Sunteți pe pagina 1din 624

Dan Horia Mazilu

VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI


Dan Horia Mazilu (n. 20.04.1943, Piteºti), profesor universitar, decanul
Facultãþii de Litere din cadrul Universitãþii Bucureºti, membru al Uniunii
Scriitorilor. Dintre lucrãrile sale, amintim  : Cronicari munteni (Editura
Minerva, Bucureºti, 1978) ; Proza oratoricã în literatura românã veche (2 vol.,
Editura Minerva, Bucureºti, 1986-1987) ; Recitind literatura românã veche
(Editura Universitãþii, Bucureºti, 1998  ; Premiul Academiei Române)   ; Noi
despre ceilalþi. Fals tratat de imagologie (Editura Polirom, Iaºi, 1999) ;
O istorie a blestemului (Editura Polirom, Iaºi, 2001 ; Premiul Asociaþiei
Scriitorilor din Bucureºti).

© 2003 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Copou nr. 4, et. 4 ; P.O. BOX 266, 6600
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ; P.O. BOX 1-728, 70700

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :


MAZILU, DAN HORIA
Voievodul dincolo de sala tronului. Scene din viaþa privatã / Dan Horia Mazilu  ;
Iaºi  : Polirom, 2003
624 p. ; 23 cm
Index

ISBN : 973-681-147-6
321.61

Printed in ROMANIA
Dan Horia Mazilu

VOIEVODUL
DINCOLO DE SALA TRONULUI

Scene din viaþa privatã

POLIROM
2003
CUPRINS

Cuvânt înainte ............................................................................................... 11


NOTE .............................................................................................................................. 12

LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT

Puþinã istorie ................................................................................................. 17


„Datum in Argias in nostra residencia”. Reºedinþa voievodului,
sediu al „publicului” ºi al „privatului”, semn al puterii ...................................... 17
Casele domneºti Drumul pânã la acest palat va fi, însã, anevoios ºi lung ..... 20
Reºedinþele oficiale puteau fi câteva. Curþile lui ªtefan cel Mare .............. 24
Casele domneºti din mãnãstiri ........................................................................ 26
Palatele de la moºii ........................................................................................... 31
Palatul unui voievod care fusese în Apus.
De la funcþional la somptuos .................................................................................. 34
„Mic, dar frumos ºi impunãtor” ........................................................................ 36
Intervenþiile lui Matei Basarab ....................................................................... 38
„Casele cele cu cinii” .......................................................................................... 39
Bucuria de a zidi ...................................................................................................... 43
Programele voievodale vãzute de cãrturari .................................................... 43
Reºedinþã principalã ºi reºedinþe secundare .................................................. 45
Prima noastr㠄cale regal㔠.............................................................................. 52
Un exerciþiu literar : Confortul ca alegorie ............................................................ 56
Împodobirea cadrului .............................................................................................. 59
Grãdina ................................................................................................................ 59
Heleºteul ............................................................................................................. 61
Chioºcul ............................................................................................................... 62
Locuinþã, locuire ........................................................................................... 65
Funcþiunile domestice ºi distribuþia interioarã .................................................... 65
Prea multe supoziþii .......................................................................................... 65
Vizitatorii strãini treceau rareori dincolo de spaþiul de reprezentare ........ 66
Audienþe publice ºi private ............................................................................... 67
Mai departe în palat… ...................................................................................... 68
Un palat pentru Doamnã ........................................................................................ 72
Utilitãþile. Cuhnia .................................................................................................... 73
Bãile ........................................................................................................................... 74
Umblãtoarea ............................................................................................................. 76
NOTE .............................................................................................................................. 77
„CASA”

„... neam Casei Bãsãrabeasc㔠................................................................................ 87


„Domus” ............................................................................................................... 95
„Rodul” ºi „neamul” ............................................................................................... 102
Strategii de împãmântenire a unor alogeni, capabile sã atingã excelenþa :
cazul Cantacuzinilor .............................................................................................. 104
Înaintaºii ........................................................................................................... 104
Postelnicul Constantin Cantacuzino sau exemplaritatea prestaþiei ......... 107
Intenþiile strãvezii ale cãsãtoriilor ................................................................ 113
Cantacuzini, Postelniceºti, ªãitãneºti ........................................................... 115
Nepotrivirea caselor ............................................................................................... 122
Cãderea unor case .................................................................................................. 124
Genealogiile ............................................................................................................ 128
Vechimea neamului conferea legitimitate .................................................... 128
Fantazãrile ........................................................................................................ 130
„Dunga cea mare, bãtrânã ºi blagorodnã a rodului
ºi neamului sãu, atâta depre tatã, cât ºi depre mum㔠.............................. 131
Muºatinii legitimeazã ºi în veacul al XVIII-lea ........................................... 133
O „dinastie” îºi recapituleazã exponenþii ...................................................... 136
Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor ......................................................... 137
NOTE ............................................................................................................................ 140

CURTEA
(ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”)

Diespre „public” cãtre „privat” .............................................................. 147


Despre ce nu voi scrie în paginile care urmeazã ................................................. 147
Despre ce voi scrie, totuºi, în rândurile de mai jos ............................................ 149
Secretarul ................................................................................................................ 151
„Stoica logofãtul Ludescul, care au fost slugã bãtrânã
la casa rãposatului Costandin postelnicul” .................................................. 151
Vlad Boþulescu, absolvent al Academiei Domneºti ...................................... 152
Secretarii lui Constantin Brâncoveanu ......................................................... 153
Astrologul. ªtiinþele oculte. Zãbavã sau ocupaþie serioasã ?
Interpretãri. Profeþii ............................................................................................... 158
Mancia politicã. Oracularul ............................................................................ 159
„Prognosticoanele”. Horoscopul politic .......................................................... 163
Medicul .................................................................................................................... 166
Predicatorul. Doi dintre predicatorii Curþii
lui Constantin Brâncoveanu au fost scriitori ...................................................... 171
Cronicarul ............................................................................................................... 174
Îmbrãcãminte ºi identitate ...................................................................... 176
Voievodul în tabloul votiv ...................................................................................... 176
Ostentaþia femininã ............................................................................................... 184
Meºteºugarii Curþii ................................................................................................ 188
Costumul civil ºi „haina de cas㔠......................................................................... 191
Aplicaþie : Îmbrãcat „de casã”, voievodul îºi pierdea identitatea publicã ...... 195
„... în vrémea ce au ºezutu domnul la masã, la prânzu” ................. 196
Vodã trebuie sã respecte regulile de purtare la masã ......................................... 197
Interdicþiile Bisericii .............................................................................................. 201
În palatul domnesc de la Iaºi, Vodã putea lua masa în câteva încãperi ......... 206
Ce se gãtea în cuhniile brâncoveneºti ? ................................................................ 217
Rãgazul .......................................................................................................... 224
Lecturi folositoare (ºi folosite) ............................................................................... 225
Învãþãturile lui Neagoe Basarab .................................................................... 231
Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf ................................................................... 231
Învãþãturile lui Neagoe Basarab (ed. cit., p. 245) ........................................ 233
Viaþa Sfinþilor Varlaam ºi Ioasaf (ed. cit., p. 127) ....................................... 233
Ms. slav. nr. 588 B.A.R., f. 171gab ................................................................. 234
Odihna .................................................................................................................... 235
Repaus în spaþiul disciplinat. Grãdini à l’italienne .................................... 235
Parcul imaginar ................................................................................................ 236
În afara casei .......................................................................................................... 240
„Primblãrile” ..................................................................................................... 240
Mersul la vii ...................................................................................................... 243
Zãbava ..................................................................................................................... 245
„Pehlivãniile” .................................................................................................... 245
Rãgazul consumat bãrbãteºte ............................................................................... 249
Cu suliþa la halcà ............................................................................................. 249
Vânãtoarea ........................................................................................................ 251
NOTE ............................................................................................................................ 252

ÎN UMBRA TRONULUI

Puþinã teorie ................................................................................................ 267


Teme aflate în dezbaterea cãrturarilor : civilitatea voievodului,
binele public, binele privat .................................................................................... 267
Politiia ............................................................................................................... 267
Aretê .................................................................................................................. 268
Audiatur et altera pars : Doar „darurile norocului” – zice opoziþia ........... 270
„Publicul” ºi „privatul” ca obiective ale acþiunii voievodale ....................... 270
Voievodul dincolo de sala tronului ....................................................... 274
Când tac armele. Patronul de acte culturale ...................................................... 274
Mantia în locul rasei ............................................................................................. 281
Voievodul negustor. Douã chipuri de a gândi comerþul. ªi de a-l face ............. 285
Ipocrizia ucigaºã .................................................................................................... 288
Voievodul în dialog cu „însemnãrile sale de tain㔠............................................ 290
Puterea personal㠖 nu doar o aparenþã ............................................. 296
Starea pre-voievodalã ............................................................................................ 296
Mutilarea sau drumul interzis cãtre tron ............................................................ 298
Adversarul puternic. Gheorghe ªtefan împotriva lui Vasile Lupu ................... 301
Netulburata liniºte sau dorinþa – abil mascatã
(poate chiar criminalã) – de putere ...................................................................... 304
„Privatul” post-voievodal ....................................................................................... 308
Curþi româneºti în pribegie în Apus .................................................................... 309
Petru ªchiopul avea un bufon ........................................................................ 309
O domniþã crescutã la Viena .......................................................................... 312
Un fost voievod înconjurat de cãrturari ........................................................ 315
„…Ca sã nu-ºi mai turbure mãriia-sa gândul dupã alte fandasii” .................. 322
Un nou statut public ºi un alt privat patrimonial ............................................. 326
Bãtrâneþea, boala ºi moartea voievodului .......................................... 329
Bãtrâneþea în primul rând ca decrepitudine ...................................................... 329
Bãtrâneþea înþeleaptã ............................................................................................. 331
Medicii neputincioºi ............................................................................................... 334
Invincibila podagrã .......................................................................................... 334
ªapte ani de suferinþã ..................................................................................... 335
Murdãriile care curg din ochi ......................................................................... 336
Vulnerabili în faþa molimelor ......................................................................... 336
Meditatio mortis. Frica de moarte ....................................................................... 340
Drumul rotund .................................................................................................. 341
Pregãtirea „locului de odihn㔠(praeparatio mortis). Necropolele .................... 344
Moartea „în scaun” ................................................................................................. 353
Moartea ca poartã spre nemurire .................................................................. 354
O cãinþã falsã .................................................................................................... 355
Un sfârºit înfiorãtor ......................................................................................... 356
Viteazul trãdat ................................................................................................. 357
Chinuri amplificate .......................................................................................... 359
Martiriul ............................................................................................................ 361
Lecþia de anatomie ........................................................................................... 364
Înmormântarea. Mortul redevine personaj public .............................................. 366
Eternizarea memoriei sau „vorbirea de dincolo de mormânt” .......................... 369
NOTE ............................................................................................................................ 373

FAMILIA

Un „domestic” complicat .......................................................................... 387


Cuplul ca nucleu de bazã ...................................................................................... 388
Voievodul trebuia sã fie cãsãtorit .................................................................. 388
Holteii îºi rezolvau relativ repede problemele de stare civilã .................... 392
Domnii, cãsãtoriile lor ºi canoanele Bisericii ..................................................... 397
Rãzboi pentru o domniþã sau Soþie pentru doi fraþi .................................... 397
Un raptus urmat de cãsãtorie ......................................................................... 399
Nevasta ca pradã de rãzboi ............................................................................. 401
ªtefan cel Mare – „la limit㔠cu cãsãtoriile .................................................. 402
Politicã ºi confesiune ....................................................................................... 404
Doamnele ................................................................................................................. 407
Gineceul. Doamne, domniþe, jupânese ºi jupâniþe ....................................... 407
Vãduva din icoane ............................................................................................ 409
„Aceastã þarã nu e moºtenirea noastrㅔ .................................................... 411
Doamna autoritarã .......................................................................................... 413
Doamna ambiþioasã ......................................................................................... 415
Cãrþi, bãtãlii ºi seminþe de flori ..................................................................... 419
Repudierea – doar o virtualitate ? ................................................................. 423
Copiii ºi grija pentru formarea moºtenitorului ................................ 427
Bãieþii învãþau carte .............................................................................................. 432
Acasã, cu profesori… ....................................................................................... 432
Dimitrie Cantemir – fiu ºi pãrinte ................................................................ 434
Prinþii studiazã în ºcolile din þarã ºi din strãinãtate ................................. 438
La Veneþia ......................................................................................................... 442
Urmaºii la tron deprind mecanismele domniei .................................................. 444
Un obicei bizantin ............................................................................................ 444
Experienþa autorului ºi experienþa altora .................................................... 446
Modelul monarhic ............................................................................................ 453
Viaþa lungã a Învãþãturilor ............................................................................. 456
Actualitatea „genului” ..................................................................................... 460
Nicolae voievod Mavrocordat scrie pentru Constantin, fiul sãu ................ 462
ªi voievozii primeau sfaturi ............................................................................ 464
Fetele erau mãritate .................................................................................. 471
Câteodatã ºi ele învãþau carte ........................................................................ 471
Foile de zestre .................................................................................................. 473
O nuntã cu publicitate ..................................................................................... 478
Solidaritatea cu cei morþi ...................................................................................... 482
Fiul îºi plânge mama moartã ......................................................................... 482
Tatãl îºi plânge fiii morþi ................................................................................ 484
Plângere pentru fiica dispãrutã ..................................................................... 486
Dincolo de familia legitimã ..................................................................... 488
„Dragostea într-ascuns” ......................................................................................... 488
Sexualitatea excesivã ca „marc㔠a domniei ....................................................... 492
Depãºind o limitã (poate) acceptatã .............................................................. 492
Actul sexual ca rãzbunare ............................................................................... 493
Heterodocºii ºi performanþele lor sexuale .................................................... 493
Perverºii ............................................................................................................ 494
Un posibil „dosar de homosexual” – Iliaº Rareº .......................................... 496
Iubite, þiitoare, concubine. Presiunea „publicului” asupra „privatului” .......... 497
Din roab㠖 Doamnã ........................................................................................ 497
Ibovnica devine concubinã .............................................................................. 499
Bastarzii ºi compensaþiile pe care ºi le-au oferit ei ............................................ 500
NOTE ............................................................................................................................ 506

CREDINÞA – O MARCà OBLIGATORIE


A IMAGINII VOIEVODULUI

Voievodul ºi spiritul religios. Sfaturi isihaste ..................................................... 523


„Întru Hristos Dumnezeu, binecredincios...” ....................................................... 529
La liturghie ............................................................................................................. 535
Locul de reculegere ................................................................................................. 539
De vorbã cu Dumnezeu prin mijlocitor ................................................................ 541
Rugãciunea – o specie literarã des cercetatã ....................................................... 545
Gesturile sacre ºi „somnul ca moarte” .................................................................. 553
Evlavia .................................................................................................................... 554
Venerarea sfintelor imagini ............................................................................ 554
Moaºtele miraculoase ...................................................................................... 556
Pelerinajele ....................................................................................................... 562
Cãlugãrirea de bunã voie ................................................................................ 566
Rasa în locul mantiei. „Cãlugãr de frica Iadului” ........................................ 569
Prezenþa Divinitãþii. Extaz sau vis ? ............................................................. 573
Prezenþa Divinitãþii. „Bãtaia lui Dumnezeu” ............................................... 574
Pãcãtoºi, heterodocºi, renegaþi ºi excluºi ............................................................. 576
Devianþii ............................................................................................................ 576
„Cã el încã n-au fostu pravoslavnic” .............................................................. 577
Iatacul domnesc poate ascunde renegarea ................................................... 581
Turcit, „au de voie, au de nevoie, Dumnezeu ºtie...” ................................... 584
Creditorul care afuriseºte ............................................................................... 585
NOTE ............................................................................................................................ 588

Index ................................................................................................................ 597


CUVÂNT ÎNAINTE

Am început sã mã gândesc la ceea ce urma sã fie aceastã carte numai dupã ce


am fost convins – câteva „sondaje” credibile m-au ajutat – c㠄mica lume” din
jurul Voievozilor noºtri (titlu, pãstrat din vremea voievodatelor, la care Domnii
Þãrilor Române au þinut foarte mult, folosindu-l, în formulele lor intitulatorii,
înaintea celui de Domn1) a fost, în Evul Mediu, de la o epocã la alta, sediul unor
valori cât de cât omogene. Pertinenþa acestei omogenitãþi este suficientã pentru
a stabili o relaþie de continuitate2 ºi a construi o solidaritate în timp pe parcursul
mai multor secole (pe mine m-a interesat intervalul cuprins între veacurile
al XIV-lea ºi al XVII-lea). Aceastã omogenitate, relativã totuºi, a valorilor ºi
durata lungã, constituitã indiscutabil, au fãcut posibilã abordarea aspectelor ce
þin de „viaþa privat㔠a stãpânitorilor de þarã (admisã ca noþiune definibilã în
Medievalitate, chiar dacã informaþiile se aflã uneori într-o stare ce atinge preca-
ritatea, iar distincþia între ce era ºi ce nu era „privat” este, pe alocuri, mai greu de
operat3) din perspectiva istoriei mentalitãþilor, disciplinã ºtiinþificã (cu instru-
mente suprauzitate, e adevãrat, o vreme), dar trecutã cam prea repede, cred, pe
lista celor cãrora li se poate cânta prohodul4.
Dacã ar fi sã luãm de bunã zisa unui istoric francez, ar trebui sã convenim cã
o carte precum cea de faþã, adicã o cercetare asupra vieþii private a unui monarh
(fie el împãrat, rege ori voievod), n-ar trebui sã existe. N-ar putea sã existe, n-ar
putea sã fie scrisã, întrucât stãpânitorul – actele sale, traiul sãu, plasat într-un
cotidian medieval din care o arheologie specificã poate sã refacã reºedinþa cu
mobilele sau, scormonindu-i mormântul, sã inventarieze giuvaierurile pe care le
purta5 – este de neîmpãcat cu privatul. Incompatibil chiar cu noþiunea de viaþã
particularã, fiindcã se afla mereu (chiar atunci când cãuta liniºtea intimitãþii)
sub conul de luminã al existenþei publice, în public, pentru public.
Este cuprins, evident, destul adevãr în afirmaþia istoricului francez (departe
de mine de a contesta acest lucru). Nu însã suficient pentru a bloca toate încercãrile
de a arunca o privire cãtre preocupãrile unui monarh (voievod al unei Þãri
Române, în cazul nostru), cãtre chipul în care stãtea la masã ori iubea, cãtre
modul cum îºi guverna viaþa interioarã sau îºi profesa convingerile religioase,
dupã ce acela îºi lãsa deoparte însemnele autoritãþii domneºti sau încheia (învin-
gând ori fiind biruit) un rãzboi. Cãci, devenind persoanã publicã, voievodul îºi
asigurã ºi o „reprivatizare” a propriei existenþe (zona privatã ºi zona publicã au
neîncetat relaþii între ele6) ºi a celor apropiaþi, achiziþioneazã indiscutabil un
privat de altã esenþã, de o altã facturã, o „stare particular㔠(cãci înseamnã, în
ultima instanþã, tot trai, gând ºi sentiment) ce conservã, în mare, trãsãturile
fundamentale ale acestei ipostaze.
În cazul Voievodului – descris în „tablourile” care urmeazã pe parcursul unei
perioade lungi ºi fãrã schimbãri majore în mentalitate – privatul (care este, de multe
ori, unul al aparenþelor, individul fiind aºa cum reuºea sã par㠖 Philippe Ariès)
12 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

trebuie distins de un public destul de bine precizat (ce adãposteºte, de altfel,


multe acte private – Norbert Elias), mai restrâns, de un oficial ce eliminã în bunã
mãsura ambiguitãþile. S-ar putea spune, astfel stând lucrurile, cã privatul voie-
vodal se plaseazã pe câteva cercuri concentrice, aflate mai aproape sau mai
departe de acel public definit ºi determinat.

Paginile ce urmeazã nu se adunã în singura carte în aparenþã exterioarã


literaturii române vechi (ºi preocupãrilor mele de temelie) pe care am scris-o. Dar
ºi ea, ca ºi celelalte (Noi despre ceilalþi sau O istorie a blestemului), s-a nãscut (ºi)
din literatura românã veche. Filele fundamentale ale dosarului ei s-au alcãtuit
din fiºele folosite ºi în alte rânduri, cãci nu mi-a fost greu sã aflu în ele (modificând
unghiul de analizã ºi pãºind în spaþiul istoriei – o ºtiinþã [zicea Jacques Le Goff]
care nu este atât de exclusivistã ºi se împacã, în ipostaza în care cerceteazã
mentalitãþile, foarte bine cu literatura, ba chiar îi acceptã înrâuririle7 –, cu
sfial㠖 e drept –, dar fãrã complexe) informaþii despre viaþa privatã a voievozilor
ºi sã constat – pe urmele mentaliºtilor francezi – cã o carte despre existenþa
„particular㔠a acestor stãpânitori poate fi scrisã (contrar opiniei – o evocam ºi
mai sus – a lui Masillon, reþinutã de Littré : „Nimic nu e privat în viaþa celor
mari, totul aparþine publicului”), cã între viaþa privatã ºi cea publicã nu exist㠖
cum afirma Georges Duby – chiar o opoziþie, sau, dacã aceastã potrivnicie este
admisã, ea „constituie mai degrabã o chestiune de putere decât de loc” 8.
Deºi poartã subtitlul Scene din viaþa privatã, paginile de mai jos nu alcãtuiesc
(vreau sã-i liniºtesc pe unii istorici, extrem de sensibili atunci când constatã
„intruºi” pe propriul ogor) o carte de „istorie a vieþii private” – nici nu mi-aº fi
îngãduit sã o scriu, nu mi-ar fi îngãduit ºtiinþa de carte –, ci exact ce spune acest
subtitlu : o „culegere de scene din viaþa privat㔠(tablouri – ar fi zis Georges
Duby) a voievozilor români, adunatã din textele vechi, ale noastre (cu care sunt
cât de cât familiarizat) ºi ale altora. Am colectat aceste imagini – încercând sã le
ºi ordonez cumva – dintr-un privat voievodal întins, câteodatã difuz, greu definibil
ºi – ziceam – uneori aproape imposibil de desprins de „zona public㔠în jurul
cãreia graviteazã, pierzându-ºi în unele rânduri limitele ºi individualitatea, mai
mult ca un exerciþiu de admiraþie pentru marii istorici români Xenopol ºi Iorga
(posesori, adesea, ai unor intuiþii remarcabile privind „micile istorii”), faþã de
cercetarea consacratã de Emmanuel Le Roy Ladurie satului occitan Montaillou9
ºi pentru acei eminenþi învãþaþi francezi, care, scriind frumos ºi urmând o idee
lansatã de Michel Winoch ºi sub direcþia lui Georges Duby ºi a lui Philippe Ariès,
au dat, în anul 1985, la Éditions du Seuil, acea glorioasã Histoire de la vie
privée10.

NOTE

1. Vezi Constantin Rezachevici, Domnia în Þara Româneascã ºi Moldova, în vol.


Cronologia domnilor din Þara Româneascã ºi Moldova : 1324-1881, vol. I (secolele
XIV-XVI), Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2001, p. 19.
2. Vezi Philippe Ariès, Pentru o istorie a vieþii private, în Philippe Ariès, Georges
Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, vol. V, traducere de Constanþa Tãnãsescu,
Editura Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 5.
CUVÂNT ÎNAINTE 13

3. Georges Duby, Avertisment, în Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria


vieþii private, vol. III, traducere de Maria Berza ºi Micaela Slãvescu, Editura
Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 6.
4. Vezi Dolores Toma, Despre grãdini ºi modurile lor de folosire, Editura Polirom,
Iaºi, 2001, p. 5 ; Idem, Histoire des mentalités et cultures françaises, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1996.
5. Georges Duby, loc. cit.
6. Georges Duby, op. cit., p. 12.
7. Vezi Maria Carpov, Prefaþã la Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou, sat occitan
de la 1294 pânã la 1324, traducere de Maria Carpov, Editura Meridiane, Bucureºti,
1992, p. 17.
8. În Istoria vieþii private, vol. III, p. 22.
9. Vezi mai sus, nota 7.
10. Cele cinci cãrþi, apãrute la Seuil în 1985 (vol. I : De l’Empire romain a l’an mil,
avându-l drept responsabil pe Paul Veyne ; vol. II : De l’Europe féodale à la
Renaissance, responsabil Georges Duby ; vol. III : De la Renaissance aux Lumières,
sub îngrijirea lui Roger Chartier ; vol. IV : De la Révolution à la Grande Guerre,
responsabil Michelle Perrot  ; vol. V : De la Première Guerre mondiale à nos jours,
sub îngrijirea lui Antoine Prost ºi Gérard Vincent) ºi reeditate în 1999, au fost
transpuse în româneºte (de traducãtori eminenþi  ; pe câþiva i-am pomenit), în zece
volume ºi tipãrite de Editura Meridiane în anul 1995.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT
PUÞINÃ ISTORIE

„Datum in Argias in nostra residencia”.


Reºedinþa voievodului, sediu al „publicului”
ºi al „privatului”, semn al puterii

Este de crezut cã francezul Ghillebert de Lavoy, cavaler ºi diplomat, l-a


„gãsit pe Alexandru Vodã [Alexandru cel Bun – nota mea, D.H.M.], domnul
amintitei Valahii ºi Moldove, la un sat al sãu numit Cozia”1. Voievodul (cu un
teritoriu subordonat identificat eronat) putea rezida temporar într-un sat al
sãu (un „sat al mãrii-sale” – va zice mai târziu Radu Greceanu), el aflându-se
într-o cãlãtorie, deplasându-se – poate – între reºedinþele unor boieri ai sãi
(dominus ambulans) ori ieºind pur ºi simplu la o plimbare în afara Oraºului
de Scaun. În nici un caz aceast㠄Cozie” moldoveanã, care a stârnit destule
discuþii (infructuoase pânã în momentul de faþã) privind precizarea ei, aºe-
zarea numelui topic peste o localitate, nu era capitala Moldovei. Voievodul
avea, desigur, o reºedinþã a sa – poate chiar câteva –, cãci în Moldova primele
curþi domneºti (ºi „cetãþi de piatrã”) – aºa sugereazã puþinele informaþii
transmise ºi rezultatele cercetãrilor arheologice – apar cãtre sfârºitul seco-
lului al XIV-lea, în timpul domniilor lui Petru I Muºat ºi Alexandru cel Bun.
Învãþaþii nu exclud însã posibilitatea existenþei – la Baia, Siret, Rãdãuþi,
chiar la Suceava – a unor construcþii anterioare aparþinând arhitecturii
rezidenþiale. ªi în Þara Româneascã, curþile de la Câmpulung, Argeº ºi
Târgoviºte aparþin cu siguranþã veacului al XIV-lea, dar case voievodale
(româna a selectat acest cuvânt, care în limba latinã însemna „colibã”,
„locuinþã de micã pretenþie”), plasate în compunerea unor curþi domneºti
(în slavonã dvorú, udvorú, latinescul curia), s-ar fi putut sã fiinþeze în
secolele precedente ºi sã fie instalate în vechile centre fortificate de la Argeº,
Cetãþeni-Muscel (unde voievozii au venit, pe râul Dâmboviþa, dintr-un prim
centru, care ar fi putut fi Breaza, din þinutul Fãgãraºului ; la Cetãþeni,
pe munte, se pãstreazã resturile unei întãrituri, iar la poalele acestuia au
fost descoperite temeliile a trei biserici de piatrã din veacurile al XIII-lea ºi
al XIV-lea2) sau Turnu Severin.
Prin urmare, curþile domneºti cele mai însemnate, cumulând funcþii
defensive, de reprezentare ºi de locuire, dispuse într-o salbã de localitãþi
(a cãror apariþie o þin minte ºi cronicile ; Letopiseþul Cantacuzinesc : „Întâi
au fãcut oraºul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo [Radul Negrul voievod] au fãcut
18 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi o bisericã mare ºi frumoasã ºi înaltã. De acolo au dãscãlecat la Argeº, ºi iar


au fãcut oraº mare ºi º-au pus scaunul de domnie, fãcând curþi de piiatrã, ºi
case domneºti ºi o bisericã mare ºi frumoas㔠; Istoriile domnilor Þãrâi
Rumâneºti : „Ci dar Radul-vodã s-au aºezat în câtãva vreme în Câmpul
Lungu unde ºi mãnãstire frumoasã ºi mare au fãcut. Dupã aceia s-au dus la
Argeº, de au fãcut scaunul acolo, fãcând curþi domneºti ºi bisericã, care ºi
pânã astãzi iaste”) au fost fondate (la Târgoviºte, Bucureºti, Siret, Suceava,
Baia, Rãdãuþi, Hârlãu, Iaºi, Piatra-Neamþ, Vaslui, Bacãu etc.) în deceniile
de la mijlocul secolului al XIV-lea ºi în a doua jumãtate a acestui veac,
precum ºi la începutul secolului al XV-lea (în primele decenii ale veacului,
curtea domneascã de la Vaslui exista, ea va fi apoi refãcutã de ªtefan cel
Mare)3, concepute fiind – dupã modelul mãnãstirilor, verosimil – ca veritabile
ansambluri (în care pãrþile componente aveau o autonomie relativã ºi o
destinaþie bine determinatã, mai ales în privinþa funcþiilor auxiliare ce
priveau serviciile, administrarea ºi – mai ales în acele timpuri neliniºtite ºi
pline de primejdii – apãrarea) 4. Curþile domneºti, cu simbolistica lor com-
plicatã, rezultate ale celui mai important program al vechii arhitecturi pro-
fane româneºti, erau constituite din ansamblul edificiilor în care îºi avea
reºedinþa voievodul, cu tot aparatul lui militar, administrativ ºi gospodãresc5,
menit sã îndeplineascã funcþiile ce-i erau rezervate : funcþia de apãrare
(adevãrat simbol al puterii), funcþia de reprezentare (concretizare a „publi-
cului”), funcþia religioasã, prin biserica-paraclis (un „sediu” în care „publicul”
fãcea însemnate concesii „privatului” sau în care „privatul” unei devoþiuni
individuale fãcea loc „publicului” autoritãþii ecleziastice, cum s-a întâmplat
la Argeº, unde biserica Sf. Nicolae Domnesc a fost, o vreme, poate, ºi paraclis
voievodal – reþinând ºi spaþii de îngropãciune –, ºi catedralã mitropolitanã),
funcþia de locuire (un „privat” cu o poziþie privilegiatã).
Locuinþa domneascã îºi afla locul într-un ansamblu cu vãdite particula-
ritãþi militare, împrejmuit cu garduri puternice de bârne (la început), cu
ziduri prevãzute cu turnuri apoi. Ea mai putea fi plasatã în interiorul unei
curþi fortificate apãratã de o cetate sau în centrul unei aºezãri urbane. Curþi
domneºti au mai fost ridicate de-a lungul unor cãi de comunicaþie, în poziþii
cu plasamente avantajoase ori pe moºiile domnilor. Locuinþe domneºti –
separate sau confundându-se cu „stãreþiile” – au fost construite ºi în incintele
mãnãstirilor. Incintele mãnãstireºti, configurate – primele – încã în secolul
al XIV-lea, au ºi propus modele de structurare curþilor domneºti6. Cu incinta
lor rectangularã, fixatã înainte ca folosirea artileriei sã impunã construc-
torilor de fortificaþii adoptarea unor linii curbe, cu turnuri la colþuri ºi
deasupra porþii, aºezãrile monastice – ne aratã Suceviþa, Secu, Dragomirna,
Trei Ierarhi, Cetãþuia – ºi-au pãstrat pânã târziu în absenþa cetãþilor dez-
avuate de turci – caracterul defensiv. Curþile domneºti – în interiorul cãrora
casa impunea, se remarca prin semnificaþii arhitecturale ºi prin felul în care
era ornamentatã în exterior – au adoptat modelul furnizat de ansamblurile
monastice, alegându-ºi ca locuri de plasare zonele centrale ale aºezãrilor
urbane cu posibilitãþi de apãrare naturalã (un deal, o râpã, lunca unui curs
de apã), devenind ele însele importante amenajãri cu þel defensiv 7.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 19

A stãruit destulã vreme în ºtiinþa româneascã teza – „autonomistã”, ostilã


ideii împrumuturilor (cãci P.P. Panaitescu zisese cândva : „respingem explica-
þiile împrumuturilor de la popor civilizat la popoare mai înapoiate”8 ºi
Nicolae Constantinescu – în lucrarea Curtea de Argeº, 1200-1400. Asupra
începuturilor Þãrii Româneºti, Bucureºti, 1984 – a reluat ºi a argumentat
acest punct de vedere) – potrivit cãreia arhitectura aulicã ar fi fost puternic
ºi decisiv influenþatã, la începuturile sale, de tradiþia popularã. Acceptând
înrâuririle exterioare, bizantine în speþã, în privinþa zidirilor religioase
(o evidenþã ce nu putea fi ocultatã), unii cercetãtori au vorbit despre trans-
larea tipului ºi a structurii locuinþei þãrãneºti în alcãtuirea „mai tuturor
locuinþelor : de la clãdirile mãnãstireºti ºi casele boiereºti pânã la palatele
domneºti”9. În lucrarea pomenitã mai sus, Nicolae Constantinescu – pornind
de la o tezã a lui Iorga10 ºi sprijinindu-se pe o opinie a lui Virgil Vãtãºianu11 –
spune limpede : „În legãturã cu problema influenþelor din afarã, istoriografia
noastrã recentã s-a pronunþat principial, evidenþiind douã laturi esenþiale,
istoriceºte complementare. Mai întâi cã exigenþele feudalitãþii româneºti au
fost îndeobºte satisfãcute de tradiþiile populare locale (sã nu scãpãm din
vedere cã veacuri în ºir a predominat la noi arhitectura în lemn). Elocvent în
acest sens este chiar exemplul Argeºului : cãtre 1340, voievodul din fruntea
Þãrii Româneºti îºi construia o cas㠖 dar dupã modelul locuinþelor þãrãneºti
din þinutul subcarpatic (îndreptãþind ºi supoziþia cã însãºi casa voievodalã
a Curþii Vechi va fi fost de acelaºi tip)”. Adaptat cerinþelor unei reºedinþe
domneºti – conchide V. Vãtãºianu – acest tip de veche casã româneascã
„va rãmâne ºi de aici înainte valabil pentru asemenea construcþii ºi îl vom
întâlni aproape întocmai ºi în perioadele mai târzii”…”12.
„Este ciudatã aceastã împãrþire, a cãrei logicã este greu de descifrat : de
ce un Cneaz/Voievod/ Domn – se întreabã Tereza Sinigalia – putea accepta
pentru un edificiu de cult reprezentativ, care îi dovedea sau legitima ºi
apartenenþa la sfera religioasã a Bisericii Rãsãritene, un model de bisericã
bizantinã sau sud-dunãreanã, iar pentru propria cas㠖 ºi ea reprezentativã,
chiar dacã pe alt plan – trebuia sã recurgã la un model popular, respectiv
þãrãnesc”13. Au existat voci care, chiar în timpul când învãþaþilor li se
pretindeau explicaþii bazate pe date „din interior”, au afirmat existenþa unor
împrumuturi în materie de arhitecturã ºi, implicit, dreptul culturii române
de a apela la sugestii din afarã, de a le prelua, adaptându-le. Nimic în planul
casei voievodale – scria Corina Nicolescu în 1979 – nu aminteºte de dispu-
nerea spaþiului în casa þãrãneascã14. Modelele ºi propunerile pentru înãl-
þarea acestor reºedinþe voievodale – ce se ridicau semeþe în primele secole de
statalitate în inima unor aºezãri populate cu case fãcute din lemn ori din lut
ºi ordonau aºezarea pieþei ºi trasarea „uliþei” (sau a „cãii”) „domneºti” – au
venit – afirmã cercetãtorii – dinspre un Bizanþ care a alimentat arhitectura
aulicã româneascã câteva veacuri la rând ºi din sudul Dunãrii, din capitalele
bulgãreºti ºi sârbeºti. Chiar în vremea când materialul de construcþie
rezervat nivelurilor de locuire era lemnul (utilizat la noi – zonã aparþinãtoare
„lumii de culturã a lemnului” – pânã în secolele al XIV-lea ºi al XV-lea ºi în
clãdirile orãºeneºti), sugestiile bizantine se pot recunoaºte în reºedinþele
20 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

domneºti (la Vaslui, la Curtea domneascã, au fost descoperite pivniþele unor


construcþii de lemn din prima jumãtate a veacului al XV-lea ; la fel la Suceava ;
la fel la Hârlãu15). Tereza Sinigalia face o lungã ºi convingãtoare plimbare
prin oraºele Imperiului Bizantin ºi prin câteva aºezãri ale statelor slave de
la sud de Dunãre în urmãrirea centrelor ºi a alcãtuirilor arhitectonice care
au putut iradia cãtre nordul fluviului. Procedase la fel, cu aproape douãzeci
de ani mai înainte, Corina Nicolescu.
Au fost greu de reconstituit aceste participãri. Puþinãtatea datelor pãstrate
prin timp ºi la fel de puþinele imagini de epocã au fost completate cu rezultatele
cercetãrilor arheologice, cu ºtirile (deloc satisfãcãtoare) oferite de izvoarele
interne ºi cu impresiile lãsate de cãlãtorii strãini. Casa domneasc㠖 ulterior
palatul – a reapãrut în urma acestei coroborãri cu statura ei pe potriva unor
voievozi puternici ºi orgolioºi (care uneori îºi ziceau, ca bizantinii, autokratori)
ºi a unei „lumi” care se deschidea spre exterior ºi cãuta acolo elementele
trebuincioase, refuzând soluþiile paupere, dominând o incintã rectangularã
în care se mai aflau odãile pentru curteni ºi slujitori, corpul de gardã, clãdirile
anexe ºi, evident, biserica-paraclis, separatã uneori printr-un zid de curtea
principalã. Bizanþul ºi prelucrãrile post-bizantine ale arhitecturii aulice trebuie
sã se fi simþit, mai cu seamã la sud de Carpaþi, pertinent. De la sistemul
pavilionar (Tereza Sinigalia) de mobilare a incintei ºi pânã la materialele de
construcþie, rândurile de cãrãmidã, adicã, alternând cu ºiruri de piatrã.
În Moldova, piatra va fi folositã în construcþii începând din secolul al XIV-lea
pânã în cel de-al XVIII-lea, cãrãmida fiind rezervatã pentru bolþi, glafuri ºi
arcade. Dinspre Bizanþ, dinspre palatul seniorial al marelui imperiu, cu
concretizãri strãlucite, au venit – participând decisiv (nu aleatoriu) la dezvol-
tarea arhitecturii voievodale – înrâuriri fundamentale. ªi nu doar în domeniul
materialelor de construcþie ºi al utilizãrii lor. Bizantine sunt sistemul de
boltire, coloanele ca element de sprijin legate prin arcuri în plin cintru, cupola,
arcul semicircular – recognoscibile în construcþiile ecleziastice ºi în edificiile
profane16. Aceste împrumuturi – dintre care unele vor supravieþui ºi în lungul
ºir de refaceri, augmentãri, adaosuri, ornamentãri, ºir ce poate fi numit
continuitate ºi conservare a valorilor – vor fi înglobate cu timpul (chiar dacã
materialele de construcþie se vor schimba ; în spaþiul românesc, în cel muntenesc
cu precãdere, cãrãmida va fi victorioasã) în noile structuri ce vor da formã de
expresie sintezelor locale. Cum ar fi, de pildã, palatul brâncovenesc.

Casele domneºti.
Drumul pânã la acest palat va fi,
însã, anevoios ºi lung.

O reºedinþã voievodalã trebuie sã fi existat în cuprinsul Curþii domneºti de


la Câmpulung, aºezare socotitã prin tradiþie „capital㔠– Cetate de Scaun
(prima) a lui Negru-Vodã, personaj impus de legenda munteneascã a „descã-
lecatului”. O Bisericã Domneascã (pe care Matei Basarab avea sã o
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 21

reclãdeascã în 1635), unde se aflã mormintele lui Basarab I (despre a cãrui


moarte dãdea de ºtire o inscripþie din paraclisul domnesc de la Argeº) ºi al
lui Nicolae Alexandru Basarab18, existã în acest oraº ce pãstreazã multe
mãrturii despre colonizarea germanã a începuturilor (Bãrãþia, cu mormântul
comitelui Laurenþiu, „Cloaºterul”19). Ea trebuie sã le fi servit ca lãcaº de
rugãciune locatarilor casei domneºti, plasatã într-o incintã întãritã la început
(cercetãrile vorbesc despre veacul al XIV-lea) cu un val de pãmânt, cu pari ºi
cu un ºanþ de apãrare. Din pãcate, nici arheologii nu le-au putut furniza date
istoricilor arhitecturii aulice despre dimensiunile ºi planul acestei „case”,
întrucât ea se afla, probabil, într-o zonã imposibil de investigat.
În ultima vreme, istoricii vechii arhitecturi româneºti ºi cercetãtorii specia-
lizaþi în arta feudalã au început sã nu mai fie mulþumiþi de explicaþiile prin
care ºtiinþele aplicate vechilor construcþii localizau casa domneascã de la
Argeº (deloc impunãtoare, judecând dupã elementele descoperite ºi conso-
lidate în perioada interbelicã) în incinta, ºi ea modestã ca dimensiuni, în
care se aflã ºi Biserica Domneascã (paraclis domnesc, evident, ºi, poate, s-a
zis, ºi catedralã mitropolitanã). Aceastã aºa-zis㠄casã domneascã”, aflatã pe
latura de sud a incintei (în apropierea cãreia sãpãturile arheologilor au
descoperit un fragment de zidãrie ce a aparþinut – zic cercetãtorii – unei
construcþii ce a fost integratã, de la sfârºitul veacului al XII-lea ºi pânã
în vremea lui Basarab Întemeietorul, curþii domneºti, poate o reºedinþã
voievodalã), refãcutã probabil în anii ’30 ai secolului al XIV-lea, prezintã
argumente prea puþin convingãtoare (ca ºi întregul ansamblu în care se
încadreazã) pentru acreditarea ei în aceastã importantã ipostazã a arhi-
tecturii aulice20. Este greu de crezut cã aceast㠄cas㔠(cãreia, se presupune,
Neagoe Basarab i-a mai adãugat o construcþie), modestã ºi deloc spaþioasã,
putea sã îndeplineascã funcþiile care îi erau rezervate : sã fie, adicã, locuinþã
pentru Domn ºi pentru familia sa (doar Nicolae Alexandru – observã Tereza
Sinigalia21 – „avea, de la douã soþii, 6 copii, toþi crescuþi la Curte”), sã posede
atributele reprezentativitãþii ºi ale autoritãþii voievodale (sã gãzduiascã
Sfatul domnesc, logofeþia, sã dispunã de sãli – câteva – pentru mesele ºi
festinurile domneºti) etc. O logicã a desfãºurãrilor istorice – acceptabil㠖 o
îndeamnã pe Tereza Sinigalia sã construiascã o relaþie de incompatibilitate
între starea generalã a monarhiei muntene ºi precaritatea afiºatã de reºedinþa
voievodalã ºi de Curtea de la Argeº (care o adãposteºte), în felul cum este
„refãcut㔠în acest moment : „O diplomaþie pe care o cunoaºtem destul de
bine, o cancelarie deja organizatã cu dieci de slavonã, latinã ºi greacã, un
comerþ înfloritor bazat pe privilegii importante oferite negustorilor strãini ºi
autohtoni, o situaþie economicã de excepþie care permitea Domnului sã batã
monedã proprie în însãºi incinta reºedinþei din Argeº, ca un autentic apanaj
al unui suveran, sunt nevoite din lipsã de dovezi sau pur ºi simplu din lipsa
extinderii cercetãrii ºi a explorãrii exhaustive a tuturor posibilitãþilor – sã se
racordeze ºi sã se raporteze la o Curte goalã ºi dezolantã, în dezacord cu tot
ce ºtim despre mândria medievalã, fastul ºi forþa lor de sugestie, de la care,
Domnii Þãrii Româneºti, cu nimic mai prejos decât principii europeni de
talia lor, nu aveau de ce sã facã excepþie”22. Voievozi ca Basarab I, Nicolae
22 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Alexandru Basarab ori Vladislav-Vlaicu, care în hrisoave se intitulau orgolioºi


„voievod transalpin, ban de Severin ºi duce al Þãrii Fãgãraºului nou dobândite”23
sau îºi ziceau, precum bazileii Bizanþului, autokrator, nu puteau locui ºi
primi soli, „într-o casã de piatrã în suprafaþã de circa 300 m 2, cu un maxim
de 6 încãperi ordonate parþial pe un singur rând, parþial cu dublu tract,
plasatã în centrul unei curþi goale, cu un singur turn de poartã masiv, dar
insuficient pentru sistemul de atac ºi de apãrare al vremii, lipsitã de ziduri
puternice ºi de orice realã amenajare defensivã, prevãzutã doar cu un gard
de piatrã, care o separã, de o bisericã monumentalã, de oraºul din jur ºi de
tot ceea ce, simbolic, însemna altceva decât Domnia”24.
Mai transcriu un ºir de întrebãri formulate de cercetãtoarea amintitã mai
sus, care, toate, ºubrezesc poziþia opiniilor acceptate despre Curtea domneascã
din Argeº ºi, implicit, despre Casa domneascã de acolo : „Este oare posibil ca
Basarab I, voievodul care purta veºmintele pe care ni le redã simplificat
Cronica pictatã ºi despre a cãror autenticitate nu avem a ne îndoi – de certã
facturã occidentalã ºi pe care nu le purta Ivan Aleksandr al Bulgariei – sã nu
fi avut un castel pe mãsurã ? Este posibil ca Nicolae Alexandru – cel
reprezentat pe tabloul funerar de deasupra intrãrii în naosul bisericii înve-
cinate, cu occidentala sa coroanã, cu veºminte apusene, sã fi dorit sã fie, din
punctul de vedere al propriei locuinþe, mai prejos decât cumnatul sãu bulgar
ºi chiar decât ginerele sãu vidinian, locatar ºi el al unei cetãþi impunãtoare  ?
Este posibil ca Vlaicu sã îºi fi comandat cingãtoarea cusutã cu sute de perle
ºi paftaua binecunoscutã de aur – care rivalizeazã cu însemnele pe care
regele Ludovic cel Mare al Ungariei le oferea tezaurului imperial de la
Aachen – cu care sã se împodobeascã ºi în mormânt, sã vieþuiascã, el,
contemporanul goticului dezvoltat european ºi mãcar al castelului ridicat de
braºoveni la Bran, într-o locuinþã umilã, doar cu un parter înãlþat pe o
pivniþã, când toþi vecinii sãi îºi construiau castele fãloase ºi suficient de
încãpãtoare ?”25
Cum niºte rãspunsuri afirmative la aceste întrebãri „ar ieºi din logica
lucrurilor ºi s-ar afla în contradicþie cu tot ceea ce înseamnã realitãþile
mentale ale epocii”, Tereza Sinigalia s-a simþit îndreptãþitã sã imagineze,
pentru aceast㠄Curte de la Argeº” ºi pentru Casa domneascã pe care o
îngloba, un aspect ºi mai complicat – pe un spaþiu evident mai întins
(ce pornea, în etaje, de la dealul pe care se aflã biserica Sânicoarã ºi cobora
cãtre lunca râului Argeº, protecþie naturalã) decât incinta ce se oferã azi
contemplãrii, spaþiu de neinvestigat acum sub aspect arheologic –, ºi mai
impunãtor, în felul aºezãrilor (Târnovo, de pildã, capitalã a þaratului bulgar)
în care suveranii sud-dunãreni încorporau sugestiile arhitectonice bizantine.
Este astãzi aproape sigur cã în fortul (ridicat, probabil, în a doua jumãtate
a secolului al XIV-lea, pe o înãlþime pe malul stâng al Dâmboviþei, un turn
întãrit, un donjon ca în Ardeal) de formã trapezoidalã din „Cetatea Bucureºti” –
unde Vlad Þepeº dãdea un act la 20 septembrie 145926 – (numitã apoi ºi
„Cetatea Nouã”, „Cetatea Dâmboviþei”, „Cetatea de Scaun” sau „Noua cetate
de scaun Bucureºti”27) a fiinþat ºi un spaþiu de locuit de facturã aulicã,
ridicat, ca ºi întãritura care îl adãpostea, de meºteri transilvãneni. Reparatã
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 23

ºi refãcutã în câteva rânduri (dupã ce, ridicatã de Vlad Þepeº, curtea suferise
deteriorãri care culminaserã cu incendierea în 1473 din porunca lui ªtefan
cel Mare), Casa domneascã (cu subsol ºi un parter înãlþat, ca la Târgoviºte
ori Târgºor, aflatã pe latura de apus a Curþii) din Bucureºti atestã consec-
venþa cu care era îndeplinit, în Þara Româneascã, programul arhitectonic
voievodal. La jumãtatea secolului al XVI-lea, voievodul Mircea Ciobanul o
va reface ºi o va extinde considerabil.
Exemplarã pentru întreaga perioad㠄prepalaþial㔠din Þara Româneascã
este – spun învãþaþii – Casa domneascã din Târgoviºte. Pânã nu demult se
credea cã aceastã reºedinþã a fost ridicatã de Mircea cel Bãtrân (1386-1418).
Martorul convocat era un trãitor pe acele timpuri (adicã spre sfârºitul vea-
cului al XIV-lea) ºi participant la lupta de la Nicopole – Johann Schiltberger.
În 1396, Schiltberger scria : „Am fost ºi în Þara Româneascã în cele douã
capitale ale ei care sunt numite Argeº (Agrich) ºi Târgoviºte (Turkvich)”28.
Rezultatele sãpãturilor arheologice fãcute la Curtea domneascã din Târgoviºte
(„Cetatea de Scaun” selectatã pentru importanþa ei economic㠖 era, cum ne
aratã ºi numele „loc de târg”, fiind ºi potrivitã pentru odihna celor ce se
îndreptau spre Braºov –, geografic㠖 îngãduia o lãrgire a oraºului –, politicã
ºi strategic㠖 era aºezatã mai departe de Dunãrea dincolo de care se aflau
turcii ºi permitea o retragere mai lesnicioasã spre/peste munþi29) i-au convins
pe învãþaþi30 cã istoria Curþii domneºti din Târgoviºte (cu incinta ei nere-
gulatã, plasatã pe terasa cea mai înaltã a râului Ialomiþa, care va îngloba,
în secolul al XV-lea, ºi biserica Sf. Vineri ºi va avea mai târziu, în veacul
al XVII-lea, în palisada înconjurãtoare [ceva mai veche, cãci o vedea,
în timpul lui Vlad Înecatul, ginere al lui Petru Rareº, cãlugãrul italian
Francesco Della Valle Padovanul : „Târgoviºtea este un oraº nu prea mare,
aºezat în ºes ºi înconjurat de ziduri. Castelul din acel [oraº], în care locuieºte
domnul þãrii, e împrejmuit cu pari de stejar foarte groºi” ; la fel, ceva mai
târziu, un alt cãlãtor : „Acolo este capitala Þãrii Româneºti, unde palatul
principelui este întãrit numai cu garduri mari”31], patru porþi îndreptate
cãtre Mãnãstirea Dealu, Câmpulung, Argeº ºi Bucureºti) ºi, respectiv,
a Casei domneºti celei vechi (din care se mai puteau vedea pivniþele ºi
vestigiile paraclisului32) a fost mult mai complicatã. Cel puþin douã case
domneºti – dintre care prima a fost de lemn – par a fi existat aici înaintea
celei reprezentate de vestigiile pãstrate pânã în prezent. Acceptând aceastã
succesiune – doveditã de edificii, unii cercetãtori presupun cã prima reºe-
dinþã (Casa 1 i se zice), construitã din materiale mai puþin perisabile
(cu ascultarea recomandãrilor bizantine), trebuie sã fi fost înãlþatã pentru
unul dintre predecesorii lui Mircea cel Bãtrân ºi „eventual refãcutã de
Mihail”33, fiul lui Mircea (acesta, când era asociat la domnie cu tatãl sãu,
rezida aici ; când va ajunge singur stãpânitor al þãrii, în 1418, va declara ca
sediu al autoritãþii „oraºul domniei mele Târgoviºte”). În aceste condiþii,
Casa 2, cu ruinele care se vãd astãzi, a putut fi ziditã, dupã domnia lui
Alexandru Aldea (voievodul care a mutat capitala la Târgoviºte), de Vlad
Dracul (într-una din cele douã domnii ale sale : 1437-1442 ºi 1444-1447) –
opinie a lui Nicolae Constantinescu – sau de fiul aceluia, Vlad Þepeº (domn
24 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

din 1456 pânã în 1462). Este foarte posibil – crede Tereza Sinigalia – ca acest
vijelios voievod, întemeietor al Curþii domneºti din Bucureºti, sã fi dorit sã
împodobeascã ºi vechea capital㠄cu un palat pe mãsurã, corespunzãtor altui
gust ºi altor vremi, înlocuind vechea ºi deja demodata reºedinþã”34, afectatã
poate, de un foc în 1443 (când Târgoviºtea fusese atacatã de turci) sau de
urmãrile luptelor dintre Vlad Þepeº ºi Mehmet El Fatâh din 1462 (consecinþe
pe care le-ar fi putut suferi, evident, ºi o reºedinþã ziditã, eventual, de Vlad
Dracul), ºi oferind un model pentru edificãrile voievodale (cu rãsfrângeri în
mediul boieresc) din secolul urmãtor.

Reºedinþele oficiale puteau fi câteva.


