 134, 159, 224, 245,
362, 364, 434, 458, 469, 548, 570,
577, 578, 580, 590, 594
Costini (fiii lui Miron Costin) 236,
237, 511
604 INDICE DE NUME
Cotronas, Stamatello (pictor) 505
Craiovescu, Barbu (banul) 102, 103,
108, 109, 115, 132, 143, 261, 295,
372, 531, 558, 567
Craiovescu Danciul 567
Craiovescu, Pârvu 92, 102, 103, 108,
132, 312, 372, 501, 567
Craioveºtii (familia) 31, 32, 92, 102,
103, 108, 132, 133, 140, 141, 228,
274, 282, 283, 298, 347, 353, 372,
378, 389, 398, 447, 448, 482, 501,
558, 591
Crallssheim, Wenner von 509
Crãciun, I. 144
Crãciun, Maria 518
Crâstina (fiicã a lui Ieremia Movilã)
416
Cremonini, Cesare 163, 441
Creþeanu, Radu 29, 79, 83, 518
Creþul (pretendent) 309
Creþulescu (mare logofãt) 260
Creþulescu, Iordache (cãmãraº) 209,
260, 475
Creþulescu, Radul (logofãt) 98, 100
Creþuleºtii (familia) 221
Crimca, Anastasie (mitropolit) 28, 313,
530
Cristea (boier moldovean) 97
Cronþ, Gheorghe 512
Csomortány (familia) 415, 428
Cucul, Simon 375
„Cusin, Luchie” („Cusinos, Luchie”)
(„craiul catilor” „Caticus”) 138
D 382, 572, 577, 578, 579, 580, 594
Dabija, Istratie (voievod) 212, 216, 335,
353, 368, 391, 530
Dafina (soþia lui Istratie vodã Dabija)
391
Daissoli, Hercul (Ercole, Dalmatul) 337
Damian grãmãticul 225
Damian-Valachus, Gheorghe 172
Damian-Valachus, Palade 172
Dan (Danciu) (fiul lui Dan al II-lea)
298
Dan „voievodul Fãgãraºului” 143
Dan al II-lea (voievod) 298
Dan I (voievod) 91, 389
Danciu din Brâncoveni (vornic) 92, 102,
141
Daniel de Patmos 461
Daniil „Sãhastrul” 344
Daponte, Constantin 434
Darie (Darius, rege al Persiei) 126
Daºkov, S.B. 377
Datco (fiul vornicului Danciu din
Brâncoveni) 103
Datcu, Iordan 517
David postelnicul 102, 103, 132, 475
De Césy 277
De la Croix 41, 99, 149, 182, 207-210,
214, 250, 258, 367, 368, 474, 535,
590
Decebal 137
Del Chiaro, Anton Maria 46, 47, 49,
60, 64, 72, 76, 101, 127, 154, 156,
157, 163, 164, 169-173, 191, 195,
202, 205, 207, 210, 211, 212, 215-217,
219, 221, 236, 251, 255, 268, 273,
306, 362, 363, 368, 381, 382, 439
Delumeau, Jean 594
Demény, L. 374, 381
Demény, Lidia A. 374, 381
Democrit („Democrite”) 45, 272, 273
Demostene 226
Despina (fiica lui Iancu Sasul) 580
Despina (fiicã a lui Petru ªchiopul) 497
Despina Miliþa (soþia lui Neagoe
Basarab) 93, 186, 228, 284, 356,
398, 410, 411, 428, 456, 471, 524,
556, 568
Despot Vodã 69, 128, 224, 226, 227,
Detco din Brâncoveni, mare armaº 102
Detco, banul 102
Dettin (comandant austriac) 173
Diaconescu, O. 379, 593
Diaconescu, Traian D. 378
Dieniº (copist) 229
Dima-Drãgan, Corneliu 253, 255
Dindar, Ladislau Teodor 154
Diocleþian (împãrat roman) 100, 577
„Dioghene” 269
Dioniscie (patriarh) 158
Dionisie (patriarh) 305
Djindjihaºvili, Fanny 468
D\ugosz, Jan 24
 INDICE DE NUME
Dobrescu, N. 253, 376
Dobriºan („ciobanul os de domn”) 518
Dobromir, banul 38
Dobromir din Târgoviºte (pictor) 181,
347
Dolfuss, Jean 78
Donea, Chiriþi 390
Dorothei (avva) 229
Dorothei, al Monembaziei, mitropolit
226, 462
Dosoftei, mitropolitul 161, 162, 168,
254, 433, 559, 561
Dovleg, Hagi 375
Dragomir Cãlugãrul („Vlad voievod”)
(pretendent) 283
Dragomir diacul 229
Dragoº (voievod) 345
Drãculeºtii (familia) 398
Drãganu, N. 378, 590
Drãghiceanu, V. 77, 78, 80, 82, 256
Drãghici 97, 98, 109, 113, 116, 117,
118, 132, 137, 152
Drãguþ, Vasile 28-30, 79, 80, 256, 346,
374, 380, 503, 505, 518, 519
Du Pont, Philippe Le Masson 40, 41
Duby, Georges 12, 13, 79, 83, 84, 141,
143, 256, 371, 373, 374, 379, 382,
389, 506, 508, 511, 516, 589, 590,
591, 592, 593
Duca, Constantin (voievod) 155, 294,
308, 322, 394, 396, 433, 438
Duca, Gheorghe (voievod) 30, 46, 74,
98, 114, 115, 151, 154, 155, 168,
169, 240, 246, 247, 286, 306, 322,
335, 337, 364, 365, 391, 425, 433,
434, 474, 507, 540, 541, 566, 567,
594
Dumbravici, Dumitraºcu 252
Dumitrache (croitor) 189
Dumitraºco logofãtul 399
Dumitraºcu Þarigrãdeanul (vezi
Cantacuzino, Dumitraºcu) 110
Dumitrescu, I. 83
Dumitru (pictor) 347
Dupront, Alphonse 590
Durostor, Ioachim de 278
Duþu, Alexandru 333, 373, 511
Dvornik, F. 591
605
E
Ecaterina (mama lui Iancu Sasul) 428,
501
Ecaterina-Alexandra (fiica lui Ieremia
Movilã) 416, 418
Ecaterina Cercheza („Catrina”) 130,
177, 432, 490, 493, 540
Efrem (episcop) 28
Efrem, Sirul, 229 230
Eftimie al Târnovei (patriarh) 230,
446, 524, 549, 559
Eftimie (cronicar) 98, 446, 496, 505,
524, 549, 557, 559, 571, 583
Eginhard 273, 333
Ekaterina a II-a (împãrãteasã) 137
Ekaterina (þarinã) 471
Elena (fiicã a lui Iancu Sasul) 580
Elena (presupusã soþie a lui Alexandru
Iliaº) 391
Elena (soþia lui Radu ªerban) 312,
314, 315
Elena (soþia logofãtului Neagoe) 31,
501
Eliade, M. 526, 571, 591
Elian, Al. 379, 588, 593
Elias, Norbert 12, 95
Elina (Elena), Doamna (soþia lui Matei
Basarab) 92, 93, 186, 187, 194, 275,
277, 359, 372, 383, 391, 392, 408,
414, 415, 418, 420-422, 433, 506,
509, 510, 554, 562
Elisabeta (fiicã a lui Nicolae Alexandru)
389
Elisabeta („Elisafta”) (prinþesã
polonezã) 404, 406
Elisabeta Doamna (Elisaveta, Elisavefta,
Elisafta, Ilisafta (soþia lui Ieremia
Movilã) 101, 226, 408, 414-419, 428,
493
Erasmus din Rotterdam 267, 454, 461,
503
Erbiceanu, C. 255, 514
Erbiceanu, Constantin 514
Eschil 226
Eufrosina (fiicã a lui Petru Rareº) 394
Euripide 226
Eustratie Logofãtul 297, 500
Evagrie Ponticul 527
606 INDICE DE NUME
Evanghelista, Ioan 167
Evdochia (Ovdotia, soþie a lui ªtefan
cel Mare) 184, 402, 424
F Garin, Eugenio 513
Fasching, Johann 168
Fãrcãºanu, Barbu 115
Fãrcãºanu, Maria (soþia lui Iordache
Cantacuzino) 115
Fãrcãºanu, Radu (mare stolnic) 115
Fénelon 472
Fermendzin, G. 374
Ferrati, Bartolomeo 154, 170, 255
Feyssot, Georges 81
Filip Solitarul 230
Filipaºcu, Alexandru 263
Filipescu, Panã (biv-vel-spãtar) 100
Filipescul, Matei (stolnic) 394
Filipowski (preot polonez) 580
Filitti, I.C. 81, 140, 506, 591
Filothei (ieromonahul ot Mitropolie)
548
Filothei (patriarh) 349, 525
Flandrin, Jean-Louis 223
FlaÍka, Smil 445
Flavius, Josephus 472
Floca, N. 507, 510