Curþile lui ªtefan cel Mare

ªtim cã, dupã 1491, ªtefan cel Mare a stat în câteva rânduri la Vaslui35 – în
1495, 1497 ºi 1502 –, cãci a dat mai multe hrisoave din aceastã reºedinþã pe
care o refãcuse, consolidând ºi fortificaþiile, prin 1490-1491, când înãlþase ºi
biserica având hramul Sfântului Ioan. Era ºi paraclis al Curþii aceastã
bisericã, succesoare – probabil – a altui lãcaº de închinãciune, pentru cã
reºedinþa aceasta domneasc㠖 în stare încã sã-i impresioneze pe cãlãtorii
strãini în veacul al XVII-lea – oferise adãpost familiilor domneºti încã din
prima jumãtate a secolului al XV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun.
Auziserã despre Curtea de la Vaslui (o interpolare a lui Misail Cãlugãrul în
cronica lui Grigore Ureche ne spune cã în 1475, dupã lupta de la Podul Înalt,
ªtefan cel Mare a zidit o bisericã la Vaslui „ºi pre urmã case domneºti, cum
sã cunoscú ºi pãn’ntr-acéste vremi”) ºi cronicarii strãini, polonezul Jan
D\ugosz de pildã. Avea de ce sã fie vestitã aceastã Curte domneascã, fiindcã
aici, ca ºi la Hârlãu sau la Iaºi, preocuparea pentru confort ºi lux, pentru o
decoraþie interioarã ºi exterioarã impresionantã (capitelul de marmurã albã
pãstrat, cu elemente vegetale la colþuri ori fragmentele ceramice sunt dovezi
în acest sens), ca ºi pentru realizarea unor condiþii de locuire agreabile
(ne spun bucãþile de plãci de sobã descoperite), a fost predominantã.
Vizitatorii – diplomaþi36 ori neobositul diacon Paul de Alep sau cronicarul
Ion Neculce, mai târziu – laudã aºezarea monarhicã, vorbesc despre „bãi”,
despre „locuri de petrecere” (sã nu uitãm cã ªtefan cel Mare va celebra aici
împlinirea a douãzeci de ani de la glorioasa bãtãlie pe care o purtase, în 1475,
împotriva turcilor), adicã despre amenajãri de pretenþie datorate unor arhitecþi
pentru care programul aulic însemna în primul rând reprezentativitate.
Spuneam mai sus cã, în Moldova, începuturile curþilor voievodale ºi al
reºedinþelor domneºti trebuie aºezate în veacul al XIV-lea, în timpul lui
Petru I Muºat ºi Alexandru cel Bun. Nici existenþa unor locuinþe anterioare –
la Rãdãuþi, Baia ori Siret –, împlinind ºi funcþii de reprezentare, nu poate fi
pusã la îndoialã. Lista locurilor unde s-au conservat vestigii sau dezvelirea
urmelor ce s-a produs în urma sãpãturilor trebuie completatã : Bacãu, Suceava,
Iaºi, Piatra-Neamþ, Dorohoi, Huºi, Hârlãu, Popãuþi-Botoºani, Târgu-Frumos.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 25

Grandoarea epocii lui ªtefan cel Mare s-a nutrit ºi din amploarea progra-
melor arhitecturale ecleziastic ºi aulic. Lângã apartamentele somptuoase
din Cetatea de Scaun de la Suceava (unde Curtea domneascã în fiinþã,
probabil, din timpul lui Petru I Muºat, a fost refãcutã de ªtefan cel Mare,
arsã de sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul în 1476  ; reparat abia în
1643 de Vasile Lupu, care le cerea bistriþenilor meºteri ºi pietrari pentru
bolþi ºi pentru ancadramentele uºilor ºi ferestrelor, ansamblul era în ruinã
în 170037), cu proporþii ºi idei de împodobire ale amenajãrilor ºi ale decora-
þiilor interioare ce ar putea fi sugerate de uriaºa sobã goticã descoperitã în
casa de oaspeþi de pe platoul Cetãþii38 ºi de fragmentele de ceramicã orna-
mentalã aflate în multe locuri, arhitecþii voievodului au ridicat (reparând ori
înãlþând din temelii, atingând o culme a „construcþiilor palaþiale” – Corina
Nicolescu) mai multe curþi, cu reºedinþe domneºti, ilustrative pentru ceea ce
însemna un ansamblu monarhic fortificat. Hârlãul (cu o apariþie consemnatã
de Grigore Ureche : „Vã leato 6995 [1487], într-acestu an au descãlécatu
ªtefan vodã târgul Hârlãul, de au ziditu ºi bisérica cea domneascã de piiatrã
ºi curþile acéle domneºti cu ziduri cu tot, carile stau ºi astãzi”), Casa dom-
neasc㠖 în care ªtefan Vodã Lãcustã îl primea pe Ieronim Laski, palatin de
Sieradz ºi sol al Poloniei („[...] Am venit aici la Hârlãu la domnul Moldovei de
care am fost primit cu mare cinste ºi prietenie…”39) – cu elegantele sale
decoraþii exterioare (s-au pãstrat bucãþi de frize, corniºe), Curtea de la Huºi,
dãrâmatã aproape complet în vremea când Axinte Uricariul copia cronica lui
Ureche, fãcând faimoasele interpolãri („Vã leatul 7003 [1495], ªtefan vodã
au zidit sfânta episcopie în târgu la Huºi, hramul sfinþilor apostoli Petru ºi
Pavel ºi curþi domneºti, carile sântu surpate, numai beciurile stau pãnã
astãzi”), Curþile de la Bacãu, Piatra-Neamþ ºi Iaºi, mereu în asociere (ca o
punere sub protecþie) cu lãcaºele închinate slavei lui Dumnezeu.
La Bacãu – unde cea dintâi reºedinþã voievodalã a fost ziditã de Alexandru
cel Bun – ºi-a avut curtea fiul lui ªtefan cel Mare, Alexãndrel Vodã, pânã în
1496, cât timp a fost asociat la domnie. ªtefan cel Mare a reparat vechiul
ansamblu, cãci însemnãtatea strategicã a aºezãrii – care controla drumul ce
însoþea cursul Siretului ºi unul dintre locurile de trecere cãtre Transilvania –
era evidentã40. Tot ªtefan cel Mare a reparat ºi fortificat Curtea din
Piatra-Neamþ. A folosit pietrari ardeleni – aceiaºi, probabil, care au lucrat ºi
la bisericã ºi la turnul-clopotniþã41, dând ansamblului aºezat pe platoul de
deasupra râului Bistriþa, un aspect impunãtor de fortãreaþã poligonalã, cu
ziduri, cu metereze ºi cu turnuri de apãrare. ªi Curtea domneascã din Iaºi,
care exista în 1434, a fost refãcutã de ªtefan cel Mare. Arsese înainte de
1491-1492, când voievodul a înãlþat biserica Sf. Nicolae Domnesc, ce va
deveni paraclis al Curþii. Gestul lui ªtefan a avut calitãþi vizionare, cãci
Iaºiul va urca în ierarhia oraºelor moldoveneºti, concurând – din secolul
al XVI-lea – Suceava ºi sfârºind prin a i se substitui în calitate de Cetate de
Scaun. Alexandru Lãpuºneanu a mutat aici capitala þãrii ºi a refãcut casele
domneºti. Le cerea într-o scrisoare celor din Bistriþa transilvanã sã-i trimitã
meºteri în stare sã-i facã o baie ºi o fântânã. Noua capitalã cunoaºte un
oarecare avânt în vremea lui Petru ªchiopul. Domnul reparã, restaureazã,
26 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

nu lipsesc sclipirile de fast, construcþiile – cele aferente curþii – îi aratã


francezului François de Pavie, nimerit prin partea locului, „mãreþia ºi rangul
pe care îl þine acest duce” 42. Pe voievozii din neamul Movilã Iaºiul nu i-a
interesat. Se simþeau mai bine într-o Suceavã plasatã ceva mai aproape de
Polonia lor amicã. ªi chiar dacã, sub cei care au venit pe tronul Moldovei
dupã Movileºti, capitala va fi iar la Iaºi, Curtea arãta din plin cã vremurile
erau tulburi ºi domniile scurte ºi – cum zicea un cronicar – „neîntemeiate”.
Casa domneascã („palat” – îi zic strãinii, între ei ºi bolognezul Tommaso
Alberti prin 1612, vãzându-l clãdit din piatrã ºi „înconjurat de jur împrejur
cu o împrejmuire de pari groºi” –, dar „un palat pãcãtos”, adicã depreciat,
socotea – un an mai înainte – un anume Johann Wilden43) nu-i putea produce
privitorului decât o impresie neplãcutã. Adãugirile ºi amenajãrile sunt minime.
În 1614, ªtefan al II-lea Tomºa înalþã o bisericã lângã intrarea Curþii. Tot el
îi ruga pe bistriþeni (furnizorii de profesioniºti într-ale construcþiilor pentru
Moldova) sã-i trimitã un þiglar ºi un specialist în fântâni. În anul 1622,
Curtea domneascã din Iaºi a fost mistuitã de un incendiu. O vedea dupã
aceea un polonez ºi o socotea o „ruin㔠44.
Curtea de la Iaºi va aºtepta, câteva decenii, banii ºi ambiþiile lui Vasile
Lupu…

Casele domneºti din mãnãstiri

Dupã cum vechile Curþi domneºti, azi dispãrute, trebuie sã fi semãnat –


ziceam mai sus – cu incintele mãnãstireºti întãrite, cu siguranþã cã ºi casele
domneºti din aºezãmintele monastice pe care le înãlþau voievozii (ºi, aidoma
lor, casele egumeneºti ori stãreþiile în care unele case domneºti au fost trans-
formate) vãdeau asemãnãri – chiar dacã erau destinate unui regim privat,
un „privat monarhic” implicat unui „privat monastic”, de o facturã aparte –
cu reºedinþele laice rezervate aceloraºi conducãtori ai þãrii. Pânã la apariþia
fenomenului „închinãrii” – adicã al subordonãrii lãcaºelor monastice româneºti
unor aºezãminte de la Locurile Sfinte sau de la Athos – ºi dupã aceea,
mãnãstirile zidite de voievozi (repere ale memoriei dinastice ºi chiar naþionale)
ºi de marile familii boiereºti din Þãrile Române au fost, ca în Bizanþ 45,
private, fiind proprietãþi ale unor familii sau neamuri. Într-un spaþiu „vegheat”
de ochii suspicioºi ai unor suzerani care nu agreau fortificaþiile ºi ideea de
insubordonare pe care ele o implicau, þinuta militarã a incintelor mãnãsti-
reºti (rectangulare de obicei, respectând niºte „planuri” definitivate în secolul
al XIV-lea), locuri de apãrare în niºte timpuri când incursiunile inamicilor
sau „rãzboaiele particulare”, stârnite de luptele pentru tron, erau fapte
curente, s-a pãstrat pânã prin veacul al XVII-lea (când, din porunca turcilor,
au fost demolate ultimele cetãþi ; voievozii celor douã Þãri Române fortificau
biserici sau apelau la soluþii ingenioase pentru pãstrarea unor locuri întãrite ;
Vasile Lupu, de pildã, a prefãcut Cetatea Neamþului în mãnãstire, zidind în
mijlocul ei o bisericã). Expresii ale unui important program arhitectonic al
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 27

ansamblului, cultivat pe pãmântul românesc timp îndelungat, locuri de


slujire ºi de marcare a apartenenþei la confesiunea ortodoxã, concentrãri ale
valorilor culturale ale timpului ºi demonstraþie a putinþelor de edificare,
„simboluri ale orgoliului ctitoricesc”46 ºi ale aspiraþiilor celor ce le ridicau,
mãnãstirile – reparate, suportând adãugiri ºi modificãri, refãcute (adesea în
acord cu schimbarea „modelelor”), tinzând sã proclame stabilitatea para-
digmei ºi gloria stãpânitorilor pãmânteºti alãturi de slava Celui de Sus –,
prin „funcþia de locuire”, erau gata sã-l gãzduiascã pe ctitor sau pe oaspeþii
sãi (oferindu-i un loc protejat, cu vãdite capacitãþi defensive) pentru rãgazuri
mai scurte ori mai lungi (veritabile refugii) sau sã le apere averile în timpuri
de primejdie (Ieremia Movilã ºi-a depozitat tezaurul la Mãnãstirea Suceviþa)47.
Aceleiaºi „funcþii de locuire” îi rãspundeau stãreþia sau casa egumeneascã ºi
chiliile, iar „funcþia religioas㔠era împlinitã de biseric㠖 loc de manifestare
a devoþiunii (ºi al unei slujiri neîntrerupte) ºi spaþiu sepulcral pentru familia
ctitorului. Când, mai târziu, casele domneºti se vor transforma în veritabile
palate, se va putea manifesta – chiar dacã era vorba de un spaþiu privat – ºi
„funcþia de reprezentare”, (ca la Trei Ierarhi, Cetãþuia, Galata, Plumbuita,
Dintr-un Lemn, Hurezi, Cotroceni). „Funcþia defensivã”, în fine, pertinent㠖
ziceam – vreme îndelungatã, mãnãstirile au exercitat-o ºi individual, ºi ca
niºte „centuri de apãrare” amplasate în jurul cetãþilor de scaun. Suceava era
protejatã de mãnãstiri ca Zamca, Dragomirna ºi Sântilie ; în jurul vechiului
Iaºi se ridicau Galata, Cetãþuia, Socola, Aroneanu ; dinspre nord-est
Târgoviºtea era protejatã de Mãnãstirea Dealu ºi de Viforâta ; în fine, în
preajma Bucureºtilor se afla o „centur㔠alcãtuitã din Plumbuita, Mãrcuþa,
Cotroceni, Vãcãreºti ºi altele48.
Începuturile ne sunt destul de puþin cunoscute. Ele au fost, probabil,
modeste. La Bistriþa, mãnãstire ziditã de Alexandru cel Bun înainte de
1407, Casa domneascã (în care lui vodã îi plãcea sã locuiascã, mai ales cãtre
sfârºitul domniei), judecând dupã temeliile dezvelite de arheologi, era puþin
spectaculoasã. Cea care se pãstreazã astãzi, cu douã niveluri, a fost ridicatã
de Petru Rareº lângã turnul-clopotniþã înãlþat în 1498 din porunca lui ªtefan
cel Mare, cel care construise, verosimil, ºi la Mãnãstirea Putna o reºedinþã
încãpãtoare, cu o salã de reprezentare divizatã prin arcade sculptate
ºi decoratã cu plãci de piatrã traforatã ºi cu discuri de ceramicã smãlþuitã.
Nici Mircea cel Bãtrân n-a aºezat, se pare, între componentele Mãnãstirii
Cozia – pe care o edificã în al nouãlea deceniu al veacului al XIV-lea – o
reºedinþã voievodalã. La Probota, mãnãstire ziditã în 1530 de Petru Rareº
(spre a sluji drept necropolã lui ºi familiei sale ; mormintele lui Petru Rareº,
al Doamnei Elena ºi al lui ªtefãniþã sunt acoperite cu pietre tombale remar-
cabil sculptate), nu departe de un monument de cult din veacul al XIV-lea –
Mãnãstirea Sf. Nicolae din Poianã, pretenþios refãcut ºi împodobit de ªtefan
cel Mare, Casa domneascã (pãstrând pe faþadã resturi de picturã geome-
trizantã ºi aparþinând, ca ºi cele evocate mai înainte sau ca reºedinþa de la
Mãnãstirea Moldoviþa, despre care va fi vorba ceva mai la vale, categoriei
locuinþelor mãnãstireºti simple, apropiate de vechea „locuinþã-turn” – Corina
Nicolescu), cuprinsã în incinta cu patru laturi, cu ziduri masive ºi turnuri de
28 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

apãrare având în mijloc biserica pictatã ºi în interior, ºi în exterior („somptuos


decoratã cu picturi murale” – zice Vasile Drãguþ49), este unitã într-o singurã
clãdire cu clopotniþa. La fel de vechi – din timpul lui Vlad Þepeº – sunt ºi
primele structuri ale Mãnãstirii Comana-Ilfov. Mãnãstirea a fost refãcutã de
voievodul Radu ªerban (1588-1609), stãpân al moºiei pe care se afla. Casa
domneascã, cu un foiºor pe coloane, îºi aratã arhitectonic originea mai nouã.
Ea a fost ziditã de paharnicul ªerban Cantacuzino, cel care a reclãdit întregul
ansamblu între 1699 ºi 1703.
Un act din anul 1410 pomeneºte Moldoviþa drept „mãnãstirea cea nouã”.
Miºcãrile de teren au ruinat însã vechea construcþie ºi, în 1532, Petru Rareº
se simþi îndemnat sã o reclãdeascã alegând alt loc ºi înconjurând biserica, al
cãrei hram este Blagoveºtenia, cu ziduri având turnuri de veghe ºi de apãrare.
O casã domneascã trebuie sã fi existat în incinta acestei mãnãstiri, pictatã
excepþional, în 1537, pe dinafarã ºi pe dinãuntru, de faimosul zugrav Toma
de la Suceava. „Clisiarniþa” (cu mai multe odãi ºi cu un turn pe unde se urcã
la etaj), pãstratã pânã azi ºi pe care o folosesc ca argument pentru fiinþarea
mai vechii reºedinþe voievodale, a fost ziditã între 1610 ºi 1612 de episcopul
Efrem, cel ce a reparat zidurile împrejmuitoare ºi a ridicat turnul de poartã,
cu sculpturi care seamãnã cu decoraþiile de la Mãnãstirea Dragomirna50.
Pentru secolul al XVI-lea moldovenesc, emblematicã este însã Casa domneascã
pe care a ridicat-o, în 1561, Alexandru Lãpuºneanu la Mãnãstirea Slatina
(din judeþul Suceava). Meºteri transilvãneni, poate, au înãlþat aceastã mãnãstire
reprezentativã ºi tot lor (ori poate ecourilor construcþiilor vãzute de un
voievod ce strãbãtuse Europa) li se datoreazã ºi particularitãþile renas-
centiste (prezente ºi în ancadramentele trapezei, în decoraþiile turnurilor ºi
în silueta florentinã a fântânii51, lucrat㠖 spun cercetãtorii –, ca ºi pavi-
mentul din bisericã, din marmurã de la Sarmizegetusa, ºi aºezatã în grãdina
ce aminteºte de amenajãrile horticole ale Renaºterii italiene) ale Casei
domneºti („valoros exemplar de arhitecturã civil㔠– Vasile Drãguþ) cu mari
sãli de primire ºi încãperi destinate locuirii, aºezate pe un beci boltit, divizat
în douã travee. Aceluiaºi harnic ctitor i se datoreazã rezidirea, între 1552
ºi 1558, a Mãnãstirii Pângãraþi, unde Casa domneasc㠖 impunãtoare ca
dimensiuni – dispune de trei niveluri : un beci boltit, un parter cu camere
mari, boltite ºi ele, ºi un etaj. Lângã ele un foiºor deschis în care se simt
sugestiile Renaºterii.
A doua jumãtate a veacului al XVI-lea ºi secolul urmãtor aduc, în zidirea
reºedinþelor domneºti din mãnãstiri, în acord cu ce se întâmpla în programul
de arhitecturã aulicã laicã, primele tentative de descoperire a monumentalului.
La Galata în Iaºi, „munteanul” Petru ªchiopul înalþã o Casã domneascã
impunãtoare, ce va fi apoi refãcutã (transformatã chiar) de Alexandru Ipsilanti,
în 1799, ºi de Mihail Sturza în 1847. A urmat dupã aceea splendida Dragomirnã,
înãlþatã de mitropolitul Anastasie Crimca între 1606 ºi 1609, care, de la
sfârºitul anilor ’30 ai secolului al XVII-lea, a devenit mãnãstire voievodalã,
cãci Miron vodã Barnovschi a înconjurat-o cu ziduri masive cu turnuri ºi a
construit ºi o Casã domneascã din piatr㠄cu pivniþã, parter ºi etaj ºi cu
ancadramente gotico-renascentiste”52. Sala de la etaj – impropriu numitã
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 29

„salã gotic㔠(observa Vasile Drãguþ53) – va înrâuri alcãtuiri arhitectonice


similare mai târziu la Mãnãstirea Trei Ierarhi ºi la Mãnãstirea Cetãþuia din
Iaºi. Tot voievodul Miron Barnovschi a zidit, în anii dintre 1626 ºi 1629,
reºedinþa domneascã de la Mãnãstirea Bârnova, edificiu din care se pãstreazã
azi doar beciurile de mari dimensiuni cu trei rânduri de bolþi în semicilindru.
Dincoace de Milcov, în Þara Româneascã, într-unul dintre spaþiile „sacre”
ale þinutului (de o pietate aparte) al Vâlcii, s-a înãlþat – pe locul unui schit
lucrat (în veacul al XVI-lea) din lemnul unui stejar ce adãpostea – zice
tradiþia – o icoanã fãcãtoare de minuni – Mãnãstirea Dintr-un Lemn. Ctitor
este socotit a fi, prin 1635-1636, voievodul Matei Basarab, care, într-un
hrisov din 27 noiembrie 1640, declara a fi zidit-o „de iznoavã de în temei”
(fapt întãrit de ªtefan Cantacuzino, care, în 1715, arãta în pisania de rectito-
rire cã biserica „din temelia ei iaste ziditã ºi fãcutã de Io[an] Matei Basarab”54.
Un vizitator ilustru al mãnãstirii pe la jumãtatea veacului al XVII-lea,
diaconul sirian Paul de Alep, însoþitor ºi secretar al patriarhului Macarie al
Antiohiei, povestind legenda mãnãstirii, îl aºazã în ipostaza de ctitor pe „un
mare dregãtor” al timpului, „pasionat sã clãdeascã biserici ºi mãnãstiri”,
care ar fi luat „pe seama sa” toate mãnãstirile care au fost zidite de Matei
Basarab”, „fiindu-i ruda cea mai apropiatã”. Diaconul din Antiohia îl crede,
prin urmare, pe acest „dregãtor” ºi îl socoteºte amestecat ºi în ctitorirea
Bistriþei, a mãnãstirilor Arnota, Gura Motrului, Brâncoveni… Acest „mare
dregãtor” (care nu numai cã va moºteni averea imensã a lui Matei Basarab,
dar va trece pe numele lui ºi câteva dintre ctitoriile la care a fost doar
asociat, fãcându-i pe unii sã creadã acest lucru) a fost identificat (pentru noi,
cei moderni, cãci cei vechi îl ºtiau) de cercetãtorul Radu Creþeanu, care i-a
precizat ºi „contribuþia” : „Autorul celei de-a doua etape constructive a Mãnãstirii
Dintr-un Lemn, din care face parte în primul rând biserica de zid, nu poate
fi altul decât însuºi Preda Brâncoveanu, fost mare spãtar, mare clucer, mare
vornic sub Matei Basarab ºi Constantin ªerban (1654-1658), viitor mare
ban, cel mai mare boier al vremii sale”55. S-au mai înscris apoi între ctitori
ªerban Cantacuzino (în timpul cãruia, în 1684, biserica a fost zugrãvitã de
Constantinos ºi Ioan), Constantin Brâncoveanu – pe „temei” genealogic,
crezându-l, prin urmare, pe bunicul sãu („fiind aceastã sfântã mãnãstire
înãlþatã din temelie de rãposatul moºul domniei méle – Preda Vornicul”)
ºi ªtefan Cantacuzino, în 1715, care, „din mare evlavie”, „cu osârdie s-au
apucat ca de iznoavã a o înfrumuseþa, luminând ºi mai lãrgind întâi biserica
ºi zugrãvind-o a doa oarã ºi împodobind-o ºi cu tâmple ºi cu altele…” 56.
Întâia Casã domneascã aparþine, probabil, etapei „Matei Basarab – Preda
Brâncoveanu”. Pe temeliile ei a fost zidit, prin 1715 sau 1720, palatul stãreþiei
(fost „casã domneascã”), o construcþie autentic brâncoveneascã, vegheatã de
un foiºor cu stâlpi ºi arcade, pictat în frescã („Maica Domnului Rugãtoarea”),
cu camere de reprezentare, cu o salã de ospeþe (având deschidere cãtre
livadã ; este fosta „loggie”) ºi dispunând la parter de ºase odãi care asigurau
funcþia de locuire.
În anii aceluiaºi Matei Basarab (de departe cel mai harnic constructor în
cadrul programului mãnãstiresc) au fost înãlþate ansamblurile monastice de
30 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

la Brebu (începutã prin 1640, datatã de pisanie în 1650, casa domneascã are
un foiºor cu arcade pe faþadã), Brâncoveni (mãnãstire pe care Matei Basarab
a rezidit-o în 1640 ºi unde casele boiereºti, de mari dimensiuni, aveau beciuri
enorme, cu trei nave boltite, care ocupau în întregime parterul reºedinþei ;
Brâncoveanu a refãcut în 1699 biserica mare a mãnãstirii ºi a pus sã fie
zugrãvitã în 1702), Plãtãreºti (ctitorie a lui Matei Basarab din 1646 cu o casã
domneascã mare), Negoieºti (unde casa domneascã, iarãºi impunãtoare,
dateazã cam din 1650), Negru Vodã (adicã vechea curte din Câmpulung a
primilor Basarabi, ruinatã, cu o bisericã reconstruitã de Matei Basarab din
piatrã de Albeºti ; din porunca aceluiaºi voievod s-a înãlþat aici, prin 1648-1650,
ºi casa domneascã, un dreptunghi alungit, aºezat „deasupra unei vaste
pivniþe boltite în semicilindru cu dublouri [...], ziditã din piatrã ºi cãrãmidã
[...] cu un singur etaj de locuire, cu camere boltite ºi douã foiºoare juxtapuse
cu largi arcade în plin cintru, susþinute pe stâlpi de cãrãmidã”57), Plumbuita
(mãnãstire ziditã cândva, între 1559 ºi 1568, de Petru cel Tânãr ºi refãcutã
în întregime, în 1647, de Matei Basarab, ca „semn” al victoriei sale asupra
lui Radu Iliaº, cu o casã domneascã pe douã niveluri având la etaj o galerie
cu arcade în semicerc, sprijinite pe coloane de cãrãmidã ; etajul este aºezat
pe pivniþe înalte cu bolþi în semicilindru pe dublouri)58.
Fãrã a ne mai întoarce în Moldova – unde am putea contempla, eventual,
reºedinþa voievodalã (spaþioasã dar auster㠖 Corina Nicolescu) cu camere bol-
tite dispuse pe douã niveluri de la Mãnãstirea Cetãþuia, ziditã de meºterii unui
Gheorghe Duca (între 1669 ºi 1672) încã atenþi la sugestiile Dragomirnei –,
aº vrea sã încheiem aceastã privire – ce nu ºi-a propus cu nici un chip sã fie
exhaustivã, ci doar „expresivã”, asupra locuinþelor domneºti înglobate în
ansamblurile monastice, cercetând doar „complexul brâncovenesc” de la
Hurezi (lãsând, adicã, în afara discuþiei, cu bunã ºtiinþã, zidiri precum cele
de la Mãnãstirile Cotroceni ori Vãcãreºti). Casa domneascã de la Hurezi, un
veritabil palat, a fost ziditã (ea ocupã jumãtatea de rãsãrit a aripei de sud a
incintei) între anii 1693 ºi 169759, afiºând – zicea Vasile Drãguþ60 – o inter-
pretare pretenþioas㠄de indubitabilã expresie aulicã”, pe potriva celui mai
important ansamblu mãnãstiresc din Þara Româneascã, cãruia i se atribuia
funcþia de mare „lavrã”. Pe beciurile înalte, cu cupole semisferice susþinute
pe arce în plin cintru (destinate cu siguranþã vinurilor ºi alimentelor ºi
participând la autonomizarea unei gospodãrii voievodale), se aflã la etaj, o
salã impunãtoare de recepþie (spãtãria mare sau „divanul”), despãrþitã în
douã prin coloane decorate la extremitãþi ºi cu bolþi în cupolã, aºezatã între
douã vestibule. Tot primirilor le era rezervatã ºi spãtãria micã, dovedind ºi
ea cã în acest palat viaþa de curte putea continua. Pentru clipele de liniºte –
pe care le cãuta, probabil, venind aici – Constantin Brâncoveanu – coman-
ditar pentru care meºterii au imaginat o decoraþie interioarã în care predomi-
nanþa motivelor vegetale trimite spre un cod baroc – avea la dispoziþie
„cãmara domneasc㔠– ce pãstra „specializarea” încãperilor, separând camera
de locuit de iatac, pãtrate boltite ºi ele, în cruce, cum boltite erau ºi prid-
voarele. Relaþia cu spaþiul exterior o asigurau cele douã foiºoare (spaþii de
comunicare particulare) cu arcade pe coloane de piatrã.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 31

Fãcând cumva pandant cu palatul domnesc, pe latura de nord a incintei,


tot în jumãtatea esticã, arhitecþii au plasat palatul Doamnei (datat tot
1693-1697), de dimensiuni mai mici, compus, la etaj, dintr-un salon, un iatac
ºi anexe, dar asigurând în chip suficient autonomia „gineceului” domnesc…61

Palatele de la moºii

Îl vom asculta în acest paragraf mai mult pe Paul de Alep, nepreþuit autor –
în jurnalul voiajului pe care l-a fãcut, ca însoþitor, nepot ºi diacon al patriar-
hului Macarie al Antiohiei, în Þãrile Române pe la mijlocul secolului
al XVII-lea –, între altele, ºi al unor relatãri despre clãdirile pe care le-a
vãzut în drumurile sale. Paul de Alep a vãzut, de pildã, ºi palatul de la
Dobreni, pe care cei mai mulþi cercetãtori îl atribuie lui Constantin ªerban
(unul dintre aceºtia spune limpede cã acest Constantin ªerban, zis „Cârnul”,
fiindcã fusese însemnat la nas – pentru fumurile lui de domnie – de Matei
Basarab, înãlþase în Dobrenii Ilfovului un palat dupã modelul occidental).
Paul de Alep ne spune cã fiul natural al lui Radu ªerban, Constantin ªerban,
locuia la Dobreni, casele („palatele”) fiind proprietatea lui, din moment ce
s-a retras acolo dupã ce Matei Basarab i-a luat rangul de mare serdar, dar, în
fapt, cel care le înãlþase fusese fostul cãpitan al lui Mihai Viteazul  : „în
palatele sale, pe care tatãl sãu le clãdise pentru el când trãia ºi a locuit acolo
pânã în aceastã clipã”62.
Ar fi primul caz în istoria Þãrii Româneºti – zice Tereza Sinigalia63 – când
un voievod (Radu ªerban moºtenise moºia ºi casa de la Coiani de la bunica
sa, jupâneasa Anca, coborâtoare din boierii Craioveºti, iar Coianii de Ilfov
sunt nu departe de Dobreni) ar fi construit o reºedinþã pentru un fiu natural
(voievodul îl fãcuse pe Constantin ªerban cu o anume Elena, soþie a logofã-
tului Neagoe din Târgoviºte). Datã fiind unicitatea situaþiei, existã loc ºi
pentru alte presupuneri : este posibil ca Radu ªerban sã fi ridicat acest palat
(„primul edificiu civil în adevãrata accepþiune a cuvântului din secolul
al XVII-lea” – Tereza Sinigalia) pentru sine ori pentru fiul sãu Ion (care a
murit, însã, de mic). S-a întâmplat acest lucru cândva dupã 1605, când
domnia lui devenise ceva mai sigurã, ºi înainte de 1611, datã la care este
nevoit sã pãrãseascã tronul. Radu ªerban, foarte bogat ºi ca boier, ºi-ar fi
putut permite sã aducã lucrãtori din Transilvania ca sã-i înalþe la Dobreni o
casã domneascã în care sugestiile apusene sunt sensibile ºi nu Constantin
ªerban, la care a ajuns destul de puþin din averea pãrintelui. Pe seama
ultimului cercetãtorii pun doar ridicarea, în 1646, a bisericii curþii.
Judecând dupã mãrimea pivniþelor – singura parte a casei care poate
depune astãzi mãrturie – palatul (la care meºterii au aplicat soluþii originale
în raport cu edificiile de pânã atunci) trebuie sã fi fost de dimensiuni însemnate.
Pe Paul de Alep construcþia (pe care a vizitat-o pe îndelete) ºi împrejurimile
ei l-au impresionat : „clãdiri mari ºi spaþioase, cu firide ºi bolte acoperite în
întregime cu chipuri de sfinþi ºi cu altele asemãnãtoare. Odãile dau spre o
32 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

grãdinã foarte mare, împãrþitã în straturi ca grãdinile frâncilor, cu jgheaburi


de olane. În partea de afarã este un bazin mare cu apã, cu un pod peste el, de
la un capãt la celãlalt. În mijlocul grãdinii este un chioºc foarte frumos ºi lângã
el este o bisericã de piatrã ºi purtând hramul Adormirii Maicii Domnului”64.
Sã remarcãm „noul gust pentru peisajul natural supus exigenþelor nãscute
dintr-un simþ al ordinii ºi al rigorii”65, cadrul „prelucrat” în care este plasat
palatul cu amenajãri – parcul (spaþiu amenajat, subordonat esteticului)
asemãnãtor cu cele ale apusenilor, heleºteul, pavilionul („chioºcul”) destinat
relaxãrii – care conferã pretenþie întregului ansamblu ºi îl fac sã proclame o
destinaþie monarhicã.

Paul de Alep a vãzut ºi Curtea de la Brâncoveni. El spune clar cã în


incinta (fortificatã atunci când a contemplat-o) neregulatã, având forma
unui pentagon ºi urmând denivelãrile terenului, se aflau douã locuinþe.
Vorbeºte despre „casele care au aparþinut rãposatului Matei Voievod, care
era de fel de aici” ºi despre „palatele sus-numitului boier”, adicã ale lui
Preda Brâncoveanu, la ale cãrui informaþii – am vãzut – sirianul a þinut
foarte mult. Tot despre douã corpuri de clãdiri, distincte, aminteºte ºi testa-
mentul fãcut de Constantin Brâncoveanu în 1708, prin care lãsa „parte
fiiu-meu Radului Brâncoveanul [...] Brâncovenii [...] ºi cu casele de piatrã
ale lui Matei Voievod, iar curtea cu toate dichisele ei ºi cu foiºorul cel
de piatrã din vie ºi viile împrejur jumãtate” ºi „parte fiiu-meu Matei
Brâncoveanu [...] Brâncovenii [...] ºi cu casele de piatrã cele vechi, iar curtea
cu toate dichisele ei ºi cu foiºorul cel de piatrã din vie ºi viile împrejur
jumãtate”. „Textul – spune Tereza Sinigalia – nu permite nici un echivoc
privitor la coexistenþa, în spaþiul aceleiaºi curþi [cu o antichitate atestatã de
un act al lui Neagoe Basarab din 3 mai 1518 – nota mea, D.H.M.], folosit în
comun, a douã rânduri de case, fiecare cu noul sãu proprietar, unele foste ale
lui Matei Voievod [...], cele noi [...], iar celelalte «vechi» – cu siguranþã, fie
moºtenirea comunã a celor doi de la descendenþii Craioveºtilor [...], fie numai
moºtenirea lui Preda Brâncoveanu”67. Tot douã locuinþe apar ºi în desenele
celor doi ofiþeri austrieci, Friedrich Schwanz ºi Johann Weiss, fãcute în 1723
ºi, respectiv, în 1731.
Între „dichisele” acestei curþi (pe care cândva, când incinta ocrotea o casã
din lemn ºi bastionul numit de Constantin Brâncoveanu „foiºorul de piatrã”,
Neagoe Basarab o dãruise surorii sale Marga – „Marga cea bãtrânã”), încon-
juratã de o palisadã ºi de un „hârlãu” (canal tras din Olt ºi întors, dupã ce se
lãrgea într-un heleºteu, tot în Olt prin Oltiºor, amenajare ingenioasã descrisã
ºi de minoritul bulgar Pietro Bogdan BakÍíä : „ºi, între altele, a abãtut o
mare parte din acel râu [Oltul – nota mea, D.H.M.] ºi l-a fãcut sã treacã pe
lângã casele sale ; ºi acel canal strãbate peste douãzeci de mile în lungime
pânã ce se întoarce în râul cel mare”), cu poarta ei impunãtoare, ziditã, cu
arcade semicirculare, se aflau locuinþe pentru slujitori, o clãdire pentru
corpul de gardã, biserica-paraclis, bucãtãria cu turn-lanternã, grajdurile
încãpãtoare, o salã de cãlãrie, alte construcþii auxiliare. Era aceastã aºezare,
refãcutã prin 1634 de Matei Basarab, o Curte în toatã regula, pregãtitã (prin
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 33

adãpostirea unui domestic colectiv) sã rãspundã cerinþelor unei reºedinþe


voievodale particulare, în care cele douã case (foiºoarele cu coloane, ca la
Hurezi, arãtau limpede existenþa unor apartamente), plasate pe latura de
sud a incintei, aveau destinaþii ce puteau acoperi mai multe funcþii. Funcþia
de locuire este certificatã de existenþa pivniþelor, unde se conservau provizii
pentru „locatari” – vinurile în cea mare, al cãrei gârlici îngãduia trans-
portarea butoaielor de la beciurile „de vie”, legumele mirositoare, crude sau
murate în cea micã, separate prin urmare, pentru a nu influenþa („transfer”
posibil dacã judecãm dupã varietatea produselor – notatã undeva de Paul
de Alep : „Înainte de iarnã ºi de cãderea zãpezii, ei smulg din pãmânt
pãtrunjelul ºi ceapa pentru a le pune [în pivniþe]. Prazul se gãseºte din
belºug ºi e foarte dulce…”68) calitatea vinurilor69.

Moºia Strehaia Matei Basarab a cumpãrat-o. Poate – aºa cum crede un


cercetãtor – în amintirea strãmoºilor sãi îndepãrtaþi, care avuseserã aici un
„sediu”. Oricum, în momentul achiziþionãrii existau acolo pivniþele unei case
ce pare a fi aparþinut primei pãrþi a secolului al XVI-lea. Pe aceste pivniþe au
zidit meºterii puºi la treabã de Matei Basarab. Paul de Alep a cercetat
curtea, palatul (a luat ºi masa, împreunã cu patriarhul Macarie, în loggia
casei domneºti) ºi biserica cu un cafas domnesc (legat printr-o pasarelã
cu etajul reºedinþei, dupã o idee – devenitã marcã a construcþiilor aulice
din Þara Româneasc㠖 pusã în practicã de Petru Cercel la Târgoviºte).
Ansamblul, cu o vãditã prestanþã voievodalã, i s-a pãrut impunãtor : „Seamãnã
cu o cetate mare ºi are ziduri puternice de incintã, cu multe creneluri.
Înãuntru este o fântânã frumoasã cu apã curgãtoare, deasupra cãreia s-a
ridicat un turn puternic ºi înalt [...] chiliile sunt frumos clãdite, iar bucãtãria
ºi grajdurile sunt toate boltite cu piatrã [...] Toate aceste clãdiri sunt spoite
cu var ºi pe dinãuntru, ºi pe dinafarã. În partea de rãsãrit a mãnãstirii nu
sunt chilii pentru cãlugãri, ci numai ziduri puternice de incintã, deasupra
cãrora se aflã o clãdire mândrã, care cuprinde o salã frumoasã ºi o salã de
mâncare, unde sufletul este uºurat de griji datoritã veseliei priveliºtii.
De jur împrejur sunt grãdini ºi o apã curgãtoare care curge dintr-un izvor ºi
se varsã într-un heleºteu din apropiere”70.
O foarte bunã impresie i-a fãcut sirianului ºi palatul voievodal (chiar
dacã cele auzite de el despre „preistoria” ansamblului nu sunt mereu în
preajma adevãrului) : „Se spune cã mai întâi [Domnul] a început sã con-
struiascã biserica în apropierea acelui sat, apoi a înfrumuseþat locul de acolo
ºi a început sã construiascã curtea, adicã palatul sãu personal. Dupã ce
acesta a fost terminat, mai mulþi i-au spus : «Dar ceea ce se cere este sã o
prefaci într-o mãnãstire». El a rãspuns : «Este pe cale de a fi prefãcutã într-o
mãnãstire» ; ºi a terminat [clãdirea] în acest fel. Din aceastã cauzã, con-
strucþia mãnãstirii este de o mare frumuseþe, trainicã ºi bine întãritã.
În centrul curþii este aºezatã pivniþa sau încãperile boltite pentru pãstrarea
vinului, iar deasupra acestora sunt camere mãreþe ºi un divan mare, cu un
pridvor în jur, folosit ca loc de ospãþ” 71.
34 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Palatul unui voievod care fusese în Apus.


De la funcþional la somptuos

Înscãunarea lui Petru Cercel s-a fãcut la Bucureºti, la 30 august/


9 septembrie 1583 (dupã ce, cu o zi înainte, domnul intrase în oraº), oraºul
în care Mircea Ciobanul mutase capitala þãrii, dupã ce, în prealabil, voievodul
fusese învestit în Stanbul. Alaiul domnesc (pe care Franco Sivori, secretarul
voievodului, are rãbdarea sã-l descrie  : „[...] în frunte pãºeau vreo cinci sute
de pedestraºi români, toþi îmbrãcaþi la fel, parte halebardieri ºi parte arche-
buzieri cu steagurile lor ºi cu tobe, veneau apoi trei sute de turci foarte bine
[echipaþi] cãlare, cu armament uºor, cu steagurile lor, cu tobe, trâmbe ºi alte
instrumente obiºnuite la turci, care fãceau un mare vuiet, dupã aceea stin-
dardul Sultanului, ºi apoi cincizeci de cãlãreþi constând din escorta ºi came-
rierii domnului. Urmau apoi marele cancelar [= logofãt] al þãrii ºi marele
spãtar care poartã spada domnului, dupã care, la o depãrtare de 10-12 paºi,
urma mãria sa cãlare, înveºmântat regeºte, alãturi de care era marele scutier
al Sultanului, personaj de mare vazã ºi cinste care trebuia sã-l însoþeascã pe
domn pânã în Þara Româneascã pentru a-l pune în stãpânire ºi a-l încorona.
Dupã domn la oarecare distanþã, erau purtaþi de cãpãstru treizeci de cai
arabi ºi turceºti de foarte mare preþ, împodobiþi peste tot cu aur ºi argint, ºi
apoi urmam noi ceilalþi italieni ºi francezi împreunã cu doi nepoþi ai mãriei
sale, ºi mulþi boieri mari ai Þãrii Româneºti, cu toþii foarte bine rânduiþi la
locurile care le fuseserã hotãrâte  : ºi dupã aceea veneau mulþi gentilomi
greci ºi la urmã vreo 500-600 de cãlãreþi români ºi greci, trupã nu prea grozavã
ºi în fiecare zi de drum se mai alãtura lume venitã din Þara Româneascã în
întâmpinare, încât pe la jumãtatea drumului puteam fi cam vreo 7000 de
persoane, apoi mai erau acolo multe trãsuri ºi carete ºi cai de povarã care
mergeau cu vreo douã mile mai înainte cu bagajele tuturor, cu corturi ºi cu
bucãtãria domnului ºi toate într-o ordine ce nu poate îndeajuns fi lãudatㅔ72),
supus – vedem – unui protocol sever, plecase din Istanbul pe 15 august 1583 ºi,
dupã trecerea nelipsitã de peripeþii a Dunãrii, ajunsese în preajma Bucureºtilor
(târg cu case „ridicate din lemn ºi lut, mici dar bune de locuit” – crede Sivori)
în ziua de 9 septembrie (sau cu o zi înainte – ne comunicã alt martor).
Înscãunarea s-a petrecut la Bucureºti, în palatul pe care pomenitul deja
Mircea Ciobanul îl mãrise ºi îl modernizase (chiar dacã nu au fost adunate
prea multe informaþii despre spaþiile sale de reprezentare ºi despre cele
rezervate ospitalitãþii ºi locuirii, se poate afirma – folosind ºtirile furnizate
de cãlãtorii strãini – cã pe latura de sud se afla – ca un soi de axis mundi –
sala divanului – cea în care Pierre Lescalopier a fost primit în audienþã de
Alexandru al II-lea Mircea : „Pentru a vorbi cu el am fost duºi într-o salã
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 35

mare cu covoare turceºti ºi cu o treaptã mai înaltã de jur-împrejur, la o


înãlþime de trei picioare, ca la caravanseraiuri. În fundul sãlii, chiar în faþa
uºii, ºedea principele într-un jeþ. Pe acele locuri ridicate nimeni nu se afla în
afarã de el...” 73 ºi unde Franco Sivori fixeazã ºi o parte a ceremoniei încor-
onãrii lui Petru Cercel : „A doua zi, îndatã suindu-se principele pe tronul sãu
sub un baldachin, avu loc ceremonia încoronãrii, care a fost cu mare fast,
dupã cum este obiceiul în aceastã þarㅔ74 –, care aduna în mobilier elemente
orientale (laviþa de lângã pereþi ºi covoarele turceºti) ºi occidentale (tronul
cu baldachin), apoi spãtãria, cancelaria particularã a voievodului ºi aparta-
mentele private75.
Ce fãcuse, pânã în acel an 1583, fiul lui Pãtraºcu cel Bun, cel nãscut prin
1545 ?
A fost þinut ostatic la Înalta Poartã, garanþie a credinþei tatãlui sãu,
Pãtraºcu cel Bun. Dupã moartea domnitorului, Petru Cercel este surghiunit
în insula Rhodos, apoi trimis într-o temniþã în Siria ºi prin alte locuri.
Evadeazã spectaculos în 1559 (dacã nu cumva a rãmas în închisorile turceºti
pânã prin 1570) ºi îºi începe demersurile pentru dobândirea tronului pãrintesc.
La Istanbul întâi, prin 1571, apoi la Braºov, unde îl aflãm dupã ce trecuse
prin Þara Româneascã ºi încercase – cu sprijinul boierilor, dar fãrã succes –
sã-l detroneze pe Alexandru al II-lea Mircea. Paºii îl vor purta apoi prin
Polonia (în 1572), Austria (la Viena frecventeazã curtea împãratului
Maximilian al II-lea), în Italia, întâi la Genova ºi apoi la Roma. Face peste
tot o bunã impresie prin chipul desãvârºit în care ºtia sã se poarte, prin
prezenþa agreabilã în societate (se spune cã vorbea 12 limbi), prin inteligenþa
sa remarcabilã („un inteletto giudizio e valor mirabile” – va spune mai târziu
Franco Sivori, care îi va fi secretar, în al sãu Memoriale delle cose occorse a
me Franco Sivori dell Signor Benedetto doppo della mia partenza di Genova
l’anno 1581 per andar in Vallachia), pentru modul în care practica virtuþile
renascentiste (în el Stefano Guazzo vedea un cavaler al Renaºterii, un curtean
perfect din cei portretizaþi de Baldesare Castiglione în al sãu Il Cortegiano),
prin informaþia culturalã pe care o stãpânea. Papa Grigore al XIII-lea îi dã
acestui prieten al ducilor italieni recomandãri foarte bune pentru Henric
al III-lea, regele Franþei, la a cãrui curte Petru Cercel ajunge în 1579. Urcã,
în sfârºit, pe tronul Þãrii Româneºti în 1583. Zideºte, ctitoreºte (a refãcut
Mãnãstirea de la Curtea de Argeº, biserica Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului,
a zidit Mãnãstirea Mislea etc.) cu o frecvenþã remarcabilã, îi comandã cãrþi
lui Coresi ºi toarnã tunuri, cãci voia sã lupte cu turcii (cum va face fratele
sãu, Mihai). Înconjurat la curte de italieni ºi de francezi, poartã cu aceºtia
discuþii savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua – scrie
Sivori – è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte meschia di
lattino, parte italiano, parte greca e parte schiavona…”), savureazã împreunã
cu aceia poezia lui Ronsard ºi face ca aceastã atmosferã sã rimeze perfect –
în înþelesul ei occidental – cu acel poem scris cândva de voievod ºi tipãrit,
sub titlul Capitolo del Prencipe di Valacchia), de Stefano Guazzo în cartea sa
Dialoghi piacevoli (Veneþia, 1586). Dat jos din scaun, Petru Cercel fuge în
Ardeal, dar înºelat, jefuit, trãdat, va nimeri într-o închisoare maramureºeanã.
36 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Scapã ºi de acolo, în 1587, ºi ia din nou calea Europei de apus (Viena, Veneþia,
Roma) cu gândul de a obþine din nou tronul Valahiei. Bizuindu-se pe prietenii
occidentali, Petru Cercel a cutezat chiar sã meargã la Istanbul, în 1589, spre
a-ºi pune în practicã planurile. Adversarii au fost mai puternici, însã, ºi mai
abili. Petru Cercel va fi închis în fioroasa Edicule ºi apoi trimis – dupã ce
fusese mutilat, se pare – în exil în insula Rhodos. Este ucis, însã, în 1590, în
timpul cãlãtoriei pe mare76.

„Mic, dar frumos ºi impunãtor”

Lui Petru Cercel (prinþul care purta, dupã moda francezã, o perlã în ureche –
„una perla grande che portava nell’orechia” – ; aºa apare în tabloul de la
Mãnãstirea olteanã Cãluiu) nu i-a plãcut sã rezideze în Bucureºti. Sau nu a
vrut sã se afle atât de aproape, cu curtea lui occidentalã, de turcii mereu
bãnuitori ºi imprevizibili. A rãmas la Bucureºti pânã în februarie 1584 ºi
apoi ºi-a mutat reºedinþa la Târgoviºte ºi a prefãcut în timp scurt Curtea
domneascã de acolo în cel mai reprezentativ ansamblu „pentru arhitectura
curþilor domneºti din Þara Româneascã în secolele XIV-XVI”77. A mãrit
suprafaþa incintei, ridicând ziduri groase cu contraforþi ºi i-a creat doi centri,
palatul ºi biserica (cu o relaþie constructivã între ele), semne ale unui nou
tip de gândire despre arhitecturã78 ºi ale unui gust novator în ºirul românesc
al comanditarilor voievodali.
Pe Petru Cercel, cel umblat prin oraºele italieneºti ºi pe la curþile Europei,
vechea Casã domneascã din Târgoviºte nu putea sã-l mulþumeascã. Sivori
ne spune cã vechiul palat „clãdit de strãmoºii sãi, este de proporþii mari ºi de
o arhitecturã îngrijit㔠 ; arhitectonic, el nu-i putea însã produce satisfacþii
cunoscãtorului consumat al castelelor ºi vilelor din Veneþia, nici nu avea
cum sã adãposteascã viaþa de curte pe care Cercel o dorea în preajma sa.
Problema mãririi lui s-a pus imediat ºi lucrãtorii, mulþi, peste o mie, adunaþi
de voievod, s-au aºezat pe treabã într-un ritm remarcabil. Ritmul alert pare
a fi fost caracteristica operei de edificare pusã la cale de Petru Cercel, pentru
cã în domnia sa scurtã, doar douãzeci de luni, el a înãlþat ºi a refãcut foarte
multe clãdiri, a fost de o hãrnicie „ctitoriceasc㔠extraordinarã, propunând
în acelaºi timp ºi pilde pentru maniera de a construi ºi pentru intenþia de a
mobila spaþiul cu zidiri. A fost însã, în acelaºi timp, acest mare european
(care porunceºte ca tavanele încãperilor noului sãu palat sã nu fie boltite, ci,
ca în Italia, fãcute din bârne, poate pictate) atent la tradiþiile locului. Pentru
biserica-paraclis ce a fost înãlþatã lângã palat el a ales un plan (în cruce
greacã înscrisã) ºi rezolvãri ce trimiteau cãtre antichitãþile bizantine ºi
basarabeºti79, cãtre o tradiþie nobilã româneascã reprezentatã de Mitropolia
din Târgoviºte, pe care începuse sã o înalþe Radu cel Mare. În aceastã
bisericã, ctitorul a poruncit sã se construiascã în naos un cafas, un soi de
„balcon imperial” cum se fãcea în Bizanþ ºi în Apus (mai târziu Brâncoveanu
îi va construi o scarã interioarã de piatrã cu balustrade sculptate), la care se
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 37

ajungea direct de la etajul palatului aflat în apropiere printr-o galerie („pod


acoperit” îi va zice Sivori) sprijinitã pe stâlpi de zidãrie. Era o subtilã declaraþie
de solidaritate între Aulã ºi Ecclesie, pe care mai târziu o va înþelege doar
Matei Basarab ºi o va repeta în ansamblul de la Strehaia.
Palatul, pe care Jacques Bongars, cãlãtor francez (foarte atent la „ritmurile”
impuse de Petru Cercel – „în cele 20 de luni cât a domnit” – ºi la alte
iniþiative ale sale : „a pus sã se toarne tunuri…”), îl gãsea „mic, dar frumos ºi
impunãtor pentru cât poate þara”80, introducea în arhitectura româneascã
„spiritul ordinii ºi al simetriei”81, cum nu se mai întâmplase pânã atunci ºi
nu se va petrece nici mai târziu. Partea rezidenþialã a construcþiei, cea în
care se aflau spaþiile de reprezentare ºi camerele de locuit, nu mai este
aºezatã pe beciuri (unic aici, pãtrat, cu un stâlp central în cruce), ci pe niºte
încãperi ce formeazã parterul. La etaj (un parter înalt, de fapt, legat de
bisericã prin zisa galerie), un „piano nobile” (Tereza Sinigalia), pe care – din
pãcate – nu l-a descris nici un vizitator, odãile (zece, probabil), mobilate ºi
decorate – pesemne – tot dupã moda occidentalã, se înºirau în dublu tract,
comunicând prin încãperile de la margine.
Iatã ºi opinia lui Franco Sivori, observator scrupulos ºi obiectiv, în genere
(la aprecierea dimensiunilor – „il Palazzo del Principe è di molta grandezza
e convenienta architectura” – se deosebeºte, vedem, de Bongars) : „Palatul
principelui, clãdit de strãmoºii sãi, este de proporþii mari ºi de o arhitecturã
îngrijitã ; a fost de îndatã mãrit de cãtre înãlþimea sa care i-a adãugat camere
frumoase ºi mândre. A pus sã se facã cu mare ostenealã ºi cheltuialã,
pe esplanadã, o fântânã, aducând apa de la un izvor depãrtat de oraº cu nu
mai puþin de patru mile [la Bongars izvoarele sunt trei iar distanþa este
socotitã în «leghe» – «douã» – nota mea, D.H.M.], trecând-o pe sub pãmânt
prin niºte jgheaburi groase din lemn de brad ; principele a pus în acelaºi
timp sã se înalþe o bisericã frumoasã alãturi de palat, astfel cã pe un pod
acoperit, înãlþimea sa putea intra în bisericã din camerele sale, fãrã sã fie
vãzut. A pus de-a dres multe biserici ºi tuturor le-a dat întreþinerea pentru
preoþi ºi îndeosebi a dat venituri bune pentru ºase cãlugãri din ordinul
Sf. Francisc, ce aveau o bisericã frumoasã în care se slujea dupã ritul roman,
unde mergeam noi toþi italienii, francezii ºi mulþi ragusani care fac negoþ în
Þara Româneascã. A pus sã se facã apoi cuºti nespus de mari ºi frumoase
pentru a þine sãlbãtãciuni ºi mândre grãdini italieneºti, care erau aºezate
chiar lângã palatul sãu. ªi a fãcut totul cu atâta grabã, cã pãrea o minune.
În mai puþin de ºase luni totul era dus la desãvârºire, lucrând mai bine de
1000 de oameni neîncetat…”82.
ªi în construirea ambianþei – o altã noutate remarcabilã a ansamblului
de la Târgoviºte ºi semn indubitabil al unui „gust nou” (cãci suntem aproape
de începutul secolului al XVII-lea) – modelul italian dominã. Grãdinile sunt
„italieneºti”, fântâna de pe „esplanad㔠trimite la pieþele renascentiste ale
oraºelor din Peninsulã, apa de bãut (apa, care îl rãcoreºte pe cel însetat,
figurând într-un imaginar românesc al raiului) adusã de la distanþã, chiar
„colþul exotic” destinat, în parc, „sãlbãtãciunilor” pare sã-ºi fi avut pilde în
Apus. Grãdina italieneasc㠖 spun cercetãtorii – era un adevãrat „muzeu de
38 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

lucruri în stare sã minuneze” : pãsãri ciudate în colivii, peºti, animale rare ºi


alte ciudãþenii capabile sã stârneasc㠄meraviglia”83.
Cât au înþeles din atmosfera îndemnãtoare la exerciþii superioare a acestei
Curþi – unde oameni instruiþi ai Apusului, precum Francesco Vincenti sau
poetul Francesco Pugiella se întâlneau cu negustori umblaþi ca Tommaso ºi
Giacomo Alberti84 – cei ce-ºi luaserã, la noi, misiunea sã însemne cursul
vremurilor ? Cât au reþinut ei din toate acestea ? Foarte puþin, dacã judecãm
dupã spaþiul ce i-l acordã lui Petru Cercel Cronica Bãlenilor (autorul
Letopiseþului Cantacuzinesc este ºi mai parcimonios) : „Dupã ce au mazilit
turcii pe Mihnea-vodã, au dat domniia lui Pãtru-vodã Cercel [care au venit]
în scaun. Au fãcut bine, cã au fãcut biserica cea mare din curtea domneascã  ;
iar au fãcut ºi rãu mai mult, cã au omorât pã Dobromir banul, ºi pã Mihãilã
vornec, ºi pã Gonþea pãhar[nic], ºi au pus birul foarte mare, ºi au scos în þarã
goºtina la oi”. Între un „bine” ºi câteva „rele” este consemnat ºi un eveniment
extern de senzaþie : „Întru aceste vremi, frâncii au aflat calindariul cel nou,
lãsând calindariul cel vechi, care umbla mai demult – ºi umblãm ºi noi
acum…”.

Intervenþiile lui Matei Basarab

În timpul lui Leon Tomºa – noteazã un vizitator strãin – palatul domnesc din
Târgoviºte era „dãrãpãnat din cauza vechimii ºi a deselor schimbãri de domni”85.
Repararea lui se impunea. A întreprins aceastã operaþie – mult mai mult
decât o simpl㠄refacere” – Matei Basarab (care ºi-a mutat aici, în 1640,
reºedinþa de la Bucureºti), cel mai harnic – probabil – constructor din istoria
Þãrii Româneºti. Aºezând pietre pentru monumentul destinat viitorimii,
autorul Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii creºtini
enumerã zidirile lui Matei Basarab (neuitând „milosteniile” ºi „bunãtãþile”
fãcute „la Sfântul Ierusalim”, „la Sfetaiagora” ºi „într-alte pãrþi”) : „ªi în domniia
lui arãtat-au multã milostenie pre la creºtini. ªi au fãcut multe mãnãstiri ºi
biserici ; mãnãstirea de la Câmpu Lung cea surpatã, a Negrului-vodã, o au
fãcut din temeiu, o bisericã la Piteºti, ºi o mãnãstire la Slobozia lui Enache,
ºi o bisericã la pod la Cãlugãreni, ºi mãnãstirea ot Cãldãruºani, ºi o bisericã
la Gheorghiþã ºi preste Olt, la Sadova, o mãnãstire, ºi la Gura Motrului o
mãnãstire, ºi la biserica De-un-Lemn, o mãnãstire, ºi mãnãstirea ot Arnota ;
la Craiova, biserica cea domneascã ºi o bisericã, ºi casa la Caracal, ºi la
Brâncoveni o mãnãstire, ºi o mãnãstire la Negoeºti pre apa Argeºului, ºi la
Plãtãreºti o mãnãstire, la Breb o mãnãstire, la Târºor o bisericã, episcopiia
ot Buzãu”.
Se prea poate ca sub numele de „cetatea din Târgoviºte”, fãcut㠄de
iznoavã, leatul 7153”, autorul sã fi înþeles ºi ansamblul Curþii domneºti ºi, în
primul rând, palatul voievodal. Matei Basarab a împrejmuit cu ziduri tari
Curtea domneascã (a cãrei incintã a mãrit-o), dimensiuni constatate ºi de
BakÍiä : „Curtea domnului este chiar mare, înconjuratã toatã de ziduri, având
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 39

porþi de fier ; deasupra porþii un turn mare, iar de o parte ºi alta a porþii stau
strãjile ziua ºi noaptea. Lângã palat, în partea de sus, pe malul râului se aflã
grãdina domnului”), i-a procurat un ceas (care i-a plãcut ºi lui Paul de Alep) –
„ceasnec ºi i-au fãcut locul sã stea în turnul cel mare” –, a construit la poartã,
pe dinafarã, o fântânã cu apã curatã adusã de la mare depãrtare. Ispravnici
ai acestor lucrãri au fost marele spãtar Preda Brâncoveanu (bunicul lui
Constantin Brâncoveanu) ºi marele agã Diicu Buicescu, nepot al lui vodã
Matei însuºi86.
Casa domneascã veche a fost tot acum unitã printr-un coridor boltit ºi
printr-o loggie cu palatul lui Petru Cercel. Acesta a fost reparat, i s-au
adãugat câteva odãi spre sud-est, la ferestrele sãlii de recepþie au fost puse
geamuri, încãperea însãºi fiind împodobitã în stil oriental. Vedea aceste
augmentãri ale stãrii de confort (probabil cã ºi sobele cu cahle smãlþuite)
Clas Brorsson Ralamb, primit cu multe ceremonii de voievodul Constantin
ªerban în fostul palat al lui Matei Basarab : „Sala de audienþã avea pereþi
îmbrãcaþi cu damasc ºi geamuri de sticlã, pe când celelalte opt-nouã încãperi
prin care trecusem nu aveau pereþii acoperiþi, iar ferestrele aveau hârtie”87.
Alþi cãlãtori – BakÍiä, de pild㠖 gãseau reºedinþa domneascã doar „încã-
pãtoare”, fãrã a-i descoperi alte virtuþi („casele ºi palatul domnului nu sunt
clãdiri de mare preþ…”).
Palatul de la Târgoviºte va aºtepta apoi, câteva decenii, anii lui Constantin
Brâncoveanu…

„Casele cele cu cinii”

La începutul secolului al XVII-lea, Curtea domneascã din Iaºi, palatul însuºi


atinseserã o stare avansatã de degradare. Movileºtii – am mai spus – acor-
daserã preferinþã unei Suceve aflate ceva mai aproape de polonezii mereu
favorabili lui Ieremia Vodã ºi urmaºilor lui. Deºi ziditã din piatrã, la fel ca
alte câteva biserici din oraº, reºedinþa voievodalã, apãrat㠖 în 1612 – doar
de o palisadã („înconjurat de jur împrejur cu o împrejmuire de pari groºi” –
Tommaso Alberti din Bologna)88, supraveghea, cu o înfãþiºare exterioarã
deplorabilã (cel puþin aºa i se înfãþiºa poetului polon Samuel Twardowski,
însoþitor al solului Krzystof de Zbara , care trecea printr-o Moldovã a lui
ªtefan Tomºa al II-lea : „palatul de odinioarã al voievodului Movilã, astãzi o
adevãratã ruinã pe dinafarã”89), un târg deschis, mare, rãsfirat, cu o populaþie
numeroasã, lipsit însã de ziduri de apãrare, „foarte murdar ºi plin de noroi”
(Tommaso Alberti), cu o înfãþiºare care de departe putea sã înºele (credea
Bandini : „aratã [de departe] ca o nouã Romã, deoarece turlele, bisericile ºi
mãnãstirile oferã ochilor oarecare mãreþie…”90), dar de aproape îºi desco-
perea strãzile, podite, unele, cu „bulumaci în loc de pardosealã de piatrã”
(Conrad Jacob Hiltebrandt) ºi casele mizere („colibe ºi cocioabe” – Bandini)
acoperite cu paie sau cu stuf. Atât casele „boierilor, cât ºi ale târgoveþilor ºi
ale sãrãcimii, sunt fãcute din lemn ºi sunt proaste ºi unele sunt acoperite cu
40 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

paie sau cu stuf de baltã”91 – constatã Bogdan BakÍiä. „Numai casele boierilor
ºi cea a domnului sunt acoperite cu ºindril㔠– observase ceva mai înainte
cãlugãrul italian Niccolò Barsi, descriind ºi chipul în care erau construite
cele mai multe case : „Sunt toate din pãmânt, însã cea mai mare parte din ele
sunt fãcute din bârne, îmbucate unele într-altele. Peste ele se aºterne lut
amestecat cu pleavã, cu bãligar de cal ºi cu apã. Dupã ce se usucã acest
material, se ia var ºi se albesc aceste case…”92.
Peste acest oraº (de un cosmopolitism exuberant în viziunea lui Niccolò
Barsi, care îl gãsea locuit de „moldoveni, greci, armeni, turci, francezi, poloni,
unguri, ruºi, italieni [...] însã cei mai mulþi din ei sunt turci” [ ! ?], cu multe
biserici ºi mãnãstiri – douãzeci ºi opt va numãra peste câþiva ani, François
Gaston de Béthune, locuri de adãpost în caz de primejdie, în care inginerul
militar Philippe Le Masson Du Pont afla, mai târziu ce e drept, ºi „case
trainice”, „strãzi largi” ºi „multe pieþe”, domina Curtea domneascã, avantajos
„situatã pe o colinã [...], cu o priveliºte largã spre sud-est, cãtre dealurile
Galatei ºi Cetãþuiei, acoperite de vii ºi livezi…”93. Lacul din preajmã, atestat
încã în veacul al XVI-lea94, obþinut prin zãgãzuirea între dealuri a unui curs
de apã, lac mãrit mult de Vasile Lupu ºi reamenajat de Antonie Ruset, apãra
Curtea dinspre miazãzi. Aceastã oglindã de apã, ce exprima un gust nou în
privinþa amenajãrii peisajului, i-a impresionat pe cãlãtorii strãini, dupã cum,
la fel, toþi au remarcat monopolul domnesc (total, dupã unii, dislocat de o
oarecare bunãvoinþã voievodalã, dupã alþii) instituit asupra pescuitului în
acest faimos rezervor piscicol…
Refacerea Curþii domneºti, pe un spaþiu foarte mare închipuind un poligon
neregulat, ºi a palatului este opera lui Vasile Lupu. „Castelul era înainte vreme
destul de sãrãcãcios, dar domnul de acum [Vasile Lupu – nota mea D.H.M.]
pentru a avea o locuinþã comodã l-a restaurat foarte bine ºi l-a îndreptat ºi
a fãcut întãrituri bune de jur împrejur”95. Minoritul bulgar Pietro Bogdan
BakÍiä s-a întâmplat sã fie la Iaºi când lucrãrile erau în toi  : „Palatul domnu-
lui nu e urât ºi acum chiar se clãdeºte din nou un altul. Curtea domnului este
aºezatã pe dealul dinspre lac ºi este înconjuratã de ziduri [alte relatãri vorbesc
despre un zid înconjurãtor parþial completat cu o palisadã din «bârne, îmbucate
unele într-altele» – nota mea, D.H.M.], cu un turn bun de pazã, cu bisericã
înãuntru ºi încã un palat pentru doamnã ºi domniþe, care a ars acum”96.
Opera aceasta constructivã era pusã de Miron Costin pe seama acelei
stabilitãþi pe care a ºtiut sã o asigure Vasile Lupu, propice activitãþilor
economice ºi propensiunii þãrii („Cã de-au fost cândva vremi fericite acestor
pãrþi de lume, atuncea au fost”). În acest timp de înflorire economicã („currea
Moldova, cu boi de negoþ, cu cai, cu miiere ºi aducea dintr-acea þarã [Polonia –
nota mea, D.H.M.], aur ºi argint”), construcþiile de orice soi au un rost de
împlinire : „Acestu domnu au fãcut ca de iznoavã ºi curþile cele domneºti în
Iaºi, casele cele cu cinii, grãdini, grajdiuri de piatrã, tot de dânsul sântu
fãcute. ªi multe locuri au aºãdzat, care au stãtut multe vremi stãtãtoare” 97.
În incinta care îngloba ºi biserica Sf. Nicolae Domnesc (cea ziditã de
ªtefan cel Mare) ºi nu era complet lipsitã de elemente de protecþie militarã
(dovadã urmele turnurilor poligonale din timpul lui Vasile Lupu, dezvelite
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 41

de arheologi98) se intra pe la baza unui turn aflat pe latura de nord ºi în care


se gãseau un paraclis zidit de ªtefan II Tomºa prin 1613-1614, odaia vistieriei
ºi o închisoare, semne ale puterii spirituale ºi ale celei seculare. Aceastã
poartã dãdea într-o curte exterioarã, unde erau convocate trupele cu prilejul
diferitelor ceremonii sau atunci când voievodul pãrãsea palatul ori se întorcea.
Se pãtrundea apoi în curtea interioarã, unde doar voievodul avea dreptul sã
intre cãlare. O spune ºi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, capitolul
De cerimoniis aulices in exitu et conviviis principum  : „Ibi in aula exteriori
equos reliquunt (interiorem enim equestrem intrare nemini licet) et in media
aula interiori suo ordine in pedibus stantes principem ex equo descendentem
salutant…”99. Era tot o curte cu caracter militar, pentru cã, adosate zidurilor
de incintã, se aflau odãile soldaþilor (din nou numeroºi). De-abia cea de-a
doua curte interioar㠖 consacratã întreprinderilor cu încãrcãturã ceremo-
nial㠖 lãsa privirii palatul (sau palatele, cu legãturi între ele, cãci Bandini
vorbeºte despre douã corpuri de clãdiri). Exteriorul reºedinþei voievodale
n-a stârnit tuturor privitorilor exclamaþii entuziaste. Rusul Leontie, stareþ
cãlãtor spre Locurile Sfinte (la un ºir de ani dupã domnia Lupului) este
rezolut de partea unei aprecieri pozitive : „Curtea domneascã este foarte
frumoasã. Sunt multe palate de piatrã”100. „Destul de bun” i se pare „castelul
de piatr㔠ºi francezului François Gaston de Béthune (l-am mai pomenit)101.
În schimb, privirile altora au fost mai critice. Pentru inginerul Philippe Le
Masson Du Pont „castelul este un amestec de mai multe clãdiri care par
foarte vechi”102. Nu grandoarea, ci dimensiunile îi impun, în cazul Curþii de
la Iaºi, lui De la Croix, secretar al marchizului de Nointel, ambasador francez
la Înalta Poartã : „«Seraiul» domnului, care ar trebui sã fie un palat mãreþ,
constã dintr-o mare ogradã, în jurul cãreia sunt corpuri de gardã”103.
ªi Bandini, care a mãsurat clãdirile ridicate de Vasile Lupu cu pasul, transmite
tot o impresie de austeritate exterioarã : „În ceea ce priveºte aparenþa sa
exterioarã, palatul nu aratã prea strãlucit”104. Din tot ansamblul Curþii
domneºti din Iaºi, lui Robert Bargrave, funcþionar englez, demne de consi-
deraþie i se par doar… grajdurile : „Prin osebitã favoare, am putut arunca o
privire asupra palatului sãu, o clãdire de piatrã, mai degrabã mare decât
frumoasã, neavând nici mãreþie, nici unitate, nici podoabe demne de palatul
unui domn. Numai grajdurile sunt într-adevãr vrednice de luare aminte
pentru mãreþia ºi buna lor întemeiere, dar mai ales pentru numãrul ºi
calitatea cailor, întrecând cu mult pe cei ai ducelui de Florenþa sau ai regelui
Angliei”105.
Erau toate acestea remarce despre o sobrietate, vecinã cu simplitatea, a
faþadelor supuse contemplãrii ºi despre caracterul oarecum eteroclit al
ansamblului, pentru cã, atunci când treceau la descrierea interioarelor,
registrul aprecierilor vizitatorilor – chiar dacã nu ocolea unele observaþii,
cum ar fi cea despre sala divanului, „foarte mare” ºi la care se ajungea pe
scara principalã ce dãdea într-un foiºor, ºi care lui De la Croix i se pare
„foarte înnegritã de fum” – se schimbã radical. „Am fost foarte miraþi – scria
Philippe Le Masson Du Pont – sã vedem într-o clãdire atât de veche mai
multe apartamente de o mare frumuseþe. Erau toate îmbrãcate cu lemn,
42 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

zugrãvite ºi aurite ca un mozaic, ce încânta privirile” 106. ªi Marco Bandini,


înaintea lui, remarcase discrepanþa dintre un „afar㔠auster ºi un „înãuntru”
opulent : „În ceea ce priveºte aparenþa sa exterioarã palatul nu aratã aºa
strãlucit, însã pereþii dinãuntru, îmbrãcaþi în covoare, tapiserii de mãtase
strãlucind de aur ºi de argint, înfãþiºeazã o maiestate oarecum regeascã a
acestui principe. Scaunele acoperite cu o pânzã foarte finã de in, sunt împo-
dobite cu þinte de aur ºi de argint”.
Asprimea constatãrilor privind aspectul exterior al palatului domnesc de
la Iaºi, din vremea lui Vasile Lupu ºi de dupã aceea, poate fi atenuatã ºi de
grija pentru prelucrarea cadrului ºi îmbinarea lui cu obiectul arhitectonic.
În cea de-a doua curte interioarã exista o grãdinã („între ziduri”) ce purta
mãrci aparþinând limpede Renaºterii italiene. „Din aceastã grãdinã porneau
douã rânduri de scãri monumentale, care conduceau la o terasã, mãrginitã
de un portic pe stâlpi de piatrã cioplitã. Domnul, când venea din afarã,
descãleca la scara aceasta, asistat de suita sa în picioare [cum ne spune
Cantemir – nota mea, D.H.M.]. Tot aici, în foiºorul de la capãtul scãrii, el
întâmpina, personal sau prin demnitarii sãi, pe oaspeþii aleºi, care erau
conduºi spre sala divanului. Aºa cum reiese din diferitele descrieri, intrarea
principalã era precedatã de acest portic, poate o colonadã, asemenea celor
cunoscute din castelele Renaºterii transilvãnene ; porticul lega ºi cele douã
aripi ale apartamentului domnesc, care trebuia strãbãtut pentru a ajunge în
sufragerie. În orice caz, el a existat, ca element caracteristic mai ales pala-
telor moldoveneºti, încã din secolul al XV-lea, când îl gãsim amintit la Curtea
de la Vaslui ºi a fiinþat, probabil, ºi la Suceava”107.
Mã voi întoarce la palatul ieºean ceva mai jos, când voi discuta „locuirea”
voievodalã, pentru cã acest domn, Vasile Lupu (care, o datã ajuns pe tron, a
renunþat la un privat onomastic, anodin ºi inexpresiv, ºi a adoptat un nume
imperial), înclinat spre fast, a asigurat reºedinþei sale („casele cele cu cinii”)
un „decor” de-a dreptul somptuos, potrivit cu „hirea” sa, mai mult împãrã-
teascã decât domneascã (Miron Costin).
Bucuria de a zidi

Programele voievodale
vãzute de cãrturari

Cu un an înainte de împlinirea veacului al XVII-lea, Radu Greceanu, care


între timp ajunsese cu „istoria” ºederii pe tron a lui Brâncoveanu (cronica
avea sã se cheme Începãtura istoriii vieþii luminatului ºi preacreºtinului
domnului Þãrii Rumâneºti Io[an] Constandin Brâncoveanu Basarab voievod,
dã când Dumnezeu cu domniia l-au încoronat, pentru vremile ºi întâmplãrile
ce în pãmântul acesta în zilele mãrii-sale s-au întâmplat) „pânã la al zecilea
an den domniia mãrii-tale” (ne amintim cã logofãtul numãra nu anii de la
Facere sau de la Hristos, ci pe cei de domnie), este oprit din lucru de porunca
voievodului, care socotise cã a sosit momentul „publicãrii” capitolelor închegate
pânã atunci. Cronica – ce numãra în acel moment patruzeci ºi trei de capitole –
începea ca o „poveste”, cu o formulã, incitatorie poate pentru un anumit
public („Multe ºi vrednice istorii fiind lucrurile ºi întâmplãrile ce s-au întâm-
plat în zilele…”), ºi se prezenta, neutru ºi puþin convingãtor, ca produs al
unei practici generate de motive deloc spectaculoase : „ºi de vréme ce ale
altor domni vieþi ºi istorii mai denainte întru neuitare de alþii au rãmas la
létopiseþe, aºa ºi noi a pomeni de viiaþa [...] ne-am ispitit”. Era nevoie, în
vederea „difuzãrii” (prin copiere, probabil), de un text protector, de o intro-
ducere, cãci cititorul trebuia familiarizat ºi pus de acord cu tensiunea faptelor
pe care „personajul” principal le produsese ºi care urmau sã-i fie înfãþiºate.
ªi Radu Greceanu a scris predoslovia, compunere închegatã ºi – dacã
judecãm dupã structura cãrþilor vremii – pe gustul publicului, deprins a citi
ºi a se închipui (lectorul Veacului de Mijloc era plin de respect faþã de
convenþii) ascultând un discurs cu ample rezonanþe, cãci toate compunerile
de aceastã facturã sunt în fapt niºte „cuvântãri”, în multe cazuri remarcabile,
alcãtuite dupã scheme în care modelele retorice s-au topit în succesiune.
„Discursul” lui Radu Greceanu este multifuncþional. Brodând în jurul
„subiectului” (Constantin Brâncoveanu), paginile predosloviei contureazã o
imagine ce reprezintã concretizarea unor opinii sedimentate în timp (opiniile
cronicarului despre voievod, pãrerile domnului despre sine însuºi – dacã e sã
acceptãm teza permanentelor imixtiuni ale lui Brâncoveanu în gândurile
curteanului-scriitor), alimentate de observaþii directe, de meditaþii asupra
faptelor înaltului personaj, de nenumãratele relaþii pe care prezentul le
cultiva cu un trecut nu prea îndepãrtat ºi, evident, de necesarele proiecþii
într-un viitor mereu invocat cu desluºite speranþe. Greceanu oferã cititorilor
sãi (ºi viitorimii) un „model” voievodal, un „construct” atent elaborat, atins
44 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de aripa perfecþiunii ºi capabil sã se transforme într-un util „ghid” de lecturã


a cronicii. Plasându-ºi personajul într-o descendenþã ilustrã (chiar ºi
în planul edificãrii : „cum marele Constandin ºi marele Iustiniian ºi alþii
aseminea lor”), Greceanu închipuie, într-un „rezumat” de letopiseþ, un elogiu
de cãrturar, selectând trei dintre cele mai importante elemente ale ctitoriei
spirituale brâncoveneºti – tipãriturile, ºcoala ºi lãcaºul de cult – ce realizau
sinteza unui program de construcþie sufleteascã. Construcþiile civile, multe
ºi demne de admirat, se bucurã ºi ele de atenþia cronicarului ; în cartea lui
gãsim un veritabil „jurnal de ºantier” despre cele mai importante zidiri
rezidenþiale brâncoveneºti.
Entuziasmul lui Greceanu (ºi, bãnuiesc, ºi al celorlalþi cãrturari), care,
dupã decenii pustii, exultã în faþa „exploziei” de carte ºi admirã edificiile
laice ºi religioase, pare sincer, ferit de obsecviozitate bizantinã. Ctitorul
contemporan, constructorul de palate ºi biserici, pentru a cãrui glorificare
Scriptura Sacrã ºi Antichitatea sunt scormonite în devãlmãºie, creºtin pios,
este opus ziditorilor din vechime (cãci lucrarea lui, zice Theodosie Veºtemeanu,
mitropolitul Ungrovlahiei, în prefaþa Mineielor buzoiene, pusã lângã acele
„piramide ºi chipuri spre nici un folos”, îºi dezvãluie rostul ºi finalitatea), iar
patronul de tãlmãciri, pentru care aceeaºi Antichitate furnizeazã cu prompti-
tudine „modelul” („ºi spre aceasta cãutând, ca alt oarecare Ptolemeu, prea
mulþi ºi ºtiuþi tãlmãcitori tãlmãcind, spre înþelesul tuturor le-ai fãcut”), este
desprins, ca o apariþie miraculoasã, de ºirul predecesorilor obscuri. Oamenii
de carte laici, adevãraþii fãuritori ai gloriei Brâncoveanului, elogiind cele
douã categorii de zidiri (clãdirea materialã ºi clãdirea spiritualã), izbutesc,
firesc, sã treacã dincolo de cercul „pravoslavnicilor” atunci când descifreazã
ºi comunicã semnificaþiile strãdaniilor voievodului, de fapt ale lor, ale învã-
þaþilor care îl consiliau ºi transformau în faptã propriile sfaturi. Cãrþile,
tãlmãcite uneori cu trudã (Radu Greceanu, traducãtor productiv ºi eminent,
îºi mãrturisea cinstit dificultãþile ºi descoperea, cu onestitate, „participãrile”
externe : „aºa ºi la aceasta mai vârtos ajutoriu ºi îndireptãtoriu mai grélelor
cuvinte ºi noime am avut pe dumnealui Constandin Cantacuzino biv vel
stolnic”), erau principalele purtãtoare ale demersului spre civilitate. ªlefuirea
individului prin „învãþãturã”, prin cultur㠖 obligatorie în crezul umanist al
cãrturarului din epocã („cãci, iarãºi, zic, aceaia [învãþãtura – nota mea, D.H.M.]
lipsind, nici omul desãvârºit om sã poate numi, nici lumina de-ntunérec
osebi, nici adevãrul de neadevãr sã poate cunoaºte ºi judeca”), soluþie cu
valoare de panaceu („Cãci aceiia iaste tot greul, toatã greºala ºi toatã nevoia
tuturor a nu avea ºtiinþa ºi cunoºtinþa lucrului”) – însemna supremul serviciu
fãcut colectivitãþii.
Tiparele genului fixau, în acest moment, locul portretului personajului
principal ºi, conformându-se, Radu Greceanu renunþã la notaþiile cu funcþie
de presemnalizare întrebuinþate pânã atunci, în cronicã, ºi declanºeazã
rostogolirea covârºitoarelor calitãþi ale voievodului : „Cãci mãriia-ta eºti cu
daruri vrednice împodobit ºi ai îngrijit de aceastã þarã cu o aºa adâncã
pricepere ºi înaltã priveghere, cu atâta blândeþe ºi rãbdare, pornitã din
sufleteascã dragoste ce îi porþi, încât eu poci sã dau chezãºie cã politia
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 45

luminatã ºi plinã de bunãtate a înãlþimei-tale este în adevãratã asemãnare


cu înþelepciunea lui Democrite, care în învãþãturile sale zice : «stãpânii
noroadelor ºi povãþuitorii lor trebuie sã aibã în toþi timpii îngrijirea cãtre
vrãjmaºii þãrei, iar cãtre supuºii lor iubitori ºi blânzi»”. Contextul este
complicat apoi, cãci virtuþile enumerate („adâncã pricepere”, „înaltã prive-
ghere”, „blândeþea”, „rãbdarea”, „sufleteasca dragoste” de þarã) aratã a avea
sorginþi multiple. Portretului „politic” îi este adãugat cel „moral” ºi „inte-
lectual”, „pozitivul” este rotunjit prin referiri la „negativul” cu posibilitãþi
antitetice (ªerban Cantacuzino – generatorul de spaimã) ºi ornat printr-un
gând al înþelegerii oferit de cãtre Democrit ºi Aristotel : „Zice Democrite
sus-pomenitul cã domnul de care toþi se teme, acela trebuie ca ºi el de toþi sã
se teamã ºi se uneºte ºi Aristotel la aceste cuvinte zicând cã acela ce altor
însuflã fricã trebuie ca ºi el sã se pãzeascã de toþi”.
În textul lui Radu Greceanu encomionul s-ar fi nãscut oricum, chiar dacã
gramatica discursului sãu (ºi mã gândesc acum la întreaga cronicã) ar fi fost
marcatã de o perfect㠄neutralitate”. Lauda are în aceastã scriere o sorginte
structuralã. Opoziþiile („evenimente de glorioasã celebritate” – „desfãºurãri
potrivnice”), care urmeazã una alteia, întrerupte, în secvenþele ce alcãtuiesc
devenirea epicã, doar de „plimbãri” ºi „zidiri”, relevã mereu un „termen
constant” : voievodul – conducãtor politic, protector al actelor de culturã,
constructor, ctitor –, descris ºi proiectat fãrã ºovãire în spaþiul de luminã
emanând de la preceptul ordonator, în timp ce „partenerii” în succesiune
circulã ºi uneltesc neobosit (cãci nu e greu de presupus cã seria grupeazã
doar „adversarii”) ºi ineficace (pânã la un moment dat) în conul de umbrã
impus de sistemul bipolar, mânuit, orice s-ar spune, cu talent de Radu
Greceanu.

Reºedinþã principalã
ºi reºedinþe secundare

Alegerea ca domn a lui Constantin Brâncoveanu s-a petrecut în Bucureºti,


„la Mitropolie, unde este obiceiul a sã pune domnii”. Mai puþin înzestrat
decât Anonimul Brâncovenesc (care face din aceastã elecþie o punere în
scenã a primirii domniei ca „acceptare silit㔠; voi reveni ceva mai încolo
asupra acestei secvenþe scrise cu vervã), Radu Greceanu, pe care îl bãnuim
a se fi numãrat printre spectatori, povesteºte întâmplarea (tot cu un
Brâncoveanu „inocent”) în capitolul al III-lea al cronicii sale :
„Atunci dar dupã a rãposatului ªãrban-vodã petrecire, numaidecât toatã
boierimea þãrii la Mitropolie adunându-sã ºi sfat pentru alégirea de domnie
fãcând, aºa cu toþii de la mic pânã la mare, pre acest Constandin Brâncoveanul
vel-logofãt de domnie au numeit, carele nefiindu-ºi de faþã, lângã oasele lui
ªãrban-vodã aflându-sã ºi de cele ale morþii ce trebuia grijind, iar sfatul ºi toatã
adunarea boierimei ce sã afla la Mitropolie, au trimis pre Preda Brãtãºanul
vel-pitar, i Radul Golescul, de l-au poftit ca sã meargã acolo, a cãrii chiemãri
46 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mãcar cã pricina nu o ºtiia, iar nici den obºte a ieºi putea, fãr’ cât a merge, ºi aºa
mergând toþi numaidecât la un cuvântu fiind, ca sã priimeascã stãpânirea þãrii
l-au poftit, pentru cã nu era altul obºtii mai plãcut decât mãriia-sa, nu numai
pentru multã vrednicie ºi înþelepciune ce avea, ci mai vârtos pentru multele
blândeþe ºi faceri de bine, care spre toþi încã den boierie avea ºi toþi de acestea
ale sale bune fapte încãlziþi era.
Cãruia dar foarte cu greu jugul stãpânirii a-l lua pãrându-i-sã, în
multe feliuri s-au apãrat, îndestulat fiind de tot binele ºi fericit traiu întru
ale sale trãind : iar nici într-alt chip sã urmeze putea, de vreme ce de la
Dumnezeu orânduiala era, dupã cuvântul carele zice : «cã tot darul desãvârºit
de sus iaste», precum în urmã faptele s-au vãzut aievea, cã minunate ºi mari
chivernisiri pãmântului acestuia ºi ocârmuiri au fãcut întru nenorocitele
acestea vremi, ce au fost, cât altul lucrurile la cap ºi la sãvârºit ca acele a aduce
n-ar fi putut…”108.

Constantin Brâncoveanu a rezidat, la început, doar în Bucureºti (i se


cerea, de fapt, sã locuiascã numai aici), oraº unde avea proprietãþi ºi case
moºtenite de la tatãl sãu, Papa Brâncoveanu. Palatul de la Curtea dom-
neascã (Curtea veche, întemeiatã, vedeam mai sus, în veacul al XIV-lea pe
malul stâng al râului Dâmboviþa ºi refãcutã de voievodul Mircea Ciobanul în
secolul al XVI-lea) l-a întâmpinat pe voievod cu parterul lui înãlþat, adicã în
starea în care îl lãsase ªerban Cantacuzino, cu modificãri fãcute în vremea
lui Matei Basarab (raportate, între alþii, de Paul de Alep : „Noi ne-am dus
apoi la Curte, care este o clãdire de mari proporþii ºi este înconjuratã de
ziduri înalte de lemn. Era odinioarã o clãdire veche, dar a fost dãrâmatã de
rãposatul Matei voievod ºi refãcutã din nou de-a întregul [probabil prin 1640 –
nota mea, D.H.M.]. Este o clãdire uimitor de armonioasã ºi care încântã
privirile ºi este mai mândrã ºi mai veselã decât curtea de la Târgoviºte…”),
Grigore I Ghica ºi Gheorghe Duca. Brâncoveanu a socotit cã intervenþia sa
în refacerea ºi reamenajarea acestei reºedinþe principale în duhul pe care
construcþiile acelui timp începuserã sã-l impunã, pentru a o face potrivitã sã
devinã sediul unei „locuiri rafinate ce implica fast, ceremonial, etichetã”
(Anca Brãtuleanu), era obligatorie. Un martor al acestor prefaceri, Anton
Maria del Chiaro, secretarul florentin al voievodului, trãitor o vreme (din
1710 pânã în 1716) în acest palat, aminteºte în cartea sa despre Valahia
aceste modificãri : „Numai Curtea Domnului are împrejmuire din zid : a fost
terminatã de principele Brâncoveanu cu puþine luni înainte de mazilirea sa [...]
Dar sã ne întoarcem la Bucureºti sã aruncãm o privire asupra clãdirilor mai
de seamã, palate ºi biserici, deºi în privinþa arhitecturii, nu gãseºti nimic
deosebit”109. Într-un târg cu construcþii modeste ºi în cadrul unei Curþi ale
cãrei clãdiri nu impuneau prin dimensiuni, „palatul domnului (în întregime
de piatrã ºi cu scara principalã de marmurã) este de mãrime destul de
însemnatã. Are sãli mari boltite, dintre care prima are în mijloc un rând de
coloane, destul de scunde, a doua salã slujeºte pentru a se þine în ea divanul
(adicã pentru împãrþirea dreptãþii) ºi în ea obiºnuiesc sã se dea mese la zile
mari, altele sunt sãli sau odãi de audienþã, din care se intrã apoi în apartamentul
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 47

domnului ºi de acolo în odãile doamnei, care de fapt se reduc doar la douã ºi


o odãiþã [...] Domnul Constantin Brâncoveanu a clãdit o frumoasã loggia
pentru a prânzi acolo ºi a se odihni dupã prânz în timpul verii, în parfumul
florilor diferite, aºezate împrejur în straturi”110.
Se pare cã Del Chiaro a înºirat în cartea sa doar „completãrile” fãcute în
vremea cât s-a aflat el în preajma curþii (înlocuirea palisadei din pari înfipþi
în pãmânt cu un zid de incintã ºi construirea unei loggii în partea dinspre
Dâmboviþa a palatului, cãtre grãdina unde vodã înãlþase ºi un foiºor)111.
Meºterii au trebãluit la Curte mulþi ani (Condica de venituri ºi cheltuieli a
Vistieriei pentru anii 1694-1704 este martor  : în 1694 – „s-au dat Cornescului
pârcãlabul de curte [419 taleri – nota mea, D.H.M.], de au plãtit meºterilor
ºi argaþilor care au lucrat la casele domneºti ºi nu li s-au fost plãtitu”  ;
pentru baia construitã tot în 1694 – „s-au plãtit marmorile ce s-au adus de la
Þarigrad de treaba bãii ºi trei armeni meºteri ce au venit de la Þarigrad de
au lucrat la baiã ; în 1696 – se dãdeau pârcãlabului 200 de taleri „pentru
cheltuialã [...] la învelitul caselor domneºti” ; în 1701 un „cãpitan za doro-
banþi” primea 200 de taleri „pentru cheltuiala Divanului caselor domneºti
din Bucureºti” ; în 1702 cu alþi 100 de taleri „s-au cumpãrat 9 perechi de
perne de frânghie în casa cu ºahnichile”)112 ; prin urmare lucrãrile trebuie sã
fi fost mai numeroase. De crezut este, fireºte, Radu Greceanu, care enumerã
zidirile brâncoveneºti în cuprinsul Aulei princiare din Bucureºti, dar, din
pãcate, nu le dateazã (cercetãtorii au presupus cã ele s-au desfãºurat
în acelaºi timp cu ridicarea primelor clãdiri la Hurezi, adicã pânã în 1692) :
„Au mai fãcut mãriia-sa ºi alte lucruri ºi zidiri, întâi turnul biséricii despre
doamna den Bucureºti, care mai înainte de Gligorie-vodã fãcutã era numai
aºa boltitã, iar mãriia-sa i-au fãcut turnul ºi tindã biséricii, înfrumuseþând
bisérica ºi cu tâmple ºi cu altele toate împodobindu-o. Mai fãcut-au ºi casa
cea domneascã ce iaste pre stâlpi de piiatrã ºi iaste cu trei cafasuri ºi cu
toate ce sã vãd într-însa, care iaste despre bisérica cea mare. ªi alte case au
fãcut despre doamna iar den temelie, însã doaã rânduri de case”.
Baia a fost cu siguranþã o „apariþie” brâncoveneascã ; divanul – poate
(„nou sau înnoit” – Tereza Sinigalia), la fel – poate – spãtãria, o încãpere
cu coloane, ºi casele „despre doamna” („doaã rânduri de case” – cum zice
Greceanu) – localizate de unii cercetãtori în clãdirea ce existã azi pe
strada Soarelui nr. 2-4 (despre care un alt istoric este de pãrere cã ar
reprezenta palatul construit de ªtefan Cantacuzino pentru Doamna Pãuna –
vezi mai jos). Destule presupuneri, destulã nesiguranþã. Pentru mine este
limpede, însã, cã intervenþia lui Brâncoveanu (restaurator rapid ºi eficient –
va spune Radu Greceanu : „Într-acestu an, primãvara, au trãsnit clopotniþa,
cea domneascã den Bucureºti care mai înainte de Grigorie-vodã era fãcutã,
iar ªãrban-vodã o mai înãlþase mult. Deci fiind o cãmarã dedesuptu la
mijlocul clopotniþei, din nesocotealã s-au fost bãgat acolo într-acea cãmarã
iarbã de puºcã ce era domneascã [...] tare fulgerându, tocma acolo în clopot-
niþã în iarbã au trãsnit, ºi fiind iarbã multã, au rãsipit clopotniþa pânã în
pãmântu [...] Dupã aceia mãriia-sa Constandin-vodã atunceaºi îndatã au pus
de au fãcut altã clopotniþã, de iznoavã, încã mai bunã de cum [au] fostu întâi,
48 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

puindu ºi cesnic sus în clopotniþㅔ) nu putea sã lipseascã. Dupã cum ea –


aceeaºi intervenþie – nu a lipsit nici în cazul caselor moºtenite de la pãrintele
sãu, din care a fãcut o construcþie (mobilatã sau mãcar decoratã în manierã
europeanã) ce l-a impresionat pe epigrafistul englez Edmund Chishull, gãzduit
acolo („la casele mãrii-sale”) împreunã cu lordul Paget (cãruia îi era secretar),
ambasador al Angliei la Înalta Poartã : „[...] o casã frumoasã ºi aleasã, clãditã
din piatrã ºi acoperitã dupã obiceiul acestui loc cu un fel de þigle din lemn ºi
fiind rânduit pe dinlãuntru dupã moda creºtinã, poate fi socotit mãreþ în
comparaþie cu clãdirile barbare ale turcilor din vecinãtate”113. O scarã monu-
mentalã trebuie sã fi avut ºi acest palat, cãci lordul Paget o coborâse politicos,
aºteptându-l pe voievodul care venise sã-i facã o vizitã protocolarã, urcând-o
apoi (zice Greceanu, consemnând ºi schimbul de amabilitãþi dintre cei doi)
împreunã cu domnul : „carele sol iarãºi pogorându-sã jos în capul scãrii, iar
dupã cele multe zise ºi complementuri, s-au urcat sus ºi câtva ºãzând,
mãriia-sa vodã au mersu la curte”.
Ajutaþi tot de relicte, cercetãtorii au încercat sã refacã iniþiativele brânco-
veneºti ºi la Curtea domneascã din Târgoviºte. Gheorghe Ghica, domn al
Þãrii Româneºti în 1659 ºi 1660, mutase, din porunca turcilor, capitala din
nou la Bucureºti. Din ordinul aceloraºi suzerani Curtea domneascã fusese
dãrâmatã în bunã mãsurã („Iar în urma lui [Mihnea III Radu – nota mea, D.H.M.]
numaidecât împãrãþiia au poruncit la Ghica-vodã, care venise domn în urma
Mihnii-vodã, de au surpat casile, ºi le-au sfãrâmat de tot, ca sã nu mai fie
scaun domnesc acolo, cãci mai suptu munte fiindu sã temea turcii de haînie…”).
Cu aºezarea ei în preajma munþilor – dincolo de care se instalaserã deja
austriecii cu care Brâncoveanu se afla în relaþii foarte bune (conte, mai întâi
al Sfântului Imperiului Roman, apoi – din 1695 – principe printr-o diplomã
în care împãratul Leopold I sublinia originea romanã a voievodului laolaltã
cu întreg poporul român, ºi el roman ca obârºie114), asigurându-ºi chiar
condiþii excelente în cazul unui refugiu –, Târgoviºtea, veche Cetate de Scaun
a Basarabilor, l-a interesat cu deosebire pe voievod. Gloria aºezãrii, parte a
trecutei glorii politice a þãrii, l-a îndemnat pe Brâncoveanu – vrea sã
ne convingã cronicarul – sã întreprindã o urgentã operaþie de restaurare :
„ªi încã dupã al patrulea an den domniia mãrii-sale, de case s-au apucat,
nemaiputându lãsa un scaun vechiu ca acela dupre la stremoºii mãrii-sale sã
stea pustiiu, ci în tot feliul ºi în multe rânduri, au cercat împãrãþiia pânã i
s-au dat voie, ca ºi casile sã facã ºi când [va vrea] ºi acolo sã ºazã”.
În proiectul domnului, Târgoviºtea (aflatã nu departe de Doiceºtii unde
Brâncoveanu avea case ºi de viile de la Piteºti, localitate prin care trecea ºi
drumul cãtre Mãnãstirea Hurezi, ºi ea terminatã în septembrie 1694) trebuia
sã renascã, sã redevinã un soi de „capitalã sezonier㔠(Tereza Sinigalia),
estivalã, o „reºedinþã particular㔠rezervatã, cu rãcoarea ei, lunilor toride.
Chiar începerea lucrãrilor Brâncoveanu a supravegheat-o personal (dovadã
cã-i acorda importanþã) „toatã vara”, în al patrulea an de domnie, adicã în
1692, campat fiind pe un deal din apropierea oraºului (ne putem imagina
corturile luxoase ale curþii invadând înãlþimea) : „[...] purces-au de au mers
spre Târgoviºte ºi den sus spre dealul lui Bãrbat au tãbãrât ºi, toatã vara
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 49

acolo fiind, pus-au de au curãþit casele domneºti den Târgoviºte ºi s-au


apucat a le drege, ispravnic fãcând pe Mihai Cantacuzino vel-spãtar, ºi toatã
rânduiala fãcând ca sã sã apuce de lucrul casilor sã le facã”.
Ispravnicul, bãnuit de unii cã ar fi fãcut studii de arhitecturã în Italia, s-a
achitat exemplar de îndatoriri. Vechii Case domneºti (pe care un cãlãtor o
gãsea, în 1636, a fi foarte oarecare, oricum „fãrã nimic particular”) i s-a mai
adãugat un nivel, zidurile încãperilor din palatul lui Petru Cercel au fost
dublate, pentru ca, în locul tavanelor din bârne, sã fie construite bolþi, cele
douã construcþii (unite cândva de Matei Basarab printr-un coridor) au fãcut
loc între ele unui foiºor. O loggie (cu o scarã ce cobora cãtre vechile grãdini)
a fost amenajatã pentru a împodobi palatul lui Petru Cercel pe latura lui de
est. Edmund Chishull, englezul la ale cãrui impresii am mai apelat, gãsea,
în 1702, când trecea prin Târgoviºte, cã palatul, refãcut de Brâncoveanu,
putea sã stea alãturi de „casele celor mai luminaþi prinþi creºtini”. Întregul
târg a fost împânzit de locuri în care se zidea. Ispravnicul, pomenit mai sus,
Mihai Cantacuzino, ºi-a ridicat ºi el o casã, apelând – cred istoricii arhi-
tecturii – la meºterii de care se folosise pentru ctitoria sa de la Râmnicu
Sãrat. S-a construit o casã pentru fiii voievodului – „casa coconilor”  ; curtenii
ºi-au înãlþat la rândul lor reºedinþe („casa doftorului”, „casa iazagiului”
[traducãtorul de limbã turcã], „casele surlarilor” [trâmbiþaºii curþii] ; la fel,
dregãtorii au þinut sã fie aproape de Curtea domneascã, rezidentã aici câteva
luni pe an, ºi ºi-au fãcut locuinþe.
Refacerea ºi modernizarea caselor domneºti, decorarea lor – verosimil –
somptuoasã erau aproape isprãvite („iar nu de tot”) în august 1694. În ziua
de Sfânta Maria Mare, meritele ispravnicului au fost recunoscute public –
„Iar în zioa de Sântã Mariiã mare, la avgust 15 dni, au mers domnul la
curtea domneascã, de au fostu la biséricã la sfânta liturghie, ºi ieºind de la
biséricã, ºi mergându sus în case, s-au dezbrãcat de cabaniþa sa cea domneascã,
ce era îmbrãcat, ºi au îmbrãcat pre Mihai Cantacozino vel-spãtar pentru cã
ispravnic asupra casilor fusése de-nceput pânã s-au isprãvit” –, iar ospãþul
dat de vodã în palatul proaspãt renovat (strãlucitor însã ºi prin antichitatea
sa monarhicã) vrea, simbolic, sã reînnoade o paradigmã : „ªi la masa dom-
neascã au ºãzut într-acea sfântã zi a Sântã Mãriei, în casile domneºti, cu
pãrintele vlãdica ºi cu boiarii, de s-au ospãtat, unde dar altu domnu n-au
mai putut sã ºazã, încã mai denainte cu multã vréme, cu vreo 35 de ani,
tocmai den zilele Mihnii-vodㅔ. Se va pune în miºcare, din acest moment,
o „pendulare” rareori deranjatã, care va avea la o „extremitate” Târgoviºtea.
Del Chiaro o constatase : „Cu toate acestea, domnul Constantin Brâncoveanu
obiºnuia sã stea în Târgoviºte cel puþin ºase luni pânã la ºapte luni pe an, nu
însã fãrã murmurul nobililor, negustorilor ºi supuºilor, care trebuiau sã
urmeze curtea – cu mare ostenealã pentru ei – ºi nu fãrã bãnuiala turcilor,
care socoteau Târgoviºtea mai aproape de munþii Transilvaniei, decât de
malul Dunãrii”.

Rãsfoind cronica lui Radu Greceanu, constaþi cã domnia lui Constantin


Brâncoveanu a fost foarte des întreruptã de cãlãtorii. Deºi „întrerupt㔠nu
50 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

este deloc cuvântul cel mai potrivit, întrucât aceste deplasãri nu fragmentau
deloc concretizarea autoritãþii voievodale, ci se integrau acestei manifestãri.
O cercetãtoare vorbeºte chiar despre o „viaþã itinerantã a Curþii”, cu etape
bine fixate, „cu un ceremonial ce trebuia îndeplinit fãrã greº ºi a cãrui
etichetã însuºi domnul nu uita niciodatã sã o respecte”115. Erau ºi voiajuri
fãcute de nevoie – cãlãtorii ordonate de suzerani ori refugii în faþa unor forþe
militare ostile –, dar cele mai multe dintre aceste drumuri (cu o frecvenþã ºi
o „sistematic㔠pe care istoria Þãrii Româneºti nu o mai propune) se fãceau
din porunca ºi din dorinþa lui vodã, îndeplineau, adicã, intenþia lui de mobilitate
maximã. Aceastã circulaþie cumva ritualizatã a nãscut, prin casele ºi palatele
înãlþate la Bucureºti ºi Târgoviºte, la Potlogi, Piteºti ºi Obileºti, la Brâncoveni,
Hurezi, Mãnãstirea Dintr-un Lemn ºi Doiceºti, simbolurile unui „parcurs”116
de-a lungul cãruia construcþiile (reºedinþe proprii care asigurã ºi împlinirea
funcþiei de locuire ºi a celei de reprezentare) închipuie „locurile de popas”
pentru voievod ºi numeroasele grupuri care îl întovãrãºeau, eliminã provi-
zoratul (taberele de corturi) ºi accidentalul. Voievodul nu va ocoli, nici dupã
ce-ºi va înãlþa propria reþea de palate, locuinþele de la þarã ale dregãtorilor
sãi (cãci „dreptul de gãzduire” îi era rezervat) cercetate în timpul „preum-
blãrilor”, dar aceste opriri vor fi cele ale unui „senior ce voiajeazã”, pãrãsind
întâmplãtorul unei adãpostiri forþate. Palatele de la Potlogi ºi Mogoºoaia
devin sedii – cu îndelungatã cercetare – pe drumul dintre Bucureºti ºi
Târgoviºte, cãlãtorie anual㠄dubl㔠cu un ceremonial al ei ºi de o rigurozitate
particularã (voi vorbi despre ea ceva mai jos), la Obileºti, Brâncoveni,
Mãnãstirea Hurezi ºi Mãnãstirea Dintr-un Lemn vodã mergea sã se „preumble”,
casele de la Piteºti îl adãposteau când se culegeau viile, iar lângã Fãgãraº, la
Sâmbãta de Sus, Brâncoveanu îºi zidise un palat pentru vremea când diplo-
mele de înnobilare primite de la Viena ar fi urmat sã-l salveze de primejdiile
turceºti.
Plasate pe moºii („în satul mãrii-sale”) sau încadrate în ansamblurile
monastice ridicate din porunca lui vodã, palatele brâncoveneºti (embleme
ale palatului românesc din a doua jumãtate a veacului al XVII-lea, sintetizãri
ale eforturilor începute cam prin vremea lui Matei Basarab), cu „rãdãcinile”
lor bizantine (vizibile mai ales în „impresionantele calote pe pandantivi în
unele încãperi ºi în pivniþe ºi splendidele boltiri etajate” [...], în „coloanele
puternice de piatrã sau zid care preiau greutatea arcurilor semicirculare sau
trilobate în sãlile spaþioase, subsoluri sau foiºoare”117), cu „sclipirile” lor
orientale (prezente mai ales în decorarea clãdirilor), cu „terasele” lor ce
închipuie fie foiºorul, fie loggia, fie amândouã aceste soluþii arhitectonice
(loggia având o bãnuitã sorginte veneþianã) ºi asigurã comunicarea dintre
interior ºi exterior, ofereau gãzduire voievodului, membrilor familiei care îl
însoþeau, celor ce formau obligatoriul „alai” sau, în alte cazuri, comandamen-
telor militare.
Cãci unele dintre „cãlãtoriile” voievodului aveau „teme” militare (repa-
rarea cetãþii Cladova, de pildã, când vodã gãseºte nimerit sã întreprindã ºi
o expediþie de pedepsire, „pe suptu munte”, a tâlharilor „unguri” care bân-
tuiau marginile þãrii ; opririle vor fi fãcute la mãnãstiri : „[...] mers-au la
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 51

mãnãstirea Tesmana ºi de acolo au mersu la mãnãstirea mãrii-sale la Hurezii


ºi au ºãzut fãcându câteva zile ºi fãcându ºi Sâmpietru acolo. Dupã aceea
sculându-sã de acolo, au mersu la mãnãstirea De-un-Lemn ºi de acolo la
mãnãstirea Argeºului, pre care sfinte mãnãstiri le-au mai adaos mãriia-sa,
ºi le-au mai întãrit cu mile ºi cu podoabe scumpe de biséricã. Deci de la Argeº
au venit mãriia-sa la Piteºti ºi tãbãrându acolo, câteva zile au zãbovit”) ori
erau prilejuite de miºcãri de trupe. Popasurile pe la „satele mãrii-sale” erau
obligatorii : campania militarã („Deci aºa cu multã nevoie, domnul cu oastea
s-au rãdicat ºi mergându pânã la satul mãrii-sale Potlogi, câteva zile pre loc
au ºãzut ºi iarãºi de acolo rãdicându-se, au mers pânã la Brâncovéni…”)
devenea astfel ºi „preumblare”, cu clipe de destindere ºi cu nelipsitele secvenþe
de ceremonial (având în „centru” câþiva reprezentanþi ai puterii suzerane) :
„Deci domnul rãdicându-sã de la Ploieºti, au mersu la satul mãrii-sale, la
Tãtãrani, ºi acolea câteva zile ºãzând, fãcut-au ospãþ sarascheriului împreunã
cu toþi paºii ºi sultanului, apoi s-au sculat ºi au mers la Filipeºti”. Alteori
aceste miºcãri pe teritorii (de la Cerneþi „la satul mãrii-sale ªãrbãneºti au
venit” ; „Domnul însã sculându-sã de la ªãrbãneºti, venit-au iar la satul
mãrii-sale la Potlogi…”) erau veritabile refugii sub ameninþarea unor armate
invadatoare. Din faþa austriecilor Constantin Brâncoveanu se retrage : „Aºadar
mãriia-sa, luând pre Dumnezeu într-ajutor, au purces de la Cotrãcéni cu
toatã gloata mãrii-sale ºi au mers la mãnãstire la Plãtãreºti”. Din „gloata”
aceea lipseau – nu uitã sã ne spunã cronicarul – unii „boiari ce nu sã afla
acolo, rãtãcindu-sã dupã ale vremii curgeri”, adic㠖 devine mai explicit
cronicarul – „hiclénii”, „vânzãtorii de þarã”. În opoziþie cu aceºtia, „boiarii
toþi care fruntea þãrii era ºi sã afla lângã domnu”.
Þinut uneori în „stare de mobilitate” de câte o molimã rebelã („Deci dupã
acestea domniia ºi de la Potlogi s-au rãdicat, ºi la mãnãstire la Cotrãcéni
lângã Bucureºti au venit, pentru cã nu putea întra în Bucureºti fiind ciumã
pre acele vremi în târgu…”), sâcâit chiar în locurile de „zãbav㔠de treburile
domniei („Deci dar viind ªãrban logofãtul cu rãspunsul acesta, aflat-au pre
domnu la satul mãrii-sale, la Brâncovéni…” ; „Fiindu domniia la Mogoºoaia,
venit-au un mârzac de la hanul…”), voievodul cãlãtorea ºi ca sã inspecteze
ºantierele (aºa cum a fãcut în 1695) construcþiilor sale : „Iar dupã ce au
trecut Sântã Mãriia, sculatu-s-au domnul de s-au dus în sus, iarãºi la mãnãs-
tirea mãrii-sale Hurezii, de au vãzut cele ce ºi acolo sã mai lucrase, ºi ºezând
câteva zile acolo, iar s-au sculat de acolo de s-au pogorât mai jos, la casa
mãrii-sale la Brâncovéni, de au ºãzut câtãva vreme, preumblându-sã ºi pre
la altele ale mãrii-sale, ºi apoi fãrã zãbavã iarãºi s-au învârtejit înapoi la
Târgoviºte, ºi întrându cu alai dupã obiceiu au descãlecat în curtea domneascã,
pentru cã ºi casile de tot lucrul sã isprãvise. ªi au ºãzut în casile domneºti
cu doamna mãrii-sale, ºi cu toatã curtea câtãva vreme, apoi s-au rãdicat
de la Târgoviºte ºi viindu la Mogoºoaia, venit-au la Bucureºti la octombrie
în 20 de zile, leat 7203”.
O astfel de cãlãtorie – mai cu seamã atunci când era „liniºte” – antrena,
am mai spus, multã lume, devenea o veritabilã expediþie : „Dupã aceia având
liniºte ºi nefiindu alte trebi, au socotit ca sã meargã la Brâncovéni, sã vazã
52 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mãnãstirea cea den temelie, ce au rãdicat [la locul cuvenit, Radu Greceanu
îºi informase cititorul cã Brâncoveanu «fãrâmase» vechea «bisericuce», hotã-
rând sã zideascã «alta mai mare de iznoavã den temelie»  ; «cãrãmida cea
dentâiu» o puseserã Constantin ºi ªtefan, «iubiþii fii mãrii-sale, ºi mitropolitul
Theodosie» – nota mea D.H.M.], ºi aºa la avgust 21 dni, au purces mãriia-sa
împreunã cu boierimea ºi altã curte a mãrii-sale spre Brâncovéni, însã întâi
pe la satul mãrii-sale Potlogii, apoi la Brâncovéni. ªi acolo câteva zile fãcând…”

Prima noastr㠄cale regalã”

Dupã 15 august 1694, adicã dupã ce palatul domnesc din Târgoviºte fusese
refãcut ºi modernizat (englezul Edmund Chishull îl vedea în 1702 – între
timp, în 1697-1698, fusese ridicat ºi chioºcul din grãdin㠖 ºi gãsea cã
„seamãnã mult, ca formã ºi înfãþiºare, cu cel din Bucureºti, numai cã are
avantajul de a-i fi alãturatã o grãdinã mult mai frumoasã ºi un foiºor de
piatrã pentru varã”) din porunca voievodului ce-ºi materializase iubirea de
fast aulic ºi la Curtea domneascã din Bucureºti, decorând încãperile cu
marmurã ºi mobile luxoase, atârnând de tavane policandre din aur, aºter-
nând pe jos covoare scumpe ºi supunând întreaga construcþie amprentei sale
stilistice, cãlãtoria dintre Bucureºti ºi Târgoviºte (ºi retur), dintre cele douã
sedii ale puterii, dintre cele douã palate, dintre cele douã capitale – una
oficialã, cealaltã secundarã, „sezonierã”, particularã, privatã chiar, una de
iarnã, cealaltã de varã, capãtã o regularitate remarcabilã, se „ritualizeazã”,
îºi asumã timpul („vremea cea obicinuitã”) ºi îl ritmeazã, apropriindu-ºi – ca
date de plecare ºi de întoarcere – anumite sãrbãtori ale calendarului bisericesc.
Pendulând între Bucureºti ºi Târgoviºte, între Cetatea de Scaun oficialã,
supravegheatã de ochiul atent ºi bãnuitor al unor suzerani capricioºi ºi
cruzi, ºi spaþiul aflat mai aproape de niºte imperiali aparent salvatori, între
locul public al puterii voievodale (unde, în absenþa lui, diriguiau „caima-
canii”) conferite de turci ºi locul „secret” al unui alt fel de putere, fãgãduitã,
tainicã, între reºedinþa invadatã de zgomotul (politic, în primul rând) al unei
capitale balcanice ºi palatul târgoviºtean, infinit mai liniºtit (deºi viaþa de
curte îºi avea ºi aici rosturile ei, cronicarul numind deseori vechea capitalã
basarab㠄scaunul Târgoviºtii” ori „scaun” al „mãrii-sale”), Constantin Brân-
coveanu statorniceºte un „traseu al autoritãþii voievodale” (alaiul de intrare
marca, în ceremonial, sosirea factorului de putere) coincident – am zis în
altã parte – cu întâia noastrã cale regalã : „Viind deci vremea cea obicinuitã
sã meargã mãriia-sa la Târgoviºte, au purces de aici den Bucureºti, ºi mergând
pe la satul mãrii-sale Mogoºoaia, i Potlogii, au mersu la Târgoviºte, întrând
la scaunul mãrii-sale cu frumos alai, dupã obicéiu la septembrie 22 dni”.
Brâncoveanu va „mobila” acest traseu cu palate, locuri de popas ºi zãbavã
subordonate unui „privat al cãlãtoriei”, reºedinþe – totodat㠖 pentru fiii sãi
în cadrul unui „privat familial”. Casele de la Potlogi (sat care a intrat în
posesia lui Brâncoveanu la o datã greu de precizat, în perioada prevoievodalã
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 53

oricum) au fost construite, în 1698, pentru Constantin, fiul cel mare ºi


moºtenitor al tronului. Pisania îl indicã limpede pe viitorul stãpân : „Io[an]
C[onstantin] B[asarab] V[oievod]. Aceste case din temelia lor sânt înãlþate
de luminatul domn Io[an] Constandin Basarab Voievod fiului sãu Costandin
Brâncoveanul, începându-le ºi sfârºindu-le la leat 7206 [1698] ºi al zecelea
an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vt[ori] post[elnic] Corbeanul”118.
Brâncoveanu s-a interesat de mersul lucrãrilor. Gãseºte palatul terminat
în 1698, dupã Sf. Dumitru („A doua zi octombrie 27 dni, s-au rãdicat mãriia-sa
cu totul ºi au purces ºi au mersu la Potlogi, unde ºi casile de acolo isprãvite
gãsindu-le de zidit…”), dar „zãboveºte” doar douã zile în noua construcþie ºi
pleacã, împreunã cu suita („cu toatã boierimea”), spre Bucureºti, trecând
prin Mogoºoaia, gãzduiþi fiind – probabil – în casele vechi. Un an mai târziu,
tot în octombrie, cãlãtoria de la Târgoviºte la Bucureºti va dura 11 zile, cele
mai multe fiind consumate la Potlogi, unde – în casele „preaiscusite ºi
preafrumoase”, „precum sã ºi vãd”, vodã a fãcut „praznicul marelui mucenic
Dimitrie”. Construcþia merita toate laudele (Greceanu, care de obicei este
foarte parcimonios în aprecieri, foloseºte totuºi un superlativ – preaiscusite),
azi cercetãtorii fiind de acord cã la Potlogi meºterii voievodului au înãlþat
„prima ºi cea mai semnificativã realizare a lui Constantin Brâncoveanu în
domeniul rezidenþial”119. Desprinsã de incintã, dominând din poziþie centralã
curtea ºi grãdina din spate (împreunã cu care este izolatã printr-un zid de
restul curþii), casa (în care Sulzer mai desluºea, chiar dupã distrugerile
suferite de palat în vremea rãzboiului dintre ruºi ºi turci desfãºurat între
1769 ºi 1774, gustul european care o comandase), cu foiºor ºi loggie, cu
odãile ei boltite dispuse în dublu tract ºi bogat decorate în stucul Orientului
persan ºi cu jocul subtil dintre golurile ferestrelor ºi plinul pereþilor, adãpos-
teºte cea dintâi manifestare glorioasã, incontestabilã, a stilului brâncovenesc.
Palatul de la Potlogi (cu elementele lui de confort european – ba, zic unii
cercetãtori – depãºind nivelul multor reºedinþe nobiliare europene, cãci
dispunea de apã adusã prin conducte, de bãi ºi de toalete) va monopoliza o
vreme poziþia de „reºedinþã de popas” pe drumul de la Târgoviºte (de unde
vodã pornea când se abãtea frigul : „de vreme ce ºi vremea sã rãcise” ori
„apropiindu-se ºi vremea rãcelii”) cãtre Bucureºti : „ªi aºa dupã aceea den
Târgoviºte purcegându ºi pre la satul mãrii-sale Potlogii mergându, la
noiembrie 16 dni, iar la scaunul mãrii-sale, la Bucureºti, au venit îmbrã-
cându caimacanii cari-i lãsase mãriia-sa, cu caftane, dupã obicéiu, iproci”,
„ªãzând deci domnia în Târgoviºte, dupã obicéiu, pânã dupã Sfeti Dimitrie ºi
vréme[a] începându a sã rãci au purces de la Târgoviºte, ºi mergând pre la
satul mãrii-sale Potlogii, au venit la Bucureºti, întrând în Bucureºti cu alai
frumos ; dupre acéia îmbrãcând ºi pre caimacani cu caftane dupã obicéiu”.
Intrãrile în Bucureºti erau mereu triumfale („cu mare alai”, „cu alai
frumos”, „cu alai mare”, „ºi au dat cu tunurile”, „cu alai foarte frumos”,
„se-au slobozit tunurile”), cãci Brâncoveanu era iubitor de fast (ºi Iisus
Hristos intrase cândva, în glorie, în Ierusalim) ºi de ceremonii, ºi se sfârºeau
cu „cãftãnirea” – gest aproape mecanic – a boierilor caimacani (cãrora doar
Bucureºtiul, le era unic sediu120), locþiitori destoinici : „ªi pre boiarii caimacani
54 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

dupã obicéiu cu caftane i-au îmbrãcat” ; „îmbrãcându caimacanii cari-i lãsase


mãriia-sa, cu caftane, dupã obicéiu” ; dupre aceía îmbrãcând ºi pre caima-
canul cu caftane dupã obiceíu” ; „dupre acéia au îmbrãcat ºi pre caimacani cu
caftane” ; „dupã acéia ºi pre caimacani cu caftane i-au îmbrãcat” ; „îmbrã-
cându pre boiari cu caftane dupã obicéiu” ; „ºi au îmbrãcat ºi caimacanii cu
caftane, dup-obicéiu”.
În 1702, la 20 septembrie, a fost terminat palatul de la Mogoºoaia (ne
spune pisania, unde cuvântul palat este folosit ºi el face sã disparã orice
dubii cu privire la gândul comanditarului, care îl zidise spre a-l oferi fiului
sãu ªtefan, încântat – între altele fie spus – de darul primit : „Acest palat din
temelie iaste zidit ºi înfrumuseþat de prea luminatul, înãlþatul Domn Io[an]
Constandin Basarab Voievod, dãruit ºi dat la al domniei lui fiiu ªtefan
Brâncoveanu moºtenire ohabnicã. Sãvârºind acest frumos lãcaº la anul de la
Hs. 1702, mesiþa sept. 20”), minunea arhitectonicã în stare sã încânte privirile
oaspeþilor strãini (Edmund Chishull, secretar al ambasadorului Paget : „palat
mândru” ; Aubry de la Montraye : „bogat construit, foarte regulat, în manierã
europeanã, împodobit pe dinãuntru cu plafoane bogat sculptate ºi cu picturi
bune”121). Mogoºoaia, care gãzduise ºi pânã atunci din când în când alaiul
domnesc – în casele vechi, probabil, (acolo unde a locuit ºi voievodul în anul
1688, în primele douã luni de domnie), fiindcã moºia intrase din 1681 în
posesia lui Brâncoveanu, devine al doilea loc de popas însemnat pe „drumul
voievodal” dintre Bucureºti (unde o uliþã tãiatã special, Podul Mogoºoaiaei,
îl avea drept „þintã”) ºi Târgoviºte. Este chiar un loc agreat de odihnã, fiindcã
într-un an Brâncoveanu rãmâne acolo 12 zile : „ªãzând deci domniia în
Bucureºti pânã la lãsata-secului de postul Sâmpietriului ºi încãlzându-sã
vremea, dupã obicéiu, ca sã meargã la Târgoviºte s-au gãtit ºi la iunie 26 dni,
au purces den Bucureºti, mergând la satul mãrii-sale Mogoºoaia ºi acolo
ºãzând 12 zile, de acolo purcegându au mersu la satul mãrii-sale Potlogii, ºi
de acolo purcegându, au mers la Târgoviºte, întrând la scaun cu alai, dupã
obicéiu, la iunie 27 dni” ( ? !).
Aºezat într-un peisaj încântãtor (Chishull : „loc frumos”), peisaj disciplinat
în interiorul incintei (înconjuratã de ziduri) de regulile grãdinii ºi mãrginit
(limita apãrã ºi ea intimitatea) de apa Colentinei, palatul, care adunã în
splendida lui „summ㔠arhitectonicã trãsãturi renascentiste, baroce ºi orientale,
sprijinindu-se în aceeaºi vreme pe achiziþiile zidirilor cantacuzineºti, „cu
volumul sãu prismatic orizontal [...], cu foiºorul ºi loggia decorate cu elegante
sculpturi în piatrã”122, declarã o nouã filosofie a construcþiei nãscutã din
meditaþia asupra principalelor funcþii ale edificiului, din raportul studiat
dintre interior ºi exterior, din relaþiile pline de armonie dintre proporþii.
Cu încãperile aºezate într-un sistem lipsit de rigiditate ºi menite sã rãspundã
funcþiilor fundamentale ale unei reºedinþe voievodale, chemând spaþiul din
jur prin cele douã forme ale „deschiderii” – foiºorul cu boltã, destinat accesului
dar ºi repaosului, ºi loggia, loc unde se putea mânca, dar de unde puteau fi
admirate împrejurimile (cãci aceastã punte între „înãuntru” ºi „afar㔠dãdea
spre grãdinã), cu posibilele ei sugestii veneþiene, amândou㠖 ºi loggia, ºi
foiºorul – marcând „o datã în civilizaþia rezidenþialã a românilor”123, palatul –
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 55

mai mic decât cel de la Potlogi – dã prioritate esteticului materializat în arcade