Florescu G.D., 142
Florescu, Radu 80, 83, 141, 143, 380,
517
Fonseca, Daniel 170
Foras, Amédée de 140
Fotiadis, Lambros 461
Fotie (patriarh) 199, 462
Foucault, Michel 515
Fouriol (autor de texte ermetice) 164
Francisc I (rege al Franþei) 336
„Franciscus phisicus” (medic) 167
Frangulea, Teodora (soþia lui Mihai
Cantacuzino) 114
„Franþisco, jupânul” 291
Frãþilã (iuzbaºã) 295
Frâncul (grãdinar) 60, 154
Frederic (împãrat) 139
Frontali, Giovanni Bartolomeo 203
Furna, Dionisie din 380
Furta 410
G
Gajan, Benetto da 412
Galland, Antoine 172, 469
Gane, Constantin 253, 316, 397
Gaster, Mozes 457, 458, 460
Gavriliþã, Vasilache (vornic) 395
Georgescu, Serafim 592
Gerlach (preot) 104
Germigny (ambasador) 259
Gerson (cancelar) 545
Ghedeon (episcop de Rãdãuþi) 226, 498
Gheorgachi, logofãtul 236, 250
Gheorghe „caretaºul” 286
Gheorghe din Enos, retorul 528
Gheorghe (cãmãraº) 498
Gheorghe (diac) 114
Gheorghe (vlãdica) 357
Gheorghe, kir (egumen la Argeº) 370
Gheorghe, ªtefan (voievod) 101, 113,
114, 124, 129, 315-320, 378, 391,
400, 414, 425, 493, 499, 535, 544,
590
Gheorghescu, Chesarie 79, 592
Gheorghie (vornic) 98
Gheorghie hatmanul 100
Gheorghie slugerul 316
Gheorghié (mitropolit) 498
Gheorghiþã (vel-paharnic) 323
Gherasim, kir 475
Gherghina (pârcãlabul cetãþii Poienari)
281
Ghermanschi, Anatol 259
Ghervasie, ieromonahul 225
Gheþea, Gheorghe, clucerul 98, 100,
114, 151
Ghica (familia) 136
Ghica, Gheorghe (voievod) 48, 111, 112,
315, 441
Ghica, Grigore I (voievod) 46-48, 66,
98, 100, 110, 115, 116, 118, 136, 151,
186, 267, 288, 289, 299, 315, 319,
390, 391, 408, 524, 534
Ghica, Grigore al II-lea (voievod) 236,
250, 337, 565
Ghica, Matei (domnitor) 492
Ghica, N. 142
 INDICE DE NUME 607

Ghica, ªtefãniþã (fiul lui Grigore I Grienner, Peter 154

Ghica) 136 Grigoràs, Mitrofan 127, 143, 173, 362,
Ghinea (cãlãraº) 293 381
Ghinea (meºter blãnar) 189, 293 Grigoraº, N. 590
Ghinoiu, Ion 262 Grigore al XIII-lea (papã) 35
Ghiþan, T. 380 Grigorie (egumen) 371
Gika, Giovanni Gregorio (vezi Ghica, Grigorie, chir („mitropolitul Vechii
Grigore I) 186 Cesaree”) 560
Ginevra (soþia lui ªtefan Tomºa) 391 Grigorie, popã (egumen) 382
Giorgio din Piemont 166 Grigorie, Sinaitul 525, 527
Giurescu, C. 130, 252-254, 376 Guazzo, Stefano 35
Giurescu, Constantin C. 60, 235, 252, Guevara, Antonio de 458
260, 262, 374, 375, 283, 377, 378,
380, 381, 397, 401, 506-508, 510, H
513, 516, 589, 594
Giurescu, Dinu C. 375, 377, 378, 380, Habsburg, Ferdinand de (rege al Cehiei)
397, 506-508, 510, 513, 516, 589, 503, 504
594 Hadâr 496, 583
Glixelli, ªtefan 258 Haleatovski, Ioannikie 161, 226, 564
Gni÷ski, Jan 60, 67, 433 Hamartolos, Gheorghios 162, 229
Gogâltan, Florin 513 Harsányi, Iacob 316
Golescul, Radul (vel aga) 45, 394 Haruha, Isaac (creditor) 375
Golovkin, Gavril Ivanovici 220, 261, Haºdeu, B.P. 141, 224, 320, 457
292, 326, 328 Hatmanul, Gavril 129
Gonþea (pãharnic) 38 Hausherr, I. 515
Gonzaga, Antonio Ferdinando de 156 Hâra, Nicoarã 503
Gorovei, ªtefan S. 507, 592, 594 Helmont, J.B. van 442
Grabar, André 564 Henric al III-lea (rege al Franþei) 35,
Graffin, R. 512 259, 291
Grancea, Mihaela 513 Hephaistos, Theophylact (arhiepiscop
Graþiani, Gaspar (voievod) 128, 423, al Ohridei) 229, 444
576 Heraclid, Iacob Basilicos (vezi Despot
Grãdiºteanu, Vâlcu 114 Vodã) 227, 578
Grãjdean din Bârlad 316, 319 Hidi, Gaspar 316
Greceanu, Papa (mare vornic) 103 Hiltebrandt, Conrad Jacob 39, 149,
Greceanu, Radu 17, 43-45, 47, 49, 52, 245
53, 55, 62-64, 82, 96, 99, 110, 174, Hlingen (secretar) 211
175, 240-243, 248, 259, 268, 270-273, Hmelniþki, Bohdan 122, 123, 130, 178,
293, 294, 304, 323, 324, 331, 332, 315
337, 338, 362, 391, 394-396, 474, Hmelniþki, Gavril 562
506, 530, 537, 561 Hmelniþki, Timuº 122, 123, 130, 421
Greceanu, ªerban 474, 575 Hociungu, Anton (cãpitan) 381
Grecescu, Const. 143 Hocke, Gustav René 238
Grecianu, ªt.D. 140, 259, 475, 506, Hodoº, Iosif 135, 143
507, 511, 514 Hogea, Nicã 286
Grecu, Vasile 233, 254, 261, 380, 457, Holban, Maria 77, 79, 80, 81, 519, 589
512, 588 Homer 226
Gregorian, Mihail 82, 253 Honterus, Johannes 517
608 INDICE DE NUME
Horaþiu 472
Hranite (pictor) 351
Hratui 410
Hrisogon din Trebizonda, Gheorghe 152
Hrisoverghi 498
Hrizea din Bogdãnei (pretendent) 297,
298
Hrizea, vistiernicul din Popeºti 120
Hurmuzaki, Eudoxiu de 82, 141, 253,
254, 256-258, 261, 374, 378-380, 447,
464, 508-510, 513, 518, 589, 591,
594, 595
Huru, Lupu 577
I Ioasaf (arhimandritul ieromonah) 225
Iacov (ieromonah) 225
Iacov, Avram (creditor) 375
Ianache (negustor) 220
Ianache (pictor) 351
Iancu Sasul (voievod) 309, 310, 390,
394, 407, 428, 493, 494, 501, 580,
581, 584
Iane, banul 105, 502
Ianus (profesor veneþian) 227
Iavlovici, Ignatie 432
Ibrahim (sultan) 158
Ierapoleos, Maxim Mara 537
Ieremia al II-lea (patriarh) 106
Ierotei (mitropolit de Dristor) 164, 169,
433
Ignatie (mitropolit) 297
Ileana (soþie a lui Iordache Cantacuzino)
115
Iliade, Manasse 440
Iliaº (fiu al lui ªtefan cel Mare) 403,
424
Iliaº (fiul lui Alexandru cel Bun) 96,
133, 298
Iliaº Alexandru (voievod) 134, 322
Ilieº, Aurora 144
Iliinski, Ivan 327
Ilinca (fiica lui Constantin
Brâncoveanu) 208, 247, 248, 294,
474, 477
Indikopleustes, Kosmas 225
Ioan (fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb)
406
Ioan (fiul lui Neagoe Basarab) 409,
482, 484, 485
Ioan (Ion) (fiul lui Vasile Lupu) 124,
336, 430, 432
Ioan (pictor) 29
Ioan (stareþ la Hurezi) 351
Ioan al VI-lea Cantacuzin (împãrat
bizantin) 138, 139, 524
Ioan al XXII-lea (papã) 531
Ioan Chrisostom (Hrisostom) 227-229,
271, 341, 350, 436, 446, 485, 551,
552
Ioan Paleologul al V-lea (împãrat
bizantin) 531, 565
Ioanú (arhimandrit de la Hurezi) 592
Ion (fiu al lui Petru Rareº) 394
Ion Vodã cel Cumplit (vezi ºi Ion Vodã
Armeanul [cel Viteaz]) 204, 309,
356, 357, 494, 576
Ion (pictor) 351
Ion, Sanda 297
Ionaºco „Cap-de-ghind㔠534
Ionaºco („Bogdan Vodã”, pretendent)
300
Ionaºcu, I. 252, 377
Ionescu Gion, G. 306
Ionescu, D. 142