ºi coloane, în decoraþia interioarã (în palatele sale, Brâncoveanu trãia între
imagini) ºi în sculpturi, în culoare ºi în picturile ce împodobeau pereþii (între
ele ºi impresionanta compoziþie „epic㔠ºi încãrcatã de tensiune despre
cãlãtoria din 1703 la Adrianopol) povestind istoria neamului brâncovenesc.
Cel puþin de douã ori pe an Brâncoveanu zãbovea în acest „loc al liniºtii”,
la începutul verii, când începeau cãldurile („încãlzindu-se vremea”) ºi familia
voievodalã cãuta rãcoarea Târgoviºtei, ºi toamna, când timpul devenea friguros
(„apropiindu-se vremea rãcelii”) ºi reclama întoarcerea la Bucureºti. Aceste
cãlãtorii ºi-au selectat, cu vremea, ziceam, propriile date, un „timp” propriu –
parte a acelui „timp domnesc” pe care Greceanu îl mãsura în cronicã, un
calendar al deplasãrilor, acceptat ºi aºteptat („dupã obicéiu”, „vremea cea
obicinuitã”), cu niºte precizãri într-un calendar al bisericii  : „lãsata-secului
de postul Sâmpietriului”, „Sfeti Dimitrie” („iar dupã aceia apropiindu-sã ºi
vremea rãcelii, au purces mãriia-sa la octombrie 22 dni, ºi au mersu pe la
satul mãrii-sale Potlogii, unde ºi pã Sfeti Dimitrie au fãcut, ºi dupã acéia pe
la Mogoºoaia iar la satul mãrii-sale mergându, au întrat la scaun la Bucureºti,
la octombrie 30 dni, cu alai, dupã obicéiu ; dupã acéia ºi pre caimacani cu
caftane i-au îmbrãcat”. Câteodatã mai intervenea un „popas” (Mãtãsari, de
pildã) sau plecarea din Târgoviºte întârzia („la noiembrie în 22 dni, dã aici
din Târgoviºte, domniia purcegând ºi mergând pã la satele mãrii-sale…”).
Sã-l credem pe Radu Greceanu – locul lui era undeva în „alai” –, chiar atunci
când obiºnuinþa este complet rãsturnatã : voievodul petrece iarna ºi o parte
a primãverii la Târgoviºte („Viind vremea cea obicinuitã a mutãrii domnului
din scaunul Târgoviºtii în Bucureºti, la 10 dni ale lui martie…” sau „ªãzând
deci domniia pânã la lãsatul-secului la Târgoviºte, fãcând ºi sãptãmâna cea
mare acolo, luni dupã sãptãmâna cea mare, la [...] au purces ºi mergând pã
la satele mãrii-sale Potlogii i Mogoºoaia, duminicã la [...] au întrat cu fericire
în scaunul Bucureºtilor”), iar lunile de varã le suportã în Bucureºti : „Toatã
vara în Bucureºti petrecând domniia, la 20 dni ale lui avgust purces-au
mãriia-sa cu toatã boirimea ºi zãbovind câteva zile pã la satele mãrii-sale
Mogoºoaia, Potlogii, la 29 dni, cu frumos alaiu, dupã obicéiu, au întrat în
scaunul Târgoviºtii”.
Voievodul voiaja cu o „þint㔠aleasã de el, pe un traseu fixat de el (Potlogi
este un punct excentric faþã de ºoseaua Bucureºti-Târgoviºte) ºi mobilat cu
„obiecte” care îi plãceau ºi îl satisfãceau. Ca urmare, cãlãtoria era doar
rareori precipitatã ; de regulã ea semãna a „preumblare”, odihnei fiindu-i
rezervat un timp însemnat. Mersul ºi preumblarea, odihna ºi zãbava se
petreceau pe un „drum” (presãrat cu case, incinte, grãdini, heleºteie) purtând
pecetea inconfundabilã a „stilului brâncovenesc” – „un stil de artã ºi un stil
de viaþã, unul al ceremonialului ºi al reculegerii, al culorii ºi al organicului,
al cãlãtoriei ºi al «zãbavei»”124.
Un exerciþiu literar :
confortul ca alegorie

În Istoria ieroglificã, Inorogul se simte în siguranþã pe pãmânt, „stihie”


fixã, stabilã. Spaþiul plat îl avantajeazã : mereu urmãrit, velocitatea sa
particularã îl face greu de prins. O goanã perpetuã pentru a scãpa de duºmani
este, însã, exclusã. Resursele Inorogului sunt limitate. „Armele” lui – Inorogul
le analizeazã cu luciditate în epistola trimisã Cucoºului Evropei (cãci, ne
previne autorul, „Inorogul în glasul Cucoºului a cânta ºtiia”), cãruia îi cere
protecþie – se aratã a fi slabe („un corn în loc de armã împotriva a atâþia
vrãjmaºi ºi patru picioare de fugã împotriva a atâþia gonaºi”), aproape de
neluat în seamã în raport cu mulþimea adversarilor : „în ceriu de m-aº sui,
acolo sint câini, în fundul mãrii de m-aº coborî, acolo sint dulãi, în munþi
cotei, în dialuri copoi, în câmpi ogari, în stuhuri sampsoni ºi în tot locul fãlci
deschise, guri cãscate ºi colþi rânjiþi…”.
În aceste condiþii, soluþia salvãrii o oferã muntele, piscul („simceaoa” – loc
bine pãzit în care N. Stoicescu vedea casa unui înalt dregãtor otoman, „curte
de om mare, carea nu sã poate cãlca”, unde s-a ascuns Dimitrie Cantemir125,
sediu secret depistat, însã, de Hameleon) acestei forme de relief mai bine zis,
loc care asigurã securitate prin inaccesibilitate : „cât nu jiganie îmblãtoare a
sã sui, ce nici pasire zburãtoare locul unde stã a privi peste putinþã era, cãci
la suiºul muntelui una era potica, ºi acéea strâmptã ºi ºuvâitã foarte, carea
în pléºca muntelui prea cu lesne închizându-sã, pre aiurea de suit alt drum
ºi altã cale nici era, nici sã afla”. Într-o a doua descriere (cea din visul
Hameleonului) a „spaþiului ocrotit”, impenetrabilitatea este vizualizatã ºi
mai drastic : „Pre carile într-un munte prea înalt ºi loc prea aspru ºi fãrã suiº
aflându-l i se pãrea cã pre o stâncã înaltã în simceaoa muntelui ºéde  ; iarã
din toate pãrþile prãpãºti, hârtoape ºi pohârnituri groznice era, atâta cât
cãutãrii ameþalã aducea”. (Sigur cã interdicþia ascensiunii cãtre poziþia
înalt㠖 rezervatã semnificativ unei fiinþe superioare – nu este valabilã, am
vãzut, în toate cazurile. O va anula, în chip surprinzãtor, Hameleonul,
mijlocitorul mârºav, obligatoriul – în intrig㠖 „organ al strâmbãtãþii”, versatilul
calificat printr-o metaforizare copioas㠖 „organul fãrãlégii, vasul otrãvii,
lingura vrãjbii, tocul minciunilor, silþa amãgélii, cursa vicleºugului, vãpsala
strâmbãtãþii ºi vândzitoriul dreptãþii” ºi, în alt loc, „sãmânþa vicleºugului,
rãdãcina rãutãþii, odrasla spurcãciunii, cranga scârnãvii, iasca sicofandiii,
izvodul epiorchiii, pilda obrãzniciii ºi vãpsala polichipiliii”–, ingratul ce uitã
repede binele primit. El învinge obstacolele, mânat fireºte de þeluri neoneste :
„nu numai cu brâncele ºi cu labele, ce ºi cu coada ºi cu pântecele târiindu-sã
ºi urcându-sã, la munte a sã sui începu”.) Tot într-un munte cu calitãþi
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 57

strategice îºi aflã sediul ºi Cucoºul Evropei, cel la care nãzuia spre ajutor
Inorogul într-o altã împrejurare criticã : „Deci Cucoºul acela lãcuia într-un
munte înalt ºi mare, de unde rãspântiia a patru cãi a videa ºi strajea în toate
pãrþi a þinea putea ; lãcaºuri avea multe ºi mari, din toate pãrþile bine întãrite
ºi cu tot féliul de copaci roditori (de supt a cãror rãdãcini ape rãci curãtori
ieºiia) încungiurate ºi înfrâmþãºeate era, atâta cât la bunãtatea locului câte
s-ar cerea, una mãcar nu lipsiia”.
Sã bãgãm de seamã c㠄refugiul” (reºedinþa Cucoºului, a unui ambasador,
deci) era unul foarte confortabil, prevãzut cu toate dotãrile trebuincioase
unui trai lipsit de griji. Un mic paradis, un hortus deliciarum ocrotit (sã nu
uitãm cã mulþi dintre tâlcuitorii scrierilor sacre plaseaz㠄raiul pãmântesc”
pe un munte), aºezat între pericole. La fel stau lucrurile ºi cu muntele
Inorogului, ºi el o reºedinþã, probabil palatul de pe Bosfor al lui Cantemir
(figurat, dupã pãrerea lui N. Stoicescu, prin prunduº126 : „ºi câteodatã ºi la
prunduº din munte în ºes coborându-sã, pânã în dzuã iarãºi la locul aciuãrii
sale se afla”), desenat de prinþ127 ºi imprimat în partea stângã, sus, a hãrþii
Constantinopolului în ediþia englezã a Istoriei Imperiului Otoman, dupã ce
cunoscuse o versiune gravatã în 1720. Toate elementele în stare sã producã
ºi sã asigure o existenþã plãcutã, îmbelºugatã, feritã de accidente ºi creatoare
chiar de delicii estetice ºi de desfãtãri sunt de faþã. Cantemir decoreazã
fastuos acest locus amoenus (chiar dacã restricþiile ce decurgeau din necurmata
„stare de veghe” fãceau ca plãcerile acelea sã poatã fi consumate doar în
regim nocturn) : „Iarã în vârvul muntelui locul în chipul unii poiane câtva în
lung ºi în lat sã lãþiia ºi sã deºchidea, unde ape dulci ºi rãci curãtoare, ierbi
ºi pãºuni în fél de fél crescãtoare ºi pomi cu livedzi de toatã poama roditoare
ºi grãdini cu flori în tot chipul de frumoase ºi de tot mirosul mângãios
purtãtoare era ; în loc ca acesta Inorogul vieþuind, macar ca în tot féliul de
desfãtãri ºi de îndãmânãri sã afla, însã (inimii închise ºi de grijã cuprinse tot
dulcele amar ºi tot largul strâmt îi iaste)”. Mai târziu, în Rusia, Cantemir va
regreta aceastã reºedinþã în care aglomerase cãrþi, faimoasa lui bibliotecã, ºi
raritãþi arheologice. Dupã plecarea lui, palatul va intra în posesia lui Ioan
Mavrocordat, care îl va dãrui unei fiice a sultanului Ahmed al III-lea.
În Istoria Imperiului Otoman, Cantemir nota aceste „transferuri” : obiectele
arheologice „au ajunsu în manile fiicei sultanului Achmet” ; „Io l-amu lãsatu
în Constantinopole candu m-amu mutatu de acolo, ºi audu ca, dimpreunã cu
alte mai multe colectiuni alle melle despre trebile ºi datinile turcilor au
cadiutu în manile lui Ioan Mavrocordatu”.
Cu o „cheie” (una dintre cele câteva) capabilã sã desfacã procesul de
alegorizare am putea afla cã aceºti munþi, atât de asemãnãtori (doar abun-
denþa retoricã pare a despãrþi, la o primã ochire, sediul Inorogului de cel al
Cucoºului evropenesc), semnificã un anumit chip de a concepe ºi a alcãtui o
reºedinþã. Un chip nou – aº zice –, cãci aceste sedii (munþii) le procurã
locatarilor lor concomitent siguranþã ºi confort. Mãsurile de siguranþã (impene-
trabilitatea ºi inaccesibilitatea erau probabil asigurate ºi de dimensiuni, dar
ºi de unele amenajãri defensive ; „lãcaºurile” Cucoºului Evropei se arãtau –
ne amintim – „din toate pãrþile bine întãrite”) nu puteau fi neglijate, întrucât
58 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„munþii” se înãlþau în neliniºtitoarea „împãrãþie a peºtilor”, în chiar capitala ei.


Confortul (descris de autor cu evidente supraîncãrcãri atunci când revine
asupra „muntelui” Cucoºului, parcã pentru a sublinia similitudinea de care
vorbeam mai sus ºi a circumscrie scurtul rãgaz de pace – „câtãva vréme cu
mare lineºte, afarã de toatã grijea, viaþa îºi petrecu” – aflat acolo de Inorog :
„pãºune de biv, ape limpezi, izvoarã rãci, grãdini cu flori, livedzi cu pomi,
pomi cu roadã ºi roadã de toatã dulciaþa avea…”), chemat sã compenseze –
verosimil – starea de detenþie voitã pe care o nãºtea izolarea, pare a fi, în
acelaºi timp, ºi semnul unui alt tip de construire a ambientului imediat.
Ziceam cã muntele Inorogului (discuþia tainicã dintre Inorog ºi ªoim în acest
palat a avut loc128 ; restituitã de prinþ, clãdirea aratã aplecarea spre arcul
romanic, are în curte un bazin înconjurat de ziduri, o grãdinã franþuzeascã
ºi acoperiº cu sugestii din arhitectura italieneascã129) este identic cu cel al
Cucoºului Evropei (acesta din urmã dispunând, probabil, de un plus de
siguranþã). Inorogul vieþuia, prin urmare, „evropeneºte”, într-un alegoric
„munte” (cãruia în contingent îi corespundea palatul ; sã notãm ºi cã, pe
harta Istanbulului, lumina venea dinspre Apus ºi cã roza vânturilor indica
vestul, ca într-un simbolic apel la ajutor) care beneficia de toate mãrcile
fundamentale ale habitatului modern : utilitate, eficienþã, siguranþã, confort,
rafinament, decor interior ºi exterior. Prin acest tip de reºedinþã circum-
stanþele traiului zilnic al elitelor se despãrþeau vãdit de Timpul Vechi ºi se
preparau (ºi în aceastã Europã de sud-est) pentru Timpul Modern. Se pre-
parau – cred – cu destul aplomb ºi decizie ºi iau ca martor iritarea cu care
stolnicul Constantin Cantacuzino (forþat de neînþelegerile cu Brâncoveanu,
iscate dupã 1707, sã stea mai mult pe la conacele de la þarã) se simþea
depeizat, împins cãtre „þãrãnie” de absenþa salonului ºi a bibliotecii, a cadrului
„urban” ºi a civilitãþii ºi, la fel, aº evoca – iarãºi – programele edilitare ale
Brâncoveanului, faimoase întru totul, programe din care – am vãzut mai
sus – s-au nãscut palatele (deloc mai prejos decât „muntele” Inorogului ºi
decât cel al Cucoºului Evropei) ce întovãrãºeau prima noastr㠄cale regalã”
trasatã între cele douã capitale ale Valahiei.
Împodobirea cadrului

Grãdina

Ridicarea caselor domneºti, a palatelor (de o astfel de reºedinþã stabilã


dispunea ºi Alexandru cel Bun, cunoscut pentru aplecarea cãtre un trai
itinerant ; zice Ureche : „întâe datã au trimis la patrierºii de la rãsãrit de au
luat blagoslovenie º-au fãcut mitropolit ºi i-au dat scaun o sfântã mãnãstire
mare, mitropolie în oraºul Sucévii, lângã polata domneascã [subl. mea, D.H.M.],
cu multe sate ºi ocine dându-i…”) – palatium în textele latineºti ale lui
Cantemir –, semne ale puterii dar ºi expresii definitorii ale unui „privat
familial” (Brâncoveanu, de pildã, a construit palatele pentru fiii lui, o desti-
naþie ce le-a individualizat, le-a identificat : Potlogii – pentru Constantin ;
Mogoºoaia – pentru ªtefan, Obileºtii – pentru Rãducanu, Doiceºtii – pentru
Mateiaº), a fost repede urmatã de operaþii asupra ambientului. κi fãcea
astfel apariþia grãdina (parcul), care flancheazã ori înconjoarã palatul (dupã
Petru Cercel, un „execentric” totuºi, Matei Basarab va fixa în structura
ansamblurilor arhitectonice princiare grãdinile întinse ; cea a palatului domnesc
din Bucureºti se numea „Livedea gospod.” [domneascã], „tocmitã ºi înfrumu-
seþatã cu vie ºi pometuri roditoare cu tot felul de pomi”130), variant㠄fãcutã”
a pãdurii, spaþiu protejat, împodobit uneori cu „obiecte” construite, foiºoare
sau chioºcuri destinate odihnei131.
Încã din veacul al XVI-lea, cu decenii bune înainte de Petru Cercel,
Alexandru Lãpuºneanu poruncea sã i se amenajeze o grãdinã la Mãnãstirea
Slatina, între casa domneascã ºi bisericã, ºi aºeza aici o fântânã florentinã
îmbrãcatã în marmurã. Ideile Renaºterii în privinþa amenajãrii peisajului
îºi fãceau în acest fel o apariþie de luat în seamã. „Momentul Petru Cercel” a
fost, însã, hotãrâtor. Franco Sivori, secretarul italian al voievodului, umblat
prin lume, este, în acest sens, un martor credibil. El trebuie sã fi fost de faþã
la acele rapide prefaceri pe care le-a suferit ansamblul Curþii domneºti din
Târgoviºte, la înãlþarea bisericii, la construirea palatului ºi la introducerea
manierei italieneºti de amenajare a zonelor verzi. Pe terenul care cobora
spre râul Ialomiþa, voievodul „a pus sã se facã apoi cuºti nespus de mari ºi
frumoase pentru a þine sãlbãticiuni [«seragli de metter salvaticine» – un soi
de colþ zoologic, prin urmare, cum vãzuse el în Apus] ºi mândre grãdini
italieneºti, care erau aºezate chiar lângã palatul sãu”132. În aceastã grãdinã,
îºi ospãta Radu Mihnea, aflat la a treia domnie în Þara Româneascã, prin
1613, oaspeþi veniþi din Ardeal. Unul dintre ei, Toma Boisos, diplomat ºi om
de legi, neplãcut impresionat de aspectul capitalei sau, poate, înadins tendenþios
(pentru el casele sunt cocini), îºi va nota : „Într-o zi voievodul ne-a dat un
ospãþ bogat într-o grãdinã foarte frumoasã sub un umbrar de primãvarㅔ133.
60 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ªi minoritul bulgar Pietro Bogdan BakÍiä a vãzut mai târziu parcul domnesc –
„Lângã palat, în partea de sus, se aflã grãdina domnului” («Apresso il palazzo
de la parte di sopra»134) – ºi l-a apreciat.
Matei Basarab a fost – ziceam – un preþuitor al spaþiilor cu verdeaþã
proprii experienþelor private. La Bucureºti, în vremea lui, lângã palatul
domnesc a fost plantat㠄livedea gospod.” (livada domneascã) pe care o
pomeneam mai sus ºi tot o astfel de amenajare, cu un vãdit caracter utilitar,
de astã datã, vedea ºi Paul de Alep la Mitropolia din Târgoviºte : „[...] De
acolo cobori într-o grãdinã mare pe care nu o poþi vedea în toatã lungimea ei
ºi care este înconjuratã de nuci mari. Jumãtate este plantatã cu viþã de vie
ºi trandafiri, iar cealaltã jumãtate cu meri, peri, gutui, cireºi, pruni numiþi
«inimã de porumbel» ºi altele [precum] ºi cu zarzavaturi semãnate ca : bob,
varzã, pãtrunjel ºi altele de acest fel”135. Amator de amãnunte botanice,
diaconul sirian vãzuse ºi în grãdina palatului de la Iaºi „duzi ºi mulþi caiºi,
ca ºi migdali ; [...] un pom mic cu rodii plantat într-un butoi, ºi lãmâi dulci
cultivaþi tot în hârdaie”.
Modelele italieneºti par a se fi înstãpânit în amenajãrile peisajului din
cadrul ansamblurilor aulice româneºti. În secolul al XVII-lea, grãdini în
stilul Renaºterii sunt semnalate de cãlãtorii strãini la Suceava ºi la Iaºi136.
Ca în Peninsulã i se pare solului Jan Gni2ski cã aratã grãdina interioarã
(pe care o bãnuim a fi fost plinã de flori ºi de arbuºti decorativi ; oferind
sufletului repausul intimitãþii ºi un aer plin de plãcute miresme) din Curtea
domneascã de la Iaºi – „o grãdinã între ziduri, dupã moda italieneascã,
odinioarã îngrijitã, astãzi însã în pãrãsire” –, grãdinã aflatã într-o fireascã
legãturã cu spaþiul construit : „apoi, printr-o galerie din care se desfãcea un
pridvor ºi o ieºire la o grãdinㅔ 137. Grãdinari italieni îi aranjaserã ºi lui
Constantin Brâncoveanu parcul ºi grãdinile (a cãror amenajare începuse
sub Matei Basarab ºi care depãºeau, împreunã cu heleºteul domnesc, râul
Dâmboviþa) palatului domnesc din Bucureºti. Del Chiaro nu uitã sã precizeze
acest lucru (semn al performanþei) : „Aceastã grãdinã, vorbind drept, este
destul de frumoasã, de formã pãtratã ºi desenatã dupã bunul gust italian”138.
O proiectase – credea Constantin C. Giurescu, în Istoria Bucureºtilor – un
arhitect pe nume Pecena Levin ºi era îngrijitã de douãzeci de grãdinari
conduºi de un anume Frâncul, care era, probabil, italian, cãci asta însemna
„frânc” în româna veche. Palatele brâncoveneºti vor avea mereu în preajmã
astfel de grãdini, spaþii private ale destinderii ºi relaxãrii. Lângã palatul
personal al lui Brâncoveanu din Bucureºti erau – ne spune Edmund Chishull –
chiar douã, menite sã încadreze construcþia : „Din faþã se deschide asupra unei
grãdini mari, iar aripa dreaptã dã într-alta ceva mai mic㔠139. La Târgoviºte,
Constantin Brâncoveanu va reamenaja ºi va extinde mult parcul (doisprezece
ori – dupã alte surse – cincisprezece grãdinari, conduºi de un vãtaf, vor avea
grijã de el) ºi va ridica ºi un foiºor. La fel la Mogoºoaia, unde grãdina „pãtratã,
în stil italian” (Del Chiaro), realiza pasajul spre cadrul mai larg al amplasa-
mentului tãiat de râul Colentina140, la Potlogi, cu o grãdinã de mari dimensiuni
ducând într-o pantã domoalã spre heleºteu. Combinaþia dintre grãdinã ºi
luciul de apã, de efect în preajma unei zidiri plasate la ºes 141, avea deja o
bunã tradiþie în peisagistica româneascã. Paul de Alep vãzuse asemenea
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 61

alãturãri (ca ºi tentativele – care îl vor interesa ºi pe Brâncoveanu – de


înviorare ºi valorificare a spaþiului verde – ordonat ºi el dupã moda occiden-
tal㠖 prin amplasarea unor construcþii destinate recreãrii ºi odihnei),
în 1656 la Dobrenii de Ilfov ai lui Constantin ªerban („Odãile dau spre o
grãdinã foarte mare, împãrþitã în straturi ca grãdinile frâncilor, cu jgheaburi
de olane. În partea de afarã este un bazin mare cu apã, cu un pod peste el de
la un capãt la celãlalt. În mijlocul grãdinii este un chioºc foarte frumos…” 142)
ºi la Strehaia, unde palatul a devenit mãnãstire : „În partea de rãsãrit a
mãnãstirii nu sunt chilii pentru cãlugãri, ci numai ziduri puternice de incintã,
deasupra cãrora se aflã o clãdire mândrã, care cuprinde o salã frumoasã ºi o
salã de mâncare unde sufletul este uºurat de griji datoritã veseliei priveliºtii.
De jur-împrejur sunt grãdini ºi o apã curgãtoare care curge dintr-un izvor ºi
se varsã într-un heleºteu din apropiere”143.

Heleºteul
Asocierea grãdinã-luciu de apã (râu, lac, heleºteu) în amenajarea cadrului
natural (ºi, mai larg, a peisajului) în care era plasat un palat voievodal
(întreaga curte domneascã, de fapt), o reºedinþã nobiliarã sau domneascã
(ridicatã la þarã, de regulã sau chiar în unele mãnãstiri), frecventã în cel
de-al XVII-lea secol românesc, dovedeºte prezenþa unei noi stãri de sensibi-
litate în raport cu mediul, cu virtuþile care i se atribuie. Paul de Alep, cãlãtor
neobosit prin Moldova ºi Þara Româneascã, remarca – în 1656 – la Dobreni,
lângã casa lui Constantin ªerban, în preajma grãdinii, „un bazin mare cu
apã, cu un pod peste el de la un capãt la celãlalt” (am mai folosit acest pasaj).
Ceea ce sirianul numeºte „bazin” trebuie sã fi fost un heleºteu (acumulare pe
care ediþia a II-a a DEX o defineºte astfel : „bazin cu apã sau iaz special
amenajat pentru creºterea ºi reproducerea peºtilor”), aºezat între palat ºi
bisericã, realizat din porunca lui Constantin ªerban. Stãpânitor vremelnic
al moºiei (pe care ºi-o disputa cu sora sa vitregã, Elina, soþia postelnicului
Constantin Cantacuzino), el ºi-a pus pecetea asupra ansamblului rezidenþial
(o „pecete” foarte modernã), completând cadrul cu un luciu de apã. „Amena-
jarea unui eleºteu [...] era în mãsurã sã dea dimensiunea unui gust nou pentru
peisajul natural supus exigenþelor nãscute dintr-un simþ al ordinii ºi al rigorii
presupuse de aspectul ºi funcþionarea acestuia ºi sã stârneascã admiraþia
cunoscãtorilor”144. Contemporanii ºtiau cã iniþiativa i-a aparþinut fiului natural
al lui Radu ªerban. Într-un act din 25 noiembrie 1688, dat de Constantin
Brâncoveanu tocmai pentru a restabili proprietatea Cantacuzinilor asupra
moºiei Dobreni, sunt arãtate abuzurile sãvârºite de Constantin ªerban ºi
gândul lui de a face un heleºteu la Dobreni : „Iar ªerban Vodã a apucat a stãpâni
sate ºi moºii, amestecându-se unde n-au avut treabã, fãcând ºi la Dobreni
pivniþe de piatrã ºi case, voind sã facã ºi heleºteu…” Ceea ce s-a ºi întâmplat…
ªi Mareº Bãjescu ºi-a încropit un heleºteu lângã casa de la Bãjeºti, spre rãsãrit
de incintã, iar în mijlocul lacului aducãtor de rãcoare a pus sã se construiascã
un chioºc, spaþiu al destinderii, legat de parterul casei printr-un pod145 (am
vãzut cã un pod „complica” interesant ºi aspectul heleºteului de la Dobreni).
62 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Palatele ºi casele brâncoveneºti fac din pânza de apã o prezenþã obligatorie.


Colentina la Mogoºoaia, un heleºteu la Potlogi, heleºteul „cu casele ºi cu
pimniþa de piatr㔠la conacul din Tunari-Ilfov, dat ca zestre, în 1692, Stancãi,
fiica cea mare, mãritatã cu Radu Iliaº146, heleºteul (amenajat din porunca
lui Brâncoveanu) din preajma palatului de la Doiceºti, dat lui Matei, cel mai
mic între fii. În legãturã cu ultimul sã-l ascultãm iarãºi pe Radu Greceanu,
observator atent al felului în care voievodul îºi construia peste tot „obiectele”
obligatorii pentru confortul sãu : „Cumpãrând [„cumpãrãtur㔠fãcutã, prin
intermediul lui Cornea Brãiloiu, peste voia „vânzãtorilor”] mãriia-sa vodã
Doiceºtii de la Bãlãceni, fiind aproape de Târgoviºte ca sã aibã unde sã
primbla ºi fiind acolo niºte case vechi surpate ºi nesãbuite, mãriia-sa luând
moºia numaidecât au strãmutat ºi casele dã cum era ºi le-a prefãcut puindu-le
în orânduialã ºi le-au grijit foarte frumos fãcând ºi bisericã dã piatrã ºi
heleºteu, precum sã vãdu acum înfrumuseþate…”
Trecãtorii strãini prin Moldova au fost impresionaþi de lacul de lângã
Curtea Domneascã din Iaºi. BakÍiä, care l-a vãzut în anii lui Vasile Lupu, ne
spune ºi cum a fost realizat – „La marginea oraºului, pe lângã curtea domneascã,
curge un râuºor [Bahluiul – nota mea, D.H.M.], nu prea mare ºi cum se aflã
între douã dealuri, domnul a spus sã se opreascã apa între un deal ºi celãlalt
ºi ºi-a fãcut un lac foarte mare…” –, remarcându-i dimensiunile – „încât se
poate merge pe el cu bãrcile” – ºi, la fel ca Niccolò Barsi cu mai mulþi ani
înainte („bogat în peºtii cei mai gustoºi” 147), abundenþa peºtilor : „în el se aflã
tot felul de peºti”148. Pescuitul era, însã, monopol domnesc („nimeni nu are
voie sã pescuiascã fãrã învoirea anume a domnului” [Barsi]  ; „ºi nimeni nu
are voie sã pescuiascã acolo, în afarã de pescarii domnului ; locuitorii nu pot
scoate din acel lac mai mult de trei peºti ºi dacã prind pe cineva cã a luat mai
mult de trei, îl pedepsesc” [BakÍiä]), cãci lacul servea mai cu seamã pentru
nevoile curþii (morile domneºti, apã pentru bãi etc.).

Chioºcul

Construcþiile pãstrate (cele câteva), urmele dezvelite de arheologi ºi informaþiile


transmise de cronici ºi de relatãrile cãlãtorilor aratã cã de pe la sfârºitul
secolului al XVI-lea, când suprafaþa curþilor domneºti începe sã se mãreascã
incluzând, treptat, grãdini, livezi ºi apoi parcuri amenajate pretenþios iar
casa voievodalã, înconjuratã de verdeaþã, îºi adaugã un luciu de apã la
faþadã149, ºi pânã cãtre jumãtatea veacului al XVIII-lea, programele de
arhitecturã aulicã fac loc edificiilor ºi amenajãrilor destinate „odihnei ºi
zãbavei, tihnei în mijlocul grãdinii înmiresmate ºi colorate”150, destinderii ºi
comunicãrii reconfortante cu natura. Chioºcul sau foiºorul, ridicat între
arbori ºi în apropierea unui lac ori a unui râu, spaþiu construit special pentru
a oferi putinþa contemplãrii („privelii”) ºi a desfãtãrii ochiului (consonantã
unei noi sensibilitãþi vizuale”151), îndeplinea o astfel de funcþie ºi, dacã
judecãm dupã Foiºorul lui Mircea cel Bãtrân de la Cozia (numit chiar foiºor –
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 63

ºi în greacã, ºi în român㠖 de mitropolitul Neofit Cretanul  : „Mãnãstirea are


ºi un foiºor foarte frumos aºezat pe malul Oltului…”), are o vechime apre-
ciabilã în programele constructive româneºti. „Ideea unui asemenea spaþiu
deschis – propune Tereza Sinigalia, introducând ºi «becarul» unei rezerve
(«cu probabilitate, însã») – destinat odihnei nu putea veni decât dinspre sud,
acolo unde vremea caldã dura mult în timpul anului, rãcoarea ºi curentul
creat în asemenea spaþii libere sau semilibere fiind binefãcãtoare. Chiar ºi
denumirea comunã, în greceºte ºi în româneºte, de «foiºor» conduce spre o
origine sudicã a tipului de clãdire”152 (care – continuã autoarea citat㠖
seamãnã izbitor ºi straniu „cu un cort liber, numai cu puncte de sprijin
pentru acoperiº”).
A înãlþat, din lemn, un astfel de foiºor destinat recreãrii (pe care Mihai
Ispir – „într-o formulare cam pretenþioasã ºi cam preþioas㔠– observa Tereza
Sinigalia – îl încadra în „arhitectura de loisir”153) Matei Basarab, în grãdina
palatului domnesc de la Bucureºti (ºtim de la Radu Greceanu, fiindcã
Brâncoveanu l-a dãrâmat, în anul 1707, ca sã facã unul „dã piatr㔠: „Tot
într-acest an, la leat 7215, la al 19-lea an din domniia mãrii-sale, fiind în
grãdina domneascã dã la Bucureºti un foiºor dã lemnu vechi, mãriia-sa
precum cu alte multe lucruri înfrumuseþase curtea domneascã, ºi grãdina o
pusese în foarte frumoasã orânduialã, de vreme ce mai înainte era foarte
proastã ºi fãrã dã nimic într-însa, îndemnatu-se-au ºi acel foiºor de a-l face
dã piatrㅔ), ºi, la fel, cel care i-a urmat la tron, Constantin ªerban, ºi-a
împodobit foarte europeneasca grãdinã de la Dobreni cu o alcãtuire asemã-
nãtoare. Descrisã de Paul de Alep, cel foarte atent la construcþiile pe lângã
care trecea : „Odãile dau spre o grãdinã foarte mare, împãrþitã în straturi, ca
grãdinile frâncilor, cu jgheaburi de olane. În partea din afarã este un bazin
mare cu apã cu un pod peste el, de la un capãt la celãlalt. În mijlocul grãdinii
este un chioºc foarte frumos…”154 .
A iubit cu deosebire aceste zidiri cu spaþii deschise (dar care, totuºi,
„izolau”, asigurau intimitatea) destinate desfãtãrii ºi odihnei private (aflate,
de regulã, în afara ansamblului palaþial), Constantin Brâncoveanu. ªi-a
împânzit locurile de popas – mai îndelungat ori mai scurt – cu astfel de
construcþii de la înãlþimea cãrora ochiul putea cerceta în voie locurile din
jur : foiºorul delicat (cu cele douãsprezece coloane ale sale cu capiteluri
corintice susþinând arcadele ritmate graþios155) de lângã bolniþa (ridicatã în
1696 de Doamna Maria) Mãnãstirii Hurezi, „foiºorul (sau conacul) de la vii”,
la Valea Mare lângã Piteºti (a cãrui construcþie o menþiona, în 1695, Condica
de venituri ºi cheltuieli a Vistieriei), cu o impunãtoare salã de ospeþe ºi cu
camere pentru domneasca pereche ; conacele sau foiºoarele de la podgoriile
prahovene din Scãieni ºi ªchei, cel de la Sãrata din judeþul Buzãu.
Pomenita Condicã a Vistieriei Brâncoveanului menþioneazã într-un loc
banii pentru plata pietrarilor aduºi de la Albeºtii Argeºului ca sã execute
piesele din piatrã (sculptura în piatrã fiind asociatã cu decoraþia în stuc,
combinaþie din care a doua component㠖 ca ºi alte elemente ale ansamblului –
i-a îndreptat pe cercetãtori spre modelele turceºti) ale foiºorului înãlþat în
64 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

grãdina palatului din Târgoviºte. Radu Greceanu fixa ridicarea foiºorului –


pe care îl bãnuiesc învãþaþii a fi avut un plan cruciform ºi douã niveluri,
mãcar în partea unde se afla loggia – în anul 1698. Construcþia (ale cãrei
urme au fost descoperite în 1963)156 l-a impresionat vãdit pe cronicar : „Iar
dupã pornirea acestora [1 000 de oameni fuseserã expediaþi la asediul cetãþii
Cameniþa – nota mea, D.H.M.], nici mãriia-sa în Bucureºti n-au mai ºãzut, ci
s-au rãdicat de au mersu la Potlogi de au vãzut casile mãrii-sale ce sã lucra
acolo. ªi de acolo au mersu la Târgoviºte, sosindu la iulie 31 dni. ªi dupã
venirea mãrii-sale la Târgoviºte, s-au isprãvit ºi foiºorul cel boltit den grãdina
domneascã, care den trecutul an se începuse de se zidise, iar într-acest an
s-au isprãvit ºi alte podoabe ce l-au înfrumuseþat, cum sã ºi vede, cã e foarte
ciudat”. „Podoabele” ºi asocierea elementelor orientale cu cele occidentale
(loggia era categoric veneþianã) s-au impus ºi în ochii epigrafistului Edmund
Chishull, secretarul ambasadorului englez la Stanbul, care le-a vãzut în
1702, când, împreunã cu lordul Paget, cãlãtorea de la Bucureºti cãtre Ardeal.
La Bucureºti, Brâncoveanu îi gãzduise pe oaspeþii englezi în „palatul cel
nou”. Chishull avea, prin urmare, un termen de comparaþie : „Ca formã ºi ca
fast [palatul de la Târgoviºte] seamãnã mult cu cel de la Bucureºti, dar îl
întrece pe acesta printr-o grãdinã mult mai frumoasã ºi înlãuntrul grãdinii
printr-un frumos chioºc de piatrã. Amândouã sunt armonioase ºi pot sta
alãturi de cele ale creºtinãtãþii mai luminate”157.
Chishull, pentru care valorile europene („creºtinãtatea mai luminatã”)
erau absolute, vãzuse în 1702 ºi foiºorul din grãdina de la Bucureºti. Era cel
de lemn, înãlþat verosimil acolo de Matei Basarab. Nu putea sta alãturi de
pavilionul de la Târgoviºte, pe care Edmund Chishull îl numeºte „summer
house” – „casã de varã”, pentru cã, semn limpede al înclinaþiei pentru
comunicarea cu natura a arhitecturii brâncoveneºti, era destinat, probabil,
ºi odihnei, ºi locuirii. De aceeaºi pãrere a fost, pe semne, ºi Constantin
Brâncoveanu, care a demolat vechiul chioºc de lemn ºi a pus sã se zideascã
altul, „dã piatr㔠: „[...] deci arãdicând acel dã lemnu, ce era fãcut, mãriia-sa
din temelie tot în locul aceluia, foiºor dã piatrã cu stâlpii dã piatrã sãpaþi,
lucru foarte iscusit ºi minunat, împodobindu-l cu zugrãvele atât pã dinlã-
untru cât ºi pã din afarã l-au înfrumuseþat precum sã ºi vede”.
Coloane de piatrã sculptate, picturi interioare, picturi exterioare, mai
multe posibilitãþi de întrebuinþare, – foiºorul avea dreptul la calificativele
rezervate lui de Greceanu – lucru „foarte iscusit ºi minunat” –, calificative
confirmate apoi ºi de Anton Maria del Chiaro, care adun㠄stâlpii dã piatrã”
ai cronicarului valah în componenþa unei „galerii deschise, cu arcade pe
coloane”158, denumind-o cu termenul obiºnuit în Italia : „Aceastã grãdinã,
vorbind drept, este destul de frumoasã, de formã pãtratã ºi desenatã dupã
bunul gust italian ; în mijlocul ei domnul Constantin Brâncoveanu a clãdit o
frumoasã loggia pentru a prânzi acolo ºi a se odihni dupã prânz în timpul
verii, în parfumul florilor diferite, aºezate împrejur în straturi” 159.
Stãpânul lui Del Chiaro, care îºi aducea din Italia nu doar secretari, ci ºi
grãdinari, fãcea, categoric, figurã de monarh apusean. Cu unele gusturi
orientale…
LOCUINÞÃ, LOCUIRE

Funcþiunile domestice
ºi distribuþia interioarã

Închise orgolios în incintele lor încãrcate de semnificaþii ºi simboluri,


incinte uneori fortificate ºi adãugându-ºi astfel alte înþelesuri ale puterii
publice ºi puterii private160, dominând niºte împrejurimi mizere ºi o Curte cu
o autonomie de invidiat ºi gânditã, poate (la fel ca ºi lãcaºurile monastice, chiar
mai mult decât acelea) cândva, cu grãdina ei ºi cu luciul de apã, ca o replicã
la organizãrile ºi ierarhiile cereºti (locul central fiind al casei Voievodului)161,
palatele domneºti erau, concomitent, spaþii destinate actului oficial al cârmuirii,
reprezentãrii, locuirii, ospitalitãþii ºi sociabilitãþii ºi, mai rar ºi cu deosebire
în vremurile vechi, operaþiilor defensive. Se vede lesne cã aceste funcþii þin
ºi de „public”, ºi de „privat” ºi cã spaþiile construite unde ele urmeazã a se
exercita vor cãpãta o anumitã specializare. Între niºte limite, desigur, fiindcã
partea publicã a casei – expresie, ziceam, a puterii – putea avea extensii
temporare ºi în zona privatã, acolo unde se aflau apartamentele Domnului ºi
Doamnei ºi ar fi trebuit sã se desfãºoare doar viaþa particularã, închisã,
protejatã de discreþie (cãci „spaþiul privat este un spaþiu apãrat”162).

Prea multe supoziþii

Când lipsesc ºtirile, îºi fac apariþia presupunerile, presupuneri bazate pe


concluziile la care au ajuns arheologii ºi istoricii artei ºi ai arhitecturii
cercetând relicvele construcþiilor aulice ºi nobiliare, jefuite, pustiite, arse,
pãrãsite, dãrâmate, sau dezbrãcând puþinele edificii pãstrate de veºmintele
propuse de restaurãri ºi modificãri târzii. Contribuþiile acestea, preþioase
fãrã îndoialã, n-au reuºit sã înlãture lacunele în cunoaºterea cât de cât
exactã a interioarelor palatelor domneºti, a interiorului. A interiorului ºi a
ideilor care îl acompaniazã ºi îl guverneazã. O astfel de idee – asociatã cu
altele într-o concepþie (pe care eu o cred închegatã, coerentã) – va fi fost ºi
cea despre locuit ºi locuire. Ea trebuie sã fi existat, cu încãrcãturi locale,
orientale ºi occidentale, aflatã în relaþie cu principiile de împãrþire a spaþiului
în palat, întâi în spaþiu public ºi spaþiu privat (mai uºor de desluºit) ºi, în
cazul celei de-a doua categorii, în spaþiu rezervat Domnului ºi spaþiu aparþinând
66 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Doamnei. Informaþiile despre aceste delimitãri sunt descurajant (pentru


unul ca mine chiar descumpãnitor) de puþine. Completate cu supoziþii, ele
furnizeazã câteva imagini credibile :
Un palat domnesc din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, un palat
brâncovenesc, de pildã, avea – considerã Corina Nicolescu într-o foarte solidã
cercetare, de care m-am folosit copios163 –, pe nivelul locuibil (care putea sã
fie un parter înalt, aºezat pe pivniþã ºi pe alte camere de serviciu, sau un
prim etaj, la care se ajunge printr-o scarã exterioarã de piatrã sau de lemn),
un soi de piano nobile, opt sau nouã camere (dupã un „plan” care adapta la
trebuinþele locale structura palatului seniorial bizantin), dintre care cinci
sau ºase alcãtuiau apartamentul Domnului (între ele aflându-se mãcar o
salã de mari dimensiuni consacratã reprezentãrii) iar restul formau aparta-
mentul Doamnei164. În palatul de la Iaºi, apartamentul Doamnei – spaþios,
pãzit (observa un cãlãtor strãin) de un vornic ce comanda douãzeci ºi cinci de
lãncieri –, construit de Vasile Lupu, se afla în spatele celui rezervat voievo-
dului ºi era unit cu acesta prin coridoare. ªi la Bucureºti odãile Doamnei
fuseserã, probabil, refãcute de Grigore I Ghica pentru soþia sa, cea întoarsã
de la Veneþia în haine „frânceºti”165, pentru a cãpãta apoi o nouã înfãþiºare
din porunca lui Constantin Brâncoveanu (vezi mai jos subcapitolul Un palat
pentru Doamnã).

Vizitatorii strãini treceau rareori


dincolo de spaþiul de reprezentare

Au lãsat, însã, destule impresii aceºti oaspeþi despre lumea „dinlãuntru” a


palatelor voievodale, cu încãperile lor boltite ce începuserã a fi „specializate”
ºi cu atmosfera lor precumpãnitor orientalã (în ciuda sugestiilor apusene
acceptate). Solii sau înalþii prelaþi în trecere prin capitalele româneºti puteau
vedea divanul cel mare166 (sau sala cea mare), cu tronul lui aurit, înãlþat pe
un podium ºi flancat de jilþuri rezervate rudelor domnului sau oaspeþilor de
vazã, spaþiu al reprezentãrii ºi al recepþiei (axis mundi, ziceam), unde se
desfãºurau ºi marile ospeþe date de voievod ºi unde, pe lângã pereþi, se
gãseau laviþe din lemn sau din piatrã, aºezate pe picioare zidite ºi acoperite –
la Bucureºti – cu catifea roºie (culoare domneascã). Mese mari, mai cu seamã
de sãrbãtori, se þineau ºi în divanul cel mic, spaþiu destinat mai ales audien-
þelor publice. Locul cancelariei domneºti era în spãtãrie, care servea ºi drept
salã de judecatã. Adesea spãtãria era întrebuinþatã ºi ca salã de mâncare,
mai ales în palatul din Iaºi, unde aceastã încãpere era de mari dimensiuni,
avea o masã lungã, bãnci acoperite cu catifea roºie ºi un tron impunãtor.
Tronul domina ºi spãtãria din palatul bucureºtean, zis㠄cu stélele”, „cea
mic㔠ori „cea nouã”, care exista în momentul întronãrii lui Constantin
Brâncoveanu. La Bucureºti a mai fost construitã (poate în timpul lui ªerban
Cantacuzino) o spãtãrie, având forma unei sãli cu un ºir de coloane pe mijloc
ºi bolþi, verosimil, asemãnãtoare cu vechea trapezã de la Mãnãstirea Argeº167.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 67

Audienþe publice ºi private

Celor mai mulþi vizitatori ai palatelor domneºti le era îngãduitã intrarea


doar în aceste spaþii de reprezentare, suficiente pentru a-i furniza privitorului
indicii despre opulenþa decoraþiei interioare („Locuinþele unde stau sunt
acoperite în întregime cu plãci de faianþã, iar Vasile [Lupu] a pus sã se
împodobeascã minunat tavanele”168) în contrast vãdit cu puþin arãtosul exterior
(lui Bandini palatul domnesc de la Iaºi i se pãrea cã seamãnã cu o fermã de
lângã Bergamo unde se fãcea brânzã…). Unora dintre ei, puþini, privilegiaþi
prin rang sau prin înãlþimea misiunii, le era permis accesul dincolo de linia
care hotãrnicea „publicul” de „privat”. Încãperea în care l-a primit Aron
Vodã, în 1582, pe rusul Trifon Korobeinikov, cãlãtor la Stanbul ºi pelerin la
Sfântul Munte, pare mai degrabã spaþiul unor recepþii oficiale : „ªi am fost
primiþi la el în odaia [domnului] iar în odaie e o podea mai ridicatã cu trepte,
înaltã pânã la brâul unui om, acoperitã cu covoare, pe acea podea ºedea
domnul pe un loc [anumit] iar locul este fãcut astfel ca sã poatã ºedea turceºte
ºi în faþa lui erau douã lumânãri în sfeºnice ºi tot lângã el stãtea ºi tãlmaciul
sãu, vistierul, care vorbea româneºte ºi ruseºte ºi toþi oamenii sãi stãteau
descoperiþi în faþa lui”169. Tot în prezenþa unei asistenþe, reduse fãrã îndoialã,
ºi într-o încãpere separatã l-a invitat Vasile Lupu pe Pietro Bogdan BakÍiä,
dupã ce l-a reperat între cei ce se aflau în sala divanului : „[...] îndatã ce m-a
vãzut de sus, a pus capãt judecãþii sau divanului ºi s-a retras într-o odaie ;
iar când am intrat acolo, domnul s-a ridicat ºi toþi boierii au stat în picioare
cu calpacul în mânㅔ170.
Audienþele particulare se desfãºurau în încãperi „dinãuntru”, adicã
în cuprinsul „domestic” al apartamentului voievodal. Într-o astfel de încã-
pere – din care se putea ajunge ºi la apartamentul Doamnei – l-a invitat
(zice Paul de Alep) domnul Þãrii Româneºti pe patriarhul Macarie al Antiohiei :
„Apoi, domnul s-a sculat ºi a luat pe domnul nostru patriarh într-o încãpere
dinãuntru ºi a vorbit multã vreme cu el în tainã. Sfinþia sa s-a dus apoi sã o
vadã pe doamnã”. Intimitatea conversaþiei ºi confidenþialitatea pentru cele
discutate erau asigurate de cercul restrâns al participanþilor ºi de „sediul”
acestor convorbiri, mobilat familial ºi având nelipsita mãsuþã joasã, turceascã,
învelitã cu un covor ºi susþinând gustãrile, zaharicalele ºi bãuturile trebuin-
cioase (relatarea soliei polonezului Jan Gni2ski reþine cã, la Iaºi, audienþa
privatã s-a desfãºurat „într-o odaie boltitã cu ziduri acoperite cu pãtrate
mari albastre modelate în forma faianþei olandeze. Lângã fereastrã pe un
covor, pe o masã joasã erau aºezate dulceþuri mai mult zaharisite, mied,
patru sticle cu rachiu ºi patru pãhãrele goale…” sau, într-o altã versiune  :
„într-o odaie frumoasã, decoratã dupã moda olandezã ºi în care se afla de
asemenea un divan frumos, acoperit în întregime cu fel de fel de dulceþuri ºi
patru sticle de rachiu ºi patru pahare”). La întâlnirea dintre Antioh Cantemir
ºi solul lui Raphael Leszczy÷ski au fost de faþã persoane din suita ambasa-
dorului ºi „fratele domnului”, adicã Dimitrie Cantemir, care a declanºat
imediat o dezbatere savantã, în legãturã cu subiectul discuþiei ce avea sã
68 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

urmeze : „Intrând apoi în a patra odaie, s-au aºezat pe un divan acoperit cu


perne, la dreapta solul, la stânga domnul. Fratele domnului, stând lângã sol,
a început fel de fel de discuþii cu prietenii solului asupra datoriilor impuse de
prietenie. Dupã multe dovezi de prietenie, solul ºi domnul au trecut la
audienþa publicㅔ171. În 1636, Matei Basarab l-a primit chiar în iatac
(foarte aproape, deci, de dormitorul voievodal) pe ambasadorul polon Jerzy
Krasi2ski : „Iar noi am trecut în iatacul domnului. Am intrat acolo în audienþã
particularã cu care prilej am discutat timp de o orㅔ172.

Mai departe în palat…

În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir afirmã cã în palatul domnesc de


la Iaºi (în care apartamentul Domnului, cu camere spaþioase ºi decorate cu
picturi, legat de cel al Doamnei prin coridoare, încãlzit de un cãmin în formã
de trunchi de con ºi de sobe uriaºe fãcute din cahle divers colorate ºi având
peste tot firide în perete, dulapuri zidite, laviþe ºi divanuri îmbrãcate în
stofe scumpe, scotea în evidenþã douã structuri unite printr-o terasã cu
coloane sculptate care primea ºi scara de onoare ce-i purta pe oaspeþi spre
divanul cel mare, spre spãtãrie ºi cãtre celelalte saloane de recepþie)173 mai
erau ºi alte odãi unde se mânca. Vodã lua uneori masa în acea clãdire
destinatã boierilor, cãpeteniilor oºtirii ºi reprezentanþilor clerului, iar când
era vreo sãrbãtoare se întindea masa în sala „divanului celui mic”. În zilele
obiºnuite, Domnului i se aºternea prânzul („Prandium principis diebus, in
quos nulla incidit solennitas…”) în „odaia cea mic㔠(„in minori cubiculo”)
sau în „sala cea mare”, ba uneori chiar în „odaia femeilor” („in gynaeceo”,
adicã acolo unde îºi trecea ziua Doamna în tovãrãºia domniþelor – când ele
existau –, a jupâneselor ºi a jupâniþelor, îndeletnicindu-se cu cusutul ºi cu
brodatul), într-un loc ºi un timp al convivialitãþii, când în jurul mesei se
strângea familia domneascã174.
Dormitorul voievodului (piesã centralã a acestor apartamente „deschise”
adesea, prin loggii, cãtre parcuri) se afla (atunci când nu reprezenta un
ultim refugiu ºi era plasat „într-un foiºor, sus în cetate”, ca dormitorul lui
ªtefan cel Tânãr [Lãcustã], unde conspiratorii – hatmanul Mihul ºi logofãtul
Trotuºanul – au intrat, „ca niºte lei sãlbatici”, „rãsipind” uºa, rãnindu-l ºi
apoi omorându-l [Grigore Ureche] sau nu constituia „spaþiu de pazã”, în care
voievodul veghea înarmat – „cu buzduganul ºi cu sabia înaintea sa” [ca Vlad
voievod Vintilã, care le tãia buzele boierilor uneltitori] ºi flancat ºi de doi
câini…)175 în comunicare cu o încãpere micã (unde se pãstrau actele impor-
tante) ºi din care se putea trece cãtre toaletã. Pe doi pereþi ai dormitorului se
aflau laviþe combinate cu divanuri, acoperite cu saltele fãcute din materiale
scumpe, brodate ori þesute cu fir. Drept spãtare, pe aceste bãnci se puneau
perne din puf, ºi ele fãcute din catifea sau din mãtase ºi înnobilate cu broderii
preþioase. Pe al treilea perete se afla patul (câteodatã înconjurat de þesãturi
care îl fereau de luminã, curent ori priviri indiscrete [paturile brâncoveneºti
aveau polog sau baldachin], câteodatã înlocuit complet de un divan), mobilã a
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 69

stabilitãþii, sursã de liniºte sau, dimpotrivã, sediu al unor clipe de frãmântatã


aºteptare (Franco Sivori îi aduce lui Petru Cercel vestea sosirii ceauºului
împãrãtesc cu mazilirea în dormitor : „Îndatã m-am dus la alteþa sa care era
în pat, spunându-i…” ; „dupã aceea au venit în odaie alþi obiºnuiþi ai curþii”
[cortiggiani] ; replica lui Cercel : „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele
Domnului binecuvântat”176), echipat cu saltele (din lânã, pene ori bumbac),
cearºafuri, perne, cuverturi, suluri de cãpãtâi, acoperit peste zi – ca ºi laviþele
ori divanurile – cu covoare preþioase.
În reconstituirea operatã de Nicolae Iorga (în Viaþa femeilor în trecutul
românesc, Neamul Românesc, Vãlenii-de-Munte, 1910, pp. 73-74), odãile
voievodale ale lui Brâncoveanu (cu ferestrele lor mici, mereu închise, cãci
aerul era primenit cu ajutorul mirodeniilor) arãtau astfel : „Cãmãrile lui
Vodã au o înfãþiºare simplã. Abia vreo «ºtiucaturã» de tavan, flori de tencuialã,
vreo oglindã de Veneþia cu privazurile de argint masiv. Nici o altã zugrãvealã
decât icoanele (intruziune a sacrului în profan – nota mea D.H.M.) îmbrãcate
cu aur ºi argint, care-ºi desfac strãlucirea de pe cadrul lor de brocard. O
masã într-un colþ, acoperitã cu o faþã de þesãturã rarã. Scaune lipsesc
oriunde, afarã din sufragerie, unde este jeþul, tronul pentru Vodã ca ºi pentru
orice gospodar cârmuind pe ai sãi. În schimb, de jur-împrejur, divanul, unde
peste pânzãriile aºternuturilor clãdite cu îngrijire : plapome de zarbap ºi
hatai, cearºafuri cu flori de fir ºi de mãtasã, perini potrivite cu dânsele sau
lucrate din «frenghii grele», pilote cu «faþa de aclaz», se aºterne covorul de
mãtasã, marele «covor de pat» sau «sãgedealele care fac tot aºternutul».
Stofe de preþ se ridicã asupra clãditurii pânã la oarecare înãlþime”.
În apartamentul Doamnei (în palatul de la Iaºi, el fusese construit,
în spatele celui rezervat voievodului, din porunca lui Vasile Lupu  ; un cãlãtor
strãin ne spune – am mai pomenit acest lucru – c㠄gineceul” era pãzit de un
„vornic” cu 25 de lãncieri), nucleul central îl formau dormitorul (în care
mobilierul trebuie sã fi fost cam acelaºi ca la domn) ºi iatacul (adicã un
dormitor mai mic)177. Secretarul florentin al lui Constantin Brâncoveanu
ºtie cã apartamentul Doamnei era compus din douã camere ºi un iatac.

Felul în care palatele domneºti din cele douã Þãri Române au trecut prin
vremi abia dacã le îngãduie istoricilor artei ºi ai arhitecturii sã facã presu-
puneri în legãturã cu decoraþia acestor construcþii, mai ales cu privire la
împodobirea interioarelor. Urmele pãstrate spun cã pictura muralã trebuie
sã fi fost folositã ºi cã zugrãvelile întinse pe pereþi trebuie sã fi avut teme
religioase (s-a presupus cã scenele din romanul ascetic Viaþa Sfinþilor Varlaam
ºi Ioasaf, pictate la poarta Mãnãstirii Neamþ, ar fi reprezentat întâi imagini
desenate într-o reºedinþã voievodalã) ºi teme istorice (dintr-o „istorie apro-
piatã”, legatã de trecutul comanditarului, aºa cum au fost lupta dintre
Despot ºi Lãpuºneanu, zugrãvitã, din porunca celui dintâi, pe peretele unei
case din Suceava, sau cãlãtoria lui Brâncoveanu, în 1703, la Adrianopole,
pictatã la Mogoºoaia ºi compusã din trei secvenþe : drumul la Adrianopole,
primirea voievodului de cãtre sultan ºi întoarcerea în þarã. Portretele strã-
moºilor însemnaþi (ca la Mogoºoaia ºi în alte locuri) aveau ºi ele dreptul de
70 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a figura în aceste galerii casnice (în casele Cantacuzinilor din Þara Româneascã
ºi în cele ale lui Brâncoveanu, în palatele de la Dobreni, Coiani, Potlogi,
Mogoºoaia, în casele domneºti – adevãrate palate ºi ele – de la Mãnãstirile
Hurezi ºi Dintr-un Lemn). Odãile de la Potlogi, Mãgureni ºi Mogoºoaia erau
împodobite ºi cu plãci de faianþã, palatul lui Vasile Lupu (luxos, „imperial”
ca ºi „hirea” voievodului – spunea Miron Costin, caracterizând fastul acestei
domnii, „împãrãþiei cu bivºug ºi cu cinste sãmãnãtoare”) de la Iaºi (cãruia
Miron Costin îi zice chiar „casele céle cu cinii” din pricina acestor splendide
discuri, cãci åinija înseamnã în bulgãreºte „farfurie”) – la fel. Vãzând aceastã
superbã faianþã, care – la Iaºi – placa pereþii ºi tavanul cu decorul ei floral
opulent, un sol din Polonia a comparat-o, în 1677, cu produsele faianþeriilor
din Delftul olandez. Probabil cã faianþa intra în niºte armonii secrete cu
lambriurile de lemn din alte odãi ºi cu pereþii pictaþi ºi auriþi în mozaic pe
care îi vedea (lãudând efectele de Renaºtere apuseanã) francezul Du Pont,
însoþitor în Moldova al regelui Ioan al III-lea Sobieski178.
Stucaturile reprezentau ºi ele ornamente agreate ºi puse în valoare încã
de casele pe care le ridicã boierii Cantacuzini (unul dintre reprezentanþii
celei de-a treia generaþii, hatmanul Toma Cantacuzino, le cerea ardelenilor
un „stucator”, care mai lucrase în Þara Româneascã ºi era obiºnuit cu modelele
orientale) ºi, cu timpul, în clãdirile brâncoveneºti, capãtã un regim privilegiat.
Pe bolþi, pe tavane, pe pereþi, aceste podoabe cu duh persan (preluate de
arabi ºi de turci) dãdeau un temei atmosferei orientale pe care o construia
mobilierul în aceste palate (ce ascultau, în viaþa lor de protocol, de cere-
monialul stanbuliot, bizantin în fapt) ºi rãspundeau – cu „trimiterile” lor
florale (floarea de caprifoi, laleaua, zambila, floarea de pãr), viu colorate în
albastru, verde, negru, roºu (pe un fond auriu) – nevoii de exuberanþã. În
mai multe culori erau smãlþuite ºi cahlele sobelor uriaºe, care, la Suceava ca
ºi la Potlogi, încãlzeau doar camerele mai importante. Smãlþuite erau ºi
cãrãmizile cu care era placatã podeaua, în chipul unor pavimente peste care
se aºterneau covoare.