Ionescu, Gr. 77, 78, 80
Ionescu, ªtefan 253, 255, 263
Ioniþã, beizadea (fiu al lui Gheorghe
Duca) 507
Iordache Muselim („grec de la Þarigrad”)
474
Iordache postelnicul 100
Iorga (postelnic) 129
Iorga, Nicolae 12, 19, 69, 74, 77, 82-84,
97, 104-106, 108, 109, 129, 134, 135,
140-144, 167-170, 178, 182, 184,
188-192, 226, 228, 241, 242, 245,
246, 250-257, 259, 261-263, 281, 282,
291, 306, 311, 319, 336, 364, 372-379,
381-383, 388-391, 403, 405, 407, 408,
412, 413, 415-417, 419, 430, 435,
438, 497-499, 501-503, 506-513, 515,
516, 518, 519, 531, 534, 544, 562,
568, 570, 587, 589-595
Iorga-Pippidi, Liliana 518
 INDICE DE NUME
Iosif (numele de monah al lui Ioan al
VI-lea Cantacuzino) 139
Iosif (pictor) 351
Iosif, mitropolitul 225
Ipsilanti, Alexandru (domnitor) 28, 137,
203, 432
Iraklios (împãrat bizantin) 578
Irina Botezata (Doica) 311, 497, 498
Isaievici, Ja 515
Isihie, Sinaitul 526, 527
Isocrate (Pseudo-) 199, 444, 461
Ispir, Mihai 63, 83
Istrate Lemnarul 351
Istrate (pictor) 351
Istria, Dora d’ 144
Iuga (protopopul Sucevei) 225
Iuliu, Cezar (Caius Iulius Caesar) 214
Iustinian (împãrat bizantin) 44, 229,
272, 347
Iustinian al II-lea (împãrat bizantin)
298
Ivan al III-lea (cneaz rus) 402
Ivan al IV-lea cel Groaznic 503, 504
Ivan Aleksandr (þar bulgar) 22, 389
Izlozeanu, Gheorghe 97, 416
Izsák, Samuel 379
J Kozak, Eugen 383
Jacob 39, 149, 156, 162, 168
Jagello, Alexander (rege al Poloniei)
404-406
Jagello, Sigismund (rege al Poloniei)
405, 503
Jagello, W\adys\aw (rege al Poloniei)
96
Jankéléwitsch, W. 340
Jansenius 320
Jipescu, Fl. 257
Jitian (pictor) 347
Joldea, Alexandru (pretendent) 300
K Ladislau al Ungariei 354
Kakavelas, Ieremia 158, 435, 436, 442
Kalnoky, Agnes 170
Kariophilês, Ioannes („Ianache, Logo-
fãtul Cariofil”) 158, 159, 170, 292,
440, 441
609
Kavsokalivitis, Neophyt 461
Kedrenos 273
Kemény, Janosz („Chimin Ian㺔) 246,
478
Kempis, Thomas a 101, 164, 418, 419
Kerameos, Nicolae 439
Kigalas 438, 462
Kigalas, Azarie 433, 438, 464, 511
Kigalas, Matei 162, 462
Kircher, Athanasius 238
Kitra, Ieremia de 278
Klimax (Scãrarul) Ioan 230
Klingenspora, Johann 167
Kogãlniceanu, Mihail 382, 469
Koleti, Liberie (Colleti, Liverie) 437
Komnenii (familia) 403
Komnênos Molibdos, Ioannes (vezi ºi
Ierotei, mitropolitul) 164, 168, 169,
227, 273, 433, 440, 461, 511
Komnênos, Dionisie 278
Kondoidi, Anastasie (ca monah
Athanasie) 437, 471
Kononovici-Horbaþki, Iosif 439
Kontaris, Kiril 98, 586
Korecki, Samuel 416, 418
Koreniä, Longhin 554
Korobeinikov, Trifon 67
Krasi÷ski, Jerzy 68, 77, 81
Kraus, Georg 255, 299, 501
Kreybich, Georg Franz 208, 247, 248
Kritopoulos, Mitrofan 278
Kromer, Marcin 354, 404
Kruming, A.A. 509
Krzystof de Zbaraä 39
Kühlbach, Ferdinand von 311
Küprülü (Chiupriuliul) (vizir) 112
Kyminitis, Sevastos 440, 461
L
Lactantius 162
Lambrino, Manolache 294, 474, 475
Landos, Agapie 161, 564
Lapedatu, Al. 84, 374, 518
Laski, Ieronim 25, 224
Lasko, Jan 503
610 INDICE DE NUME
Lasocki (preot polonez) 580
Laurenþiu, comitele 21
Lauterbach, J. 160
Lavoy, Ghillebert de 17
Lavriotis, Cyrill 461
Lazar (cneazul sârb) 90, 409, 578
Lãzãrescu, E. 78, 80
Le Goff, Jacques 12, 82, 336, 426, 539,
565, 591, 592, 593
Le Roy Ladurie, Emmanuel 12, 13,
563
Lecca, O.G. 140
Lekapenos, Romanós 445
Lemny, ªtefan 380, 510, 516, 593
Leon al VI-lea Sophos (împãrat bizantin)
199, 404, 444, 462, 482
Leon al X-lea (papã) 348
Leon Vodã 171, 206, 207, 224
Leontie, Rusul 41
Leontios 298
Leopold I (împãrat) 48, 317
Lescalopier, Pierre 34, 209, 214260
Leurdeanu, State paharnicul 364
Leurdeanu, Stroe 118, 288, 289, 566
Levakoviä, Raphael 278, 279
Levin, Pecena 60
Licinius (împãrat roman) 549
Ligaridis, Pantelimon (Paisie) 160, 278,
439
Limberachi 391
Limniu, Diomidis 138
Littré 12
Liubavici, Dimitrie (tipograf) 496
Lobkowitz, Wenzel von prinþul 316
Locusteanu, Nicodim 512
Luca (episcop de Buzãu) 276
Luca 81, 97, 201, 276, 310, 326, 543,
564
Luca, Cristian 81
Ludescu, Stoica 97, 98, 101, 107,
110-112, 114, 116, 118, 151-253,
284, 288, 289, 297, 562
Ludovic al XIV-lea (rege al Franþei)
208, 273, 318, 320, 376
Ludovic cel Mare (rege al Ungariei) 22
Ludovic I de Anjou 531
Lukaris, Chiril (patriarh) 278, 320,
321, 441, 543, 586, 587
Lungul („Ion Vodã”, pretendent) 581
Lupaº, I. 595
Lupescu, Radu 134, 458, 459, 460
Lupu, Bogdan (hatman) 98
Lupu, Gh. 80
Lusinki, Ioan (episcop) 580
Luxandra 135
Lyonne (ministru francez) 320
M
Macarie (cronicar) 504, 505, 582
Macarie (mitropolit) 350, 482, 550, 556
Macarie (patriarh al Antiohiei) 29, 31,
33, 67, 177, 205, 210, 213, 217, 361,
377, 438, 557, 560, 591
Macarie (tipograf) 229, 351
Macarie Egipteanul 227
Macarie, Gh. 380
Macedoneanul, Meletie (tipograf) 279
Macedonenii (dinastia bizantinã) 482
Macri din Ianina, Mihail 544
Mahmud al II-lea (sultan) 249
Mahomed al II-lea Cuceritorul (sultan)
25
Mahomed al IV-lea (sultan) 83, 264
Mailat, ªtefan 129
Maintz, Martin 137
Maior, Petru 190, 336, 426, 488
Maiota, Gheorghe 171, 172, 434, 440
Maliþa, Mircea 254
Manea (zidar) 351
Manos din Argos, Iacob (Iacomi) 442
Manta, Mihai 252
Manu, Apostol 286
Manuil al II-lea Paleologul (împãrat
bizantin) 444
Manuil din Corint (Manuil Corintios)
167, 349, 350, 555
Marcea (mare postelnic) 92, 102
Marga (sora lui Neagoe Basarab) 32,
92, 102, 114, 132
Marghita, Doamna (Melania; soþia lui
Simion Movilã) 371, 372, 414, 417,
418, 428
Maria (fiica Ancãi din Coiani) 109,
133, 312
Maria (fiica lui Bogdan al III-lea) 406
Maria (fiica lui Detco din Brâncoveni)
102
Maria (fiica lui Ieremia Movilã) 416
 INDICE DE NUME
Maria (fiica lui Vasile Lupu) 123, 211,
246, 391, 405, 478
Maria (fiicã a lui Mircea Ciobanul) 104
Maria (fiicã a lui Petru ªchiopul) 311,
377, 414, 522, 533, 567
Maria (monahia Eupraxia, soþia lui Vlad
Cãlugãrul) 282, 426, 511
Maria (prima soþie a lui Udriºte
Nãsturel ?) 433
Maria (soþia lui David din Brâncoveni)
103
Maria (soþia lui ªerban Cantacuzino)
114
Maria „Iankulina” (soþie a lui Iancu
Sasul) 501, 580