Covoarele erau peste tot în camerele acestor palate, în odãile care nu


excelau prin prezenþa mobilelor, dar strãluceau în schimb prin bogãþia stofelor
ºi a broderiilor, a catifelelor ºi a mãtãsurilor cusute cu fir de aur aduse din
Italia (Lãpuºneanu cerea, de pildã, ca, în schimbul cirezilor de boi trimiºi la
Veneþia, sã primeasc㠄aur curat, bani ungureºti” ºi mãrfuri „precum catifea
[vilar], un fel amestecat cu aur ºi cu flori în el [brocart], catifea pãroasã
de mãtasã [atlaz], mãtasã roºie [cramoisi, carmosinum], damasc, atlazul
propriu-zis [atlanticum] ºi alte câteva feluri de mãtasã ºi postav de acesta,
precum ciocârlat [écarlate], granat, postav de Londra, Bergamo etc.”179) sau
din Turcia. Covoarele erau folosite peste tot  : atârnate pe pereþi în locurile
unde nu se aflau picturi ori unde aceºtia nu erau îmbrãcaþi cu draperii ori cu
alte þesãturi preþioase ; aºternute pe paturi, sofale sau bãnci, aruncate peste
sipetele cu haine (de felul lãzilor ce se aduceau din Italia încã pentru ªtefan
cel Mare) ; aranjate pe mese, atunci când pe acestea nu erau întinse feþele de
masã albe ºi împodobite cu fir ; aºternute pe jos, pe podelele din cãrãmidã
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 71

smãlþuitã. Erau covoare scumpe – persane ori lucrate din mãtase –, precum
cele date ca zestre unei fiice a lui Ieremia Movilã (100 de covoare persane,
6 covoare de mãtase, 1 covor mare de mãtase) sau de felul celor aflate în
proprietatea lui vodã Miron Barnovschi (44 covoare persane) sau Constantin
Brâncoveanu. Ele împodobeau ºi defineau, totodatã, apartenenþa spaþiului
astfel ornat la un „cod” rãsãritean. Cod prea puþin conturbat de alte piese,
cãci scaunele erau puþine ; dulapurile – destinate mai ales pãstrãrii unei
vesele preþioase (talere, cupe, pocale, lighene) – ne spune Dimitrie Cantemir,
zisele credenþe ºi armoroaie, poliþele instalate în firide ºi închise cu uºi de
lemn – la fel. Apusul era reprezentat mai cu seamã de argintãria (lucratã în
Ardeal ori adusã din Germania sau din Italia), de oglinzile scumpe veneþiene,
montate în pereþi, de orologiile cumpãrate cu mari eforturi180 ºi de corpurile
de iluminat (sfeºnice bãtute dupã modele renascentiste la Sibiu ºi la Braºov
ori cumpãrate de la Augsburg ; candelabre, poate, lucrate la Danzig ºi prin
alte locuri ; chiar aplice atârnate în ungherele mai întunecoase.
Un palat pentru Doamnã

În palatul domnesc de la Bucureºti, „odãile Doamnei” („apartamentul”) –


zice Del Chiaro – erau doar douã  ; lângã ele se mai afla o „odãiþã”, un iatac
probabil. De aceea – continuã florentinul –, domnul ªtefan Cantacuzino a
clãdit, în câteva luni, un mic palat frumos cu opt încãperi, luând pentru
aceastã clãdire un colþ de grãdinã”181. Pretenþiile Doamnei Pãuna nu puteau
încãpea într-un spaþiu atât de limitat ºi voievodalul soþ a fost convins sã dea
poruncile trebuincioase. Statutul consoartei princiare, confirmat ici-colo pe
continent prin reºedinþe independente – mici „hoteluri” plasate în ambianþe
încãrcate de vegetaþie182, noua ei „statur㔠monarhicã ºi gustul pentru o
autonomie cât de cât definitã l-au fãcut pe ªtefan Cantacuzino sã ia hotã-
rârea corespunzãtoare. Clãdirea a fost înãlþatã repede („în câteva luni”)
într-un loc care, probabil, avea toate mãrcile de nobleþe ambientalã cerute
de viitoarea proprietarã : vodã a luat pentru aceastã construcþie „un colþ din
grãdina” ce cobora, din faþa palatului mare, spre Dâmboviþa183. Condiþia soþiilor
voievozilor români era, încã din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea,
într-o vãditã ascensiune. Vasile Lupu clãdise un „apartament al Doamnei”
impunãtor prin dimensiuni. Constantin Brâncoveanu ridicase ºi el la Hurezi,
între 1693 ºi 1697, pe latura de nord a incintei, un mic „palat al Doamnei”
(„case”) compus dintr-un salon, impunãtor, un iatac ºi o încãpere auxiliarã,
toate boltite ºi purtând nobilele mãrci arhitectonice ale ansamblului.
ªi palatul înãlþat de ªtefan Cantacuzino (identificat de unii cercetãtori cu
construcþia aflatã azi pe strada Soarelui 184 ; coincident, dupã opinia altor
învãþaþi, cu corpul de clãdiri inclus în Hanul lui Manuc185), deºi „mic”
(Del Chiaro), era, cu cele opt camere ale sale, „frumos” ºi în armonie cu
celelalte construcþii brâncoveneºti ale Curþii.
Utilitãþile. Cuhnia

Pãstrate sau restaurate, bucãtãriile din ansamblurile rezidenþiale


brâncoveneºti sunt impozante. Ele erau plasate într-un colþ al incintei
(la Brâncoveni în cel de nord-vest, la Potlogi în sud-vest, la Mogoºoaia în
ungherul de nord-est) ºi aveau o autonomie completã. Prezentau incon-
venientul distanþei faþã de palat (ºi, respectiv, de sala în care se mânca), ceea
ce fãcea ca mâncãrurile sã se rãceascã în timpul transportului, micºorau
pericolul de incendiu, dar formau un complex eficient cu gheþãriile (ca la
Mogoºoaia, unde clãdirea destinatã pãstrãrii gheþii, cu pivniþa ei de mare
adâncime era plasatã spre nord) ºi cu beciurile de sub palate, unde, în pivniþa
„mic㔠(deci separat de vinuri, pentru a nu le face s㠄ia” miros) se pãstrau
legumele, crude sau murate („vãrzãriile” erau chiar specializate), folosite la
pregãtitul mâncãrurilor peste iarnã (nu doar în vremea postului, cum credea
Paul de Alep186). Tehnologic, aceste cuhnii (precum cele pãstrate la mãnãs-
tirile Plumbuita, Aninoasa, Hurezi, Antim ºi Vãcãreºti) asigurau condiþii
bune de lucru. Bucãtãria de la Brâncoveni, cu cele patru calote ale ei, avea
un turn-lanternã prin ale cãrui orificii ieºeau aburii ºi fumul, iar la Mogoºoaia
existã cinci lanternoane pentru aerisire187.
Bãile

De numele celor doi rivali de neîmpãcat, Matei Basarab ºi Vasile Lupu,


sunt legate edificiile sigure ale unor bãi – care nu puteau fi decât de
modã turceascã (cu reminiscenþe bizantine, adicã) – precum cea pãstratã la
Goleºti-Argeº, dar mai mici decât analoagele lor otomane, întrucât erau
folosite doar de familia care locuia în palat 188) în cadrul ansamblurilor
voievodale. Sigur cã asemenea locuri ale intimitãþii (ºi, aproape paradoxal,
ale convivialitãþii ; erau – zice Iorga – „ºi la noi, ca ºi în tot Rãsãritul, un
adevãrat club femeiesc”), care îºi alãturã ºi un timp al intimitãþii consacrat
îngrijirii corpului189, vor fi existat ºi pânã la mijlocul secolului al XVII-lea în
spaþiul românesc. Ar fi fiinþat la Iaºi, o baie luxoasã încã în vremea lui Petru
ªchiopul, iar în Þara Româneascã bãi domneºti s-au construit sub domnia
lui Radu Mihnea190. Din refacerile propuse de arheologi ºi din mãrturiile
cãlãtorilor strãini ºtim baia construitã de Matei Basarab dupã modelul
turcesc (ºi unitã printr-o scarã cu palatul domnesc), cu trei încãperi – una
servind drept vestiar, o alta destinatã bãii ºi o a treia unde fierbea apa
într-un cazan ce semãna cu un clopot. Prin þevi fãcute din argilã aburul era
trimis spre baie. Un cãlãtor interesat de aceste instalaþii ne spune cã baia
din Târgoviºte („feredeie turceºti cu cupole frumoase”) se gãsea pe malul
râului Ialomiþa (sã fi fost „public㔠?) ºi îºi lua apa (care se încãlzea cu lemne,
nu cu bãlegar) din el cu ajutorul unei roþi. Camera rezervatã bãrbaþilor,
unde se afla ºi un „bazin de înot”, era separatã de cea a femeilor. ªi pentru
dezbrãcare exista o încãpere, iar „cabinele” erau separate, erau uºi peste
tot191. Constructorii þinuserã, prin urmare, seama de pulsiunile erotice pe
care un astfel de loc le-ar fi putut favoriza ºi îngrãdiserã, prin concepþie
(„reglementare ºi supraveghere”), naºterea promiscuitãþii sexuale192.
Ochiul celui care cerceta bãile înãlþate la Iaºi din porunca lui Vasile Lupu
se oprea, firesc, asupra materialelor scumpe folosite : „La Iaºi – scrie Paul de
Alep – este o baie ridicatã de Vasile vodã dupã modelul bãilor turceºti, cu
cupole, marmurã din belºug ºi cu camere frumoase. Ne-am îmbãiat acolo de
mai multe ori. El a mai zidit în palatul sãu, lângã casa doamnei, încã o baie
cu plãci de faianþã ºi o altã baie foarte îngrijitã pentru folosinþa ei ºi a lui, cu
marmurã din belºug ºi cu bazine. Apa se aduce din lac cu harabalele [...] Noi
ne-am îmbãiat acolo de mai multe ori. De la Istanbul încoace, baia se încãl-
zeºte cu lemne”193. Tot în Iaºi, la Mãnãstirea Cetãþuia, s-a pãstrat baia ziditã
din porunca lui Gheorghe Duca.
ªi constructorii de bãi ai lui Constantin Brâncoveanu (armeni, se pare)
preferau (ca ºi cei care amenajaserã utilitãþile în palatul cantacuzinesc din
Filipeºtii de Târg – unde, zicea Paul de Alep, „se aflã o baie elegantã a cãrei
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 75

marmurã e minunatã ; apa care o alimenteazã este adusã de roþi cu gãleþi


aºezate pe râu”) marmura din import. Condica Vistieriei vorbeºte despre
baia palatului „ce s-au fãcutu în grãdin㔠(este vorba de Curtea Domneascã
din Bucureºti, unde mai funcþiona o baie pentru slujitori) ºi de cheltuielile
pe care le controla Grigore Cornescu, reputat „diriginte de ºantier”, destinate
meºterilor ºi materialelor : „marmurile ce s-au adus de la Þarigrad de treaba
bãii ºi trei armeni meºteri ce au venit de la Þarigrad de au lucrat la baie”194.
Umblãtoarea

În desenul fãcut de austriacul Schwanz ansamblului de la Brâncoveni


(grijulii, ocupanþii austrieci din Oltenia fãceau schiþe, ridicãri topometrice,
hãrþi) se vãd limpede cupolele ºi turnuleþele-lanternã prin care se aeriseau
toaletele aºezate în decroº faþã de corpurile de clãdire 195. Erau douã umblã-
tori, fiindcã ele serveau cele douã apartamente 196. În palatele brâncoveneºti,
toaleta era plasatã (ºi la Potlogi, ºi la Mãnãstirea Dintr-un Lemn, ºi la
Mogoºoaia) lângã loggie ºi, fireºte, nu foarte departe (dar nu întotdeauna) de
camera Domnului. Umblãtoarea („ieºitoare” îi zisese mitropolitul Varlaam
în a sa Carte româneascã de învãþãturã din 1643 consemnând tradiþia unui
miracol pedepsitor ºi confirmativ petrecut într-o latrinã, într-un loc în care
impuritatea era în acord cu necurãþenia spiritualã a ereticului Arie  :
„În dzua céia ce vrea Arie sã cânte liturghie cu patriarhul Alexandru ºi cu
alþi arhierei, într-acéia noapte sã duse patriarhul în besérecã ºi întrã în
oltariul besérecei ºi cu lacrãmi sã ruga lui Dumnedzãu într-acesta chip : de
iaste bun Arie ºi destoinic de liturghie, sã-l cruþe ; iarã de nu, sã-l piardzã de
pre faþa pãmântului, sã nu mai strice creºtinii. Deci patriarhul aºa sã rugã
lui Dumnedzãu. Iarã Arie ºi cu ai sãi, deaca sosi ceasul liturghiei, purceasã
la patrierºie sã cânte liturghie. ªi mãrgând, întrã într-una de eºitorile cetãþei
pentru treaba trupului ºi îndatã sã vãrsarã toate maþele lui diîn lontru, de
eºirã pre gios. ªi aºea muri în mâniia lui Dumnedzãu. Iarã arhiereii, neºtiind
nemicã, aºteptarã-l multã vréme ºi, deaca vãdzurã cã zãbovéºte, tremiserã
la gazda lui sã-l caute. Deci, întrebând de oameni au doarã l-au vãdzut
undeva, ºtiurã unde au întrat, ºi deaca sã dusãrã, aflarã-l priîns într-acesta
chip mort. Deci ºtiurã ºi prinserã de véste toþi, ºi creºtinii sã veselirã, iarã
ereticii sã ruºinarã. ªi aºa sã izbãvi beséreca lui Dumnedzãu de eresele lui
Arie”197) era nelipsitã în reºedinþele voievodale ºi nobiliare. Anton Maria
del Chiaro remarca, chiar uºor mirat, încãpãþânarea cu care locatarii foloseau
aceastã dependinþã, refuzând acele „vase” care, iarna ºi noaptea, i-ar fi scutit
de drumuri incomode  : „Ei resping cu atâta dispreþ obiceiul acelor naþiuni
care þin în odãile lor vase de noapte, încât chiar ºi în toiul iernii ies din
cãldura odãii ºi se duc la umblãtoarea ce se aflã într-un colþ depãrtat al
casei, cu primejdia vãditã de a se îmbolnãvi, ceea ce se întâmplã adeseori”198.
Un ins presat sã apeleze în timpul nopþii la serviciile toaletei trebuie sã fi
arãtat ca acel inventiv Stãvãrache despre care Pseudo-Enache Kogãlniceanu
ne spune cã, urmãrit, încolþit, a izbutit o spectaculoas㠄evadare prin latrinã”
(care, N.B., putea fi securizatã pe dinãuntru) – izmene, camizol (DEX : „hainã
de casã scurtã, cu mâneci, pe care o purtau femeile”), „cuºma cè de noapte”
ºi un ibric cu apã, pretins de igienizarea de dupã folosirea toaletei. Ieºirea
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 77

insului a fost lipsitã de glorie, dar mântuitoare ºi scriitorul o povesteºte cu


destul haz : „Iar Stãvãrache, cum s-au sculat din aºternut, numai cu izmenile
ºi cu camizol ºi cu cuºma cè de noapte, i-au dat un ibric cu apã în mânã ºi au
întrat la umblãtoari, acole înainte ciuhodarului, cãutând cihodariul cu ochii
la uºa umblãtorii. Iar Stãvãrache au încuiet uºa umblãtorii pe dinlãuntru.
Lãsând ibricul, au eºit pe fereastrã, aºa disculþi ºi s-au dus tocma la casãle
hatmanului Costache…”199.

NOTE

1. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. I, îngrijit de Maria Holban, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1968, p. 50.
2. Lucian Chiþescu, „O formaþiune politicã româneascã la nord ºi la sud de Munþii
Fãgãraº, în secolul al XIII-lea”, în Revista de Istorie, XXVIII, 1975, nr. 7, pp.
1033-1045 ; Idem, „Cetãþeni – important centru politic ºi cultural al formaþiunii
româneºti din secolul al XIII-lea conduse de voievodul Seneslau”, în Revista monu-
mentelor istorice. Seria Monumente istorice ºi de artã, 1983, nr. 1, pp. 32-37 ;
Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid din Þara Româneascã în secolele XIV-XVIII,
Editura Vremea, Bucureºti, 2000, p. 24.
3. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti, Editura Meridiane,
Bucureºti, 1979, p. 14. În secolul al XVII-lea, cãlãtorii strãini care trec prin
Moldova pe la Vaslui – un Jerzy Krasi2ski în 1636 („[...] se ºtie cã acest orãºel era
bine clãdit ºi populat ºi este chiar tradiþia cã înainte vreme era capitala domnilor
Moldovei ceea ce este de crezut dupã diferitele ruine care se mai vãd ºi azi – ºi
anume acolo unde era palatul ºi reºedinþa domnului zidurile se mai vãd aproape
pe jumãtate întregi…” – Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. V, îngrijit de
Maria Holban ºi alþii, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973, p. 117), Woyciech Miaskowski
în 1640 („Vaslui, oraº vechi, a fost odinioarã scaunul domnilor Moldovei. Mai sunt
acolo ruinele zidurilor ºi ale odãilor clãdite de ªtefan voievod, pe malul Bârladului,
care strãbate oraºul” – Ibidem, p. 155), un Paul de Alep tot cam pe atunci
(„La Vaslui se aflã palatele sale, feredeul sãu, grãdinile sale…” – Cãlãtori strãini
despre Þãrile Române, vol. VI, îngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru,
Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 29) – nu mai constatã
decât prezenþa unor vestigii ale fostelor construcþii. Vezi N. Iorga, G. Balº, Histoire
de l’art roumain ancien, Paris, 1922, p. 162 ; V. Drãghiceanu, „Palatul lui ªtefan
cel Mare din Vaslui”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, VIII, 1915,
pp. 93-94 ; Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui ªtefan cel
Mare, Bucureºti, 1958, p. 237.
4. Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România. Valahia veacurilor
al XVII-lea ºi al XVIII-lea, Editura Simetria, Bucureºti, 1997, pp. 6-10.
5. Vezi Corina Nicolescu, loc. cit.
6. Ibidem.
7. Corina Nicolescu, op. cit., p. 25.
8. În Introducere la istoria culturii româneºti, ed. I, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,
1969, p. 202.
9. Vezi Gr. Ionescu, Arhitectura popularã în România, Bucureºti, 1971, p. 59.
10. Formularea lui Nicolae Iorga (din Istoria Românilor, vol. III, Bucureºti, 1937,
p. 167) mi se pare mult mai subtilã ºi în stare sã admitã câteva interpretãri :
78 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Un trai caracterizat mai degrabã prin modestie decât prin opulenþã, dar care nu
exclude fastul vieþii de curte ; un voievod cu concepþii de moºtean, dar cu îndestulare
internã imperialã”.
11. Istoria artei feudale în Þãrile Române, Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1959,
pp. 127-128.
12. Nicolae Constantinescu, Curtea de Argeº 1200-1400, Bucureºti, 1984, p. 151 (citat
din V. Vãtãºianu).
13. Op. cit., p. 39.
14. Op. cit., p. 26.
15. Corina Nicolescu, op. cit., p. 31.
16. Ibidem, p. 33, 39.
17. Ibidem, p. 39. Pentru alte elemente ale chestiunii, în cultura europeanã ºi la noi,
vezi : Ettore Camesasca, Storia della Casa, Rizzoli, Milano, 1966 ; Jean Dolfuss,
Les aspects de l’architecture populaire dans le monde, Paris, 1954 ; Amos Rappaport,
Pour une Anthropologie de la maison, Paris, 1972 ; Nicolae Stoicescu, Bibliografia
localitãþilor ºi monumentelor feudale din România. Þara Româneascã, vol. II,
Bucureºti, 1970, pp. 635-650 ; Idem, Repertoriul bibliografic al monumentelor
feudale din Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1961 ; Idem, Repertoriul biblio-
grafic al localitãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, Biblioteca monumen-
telor istorice din România, Bucureºti, 1974 ; Paul Petrescu, Arhitectura þãrãneascã
de lemn în România, Editura Meridiane, Bucureºti, 1974 ; Corina Nicolescu, La
civilisation roumaine traditionelle, Bucarest, 1977 ; Pavel Chihaia, Din cetãþile de
Scaun ale Þãrii Româneºti, Bucureºti, 1974.
18. V. Drãghiceanu, „Despre Mãnãstirea Câmpulung. Un document inedit : Jurnalul
sãpãturilor fãcute de Comisia Monumentelor Istorice în 1924”, în Biserica Ortodoxã
Românã, 1964, nr. 3-4, pp. 284-335.
19. Vezi E. Lãzãrescu, „Despre piatra de mormânt a comitelui Laurenþiu ºi câteva
probleme arheologice ºi istorice în legãturã cu ea”, în Studii ºi cercetãri de istoria
artei, IV, 1957, nr. 1-2, pp. 109-127.
20. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 32 ºi urm.
21. Ibidem, p. 33.
22. Ibidem, p. 36.
23. Vezi vol. I al colecþiei Documenta Romaniae Historica, B. Þara Româneascã, Editura
Academiei R.S.R., Bucureºti, 1966.
24. Ibidem, vol. I, pp. 36-37.
25. Ibidem, vol. I, p. 53.
26. Ibidem, vol. I, pp. 203-204, doc. 118.
27. Vezi acte emise de Basarab cel Tânãr (Þepeluº) ºi Basarab cel Bãtrân Laiotã, în
Documenta Romaniae Historica, vol. I, p. 128 ºi urm.
28. Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 30.
29. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 48 ºi urm. ; Tereza Sinigalia, Arhitectura
civilã de zid…, p. 68.
30. Vezi Nicolae Constantinescu, „Contribuþii asupra Curþii domneºti din Târgoviºte
(sec. XIV-XVII)”, în Studii ºi cercetãri de istorie veche, XV, 1964, nr. 2, pp. 225-240 ;
C. Moisescu, „Prima Curte domneascã de la Târgoviºte”, în Buletinul monumentelor
istorice, XXXIX, 1970, nr. 1, p. 11 ºi urm. ; Gr. Ionescu, „Unele probleme privind
Curtea Domneascã din Târgoviºte în fazele vechi”, comunicare la Sesiunea de
studii ºi comunicãri „Târgoviºte – interferenþe istorice ºi culturale”, Târgoviºte,
21-22 noiembrie 1996 (dupã Tereza Sinigalia, op. cit., p. 65, nota 147) ; Nicolae
Constantinescu, „Cercetãri arheologice de la Curtea Domneascã din Târgoviºte”,
în Documente recent descoperite ºi informaþii arheologice, editate de Academia de
ªtiinþe Sociale ºi Politice a R.S. România, Bucureºti, 1987, pp. 69-78.
31. În Cãlãtori strãini..., vol. I, pp. 322, 428.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 79

32. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 48.


33. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 70.
34. Ibidem, p. 69. Pentru întreaga discuþie în jurul Casei/Caselor domneºti din Târgoviºte
vezi Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 62-75.
35. Pentru aceastã reºedinþã voievodalã, ca ºi pentru celelalte, mã folosesc de informaþiile
cuprinse în cartea Corinei Nicolescu, Case, conace..., p. 69 ºi urm.
36. Vezi Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. V, îngrijit de Maria Holban,
M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1973, p. 155.
37. Un cãlãtor polon consemna existenþa unui „palat domnesc de zid, pustiu, cãci mai
înainte, în vechime, aici locuiau domnii Moldovei” (P.P. Panaitescu, Cãlãtori poloni
în Þãrile Române, Bucureºti, 1936, p. 97).
38. Vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, Editura Meridiane, Bucureºti, 1982,
p. 212.
39. În Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 236.
40. Vezi I. Antonescu, Curþile domneºti din Bacãu, în „Carpica”, II, 1969, pp. 331-342 ;
Corina Nicolescu, op. cit., p. 69.
41. Corina Nicolescu, loc. cit.
42. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. III, îngrijit de Maria Holban ºi alþii,
Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p. 182.
43. Ibidem, vol. IV, îngrijit de Maria Holban ºi alþii, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,
1972, pp. 361, 351.
44. Ibidem, vol. IV, p. 501.
45. Vezi Évelyne Patlageann, „Byzance Xe-XIe siècles”, în Philippe Ariès, Georges
Duby, Histoire de la vie privée, I, De l’Empire romaine à l’an mil, Édition du Seuil,
Paris, 1999, p. 556.
46. Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România…, p. 6.
47. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 17.
48. Corina Nicolescu, op. cit., p. 25 ; Idem, „Locuinþe domneºti în cuprinsul mãnãs-
tirilor în veacurile XV-XVIII”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, I, 1954, nr. 3-4,
pp. 63-82.
49. Vezi Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 247. Despre Casa domneascã de la
Mãnãstirea Bistriþa vezi Lia Bãtrâna, Al. Bãtrâna, „O locuinþã domneascã din
vremea lui Alexandru cel Bun”, în Revista monumentelor ºi muzeelor, 1975, nr. 2,
pp. 72-86.
50. Vasile Drãguþ, op. cit., p. 209.
51. Ibidem, p. 279.
52. Vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, p. 337.
53. Deºi înainte cu câþiva ani, în Dicþionar enciclopedic…, o numise el însuºi „sala
gotic㔠(p. 131).
54. Tot pe Matei Basarab îl pomeneºte drept ctitor ºi ca generos dãruitor Pomelnicul
Sfintei Mãnãstiri Dintr-un Lemn, scris de Dionisie Eclesiarhul în 1804, dupã cel
din 1715 (vezi D. Bãlaºa, „Pomelnicul Sfintei Mãnãstiri Dintr-un Lemn”, în Mitropolia
Olteniei, 1956, nr. 4-5, p. 260).
55. Vezi Radu Creþeanu, „Preda Brâncoveanu, ctitor al bisericii de zid a mãnãstirii
Dintr-un Lemn”, în Mitropolia Olteniei, 1966, nr. 7-8, pp. 645-651 ; Idem, Mãnãstirea
Dintr-un Lemn, Editura Meridiane, Bucureºti, 1966, p. 9. Sã spunem, însã, cã nu
toþi istoricii construcþiilor medievale româneºti sunt de acord cu aceast㠄participare”.
Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 250.
56. Vezi textul pisaniei la arhim. dr. Chesarie Gheorghescu, Mãnãstirea Dintr-un
Lemn, ed. a III-a, Râmnicu Vâlcea, 1984, p. 16.
57. Vasile Drãguþ, Dicþionar enciclopedic…, p. 98.
80 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

58. Pentru toate aceste ansambluri vezi Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I,
pp. 337-340 ; Idem, Dicþionar enciclopedic…, s.v. Vezi ºi Tereza Sinigalia, op. cit.,
p. 258 ºi urm.
59. La Vasile Drãguþ, Arta româneascã, vol. I, p. 340, palatul este datat 1690-1693.
60. Vasile Drãguþ, op. cit., vol. I, p. 340. Vezi ºi Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 521-522.
61. Vezi Vasile Drãguþ, loc. cit. ; am mai apelat la Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi,
Editura Meridiane, Bucureºti, 1989, p. 24.
62. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VI, îngrijit de M.M. Alexandrescu-
-Dersca-Bulgaru, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 133.
63. Op. cit., p. 190.
64. Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 229-230.
65. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 194.
66. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 215.
67. Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 207-208.
68. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 59.
69. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 222.
70. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 205.
71. Ibidem. În afara cercetãrilor menþionate în note, pentru acest capitol am mai
utilizat informaþii culese din : ªtefan Balº, „Mãnãstirea Hurezi”, în vol. Sesiunea
ºtiinþificã a Direcþiei Monumentelor istorice, Bucureºti, 1963, pp. 8-10  ; Ettore
Camesasca, Storia della Casa, Rizzoli, Milano, 1966 ; Gheorghe I. Cantacuzino,
„Aspecte ale dezvoltãrii urbane a Târgoviºtei în prima jumãtate a secolului
al XVII-lea”, în Historia Urbana, Sibiu, 1994, nr. 1, pp. 71-78 ; Gheorghe I.
Cantacuzino, Gheorghe Sion, „Ruinele curþii feudale de la Coiani-Mironeºti
(judeþul Giurgiu). Date arheologice ºi arhitectonice”, în Buletinul Comisiei
Monumentelor istorice, Serie nouã, 1990, nr. 1, pp. 62-69  ; Pavel Chihaia, Din
cetãþile de Scaun ale Þãri Româneºti, Bucureºti, 1974 ; Nicolae Constantinescu,
„Curtea Domneascã din Târgoviºte”, în Buletinul monumentelor istorice, XL,
1971, nr. 3, pp. 14-23 ; Idem, „Contribuþii asupra Curþii domneºti din Târgoviºte
(sec. XIV-XVII)”, în Studii ºi cercetãri de istorie veche, XV, 1964, nr. 2, pp. 225-240 ;
V. Drãghiceanu, Palatele noastre domneºti, Bucureºti, 1913 ; Idem, „Curþile domneºti
brâncoveneºti IV : Curþi ºi conace fãrâmate. Brâncovenii”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1911, pp. 49-78 ; Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în
România, vol. I, Bucureºti, 1963 ; Emil Lãzãrescu, cap. „Arhitectura”, în vol. Istoria
artelor plastice, vol. I-II, Bucureºti, 1968, 1970 ; Gh. Lupu, „Cetãþuia din Iaºi”, în
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XIII 1915, pp. 106-108  ; Corina
Nicolescu, „Locuinþe domneºti în cuprinsul mãnãstirilor în veacurile XV-XVIII”,
în Studii ºi cercetãri de istoria artei, I, 1954, nr. 3-4 ; Panait I. Panait, „Cetatea
Bucureºtilor în secolele XIV-XV”, în Revista muzeelor 1969, nr. 4 ; Idem, „Curtea
Domneascã din Bucureºti în secolul al XVI-lea”, în Buletinul Monumentelor istorice,
1973, nr. 2, pp. 3-9 ; Voica Maria Puºcaºu, „Date noi cu privire la evoluþia ansam-
blului de arhitecturã medievalã de la Strehaia”, în Buletinul Monumentelor Istorice,
1970, nr. 3, pp. 27-63 ; Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor
medievale din Bucureºti, Bucureºti, 1961  ; Idem, Repertoriul bibliografic al locali-
tãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, Bucureºti, 1974 ; L. ªimanschi,
Curtea ºi biserica domneascã din Piatra-Neamþ, Bucureºti, 1969 ; R. Teodoru,
„Curþi întãrite târzii”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, 1962, nr. 2, pp. 335-355.
72. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. III, pp. 6-7.
73. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. II, îngrijit de Maria Holban,
M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1970, pp. 426-427.
74. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 9.
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 81

75. Vezi Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 45.


76. Vezi, acum în urmã, Constantin Rezachevici, Cronologia…, vol. I, p. 281 ºi urm.
(cu precizarea „etapelor” ºi bibliografia chestiunii).
77. Ibidem, p. 49.
78. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 127.
79. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. I,
Editura Meridiane, Bucureºti, 1987, p. 30.
80. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 162.
81. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 129.
82. În Cãlãtori strãini..., vol. III, pp. 12-13.
83. Histoire des jardins de la Renaissance à nos jours, volum coordonat de Monique
Mosser ºi Georges Feyssot, Flammarion, Paris, 1991, p. 55 (studiul lui Luigi
Zangheri, „Les jardins de Buon talenti entre la science des ingénieurs et l’art du
théâtre”)  ; Dolores Toma, Despre grãdini ºi modurile lor de folosire, p. 13.
84. Vezi I.C. Filitti, Din Arhivele Vaticanului, Bucureºti, 1919, pp. 34-35. Despre
Petru Cercel vezi ªtefan Pascu, „Petru Cercel ºi Þara Româneascã la sfârºitul
secolului al XVI-lea”, în Biblioteca Institutului de istorie naþionalã de la Cluj, XII,
1944 (în anexã, p. 169 ºi urm.  ; Memorialul lui Franco Sivori în italianã). Vezi ºi
Rãzvan Theodorescu, Istoria vãzutã de aproape, Editura Sport-Turism, Bucureºti,
1980, pp. 101-102 ; Cristian Luca, Petru Cercel – un domn umanist în Þara
Româneascã, Editura Militarã, Bucureºti, 2000.
85. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 64.
86. Vezi ªtefan Andreescu, „Despre «Faza Matei Basarab» din Cronica Þãrii
Româneºti”, în Revista de istorie ºi teorie literarã, XXXVII, 1989, nr. 3-4 ºi XXXVIII,
1990, nr. 1-2.
87. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 226.
88. În Cãlãtori strãini..., vol. IV, p. 361.
89. Ibidem, p. 501.
90. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 328.
91. Ibidem, p. 233.
92. Ibidem, p. 75.
93. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 71.
94. Cãlãtori strãini..., vol. II, p. 517 ; Ibidem, vol. III, p. 181.
95. Relatarea despre solia polonezului Jerzy Krasi2ski, în Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 116.
96. Ibidem, vol. V, p. 233. Vezi ºi pãrerea lui Marco Bandini (vol. cit. p. 328) : „În
partea de miazãzi a oraºului, la marginea dealului deasupra lacului este palatul
principelui, care are numai spre rãsãrit un zid slab, neîntãrit cu turnuri ºi nici cu
metereze ºi neprevãzut cu ºanþ ºi val, în pãrþile celelalte opune drept zid pari
înfipþi în pãmânt”.
97. Miron Costin, Opere alese, texte stabilite de Liviu Onu, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1967, p. 98.
98. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 72 ºi p. 104, nota 256 (cu bibliografie).
99. „Acolo îºi lasã caii în curtea dinafarã (cãci în cea dinlãuntru nimeni n-are voie sã
intre cãlare) ºi, stând în picioare în mijlocul curþii dinlãuntru, fiecare dupã rangul
sãu, salutã pe domn ºi coborârea lui de pe cal…” (Dimitrie Cantemir, Descriptio
Moldaviae, Editura Academiei R.S. România, Bucureºti, 1973, pp. 230-231.
100. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VIII, îngrijit de Maria Holban ºi
alþii, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983, p. 189.
101. În Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VII, îngrijit de Maria Holban ºi
alþii, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1980, p. 408.
102. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 298.
103. Ibidem, vol. VII, p. 260.
104. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 328.
105. Ibidem, vol. V, pp. 489-490.
82 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

106. Ibidem, vol. VII, p. 298.


107. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 73.
108. Vezi Radu Greceanu, Începãtura istoriii…, în Cronicari munteni, vol. III. Ediþie
de Mihail Gregorian, prefaþã de Dan Horia Mazilu, Editura Minerva, B.P.T.,
Bucureºti, 1984, pp. 14-15. De aceastã ediþie mã voi folosi în continuare pentru
scrierile cronicarilor munteni (cu excepþia Cronicii anonime brâncoveneºti).
109. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 372.
110. Ibidem, p. 373.
111. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 495.
112. Vezi C.D. Aricescu, „Condica de venituri ºi cheltuieli a Vistieriei de la leatul
7202-7212 (1694-1704)”, în Revista istoricã a arhivelor României, Bucureºti, 1873,
pp. 38, 39, 267, 633, 644.
113. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 196.
114. Vezi Nicolae Iorga, „Les diplômes imperiaux de Constantin Brancovan, prince de
Valachie”, în Revue historique du Sud-Est européen, Bucureºti, XIV, 1937, pp. 177-186.
115. Vezi Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România…, p. 50.
116. Ibidem.
117. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 59.
118. V. Drãghiceanu, „Curþile domneºti brâncoveneºti. III. Potlogi”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1910, pp. 52-53.
119. Anca Brãtuleanu, op. cit., p. 58.
120. La intrarea în Târgoviºte, „capitalã secundarã”, era îmbrãcat cu caftan ispravnicul
sau vornicul de Târgoviºte („îmbrãcând cu caftan pe vornicul dã Târgoviºte, dupã
obicéiu”). Pentru traseul monarhului, vezi Jacques Le Goff – Jean Claude Schmitt,
Dicþionar tematic al Evului Mediu occidental, [vers.rom.], Iaºi, Editura Polirom,
2002, pp. 651-652.
121. Vezi Cãlãtori strãini..., vol. VIII, pp. 200, 528-529.
122. Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 471-472.
123. Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, Editura Fundaþiei Culturale Române,
Bucureºti, 1992, p. 51.
124. Rãzvan Theodorescu, loc.cit. Despre palatul de la Mogoºoaia vezi acum, recent :
Narcis Dorin Ion, Castele, palate ºi conace din România, vol. I, Editura Fundaþiei
Culturale Române, Bucureºti, pp. 291-315.
125. Vezi Nicolae Stoicescu, Note la Istoria ieroglificã, Editura Academiei R.S. România,
Bucureºti, 1973, p. 345, nota 554.
126. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 345, nota 555. În Istoria Imperiului Otoman, Dimitrie
Cantemir relateazã despre terminarea palatului stanbuliot pe care începuse sã-l
ridice socrul sãu, voievodul ªerban Cantacuzino, clãdire strãlucitoare (to eklampron
palaton – Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor…, vol. II, p. 82, a gãsit sintagma
la Hurmuzaki, Documente, vol. XIV, partea I, p. 261, nr. 329) : „Lângã acest cartier
[este vorba de Fanar – nota mea, D.H.M.], când eram la Constantinopol, am
ridicat un palat pe o înãlþime numitã Sanjakdar Yokusi ; clãdirea era foarte
elegantã ºi oferea o vedere aproape asupra întregului Oraº ºi a suburbiilor. Sub
sultanul Mahomed IV, socrul meu, voievodul ªerban Cantacuzenus, domn al Þãrii
Româneºti, a ridicat din vale ziduri înalte de 25 de cubits, a netezit terenul
pentru o grãdinã ºi a ridicat din nou primul zid pentru aceastã casã pentru o
cheltuialã de 35 000 de coroane imperiale, când a primit ordin sã nu mai continue,
pentru cã ar fi putut vedea în interiorul palatului imperial numit Tersane Serai.
În cele din urmã, prin intermediul primului vizir Ali Paºa, am obþinut permi-
siunea de la Împãrat sã ridic o clãdire pe vechile fundaþii, pe care de abia am
terminat-o, când am fost numit în Principatul Moldovei” (Dimitrie Cantemir,
Historian of South-East European and Oriental Civilization, extras din „The
History of the Ottoman Empire”, ediþie AISEE, Bucureºti, 1973, p. 122).
LUNGUL DRUM CÃTRE PALAT 83

127. Vezi Paul Cernovodeanu, în Magazin istoric, nr. 2, 1989.


128. Vezi Ecaterina Þarãlungã, Dimitrie Cantemir, Editura Minerva, Bucureºti, 1989,
p. 296.
129. Ibidem, p. 299. Vezi ºi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, pp. 318-319.
130. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 45.
131. Ibidem, p. 43.
132. În Cãlãtori strãini..., vol. III, p. 13.
133. Ibidem, vol. IV, p. 376. Ceva mai înainte, solul avusese prilejul sã încerce tãria
vinului domnesc : „a treia zi am fost ospãtaþi în palatul lui, care se aflã în apro-
pierea Ialomiþei ; eu m-am îmbãtat atât de tare, încât abia am ajuns la gazdã,
casa unui român, ºi am avut ce vãrsa” (Op. cit., pp. 374-375).
134. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 213.
135. Ibidem, vol. VI, p. 120.
136. Corina Nicolescu, Case, conace..., p. 81 (cu trimitere la Nicolae Iorga, Inscripþii…,
vol. I, p. 45, nr. 97).
137. În Cãlãtori strãini..., vol. VII, p. 353.
138. Ibidem, vol. VIII, p. 373.
139. Ibidem, vol. VIII, p. 196 ; vezi ºi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 471.
140. Ibidem, p. 481.
141. Remarcabil analizatã de Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval
ºi modern, vol. II, pp. 141-142.
142. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, pp. 229-230. Un specialist ne-ar putea spune, consul-
tând textul original, dacã este vorba de francezi – cum crede Dolores Toma, op. cit.,
p. 22 – sau prin „grãdinile francezilor” Paul de Alep înþelegea tot o manierã
apuseanã de amenajare.
143. În ibidem, vol. VI, p. 205.
144. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 194.
145. Ibidem, p. 433.
146. Vezi I. Dumitrescu, Radu Creþeanu, „Un conac brâncovenesc necunoscut ºi o
bisericã ineditã de la jumãtatea veacului al XVIII-lea”, în Revista monumentelor
istorice. Seria Monumente istorice ºi de artã, 1975, nr. 1, pp. 53-55.
147. În Cãlãtori strãini..., vol. V, p. 75.
148. Ibidem, vol. V, p. 232.
149. Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti, p. 43.
150. Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, p. 609.
151. Tereza Sinigalia, op. cit., pp. 584-585. Trimite la Rãzvan Theodorescu, „Priority of
the Sense of Sight”, în Synthesis, Bucureºti,1979, p. 117.
152. Op. cit., p. 608.
153. Mihai Ispir, „Maisons bourgeoises de Bucarest et l’architecture de loisir au seuil
de XIXe siècle. Quelques hypothèses concernant des sources formelles”, în Revue
roumaine d’histoire de l’art. Serie Beux-Arts, Bucureºti, 1981, pp. 115-118.
154. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 230.
155. Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, 1989, pp. 28, 29.
156. Vezi Rãzvan Theodorescu, „Urmele unui monument brâncovenesc în Curtea
domneascã din Târgoviºte”, în Studii ºi cercetãri de istoria artei. Seria Arte
Plastice, 1964, nr. 1, pp. 121-126.
157. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 200.
158. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 595.
159. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 373.
160. Vezi Georges Duby, în Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii
private [vers. rom.], vol. III, p. 39.
161. Georges Duby, Dominique Barthélemy ºi Charles de La Roncière, op. cit., vol. III,
pp. 62, 63, 65, 74.
162. Ibidem, vol. III, p. 227.
84 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

163. Corina Nicolescu, Case, conace ºi palate vechi româneºti, 1979.


164. Corina Nicolescu, op. cit., p. 57.
165. Vezi Axinte Uricariul, Cronica paralelã a Þãrii Româneºti ºi a Moldovei, ediþie de
Gabriel ªtrempel, Editura Minerva, Bucureºti, 1994, p. 122.
166. Mã folosesc de aici înainte mai ales de reconstituirea realizatã de Corina Nicolescu,
Case, conace..., pp. 82-92.
167. Vezi Tereza Sinigalia, Arhitectura civilã de zid…, pp. 499-500.
168. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 90.
169. Ibidem, vol. III, pp. 352-353.
170. Ibidem, vol. V, p. 236.
171. Ibidem, vol. VIII, p. 168.
172. Ibidem, vol. V, p. 122.
173. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 73.
174. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., pp. 230-231.
175. Relatare a solului polonez Petre Opali÷ski, în drum spre Stanbul prin 1532 (în
Cãlãtori strãini..., vol. I, p. 345).
176. În Cãlãtori strãini..., vol. III, pp. 33-34.
177. Corina Nicolescu, loc. cit.
178. Vezi Corina Nicolescu, „La céramique ottomane aux XVIe-XVIIe siècles dans les
Pays Roumains”, în Studia et Acta Orientalia, 1964, pp. 125-132 ; Idem, „Ceramica
otomanã de Iznik din secolele XVI-XVII gãsitã în Moldova”, în Arheologia
Moldovei, V, 1967, pp. 287-305 ; Corina Nicolescu, Paul Petrescu, Ceramica
tradiþionalã româneascã, Bucureºti, 1974.
179. Vezi Nicolae Iorga, Istoria comerþului românesc. Epoca veche, Tipografia „Tiparul
românesc”, Bucureºti, 1937, pp. 175-176.
180. În Cãlãtori strãini..., vol. V, pp. 328, 610.
181. Ibidem, vol. VIII, p. 373.
182. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 552.
183. Ibidem, p. 552.
184. Vezi Nicolae Pruncu, „Palatul Doamnei din Curtea Veche a Bucureºtilor”, în
Revista monumentelor istorice, 1991, nr. 1, pp. 85-88.
185. Vezi Tereza Sinigalia, op. cit., p. 552.
186. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 59.
187. Vezi Corina Nicolescu, op. cit., p. 55 ; Tereza Sinigalia, op. cit., p. 479.
188. Corina Nicolescu, op. cit., p. 67.
189. Vezi Al. Lapedata, „Baia domneascã din Târgoviºte”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1910, pp. 88-92 ; C. Moisescu, G. Mihãescu, „Câteva consi-
deraþii asupra bãii Curþii domneºti din Târgoviºte”, în Monumente istorice. Studii
ºi lucrãri de restaurare, Bucureºti, 1966, pp. 152-155 ; Corina Nicolescu, op. cit., p. 49.
190. Vezi Nicolae Iorga, Viaþa femeilor în trecutul românesc, Neamul Românesc,
Vãlenii-de-Munte, 1910, p. 115.
191. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 145.
192. Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private [vers. rom.],
vol. IV, Editura Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 75.
193. În Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 53.
194. R. Teodoru, „Baia Curþii Vechi din Bucureºti”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice, fasc. 113-114, pp. 167-172  ; Tereza Sinigalia, op. cit., p. 492.
195. Tereza Sinigalia, op. cit., p. 210.
196. Corina Nicolescu, op. cit., p. 55.
197. Varlaam, Cazania. 1643, ediþie îngrijitã de J. Byck, Editura Academiei R.S. România,
Bucureºti [1966], pp. 138-139.
198. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 379.
199. Vezi Dan Horia Mazilu, Recitind literatura românã veche, vol. III, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2000, p. 208.
„CASA”
„... neam Casei Bãsãrabeascã”

Nu scriitorii de cronici, povestind istoria þãrii, utilizeazã frecvent cuvîntul


de care va fi vorba mai jos, dar îl folosesc ca pe un lexem cu o semanticã
ºtiutã, avându-ºi locul într-un „dicþionar politic” la îndemînã, ci autorii
versurilor heraldice de la mijlocul secolului al XVII-lea sunt cei care ne
lãmuresc asupra celei mai vechi semnificaþii a termenului, politic ºi genea-
logic (cãci avem de-a face cu un veritabil termen), casã. Ei, aceºti stihuitori,
care pun sub stemele patronilor tipãriturilor versuri (adesea stîngace) în
slavonã ºi în românã, limpezesc sensurile „dinastice” ale cuvântului, aju-
tându-ne sã înþelegem cã plasarea înþelesurilor lui este una „verticalã”,
„paradigmaticã”, cu o desfãºurare istoricã, în diacronie, dinastia (adicã, dupã
Dicþionarul explicativ al limbii române, p. 304, „familia ai cãrei membri se
succed la cârma unui stat ; ºirul de suverani care alcãtuiesc o astfel de
familie”) fiind o casã domnitoare ce strãbate timpul (avem de-a face, prin
urmare, cu un „înþeles monarhic” al duratei lungi a statalitãþii româneºti)
prin exponenþii ei exemplari, reprezentativi, adicã prin voievozii (domnii) în
succesiune, „nobleþea” fiind un dat de la sine înþeles.
În chiar primul grupaj heraldic (aparþinând cu siguranþã lui Nãsturel,
care semneazã versurile, folosind o formã biblic㠖 Uriil –, pentru prenumele
sãu) publicat – în slavon㠖 în Molitvenicul din 1635 ºi reluat, tot în slavo-
neºte, în Pravila micã din 1640 (tipãriturã româneascã de aceastã datã)
sensurile evocate mai sus apar cu claritate :
Strana sïÖ v znamenïe, pticu vrana nosit¾.
Na ego  e nn× vyi i uvÖslo visit¾.
Jav× domu presv×tlago, i prestar×jÍago,
Domu roda Basarab¾, doblestvenn×jÍago”.
(Þara aceasta drept stemã pasãrea corb poartã.
Iar pe gâtul ei acum ºi o cununã atârnã,
Cu adevãrat a casei prealuminate ºi preabãtrâne,
A casei preaviteazului neam Basarab.1)

Sub titlul (în traducere) La prealuminata stemã a milostivilor Domni


Basarabi (formulare ce apare doar în Pravila din 1640) ºi dupã invocarea
globalã a emblemei2 (detalierile heraldice fiind, am vãzut, foarte sumare),
autorul trece la materializarea gândului fundamental : glorificarea dinastiei
Basarabilor ºi, în acest fel, a celui ce ocupa în acel moment tronul þãrii – Matei
Basarab, cumnat cu autorul stihurilor. Sublinierea meritelor „neamului
Basarab” (casa fiind un soi de marcã instituþionalã), strãlucirea, vechimea
(o antichitate ce izoleazã în însemnãtate) ºi vitejia (deºi adjectivul
doblestvenn×jÍago poate fi tradus ºi prin „nobil”, „nobleþe” – nobleþea de care
88 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vorbeam mai sus), toate exprimate prin adjective la superlativ ori la comparativ
(din nou trimise cãtre unicitate) ne îndreaptã strãveziu cãtre persoana lui
Matei Basarab, voievod care – se ºtie – urcase pe tronul þãrii prin forþa armelor
(cu o „biruinþã ce minuneazã auzul multora”) împotriva voinþei Înaltei Porþi.
În Evanghelia învãþãtoare, tipãritã la Mãnãstirea Dealu în 1644, sintagma
care ne intereseazã figureazã chiar în titlul grupajului de stihuri imprimat
sub stemã : „Stihuri în stema Domniei Þãrâi Rumâneºti, Neam Casei
Bãsãrabeascã”. Scrise de astã datã în româneºte (o româneascã cu destule
poticneli), versurile descind din cele imprimate în Molitvenic. Este vorba de
o „traducere” prescurtatã (compunerea numãrã ºase versuri faþã de cele ºase
distihuri în slavonã) ce tinde cãtre prelucrarea liberã a originalului. Despre
o traducere propriu-zisã putem vorbi doar în cazul primului vers.

„Strana siÖ v znamenie, pticu-vrana nosit”


„Ceastã þearã corbu-º poartã întru pecetea ei” –,

pentru cã apoi tãlmãcitorul (altcineva, nu Udriºte Nãsturel) rezumã,


selecteazã ºi preface destul de slobod ºi cam neîndemânatic :

„Ceastã þearã corbu-º poartã întru pecetea ei


fericit acum se-au dat adaos peceþii.
Scut la pieptul corbului cu un semn ca acela,
om den jeþiu ºezîndu-º toiag laudã acela.
Mare neam bãsãrãbesc cu aceasta semneazã
Cã marea acelor isprãvi a toþ sã-i vazã”.

Emblema glorificatã trebuie sã releve grandoarea dinasticã („mare neam


bãsãrãbesc”) asiguratã de dimensiunile faptelor, se înþelege militare („marea
acelor isprãvi”), purtate în lupte trecute3. ªi în compunerile care îi furnizau
lui Nãsturel modele, sintagme ori chiar stihuri întregi (cum ar fi versurile pe
care Gherasim Smotriþki le-a tipãrit în Biblia de la Ostrog [1581]) stema
elogiatã aparþinea unei case (domú), care – la fel ca aiurea în Europa –
conduce – cea a cnezilor de Ostrog –, veche, nobilã, viteazã :
A se compara :
„Zri sija znamenïja knja ate slavnago
Ih  e sodrú it dom ego ot v×ka davnago...”
(Biblia, Ostrog, 1581);

„Zri sïÖ znamenïa voevody slavnago,


Ih e súdrú itú strana sîÖ ot v×ka davnago...”
(Antologhion, Câmpulung, 1643)4.

*
Am scris în urmã cu câþiva ani, bizuindu-mã pe dovedirea strânsã întreprinsã
de profesoul Rãzvan Theodorescu cu privire la secolul al XVII-lea, despre
sentimentul acut al istoriei care se instaleazã în lumea româneascã ºi care îi
„CASA” 89

animã deopotrivã pe oamenii politici ºi pe cãrturari5. Întoarcerea cãtre


propriul trecut, consolidarea legãturilor cu înaintaºii, asumarea ºi punerea
în valoare a tradiþiilor naþionale (toate semne ale perenitãþii, ale unei perma-
nenþe conºtientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenþã a
prezentului la un curs comun al istoriei, ale unei solidarizãri ce se întemeia
pe concepte sensibil distanþate de „imobilismul” propus de gândirea medievalã.
Este evident vorba de o nouã înþelegere a lumii ca succesiune, succesiune
a faptelor ºi a evenimentelor aflate în perpetuã schimbare – ideea de „miºcare”
cred cã îºi poate gãsi aici un sediu – ºi aceastã înþelegere îºi aflã originea în
elementele cu miez antropocentric, sesizabile în gândirea filosoficã a vremii,
în feluritele ipostaze în care prinde contur o atitudine „individual㔠din ce în
ce mai bine marcatã. Aceastã modificare, spectaculoasã oricum, a unghiurilor
de analizã ºi de evaluare a fost reclamatã de consolidarea ºi diversificarea
interesului pentru viaþa spiritualã a omului (esenþialmente creºtin acest
interes, dar în stare sã se ºi „deschidã”), pentru construcþiile ce alcãtuiesc
universul lui interior, devenit „obiect” al unor inspecþii din ce în ce mai
insistente.
În acest context, statutul „neamului” monarhic, al dinastiei, emblematic
pentru mersul prin timp al comunitãþii (esenþial chiar), capãtã o funcþie
proeminentã în cadrul dezvoltãrilor istoriste. Cãrturarii ºi istoricii lui ªtefan
cel Mare (trãitori într-o lume ce nu ignora deloc spaþiul românesc în contextul
avansãrii pericolului otoman, dovadã ºi acea scurtã Cronicã de când au luat
turcii oraºele de pe Dunãre ºi din Þara Vlahilor, aflatã într-un codice din
veacul al XV-lea, ajuns azi prin Cehia) se strãduiserã serios în direcþia
reaºezãrii cronologiei, deformatã de predecesorii „analiºti” ori de tradiþie, ºi
a completãrii feluritelor lacune. Ei scriu un letopiseþ de curte, în care timpul
dinastic îºi aflã primele concretizãri, corijeazã inscripþiile funerare (care,
adunate, realizeazã o paradigmã, susþin „memoria dinasticã”), refac Pomelnicul
de la Bistriþa, redacteaz㠄variante de propagandã”, pentru strãinãtate, ale
cronicii interne.
Secolul al XVI-lea va da acestor eforturi de stabilire a legãturilor cu
predecesorii, de conservare a iniþiativelor, o þintã preponderent culturalã,
vãdind o mutaþie la nivelul „instrumentelor” mentale. Ctitoriile veacurilor
trecute, avându-i drept ziditori pe voievozii din acele vremuri, sunt recon-
struite sau decorate. Zidirea pe vechile temelii capãtã semnificaþia solidari-
zãrii în construirea unui edificu comun. Snagovul, reclãdit ºi împodobit cu
picturi de Neagoe Basarab, se aºeza pe fundamentul unui lãcaº din veacul al
XV-lea. Marea mãnãstire a aceluiaºi Neagoe de la Curtea de Argeº rezidea,
în întruchiparea culmii arhitecturii româneºti renascentiste, o mai veche
alcãtuire a lui Vlad Dracul. Neagoe nu inova, fireºte. Înaintea lui, Radu cel
Mare ridicase ºi el Mãnãstirea Dealu pe locul unui monument mai vechi ºi
rectitorise bisericile „primordiale” de la Tismana ºi Vodiþa. În Moldova, Petru
Rareº îºi începe lucrul ctitoricesc prin refacerea ºi decorarea câtorva dintre
construcþiile (Hârlãu, Dobrovãþ) ale gloriosului sãu pãrinte. Chiar Probota
(Pobrata), pe care el o clãdeºte, în 1530, spre a fi necropolã a familiei, era ºi
ea o zidire din vremea primilor Muºatini. Acelaºi sens îl are gestul lui
90 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Alexandru Lãpuºneanu, care reînnoieºte – chiar la începutul domniei –


ctitoria lui Alexandru cel Bun de la Bistriþa. ªi înºirarea unor demersuri
asemãnãtoare ar putea, desigur, continua.
Este constant întreþinut cultul întemeietorilor, ascendenþi identificabili
ai celor ce ocupau tronul. Evocãrilor destul de vagi, protocolare, din actele de
cancelarie (cu un prototip în „tituluºul” citat, cam scâlciat, în slavoneºte ºi în
româneºte, de autorul Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat
pravoslavnicii creºtini : „Întru Hristos Dumnezeul cel bun credincios ºi cel
bun de cinste ºi cel iubitor de Hristos ºi singur biruitor, Io Radul-voievod, cu
mila lui Dumnezeu domn a toatã Þara Rumâneascã dentru Ungurie des-
cãlecat ºi de la Almaº la Fãgãraº herþeg”) le iau locul referirile concrete. Din
voinþa socrului sãu, Neagoe Basarab, voievodul Radu de la Afumaþi pune sã
se picteze în biserica mãnãstirii de la Argeº o reprezentativ㠄istorie în
portrete” a Þãrii Româneºti. Apar în frescã Nicolae Alexandru, Mircea cel
Bãtrân, Vlad Dracul, Radu cel Mare, Neagoe Basarab. Cneazul sârb Lazar,
prezent ºi el, semnificã legãtura (transformatã în relaþie „ereditarã”) cu
Bizanþul, dreptul de moºtenire a prerogativelor bazileilor fiind notificat
elocvent de vulturul bicefal figurat pe veºmintele lui Mircea ºi Neagoe.
„Galeriile de voievozi”, veritabile paradigme cu o semanticã foarte com-
plicatã, prolifereazã. În 1563, sub Petru cel Tânãr, fiul lui Mircea Ciobanul,
Mãnãstirea Snagov este împodobitã cu cel mai important ansamblu icono-
grafic din Þara Româneascã a secolului al XVI-lea, iar în pronaos tablourile
voievozilor închipuie pentru privitor o paradã a marilor figuri ale istoriei.
Pictorii Bucovãþului mutã modelul în contemporaneitate, fãcându-l sã sprijine
ambiþiile „Mihneºtilor”, ºi îi zugrãvesc pe Alexandru al II-lea Mircea, pe
Petru ªchiopul ºi pe fratele lor Miloº, „voievodul” care nu a domnit niciodatã.
Cãrturarii, care scriu istorie, tratând-o ca pe un depozit de pilde (în care
poziþiile centrale revin fireºte reprezentanþilor caselor voievodale), sunt cei
care – apelând la tradiþii – dau naºtere ºi acelor „istorisiri” (ce explicã ºi
lãmuresc începuturile) apãrute în spaþiul unde scrierea istoricã intra în
joncþiune cu literatura (cultã sau popularã). Ei au transcris în letopiseþe –
pentru primele „momente” de care românitatea îºi „aducea aminte” – niºte
splendide povestiri (tradiþii ale descãlecatului li s-a spus), veritabile „mituri
ale începuturilor” statalitãþii româneºti. Mai mult decât atât, au contribuit
la „complicarea” lor prin capacitatea narativã ºi putinþa de a „decora” povestirile.
Acesta este ºi motivul pentru care mai jos aº vrea sã mã opresc asupra a
douã alcãtuiri „culte”. Întâi asupra tradiþiei despre Radu Negru, care, schiþatã
fiind, verosimil, pe baza unei „amintiri” populare (cea despre „Negru Vod㔠–
„Negru” fiindcã a hotãrât pecetea cu corb pentru Þara Româneascã ori pentru
cã venea din Ungaria „Neagrã”, þarã de margine, loc de curând ocupat, adicã
Transilvania) ºi-a adãugat elemente furnizate de istorie ºi puse în relaþie de
„invenþia” cãrturãreascã ºi s-a instituit într-un mit al fondatorului, al înte-
meierii, al începuturilor. Era un mit necesar, menit sã acopere un interval
controversat, o „completare” pe care literatura o oferea istoriei într-o formã
ce solidariza ºi armoniza mobilurile (deloc puþine) care impuseserã înche-
garea acestei naraþiuni. ªi nu întâmplãtor creaþia aparþine nu secolului
„CASA” 91

al XVII-lea, ci veacului precedent, celui de-al XVI-lea (foarte productiv în


ºlefuirea unor elemente subsumabile, mai ales în Þara Româneascã, unei
imagini ºi idei dinastice, pendinte de un anumit „model”), când istoria – aºa
se poate deduce din dovezile recuperate, foarte puþine – începuse, încã
stângaci, dar perseverent, sã facã apel la uneltele literaturii.
S-a stabilit cã tradiþia despre acel Negru Vodã, „descãlecãtor” ºi „întemeietor”
(mitologemul „Radu Negru”) a gravitat cu consecvenþã în jurul câtorva centre,
marcate de firul istorisirii (e vorba, se va vedea, de „reºedinþe domneºti”, de
„locuri” ce simbolizau autoritatea monarhicã). Întâi în preajma Câmpulungului
(Letopiseþul Cantacuzinesc : „Întâi au fãcut oraºul ce-i zic Câmpul Lung.
Acolo au fãcut ºi o bisericã mare ºi frumoasã ºi înaltã”), capitalã veche,
centru care va „recidiva” ºi mai târziu, revendicându-ºi privilegiile de Cetate
de Scaun a primului întemeietor. Apoi are loc translaþia cãtre Curtea de
Argeº („De acolo au descãlecat la Argeº, ºi iar au fãcut oraº mare ºi º-au pus
scaunul de domnie, fãcând curþi de piatrã, ºi case domneºti ºi o bisericã mare
ºi frumoasã”), unde tradiþia va fi consolidatã ºi prin programele iconografice.
Deºi „obiectul” resuscitãrii variazã în timp, relevante mi se par apelul la
tradiþie, gestul reactualizãrii periodice a primului „ctitor”, a „întemeieto-
rului”, a „nucleului” unui model revendicabil. În ºirul de portrete ale vechilor
domni din biserica lui Neagoe Basarab de la Argeº, Radu de la Afumaþi, fiu
al lui Radu cel Mare ºi ginere al lui Neagoe, pune sã se picteze – dupã icoana
din biserica voievodalã de la Câmpulung – chipul lui Nicolae Alexandru, „cel
mai vechi ctitor”, acelaºi chip pe care îl reproduseserã ºi pictorii lui Vladislav I
Vlaicu în Biserica Domneascã din Curtea de Argeº. Pãtraºcu cel Bun va
porunci ºi el sã se zugrãveascã portretele lui „Negru Vod㔠(în realitate al lui
Vladislav I Vlaicu) ºi al „Doamnei Ana” în aceeaºi bisericã a Mãnãstirii
Argeº, ctitoritã de Neagoe Basarab.
De pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe primul plan, în efortul de
conservare ºi de amplificare ale legendei, avanseazã Mãnãstirea Tismana.
Un þel foarte „pãmântesc” a fost, se pare, condiþia iniþialã : recuperarea unor
drepturi încãlcate, campanie în care cãlugãrii fac uz de vechile lor hrisoave,
în care Radu I Basarab apare ca prim emitent. Radu I Basarab, luptãtorul
pentru neatârnare ºi constructorul, în acelaºi timp, al atâtor lãcaºuri sfinte,
este menþionat ca „prim ctitor” al Mãnãstirii Tismana într-un act din 1385,
dat de cancelaria voievodului Dan I. În acest hrisov, folosit de cãlugãri ca
instrument proteguitor, trebuie sã vedem cel dintâi germen al viitorului
mitologem. Cãci, în secolul al XVI-lea, figura ºi „moºtenirea” lui Radu I
Basarab vor fi suprapuse peste imaginea „descãlecãtorului” Negru Vodã.
Radu I va cãpãta, deci, toate atributele „întemeietorului” ºi se va „naºte”
astfel Radu Negru. Ctitoria ºi actele lui Radu I Basarab erau în deceniul
cinci al veacului al XVI-lea confundabile cu „întemeierea”, astfel cã voievodul
Mircea Ciobanul zicea : „[...] sã-i fie Potoceþul [...], pentru cã este veche ºi
dreaptã ocinã [...] încã de la întemeierea Þãrii Româneºti [...] am cercetat
cãrþile domnilor celor vechi de mai înainte”. Un hrisov din 3 mai 1549 îl evoca
pe „Negru voievod cel Bãtrân”, iar câþiva ani mai târziu, în 1569, în alt act,
emis pentru aceeaºi Mãnãstire Tismana, cele dou㠄simboluri” – întemeierea
92 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ºi întemeietorul – apar alãturi : „[...] sã-i fie Elhoviþa [...], pentru cã i-a fost
dreaptã ocinã [...] încã de la întemeierea Þãrii Româneºti, întâi de la Negrul
Voievod, ºi apoi de la toþi domnii care au fost mai înainte”.
Mitul (cu un posibil prim „impuls” livresc în vremea lui Radu de la
Afumaþi, când s-a scris – poate – o cronicã în limba slavonã a Þãrii Româneºti6)
era, deci, constituit ºi, în afara valenþelor politice, el vãdea ºi posibilitãþi
practice, imediat operante. Istoricilor de la curtea lui Matei Basarab (mediu
în care s-a definitivat ºi un alt „mit” de rezonanþã, despre care voi vorbi
imediat) – dacã aceia au alcãtuit, cum se presupune, prima compilaþie de
cronici de mari proporþii, intratã ºi în Letopiseþul Cantacuzinesc – le rãmânea
doar – ziceam în urmã cu câtva timp 7 – sã îl punã în paginã8.

Cãrturarii din preajma lui Matei Basarab au amplificat ºi au consolidat


mitul dinastic al Basarabilor, fãcând din el o veritabil㠄idee” politicã ºi un
fundament consistent pentru tronul agãi Matei din Brâncoveni. Ei „au ampli-
ficat” ºi „au consolidat”, zic, o construcþie ale cãrei date esenþiale fuseserã
fixate în al doilea deceniu al secolului al XVI-lea (iarãºi veacul al XVI-lea...),
„subiectul” fiind atunci noul Basarab, Neagoe, cel urcat pe tron de puternica
familie a Craioveºtilor. Neinovând, acei literaþi îndrumaþi de Udriºte Nãsturel,
cumnatul voievodului, izbutesc sã atingã o culme pe care mersul prin istorie
al acestui „cult” întreþinut pentru dinastia fundamentalã a Þãrii Româneºti
(ºir glorios, capabil s㠄legitimeze” ºi sã aplatizeze contestãrile) nu o mai
atinsese ºi nu o va mai ajunge (cu toate strãduinþele unor domni efemeri,
precum Constantin ªerban, fiu al lui Radu ªerban – un Basarab totuºi – sau
Mihnea [Mihail] al III-lea Radu, pretins coborâtor din vechii domni) niciodatã.
Fãcând din Viaþa patriarhului Nifon mai mult o þesãturã pentru inserarea
unor date istorice ºi politice, Gavriil Protul (scriitor al hagiografiei din
porunca voievodului, fost discipol al lui Nifon) transforma textul sãu într-un
panegiric „publicitar”, iar pe Neagoe Basarab, „ctitorul a toatã Sfetagora”
(proteguitor al artelor, pentru care Maximos Trivalis, poet de curte, com-
punea o „epigram㔠abundent decoratã cu elemente clasice, iar un anonim îl
imita printr-o Ectenie pentru Neagoe voievod), îl urca într-un jilþ egal cu cel
al bazileilor Bizanþului.
Matei Basarab – în timpul cãruia sunt tãlmãcite în româneºte, de un
literat din cercul lui Udriºte Nãsturel, atât hagiografia pomenitã mai sus,
cât ºi Învãþãturile cãtre Theodosie, faimos testament literar al Basarabilor
din veacul trecut – îi venea strãnepot de sorã lui Neagoe Basarab, întrucât
tatãl sãu, vornicul Danciu din Brâncoveni, era fiul lui Vâlsan din Caracal ºi
al Mariei, fiica lui Detco din Brâncoveni, iar Vâlsan era fiul Margãi, fata pe
care Pârvu Craiovescu (Marga era, deci, sorã cu Neagoe) o dãduse dupã
marele postelnic Marcea. Ajuns pe tronul Þãrii Româneºti prin forþa armelor
unei partide naþionale, Matei Basarab va sublinia mereu prin acte politice ºi
culturale, apartenenþa sa la glorioasa dinastie. Refacerea lãcaºurilor strã-
moºilor – Basarabi ºi Craioveºti –, continuarea operei de protecþie a Athosului
(construcþii, reparaþii, înzestrãri, danii bogate în odoare ºi cãrþi, unele dintre
acestea purtând portretele voievodului ºi ale Doamnei Elina), desfãºurarea
„CASA” 93

propriei lucrãri de ziditor de biserici ºi mãnãstiri (care îl vor impune timpurilor


viitoare drept cel mai harnic voievod-ctitor), multe dintre ele primind –
foarte semnificativ pentru orientarea politicã a acestei domnii – hramurile
unor sfinþi combatanþi (o combatere contra „pãgânilor”), proclamarea în
actualitate a idealurilor politice ale înaintaºilor (a intenþionat la un moment
dat sã-l instituie drept moºtenitor pe Mihai, fiul lui Nicolae Pãtraºcu, nepot –
deci – al lui Mihai Viteazul, al acelui Mihai Viteazul cu care îl asemãna, în
1643 – „und schier ein anderen Michel Wayvoda halten” –, Johann Rudolf
Schmidt, ambasadorul austriac la Istanbul) – toate acestea sunt „poziþii”
importante ale acelui program.
Deloc „tradiþionalist” (cum au spus unii cercetãtori, interpretând con-
vingerile basarabeºti ale voievodului ca pe o declaraþie de aderare la un
ideal medieval desuet), la fel de „european” ca ºi rivalul sãu de la Iaºi,
impunând consideraþie pânã în spaþii depãrtate (chiar dacã acest „respect”
este de recuperat din formulãri vãdit „îndatorate”, precum acea zicere a
grecilor veneþieni, care îl socoteau aidoma cu „vechii împãraþi ºi arhonþi, ca
ºi cu cei mai noi, atât italieni, cât ºi greci”), Matei Basarab a avut abilitatea
sã se înconjoare de o pleiadã de oameni de carte care au ºtiut sã defineascã
rosturile epocii, în variate planuri, sã asigure – între aceste rosturi – o
poziþie privilegiatã ideii de nedezruptã continuitate, în mersul þãrii, pe care
o reprezenta domnia fostului agã din Brâncoveni.
Literaþii îºi fãceau, deci, datoria. Modelul voievodal propus, cel oferit de
Neagoe Basarab, era ilustru ºi refacerea peste timp a coordonatelor domniei
aceluia putea fi transformatã într-un program. Cel puþin aceasta era convin-
gerea lui Udriºte Nãsturel, care, „tânãr scriitor” încã, elogiaz㠖 în „arenga”
unui hrisov din 1629, deci înainte de domnia matein㠖 glorioasa ctitorie a
cãrturarului cu sceptru : „Aceastã preaminunatã mãnãstire Argeº a fost
întemeiatã ºi ziditã ºi preaminunat desãvârºitã de strãmoºul nostru de
sfântã cinstire, luminatul domnitor Neagoe, împreunã cu luminata ºi de
fericitã cinstire a sa soþie, nouã strãbunicã, doamna Despina”. Cam acelaºi
va fi ºi tonul hrisoavelor prin care Matei Basarab („ºef” al cancelariei era
însã Udriºte Nãsturel) întãrea ori oferea posesii Mãnãstirii Argeº, „aceastã
minunatã ºi preaslãvitã frumuseþe ºi cu podoaba mai presus de minunile din
lume”, zãmislire a celui care pentru donatorul din veacul al XVII-lea era
„întâiul ctitor ºi al nostru zis strãmoº”.
Efortul lui Udriºte Nãsturel a fost unul de duratã, dovadã cã avem de-a
face cu un program ºi nu cu „inserturi” conjuncturale, cu o intenþie, prepon-
derent politicã, prin care o construcþie „ideal㔠era opusã vremurilor tulburi,
de profundã insecuritate, ce frãmântaserã, decenii la rând, Þara Româneascã.
Versurile heraldice (cele mai multe în slavonã), predosloviile tipãriturilor,
hrisoavele, chiar ºi textele unor inscripþii – cum ar fi cea de pe piatra tombalã
a Doamnei Elina – acumuleazã elementele unei demonstraþii, menitã sã
consacre mitul dinastic ºi, prin el, gloria celui atunci stãtãtor pe tron, arãtat
a stãpâni, ca în vremurile vechi (ºi cum glãsuia „tituluºul” de la începutul
letopiseþului) – deºi acum realitatea era alta –, ºi „[...] peste þãrile de peste
munþi, Amlaº ºi Fãgãraº” („Io Mattheiu Basaraba vojevoda b ïju blgdatïju
94 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

naåalnikú vsïe zemle UgrovlahiiskiÖ, eÍte e i zaplanenskich stran AmlaÍ i


FagaraÍ cherceg i proå [...]”).
Stihurile la stemã (o stemã mereu a Basarabilor) ce împodobeau cãrþile
timpului „descifreaz㔠cu obstinaþie – am vãzut – niºte simboluri ale faimei.
„Casa preaviteazului neam Basarab” este „prealuminat㔠ºi „preaveche”,
antichitatea incontestabilã a dinastiei asigurând temei stãpânirii din ime-
diata contemporaneitate. Mobilele stemei, tâlcuite abil, sunt chemate sã
elogieze – semnificând – trãsãturi ale voievodului (încãrcat ºi el de califi-
cative din registrul înalt : „prealuminat”, „cu nume slãvit”, „îndrumat de
Dumnezeu” etc.), precum „mãrirea”, „vitejia” ori „priceperea” în a cârmui ºi
a instaura în þarã o atmosferã de pace. Invocarea Divinitãþii în sprijinul
insului „ales” încheie firesc aceste encomioane condensate, pasajele finale
apelând – simetric ºi subtil – tot la imaginea-simbol a stemei  :

„Ne dai isproveÍti sÖ, B e v gubitelstvo i uvÖslu ich semu, ne iskidati sÖ.
Vrana vú v×ki persei, ne izlagati sÖ.
(Nu lãsa sã se risipeascã, Doamne, în pieire
A lor coroanã ºi jos sã cadã,
Iar al corbului piept fã sã fie pururea ferit.)9

Legãtura dintre Matei Basarab (pe care Nãsturel îl aratã undeva a domni
peste „þãrile dacice”), lãudat insistent pentru generozitatea de care a dat
dovadã în asigurarea condiþiilor de producere a „hranei spirituale”10 (tipo-
grafii, „moara de hârtie”) ºi faimosul sãu înaintaº Neagoe Basarab, ºi el
având mari merite în proteguirea cãrþii, este fãcutã firesc. Cei doi sunt scoºi
dintr-un „ºir” al absenþelor iniþiativei benefice : „Cãci care din domnii de mai
înainte ai þãrii (afarã de cel din al cãrui neam ºi familie preavestitã, pre-
aluminãþia voastrã preanobilã prin urmaºi se trage, adicã preabunul Basarab
Neagoe de odinioarã) s-a arãtat aºa de binefãcãtor þãrii, ca preabuna domnie
a voastrã, care a revãrsat aici atât de mari binefaceri, cum într-adevãr nu
s-au pomenit niciodatã mai înainte”11.
Sigur cã, prin strãbaterea neîncetatã a acestui traseu al elogiului în
prelungire „basarabeascã”, s-a ajuns destul de repede la constituirea unor
„locuri comune” sui-generis de care se vor folosi, firesc, ºi alþi scriitori ai
timpului. Matei Basarab va deveni „cruciatul” cu statur㠄imperialã”, la a
cãrui chemare popoarele de la sud de Dunãre sunt gata sã se rãscoale
împotriva turcilor. Voievodul român este lãudat pentru virtuþile arãtate (o
adevãratã cascadã în poemul Epos : caritate, mãrinimie, judecatã dreaptã,
înþelepciune, blândeþe, simþ al mãsurii, bunãtate, nobleþe, curaj, puritate
sufleteascã etc.), toate la superlativ, pentru actele ctitoriceºti, pentru ges-
turile culturale (cãrþi, tipografii), „cheia” întregului edificiu encomiastic
dând-o, fireºte, coborârea voievodului din faimoasa, „prealuminata” familie
a Basarabilor.
Mitul dinastic este edificat în întregime. Scriitorii îi conferã statutul
indiscutabil de marcã politicã ºi culturalã a vremii.
„CASA” 95

Domus

În sincronie, într-un anumit moment al curgerii timpului, primul plan, cel


public, nu poate fi ocupat decît de un singur reprezentant al casei domnitoare
(unul singur validat, prin nu importã ce mijloace, din câþiva, posibili, aparþi-
nãtori dinastiei) în sensul ei „istoric”, ºezând pe tron ºi dând substanþã
instituþiei monarhice. El are însã, în jurul sãu, propria casã (mai restrânsã
ori mai numeroasã), care este, pentru un interval de timp dat, „casã domni-
toare” (semnificaþie importantã pentru discuþia noastrã ºi absentã din dicþio-
nare), formatã din nucleul de bazã al familiei, din predecesori (uneori) ºi
succesori, din rude ºi colaterali, din prieteni, aliaþi ºi clienþi. Este vorba,
adicã, de o casã nobiliarã (la fel ca altele), al cãrei ºef domneºte. Chiar dacã,
în condiþiile regimului nobiliar, cu domn electiv, insul ajuns în vârful pira-
midei nu are nici o legãturã cu „casa domnitoare” înþeleasã în sens dinastic.
Aceast㠄casã a domnului þãrii”, definibilã sintagmatic, în plan orizontal
(poate mai restrâns decât am fãcut-o eu mai sus : „Locuitorii unei case [care,
mai de mult, fiind subt ascultarea unui cap de familie, s-a putut naºte sensul
de] familie12, dar nu foarte mult, cãci „domesticii” ºi alþii din categorii ce
graviteazã cãtre nucleul de bazã al familiei – „totalitatea persoanelor care
sunt în serviciul cuiva, þin de el [ca partizani, favoriþi, ocrotiþi ai sãi], cei ce
þin de un domnitor sau de un personaj cu situaþie socialã înaltã ; clientela”13 –
nu pot fi excluºi), cu funcþii ºi rosturi aparþinând fãrã îndoialã zonei priva-
tului (casa fiind un sâmbure al puterii private), existã alãturi de casele
nobiliare (în care principiul coagulant era cel al „neamului”, fiind dat de
coborârea dintr-un strãmoº comun14) într-un superstrat social al permea-
bilului. În contexte modificate, o „casã domnitoare” putea regresa (în cazul,
destul de frecvent, cã nu era complet „stânsã”) între cele ale aristocraþilor ºi,
invers, o casã boiereascã, ajutatã de circumstanþe favorabile, urca specta-
culos ºi ocupa poziþia supremã. Aceste structuri, ce se organizau în jurul
unor grupuri familiale (ele însele fiind niºte grupuri cimentate prin felurite
solidaritãþi15), dispuneau de poziþii ºi de posibilitãþi asemãnãtoare celor care
fiinþaserã în Bizanþ ºi care existau ºi în alte pãrþi ale Europei. „Mãrturisesc –
nota undeva Rãzvan Theodorescu – a fi tentat sã vãd în aceastã «casã» a
unui autentic dominus, echivalentul socio-politic, ºi nu doar semantic, a
ceea ce era tot mai mult acum, în Extremul Occident, vocabula maison, cu
sensul ei de apartenenþã la o nobilã stirpe – au arãtat-o limpede cercetãrile
sociologice mai vechi ºi mai noi ale lui Norbert Elias –, exact aºa cum, în
acelaºi veac al XVII-lea românesc, o inscripþie de la Bistriþa olteanã putea
evoca «împãrãteasca casã a Cantacuzinilor» sau un pasaj din Miron Costin
putea desluºi, în neamul moldovenesc al Movileºtilor, o «casã a lui Simion-vodã»
ºi o alta «a lui Ieremia-vod㻔16.
Dobândind, prin ºeful ei ajuns domn, prerogative oficiale, „casa” aceluia
trecea dintr-un „privat” ce dãdea expresie doar puterii personale (chiar dacã
insul era, sã zicem, mare dregãtor) într-un plan „public” al datoriilor ºi
obligaþiilor. Implicat în jocul „acceptãrii sub presiune a domniei” (de câteva
96 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ori montat în istoria noastrã cu prilejul instalãrii voievozilor), Constantin


Brâncoveanu (pe care Rãzvan Theodorescu îl crede, considerând c㠄ezitarea,
cititã între rândurile acestui vechi text românesc [autorul citase din Letopiseþul
Cantacuzinesc : „mi-am lãsat odihna ºi toate moºiile mele ºi mai mult fãrã
voia mea m-aþi rãdicat domn”], va fi fost una profund realã ºi sincerã de
vreme ce o regãsim, cu minime diferenþe, exprimatã la fel în toate izvoarele
narative importante ale timpului”17 ; în urmã cu mai mulþi ani eu mã îndoiam
de aceastã sinceritate – ºi mi-am pãstrat opinia, cititorul a vãzut, ºi aici –,
socotindu-l pe viitorul domn drept actor, nelipsit de abilitate, interpretând un
scenariu redactat de alþii) declar㠖 cu cuvintele Anonimului Brâncovenesc –
aceastã deosebire („Dar ce aº vrea eu cu domniea, de vreme ce ca un domn
sânt la casa mea”), ajutându-ne sã ne imaginãm care va fi fost „statutul lui
seniorial pe acest meridian est-european”18.
O „zon㔠destul de întinsã a acestor case ce îºi modificau statutul (fluid
hotãrnicitã însã, cãci vodã popula divanul cu rude ori cu „oameni de casã”,
încredinþând ºi alte funcþii membrilor – „cãsaºi” le zicea Ureche – structurilor –
„Au dat isprãvniciile ºi alte boierii mai mici oamenilor casei” – ori fãcând din
ei primi beneficiari ai noii „stãri” : „Iar dacã s-au aºedzat Pãtru vodã [Rareº –
nota mea, D.H.M.] la domnie, nemicã de alta nu-i era grijã, numai cu toatã
casa sa a petrece în ospeþe ºi în dezmierdãciuni” [Grigore Ureche] ; Paul de
Alep bãga de seamã cã [boierii, armata ºi tot poporul] îl urau pe Vasile Lupu
din cauzã cã era fiu de grec ºi pentru cã îºi alcãtuise întreaga suitã din
greci”, care „asupriserã, umiliserã ºi înjosiserã peste mãsurã pe moldoveni”),
zonã mereu redimensionabilã, rãmânea privatã. Era acea parte (ce ne intere-
seazã pe noi aici, cu deosebire) a „casei” care îl întovãrãºea pe voievod în
ieºirile sale spre destindere (atât de plãcute lui Brâncoveanu : „au mersu
mãriia-sa la viile de la Sãténi de au ºãzut acolo câteva zile, împreunã cu
toatã casa mãrii-sale ºi alþi boiari, unde ºi culesul au fãcut, iar mai mult
pentru preumblarea, dupã cum ºi într-alþi timpi au fãcut” [Radu Greceanu])
ori îl însoþea pe domnul depus din rang în pribegie (Iliaº, fiul lui Alexandru
cel Bun, cãsãtorit cu Zofia, sorã a regelui polon, adãpostit în Polonia, a fost
pus – pentru orice eventualitate – sub pazã într-o cetate, dar regele
W\adys\aw Jagello „de ajunsu i-au dat hranã, ºi lui ºi doamnii lui, cu toatã
casa” [Grigore Ureche], în exil („Fugind Ioan-vodã Caragea în Þara Nemþeascã,
cu toatã casa lui”) ori pe drumul, plin de pericole, al Stanbulului („iar pre
Costandin-vodã cu toatã casa lui ºi cu ginerii lui, a doaã zi, în vinerea
Paºtilor, l-au luat Mustafa aga cu tare urgie împãrãteascã ºi l-au dus la
Þarigrad ºi l-au bãgat în Edicula, unde au fost un loc mai de urgie, ºi toatã
avuþia ce au avut acolo lângã dânsul o au luat turcii” [Anonimul Brâncovenesc]).
Caracterul privat al „caselor” boiereºti – aflate uneori în relaþii complicate
de filiaþie între ele – mi se pare a fi în afara oricãrei discuþii.
Cronicile, ºi cele moldoveneºti, ºi cele muntene, din secolul al XVII-lea ºi
de mai târziu folosesc frecvent termenul de casã, cu sensul/sensurile care ne
preocupã în aceste pagini. S-ar pãrea c㠄instituþia” aceasta – dacã îl credem
pe autorul Letopiseþului Cantacuzinesc – a întovãrãºit istoria Þãrilor Române
de la începuturile lor. Descãlecãtorul Radu Negru – zice cronica evocatã mai
„CASA” 97

înainte – „rãdicatu-s-au de acolo [din Transilvania – nota mea, D.H.M.] cu


toatã casa lui ºi cu mulþime de noroade : rumâni, papistaºi, saºi, de tot féliul
de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviþii, început-au a face þarã noao”.
„Casele” s-au alcãtuit treptat prin distincþii nobiliare ºi posesiuni (patrimo-
niul privat) acordate de voievozi („Domnul face neamurile, domnul le stânge” –
îi va explica mai târziu Constantin Cantemir – prin pana lui Ion Neculce –
unui nemulþumit de „împrospãtarea” abundentã a familiilor boiereºti), gravi-
tând în jurul „casei domnitoare”, intrând apoi în competiþie cu ea (pentru
supremaþie în þarã) ºi între ele (pentru un loc mai înalt în ierarhia internã),
consolidându-se ori „stângându-se” una pe cealaltã. Purcederea dintr-un
strãmoº comun, relaþiile de rudenie, consangvinitatea (din care s-au nãscut –
cum spun învãþaþii francezi – metaforele ascendenþei19) au avut precãdere în
procesele de coagulare. Au fost chiar obligatorii ºi forþa lor a dãinuit.
Dictându-ºi în 1681, înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte,
testamentul, Elina Cantacuzino, vãduvã a rãposatului postelnic Constantin
Cantacuzino ºi veritabil, dar ºi orgolios, „ºef”, în acel moment, al casei
Cantacuzinilor, le cerea fiilor ei sã locuiascã împreunã (reºedinþa comunã
sporind evident coeziunea familiei ºi solidaritãþile), cu soþiile ºi copiii lor, ºi
sã asculte, ca de un „ispravnic”, de stolnicul Constantin, rãspunzãtor ºi
altãdatã de soarta clanului : „Numai el singur sã aibã a porunci tuturor câþi
sã vor afla supt oblastia casii mele, ºi sã ia seama pârcãlabilor, ºi dã dânsul
sã asculte toþi”. Patrimoniul (de la stãpânirea cãruia încã împãrþeala din 1667,
redactatã de Stoica Ludescu, ºi cartea mitropolitului Theodosie Veºtemeanu
din acelaºi an îi excludeau pe Drãghici ºi pe ªerban, însuraþi ºi cãpãtuiþi
încã de tatãl lor ; testamentul din 1681 întãrea aceastã separare : „... iar cei
doi fraþi ce au fost mai mari, Drãghici ºi ªerban, nimic sã nu aibã treabã
acolo, pentru cã fiind ei mai mari ºi ajungând noi vremi mai bune ºi norocite,
fãcutu-le-a soþul meu câºtig bun, cu care câºtig ºi-au fãcut lor osebi sate,
moºii, þigani ºi case de piatrã, unul la Mãgureani, altul la Drãgãneºti...”) va
fi împãrþit numai dacã i se va întâmpla ei moarte în aceastã cãlãtorie. ªi le
mai cerea ceva bãtrâna postelniceasã feciorilor : sã ignore opinia nurorilor
(femeile au avut în Veacul de Mijloc o poziþie coborâtã în Europa ; dar era
vorba ºi de supremaþia consangvinitãþii), sã nu le „asculte cuvintele [...], însã
de ceale proaste ºi vrãjbitoare, care fac fraþilor neviaþã”, sã nu admit㠄nici
sã se mestece iale în vorba voastrã, când veþi avea între voi : au pentru moºii,
au pentru alte trebi ; ce sã-ºi pãzeascã fieºticarea treaba ei”20.
Reglau cumva aceste „case” viaþa membrilor lor, le ritmau existenþa.
Ofereau ºefilor lor un sprijin confortabil, dar le impuneau ºi obligaþii. Într-o
împrejurare anumit㠖 zice Iorga – Ieremia Movilã (care, într-o danie fãcutã
Mãnãstirii athonite Zografu, în preajma morþii, îi va însemna pe câþiva
membri ai casei sale : Nistor Ureche, Cristea, Gheorghe Izlozeanu, Orãº
hatmanul, Dumitrache Chiriþã Paleologul, care þinea pe o varã a Movileºtilor,
Caraiman ceaºnicul [adicã paharnicul], devotaþii Luca ºi Simion Stroici ºi
alþii mai mãrunþi, cei mai mulþi – remarcã acelaºi Iorga – prieteni vechi ºi
siguri, unii chiar rude) a fost obligat sã îºi întindã protecþia ºi asupra casei
lui Simion Movilã, sã ia „în spinare ºi întreaga casã a fratelui sãu : pe
98 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

mitropolitul Eftimie, pe logofãtul Dan, pe logofãtul Teodosie, cronicarul lui


Mihai Viteazul, pe spãtarul Ienachi Catargiu, pe logofãtul Fiera ºi o sumã de
egumeni ºi boiernaºi”21. Câteodatã, extrem de rar, responsabilitatea – deloc
uºoar㠖 a îndrumãrii „caselor” ºi-o asumã Doamnele, rãmase vãduve
(„Iar doamna Ducãi-vodã, vãzând aºa, s-au dus cu toatã casa ei la Þarigrad” –
Ion Neculce), dacã nu cumva soþiile de voievod (unele) îºi aveau propriile lor
„case” (puþin probabil) sau dacã situaþia în speþã (una limitã, cãci la Stanbul
o aºteptau primejdii mari : „au început [creditorii – n.m.] [...] º-a o îngrozi,
º-a o închide, º-a o jãcui, care cum puteau, ajungând-o osânda creºtinilor”)
nu este explicatã de cunoscuta energie a soþiei lui Gheorghe Duca.
În interiorul „casei”, nucleul care asigurã coeziunea este constituit de
familia lãrgitã (concept cu care nu toatã lumea este de acord), emitentã ºi a
dispoziþiilor de coagulare (coborârea dintr-un strãmoº comun, cu o amintire
constant întreþinutã, cel care a furnizat, de obicei, numele de familie, certifi-
catul privind vechimea ºi continuitatea ; stema care trimite la aceeaºi antichi-
tate ºi îi adaugã puterea ºi valoarea ; un depozit de prenume pentru bãrbaþi,
utilizate în generaþiile în succesiune ºi ele destinate conservãrii amintirii
primilor purtãtori ºi virtuþilor pe care „istoria familiei” le pune pe seama
acelora ; patrimoniul comun, important pentru menþinerea conºtiinþei înrudirii ;
biserica familiei22), dar ºi a putinþelor de cristalizare a unor „case” sub-
ordonate (cea a lui ªerban ori a lui Drãghici Cantacuzino faþã de casa
„bãtrânului postelnic”, întemeietorul). Din acelaºi nucleu pornesc ºi vectorii
care organizeazã solidaritãþile : de neam (cu ochiri frecvente spre trecut, cãci
în toate locurile stirpea nobilã a fost mai atentã la timpul care curge),
politicã, juridicã, economicã, religioasã. Astfel de solidaritãþi guverneazã
onoarea casei, construct complex ce ne ajutã sã înþelegem de ce îi scria, în
1639, mitropolitul Petru Movilã patriarhului constantinopolitan Kiril Kontaris,
rugându-l sã ridice anatema aruncatã de fostul patriarh Chiril Lukaris
asupra fratelui sãu, Moise Movilã, fost domn al Moldovei, ºi prezentându-i
existenþa nedoritã a sancþiunii ca pe o „chestiune privatã a casei noastre
Movil㔠(„Aliud est quod a Tua Sanctitate obtinere velum in re scilicet privata
nostrae Mohileanae domus...”).
Pe cercuri concentrice în jurul „nucleului” se aºezau rudele (din lista celor
persecutaþi de voievodul Grigore I Ghica ºi de Bãleni ne putem da seama
cam care erau gradele de rudenie ale „cãsaºilor” Cantacuzinilor : „[...] fãcurã
sfat drãcesc de trimiserã la vel-ocnã pe Gheorghie dvornicul, socrul lui
Matei-aga, ºi pre Ghieþea clucerul, socrul lui ªerban spãtarul [...] Iar pre
Mareº banul, ce au fost cuscru cu stari-postelnicul, ºi pre Radul logofãtul,
gineri-sãu, ºi pre cei 4 coconi ai lui : Constantin, Mihai, Matei, Iordache, i-au
pus la oprealã mare, în turnul clopotniþei”), rude mai cu seamã prin alianþã
(precum Neculce – „Atunci, întâmplatu-s-a de eram ºi eu de casa lui Antioh-vodã,
m-au fost pus Mihai-vodã ºi pre mine într-acel izvod, sã mã prind㔠–  ;
Neculce însurat cu fata hatmanului Lupu Bogdan, ce þinea, la rându-i, pe o
sorã a Cantemireºtilor), prieteni, aliaþi, alte persoane aflate în contacte
pasagere cu membri ai familiei (datornici, de regulã). Pe ultimul cerc ar
trebui sã-i plasãm pe slujitori. Sigur cã nu acolo ar fi locul lui Stoica Ludescu,
„CASA” 99

a cãrui autoidentificare umil㠖 „care au fost slugã bãtrânã la casa rãposatului


Costandin postelnicul” – este preponderent retoricã.
Sã nu-i uitãm pe „ataºaþii” vremelnici ai acestor case. De felul tinerilor fii
de boieri care îºi fãceau ucenicia de curteni pe lângã dregãtori cu experienþã.
Aºa a procedat Miron Costin, care a învãþat tainele politichiei de la Iordache
Cantacuzino vistiernicul. I-a purtat apoi (cronica ne-o spune) o consideraþie
neºtirbitã. Sã acceptãm, deci, cã a fost „om de casa” lui Iordache Cantacuzino.
Se înþelege cã viitorul cronicar locuia chiar în casa vistiernicului („Eram
pururea în casã eu la Iordachie vistiernicul ºi adormisã foarte cu greu
Iordachie vistiernicul de mare scârbã ce avea...”), primea ºi transmitea veºti
(„cându, pre amiadzãnoapte, au dat ºtire de la curte de perirea Ciogoleºtilor
ºi a serdarului. ªi dacã l-am deºteptat, îndatã au dzis : «Au pierit-au cei
boieri ?»”), înregistra reacþii („ªi dacã i-am spus cã au perit, au suspinat greu,
dzicândú : «Ah ! Ce s-au fãcut ?»”, cãci marele vistiernic insistase, „stãtuse”,
precaut, „sã nu piaie” Ciogoleºtii). Cu sprijinul acestor „case” unde se aflau
mereu persoane sau grupuri influente, se putea urca pe scara rangurilor. Aºa
a gândit, de pildã, Staicu Meriºanu, viitorul uneltitor contra lui Brâncoveanu :
„Deci Mareº banul, fiind om de casa boiarilor Cantacozineºtilor, cu mijlocul
lor au tras ºi pã Staicu mai la cinste ºi la boierie, fiind Mareº vister mare, pã
Staicu l-au fãcut logofãt la visterie, apoi ºi vister al treilea ajunsese” (Radu
Greceanu).
Aventurile acestor „case” în Veacul de Mijloc românesc par a fi fost mai
degrabã dramatice. Participãrile la „preumblãrile” voievodale („Deci având
domniia rãsuflu dupã ce toate poruncile le împlinise, dupã obiceiul ce avea
primãvara, la luna lui mai a ieºi în preumblare, mers-au, cum ºi alte dãþi, la
satul mãrii-sale Obiléºti, cu toatã casa mãrii-sale ºi cu boierimea...” – Radu
Greceanu), uneori împreunã cu toat㠄curtea” ºi cu „altã boierime”, ori
deplasãrile, fãcute cu curtea, de la o reºedinþã la alta („[...] a doao zi de
praznicul Sfântului Nicolae, au purces mãriia-sa cu toatã casa ºi cu toatã
curtea mãrii-sale de au venit la Bucureºti, unde, întrându cu alai dupã
obiceiu, ieºit-au ºi aga acela cu caftanul înaintea mãrii-sale...” – Radu Greceanu),
închipuiau mai degrabã rare momente de liniºte. Neobiºnuite chiar. Obiºnuite
erau preocupãrile tensionate („plângere ºi tânguire era de doamnã-sa Elena
[soþia lui Petru Rareº – nota mea, D.H.M.] ºi de fiii sãi de Iliaºu ºi de ªtefan
ºi fiicã-sa, Roxanda ºi de alþi cãsaºi...” – Grigore Ureche), traversãrile momen-
telor cruciale (cum ar fi obþinerea învestiturii ca domn, când „casa” – observa
De la Croix, secretar al ambasadei franceze la Stanbul – fãcea corp comun cu
ºeful ei postulant : „[Domnul] îºi formeazã un cortegiu cât mai numeros ºi
mai bine rânduit dintre rudele ºi toþi prietenii sãi, care nu pregetã de a
desfãºura ostentativ în aceastã întâlnire tot ce orgoliul grecesc are mai de
preþ, pentru a cinsti pe prietenul lor ºi a se satisface ºi pe ei”) ori dificile ºi
inventarierea pierderilor („rãmâind mãriia-sa împreunã cu toatã casa mãrii-sale
ºi toate rudele la aceastã întristãciune ºi mâhnire” [Radu Greceanu], cãci
murise Doamna Stanca, mama lui Constantin Brâncoveanu), replierile stra-
tegice, încãrcate de frisoane („Atuncea, pre acea vreme, era ºi Costandin
Cantacuzino stari-postelnicul, cu toatã casa lui, ºi cu gineri-sãu, Panã Filipescu
100 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

biv-vel-spãtar, iar cu casa lui, la satele lor de la munte, pre apa Praovei...” –
Letopiseþul Cantacuzinesc), manevrele de salvare din situaþii critice („ªi
vãdzândú atâta mulþime [Alexandru Iliaº – nota mea, D.H.M.], nu s-au
apucatú de nemicã, numai de grijea sã hãlãduiascã cu casa sa de gloate” –
Miron Costin), retragerile precipitate dincolo de hotare („cã atunce au gãsit
[ªerban Cantacuzino – nota mea, D.H.M.] vreme bunã de fugã, ºi s-au dus cu
toatã casa lui ºi cu tot neamul lui Cantacozoneºti” – Ion Neculce), plecãrile
în pribegie („ªi aºa, Vasilie-vodã trecândú Nistrul cu o samã de boieri, anume
Toma Cantacuzino vornicul, Gheorghie-hatmanul, Iordachie-visternicul ºi
cu câþi boieri mai era strânºi de casa lui...” – Miron Costin) sau pe drumul,
uneori fãrã întoarcere, al Istanbulului („ci aceste doo pricini vãzându-le el
[ªtefan Cantacuzino – nota mea, D.H.M.] cã nu le va putea scoate la cale
bunã, au plecat capul sã meargã la împãrãþie ºi s-au gãtit cu toatã casa lui,
ºi cu tatã-sãu Costandin stolnic, ºi s-au dus la Þarigrad, domnindu numai
doi ani” – Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti). Membrii „caselor” trebuiau
sã se fereascã de voievozii rãu dispuºi („Deci aceste doao pricini [...] aþâþarã
pe Grigorie-vodã [Grigore I Ghica – nota mea, D.H.M.] cu mare mânie asupra
casii lui Costandin postelnicu” – Istoriile domnilor Þãrâi Rumâneºti) ºi de
casele rivale, mai cu seamã când acestea erau sprijinite de putere. Începeau
atunci persecuþiile, arestãrile („Închinându-se lui toþi [Grigore I Ghica, la a
doua domnie – nota mea, D.H.M.], fãcurã sfat drãcesc cãtre turci de prinserã
pre Mareº banul, i Gheorghe dvornicul, i Radul logofãtul Creþulescu, i Mihai
Cantacuzino spatarul, i Gheþea clucerul, i Stoian comisul. Iar ªerban
Cantacuzino spãtarul au scãpat din mijlocul lor. ªi aciiaºi porunci Gligorie-vodã
cu acei rãi boiari ai lui Gheorghe dvornic Bãleanul de au prins pre toþi fraþii
lui ªãrban spãtarul : Costandin stolnicul, i Matei aga, i Iordache postel-
nicul...” – Letopiseþul Cantacuzinesc), presiunile („ªi déderã acestor boiari
mare strânsoare, fiind unii închiºi în turnul dã pre poarta de jos, alþii în
temniþã...”), extorcãrile („Atuncea ºi boiarii s-au însoþit cu grecii ºi, în tainã,
fãrã ºtirea lui Gligorie-vodã, apuca pre toþi câþi ºtiia cã au rãzimat în casele
acestor boiari ºi pre slugile lor, de-i prãda ºi împãrþea banii adins ei-ºi. O, ce
foc neastâmpãrat bãga în casele lor ! Multe case au pustiit...”), omorurile
chiar („Iar când au fost la mai 11 dni, leatul 7181, trimis-au Gligorie-vodã de
au omorât pre Gheorghe, socrul lui Matei aga, fiind închis la mãnãstirea din
Tismana”). ªi totul cu un singur þel : „Cã toatã pizma lor era mai vârtos ca sã
surpe casa rãposatului Costandin postelnicul. Cã nu sã sãtura de sângele lui
[din porunca lui Grigore Ghica, Constantin Cantacuzino fusese ucis la
Mãnãstirea Snagov – nota mea, D.H.M.], ci ºi acum tare sã nevoia ca sã
omoare ºi pre feciorii lui”. Urmãrindu-i pe Cantacuzini, Bãlenii ajung la
performanþe incredibile – întemniþaþii erau bãtuþi zilnic „pre talpele picioa-
relor”, „ºi-i spânzura de mâini cu sfoarã”, „ºi-i muncea în tot felul”. Cutremurat,
cronicarul rãsfoieºte istoria ºi nu le gãseºte chinuitorilor alte alãturãri decât
pe împãraþii persecutori ai creºtinilor – Maximian ºi Diocletian.
Eºecul politic ºi cãderea (inclusiv economicã) ale unei „case” puteau fi
condiþionate multiplu. Lipsa de ºansã a Movileºtilor lui Ieremia (cu o „cãdere”
oficializatã de bãtãlia de la Drãcºani din 1615, când cei din neamul Nãsturel,
„CASA” 101

participanþi la luptã, ºi-au procurat – îi va spune Udriºte mai târziu mitropolitului


Varlaam – un exemplar al cãrþii De imitatione Christi de Thomas a Kempis)
cronicarul Miron Costin o pune ºi pe seama prea marilor ambiþii ºi a „rãutãþii”
Doamnei Elisabeta, soþia voievodului : „La aceastã ocarã au sositú casa lui
Ieremiei-vodã ºi poate hi pentru rãutãþile ei, cã era fâmeie rãpitoare, precum
spunú, ºi de vreme ce au otrãvit pe cumnatu-sãu, pre Simion-vodã (de va hi
aºea), ºi de frica lui Dumnezeu depãrtatã”. Starea permanentã de veghe ºi
combaterea pentru interesele „casei” ar fi trebuit sã fie însuºirile de cãpe-
tenie ale celor înregimentaþi în aceste structuri (care aveau ºi o „etic㔠a lor).
O combatere care sã includã ºi ideea de sacrificiu. Nici jertfa pe care ºi-a
impus-o Stoica Ludescu – închis, împreunã cu alþi partizani ai Cantacuzinilor
la „vel-ocn㔠ºi „uitat” acolo : „ºi Stoica logofãtul au rãmas în ocnã”, „Iar
Stoica logofãtul au rãmas acolo” –, dar sã nu uitãm cã aga Constantin
Bãlãceanu (cel pe care cronicarii brâncoveneºti îl cred „fantast” ºi „buiguitor
de gânduri”), ginerele lui ªerban Cantacuzino, ºi-a dat viaþa pentru întro-
narea cumnatului sãu Gheorghe (un rãzboi privat, totuºi), iar un Vãcãrescu
ºi-a aºezat gâtul sub sabia cãlãului de la Stanbul, împreunã cu socrul sãu,
Constantin Brâncoveanu, ºi cu fiii aceluia, cumnaþii lui.
Solidaritatea ºi fidelitatea erau regulile fundamentale (prin care se con-
cretiza ºi acea „etic㔠specificã de care vorbeam mai sus) ale funcþionãrii
„casei” (cu toate consecinþele ce derivau din aceste opþiuni – observa Anton
Maria del Chiaro referindu-se la Brâncoveni ºi la Cantacuzini, dup㠄ruptur㔠:
„Cine era devotat unuia nu era prea bine vãzut de celãlalt”), principiile
existenþei acestor sisteme de relaþii care alcãtuiau grupãrile cu pricina.
Uneori, de la aceste principii se mai abdica : „Þinea domniia pre atunce la
Ardealú Bator Jigmontú ºi, aflândú vréme pre voie a supunere þara cãtrã
sine, s-au agiunsú cu boierii lui Aron-vodã, carii era de casa lui, cã li sã urâsã
ºi lor cu faptele lui Aron-vodã, anume ªtefan Radul-vornicul ºi Rãzvanú
hatmanul. ªi cu ºtirea lor au trimis oºti Bator ºi l-au luat pre Aron-vodã cu
toatã casa lui ºi l-au dus la sine la Belgrad, unde ºi º-au fârºit viiaþa”. A scris
aceste vorbe Miron Costin, cel ce ºi-a fãcut ucenicia de curtean în casa lui
Iordache Cantacuzino. Fraþii Toma ºi Iordache Cantacuzino l-au sprijinit pe
Vasile Lupu. Când a început, însã, conflictul lui Vasile Lupu cu Gheorghe
ªtefan, Miron Costin se afla în tabãra celui de-al doilea. Traducea din polonã...
„Rodul” ºi „neamul”

Am schiþat undeva într-un capitol al acestei cãrþi genealogia lui Matei


din Brâncoveni. O voi relua aici, fãrã sã insist, dar urcând în timp cãtre cei
nãscuþi din David postelnicul, tocmai fiindcã vreau sã zãbovesc puþin în
preajma acestui neam, care a gãsit – a avut ºtiinþa sã gãseasc㠖 toate datele
pentru a se impune în istoria Þãrii Româneºti vreme de câteva secole.
Preocuparea pe care Constantin Brâncoveanu a arãtat-o, ºi în existenþa sa
pre-voievodalã (grij㠄privat㔠ce nu poate fi viciatã de poziþia sa de mare
dregãtor), ctitoriilor înaintaºilor (refaceri ale clãdirilor ºi ale programelor
iconografice) indicã o înþelegere exactã a procesului de constituire a grupului
(neamul, într-una dintre semnificaþiile înregistrate de dicþionarele limbii
române, reprezint㠄totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau
prin alianþã”) ca instituire a unui sistem de relaþii. La Arnota, mãnãstire pe
care Matei Basarab o ridicase (poate chiar foarte devreme, prin 1622-1623,
când era doar paharnic23, oricum înainte de 1637) pe locul unei biserici de
lemn ctitorite de tatãl sãu, vornicul Danciu din Brâncoveni, în tabloul votiv,
Constantin Brâncoveanu îl putea vedea pe Detco, mare armaº, cel însurat cu
Calea, strãmoº al lui Matei Basarab, ºi pe abia pomenitul Danciu, dar ºi pe
înaintaºii sãi Preda vornicul, care îi era bunic, ºi Papa postelnicul, tatãl sãu.
O veritabil㠄galerie brâncoveneascã”24, cu câteva elemente cu funcþii impor-
tante în organizarea „grupului”.
Zisul Detco din Brâncoveni, nepot de fiu al banului Detco, a fost tatãl
Mariei, cea care s-a mãritat cu Vâlsan din Caracal, fiu al marelui postelnic
Marcea ºi al Margãi (zis㠄cea bãtrânã”), fiicã a lui Pârvu Craiovescu ºi sorã
cu Neagoe Basarab. Prin descendentul Margãi (numele s-a pãstrat în neam ; pe
una din verele primare ale vornicului Danciu din Brâncoveni, tatãl lui Matei
din Brâncoveni, o chema Marga) „dunga rodului” (cum va pune Brâncoveanu
sã se scrie la Hurezi, utilizând un termen care însemna ºi „familie, neam,
viþã”25) urca spre Craioveºti, cãtre Pârvu (cel însurat cu Neaga din Hotãrani)
ºi cãtre fraþii lui : marele ban Barbu (harnic ctitor de lãcaºe de închinãciune
în Oltenia ; el însuºi se va cãlugãri luând numele de Pahomie), Danciu, cel
care prin soþia sa Hrusana, fiica pârcãlabului Gherghina, se va înrudi cu
Vlad voievod Cãlugãrul, ºi Radu, tatãl Margãi (sau Mariei), care se va mãrita
cu un ªerban, mare ban, din Izvorani ºi va fi strãmoaºa domnului Radu
ªerban. Acestea ar fi drepturile „genealogice” în virtutea cãrora aga Matei
din Brâncoveni (fiu al vornicului Danciu, cel mort în 1595 ºi îngropat în 1646,
la Mãnãstirea Arnota, de fiul Matei, dupã ce trupul lui fusese înmormântat
o jumãtate de secol la Alba Iulia26) ºi-a zis, când a urcat pe tronul Þãrii
Româneºti, Basarab. Matei era strãnepot de fiu al Margãi ºi, fireºte, strãnepot
de sorã al lui Neagoe Basarab (filiaþie cunoscutã, am vãzut, de Udriºte Nãsturel).
„CASA” 103

Strãbunicul lui Constantin Brâncoveanu, pe care îl chema David, s-a


însurat cu o Marie, care era varã primarã cu Matei Basarab, fiindcã, în afara
lui Matei, vornicul Danciu a mai avut doi bãieþi, pe Detco ºi pe Radu postelnicul,
iar Maria cea mai sus pomenitã era fata lui Radu, fãcutã cu Neaga din
Goleºti. Preda din Brâncoveni îi era, deci, lui Matei Basarab nepot, rudã
apropiatã (stãpâneau ºi niºte moºii împreunã), ºi, însurat cu Pãuna, fiica
marelui vornic Papa Greceanu, a fost cumnat cu Radu Buzescu, mare vornic
ºi el, ºi nepot lui Ivaºco din Goleºti, având acelaºi rang. I-a dat fiului numele
socrului ºi, printr-o izbutitã miºcare strategicã, l-a însurat cu Stanca, fiica
postelnicului Constantin Cantacuzino ºi nepoatã a lui Radu voievod ªerban.
ªi postelnicul Papa Brâncoveanu (cel ucis de seimenii rãsculaþi) a cãutat
pentru fiul sãu Constantin (i-a fost dat sã poarte numele bunicului matern)
o „consolidare” voievodalã ºi l-a cãsãtorit cu Maria, fiica lui Neagu postelnicul,
fiul lui Antonie vodã din Popeºti, om de „casa” Cantacuzinilor. Constantin
Brâncoveanu (care a mai avut doi fraþi, pe Matei, mort de tânãr, ºi pe Barbu,
persoanã plinã de calitãþi, cu ºlefuire cãrturãreascã, care a murit în capitala
Imperiului Otoman ºi ºi-a aflat locul de veci în biserica Mãnãstirii Brâncoveni)
se trãgea, prin urmare, din Neagoe Basarab (Maria, fiica lui Radu postelnicul,
era strãnepoatã de fiu a Margãi „celei bãtrâne”). La a ºaptea generaþie. ªi ºi-a
zis Basarab.
Cei care au conceput proiectul dinastic ºi genealogic (îl voi comenta mai
jos în aceastã carte) de la Mãnãstirea Hurezi – „dunga cea mare [numeroasã],
bãtrânã [anticã] ºi blagorodnã [nobilã] a rodului ºi neamului...” – au vrut sã
respecte ºi istoria, dar sã întrebuinþeze ºi limbajul aluziv al legendei. Astfel
cã, în galeria voievozilor, inscripþia imaginii lui Neagoe Basarab vorbeºte
despre ascendenþa sa Craioveasc㠖 „Io Neagoe Basarab Voevod feciorul
Pârvului vel vornic Craiovescul...” –, dar în acelaºi ºir de chipuri ilustre
figureazã ºi Basarab Laiotã, cel mai vechi vlãstar legitim „de care se leagã
spiþa Brâncovenilor prin femei”27. Chiar dacã în imagine ar fi trebuit sã
aparã Basarab al II-lea cel Bun, tatãl lui Basarab cel Tânãr Þepeluº – dupã
unii cercetãtori tatãl natural al lui Neagoe –, trimiterea este semnificativã ºi
în concordanþã cu ideea de „bãtrâneþe” ºi „blagorodnicie”. „Dunga” ar fi fost
oricum glorioasã, cãci Craioveºtii se înrudeau ºi ei, pe o îndepãrtatã linie
femininã, cu Basarabii28...
Strategii de împãmântenire a unor alogeni,
capabile sã atingã excelenþa :
cazul Cantacuzinilor

Înaintaºii

„Ascendenþii” – cum le spun genealogiºtii – au funcþia precumpãnitoare în


definirea neamului. Cu deosebire cel despre care vreau sã scriu câteva
rânduri, Mihail Cantacuzino, necontestatul – datoritã puterii ºi influenþei
sale la Stanbul – „prinþ al grecilor” din secolul al XVI-lea, cel care prin 1566
(când avea cincizeci de ani ºi mai bine) devenea arendaº al sãrii ce se extrãgea
din lacul de la Anhial (unde ºi-a înãlþat un palat somptuos), de lângã Marea
Neagrã (lac ce seca vara ºi dãdea la ivealã depozite imense de sare), dupã ce
fusese „mare vameº”, avusese adicã în arendã vãmile împãrãþiei. L-a pus
mai mare al sãrii marele vizir Mahomed Socoli ºi tot el i-a scornit ºi supra-
numele care avea sã-l facã celebru. Socoli i-a zis ªeitan-oglu, ªeitanoglu, –
„fiul Satanei”, datoritã numeroaselor abilitãþi prin care se pricepea sã facã
bani. Niºte bani pe care acest negustor coborâtor din viþã împãrãteascã (se
înrudea cu familia Cantacuzinilor din Peloponez29) se pricepea sã-i ºi folo-
seascã foarte bine „subvenþionându-ºi” protectorul, investindu-i, achiziþio-
nând o putere aproape nelimitatã între conaþionali ºi folosind-o câteva decenii,
amestecându-se în afacerile Patriarhiei Ecumenice ºi în acordarea domniilor
Þãrilor Române.
Tot dintr-o þarã româneascã (spaþiu spre care privea cu insistenþã, în
urma unor analize probabil), din Valahia, Mihail ªeitanoglu – care mai fusese
însurat, cãci avea un fiu – a vrut sã-ºi ia ºi nevasta. ªi s-a oprit asupra
Mariei, fiicã a Chiajnei, cea pe care Petru Rareº o dãduse dupã voievodul
muntean Mircea Ciobanul. Cãsãtoria cu foarte tânãra Maria, sorã a lui Petru
cel Tânãr, „nu þinu – zice Nicolae Iorga – mãcar cât drumul de la Bucureºti
pînã la Anhial. Maria-ºi gãsi bãrbatul din cale afarã de bãtrân, ºi în ochii ei
se înfãþiºã ca un om urât, acela despre care Gerlach, un preot bãtrân, ce
judeca altfel decât o fatã tânãrã, scria, vãzându-l în mijlocul alaiului sãu pe
un cal acoperit cu un bogat valtrap negru – cã «e un bãtrân plãcut la vedere» :
ein alter und anzuchen lustiger Mann. Oameni trimiºi de Chiajna urmãrirã
pe mirele fãrã voie ºi întoarserã înapoi spre Curtea lui Petru-vodã, fratele
miresei, zestrea ºi, împreunã cu dânsa, pe aceea care o adusese”30.
Se va însura, totuºi, Mihail Cantacuzino, fiindcã la moartea sa va lãsa doi
fii – cãrora le-a dat nume ce amintesc de împãraþii Bizanþului, în afara
bãiatului fãcut cu cea dintâi soþie.
„CASA” 105

A venit însã anul 1576, când Mihail Cantacuzino, mai încrezãtor ca niciodatã
în bunul mers al afacerilor sale ºi în sporirea influenþei, a ajuns la Edicule.
I se puneau în seamã administrarea incorectã a exploatãrilor de sare ºi banii
pe care îi datora sultanului. Înalþi funcþionari turci furã însãrcinaþi cu
aceastã anchetã. Din închisoarea Celor ªapte Turnuri (unde se pare cã a fost
întemniþat împreunã cu fiul sãu, Andronic), fioroasã ca faimã, „Fiul Satanei”
a ieºit, depunând cauþiunea cerutã, dar nu a scãpat ºi de investigaþii. Puterea
sa de lider – influent pe lângã Înalta Poart㠖 al comunitãþii greceºti nu se
diminueazã. ªeitanoglu îºi folosea cu pricepere banii obþinuþi din afaceri ºi
faima de descendent al Cantacuzinilor de viþã împãrãteascã. Erau convinºi
contemporanii de aceast㠄coborâre” ºi grecul abil profita din plin de imaginea
întreþinutã cu ºtiinþã. „Se pleacã înaintea lui ca înaintea unui rege” – scria
un german, încredinþat de veridicitatea înrudirii –, „îl cinstesc ca pe un
principe”, îl numesc „speranþa neamului grecesc”, „principele grecilor de
astãzi”, „stâlpul creºtinilor”31, îºi pun nãdejdi în el. Iar grecul se simte flatat,
îºi savureazã forþa, îl umileºte pe patriarhul ecumenic (îºi mai fãcuse o casã
ºi în vecinãtatea Patriarhiei). Gândurile lui urcau în zone înalte, iar „ieºirile”
cotidiene erau pline de fast. Cãuta înrudiri în cercurile înalte ale grecilor.
Pentru Andronic, fiul lui cel mare, a ales-o pe fata lui Iacob Ralli ºi aceasta
i-a adus în casã o zestre impresionantã. Nu se sfia sã-ºi afiºeze bogãþia, dar,
dupã ce a plãtit datoria ce i se pusese în seamã, („pe drept sau pe nedrept” –
Nicolae Iorga), în 1576, devenise ceva mai precaut.
Reclamaþiile care se adunau, însã, împotriva lui, amestecul rãuvoitor al
hanului tãtarilor, instabilitatea din Þãrile Române (ce periclita serios secu-
ritatea alimentarã a Istanbulului) au fãcut ca padiºahul sã nu-ºi mai consulte
vizirul – favorabil grecului – ºi l-a condamnat pe Mihail Cantacuzino. Capigiii
împãrãteºti l-au gãsit în reºedinþa lui de la Anhial ºi l-au strangulat, fãrã a-l
mai lãsa sã se confeseze preotului sau sã-ºi facã testamentul. ªeitanoglu a
fost spânzurat în ziua de 8 martie a anului 1578. Averea lui – „haine de aur,
de catifea ºi de mãtasã, cu nasturii de pietre scumpe, juvaiere vechi ºi nouã,
perdele scumpe, covoare rare, cãrþi pe care ºi le smulgeau cunoscãtorii greci
ºi strãini”32 – se vindea la licitaþie la Stanbul un an mai târziu, în mai 1579.