Maria din Mangop (soþia lui ªtefan cel
Mare) 184, 402, 424
Maria Voichiþa (soþie a lui ªtefan cel
Mare) 184, 193, 403, 424
Maria, circaziana 499
Maria, Doamna (soþia lui Constantin
Brâncoveanu) 63, 131, 170, 351
Maria, Doamna (soþia lui Grigore I
Ghica) 136, 408
Maria, Doamna (soþia lui Radu cel
Frumos) 402, 569
Maria, jupâneasa 475
Marinca (Maria-Ma÷ka-Holsza÷ski)
389
Marini, cavalerul 237
Marini, Giovanni de 337, 532
Marioara (fiicã a lui Nicolae
Mavrocordat) 428
Marlianus, Ambrosius 172, 462
Marsillac, Ulysse de 250, 263
Martin (ispravnic) 263
Mascellini din Pesaro, Giovanni (istoric)
168
Masillon 12
Massari, Lionardo di (medic) 166
Matei al Mirelor 275, 276, 313, 314,
373, 460, 464, 465, 466, 559, 591
Matei Neamþul 211
Matei, Basarab (voievod) 20, 29-33,
37-39, 46, 49, 50, 59, 60, 63, 64, 68,
74, 79, 81, 87, 92-94, 98, 100, 102,
103, 106-108, 110, 113, 122, 126,
132, 135, 136, 140, 141, 156, 168,
611
186, 189, 194, 209, 216, 251, 274-280,
297, 299, 302, 308, 315, 317, 338,
359, 361, 366, 372, 374, 381, 391,
392, 407, 408, 414, 418, 420-422,
433, 439, 456, 457, 478, 493, 510,
524, 537, 554, 564, 566, 592
Mateiaº (mare vistier) 503
Mateiaº, „pârgarmeºter” 410
Mateiaº, postelnicul 422, 433, 457
Mathias (împãrat) 314
Matievici, din Dubrovnik Hieronim 167,
348, 350
Mavrocordat Exaporitul, Alexandru
133-136, 144, 169, 208, 294, 427,
433, 434, 440, 442, 463
Mavrocordat, Al.G. 144
Mavrocordat, Constantin (voievod) 227,
463
Mavrocordat, grãmãticul 136
Mavrocordat, Ioan (fratele lui
Alexandru Mavrocordat) 135
Mavrocordat, Ioan (voievod) 57, 136,
307, 337
Mavrocordat, Nicolae (voievod) 133,
134-136, 144, 155, 156, 172, 173,
194, 195, 199, 246, 255, 262, 307,
337, 338, 368, 382, 427, 428, 431,
433, 440, 456-458, 462, 463, 473,
474, 515, 548, 567
Mavrocordat, Panteli (Panteleimon)
135
Mavrocordat, Pulcheria (soþia lui
Nicolae Mavrocordat) 368, 428, 515
Mavrocordat, Scarlat (fiu al lui Nicolae
Mavrocordat) 428, 431
Mavrocordat, Scarlat (fiul lui Alexandru
Mavrocordat) 208, 247, 294, 431
Mavrocordat, Scarlat 208, 247, 294,
474
Mavrocordat, Sultana 133
Mavrocordaþii (familia) 134-136, 144
Maxim Mãrturisitorul 527
Maxim, Mihai 594
Maximian (împãrat roman) 100
Maximilian al II-lea (împãrat) 35
Maximilian 35, 572
Mazilu, D. 591
Mazilu, Dan Horia 82, 84, 140, 142,
253, 254, 255, 259, 261, 373, 378,
612 INDICE DE NUME
383, 507, 509, 510, 511, 512, 514,
516, 518, 588, 590, 591, 593, 595
Mãrginenii (boierii) 141
Mãtiiasa, Marica (din Stãjãreni) 510
Mãzãreanu, Vartolomei 137, 344, 345,
380, 564
Mâinea („cântãreþ de la Mitropolie”)
457
Mehemet Paºa 294
Mehmet (fiu al sultanului Ibrahim) 158
Mehmet al IV-lea (sultan) 213
Mehmet El Fatâh (sultan, vezi
Mahomed al II-lea, Cuceritorul) 24
Melchisedec (egumenul din Câmpulung)
276
Melitie (mitropolit de Artã) 442, 513
Mentes (creditor evreu) 99
Meriºanu, Staicu 99
Metim (creditor) 375
Metzulescu, St. 140
Meyssens, Cornelius 186
Miaskowski, Woyciech 77
Miccoli, Giovanni 593
Miclea, Ion 83, 141, 143
Micu-Clain, Ioan Inochentie (episcop)
153
Micu-Clain, Samuil 159, 252, 381
Mihai (fiul lui Nicolae Pãtraºcu) 93
Mihai Grãmãticul 295
Mihai Viteazul (voievod) 31, 35, 93,
98, 105, 106, 109, 126, 133, 142,
193, 211, 218, 274, 277, 300, 312,
314, 315, 357-359, 391, 414, 416,
497, 502, 506, 524, 568, 569, 584
Mihai, Diacul 420
Mihai, Grãmãticul 295
Mihai, logofãt (copist) 260
Mihail (fiu al lui Alexandru
Lãpuºneanu) 394
Mihail (fiul lui Mircea cel Bãtrân)
(voievod) 23, 179
Mihalcea (vel-stolnic) 394
Mihaloglu-beg, Mehmet (paºã de
Nicopole) 283
Mihãescu, G. 84
Mihãilã (vornic) 38
Mihãilã, G. 229, 230, 234, 255, 258,
261, 508, 511, 513, 514, 515, 517
Mihnea [Mihail] al III-lea Radu
(voievod) 48, 49, 92, 111, 113, 114,
299, 495, 499, 536, 543
Mihnea al II-lea Turcitul (voievod) 167,
390, 413, 429, 442, 443, 502, 524,
529, 554, 584
Mihnea cel Rãu (voievod) 38, 185, 194,
406, 411
Mihneºtii (dinastia) 226, 309
Mihordea, V. 255
„Mihovia” (Miechowita) Matei de 134
Mihul hatmanul 68
MilaÍ, Nicodim 507
Milavesi, Massimo 338
Milescu, Nicolae 129, 159, 160, 161,
254, 299, 316, 317, 319, 320, 321,
378, 438, 441, 544, 565, 592
Minea, Ilie 130
Miniatis, Ilie 442
Minio, Polo 311
Mirandola, Pico della 454
Mircea (Miloº) (fiul lui Mihnea cel Rãu;
pretendent) 193, 447
Mircea „voievod”,(fiul lui Vlad Cãlu-
gãrul) 282
Mircea cel Bãtrân (voievod) 23, 27, 62,
90, 179, 190, 389, 539, 569
Mircea, Ciobanul (voievod) 23, 34, 46,
90, 91, 104, 109, 208, 220, 390, 392,
398, 413, 517, 524, 529
Mircea, Ion Radu 375, 508
Mircioiu, Cr. 380
Mironeasa, Arhonda 129
Misail (egumenul de la Bistriþa) 229
Misail Cãlugãrul 24, 147
Mitu, Sorin 513
Modrzewski, Andrzej 445
Moise Vodã 529
Moise, filosoful 225
Moise, V. 592
Moisescu, C. 78, 84
Moisil, Florica 231, 258
Moisil, G. 140
Molivdos (vezi Komnênos-Molibdos,
Ioannes) 433
Montraye, Aubry de la 54
Mosser, Monique 81, 262
Moþoc, vornicul 300
 INDICE DE NUME
Movilã, Constantin 417
Movilã, Elisabeta 226
Movilã, Gavril (stolnic) 371
Movilã, Gavril (voievod) 371, 464
Movilã, Gheorghe (mitropolit) 311, 498
Movilã, Ieremia (voievod) 27, 39, 71,
95, 97, 100, 141, 208, 267, 335, 353,
371, 383, 415, 416, 417, 418, 419,
428, 471, 493, 509, 524, 532, 538,
585
Movilã, Mihai (Mihãilaº) (voievod) 585
Movilã, Moise (voievod) 98, 267, 390,
424, 468, 585, 586, 587, 588
Movilã, Petru 98, 129, 171, 278, 320,
405, 439, 460, 461 467, 468, 478,
479-481, 511, 514, 515, 543, 585-587,
594
Movilã, Simion (voievod) 97, 182, 310,
371, 390, 417, 419, 428, 478414
Movilã, Movileºtii (familia) 26, 39, 95,
97, 100, 129, 182, 226, 310, 314,
331, 416-419, 468, 478, 587
Movilã-Potocka, Anna 161
Moxa, Mihail 249, 250, 276
Münster, Sebastian 517
Murad al III-lea (sultan) 389
Murano (Muriano, Murianus) Matei
(Matteo, Matheus) din 166, 335
Musaban, Iuda (creditor evreu) 375
Mustafa (fiul cel mare al lui Mihnea
Turcitul) 96, 111, 294, 481, 584
Mustafa (ginere al vizirului) 111
Mustafa, aga 96
Mustafa Paºa (vizir) 294
Muºata (Margareta) 531
Muºatinii (dinastia) 89, 134, 344, 578,
580
N 529, 534, 560, 565, 571, 576, 592
Nacu (Nacul, Nacolovitz), Constantin
316, 317
Naghiu, Iosif E. 593
Nan, F. 512
Nauclerus, Johannes 161, 168
Nãsturel, P. Vasiliu 506, 509, 510
Nãsturel, P.ª. 508
Nãsturel, Radu (postelnic) 275, 420
613
Nãsturel, Udriºte 87, 88, 92-94, 100,
102, 140, 156, 187, 194, 229, 231,
261, 276, 278-280, 383, 391, 415,
418, 419, 422, 433, 456, 457, 460,
506, 510-512, 545, 554
Neacºa (fiicã a lui Radu de la Afumaþi)
398,
Neaga (soþia lui Mihnea Turcitul) 390,
443, 584
Neaga „Bãneasa” 108
Neaga din Goleºti 103
Neaga din Hotârani 102, 426, 482,
484, 501, 556
Neagoe, Basarab (voievod) 21, 31, 32,
89-94, 102, 103, 108, 109, 132, 143,
167, 181, 185, 186, 190, 192, 193,
197-199, 207, 210, 218, 220, 226-233,
256, 258, 261, 272, 277, 279, 280,
282-284, 290, 297, 299, 300, 305,
308, 311, 338, 343, 346-351, 353,
356, 369, 370, 372, 389, 397, 399,
409, 410, 411, 426, 428, 443, 445-460,
463, 466-468, 471, 480, 482-485, 501,
502, 508, 511, 513, 517, 523, 524,
526-530, 548-552, 554-556, 558, 559,
568, 573, 574, 585, 588, 590, 591
Neagoe din Craiova 372
Neagoe din Târgoviºte (logofãt) 31
Neagoslava (monahia Salomia; soþia
lui Barbu Craiovescu) 567
Neagu (postelnic) 131, 215, 391
Neculce, Ion 24, 97, 98, 100, 107, 108,
113, 119, 135, 136, 155, 204, 212,
215, 216, 221, 240, 246, 247, 250,
253, 259, 286, 287, 299-301, 305,
316, 317, 322-326, 329-332, 335, 337,
344, 353, 361, 365, 367, 368, 392,
394-396, 399, 409, 418, 419, 425,
434, 435, 469, 473-475, 489-493, 498,
Nedelea (Natalia) (soþia lui Constantin
ªerban a doua?) 391, 499
Negrici, Eugen 590
Negru Vodã (voievod legendar) 20, 30,
90, 91, 137, 140
Negulescu, George 255
Nemanja (dinastia) 409
Nemrod 264
614 INDICE DE NUME
Neofit, Cretanul 63, 557, 564
Nepos, Cornelius 472
Nero (Tiberius Claudius Drusus Germa-
nicus; împãrat roman) 577
Nerva Traian (Marcus Cocceius Nerva;
împãrat roman) 139
Newberic, John 219
Nichifor (patriarh) 229
Nicoarã, Toader 590, 592
Nicodim (de la Tismana) 349, 524
Nicodim (mitropolit) 374
Nicodim Ieromonahul 180
Nicolae (patriarh) 404
Nicolae Alexandru, Basarab (voievod)
21, 22, 90, 91, 133, 134, 136, 389,
428, 463, 524, 531
Nicolae Pãtraºcu (fiul lui Mihai Vitea-
zul; voievod) 93, 106, 142, 193, 300,
314, 414, 569
Nicolai (pictor) 351
Nicole, P. 320
Nicolescu, Corina 19, 20, 25, 27, 30,
66, 77-84, 178, 179, 180, 186, 252,
256-258, 593
Nicolescu, Elie 142
Nifo 163
Nifon al II-lea (patriarh) 92, 228, 280,
299, 335, 347-349, 370, 423, 447,
457, 460, 464, 510, 523, 526, 554-556,
558, 559, 573, 574, 588
Nigro, Salvatore S. 253
Nisis, Mitrofan 537
Noica, C. 527
Nointel 41, 149
Nottaras, Dosithei (patriarh) 441
Nottaras, Hrisanth (patriarh) 152, 163,
170, 172, 292, 362, 439, 440, 442,
461, 512, 537
O 587, 592, 594
Odobescu, Al. 228, 261, 376, 565
Okolski, S. 143
Olahus, Nicolaus 129, 143
Olearius, Johann 435
Olelkovici, Simion (cneaz) 402
Olena (fiicã a lui ªtefan cel Mare) 402
Olimbiiada 575
Oltea-Maria (monahia Maria, mama
lui ªtefan cel Mare) 502
Olteanu, P. 254, 590
Olteanu, ªt. 257
Onciul, D. 141, 252
Onu, Liviu 81, 253
Oïwiecim, Stanis\aw 177
Opali÷ski, Petre 84
Opolyi (Oppeln), Ladislau de 389
Oprea (vistiernic) 348
Origene 162
Orzechowski, Stanis\aw 445
Otth, Jacob 168
Oþetea, A. 374
Ovidiu (Publius Ovidius Naso) 226
P
Paget lordul 48, 54, 64, 212, 241, 242
Pahomie (numele de monah al lui
Alexandru Lãpuºneanu) 570, 571
Pahomie (numele de monah al lui
Barbu Craiovescu) 102, 567
Pahomie (numele de monah al lui Vlad
Cãlugãrul) 281
Pahomie (pustnic) 573
Paisie (ieromonah) 283
Paisie 109, 160, 278, 283, 284, 398,
439
Palamas, Grigorie 524, 525, 527
Palamidis, Gheorghios 358
Paleolog, A. 254
Paleolog, Maria 390
Paleologii (dinastia ºi familia) 403
Paleologu, Guliano 113
Paleologul, Dumitrache Chiriþã 97
Panait, Panait I. 80
Panaitescu, P.P. 19, 79, 130, 157, 237,
253, 262, 279, 348, 374, 377, 378,
447, 448, 479, 511-516, 519, 586,
Panzini, Linardo 432
Papacostea, ªerban 255
Papacostea, Victor 255, 374, 513
Papacostea-Danielopolu, Cornelia 513
Papadopol-Calimah, Alexandru 378
Papadopoulos-Kerameus, A. 513
Papadopoulos-Komnenos, N. 172
Papahagi, Valeriu 376
 INDICE DE NUME 615

Papiu-Ilarian, A. 358, 373, 378 Petru (numele pre-voievodal al lui Radu

Parenzo, Aldo 254 Paisie) 283, 398
Pâpin, A. 504 Petru (numele pre-voievodal al lui Vlad
Pârºcoveanu, Preda 175 Cãlugãrul) 281
Partenie de Ohrida 278 Petru (Petre, Petrea) stolnicul (vezi
Pârvan, Vasile 517 Alexandru Lãpuºneanu) 573
Pârvu, Mutu (pictor) 115 Petru al II-lea (voievod) 531
Pascal, Blaise 320 Petru cel Tânãr (voievod) 30, 90, 104,
Pascalie (vornic) 263 167, 529
Pascu, Giorge 144 Petru I Muºat (voievod) 17, 24, 25
Pascu, ªtefan 257 Petru I (cel Mare) (þar, apoi împãrat)
Paspatu, Antonie 375 24, 25, 154, 160, 164, 169, 204, 243,
Patlagean, Évelyne 79, 141, 592 292, 293, 323, 325-327, 376, 437,
Pattelaros, Atanasie 278 471, 576
Patusa, Gheorghe 172 Petru Rareº (voievod) 23, 27, 28, 89,
Paul, Jacques 449 96, 99, 104, 133, 136, 167, 181, 190,
Pava, R. 376 284, 290, 296, 355, 371, 372, 382,
Pavie, François de 26, 190 390, 393, 394, 428, 493, 494, 500-505,
Pavlovici, Partenii 152, 440 518, 519, 524, 529, 541, 580, 582,
Pãtraºcu Boul 400 594
Pãtraºcu cel Bun (voievod) 35, 91, 167, Petru ªchiopul (voievod) 25, 28, 74 90,
194, 220, 382, 390, 502, 529 105, 158, 168, 182, 192-194, 208,
Pãuna (fiica lui Diicu Buicescu) 113 225, 226, 267, 271, 296, 297, 309-312,
Pãuna (soþia lui Preda din Brâncoveni) 314, 337, 354, 356, 377, 390, 412,
103 414, 415, 430, 432, 456, 457, 470,
Pãuna, Doamna (soþia lui ªtefan 497, 498, 509, 513, 516, 532, 533,
Cantacuzino) 47, 72, 153, 392, 563, 539, 543, 567, 592
574 Petru, Aron (voievod) 224, 428
Pécsi, András 170, 294 Petru, Cercel (voievod) 33-39, 49, 59,
Peresvetov, Ivaºco 503, 504, 519 69, 81, 193, 195, 203, 207, 210, 211,
Perrot, Michelle 13 235, 251, 259, 291, 389, 412, 532,