Andronic Cantacuzino – frate, zic unii cercetãtori, cu Iane banul ºi cu


Tudora, mama lui Mihai Viteazul33 – apare în actele româneºti ca mare
vistiernic în 1591 (a deþinut acest rang de la 1 iunie 1591 pânã la 28 mai
1592 ; apoi, iarãºi, în iulie 1592). Mare ban l-a fãcut Mihai Viteazul în 1593
prin noiembrie, aºa cum apare ºi la Nicolae Iorga 34, care este de pãrere cã la
rangul de mare vistiernic îl înãlþase ªtefan Surdul, care se poate sã-i fi fost
ginere, la fel ca ºi – este o presupunere – Aron Tiranul, domnul Moldovei.
Andronic Cantacuzino, fostul bancher stanbuliot, a avut o înrâurire hotãrâ-
toare în numirea ca domn al Þãrii Româneºti a lui Mihai Viteazul. „M-am
îndârjit ºi eu – îi va scrie el lui Petru ªchiopul, domnul Moldovei – ºi am
fãcut pe banul Mihai domn al Vlahiei. Am judecat cã el este mai bun decât
ceilalþi ºireþi de bei, care nu aratã nici un semn nici de la tatã, nici de la
mam㔠ºi cã Mihai „este vrednic sã pãstoreascã un popor”35. Putea sã obþinã
106 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

aceastã numire, pentru c㠖 aºa cum preciza într-o epistolã patriarhul


Ieremia al II-lea, instalat în jilþul ecumenicilor de Mihail „Fiul Dracului” –
Andronic „are acum trecere mare la împãrãþie”.
Am zãbovit asupra acestui „început” pentru cã, aºa cum spunea Nicolae
Iorga, „cu aceasta intrã Cantacuzinii în boierimea româneascã, de soarta
cãreia hotãrâserã adeseori pânã atuncea, fãrã sã fi încheiat legãturi durabile
de familie cu dânsa sau sã fi trãit în mijlocul ei”36.
I-a fost fidel Andronic lui Mihai Viteazul, i-a înþeles linia politicã ºi a
încercat sã-i fie util. Voievodul l-a înãlþat între marii dregãtori ai Þãrii
Româneºti, fãcându-l – ziceam – mare ban în 1593. A mai fost mare vistiernic
între decembrie 1599 ºi iulie 1600, sub Nicolae Pãtraºcu. A semnat, alãturi
de ceilalþi mari boieri, jurãmântul de credinþã faþã de împãratul Rudolf
al II-lea, în 1598, iar un an mai târziu numele lui apare ºi între cei care auten-
tificau tratatul încheiat cu Andrei Báthory. Prin 1600, Andronic Cantacuzino
era de pãrere cã Þara Româneascã trebuie sã încheie pace cu turcii, dar un
an dupã aceea, în 1601, la 8 septembrie, îl aflãm menþionat, pe prima poziþie,
între boierii care trebuiau sã primeascã scrisori de la Viena. Mihai Viteazul
l-a tratat întotdeauna pe Andronic cu multã consideraþie. L-a numit, în vara
lui 1600, între boierii ispravnici care urmau „sã þie” Moldova în absenþa
domnului, iar în toamna aceluiaºi an l-a trimis ca sol la turcii de la Giurgiu,
cãci stãpânea bine limba turcã ºi era abilitat sã negocieze.
Se cunosc puþine lucruri despre moartea acestui grec pe jumãtate împã-
mântenit (a ridicat ºi o mãnãstire în þinutul Buzãului). Iorga evocã o mãrturie
târzie (consemnatã de acel Mihai Cantacuzino din veacul al XVIII-lea, care
a scris Ghenealoghia Cantacuzinilor) a voievodului Mihai Racoviþã (care se
socotea tot descendent al Cantacuzinilor), potrivit cãreia Andronic ar fi fost
arestat ºi dus la Istanbul (nu se ºtie din ce pricinã) ºi, întrucât a refuzat sã
primeascã legea lui Mahomet, ar fi fost omorât. Copiii lui, cinci la numãr, au
fost salvaþi de niºte oameni buni la suflet ºi trimiºi în insula Creta, unde
locuia o sorã a tatãlui lor37.
„Aserþiunea lui Racoviþ㠖 era de pãrere Nicolae Iorga – pare foarte
probabilã.” ªi cautã apoi în informaþiile privitoare la Cantacuzini argumente.
Pare chiar a le gãsi.
Fiul cel mare al lui Andronic, Constantin, va deveni mare postelnic al lui
Matei Basarab ºi, ascultându-l pe vodã, o va lua de nevastã pe Elina, fiica lui
Radu ªerban. Din însoþirea lor se va naºte puternica familie a Cantacuzinilor
din Þara Româneascã. Un alt fecior al lui Andronic, Mihail, nu va pãrãsi
Istanbulul. Fiul sãu, Dumitraºcu, va face carierã întâi în Þara Româneascã
ºi va ajunge apoi domn al Moldovei. Toma ºi Iordache Cantacuzino, alþi doi
fii ai lui Andronic, vor trece în Moldova, punând acolo temeliile unei alte
ramuri cantacuzineºti. Dimitrie, tot fiu al lui Andronic, va ajunge în Crimeea,
unde va trece la mahomedanism38.
„CASA” 107

Postelnicul Constantin Cantacuzino


sau exemplaritatea prestaþiei

Când Stoica Ludescu (autor acceptat de mulþi cercetãtori pentru Letopiseþul


Cantacuzinesc) s-a aºezat sã redacteze – folosind versiuni mai vechi, compilând
ºi montând – Istoria Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat pravoslavnicii
creºtini, familia Cantacuzinilor din Valahia, întemeiat㠖 ziceam mai sus –
de Constantin, fiul lui Andronic, era de mult una româneascã. Aºa se face cã
acest cronicar, aflat în slujba unei familii de cea mai autenticã sorginte
elenã, dezlãnþuie o campanie „antigreceasc㔠(de alãturat, poate, doar celei
imaginate mai târziu de Ion Neculce) în temeiul unei opoziþii tranºante
dintre autohtoni ºi venetici, între cei ce cautã sã protejeze interesele naþio-
nale (voinþã afiºatã cu patos de Stoica Ludescu : „mai vârtos boiarilor, cãci
nu-i lãsa de tot în voia lor sã mãnânce ºi sã prade þara”) ºi „grecii þarigrã-
deni”, încãrcaþi de apetituri, descinºi de obicei în compania unui voievod, la
fel de hãmesit, care îi apãra, netezindu-le principalele cãi de acces. Dar mult
comentata „grecofobie” a lui Stoica Ludescu nu era decât exteriorizarea unei
vehemente antipatii nutrite faþã de niºte competitori pe care un „suflu” ieºit
din comun ºi lipsa oricãror scrupule îi fãceau de temut. Ei devin incarnãri
ale tuturor pornirilor detestabile, adevãrate nãpaste pe capul þãrii, periculoºi
în primul rând prin insaþiabilitate. Ofensivi, ei uzeazã adesea de mijloace
radicale ºi îºi suprimã adversarii. Singurul raport care se stabileºte între
grecii venetici ºi þara care îi adãposteºte vremelnic este – spune cronicarul,
mânuind abil pârghiile potrivite – cel de freneticã extorcare, de spoliere
condusã cu inventivitate.
De partea cealaltã a baricadei, personajele apropiate sufletului sãu,
Cantacuzinii, se întrec în a presta servicii de inestimabil folos obºtesc.
Ei sunt „boiari”, „moºneni”, „cu case ºi cu olate” (în þarã), „ca ºi alþi boiari”.
Este firesc, deci, ca ei sã se considere ºi sã acþioneze (eminent, exclamã
cronicarul) ca niºte oameni ai pãmântului. Observând cã distincþia acutã de
care vorbeam aici îºi aºazã fondul, sã constatãm cã ceea ce „localizeazã”,
„autohtonizeaz㔠ºi legitimeazã integrarea este patrimoniul privat. Proprie-
tãþile – „case”, „olate” – definesc, stabilizeazã ºi identificã. Ziºii boieri (acest
apelativ, folosit consecvent, este ºi el o marcã a aderenþei) devin „moºneni”,
moºtenitori adicã, ei primesc niºte bunuri ce alcãtuiesc proprietãþi ereditare,
se plaseazã ºi în acest fel într-o serie localã, au aceleaºi drepturi ca ºi alþii.
Textul lui Ludescu nu lasã impresia cã autorul ar cãuta ºi alte soluþii de
„împãmântenire”, de obþinere a „indigenatului”, de „înnobilare” a Cantacuzinilor
prin integrare ºi prin ascendenþi locali. „Basarabismul” de care s-a vorbit
mult, prezent în letopiseþ, ce e drept, nu depãºeºte – scriam cândva39 –
limitele pãrþii compilate. Acest „cult al primilor domni” nu este, cred, o
elaborare a lui Stoica Ludescu, satisfãcut, se vede, de indigenatul descris în
termenii de mai sus, ci aparþine unora dintre antecesori – probabil autorului
cronicii lui Matei Basarab, compilator totodatã, se pare, al secvenþelor
anterioare.
108 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Venit în Valahia prin 1629 poate (dacã nu cumva mai devreme, în 1624
sau 1625), dintr-un exil cretan cum s-a crezut o vreme, ori sosit din Moldova,
verosimil, cum propun cercetãrile, mai noi, Constantin, fiul cel mare al lui
Andronic Cantacuzino, a fost însurat de Matei Basarab (voievod în timpul
cãruia grecul a fãcut carier㠖 sub el a primit rangul de mare postelnic,
veritabil „supranume” apoi – ºi pe care l-a slujit cu credinþã) cu Elina, fiica
lui Radu vodã ªerban, ºi ea întoarsã dintr-o pribegie central-europeanã.
Prin aceastã alianþ㠄exogamic㔠(strategie sigurã, soluþie practicatã de
toþi aceºti venetici, ne spune ºi Neculce într-o diatribã antigreceascã : „Oh !
oh ! oh ! sãracã Þara Moldova ºi Þarã Munteneascã, cum vã pitreciþi ºi vã
dezmerdaþi cu aceste supãrãri, la aceste vremi cumplite, ºi fãr’ de milã de
stãpânii noºtri, care singuri noi þ-am poftit ºi þ-am aflat ! Nu ne sãturãm de
domni de þarã, nici de mãritat fetele dupã pãmânteni, ci dzicem cã-s proºti ºi
sãraci. ªi alergaþi la cei strãini, greci, de-i apucaþ cari di cari sã vã fie gineri,
cã-s cilibii ºi bogaþi, ºi le daþi moºii ºi-i puneþ în capul mesii. Iatã la ce am
vinit !”), fiul lui Andronic Cantacuzino obþinu nu doar integrarea, împãmân-
tenirea, ci ºi o avere considerabilã (Elina i-a adus ca zestre partea care îi
revenise din imensa avere a lui ªerban din Coiani ºi moºiile, ce i se cuveneau
din partea mamei, ale boierilor din Mãrgineni) care îi legitima confortabil
identitatea româneascã. Se pune întrebarea dacã, fãcând aceastã cãsãtorie,
Constantin Cantacuzino a realizat o „hipergamie”, însoþirea, adicã, cu o fatã
superioarã ca rang ºi ca avere. Din punctul de vedere al dobândirii unui
patrimoniu considerabil – da, fiindcã bogãþiile lui Mihail ªeitanoglu, pe care
Andronic le-ar fi putut moºteni, fuseserã scoase la mezat cândva la Stanbul.
Cred, însã, cã putem defini drept „hipergamie” aceastã alianþã ºi sub raportul
palierului social pe care se aflau partenerii. S-ar putea spune cã, dându-i-o
pe Elina de nevastã, Matei Basarab îi gãsise celui ce cobora din „viþã împãrã-
teasc㔠o soaþã pe potrivã. Pretenþiile Cantacuzinilor de a fi consideraþi
descendenþi ai trecuþilor bazilei nu erau necunoscute românilor. Dar aceastã
„nobilitate”, vagã oricum ºi defectuos circumscrisã, în stare sã impresioneze
în Fanar, nu era capabilã, cred, sã stârneascã mari emoþii în rândurile
aristocraþiei româneºti. Elina era, totuºi, fiica lui Radu vodã ªerban.
Distincþia neamului cãruia îi aparþinea Elina (care era, între români, una
supremã, cãci neamul era al Basarabilor) Iorga o descria (cu erori, cãci este
vorba de o carte apãrutã în 1905) astfel :
„Încã de la 7081 [1572-1573], fiind postelnic, fãcea, împreunã cu mamã-sa,
Anca, o danie mãnãstirii Goleºtilor, Vieroºul [...]. Anca, sorã cu postelnicul
Marcea, era, cred, o fatã nelegitimã a lui Basarab Neagoe, cãci nepotul ei de
fiicã, ªerban, ajuns domn ca Radu-vodã ªerban, în 1601, îºi zice [...] nepot al
lui «Basarab Voievod» (el numi Basarab pe fiul sãu, care nu trãi însã decât
prea puþin [...]. Despre Anca se mai spune cã «era din Craioveºti”, ceea ce se
explicã ºi prin aceea cã mama lui Basarab Neagoe, Neaga, era sorã cu
Craioveºtii (Barbu, Pârvu ºi fraþii lor). I se zicea Bãneasã, ºi cred cã soþul ei
fusese Barbu Craiovescu, ºi nu fostul vornic, apoi banul ªerban din 1539,
rãsculat împotriva lui Radu Paisie [...]. Acest ªerban, care se întâmpinã la
1535 în divanul lui Radu, fu înlocuit apoi cu al doilea Barbu Craiovescu, fiul
„CASA” 109

lui Pârvu. Când Barbu fugi în Ardeal, la plecarea din domnie a lui Radu
Paisie, înlocuit cu Mircea Ciobanul, Mircea fãcu milã Ancãi, lãsând-o sã
vândã parte din moºiile pribeagului [...].
Anca avu cu Barbu pe ªerban postelnicul ºi pe o fatã, Maria. Aceastã
Marie nãscu un copil din flori, pe ªerban (numit astfel dupã unchiul sãu),
care nu pomeneºte niciodatã de tatãl sãu. În 1588-1589, el era pãharnic, dar
nu pãharnic mare [...]. Mare pãharnic ajunse numai supt Mihai Viteazul, al
cãrui urmaº în domnie a fost”40.
Iorga adaugã acestor consideraþii (a cãror transcriere am întrerupt-o la
Drãghici, descendentul Elinei Cantacuzino) ºi un „tablou genealogic” :

Neagoe Basarab

Barbu banul – Anca

ªerban postelnicul Maria

Radu-vodã ªerban

Basarab Anca (dupã bunicã) Elina Cantacuzino

Drãghici

ªerban paharnicul 41

În verigile ei apropiate Elinei (i se mai zicea ºi Ilinca), fiica lui Radu


ªerban, „schiþa” propusã de Iorga este corectã. ªerban din Coiani (viitorul
domn Radu ªerban), fiu vitreg al armaºului Nica din Coiani (cu care mama
sa, Maria, s-a recãsãtorit) cobora din Craioveºti42 (am mai menþionat acest
lucru). Fiu al Mariei ºi nepot al banului ªerban – nu fiu, cum apare în
splendida genealogie pictatã de la Mãnãstirea Hurezi – el era nepot al Ancãi
din Coiani ºi al lui Radu postelnicul. Acest cãpitan al lui Mihai Viteazul,
putred de bogat43 ºi norocos în rãzboaie, s-a însurat cu Elina, fiicã a banului
Udriºte din Mãrgineni, nepoatã a lui Udriºte vistiernicul ºi strãnepoatã a
vornicului Drãghici din Mãrgineni.
Din aceastã însoþire s-a nãscut Elina, strãnepoatã a vestitei Anca din Coiani
ºi fiicã a voievodului Radu ªerban, femeie dârzã, demnã, robace, excelentã
diriguitoare prin vremuri tulburi a treburilor neamului Cantacuzinilor din
Þara Româneascã. Pe care l-a ºi întemeiat împreunã cu soþul ei.
În istoria dregãtorilor din Þãrile Române, Constantin Cantacuzino a
instituit o performanþã unicã : a ocupat rangul de mare postelnic (în legãturã
cu celelalte funcþii, avute în Moldova sau în Þara Româneascã, existã încã
discuþii, cãci informaþiile din izvoare sunt uneori confuze, situaþia compli-
cându-se ºi prin niºte coincidenþe onomastice44) un numãr foarte mare de
110 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ani, de la 21 noiembrie 1632 pânã la 25 aprilie 1654, fiind unul dintre cei mai
credincioºi sfetnici ai lui Matei Basarab. (Sã constatãm, folosind o observaþie
a lui Matei Cazacu, cã ºi Constantin-tatãl, ºi Constantin-fiul au deþinut
funcþii în „spaþiul” atât de important al ceremonialului : paharnic, stolnic45.)
Matei Basarab l-a folosit ca sol. Un drum, în 1638, în Transilvania este sigur,
dar probabil cã au mai existat ºi alte misiuni, cãci un act din 1657 vorbeºte
despre o solie numeroasã care se afla în Ardeal ºi era condusã de un Constantin
postelnicul, iar într-un document din 1 august 1660 se aratã cã fostul mare
postelnic îi prestase servicii voievodului „la cinstita Poartã împãrãteascã ºi
aicia în þarã ºi prin toate pãrþile”46. Constantin Cantacuzino spune el însuºi
cã dupã moartea lui Matei Basarab, „nepohtind nici o boierie, ce rãmânând
mazil”, s-ar fi retras din viaþa publicã. Dar hrisoavele, dupã ce îl pomenesc
ca fost mare postelnic între 20 mai 1654 ºi 22 august 1657, îl aratã a fi deþinut
pentru scurtã vreme, între 3 iunie ºi 25 iulie 1658, funcþia de mare logofãt.
În „literatura” scrisã despre el – bineînþeles, în cea favorabilã lui –, marele
postelnic Constantin Cantacuzino („stari [bãtrânul] postelnicul” – îi zic cro-
nicarii) apare ca un personaj omogenizator ºi ordonator. Prin înþelepciune
politicã, el instaureazã în jur (circumvicinã fiindu-i, în fapt, þara) momente
de fericitã convieþuire, stabilitate – condiþie a tuturor binefacerilor ºi a
prosperitãþii –, o preceptisticã a înþelegerii ºi a armoniei, acea „stare de
liniºte” coincidentã cu ordinea.
Sã recitim, de pildã, pasajul „lamentaþiei” din Letopiseþul Cantacuzinesc
(o veritabil㠄plângere universal㔠declanºatã de uciderea bãtrânului postelnic,
în 1663, din ordinul voievodului Grigore I Ghica), implantat cu o remarcabilã
ºtiinþã a distribuirii efectelor în texul imprecaþiei finale : „O, diavole, rãu
pizmaº neamului omenesc, cum prelãstiºi tu pre Gligorie-vodã de omorî pre
Costandin fãrã judecatã, fãrã vinã nimic ? Iar þara toatã plângea pre Costandin
postelnicul, cã au pierdut un stâlp mare, care au sprijinit toate nevoile þãrii.
Plângu-l ºi sãracii, cã º-au pierdut mila ; plângu-l carii au avut de la el multã
cãutare ; plângu-l ºi pãgânii, ºi creºtinii, ºi toate þãrile care l-au ºtiut ºi carii
nu l-au ºtiut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multã înþelepciune ºi
bunãtate ce fãcea în toate pãrþile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe
care repetiþiile anaforice o ritmeazã obsedant, cadenþându-i fluxul de litanie,
toate calitãþile („virtuþi” – le va zice mai târziu Radu Greceanu) care fãcuserã
ºi urmau sã facã gloria perenã a marelui bãrbat. „Recapitularea” aceasta –
un portret-necrolog de fapt, de o turnurã mai puþin obiºnuitã printre tiparele
cronicarilor – esenþializeazã, asociind repetiþia, insistenþa ºi plasticitatea,
secvenþe evenimenþiale existente în text care puteau distila una sau alta
dintre trãsãturile elogiate. La Stoica Ludescu – ºi mai ales într-un astfel de
text – conceptele sunt globale, fãcând de prisos disocierile. Bunãtatea, de
pildã, suporta o definire creºtin-umanitarã : „cã sã pornéºte spre fapte bune,
fãcând multe milostenii întâi pre la mãnãstiri, pre la sãraci ºi pre streini îi
primiia ºi-i cãuta”. Generozitatea este ultragiatã de ingratitudinea adver-
sarilor. Între cei mai activi uneltitori împotriva lui Cantacuzino îl aflãm pe
Dumitraºcu Þarigrãdeanul, vãr cu postelnicul ºi beneficiar al magnanimitãþii
aceluia, iar Grigore Ghica vodã, domnul ucigaº, se numãrã printre „datornicii”
„CASA” 111

postelnicului, de vreme ce, în 1660, îi scria : „al dumitale sântu ºi eu pri


sufletul miu te þiu în loc de pãrinte”. Înþelepciunea înseamnã ºi prudenþã
(bãtrânul postelnic agrea atitudinea rezervatã, deseori tulburatã însã de
voievozii agresivi, nestatornici ºi bãnuitori, preferând sã-ºi împingã la curte,
în chip de pioni avansaþi, pe feciorii în stare sã-i supravegheze pe domni), ºi
abilitate („atentatele” sunt dejucate  ; ele nu-l surprind nepregãtit decât o
singurã datã, moment de relaxare ce-i va fi însã fatal), ºi o remarcabilã
pricepere politicã (influenþa sa, iritantã pentru adversari, dar sprijinitã nu
numai de o avere însemnatã, ci ºi de solide relaþii la Poartã, ajunsese la un
moment dat covârºitoare). Constantin Cantacuzino ºtie sã se replieze atunci
când împrejurãrile îi sunt potrivnice (Stoica Ludescu îl însoþeºte în cavalcada
plinã de groaz㠄pre toþi munþii Praovei, 2 zile ºi 2 nopþi”, stimulatã de
„târgoviºtenii ºi toþi plãiaºii Ialomiþii” trimiºi de Mihnea al III-lea Radu),
dar posedã totodatã mijloacele cu care sã-ºi apropie victoria atunci când
înfruntarea se desfãºoarã pe un teren prielnic (acuzat, de acelaºi Mihnea al
III-lea Radu, în faþa divanului împãrãtesc de „hainie”, îi biruie pe „pârâºi”
punându-i în inferioritate : „ªi îndatã rãmãseserã acei boieri ai Mihnii de
judecatã ºi furã scoºi din divan cu mare ruºine”).
Fapta de glorie a acestui „stâlp mare care au sprijinit toate nevoile þãrii”
rãmâne salvarea, absolut miraculoas㠖 spune cronicarul – a þãrii ºi a
„credinþei” într-un moment dificil, creat de incapacitatea administrativã a
voievodului Gheorghe Ghica. Într-o situaþie complet deteriorat㠖 nevolnicul
voievod întârziase catastrofal cu strângerea haraciului –, postelnicul îºi face
o apariþie spectaculoasã (cronicarul, pe care noi îl credem în continuare, ne
spune c㠄s-au întâmplat de au fost acolo [la Adrianopole – nota mea, D.H.M.]
ºi Costandin Cantacuzino postelnicul, însã chemat de vizirul, ca sã-l întrebe
de zãbava haraciului, cum au fost”) ºi suportã stoic frazele de nemulþumire
ale înaltului funcþionar : „ªi-l pedepsea zicând cã au fãcut Ghica-vodã ºi
rumânii ruºine împãratului de n-au adus haraciul la vréme ; ºi cum împãratul
biruiaºte de la rãsãrit pân’ la apus ºi nu iaste altã þarã mai rea decât Þara
Rumâneascã, cã nu apucã o nebunie sã sã potoleascã, alta rãdicã”. Pregãtit
sã recepþioneze o admonestare „de rutinã”, postelnicul ascultã consternat
decizia, previzibilã, de altfel, dupã trimiterile din discurs : Ghica-vodã mazilit
ºi suprimat, þara transformatã în paºalâc cârmuit de un anume Mustafa,
întâmplãtor ginere al demnitarului. Prima reacþie a postelnicului ajuns în
posesia teribilei ºtiri este de zgomotoasã disperare : „Iar Costandin postel-
nicul, bunul creºtin ºi vrednic de slujbã, el deaca înþelése de aceasta, mult
plânse ºi sã vãieta pentru sãraca þarã, cum sã-ºi piarzã légea ºi sfintele
biserici sã sã facã meceturi turceºti”. Febriciteazã apoi în cãutare de sprijin,
prilej pentru autor sã-i sublinieze, retoric, izolarea ºi, prin transfer, carac-
terul sublim al demersului : „ªi-ºi cãuta ajutor într-o parte, ºi-ntr-alta, ºi pre
nimenea nu-ºi gãsia, fãr’ cât pre cel mare...”. Înaltul protector, prezentat,
decisiv, într-o cohortã de convingãtoare reuºite („carele au izbãvit pre izrai-
liténi din mâna lui Faraon, ºi pre Noe din potop, ºi pre Lot din Sodom, ºi pre
David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întãreºte
inima robului sãu Costandin” ºi ne sugereazã desfãºurarea ulterioarã a
112 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

evenimentelor. Apariþia postelnicului în faþa vizirului, act de „vitejeascã


cutezanþ㔠– socoteºte, pe bunã dreptate, Ludescu – este marcatã de o
omeneascã spaimã, secvenþa cu pricina desprinzându-l pe logofãt dintre
autorii de letopiseþe ºi aºezându-l printre condeierii de vocaþie : „ºi vitejaºte
cuteazã de întrã tocmai la viziriul. ªi cu mare groazã deºchise buzele lui, ºi
cu multe lacrãmi i sã ruga ca sã sã milostiveascã”. Pledoaria, un excelent
discurs de înduplecare bogat drapat în promisiuni ºi angajamente (cronicarul
rezumã, ca totdeauna, dar formularea „ªi multe ca acestea zicea” ne îngãduie
sã presupunem), îºi atinge þinta ºi crunta hotãrâre este cu totul schimbatã
(scapã chiar ºi Gheorghe Ghica). Meritul aparþine în întregime înþeleptului
boier : „cã pre acel Costandin foarte-l avea Chiupriuliul iubit, cãci îl aflase cã
grãiaºte drept, ºi þine cu raiaua împãratului ºi pohtéºte bine sãracilor”.
Savurând victoria (fraza în care este declaratã recunoaºterea, de cãtre
turci, a unor virtuþi fundamentale este un fel de corolar, deºi permite cel
puþin o dublã interpretare) pe care ºi-o apropriazã, din moment ce o poves-
teºte, cronicarul deschide – gest grandios – planurile ºi vorbeºte istoriei :
„Avut-au sãraca de þarã noroc pentru acel om bun, carele sta în toatã vrémea
pentru binele ei, ºi-l durea inima de creºtinãtate ºi de pãmântul þãrii ca sã
nu-l piiarzã. Cã ºi el era moºnean într-însa, cu case ºi cu olate, ca ºi alþi
boiari. O mare ciudã fãcu Dumnezeu cu Þara Rumâneascã, cã o scoase din
mâinile pãgânilor ºi biséricile le mântui de legea lui Méhmet, ºi-i trimise
mare bucurie. Lãudat fie numele lui în veci  !”. Salvatorul þãrii, autor al unui
act de autentic patriotism (pe care cronicarul – definind acea „solidaritate” a
integratului despre care am mai vorbit – îl interpreteazã, corect, ºi îl glorificã
în termeni proprii), devenit arbitru absolut al situaþiei („Dupã acéia viziriul
porunci lui Costandin postelnicul sã aleagã pre cine va fi voia lui ca sã-l facã
domn Þãrii Rumâneºti. ªi au lãsat pre credinþa lui ºi domniia, ºi þara, ce-i va
fi voia lui sã facã ºi sã tocmeascã”), îl alege, spre a-ºi urma destinul, tocmai
pe cel care, în pofida tuturor mãsurilor de prevedere pe care ºi le ia prudentul
bãtrân, îi va patrona suprimarea. Preocupat sã blesteme, scriitorul amânã
clipa de meditaþie, dar adun㠖 ºi oferã deja aranjate în sistem – toate ele-
mentele necesare rãgazului de cugetare asupra întortocheatului mers al sorþii.
De douã ori îºi fragmenteazã Stoica Ludescu aprigul final execrativ (cãci
vinovaþii nu pot scãpa de blestem)  : o datã spre a face loc, cu adânci rosturi,
frazei „plânsului atotcuprinzãtor” ºi încã o datã (în text ordinea este, de fapt,
inversã) pentru a fixa, în slove ce mãrturisesc parcã încremenirea, sfârºitul
postelnicului, clipa neagrã impusã ºi de solemnitatea cronologizãrii : „ªi fãrã
véste, din aºternut l-au luat ºi l-au dus la sfânta mãnãstire ot Snagov. Era
sâmbãtã spre duminicã, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogo-
noseþ, leatul 7172. ªi acolo au stãtut la dumnezeiasca liturghie tot în genunche
la sfintele icoane. Fiind gata, s-au pricestuit trupului ºi sângelui Domnului
nostru Isus Hristos. Iar când au fost seara, pre la cinã, l-au omorât în
trapezãriia mãnãstirii”.
„CASA” 113

Intenþiile strãvezii ale cãsãtoriilor

Prin cãsãtoriile urmaºilor marelui postelnic procesul de integrare a


Cantacuzinilor în mediul românesc (mã refer la „ramura” din Þara Românescã)
a fost încheiat într-o proporþie covârºitoare. Spun „proporþie covârºitoare”,
fiindcã doar Ancuþa (a se observa apelul la fondul „emblematic” de prenume)
a fost datã (în prima ei cãsãtorie, cãci apoi s-a mãritat cu comisul Stoian)
dupã un Ianachi Catargi, postelnic, fiul lui Apostol Catargi, mare postelnic
în Moldova, persoanã influentã ºi de încredere din moment ce Vasile Lupu
l-a trimis tocmai în „þara cerchezeasc㔠sã-i aducã de acolo o soþie, „fruntaº –
zicea un ambasador polon în 1636 – în aceastã þarã, dupã naºtere ºi inteli-
genþ㔠ºi grec de neam. Apoi, între descendenþi, abia dacã îi mai putem zãri
pe un Constantin, fiul agãi Matei Cantacuzino, care s-a însurat, în Moldova, cu
fiica lui Iordache Cantacuzino, ignorând interdicþiile de însoþire promulgate
de Bisericã, întrucât nevastã-sa era varã primarã cu tatãl sãu, ºi pe Maria, fiica
lui Iordache, frate cu Matei, care l-a avut drept prim soþ pe Guliano Paleologu.
Astfel, postelnicul Constantin Cantacuzino ºi, dupã moartea lui, în 1663,
energica „postelniceas㔠Elina au cãutat sã-ºi adune rubedenii cu ajutorul
cãrora sã alcãtuiascã un „clan” puternic. Cãsãtoriile bãieþilor (ºi au fost nu
mai puþini de ºase – Drãghici, ªerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache –,
nãscuþi în virtutea unei prolificitãþi ce încerca sã contracareze o mortalitate
infantilã rebelã ; lor li s-au adãugat cinci ori ºase fete (sursele se contrazic) –
care, toþi, vor ajunge mari dregãtori, caz unic în istoria Þãrii Româneºti –
zicea Nicolae Stoicescu – sunt aproape pilduitoare în acest sens.
Drãghici, fiul cel mare, care – abil într-ale politicii, îºi fãcuse rost în 1658
de o diplomã de nobil transilvãnean ºi avea ºi o proprietate în Ardeal – va
urca pe scara rangurilor pânã la dregãtoria de mare spãtar (în 1665-1667) ºi
va fi prima victimã a confruntãrilor între partidele boiereºti (Neculce îl
bãnuia chiar de ambiþii de domnie ºi socotea cã din aceastã pricinã a fost
ucis, în 1667, la Istanbul ; un cronicar muntean îi cunoaºte pe criminalii
mânuitori de otrav㠖 Balasache ºi Nicola Sofialâul, greci amândoi –, în
vreme ce un altul ne spune cã a murit de ciumã), a fost însurat cu Pãuna,
fiica marelui spãtar Diicu Buicescu47. Era aceastã alianþã o punte extrem de
profitabilã cãtre marea boierime româneascã, fiindcã Diicu Buicescu era
rudã cu Matei Basarab. Vodã, care a vrut la un moment dat sã-l lase chiar
moºtenitor la domnie, afirma cã Diicu îi este rud㠄despre mum㔠(„linia”
ducea cãtre Stanca, mama lui Matei din Brâncoveni). Mai precis în stabilirea
filiaþiilor, sirianul Paul de Alep era de pãrere cã acest boier ambiþios, mare
spãtar al Þãrii Româneºti între anii 1645 ºi 1654, sol voievodal în Moldova
(a fost de faþã, reprezentându-l pe Matei Basarab, la cununia domniþei Maria a
lui Vasile Lupu cu prinþul litvan Janusz Radziwi\\) ºi în Transilvania, hrãnitor
de mari gânduri (motiv pentru care Constantin ªerban l-a „însemnat” la
nas) ºi oricând dispus sã ia parte la comploturi antivoievodale (de aici i s-a
tras ºi moartea, din porunca lui Mihnea al III-lea Radu) ºi la afaceri „trans-
frontaliere” (a participat la înscãunarea lui Gheorghe ªtefan în Moldova,
114 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

deºi, zice un izvor, „sã ispitiia [...] sã fie el la domnie”), era nepotul lui Matei
Basarab. Împreunã cu Matei Basarab, Diicu Buicescu a zidit Mãnãstirea
Drãgãneºti din Teleorman48 (înãlþase singur Mãnãstirea Clocociov).
Socrul lui ªerban Cantacuzino, marele clucer Gheorghe Gheþea, tatãl
Mariei, n-a fost ilustru prin spiþa lui veche. Un cronicar îl ironiza chiar
pentru originea sa obscur㠖 fusese „neguþãtoriu de abale” într-un tîrg
sud-dunãrean –, descoperindu-i astfel ºi alogenia. Gheþea a venit în Þara
Româneascã sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere ºi a urcat încet
scara dregãtoriilor. A fost mare paharnic, mare clucer, mare stolnic (între
1666 ºi 1669) ºi din nou mare clucer în anii 1669-1670 ºi între 1671 ºi 1692.
În Gheþea Cantacuzinii (ªerban, în particular, care îi mai înºela din când în
când fiica cu Anastasia, Doamna Ducãi-vodã) au avut un sprijinitor fidel
(Stoica Ludescu îi înnumãrã, în cronicã, cutremurat, pãþaniile provocate de
aceastã solidaritate exemplarã), un devotat „om de casa” lor”49.
Lui Constantin – viitorul mare stolnic (rang la care a ajuns în 1675, dupã
ce fusese, pe rând, postelnic al doilea, postelnic apoi, dupã ce mânuise uneltele
lui Marte la Ujvar, în 1663, ºi pe cele ale savanþilor la Constantinopol ºi la
Padova, dupã ce îºi salvase viaþa de mânia unor domni intempestivi prin
fugã, dupã ce suportase un exil în insula Creta) – i-a fost adusã prima
nevastã de dincolo de Milcov. Era Safta, fiica hatmanului Alexandru Buhuº,
nepoatã de frate a Anastasiei Buhuº, cea care a devenit Doamna lui Gheorghe
Duca vodã50. Un luptãtor ºi un iubitor de cãrturãrie a fost acest Alexandru
Buhuº, cãsãtorit cu o nepoatã a lui Grigore Ureche ºi înrudit cu Gheorghe
ªtefan, domn al Moldovei. A slujit în armata polonã, a fost pârcãlab de Hotin
(funcþie preponderent militarã) ºi a ajuns hatman al Moldovei în trei rânduri
(1671-1673, 1673-1677 ºi 1678-1684). Lângã arme, ziceam, la el stãteau muzele.
În 1683, l-a pus pe un Gheorghe diac sã-i copieze un cronograf. A alcãtuit –
zice scriitorul – aceastã carte de istorie „din porunca ºi cu cheltuiala marelui
hatman Alexandru Buhuº”51.
Stolnicul Constantin Cantacuzino a mai fost cãsãtorit ºi cu Maria.
Nevestele – cele trei – ale spãtarului Mihai Cantacuzino, al patrulea fiu
al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, n-au avut nume sonore. Cel despre
care se spune cã ar fi fãcut studii de arhitecturã (Brâncoveanu l-a pus
ispravnic al refacerii palatului domnesc de la Târgoviºte ; a fost cel mai
harnic ctitor dintre Cantacuzini : a ridicat mãnãstirile Sinaia, Colþea, Titireciu,
Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sãrat, împreunã cu Constantin
Brâncoveanu aceasta din urmã, ºi bisericile bucureºtene Fundenii Doamnei
ºi Zlãtari, precum ºi lãcaºele din Slãnic ºi Turbaþi-Ilfov) a fost cãsãtorit de
trei ori : întâi cu Marga, fiica Maricãi, soþie a marelui vornic Vâlcu Grãdiºteanu,
(cel ce va fi ucis din porunca lui ªerban Cantacuzino), apoi cu Teodora
Frangulea („sora Frangului”) ºi, în fine, cu Maria. A urcat, între timp, pe
scara rangurilor – ajungând mare spãtar în 1674 ºi deþinând aceeaºi dregã-
torie între 1679 ºi 1681 ºi, din nou, din 1690 pînã în 1706 –, cu întreruperi
provocate de inimiciþia unor voievozi (chiar ºi a lui Gheorghe Duca, pe care
l-a susþinut ºi cãruia i-a adus ºi steag de domnie de la Stanbul) ; a fãcut un
pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoþindu-ºi mama ºi s-a aflat între
„CASA” 115

sfetnicii apropiaþi ai nepotului sãu Constantin Brâncoveanu. Cum interesele


„casei” erau mai importante, s-a despãrþit de Brâncoveanu în 1707 ºi l-a
urmat pe Stolnic. Va împãrtãºi ºi destinul tragic al aceluia, pierind ucis de
turci în 171652.
Marele spãtar Toma Cantacuzino, cel care va produce defecþiunea gravã
din anul 1711 (când l-a trãdat pe Brâncoveanu ºi a fugit în tabãra ruseascã),
a fost fiul lui Matei Cantacuzino (ajuns agã în 1669 ºi folosit, apoi, de fratele
sãu ªerban în misiuni diplomatice) ºi al Bãlaºei, fiicã a marelui vornic
Gheorghe Rodoº din Drugãneºti. Ar fi fãcut, probabil, o carierã de dregãtor
importantã ºi acest Cantacuzin (a fost postelnic, cupar ºi agã), pe care
necazurile stârnite de adversarii familiei nu l-au ocolit (a fost închis de
Grigore I Ghica în 1672, a fugit din þarã, s-a întors, sub Gheorghe Duca,
pentru a se adãposti din nou în Transilvania în 1676), dacã nu s-ar fi stins în
1685, „în floarea vãrtutei ºi a bãrbãþii lui”53. Socrul sãu, Gheorghe Rodoº, s-a
aflat mereu între marii dregãtori – a fost comis, mare paharnic ºi mare
vornic – ai Þãrii Româneºti. Cantacuzinii aveau planuri mari cu acest boier ;
s-au gândit chiar sã-l punã domn, sã facã din el un al doilea Antonie-vodã
din Popeºti. „Om de casa Cantacuzinilor”, Rodoº a fost întemniþat de Grigore
I Ghica, în 1672, ºi omorât un an mai târziu.
ªi Iordache (postelnic, apoi mare cãminar, mare stolnic în 1681 ºi, în fine,
mare spãtar din 1686 pânã în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a
avut douã neveste : pe Ileana ºi pe Maria Fãrcãºanu, care trebuie sã fi fost
sora lui Barbu Fãrcãºanu ºi fiicã a marelui stolnic Radu Fãrcãºanu.

S-a alcãtuit în acest fel marea familie a Cantacuzinilor din Þara Româneascã,
grup puternic în jurul cãruia s-a concentrat „casa”, adic㠄mulþimea” ce
contracta – din felurite pricini – raporturi de solidaritate cu grupul, cu
nucleul sãu reprezentat de bãrbaþii Cantacuzini. Grupul familial, pictat în
biserica de la Mãgureni – o bisericã de curte boiereascã, o bisericã-paraclis –
de Pârvu Mutu54, cel ce a împodobit ctitoriile Cantacuzinilor, numãrã cincizeci
ºi cinci de personaje ºi seamãnã cu cel de la Filipeºtii de Pãdure55, zugrãvit
(din porunca marelui spãtar Toma, fiul lui Matei Cantacuzino) tot de Pârvu
Mutu, în care ºaizeci de personaje se aºazã pe trei planuri, întruchipând în
ambele locuri „compoziþii vaste ºi echilibrate”. Sunt aceste picturi declaraþii
limpezi privind „mândria ºi solidaritatea unui clan oligarhic atotputernic”56,
construit cu sistemã.

Cantacuzini, Postelniceºti, ªãitãneºti

Îi putem examina pe Cantacuzini mai ales în imaginile alcãtuite în oglinzile


pe care li le-au oferit scriitorii, favorabili ori nefavorabili familiei, interesaþi
de cea de-a doua jumãtate a secolului al XVII-lea românesc. Aceste „oglinzi”
descoperã mai ales „starea de combatere”, caracteristicã unei „lumi” neliniºtite,
cu valori politice ale cãror schimbare sau amendare provocau consecinþe
116 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

dramatice ori chiar tragice. Dacã este sã acceptãm rezultatele analizei fãcute
de scriitorul pus sã apere interesele familiei, rezultã cã neamul Cantacuzinilor
a avut mereu duºmani de mare calibru. ªi ei, ºi adversarii lor tindeau cãtre
„excelenþã”. Chiar din prima „rundã”, cea terminatã cu uciderea postelnicului
Constantin Cantacuzino, întemeietorul familiei din Þara Româneascã, se
poate observa cã efortul inamicilor n-a fost deloc neînsemnat. „Operaþia”,
complicatã, a necesitat nu numai „suflu”, ci ºi „calitãþi” deosebite de uneltitor,
fiindcã nu trebuie sã uitãm cã ofensiva se declanºa împotriva unui adversar
care avea în mânã câteva atuuri importante  : voievodul, Grigore I Ghica, îi
era profund obligat bãtrânului boier ºi „ancorat” printr-un sistem de „legãturi”,
între care jurãmântului pe cartea sfântã, de o platonicã eficienþã, i se adãugase,
spre mai mare siguranþã, ºi „un zapis cu mare legãturã, cu a lui mânã scris,
ca sã-l aibã ca pre tat-sãu ºi sã-l cinsteascã cumsecade”. Aceste mãsuri de
prevedere, ca ºi supravegherea la care voievodul era supus neîncetat – trei
dintre feciorii postelnicului, „Drãghici vel-paharnic, i ªerban vtori logofãt ºi
Costandin vtori postelnic”, se aflau la Curte, „unde slujiia foarte cu dreptate
ºi cu credinþã mare” –, s-au dovedit insuficiente. ªi ireparabilul s-a produs.
Pentru scriitor, însã, bãtrânul postelnic îºi fãcuse datoria ºi crease „modelul”
prestaþiei excelente pentru þarã. El, cronicarul, trebuia sã rezolve, „literar”,
chestiunea perenitãþii faptei aceluia, coincidentã cu gloria Cantacuzinilor.
ªi o face prin procedeul simplu al revenirii. Amintirea fiului lui Andronic
este conservatã, iar umbra bãtrânului boier capãtã consistenþã epicã ºi statut
de „semn”, de „marc㔠în inventarul manevrat de povestitor. Lipsit de inventi-
vitate ori, poate, incapabil sã se desprindã de sub presiunea propriului model,
Stoica Ludescu „calchiazã”, reducând evident dimensiunile, panegiricul con-
sacrat postelnicului (l-am comentat mai sus) ºi îl reface în cazul altor membri
ai familiei, care îºi continuã netulburatã demersurile spre binele þãrii, acþio-
nând omogen (ca grupurile din tablourile votive).
Urmãtoarea victimã din rândul Cantacuzinilor a fost vel-spãtarul Drãghici,
fiul cel mare. În secvenþa ce-i este rezervatã în letopiseþ (pe care o dominã,
mai bine zis), structura se recunoaºte cu uºurinþã. Dispunerea pãrþilor
componente, momente ale panegiricului ºi fragmente, în acelaºi timp, ale
istorisirii, se conformeazã aceluiaºi tipic. Diferenþele dintre fragmente, purtã-
toare ale specificitãþii textului, par mai mult niºte variaþii solicitate de o
adaptare de tip rezumativ. Distincþia o avanseazã tocmai convertirea unei
foste prezenþe concrete în „semn”, în element participant, la decorarea figuratã
a textului.
Personajul este întâi prezentat, i se face un portret din care eminenþa sa
trebuie sã rezulte. La fel, calitãþile prin care rezolvã o „criz㔠(niºte dificultãþi
primejduiau domnia lui Radu Leon Vodã) ºi se izoleazã (este doar un Cantacuzin)
dintr-o serie datã : „Încã mai nainte fu trimis Drãghici vel-spãtarul, feciorul
lui Costandin postelnicul cel înþelept, mai ales boiariu dintr-alþii ºi vrednic
boiariu de slujbã, ca sã-i tocmeascã lucrul ºi sã-i aºeze domniia. Cã pre
dânsu-l ºtiia toþi paºii ºi agalarii ºi avea despre ei credinþã mare”. Sprijinit
de acest credit, „eroul” îºi face apariþia în situaþii complicate ºi rezolvã cu
promptitudine misiuni în profitul unor personaje (un voievod, în speþã)
„CASA” 117

marcate de incapacitate : „ªi pânã au sosit Radul-vodã cu boiarii acolo, iar


Drãghici el aºãzase toate lucrurile ; ºi bani câþi trebuise de poclonul împã-
ratului ºi al viziriului ºi al caimacamului, toþi îi gãtise”. Conflictul se declanºeazã
ºi are ca platformã inonestitatea ºi ingratitudinea partenerului/partenerilor
ajutat/ajutaþi de Cantacuzini. Voievodul sprijinit în demersurile lui calcã
legãmântul fãcut. În cazul de faþã, nerespectarea angajamentului complica
„decorul”, cãci voievodul fãgãduise sã elimine câteva nesãþioase prezenþe
greceºti din preajmã-i, „mai vârtos pre unul ce-i zicea Necula Sofiialâul, grec
de la Rumele, ºi pre altul ce-i zicea Balasache, grec þarigrãdean”. Adversarii
(tocmai cei doi a cãror înlãturare fusese solicitatã) fac, aºteptat, pasul spre
crimã ºi Drãghici Cantacuzino va fi suprimat : „Aceºti 2 oameni fiind aleºi de
rãi ºi pizmaºi neamului rumânesc [N.B.], mai vârtos boiarilor, cãci nu-i lãsa
de tot în voia lor sã mãnânce ºi sã prade þara, iar ei, ca niºte draci înþelegând,
mai rea pizmã puserã ºi pre ascunsu-l otrãvirã pre ticãlosul Drãghici spãtarul”.
(Sã mai spunem o datã cã un alt izvor ne zice cã Drãghici ar fi murit la
Þarigrad de ciumã.)
Modelul fiind fixat, urmeazã lamentaþia (supranaþionalã), augmentatã
de un atac particularizat la adresa ucigaºilor aparþinând unei alte etnii, ºi
portretul-necrolog (cu acelaºi „referent” exemplar) în care „semnul” indivi-
dualizant participã la realizarea unei „figuri” : „Omorându-l acolo, în Þarigrad,
fu adus trupul lui de frate-sãu, ªerban spãtarul, aicea în þarã, puindu-l în
groapã la mãnãstirea ot Comana. Mult plâns se fãcu pentru Drãghici ºi
acolo, în Þarigrad, ºi aicea în þarã, ºi de pãgâni ºi de creºtini. ªi-l cãia toþi ºi
blestema pre greci, cãci era un om vrednic ca ºi tatã-sãu Costandin ; sta tare
pentru sãraca de þarã ºi fãcea milostenii multe ºi cãuta de toþi sãracii ºi de
toþi streinii”.
Cronicarul face loc apoi exclamaþiei (o exclamaþie epiforicã polifuncþio-
nalã) – „O, mare ciudã, cum sã leagã toatã rãutatea de dreptate ºi silesc sã
o surpe ; cum ºi de acei boiari buni ºi înþelepþi, cã-i omorârã cu ficleºugul lor,
ca sã poatã prãda þara !” – în care este adãpostitã fraza de meditaþie (oprire
simplistã în preajma unei antinomii fundamentale, enunþ menit mai degrabã
sã suscite gândul, în prelungire, al cititorului aflat în posesia unor experienþe
personale ori circumvicine). ªi cugetarea asupra potrivniciilor malefice, ºi
sensibilizarea ce îi succede trec, evident, dincolo de textul închegat pe care îl
încheie ºi aruncã o punte, unificatoare, cãtre celãlalt „panegiric” – cel con-
sacrat postelnicului Constantin Cantacuzino – din care secvenþa de rãgaz
meditativ absentase.
Sigur cã acest „traseu al jertfirii”, exemplar în secvenþele lui fundamentale,
pe care Anonimul Cantacuzinilor îl descrie în cazul lui Drãghici Cantacuzino,
poate aspira la calificativul de „excepþie”, fiindcã are la capãtul lui sacrificiul.
Fãcut spre binele „þãrâi” (termen cu mare frecvenþã în lexicul politic al
cronicarului). Este, însã, un „excepþional” ce pare a figura „regula” în cazul
acestui grup pentru care prestaþia exemplarã în folosul obºtii reprezenta,
suntem asiguraþi, o comportare fireascã. Cu un lider sau altul (dupã sepa-
rarea lui ªerban de fraþii lui ºi dupã moartea lui Drãghici, spre postura de
conducãtor al „casei” a urcat, sprijinit de mama sa – testamentele Elinei
118 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Cantacuzino sunt edificatoare în acest sens –, stolnicul Constantin), familia –


vrea sã ne convingã scriitorul care le apãrã interesele – a urmat modelul
instituit de bãtrânul postelnic, neavând alt þel (nici nu s-ar fi putut altfel la
niºte „boiari” de þarã) decât slujirea optimã a intereselor comunitãþii.
Preocupaþi în permanenþã de creºterea influenþei ºi strãlucirii neamului –
casele pe care ºi le ridicã (postelnicul Constantin Cantacuzino la Târgoviºte –
casa zis㠄a stolnicului”, înãlþatã pe la 1640 –, la Coiani, la Bucureºti – prin
al treilea deceniu al secolului al XVII-lea – ºi la Filipeºtii de Târg, prin anii
1641-1642 ; ªerban Cantacuzino la Drãgãneºti-Prahova, pe la 1650  ; Drãghici
Cantacuzino la Mãgureni-Prahova, nu mai târziu de 1671 ; stolnicul Constantin
Cantacuzino la Afumaþi-Ilfov, pe la 1690 ; spãtarul Toma Cantacuzino, fiul
lui Matei, la Filipeºtii de Pãdure, în 1685), somptuoase, cu idei noi în arhitec-
tura rezidenþialã a acelei vremi 57, impun funcþia de reprezentativitate prin
strãlucire ºi îl propun, alãturi de spãtarul Mihai Cantacuzino, ºi pe Stolnic
între cei ce au contribuit consistent (prin reºedinþa sa de la Afumaþi, loc
confortabil cu aplecare spre fast, apusean aproape, unde-ºi fãcuse ºi un
paraclis interior ºi îºi aºezase biblioteca ºi unde s-a retras, spre a scrie, dupã
ce a cãzut, în 1707, în dizgraþie) la conturarea noului model al reºedinþei
nobiliare din Þara Româneascã a sfârºitului de veac XVII58 –, dar atenþi ºi la
recuperarea unor secvenþe deteriorate ale prestigiului „casei”. Exploateazã,
în acest sens, toate circumstanþele favorabile ºi, în clipa când pe tron urcã
un voievod care le era obedient, Antonie vodã din Popeºti, Cantacuzinii
deschid un proces contra celor vinovaþi de uciderea postelnicului Constantin
Cantacuzino. Adversarii – cel ce a redactat Letopiseþul Bãlenilor, priceput în
destructurarea ºi destrãmarea afirmaþiilor mustind de siguranþã ale apãrã-
torilor Cantacuzinilor – au susþinut cã aceastã întreprindere judiciarã, menitã
sã elimine orice patã de pe efigia bãtrânului postelnic, a fost o înscenare
instrumentatã cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „rãvãºale”, scri-
sorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul
voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare,
sunt aruncate sub umbra incertitudinii. Abil, Anonimul Bãlenilor produce
nu numai nesiguranþã cu privire la prezenþa în sala de judecatã a scrisorilor
originale („Ci unii zicea cã le-au dat Gligorie-vodã, alþii zicea cã izvod au dat
dupã acelea, alþii într-alt chip zicea”), ci ºi alternativa utilizãrii unor falsuri,
a dezlãnþuirii, deci, a unui întreg proces, cu urmãri dramatice, pe baza unor
„rãvãºale” plastografiate, cãci „noi am vãzut – zice autorul, pretinzând a fi
fost de faþ㠖 niºte rãvãºale, care dupã ce l-au închis pã Stroe vornic iar în
puºcãrie, ºi i-au fãcut judecatã de moarte, ºi l-au pus într-un car cu 2 boi,
numai cu antiriul ºi cu nãdragii, ºi au pus neºte priviþ la car, ºi i-au spânzurat
rãvãºalile acelea”, dar – deconcertantã ingenuitate  ! – „ale cui vor fi fost,
Dumnezeu ºtie...”
Trecerea Cantacuzinilor prin istoria Þãrii Româneºti a fost departe de a
închipui un marº triumfal. Inamicii, numeroºi, n-au lãsat nefolosite – cum
vedeam – mijloacele deprecierii. Începând chiar cu cea onomasticã. Numelui
glorios al familiei îi este substituit un altul – Postelniceºtii –, format de la un
apelativ comun. Fãrã a fi întovãrãºit – cum mi se pare – de note peiorative
„CASA” 119

accentuate (cãci, în scrierile favorabile, postelnicului Constantin Cantacuzino


i se zicea „stari postelnicul” – „bãtrânul...”, iar Elinei – „stara postelniceasa”),
acest „supranume” (pe care, alãturi de celelate, aºezate într-o ordine semni-
ficativã, îl ºtia ºi Neculce : „Postelniceºtii, ªeitãneºtii, cãrora le dzicu ºi
Cantacuzineºti”) coboarã, totuºi, evident, desfiinþeazã strãlucirea, neutra-
lizeazã.
Literaþii potrivnici, autori ai cronicilor partizane, îºi fac datoria ºi extrag
dintre membrii clanului pildele detestabile, le împroaºcã cu noroi, le expulzeazã
sub incidenþa execraþiei, sub semnul urii ºi al denigrãrii. Autorul Letopiseþului
Bãlenilor îl izoleazã în acest fel pe ªerban Cantacuzino, pionul avansat
ajuns voievod, ºi face din el un adversar incomod, odios ºi oripilant. Am scris
cândva cã, în ciuda acestor „încãrcãturi”, Cantacuzinul rãmâne puternic ºi,
în postura de personaj, el iese învingãtor – doar aparent surprinzãtor – din
disputa sa cu scriitorul. Primul atac, magistral, este încastrat în acea remar-
cabilã izbândã a talentului scriitoricesc, frecvent citatã, în acea superbã
metaforã apocalipticã care face din aºezarea în scaun a ucigaºului neobosit
ºi inventiv o dezlãnþuire oarbã ºi feroce a forþelor primordiale : „Mare ºi
întunecat nor, ºi plin dã fulgere ºi de trãsnete, au cãzut pã Þara Rumâneascã
cu ªerban-vodã, carele, ca cu neºte trãsnete, cu rãotatea lui au spart ºi au
dezrãdãcinat nenumãrate case de boiari, ºi de slujitori, ºi de sãraci, ºi pã
mulþi au omorât cu multe feliuri dã cazne, ºi i-au sãrãcit cu multe feliuri de
pedepse [...] Ci dar, pentru pãcatele oamenilor, sau pentru alte judecãþi, care
singur Dumnezeu ºtie, au luat ªerban-vodã domniia Þãrii Rumâneºti”. Previ-
ziunile liminare sunt doar aparent retorice, cãci, prin proiectarea retroversã
a viitorului într-un trecut unde anticipaþia devine certitudine, autorul îºi
obligã personajul sã distribuie doritele confirmãri. ªi ªerban-vodã Cantacuzino
se conformeazã, excedând chiar („pare-mi-sã cã n-am avea hârtie sã le rân-
duim toate” – presupune cronicarul hiperbolic). „Recapitularea” domniei va
fi, ca urmare, marcatã ºi ea de imposibilitatea cuprinderii lungului ºir de
fãrãdelegi : cruzime, tiranie, exploatare ºi jafuri nemiloase, „cât rãsuflu
boierii, slujitorii, birnicii nu mai avea : ci bãtuþi, cãzniþi în toatã vremea, îºi
vindea moºiile, þiganii, viile ºi tot ce avea, de le cumpãra ªãrban-vodã ºi ai
lui, iar sãracii plângea ºi pliniia tot ce le cerea cã era legaþi de stâlpii ce era
înfipþi în puºcãrie, înlãuntru ºi afarã, de-i bãtea cumplit : pã boiari, pã
cãpitani, pã slujitori – pân-i-au sãrãcit pã toþi...”
Pe ªerban Cantacuzino îl detestã ºi Anonimul Brâncovenesc. I se pare a
afla în el pe unul dintre cei care urmãreau doar „folosul osebit” (adicã
personal) ºi deveneau astfel, în prelungirea unei analize ce are înãlþime,
culpabili prin nerespectarea principiului ce recomanda grija pentru comu-
nitate. El va dezavua iniþiativa lui ªerban Cantacuzino, care cãuta sprijin
austriac pentru politica lui (pretenþiile Cantacuzinului i se par „nesãbuite”),
va taxa, la fel, drept „pãreri nebuneºti” intenþia lui Constantin Bãlãceanu,
ginerele lui ªerban-vodã, de a domina viaþa politicã din Þara Româneascã
sub protecþie nemþeascã, dupã cum nu va scãpa nici o ocazie sã incrimineze
acþiunile diverºilor atentatori la integritatea domniei Brâncoveanului
(exponent, pentru el, al concretizãrilor benefice), avându-i în primul rând în
120 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vedere pe Cantacuzini (numiþi câteodatã Postelniceºti, câteodatã ªãitãneºti).