Petraº, Irina 380 537
Petraºcu (fiu al lui Bogdan al III-lea) „Petrus barbitonsores” (chirurg), 336
406 Philipp, Werner 504, 519
Petraºcu 406 Philippot 504, 519
Petre, Ioan ªt. 594 Phocylides 444
Petrescu, G.Z. 510 Pigas, Meletie 586
Petrescu, Paul 78, 84 Piluzzi, din Vignanello, Vito 154, 168
Petriceicu, ªtefan (voievod) 323 Pippidi, Andrei 511, 516, 529, 588-590
Petritzis, Ignatie 278, 439 „Pirú, împãratul epiroþilor” 301
Petru (fiu al lui Alexandru cel Bun) Pius al IV-lea (papã) 349
338 Platino, Luchian 138
Petru (fiu al lui Bogdan al III lea) 406 Platon 163, 269, 273, 444, 461, 483,
Petru (fiu al lui Neagoe Bsarab) 349, 593
409, 482, 484, 485 Platon, Alexandru-Florin 593
Petru (fiu al lui ªtefan cel Mare) 402 Platonida (numele de monahie al
Petru (fiul lui Neagoe Basarab) 482, Despinei Miliþa) 410, 411, 568
484, 485 Plãmãdealã, Antonie 527, 528
616 INDICE DE NUME
Pleºia, D. 142
Plutarh 171, 440, 469
Poceaski, Sofronie 129, 432, 438, 439
Policalas (Poicalas), Antonio 348
Poliziano, Angelo 237
Polyb 444, 461
Pomponazzi 163
Pomponne, Arnauld de 319, 320, 321
Popescu, Iordache (fiul lui Radu
Popescu) 218
Popescu, Iordache (vornic) 260
Popescu, Radu 120, 121, 126, 133, 173,
175, 218, 256, 270, 306, 338, 408,
427, 431, 473, 515, 567, 574
Popovici (din Diesig), Pavel 381
Porphiropoulos, Marcu 152, 155, 172
Porta, Niccolò da 154, 155
Postelniceºtii (vezi Cantacuzinii) 115,
118-120
Potcoavã, Nicoarã (sau Ivan) 309
Potocki, Samuel 416
Prasmo (preot ucrainean) 541
Preda (pictor) 351
Preda (vornic) 29
Preda din Prooroci 186
Proklos 483
Prost, Antoine 13
Protul, Gavriil 92, 167, 228, 300, 335,
347, 350, 351, 370, 447, 452, 464,
510, 526, 555, 558, 559, 573, 574
Pruncu, Nicolae 84
Przerêbski, Maksimilian 416
„Pseudo-Amiras” 136, 299
„Pseudo-Enache Kogãlniceanu” 76, 195
„Pseudo-N. Costin” 159, 332, 364
Pseudo-Vasile Macedoneanul 199, 272,
460, 462, 463, 469
Psimon, Menahim ovreiul 375
Ptolemeu 44
Puech, Aimé 254
Pugiella, Francesco 38
Pungã, Gh. 379, 593
Puºcariu, S. 252
Puºcaºu, Voica Maria 80, 592, 594
Pylarino, Jacob (Pilarin, Iacov) 156,
162, 168, 169, 255
Querini, Bernardino (episcop) 416, 532
R
Racoviþã, Dumitraºco 295
Racoviþã, Mihai (voievod) 106, 305,
308, 322, 438, 464, 469, 473
Radovici, Gheorghe (tipograf) 468
Radu (cãlugãr?, cioban?) 564
Radu (postelnic) 103, 109
Radu („fecioraº nelegiuit”) 429
Radu Cãlugãrul (pretendent) 283
Radu cel Frumos (voievod) 184, 281,
401, 403, 424, 495, 529, 569
Radu cel Mare (voievod) 36, 89-91,
167, 168, 190, 192, 220, 277, 282,
283, 335, 347, 349, 383, 398, 399,
423, 447, 464, 510, 524, 529, 530,
558, 559, 565, 573, 574
Radu de la Afumaþi (voievod) 90-92,
140, 186, 218, 283, 312, 347, 353,
370, 372, 375, 397-399, 411, 428,
456, 457, 507, 524, 529, 555
Radu I Basarab (voievod) 91, 179, 389
Radu Iliaº (voievod) 30, 62, 362, 476
Radu Iliaº (beizadea) 209, 362, 476
Radu „Întemeietorul” (voievod legen-
dar; vezi Radu Negru, Negru Vodã)
443
Radu Leon (voievod) 116, 117, 247, 292
Radu Mihnea, „Corvin” (voievod) 59,
74, 135, 136, 154, 168, 182, 226,
274, 276, 313, 338, 390, 409, 418,
419, 424, 429, 443, 512, 524, 533,
554, 584, 587
Radu Negru (voievod legendar ; vezi ºi
Negru Vodã) 17, 18, 90, 91, 96, 131,
143
Radu Paisie (voievod), 108, 109, 283,
284, 383, 398, 411, 428, 524, 529
Radu Sârbu, grãmãticul (copist) 421
Radu ªerban (voievod) (vezi ºi ªerban
din Coiani, ªerban Basarab) 28,
31, 61, 92, 102, 103, 108, 109, 133,
142, 168, 209, 212, 299, 300, 312-314,
378, 391, 418, 501,
Radul Logofãtul 478
Radziwi\\, Janusz 113, 122, 123, 130,
246, 256, 405, 478, 479, 533
Rafail, monahul (vezi Popescu, Radu)
121, 427, 567
 INDICE DE NUME 617

Raicevich, I.St. 203 Roºca, Grigorie (mitropolit) 371, 503,

Rákóczy I, Francisc 213 504, 518
Rákóczy I, Gheorghe (principe al Rothal (conte) 316
Transilvaniei) 420 Rougemont, Denis de 515
Rákóczy II (Racoþii), Gheorghe (prin- Roux, Jean-Paul 379
cipe al Transilvaniei) 302, 315, 316 „Rovãr” (medic) 168
Rákóczy 125, 213, 214, 315, 420, 493, Rudeanul, Diicul 394
533 Rudolf al II-lea (împãrat) 106, 311,
Ralamb, Clas Brorsson 39, 207, 211, 313, 314
213 Ruffini, Mario 164, 254, 255
Ralli, Iacob 105 Ruset (Roset), Nicolae 134, 135
Ralli, Nicolache 391 Ruset, Alexandru 433
Ralli Paleologul, Dionisie 314, 541 Ruset, Costache 218
Râmniceanu, Naum 138 Ruset, Ion 433
Rangoliä, Eugene Rizo 140 Ruset, Iordache 433
Rappaport, Amos 78 Ruset, Nicolae 134, 135
Rareº, Iliaº (voievod) 99, 136, 204, Russo, D. 143, 229, 230, 258, 374, 381,
300, 394, 495, 496, 531, 581-584, 434, 459, 460, 511-513, 590
594 Ruxandra (fiica lui Alexandru
Rareº, ªtefan (ªtefãniþã Belicâne) (voie- Mavrocordat) 473
vod) 27, 99, 353, 393, 490, 531, 572, Ruxandra (fiica lui Mihnea Vodã cel
594 Rãu) 406
Rãducanul (fiul lui Gavril Lupu) 129 Ruxandra (fiica lui Neagoe Basarab)
Rãdulescu, Mihai Sorin 143, 144 186, 218, 284, 353, 370, 397-399,
Rãzvanu, hatmanul 101
409-411, 568
Régnier-Bohler, Danielle 256
Ruxandra (Loxandra) (fiica lui
Reiter, Andreas 285
Scarlatos) 135
Renzi (misionar) 433
Ruxandra (Roxanda) (fiica lui Petru
Revel, Jacques 373
Rareº) 99, 356, 372, 390, 393, 394,
Rezachevici, Constantin 12, 81,
413, 415, 428, 505, 570, 573, 578
142-144, 283, 304, 305, 373, 375,
Ruxandra (Roxandra) (fiica lui Vasile
378, 379, 506, 509, 518, 588, 589,
Lupu) 122, 130, 391, 533, 543
593, 594
Ryngalla (soþie a lui Alexandru cel Bun)
Rezuº, Petru 380
Rjiga, V. 519 389, 428
Rocadello, Bartolomeo 182 Ryza 532
Rodoº, Gheorghe 115
Rolli 472 S
Roman I (voievod) 531
Safta (fiica lui Alexandru Buhuº) 114
Roman, Ion 255
Safta (Ilisfta), Doamna (soþia lui
Romanescu, Marcel 143
Gheorghe ªtefan) 316, 378, 391,
Romano, Giovanni Candido (Ioan Roma-
399-401, 414, 425, 499
nul, Ioan Frâncul) 154, 164, 292
Safta (soþia lui Iordache Popescu) 218
Romanós (fiul împãratului Constantin
Safta, bãneasa (nora Saftei
Porfirogenetul) 512
Brâncoveanu) 260
Romanski, St. 230
Saigiul, Scarlat (Scarlatos) 135, 136,
Roncière, Charles de La 83, 143
390
Ronsard 35
Rosetti, Al. 253 Salutati, Coluccio 433
618 INDICE DE NUME

Salvaressi (Salvaresso, Salvaressa), Smaragda (fiica lui ªerban

Ecaterina 390, 411-413, 442, 584 Cantacuzino) 435, 474
Samonida (numele de cãlugãriþã al Smaranda (Rada) (prima soþie a lui Vlad
Smarandei [Rada]) 281 Cãlugãrul) 281
Sanchez, Toma 438 Smaranda (soþie a lui Costache Ruset)
Sandul (copist) 260 218
Santa Severina (cardinal) 532 Smaranda, Doamna (soþie a lui Nicolae
Saulx, Jean de 379 Mavrocordat) 135, 427
Savoia, Eugenio di 163 Smotriþki, Gherasim 88
Sãcuianul, Neagoe 300 Smotriþki, Meletie 278
Sãndulescu, Natalia 376 îmurlo, E. 595
Sbiera, I.G. 255 Soare, Gheorghe 507
Scaevola, Mucius 129, 331, 416 Sobieski, Ioan al III-lea (rege al
Scarlat, Mircea 377, 381 Poloniei) 70, 323
Scherdos, Mihail 172 Socoli, Mahomed (mare vizir) 104
Schiltberger, Johann 23 Sofiialâul, Necula 117
Schmidt, Johann Rudolf 93 Sofronia (soþia lui Pãtraºcu Ciogolea)
Schmitt, Jean-Claude 539, 592, 593 341
Schwanz, Friedrich 32, 76 Soliman Magnificul (sultan) 284, 569,
Seman (bunicul lui Stoica Ludescu) 151 582
Serpega (familie armeneascã din Sommer (Sommerus), Johannes 227,
Galiþia) 577 578
îevïcenko, Ihor 461 Sorohan, Elvira 256
Silivestru (papã) 339 Spandonis 433, 442
Sparnau, Peter 556
Simeon Monahul 199, 230, 458, 466
Staicu logofãtul 282
Simion Dascãlul 580
Stamate (postelnic mare) 129
Simion Noul Teolog 525, 527
Stan (pictor) 351, 514
Simion, V. 141
Stana (fiicã a lui Petru Rareº) 394
Simionescu, Maria 375
Stana (monahia Sofronia) (fiica lui
Simonescu, Dan 254, 374, 381, 468,
Neagoe Basarab) 411, 568
513, 514
Stana (soþie a lui Bogdan al III-lea)
Sinigalia, Tereza 19-22, 24, 31, 32, 37,
406
47, 48, 63, 77-84, 253, 262, 263, 374,
Stana, Doamna (fiicã a lui Neagoe
380, 590, 592, 594 Basarab) 356, 390, 397, 398,
Sion, Gheorghe 138 411-419, 568
Sivori, Franco 34-37, 59, 69, 81, 195, Stanca (þiitoare) 428
203, 220, 235, 251 Stanca Coþofeanca, jupâneasa 395
Sixt, ªtefan (chirurg) 170 Stanca Doamna (soþia lui Mihai
Skender (paºa de Silistra) 418 Viteazul) 414
Skovgaard (Scogard, Scocardi) (Hans Stanca spãtãreasa 260
Andersen medic) 168 Stanciu (paharnic) 447
Slãvescu, Micaela 13 Stanciu (pictor) 347
Sluºanschi, Dan 144 Stavrinos, vistiernicul 357-359
Smanschi, L. 80 Stavropoleos, Panaiotakis 427
Smaragda (Ecaterina) (fiica lui Dimitrie Stãnescu, D. 592
Cantemir) 512, 514 Stãnicã, Vitalie 512
Smaragda (Ecaterina) (fiicã a lui Stãvãrache 76, 195
Dimitrie Cantemir) 512, 514 îtefan UroÍ al V-lea (rege sârb) 398
 INDICE DE NUME
Steinhardt, N. 591
Steþco sau ªtefan (fiu natural al lui
Alexandru cel Bun) 428
Stoian (comis) 100, 113
Stoian (vãtaf de cãlãraºi) 294
Stoicescu, Nicolae 56, 57, 78, 80, 82,
113, 142, 374, 375, 377, 378, 381,
399, 506, 507, 510, 516, 517
Strâmbeanu, Constantin 154, 175
Strassburg, Paul 206, 207, 224, 250,
377
Stratigos, Antonie 172
Stroe Pribeagul 283
Stroici, Simion 97, 310
Struþeanu, Scarlat 256
Stryjkowski, Maciej 224
Sturdza, Mateiaº (Mãtieº) 136, 391
Sturdzeºtii (familia) 136
Sturza, Mihail (domnitor) 28
Suetonius (Caius Suetonius Tran-
quillus) 333
Suleiman (fiu al sultanului Ibrahim)
158
Sulzer, F.J. 53
Synesios 444, 460, 461, 464
Synopeus, Panaiot 440
Syrigos, Meletie 171, 278, 543
Szczytnicki, Stanis\aw 432, 439
Szekel, Mihai 358
Székely, Maria Magdalena 594
Székely, Moise („Sechil Moº”) 312
ª ªtefan Lupu (ªtefãniþã, ªtefan cel
ªahpaz Gherei Sultan 294
ªarpe, Cozma 400
ªãitãneºtii (vezi Cantacuzinii,
Postelniceºtii) 115, 119, 120, 121,
126, 304, 575
ªãrban, logofãtul 51
ªãrban-vodã 119
ªãrban-vodã 45, 47, 173, 306, 312,
313, 390
ªeitanoglu 104, 105, 108, 390
ªerban (ªãrban), banul 109, 133, 312
ªerban din Coiani (Radu ªerban) 108,
109
ªerban (tatãl lui Stoica Ludescu) 151
619
ªerban 92, 106, 113-117, 120, 127, 140,
534, 540, 541, 544, 554, 558, 562-564,
567, 575, 584, 594
ªerban, Basarab (voievod) 312, 335
ªerban, postelnicul 109
ªerbãnescu, N.I. 468
ªeremet (ªeremetiev) 253, 323, 324
ªidlovski (Sidlovschii) 325, 326
ªimanschi, L. 80
ªimko, I.I. 514
ªincai, Gheorghe 381
ªtefan (fiu al lui Radu Leon) 292
ªtefan (fiul lui Alexandru cel Bun)
(voievod) 298
ªtefan (fiul lui Gavril Lupu) 129
ªtefan (fiul lui Petru ªchiopu) 539,
543
ªtefan (mitropolit) 253, 289, 478
ªtefan (pretendent) 298
ªtefan Boul 400
ªtefan cel Mare (voievod) 18, 23-25,
27, 40, 70, 77, 89, 130, 133, 147,
166, 174, 180, 182, 184, 188, 195,
196, 224, 225, 254, 257, 282, 290,
296, 331, 334, 344, 345, 347, 354,
371, 379, 380, 393, 401-404, 424,
428, 500, 502, 505, 507, 524, 529,
530, 541, 571, 572
ªtefan cel Tânãr (ªtefãniþã) (voievod)
296, 349, 356, 397, 406, 411, 501,
524, 541, 568, 577
ªtefan Lãcustã (voievod) 25, 68, 529
ªtefan Luca (vistiernic) 326
Tânãr) (voievod) 130, 267, 299, 300,
353, 432, 438, 441, 496
ªtefan Radul (vornic) 101
ªtefan serdarul 302
ªtefan Surdul (voievod) 105, 390
ªtefana Mihailovna 316, 317, 318, 319,
425, 499
ªtefãnescu, Al. 593
ªtefãnescu, I.D. 254
ªtefãnescu, Iulian 591
ªtefãnescu, Melchisedec, episcopul 565
ªtefãnescu, Paul 379, 593
ªtefãnescu, ªtefan 591
ªtefãniþã Lupu (voievod) 299, 353, 379,
496
620 INDICE DE NUME
ªtrempel, Gabriel 84, 486, 469
ªuiu, Rodica 253
T Timur Lenk 131
Tabia jidovul 375
Tacit 357
Tafrali, Oreste 507
Tasso, Torquato 237
Tãnãsescu, Constanþa 12
Tãutul, Ioan logofãtul 405
Teczy÷ski, Andrzej 503
Teleki (cancelar) 294
Teleki, Mihail 170
Tempea II, Radu 337
Tennstädt, Ulrich von 556
Teocrit 226
Teodor din Trapezunt 439
Teodora (monahia Teofanã, fiica lui
Basarab I) 389
Teodora (Tudora) (fiica lui Alexandru
Lãpuºneanu) 394, 413
Teodorescu, Barbu 143
Teodoru, R. 80, 84
Teofana (fiica lui Alexandru
Lãpuºneanu) 394, 413
Teofil (episcop) 276
Teolipt (patriarh) 349
Tertulian 162
Teyssot, Georges 262
Themistios 444, 461
Theoctist (mitropolit) 225
Theodor din Dristra 461
Theodor din Târnovo 461
Theodorescu, Barbu 143
Theodorescu, G. Dem. 135, 144
Theodorescu, Rãzvan 81-83, 88, 95,
96, 131, 141-143, 165, 227, 235, 237,
254, 262, 594
Theodosie cel Mare (împãrat roman)
339, 444
Theodosie Veºtemeanu (mitropolit) 44,
52, 97, 152, 253, 268, 273
Theodosie (voievod) 92, 192, 197, 207,
226, 227, 258, 261, 280, 283, 349,
353, 409-411, 445, 446, 449, 455,
456, 458, 459, 482, 508, 511, 513,
517, 548, 554, 556, 585, 588
Theofil din Antiohia 162
Thököly, Emeric 155
Thomas, Louis-Vincent 340
Tipaldo, Meletie 172
Titus Livius 355
Toader (spãtariu) 310
Toader Boul 391, 400
Toader din Feldru 341, 343
Tocilescu, Gr.G. 306, 447
Toma, banul 283
Toma de la Suceava (pictor) 28, 504
Toma, Dolores 13, 81, 83, 236, 261,
262
Tomasi, Giorgio 192
Tomºa, Leon (voievod) 38
Tomºa, ªtefan (voievod) 356, 391, 400,
541, 569
Tomºa, ªtefan al II-lea (voievod) 26,
39, 41, 215, 417
Torquato, Alexandru Iuliu 316
Traian (Marcus Ulpius Traianus) 137,
139, 375, 378, 591
Trankvillion-Stavroveþki, Kyryll 480
Trapezuntiul, Gheorghe 440
Trivalis, Maximos 92, 167, 351
Trotuºanul logofãtul 68
Trubeþkaia, Anastasia 327, 471, 512,
514
Tsoukis (neamul) 428
Tudora (Teodora, monahia Theofana)
(mama lui Mihai Viteazul) 105, 394,
502, 568
Tudoriþa (bãnuitã fiicã a lui Petru
ªchiopul) 497
Tudosca (Teodosia), Doamna (prima
soþie a lui Vasile Lupu) 130, 256,
391, 432
Tunusli (fraþii) 138
Tuptalo-Rostovski, Dimitrij 559
Turc, Corina 591, 592
Turdeanu, Emil 228, 261, 380, 557,
558, 591
Twardowski, Samuel 39
Tzigala, Dimitrie 168
Tzigara, Apostol 226, 516
Tzigara, Zotu 194, 226, 311, 497
Tzigara-Samurcaº, Al. 142
 INDICE DE NUME
Þ Vasile (hatman) 316
Þamblac, Grigorie 225, 557
Þarãlungã, Ecaterina 83
Þepeluº (vezi Basarab al II-lea cel
Tânãr) 78, 282, 375, 426, 501
U 135-137
Udriºte II din Mãrgineni 142
Ungureanul, Teodor 316
Urban al V-lea (papã) 531
Ureche, Grigore 24, 25, 68, 96, 97, 99,
114, 134, 147, 195, 196, 245, 249,
252, 267, 271, 282, 296, 297, 300,
305, 310, 311, 345, 353-357, 377,
393, 402, 404-407, 414, 415, 430,
490, 492-494, 496, 500, 531, 532,
541, 566, 569, 572, 573, 577-582,
588
Urechiã, V.A. 144, 237, 238, 374
Uric, Gavriil (copist) 525, 557
Uzun Hasan (ºah al Persiei) 167
V Vergerio, Pier Paolo 433
Valisnieri, Antonio 156
Vallarga, Marioara (Marieta) 412, 413,
442
Vallarga, Nicollo 412
Varlaam (mitropolitul Moldovei) 76,
84, 101, 171, 201, 202, 250, 258,
302, 319, 320, 382, 418-420, 543,
544, 559
Varlaam (mitropolitul Ungrovlahiei)
161
Vartolomei (cãlãraº) 295
Vartoped, Benedikt de 432, 439
Vasile I Macedoneanul (împãrat bizan-
tin) 444, 445, 461, 462, 482
Vasile Lupu (voievod) 25, 26, 40-42,
62, 66, 67, 69, 70, 72, 74, 96, 101,
113, 122-126, 129, 130, 135, 168,
177, 189, 203, 205, 208-211, 221,
235, 240, 246, 252, 256, 270, 286,
297, 298, 300-303, 336, 346, 390,
391, 399, 401, 405, 407, 421, 430,
432, 438, 441, 456, 478, 479, 481,
490, 493, 496, 497, 524, 533, 535,
536, 541, 543, 544, 559-561, 565, 566
621
Vasilescu, Mircea 261
Vasilico di Marcheto (vezi Despot Vodã)
227
Vasilie (vel-stolnic) 395
Vasiliu-Nãsturel, P. 231, 509, 510
Vãcãrescu, Constantin (vel vistier)
Vãcãrescu, Enache 101, 364
Vãcãrescu, Ienãchiþã 135
Vãcãrescu, Neagoe (pretins strãmoº al
Vãcãreºtilor) 143
Vãcãreºtii (familia) 131
Vãtãmanu, N. 166, 254, 255, 263, 379,
380, 511
Vãtãºianu, Virgil 19, 78, 257, 380
Vâlsan din Caracal 92, 102
Vârjoghie, Fl. 257
Velciu, Dumitru 256
Velculescu, Cãtãlina 515
Verancsics (Verantio), Anton 177, 516
Verbiþki, Timofei Alexandrovici (tipo-
graf) 279
Veress, A. 142
Verona, Guarino da 433
Veveli, Batiºtè 495
Veyne, Paul 13
Villari, Rosario 253
Vincent, Gérard 13
Vincenti, Francesco 38, 207, 259
Vintilã (logofãt) 426, 511
Vintilã-Ghiþulescu, Constanþa 515
Virgiliu (Publius Vergilius Maro) 226
Vizantios, Mihail 164
Vîrtosu, Emil 140, 254, 376
Vlad (fiu al lui Petru ªchiopul) 497
Vlad (fiul lui Radu de la Afumaþi) 353,
398
Vlad, Cãlugãrul (voievod) 102, 282,
335, 374, 375, 428, 524, 526, 529,
558
Vlad, comisul 337
Vlad cel Tânãr (Vlãduþ) (voievod) 282,
299, 300, 447
Vlad, Dracul (voievod) 23, 24, 89, 90,
281, 298, 347, 524
Vlad Înecatul (voievod) 23, 524, 529
Vlad „Turzo” 131
622 INDICE DE NUME
Vlad Þepeº (voievod) 22-24, 28, 190,
281, 282, 315, 389, 447, 495, 516
Vlad Vintilã (voievod) 68, 193, 283,
398, 524, 529
Vlad, grãmãticul 461
Vlad, Vasile 381
Vladislav I Vlaicu (voievod) 22, 91,
153, 178, 179, 184, 283, 372, 389,
443, 524, 529, 531, 554
Vladislav al II-lea (voievod) 529
Vlaicul, logofãtul 283
Vlastaris, Matei 225, 229, 403
Vogt, A. 515
Voica (fiicã a lui Iancu Sasul) 580
Voica, Doamna 185, 194
Voileanu, Matei 162
Voinescu, Teodora 142, 254, 257, 591
Voltaire 131, 331
Vovelle, Michel 379
Vranåiä, Antun 503
Vulcãnescu, Romulus 518
W Zimin, A.A. 519
Weismantel, Erasmus Heinrich
Schneider von 203, 251, 338
Weiss cel Bãtrân, Martinus 558
Weiss cel Bãtrân, Martinus 558
Weiss, Johann 32
Wilden, Johann 26
Wilhelm, Friederich (prinþ) 317
Winoch, Michel 12
Wiszniewiecki, Mihail 415, 418
Wolf, Nicola Follas de (Wolff, Nicolaus)
154
Wolff, Andreas 154
X
Xenophon 444, 461
Xenopol, A.D. 12, 144, 281, 283, 306,
353, 375, 398, 399, 403, 404, 424,
506-508, 510, 591, 592
Z
Zamfirescu, Dan 230, 258, 261, 445,
460, 513, 590
Zangheri, Luigi 81, 261
Zapasko, Ja 515
Zápolya, Ioan I (rege al Ungarei) 337,
503, 504
Zbigniew (episcop de Cracovia) 532
Zmucilã, Savin (ban) 323, 324
Zoba din Vinþ, Ioan 343, 486
Zofia (sorã a regelui polon) 96
Zotta, Sever 143
Zugravu, Nelu 379, 593
ãukovskyj, Arkadij 595
 www.polirom.ro

Redactor: Dan Croitoru

Coperta : Manuela Oboroceanu
Tehnoredactor : Irina Lãcãtuºu

Bun de tipar : mai 2003. Apãrut : 2003

Editura Polirom, B-dul Copou nr. 4 • P.O. Box 266
6600, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 70700
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : polirom@dnt.ro

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.

str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti
Tel./Fax : 211.32.60, 212.29.27, E-mail : lumina-lex@fx.ro