Inamic înverºunat al acestei familii (împãrtãºind adicã sentimentele nutrite
faþã de aceia, dupã 1707, de însuºi Brâncoveanu), scriitorul face din membrii
puternicului clan, dirijat de stolnicul Constantin (o întâietate acordat㠖 am
vãzut mai sus undeva – chiar de „stara postelniceasa” Ilinca) ºi de spãtarul
Mihai, odioºii importanþi ai Istoriei sale. Mânaþi de o neostoitã sete de
putere, nemijlocit responsabili de atmosfera de „vorbe grele” ºi „viclene”, de
uneltiri ºi „mestecãturi”, întreþinutã prin „pârâle” ce circulã pe trasee secrete,
Cantacuzinii – nãzuind „sã fie ei în veac stãpânitorii þãrâi noastre ºi pãmân-
tului nostru” – au atins incredibila performanþã de a produce còpii dupã
peceþile tuturor boierilor þãrii pentru a sigila niºte „arzuri” – ºi acelea calpe –
„pârând pre domnul cã este hain ºi bogat, ºi alte vorbe viclene de ale lor...”
Din rândul acestor mari ingraþi, cãrora ºi el le readuce în actualitate
supranumele câºtigat cândva de un strãbun constantinopolitan (le spune
ªãitãneºti, adicã aceia ce se trãgeau din Mihail Cantacuzino – ªeitan-oglu,
„feciorul dracului”), autorul îºi va alege „subiectul” pentru cel mai izbutit portret
de personaj detestabil. În complexa caracterizare a lui ªtefan Cantacuzino,
pionul pe care familia hotãrâse sã-l propulseze pe tronul Þãrii Româneºti,
cuvântul încãrcat de patimã (destinat unui cititor ce agrea „impulsurile”
verbale) se învecineaz㠖 în fraza amplã, cu cadenþe largi – cu afirmaþiile
limpezi ori cu aluziile strecurate, totul consumându-se într-o denunþare
aprigã ºi convingãtoare : „de vreme ce era om nestatornic în cuvinte ºi în
fapte, ºi în jafuri fãrã cale ºi fãrã dreptate, atât cât n-au rãmas episcop,
egumen, cãlugãr, neguþãtoriu, mari ºi mici, care sã nu fie jãfuiþi ºi prãdaþi ºi
mai ales pe oamenii lui Constandin-vodã i-au stins, mãcar cã de omorât nu
i-au omorât pã nimeni, pentru cã nici vremea nu i-au dat îndemânã, fiind
domnia lui ºi scurtã ºi fãrã temei de la Poartã, iar le lua tot glumind ºi
râzând. Acea idiomã avea ºi cu acea politie sã politiia. Spre zisele lui nu
putea sã razime cineva cã cu ceasuri îºi schimba vorbele ºi faptele, iar de a lua
ºi a jãfui gândesc cã nu va fi fost altul asemenea cu el în Þara Româneascã,
doar nici într-alte þãri. Sfaturi de la nimeni nu lua, ci numai el însuºi sã
sfãtuia la celea ce vrea sã facã întru trebile þãrâi, iar întru trebile Porþii
Turceºti ºi ale altor pãrþi cu tatã-sãu Constandin stolnicul sã sfãtuia...”
ªi Radu Popescu, un alt inamic al Cantacuzinilor (cãci era fiul lui Hrizea
vistiernicul din Popeºti, cel ucis de ªerban Cantacuzino), ºtie cã, pentru
detronarea lui Constantin Brâncoveanu, unchii domnului au apelat la proce-
deele obiºnuite – „pâra” la împãrãþie, prin „arzumagzaruri” pe care „le-au
pecetluit cu peceþile fãcute la Braºov, ale tuturor boiarilor þãrâi, în tainã,
luându izvod de pe toate peceþile” (falsuri executate, probabil, cu art㠖
în cadrul unei întreprinderi colosale – de meºterii braºoveni). Tot un instru-
ment din inventarul tradiþional – banii, este pus în miºcare de aceºti „ºaitanici
oglulari” (Radu Popescu ºtie bine turceºte ºi poate face pluralul), „adecã
feciorii dracului”, ºi pentru instalarea pe tron a lui ªtefan Cantacuzino.
ªi Radu Popescu incrimineazã setea de înãlþare socialã ºi politicã a
Cantacuzinilor ºi, de aici, pasul grav cãtre nerecunoºtinþã. Denunþarea este
abruptã, cãci gestul urmaºilor postelnicului intra – ar fi zis Anonimul
„CASA” 121

Brâncovenesc („Iar Cantacozineºtii, adecã ªãitãneºtii, care din feliul lor era
neodihniþi ºi nemulþumitori tuturor domnilor...”) – într-un „serial” al infidelitãþii.
Radu Popescu caracterizeaz㠖 semnificativ, aº zice – cam la fel ca Anonimul
culpele ªãitãneºtilor : „În mijloc vremilor acestora, Cantacuzinii care pu[ru]rea
au fost hicleni domnilor ºi n-au fost odihniþi de nici un domn...” Viitorul
monah Rafail citise, e sigur, Istoria Þãrâi Rumâneºti de la octombrie 1688
pânã la martie 1717... Suntem – proclamã cronicarul, cuprinzându-i din nou
pe membrii influentei familii (altfel grijulii sã-ºi procure titluri ºi „cãrþi”
salvatoare în imperiile vecine) sub „supranumele” ce trimitea la faima rea a
strãbunului constantinopolitan ; nici ºeful casei din contemporaneitate nu
este iertat : „hoþul cel bãtrân” – îi zice Radu Popescu stolnicului Constantin
Cantacuzino (mai înainte Anonimul Brâncovenesc îi convocase pe „Costandin
stolnicul” ºi pe „Mihai spãtarul” sub calificativele de „rãi ºi hicleani bãtrâni”) –
în faþa unei generalizate lipse de recunoºtinþã, adicã a imoralitãþii, condam-
nabilã ºi în sine, ºi în consecinþe : „Cu acest fel de mulþãmitã s-au arãtat
ªãitãneºtii cãtrã Costandin-vodã pentru binele ºi cinstea ce le fãcuse. Fostu-i-au
stins casa, ºi pe dânsul, ºi pe feciorii lui...”
Nepotrivirea caselor

Antipatia cu care Miron Costin l-a urmãrit prin „istorie” pe Timuº Hmelniþki,
inconvenabilul ginere al lui Vasile Lupu, a fost constantã. Probabil cã aceastã
duºmãnie avea ºi o explicaþie „zonalã”, Costin, filopolonul, punând în relaþie
directã cu rãzboiul declanºat de Bohdan Hmelniþki degringolada politicã din
Polonia ºi consecinþele pe care le-a avut de suportat apoi Moldova. Dar
scriitorul vrea sã ne facã sã înþelegem cã nu-l agrea pe fiul hatmanului
ucrainean datoritã excesului de trãsãturi negative afiºate. „Hirea de hiarã”
pare a fi emblema potrivitã pentru cel care a câºtigat, sub presiunea armelor,
competiþia „est-european㔠declanºatã pentru obþinerea mâinii Ruxandrei.
(Un plan matrimonial Hmelniþki bãtrânul urzise mai demult ºi îl convinsese,
se vede treaba, în acest sens ºi pe voievodul de la Iaºi : „Iarã lui Hmil hatmanul
mainte încã de aceasta vreme întrase în gându cuscrie cu Vasilie vodã ºi
pomenindu ºi mainte pren Ciogoleºti cu soliile pentru fata lui Vasilie vodã,
Roxanda, numai ce au cãutatu lui Vasilie vodã a aºedza ºi logodna fetii sale
Roxanda dupã Timuº, feciorul hatmanului Hmil, ºi cu câteva daruri ºi lui”.
Vasile Lupu se rãzgândea, însã, destul de uºor – „Înþeles-am din boeri
bãtrâni – ne spune cronicarul în legãturã cu cealaltã «cãsãtorie mixtã» din
familie –, cum sã hie vrându Vasilie vodã la Suceava sã-º desparþã fata de
domnu-sãu, Ragivil, ce n-au priimit ea, doamna Marie, fata sa, dzicându
tãtâne-sãu, sã fie socotit întâi lucrul, nu mai pre urm㔠–, motiv pentru care,
probabil, ºi Timuº a forþat desfãºurarea lucrurilor.)
Aceastã coborâre în subuman, o regresie în zoologic în privinþa „hirii”, i se
pare cronicarului a fi suprema descalificare. Violent, precipitat, cu reacþii
neaºteptate ºi decisive („Ce cui sã dzicea acéste, sau cu cine sã sfãtuia  ?
Cu unú omú în hirea hierãlor. Polcovnicii carii era, unul un cuvântú nu
cutedza sã dzicã, cã numai pentru un cuvântú, cu sabiia zmultã da ca-ntr-un
dulãu într-însul. ªi Bohun-polcovnicul, cu mâna legatã de ranã de sabie,
fãcutã de dânsul, îmbla ca fãrã sine”), soldat mediocru cu soluþii tactice
minate de iraþionalitate („Eu – se amestecã într-un rând Costin –, ce ieste
partea mea, toatã izbânda aceasta a lui Matei vodã de la Hinta [alegându
deosebi voia ºi orânduiala lui Dumnedzãu, numai pre socoteala omeneascã
grãindú] ieste de nebuniia lui Timuº întâiú ºi den bãrbãþiia ºi a lui Matei
vodã al doilea. Însã den nebuniia lui Timuº cu câtva mai multú...”) ºi ins
pentru care valorile tradiþionale îºi pierduserã orice semnificaþie („Timuº,
cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrânat la jacurile mãnãstirilor, ºi
întâi asupra Dragomirnei mãnãstirii cu puºci au mãrsú ºi au bãtut mãnãs-
tirea. ªi dacã i s-au închinat, toate odoarãle, veºmintele în jacã au dat...”),
Timuº pare a depãºi o definire obiºnuitã. Concentrat asupra acumulãrilor
„CASA” 123

negative, Miron Costin abia dacã observã cã ginerele a murit luptând pentru
a apãra tronul socrului sãu : „Timuº, perit de glonþu de tun, cum dormiia
supt cortul sãu, mãcar cã era la pãmântú întins, l-au nemerit în picior
glonþul, dupã care loviturã pãnã a triia dzi au stãtut mortú”.
Incompatibilitatea profundã pare a fi principala observaþie a lui Miron
Costin cu privire la pãrþile acestei alianþe, pentru care gãseºte ºi un cuvânt
ce era, cred, încã pe atunci arhaic („ªi într-acesta anu au cãutatú a face lui
Vasilie vodã ºi veseliia fiei sale Roxandei, dupã Timuº, feciorul lui Hmil
hatmanul cãzãcesc, în anul...”). Incompatibilitate proclamatã de opoziþia
„uman-nonuman” („ginirile singur faþa numai de om, iarã toatã hirea de
hiarã”) pe care o construieºte cel ce venise însoþit de o impunãtoare armatã,
funcþionalã nu doar pentru „impresia artistic㔠(„cu assaulii, polcovnicii ºi
atamanii”), ºi de purtãtoare a obiceiurilor de nuntã (domneascã, totuºi : „Însã
câte trebuia la o nuntã domneascã nemicã n-au lipsit”) est-slave („Ruºcile –
adicã druºtele [nota mea, D.H.M.], cu «Lado, lado», pen toate unghiurile”), o
incompatibilitate dictatã mai ales de extracþia socialã joasã a ginerelui.
Marele aristocrat moldovean este, pe bunã dreptate, alterat. „Mãrimile” puse
în relaþie nu erau comparabile ºi nici compatibile. Dacã mãritiºul Mariei
dupã reformatul Radziwi\\ îi produsese mirare („Numai, cu ce inimã ºi sfat
au fãcut aceea casã dupã om de lege calvineascã...”), reþinutã ºi aceea, de
rândul acesta scriitorul explodeazã ofensat, cãci – socoteºte el – prestigiul
unei case (ºi era vorba doar de casa domnitoare a Moldovei), odatã achizi-
þionat, trebuia consolidat, nu expus deprecierilor : „Mare netocmalã în deopo-
triva caselor ºi a hirelor ! Aceasta parte era o domniie de 18 ai ºi împãrãþiei cu
bivºug ºi cu cinste sãmãnãtoare, iar cealaltã parte de 2 ani eºitã den þãrãnie”.
Cãderea unor case

Se poate spune cã povestirea întinsei domnii a lui Vasile Lupu adunã o


neîncetatã scormonire dupã erorile fãptuite de voievod. Lucrurile stau aºa,
fiindcã în aceastã remarcabilã nuvelã, ce poate fi intitulat㠄Mãrirea ºi
decãderea lui Vasile Lupu”, Miron Costin urmãreºte sã demonstreze teza
meandrelor neºtiute ale „sorþii nestatornice” (ºi o face în chip exemplar).
Mai toate acþiunile ambiþiosului domn (cu „hire mai mult împãrãteascã decât
domneascã”) stârnesc nemulþumirea cronicarului  : o linie politicã neconclu-
dentã pentru care gãseºte aliaþi neconvenabili (ºi þãrii, ºi suspicioºilor suzerani
de la Stanbul) ºi cu disponibilitãþi de destabilizare zonalã, decizii grave
luate în circumstanþe nepotrivite („prilejindu-se Vasilie vodã vesel la masã ºi
viindú jalobã iarã pre tãtari cã stricã þara...”) ºi cu consecinþe dramatice
(„Fãrã sfat au fãcut Vasilie vodã, lovitul tãtarâlor la Brãtuleni pe Prut ºi apoi
prada a toatã þara, nespuse de agiunsú cu câtã robie ºi plian...”), nãzuinþa de
a-ºi întinde stãpânirea asupra Þãrii Româneºti (unde voia sã-l înscãuneze pe
fiu-sãu, Ion, „om slab ºi deznodat ºi de mâni ºi de picioare”) ºi a Transilvaniei,
încuscriri cel puþin curioase, reacþii tardive ºi exasperant de ineficiente în
cazul loviturii puse la cale de Gheorghe ªtefan.
Soarta l-a protejat pe voievod ºi i-a pus la dispoziþie panta ascendentã
(„Aºea ºi Vasilie vodã avândú fericite vrémi de domnie în pace den toate
pãrþile, cã ºi þara nu era nici cu o datorie îngreuiatã, fãrã nici o dodeialã
despre turci...”), constatatã de scriitor – „ªi cu vremile pânã aice istovim o
parte a domnie a lui Vasilie vodã, cã pânã aice, pre cât au fostú fericitã
domniia aceasta...” –, tocmai pentru a face rostogolirea mai spectaculoasã  :
„... cu atâta mai cumplite vremi s-au început de atunce, den care au purces
den scãdere în scãdere aceastã þarã, pânã astãdzi”.
Prãbuºirea lui Vasile Lupu – anticipatã de scriitor în chipul lui obiºnuit,
ba chiar ºi „reluat㔠prin recapitularea „semnelor ceriului, carile s-au prilejit
mainte de acestea toate rãutãþi ºi Crãiei Leºeºti ºi þãrâi noastre ºi stângere
casei aceºtii domnii a lui Vasilie vod㔠(uitase sã le treacã în text „la rândul
sãu”) –, ce îºi aflã sugestive alãturãri în marile deteriorãri tectonice, are, în
întruchiparea datã de cronicar, dimensiuni colosale ºi un „aer” definitiv (spre
sublimarea „pildei”) :
„Precum munþii cei înalþi ºi malurile céle înalte, când sã nãruiesc de vreo
parte, pre cât sânt mai înalþi, pre atâta ºi durãt fac mai mare, când sã pornescú,
ºi copacii cei înalþi mai mare sunet fac, când sã oboarã, aºea ºi casele céle înalte
ºi întemeiate cu îndelungate vrémi, cu mare rãzsipã purceg la cãdére, când cad.
Într-acesta chip ºi casa lui Vasilie vodã, de atâþea ai întemeiatã, cu mare cãdére
ºi rãzsipã ºi apoi ºi la deplinã stângere au purces de atuncea”.
„CASA” 125

În numeroase locuri, letopiseþul lui Costin mãrturiseºte aceastã atitudine


a autorului sãu, nutritã constant de un mãnunchi de convingeri privind
rosturile ºi hotarele tuturor celor ce se petrec pe aceastã lume, depãºind ºi
acoperind întru nimicnicie eforturile oamenilor, neînsemnate jucãrii ale
sorþii labile. Aflat undeva deasupra vãlmãºagului ºi zbuciumului perpetuu
pe care îl desluºeºte în faptele celor trecuþi ºi în cutezanþele contemporanilor,
consumând uneori cu nedisimulatã satisfacþie adevãrurile în a cãror posesie
se gãseºte, Costin moralizeazã, eticheteazã ºi clasificã, neputând sã-ºi reþinã
un oftat ce adunã, multiform, compasiunea pentru cei ce se prãbuºesc o datã
cu implacabila învârtire a teribilei „roþi” ºi înregistrarea rece ºi voit cen-
zuratã a „ispãºirilor” imposibil de eludat. Nestatornicia funciarã a lucrurilor
ºi veºnica lor schimbare, cu mecanisme ce scapã controlului omenesc, îi
oferã lui Costin nu numai prilejuri de a medita asupra rosturilor ascunse, ci
ºi explicaþii general valabile – crede el – pentru toate accidentele, inclusiv
cele cu caracter social.
Miron Costin ne explicã în fapt, pas cu pas, motivele „cãderii casei” lui
Vasile Lupu „den care au purces den scãdére în scãdére aceastã þarã pãnã
astãdzi”. Le îmbracã însã în veºmânt filosofic, folosind elementele construcþiei
din poemul Viiaþa lumii, fiindcã el este un scriitor de pretenþie care face din
moralizare, din corijarea eticã o veritabilã profesiune, cu concretizãri chiar
ºi în textele poetice de tip minor. Sunt amendate nu doar ambiþiile nemãsurate
ale voievodului moldav, cu „hirea” lui asemãnãtoare cu a bazileilor, ci ºi
„gândurile mari ºi înalte” ale lui Rákóczy, care se vedea „crai preste crai ºi
domn preste domni”. Apoftegma (formulele cu caracter sentenþios abundã în
letopiseþ) îmbracã, evident, straiul cizelat al filosofãrii : „Orbú nãrocul la suiº
ºi lunecos a a stare la un loc, grabnicú ºi de sârg pornitoriu la cobor⺔. ª.a.m.d.
Amintitã în treacãt în poem, roata lumii („Cautã la ce l-au dus înºelã-
toarea roatã”), reprezentarea cea mai rãspânditã, încã din Antichitate, a
„norocului nestatornic”, apare în Letopiseþ atunci când Miron îºi îngãduie
rãgazul de contemplare a neliniºtitei domnii a lui Vasile Lupu : „ªi bine au
dzis unul : «Bella momentis constant», adecã «Rãzboaiele în clipala ochiului
stau». Cã atâta era numai sã ie acéla rãzboiu Vasilie vodã ºi sã se aºedze în
domniia Þãrâi Munteneºti. Iarã roata lumii nu aºea cum gândeºte omul, ce
în cursul sãu se întoarce”. Concluzie parþialã (povestirea nu trecuse mult de
începutul domniei Lupului) ? Avertisment dat celor înclinaþi sã neglijeze
cumpãtarea ? ªi una, ºi alta, întrucât ceva mai încolo, cãtre sfârºitul învol-
burat al aceleiaºi domnii, cronicarul îl pãrãseºte o clipã pe voievod (înfrânt
ºi nimicit de loviturile succesive, acesta trecuse în grabã Nistrul spre a cãuta
ajutor la cazacii ginerelui sãu), pentru a introduce o parantezã ce are menirea
sã resuscite imaginea „roþii” cu pricina, subliniind sensul confirmativ al jalnicei
situaþii spre care alunecase strãlucitul domn : „Vasilie vodã vãdzându-se în
Þarã Cãzãceascã cãdzut den domniie, despãrþit ºi de doamna sa, ºi de cuconi,
ºi de avére (cautã la ce duce roata lumii mare case, cã ce poate fi mai greu
decât acestea ? Dzicu cã nici moartea), ºi nici o nãdejde nu i-au mai rãmas în
prieteºugul cãzacilor, sângur s-au tras cu hanul, la Crâm sã margã”.
Sfârºit plin de dramatism, prevestit însã de Costin, într-un fragment cu
caracter anticipativ, încã din primele pagini consacrate lui Vasile Lupu
126 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

printr-o superbã tiradã împotriva insaþietãþii stãpânitorilor din toate timpurile


(pricinã suficient㠖 în planul „echilibrãrilor” etice – pentru declanºarea
prãbuºirilor) ºi ocazie – oferitã scriitorului – de a exersa încadrarea figurilor
autohtone într-o serie de dispãrute glorii, variaþie a motivului literar unde
sunt cei de odinioarã : „O ! nesãþioasã hirea domnilor spre lãþire ºi avuþie
oarbã. Pre cât sã mai adauge, pre atâta râhnéºte. Poftile a domnilor ºi a
împãraþilor n-au hotar. Avândú multú, cum n-ar avea nemicã le pare. Pre
câtú îi dã Dumnedzãu, nu se saturã. Avândú domnie, cinste ºi mai mari ºi
mai late þãri poftescú. Avândú þarã, ºi þara altuia a cuprinde cascã ºi aºea
lãcomindú la altuia, sosescú ºi pierdú ºi al sãu. Multe împãrãþii în lume
vrând sã ia alte þãri s-au stânsú pre sine, Aºa s-au stânsú împãrãþia lui Darie
împãrat de Alexandru Machidon, vrândú sã supuie þãrile greceºti ºi toatã
Machidoniia Darie, i-au stânsú împãrãþia sa de au cãdzutú pre mânule lui
Alexandru Machidon. Aºea împãrãþiia Cartaghinii vrândú sã supuie Râmul,
au cãdzut la robiia râmlénilor. Aºa Piru împãratú vrândú sã ia Italiia au
pierdut þãrâle sale. Aºea ºi Mihai vodã, vrând sã fie crai la unguri, au pierdut
ºi domniia Þãrâi Munteneºti.
Aºea ºi Vasilie vodã, avândú fericite vrémi de domniie în pace den toate
pãrþile, cã ºi þara nu era nici cu o datorie îngreuiatã, fãrã nici o dodeialã
despre turci, carii avea începutã sfadã cu perºii ºi într-acele pãrþi sta cu
valuri, au începutú svoadã cu Matei vodã domnul muntenescú pentru domniia
acei þãri, ori cã nu-l încãpea Moldova, ca pre un om cu hire înaltã ºi împãrã-
teascã, mai mult decât domneascã...” Maliþia cronicarului nu lipseºte din
finalul acestui fragment. Sã notãm, însã, dincolo de rigiditãþile „schemei” de
analizã ºi de neînþelegerea, constantã, pe care marele boier moldovean a
arãtat-o, în cronicã, strãlucitei tentative a lui Mihai Viteazul, cã cei doi
voievozi sunt aºezaþi într-o vecinãtate ilustrã.

Cronicarii de dincoace de Milcov au fost mult mai pragmatici în analizarea


cauzelor ºi a factorilor care au dus la „stingerea” unor case. A lui Constantin
Brâncoveanu, de pildã. Sunt foarte omeneºti pricinile acestea, coincidente
fiind cu câteva dintre viciile veºtejite în culegerea Floarea Darurilor, care se
tipãrea tocmai în acea vreme în Þara Româneascã.
Pentru cronicarul anonim care a scris despre Constantin Brâncoveanu,
Cantacuzinii (ªãitãneºtii), specializaþi în întreþinerea unei atmosfere de
„vorbe grele” ºi „viclene”, abilitaþi în uneltiri ºi „mestecãturi”, cu reclamaþii
expediate pe trasee oculte, sunt niºte mari ingraþi. Beneficiari ai avantajelor
puse la dispoziþie de Brâncoveanu (ºi scriitorul înºirã cu rãbdare favorurile,
onorurile ºi viaþa de huzur pe care urmaºii bãtrânului postelnic le datorau
lui Brâncoveanu), ei îºi plaseazã toate acþiunile într-un plan al imoralitãþii
ºi îºi distrug binefãcãtorul : „Cu acest fel de mulþumitã s-au arãtat ªãitãneºtii
cãtrã Costandin-vodã pentru binele ºi cinstea ce le fãcuse. Fostu-i-au stâns
casa, ºi pe dânsul, ºi pe feciorii lui...” La fel (ba, parcã, mai apãsat) analizeazã
comportamentul Cantacuzinilor faþã de cel ce fãcuse parte din „casa” lor,
fiindu-le rudã apropiatã, ºi Radu Popescu. Denunþã abrupt lãcomia, setea de
altitudine socialã ºi politicã, rãutatea, ºi, de aici, cantonarea lor condamnabilã
„CASA” 127

în ingratitudine : „În mijloc vremilor acestora, Cantacuzinii, carii pu[ru]rea


au fost hicleni domnilor ºi n-au fost odihniþi de nici un domn, ºi acum la
Costandin-vodã au început sã-l ficleneascã ºi sã-l dezrãdãcineze din faþa
pãmântului, neavând altã pricinã fãr’ numai rãutatea lor, acéia ce din fire o
au avut ºi mai denainte, cã nu le-au lipsit în zilele lui Costandin-vodã nici un
féli de bine ca sã nu-l aibã, voie vegheatã, sfetnici ai domnului, plini de bani,
de sate, de vii, fãrã biru, fãrã împrumutãri, precum alþii ai þãrâi da, iar ei
nicidecum. Sã zic adevãrul, iar nu minciunã, cã mai bine trãia ei decât ºi
Costandin-vodã, cã el avea grijile domniei, iar ei avea plimbãrile, ºi desfã-
tãrile, ºi câºtigurile, ºi tot binele, dar tot nu era mulþumiþi de binele acela, ci
poftiia ºi mai multu, adecã domniia”.
Dupã cei doi români, grecul Mitrofan Grigoràs, trãitor la Bucureºti, face –
în a sa Istorie pe scurt59 – din Brâncoveanu o victimã a lãcomiei nepotolite a
unor suzerani sângeroºi, dar ºi a invidiei ºi a setei de putere nutrite tocmai
de cei pe care îi înconjurase magnificent cu generoase înzestrãri. Grecul
diserteazã despre pizmã : „Ci ei [...] ajunserã la culmea rãutãþilor, la invidia
care este pricina omorului, la invidie, zic, mama omorului, invidia care
rãneºte de cele bune ; invidia care nu cautã ce vorbeºte, ci numai vorbeºte”60.
Anton Maria del Chiaro, observator oarecum neutru, remarca ºi el, dincolo
de jocurile politice de moment, îndârjirea cu care cei ce gravitau în jurul
Cantacuzinilor (beneficiari ai multor avantaje oferite de Brâncoveanu :
„E neîndoios cã domnul Constantin dãdea întotdeauna celor din neamul
Cantacuzinilor slujbele cele mai însemnate ºi cã pãstra o preþuire respec-
tuoasã faþã de cei doi bãtrâni Cantacuzini, unchii sãi : Constantin ºi Mihai,
fraþii domnului ªerban...”) ºi al Brâncovenilor au urmãrit distrugerea celor
douã familii ºi a celor apropiaþi lor (un punct de vedere care ar trebui
adâncit) : „Cei care întreþineau aceste dezbinãri ºi nemulþumiri pãreau sã
aibã drept scop sã-ºi atragã, separat una de alta, favoarea acestor familii,
dar experienþa de mai apoi a arãtat cã singurul lor gând era sã le vadã
nimicite total, cum s-a ºi întâmplat”61.
Genealogiile

Vechimea neamului conferea legitimitate

Câteva cãrþi – ziceam într-o mai veche lucrare 62 – ar trebui încã alcãtuite
(deºi contribuþiile serioase nu lipsesc) despre vechile genealogii româneºti
(reperate de privirea scormonitoare a lui Nicolae Iorga63), cãci ele reprezintã
mai mult decât o specie a scrisului nostru medieval, propunând, evident, o
cunoaºtere pozitivã, constituie o profitabilã fereastrã cãtre mentalul elitelor
(adicã al celor care puneau sã se realizeze genealogiile ºi se foloseau apoi de ele),
convocând – în acel efort de publicitare ºi de oficializare ale „neamului” –
laolaltã informaþii exacte ºi anecdote, portrete ºi „povestiri” a cãror datare
ridicã probleme oricãrui istoric64.
Un strãmoº ilustru era identificat pe verticala înrudirii, mult mai importantã
decât asocierile orizontale (în cazul genealogiilor cu sprijin în curgerea prin
timp a familiei, cum se întâmplã în cea pictatã în pronaosul bisericii mari a
Mãnãstirii Hurezi – „Dunga cea mare, bãtrânã ºi blagorodnã a rodului ºi
neamului...”, în care Brâncoveanu îi aduna pe Basarabi ºi pe Cantacuzini) sau
nãscocit (în cele ficþionale, foarte multe ; aº pomeni-o doar pe cea închipuitã,
pentru sine, de Despot Vod㠖 în Vita Despothi Principis Moldaviae, unde îºi
zicea senior de Samos, marchiz de Paros ºi descendent al lui Herakles – ori
pe cea alcãtuitã de Gaspar Graþiani, alt alogen ajuns pe tronul Moldovei) ºi
arborele era apoi „desenat” (din porunca voievozilor sau a boierilor – mai
târziu – se nãºtea ºi la noi, treptat, o veritabilã literaturã genealogicã ºi
chiar heraldicã [în Aºãzãmântul Mãnãstirii Tuturor Sfinþilor, Antim Ivireanul
îºi deseneazã un herb ecleziastic ºi îl întovãrãºeºte cu versuri tâlcuitoare ;
Dimitrie Cantemir, la fel, schiþeazã o stemã a Moldovei ºi îi adaugã stihuri],
din aceeaºi poruncã lucrau cãrturarii, „dacã boierii n-aveau timpul sau
priceperea necesarã, înºirau moºii ºi strãmoºii, în ramurile ce se desfãceau
adesea din cel mai fabulos dintre trunchiuri65) cu fastuoase excursuri în
detalii ºi în descoperirea înrudirilor (pravilele din secolul al XVII-lea – cea
tipãritã la Govora în 1640, Cartea româneascã de învãþãturã din 1646 sau
Îndreptarea legii din 1652 – fac un loc tot mai consistent termenilor referitori
la gradele de rudenie : rod „neam”, rudã, rudenie, sãmenþie, siminþie, spiþã etc.)
laterale ºi colaterale. Se nãºteau pe urmã miturile (miturile dinastice, voievodale
sau chiar regale, cum a fost cel pe care îºi sprijinea „autoritatea monarhicã”
Matei Corvin), dacã nu cumva construcþiile genealogice erau ele însele chemate
sã sprijine ºi sã argumenteze legendele coborârii din treaptã în treaptã, din
„ramur㔠în „ramurã”. Renaºterea ºi Umanismul aduc moda genealogiilor
romane. Oamenii de carte alcãtuiesc, pentru ei ori la comanda altora, astfel
„CASA” 129

de genealogii, fapt care mi se pare doveditor pentru o anumitã stare de spirit


ºi pentru anumite idealuri prezente în mediile cãrturãreºti din Europa
centralã ºi de rãsãrit în veacurile al XVI-lea ºi al XVII-lea. Nicolaus Olahus
realiza o astfel de „genealogie” pentru voievodul transilvãnean ªtefan Mailat :
„Vaidaque Majlatus referens ab origine gentis Romanae stirpem” 66. Genealo-
giºtii ºi heraldiºtii poloni fac un adevãrat tur de forþã ºi ajung, prin strãmoºii
Movileºtilor (neamul Movilã primise indigenatul polon), tocmai la Mucius
Scaevola67. Gravorii vor interpreta aceast㠄descindere” într-o mulþime de
variante. Poeþii barochizanþi ucraineni vor prelua ºi ei aceste idei, ampli-
ficându-le în fel ºi chip în cãrþile care glorificau faptele lui Petru Movilã, fiul
de voievod moldovean ajuns mitropolit al Kievului.
„Preastrãlucite ºi milostive doamne, pãrinte al nostru, pãstor, patron
ºi fondator – i se adreseazã lui Petru Movilã, în prefaþa Eucharisterionului
(un lung panegiric în versuri) din 1632, Sofronie Poceaski, profesor de retoricã
la colegiul înfiinþat de Movilã la Kiev, cel care, peste câþiva ani, va fi primul
rector al ºcolii înalte de la Trei Ierarhi din Iaºi –, eºti la fel cu aurul printre
metalele nobile, cu diamantul printre nestematele iubitorilor ºtiinþei...”
Singurele simboluri, socoteºte panegiristul, potrivite sã-l glorifice pe cel care,
mai mult decât Mucius Scaevola, strãmoºul roman de nepieritoare faimã al
Movileºtilor, îºi sacrificã cu osârdie întregul trup ºi aduce pe pãmânturile
ucrainene pe „Minerva, regina ºtiinþelor”, sunt Heliconul ºi Parnasul cel cu
douã piscuri, „în stare sã înalþe pân-la cer numele glorioºilor Movilã...”
„Obârºia romanã”, prin Mucius Scaevola, a neamului Movilã devine, în
poemele encomiastice, un frecvent cercetat loc comun al elogiului. Încã un
exemplu : În preludium-ul panegiricului Mnemosynae S\awy, Prac i Trudow,
contextul elevaþiei primordiale („Ty abowiem, chociaj Linià twà od mÈ nego
jeszcze onego Mutiusa Scewoli prowadzisz...”) va fi complexat prin alte adaosuri
cu aurã antichizantã, toate semnificând, precum lesne se poate observa,
chiar în lipsa traducerii („Choä Przechrabrych Horatiusow, nietrwo liwych
Ajaxow, nieprzekonanych Herkulesow...”) virtuþi importante.
În rãsãrit, rãspunzând aceloraºi gusturi, Nicolae Milescu, cel aflat la
curtea moscovitã, va da, în 1674, o Genealogie a þarilor ruºi.

Literatura românã va mai aºtepta câteva decenii pînã la apariþia primelor


viþe ale neamurilor. Deocamdatã, în veacul al XVII-lea, se alcãtuiesc „spiþe
de neam”, cum este cea pe care o fãcea postelnicul ªtefan Ghindã, care dorea
neapãrat sã-ºi dovedeascã înrudirea cu voievodul Vasile Lupu. Trei generaþii
din neamul voievodului ce ºi-a luat nume împãrãtesc bizantin sunt menþio-
nate de genealogist („spiþa”, descoperitã de Nicolae Iorga, a fost publicatã de
acesta în 190168) :
„Izvod de niamul lui Vasilie-Vodã, cine au fost sã-s ºtie anume  :
Gavril Hatmanul, frate lui Vasilie-Vodã, º-au avut 2 ficiori : ªtefan ºi
Rãducanul, holtei, ºi i-au otrãvit ªtefan-Vodã Gheorghi, care au scos pe
Vasilie-Vodã ; ºî pe un frate a moºã-mè Arhondi Mironesi, Stamate, ce-au fost
Postelnic Mare, holtei, în urma Iorgãi Postelnic, iar l-au otrãvit ªtefan-Vodã. [...]
130 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Vasilie-Vodã, încã den boerie au avut Domnã pe Tudosca, fatã lui Bucioc
Vornicul, ºi altã fatã a lui Bucioc au þãnut-o Iordache Cantacuzino Vistier
cel bãtrân, cumnat lui Vasile-Vodã, ce sã trag din Buciuceºti dumnealor
Cantacuzineºtii de pe moºe.
Vasile-Vodã au avut pe Ion begzadè, holtei, º-au murit în Þarigradu, ºi pe
Domna Marie, au fost dupã Ragivil în þara leºascã, º-acolo au murit, – ficiori
n-au avut –, ºî pe Domna Roxanda, fatã lui Vasile-Vodã, ce-au fostu dupã Timuº
Cãzacul, feciorul lui Hmil, º-au perit la Suceavã ; ºî Domna Roxanda au perit de
tãlhari la Cetate Niamþului, ºî ficiori n-au fãcut. [...]
Au mai avut Vasile-Vodã un ficior, pe ªtefan-Vodã, cu Domna Catrina
Chercheza ; care au fost ºi Domnu în Moldova ; º-au murit holtei aproape de
Tighine, mergându la Azac. Care sânt toþ îngropaþ la Trei Sfetitele”.

Fantazãrile

Dimitrie Cantemir, care, în Descriptio Moldaviae (cap. De nobilitate moldava),


dã numele a ºaptezeci ºi ºapte de familii boiereºti din Moldova, încercând sã
le gãseascã obârºiile, spune undeva cã ar fi scris ºi o carte despre genealogiile
boiereºti – „liber moldavicae nobilitatis genealogiae, latino sermone a nobis
conscriptus”. Cum va fi arãtat acea lucrare ne-am putea face o idee cercetând
chipul în care prinþul cautã prin vreme rãdãcinile propriului neam.
Nemulþumit de purcederea rãzeºeascã a neamului sãu (pe care cronicarii
o cunoºteau foarte bine), Dimitrie Cantemir fabricã un înaintaº pe care
vitejia l-ar fi fãcut ilustru în timpul lui ªtefan cel Mare. Se „naºte” astfel
Teodor Cantemir, zis ºi Siliºteanul, se naºte cu acte în regulã, cãci Dimitrie
Cantemir fabricã ºi un hrisov (pe care îl citeazã în Descrierea Moldovei) ce
eterniza cutezanþa ºi nobleþea personajului. Teodor Cantemir semãna astfel
cu alþi începãtori de neam care „au fost admiºi la dregãtoriile politice ºi
militare ale þãrii” (vezi Descriptio..., cap. De nobilitate moldava) ºi participa,
cãpãtând vechime, la procesul de aºezare a þãrii, „cãci noii locuitori ai Moldovei
nu puteau sã-ºi aleagã pãmânturi, ci în mãsura în care unul se ilustra mai
mult prin acte de vitejie era dãruit de domn cu cinstea boieriei ºi cu sate ºi
pãmânturi, spre a-ºi menþine rangul pe care-l cãpãtase”.
Hrisovul (un fals – au arãtat ºi Ilie Minea, ºi P.P. Panaitescu, ºi – înaintea
lor – Constantin Giurescu) oferã nobleþe – prin zisul Teodor Cantemir, despre
care Dimitrie va vorbi ºi în Vita Constantini Cantemyrii, spunând cã acela ar
fi apãrut în þar㠄sub ªtefan Vodã zis cel Mare în anul de la facerea lumii
6951 [1433] <sic !> – neamului Cantemireºtilor :
„Cum Theodorus Cantemyrius, Ciliensis et Smilensis Pircalabus in defendendis
contra Turcarum Tartarorumque irruptiones illis urbibus fidelem se servum, et
strenuum pro Cruce militem se praebuerit, postea vero Deo ita permittente
omnia illa loca a Turcis devastata occupataque, ipse vero illorum vir coactus
fuerit, patrias suas possessiones, quas avi proavique ipsius praestitis fideliter
servitiis a beatae memoriae antecessoribus nostris dono obtinuerant, deserere.
„CASA” 131

Nos christiana pietate et clementia moti praefatum Theodorum cantemyrium,


tribus in agro Falcziorum pagis, cunctisque adiacentibus sylvis, campis, fluviis,
et piscimis donamus, et eum totius Codri (sylvae) Kigiecz praepositum, et equitum
kiegiecziensium (qui eo tempore testibus historicis octo millia numerabantur)
Supremum Capitaneum constituimus”.

Întrucât n-a reuºit sã-ºi afle vreo spiþã voievodalã (precum Vãcãreºtii,
care se socoteau coborâtori din Radu Negru – „s-au pretins contemporani cu
descãlecarea”, zicea Nicolae Iorga70, ori Sturzeºtii, urmaºi ai unui Vlad
„Turzo”, voievod valah71), Dimitrie Cantemir va cãuta o ascendenþã specta-
culoasã pe „afarã”. ªi o va gãsi – în Istoria Imperiului Otoman – în faimosul
biruitor tãtar Timur Lenk : „tradiþia spune despre Cantemireºti cã se trag
din marele cuceritor al Asiei Timur Lenk”72. Voltaire, ºi nu numai el, va þine
seamã de aceastã invenþie cantemireascã73.

„Dunga cea mare, bãtrânã ºi blagorodnã


a rodului ºi neamului sãu, atâta depre tatã,
cât ºi depre mumã”

Dorinþa de a înfãþiºa ºi de a „publicita” acele secvenþe în care trecutul


naþional purta „marca” neamului sãu, evidenta aplecare istoristã (un „istorism
brâncovenesc” – Rãzvan Theodorescu), care domina mentalul elitelor româneºti
în veacul al XVII-lea ºi mai târziu, l-au fãcut pe Constantin Brâncoveanu sã
porunceascã pictarea, în 1694, la Mãnãstirea Hurezi a unui complex ansamblu
genealogic, care, la fel cu portretele zugrãvite câþiva ani mai târziu, prin 1698,
la Potlogi ºi la Târgoviºte (în reºedinþe voievodale, deci), erau „testimonii ale
unei gândiri politice, ale unei continuitãþi dinastice ºi statale al cãrei punct
de zenit voia sã fie tocmai domnia lui Constantin vodã Brâncoveanu, muni-
ficient protector al Ortodoxiei, al lumii greco- ºi arabofone din Levantul
unde trimitea danii, odoare ºi tiparniþe, al acelui venerabil Munte Athos,
aflat cândva sub patronajul împãraþilor celei de a «doua Rome», sprijinit de
toþi voievozii români încã din veacul întemeierilor de þarã, dar pentru întâia
oarã pictat, într-o rarã ºi amplã perspectivã panoramicã, în 1712, în pridvorul
ctitoriei brâncoveneºti de la Polovragi”74.
În tabloul votiv, aºezat pe peretele de rãsãrit al pronaosului, grecul
Constantinos ºi auxiliarii lui valahi au pus un Brâncoveanu grav, îmbrãcat
în straie de ceremonie, cu trãsãturi ferme ºi privire pãtrunzãtoare (care îºi
declarã în inscripþie ascendenþa : „Io Costandin Basarab Voevod fiul lui Papa
postelnicul, nepotul lui Preda biv vel vornic Brâncoveanul”), însoþit de Doamna
Maria Brâncoveanu (cu o orgolioasã spiþã voievodalã : „Maria Doamna, fata
Neagului postelnic, fiul lui Antonie Voevod”), frumoasã încã, arborând o
aºteptatã demnitate, ºi de toþi copiii lor, prezentând biserica ziditã de el în
chip de ofrandã. „Acest tablou este continuat de un amplu tablou ctitoricesc-
-genealogic, ocupând primul registru al celorlalþi pereþi ai pronaosului, adevãrat
manifest dinastic, cuprinzând ascendenþa pe linie paternã ºi pe linie maternã
132 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

a Domnitorului (peretele de vest), precum ºi principalii domnitori care l-au


precedat la tron (pereþii de sud ºi nord)” 75.
Sunt încãrcate de semnificaþii cele douã grupuri – al Brâncovenilor ºi al
Cantacuzinilor – ºi personajele care le alcãtuiesc, între ele acei strãmoºi „a
cãror amintire exactã meritã sã fie pãstratã”76. Îndrumarea genealogicã
dominã în inscripþiile care ne lãmuresc cine sunt, în sectorul rezervat
Brâncovenilor, bãrbaþii cu figuri masive ºi trãsãturi accentuate, pieptãnaþi
cu „moþ”, ºi femeile purtând marame ºi costume de sãrbãtoare. David, îmbrãcat
fãrã pretenþie (deºi, am vãzut, funcþia lui era importantã în constituirea
„arborelui”, cãci el fãcea – prin femei – legãtura cu Craioveºtii Basarabeºti),
este „tatãl Predii biv vel vornic”. Preda Brâncoveanul, „biv vel vornic fiul lui
David”, mare boier, este îmbrãcat cu blanã de herminã. El îºi va însura fiul –
figurat în tablou : „Papa postelnic Brâncoveanul fiul Predii vornicul, tatãl lui
Costandin Voevod” – cu o Cantacuzineascã („jupâniþa Stanca”), dând un nou
avânt prin aceastã înrudire neamului de boieri de þarã al Brâncovenilor.
ªi copiii Stancãi cu Papa postelnicul sunt zugrãviþi : Barbul, Matei ºi Costandin
(ultimul, cu trãsãturi fine, semãnând vãdit cu mama sa care pare a-l proteja
în tablou, este înfãþiºat – deºi era doar un fiu de boieri – îmbrãcat în straie
princiare ºi cu coroanã voievodalã). Cantacuzinii, plasaþi pe jumãtatea de
nord a peretelui de apus al pronaosului (prezentaþi de douã generaþii ; la
Mãnãstirea Brâncoveni vor fi patru), sunt conduºi de „marele postelnic”
Constantin Cantacuzino („oval prelung ºi îngust, frunte înaltã, ochi neli-
niºtiþi, întrebãtori sub sprâncenele arcuite circumflexe, nas lung, fin, drept
ºi gurã senzualã, plin㔠– „figurã tipicã de meridional” 77, cel însurat cu
jupâniþa Ilinca, fiicã a lui Radu ªerban, ºi care l-a „slujit” pe Matei Basarab
„de la începutul domniei lui pânã la moarte”. Cei doi pãrinþi sunt urmaþi de
bãieþi („Drãghici Cantacozino biv vel spãtar, Costandin Cantacozino biv vel
stolnic – figurã rotundã, cãrnoasã, cu o senzualitate marcatã de pieptãnãtura
buclatã în jurul frunþii, „europeneascã”, cu un aer uºor arogant ºi cumva
duplicitar78 –, Matei Cantacozino biv vel aga, Mihail Cantacozino vel spãtar,
Iordache Cantacozino biv vel spãtar”) ºi de fete („Ilinca Cantacozino, Ancuþa
Cantacozino, Maria Cantacozino, Stanca Cantacozino mama lui Costandin
Voevod, Bãlaºa Cantacozino”).
Pe pereþii de nord ºi de sud ai pronaosului, între ferestre, sunt instalate
„galeriile” voievodale : domnitorii pe care cele douã neamuri îi revendicã
drept înaintaºi. Pentru Brâncoveni : Laiotã Basarab („Io Laiotã Basarab
Voevod den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatu 6912 [1473] ºi au
domnit ani 17”, cu anii de domnie vãdit greºiþi), prin care Brâncovenii se
leagã de Dãneºti (deºi – am mai spus cred – cel vizat ar fi trebuit sã fie
Basarab II cel Bun, fratele lui Laiotã, tatãl lui Basarab cel Tânãr Þepeluº,
tatãl natural al lui Neagoe Basarab) ; Neagoe Basarab („Io Neagoe Basarab
Voevod feciorul Pârvului vel vornic Craiovescul, den mila lui Dumnezeu au
luat domnia la leatu 7020 [1512] ºi au domnit ani 9”), din a cãrui sorã,
Marga, descinde o Maria, strãnepoatã, cu care s-a cãsãtorit David, strãmoºul
Brâncovenilor ; Matei Basarab, un bãtrân înþelept, cuminte ºi îngândurat
(„Io Matei Basarab Voevod feciorul Danciului biv vel vornic den Brâncoveni,
den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatu 7141 [1632] ºi au domnit ani 22”),
„CASA” 133

vãr cu jupâniþa Maria, soþia lui David Brâncoveanu. Pentru Cantacuzini :


voievodul Radu ªerban – ocupã partea de nord-vest a pronaosului –, strã-
bunicul din partea mamei al lui Constantin Brâncoveanu, cel care a asigurat
în bunã mãsurã strategia de „împãmântenire” a Cantacuzinilor munteni :
fiica sa, Ilinca, s-a mãritat cu viitorul postelnic Constantin Cantacuzino.
În inscripþie se spune cã Radu ªerban (cel ce „den mila lui Dumnezeu au luat
domnia la leatu 7110 [1602] ºi au domnit ani 9”), acest ultim cãpitan al lui
Mihai Viteazul, a fost fiul „banului ªãrban”. „Genealogiile moderne considerã
pe un ªerban postelnic din Coiani frate al mamei lui Radu ªerban, Maria,
descendentã a boierilor Craioveºti”79 ; Constantin vodã Cârnul (Constantin
ªerban), fratele (natural) al jupâniþei Ilinca ºi unchi „mare”, prin urmare, al
lui Constantin Brâncoveanu (era unchiul Doamnei Stanca). El îi putea repre-
zenta, prin urmare, pe tronul þãrii ºi pe Cantacuzini  : „Io Costandin Basarab
Voevod, feciorul lui ªãrban Voevod, den mila lui Dumnezeu au luat domnia
la leatu 7163 [1654] ºi au domnit ani 4” ; în fine, ªerban Cantacuzino, întâiul
Cantacuzin care a urcat în jilþul domnesc al Þãrii Româneºti, împlinind
ambiþiile nutrite, verosimil, de marele postelnic atunci când o peþise pe
Ilinca (Elina), fiica lui Radu ªerban. Unchiul ªerban seamãnã cu nepotul
Constantin. Acesta din urmã se va „ºcoli” ca boier de divan sub ochiul lui
ªerban Vodã, „feciorul lui Constandin Cantacuzino biv vel postelnic” ºi care
„din mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatu 7187 [1678] ºi au domnit ani
10”. Cum bunicul lui (al cãrui nume l-a primit la botez) cobora din Craioveºti,
ªerban Vodã ºi-a zis Basarab.

Muºatinii legitimeazã ºi în veacul al XVIII-lea

Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru Exaporitul, a pus pe câþiva curteni


sã-i alcãtuiascã genealogia. Înscrierea în paradigma monarhicã a locului îl
interesa cu deosebire.
Iatã Viþa prea luminatului neam al prea înãlþatului ºi milostivului domn
Io Nicolae Alexandru voevod prea bunul stãpânitoriul Þãrii Rumâneºti, care
sã trage din Alexandru vodã cel Bun în redactarea lui Radu Popescu80 :
„Alexandru vodã cel Bun, carele au fost trimis ºi sol la soborul de la Florenþa
ºi au avut fiiu pe Iliiaº vodã. Iliiaº vodã au avut fiiu pe Alexandru vodã.
Alexandru vodã, fiiul lui Iliiaº vodã, au avut fiiu pre Bogdan vodã. Bogdan vodã
au avut fiiu pe ªtefan vodã cel Bun. ªtefan cel Bun a avut doi fii, pe Bogdan vodã
ºi pe Pãtru vodã Rareº, Bogdan vodã feciori au avut, iarã nepoþi n-au avut. Iarã
Petru vodã Rareº au avut fiiu pe Iliiaº vodã. Iliiaº vodã au avut fiiu pe Alexandru
vodã, pre moºul despre mumã al prea luminatului domn Nicolae Alexandru
vodã ; cãci Alexandru vodã au avut fiicã pe doamna Casandra. Doamna Casandra
au avut fiicã pe mãriia sa doamna Sultana. Mãriia sa doamna Sultana are fiiu pe
mãriia sa prea luminatul ºi înãlþatul domnul nostru, Io Nicolae Alexandru
voevod, pre carele l-au încoronat prea puternicul D-zeu cu soarta domniei în þara
Moldovei în doao rânduri ºi aicea în Þara Rumâneascã aºijderea.
134 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Dumnezeu cel milostiv sã-i adaoge anii vieþii mãriei sale pânã la adânci
bãtrâneþi întru îndelungatã stãpânire”.

Este vorba aici, evident, despre o genealogie oficialã. Punctul esenþial al


legãturii cu vechii Muºatini (nume dinastic – se pare – mai nou, cu care nu
toþi istoricii sunt de acord81) este înregistrat ºi de Nicolae Costin în cronica
sa despre domnia lui Nicolae Mavrocordat : Alexandru Mavrocordat Exaporitul,
tatãl lui vodã Nicolae, „[...] au avut fãmee, nepoatã de fatã lui Alexandru
Iliiaº vodã ºi nepoatã de sorã lui Iliiaº Alexandru vodã”. Gãsim aceeaºi
genealogie ºi la Nicolae Lupescu, logofeþelul de divan ºi harnic scriitor de istorii
din porunca voievodului, ºi la Nicolae Ruset (Roset), din neamul Cupãreºtilor,
om ºcolit (vine în Valahia ca ginere al lui Constantin Brâncoveanu ; a fost
soþul Ancuþei) ºi care a ajuns, sub Nicolae Mavrocordat, mare logofãt. Nicolae
Iorga82 era de pãrere cã Ruset, care dintr-un ultim exil s-a întors „papistaº”,
ar fi cel care a pus la punct, folosind izvoare interne („istoriile Moldovei”,
Ureche, probabil) ºi strãine („Matei de Mihovia, istoric leºescu”, „Marþialis”,
„Taþius”), „ascendenþa muºatin㔠a Mavrocordaþilor.
Simpla lecturã a textului scris la „leat 7235”, în 1726-1727 adicã, ºi
intitulat (dupã versiunea din ms. nr. 353 de la B.A.R.83) Prea slãvita viþã a
prea luminatului ºi prea înãlþatului domn Io Nicolae Alexandru voevod,
marile, bunul ºi prea înþeleptul stãpânitor a toatã Þara Româneascã, dimpre-
unã cu toate slãvitele fapte a fericiþilor sãi strãmoºi, carii cu mare laudã au
împodobit scaunele Dachiei, din istoriile þãrilor noastre ºi a celor streine pe
scurt adunatã la Bucureºti, întru al optulea an din a doua domnie a Mãrii
sale, de dumnealui Nicolae Roset, vel logofãt, leat 7235 ne convinge cã avem
de-a face cu o genealogie de facturã encomiasticã. Refacerea „viþei” (toþi
genealogiºtii folosesc acest termen) þinteºte lauda. Cele câteva còpii84 dove-
desc cã aceastã scriere, împestriþatã cu grecisme (autorul era „nepot de grec
constantinopolitan” ºi fusese „elev al ºcolilor elineºti din principate”85), a
avut succes. Ins de pretenþie, Nicolae Ruset îi asigurã un aparat „editorial”
complet. Adicã stihuri inaugurale („macaronice” – zice Iorga), în românã ºi
în greacã, ce întovãrãºeau simbolic cele douã steme (cãci fanariotul domnise
în amândouã Þãrile Române, adicã peste Dacia) ºi îi întind înrudirile spre
case regale ilustre –
„Lumea sã afla la mare mirare,
Cum Orfeu putu cu a sa cântare [...]
ªi toatã Dachiia mult sã fericéºte
Cându de a ta viþã sã oblãduiaºte,
Care din despoþii Crãiei sârbeºti
ªi din Iaghelonii aceii lesãºti
Tostoutôn erôôn sânge prea înãlþat,
Cu multe aretais foarte minunat...” –

ºi o prefaþã, ºi ea încãrcatã de reminiscenþe antichizante, în care gloria


politicã ºi faima savantului sunt invitate sã-ºi dea mâna spre elogierea
domnului („stea strãlucitoare întru ceaþa veacului de acum”, „diamant” cu
lucire proprie, de altfel). Din vreme în vreme, în textul propriu-zis al genealogiei,
„CASA” 135

Ruset izbuteºte „întorsãturi de frasã mãiestrite ºi frumoase” (N. Iorga),


precum aceasta, cu vãdite rezonanþe costiniene, dar cu o surprinzãtoare
„recuperare” : „Însã, precum copacii cei înalþi ºi mari, de sã ºi frâng de vânturi
ºi de vifore, iarã, având adânci ºi teméinice rãdãcini, mai frumoase ºi mai
înverzite odrasle dau...”
Lui Mavrocordat compunerea lui Ruset i-a plãcut. L-a pus, probabil, pe
Bergler – zice Iorga – sã o traducã în latineºte (difuzare ?), iar versiunea
greceascã, contrasã drastic, pare a fi rezultatul muncii Doamnei Smaranda,
soþia lui Nicolae Vodã86.
Într-una din faimoasele sale „annotationes” la Istoria Imperiului Otoman,
Dimitrie Cantemir ne propune o „secþiune” în acest arbore genealogic al
Mavrocordaþilor – secvenþa privind venirea pe lume a lui Alexandru
Mavrocordat (nota cuprinzând un dens panegiric consacrat Exaporitului,
„vir toti Europae notior”87). Trãia la Stanbul, în vremea sultanului Murad IV,
un grec numit Scarlatos, bogat ºi influent, furnizor de carne („Surudzi, boum
oviumque actoris‘, fungebatur”88). Cum grecul îi era favorabil lui Vasile Lupu,
Matei Basarab a încercat sã-i intre în graþii peþindu-i fiica, pe Ruxandra
(Cantemir zice Loxandra). Numai cã, dupã celebrarea „încredinþãrii” (traduce
Iosif Hodoº) ºi înainte de plecarea spre Târgoviºte, o boalã a desfigurat-o pe
fiica lui Scarlatos : „variolis corriipitur Loxandra, eorum cicatricibus non
solum ipsius pulchritudo corrumpitur, sed et oculos unus evellitur”89), aºa cã
Ruxandra (care, într-o anecdotã povestitã de Neculce, avea „albeaþã pe un
ochi”), mireasã nenuntitã, fecioarã ºi vãduvã („virgo simul et vidua”), va fi
expediatã înapoi la tatãl ei – spre marea mânie a aceluia – „cum tota dote
sponsaliitisque donis”. La Constantinopol, tânãra pocitã de vãrsat ºi chioarã
de un ochi s-a îndrãgostit de un anume Panteli (Panteleimon) Mavrocordat,
„om tânãr, înalt, frumos ºi foarte educat”90, nobil din insula Hios, sãrac, însã,
ºi forþat sã þinã un negoþ mãrunt, s-a mãritat cu el în tainã ºi din însoþirea
lor s-au nãscut Ioan, ins obscur ºi prin nimic remarcat, ºi cel ce avea sã
devinã Alexandru Exaporitul, care va studia patrusprezece ani la Padova ºi
va face o strãlucitã carierã ºtiinþificã ºi politicã.
Genealogiºtii de mai târziu vor protesta împotriva acestei versiuni
(„grottescamente falsificata da Cantemir”91), cãci Ruxandra s-a cãsãtorit în
1623 cu Alexandru Coconul (cum ºtia ºi Neculce ; vezi mai jos), fiul lui Radu
Mihnea, ºi va rãmâne vãduvã în 1632. S-a recãsãtorit în 1635. Mai mult,
grecul Scarlatos a murit în 1630 ºi n-a avut cum sã-i fie potrivnic lui Matei
Basarab92.

Specia era la modã, categoric. Iar pe Nicolae Mavrocordat, dornic – ziceam –


de legitimare, genealogia l-a interesat în chip particular. Ignorând probabil
lucrarea la care purcedea Nicolae Ruset în 1726 (ori poate nu), el îl punea la
muncã, cu acelaºi þel, pe vistierul Constantin Vãcãrescu, unchiul lui Ienãchiþã.
Acesta (al doilea logofãt din 1717 pânã în 1721, mare logofãt apoi ºi mare
vistier93), ocolit de har, exploatând, la fel, cronicile Moldovei, a dat un text
oficial, scurt (rezumat ºi el în greceºte de Doamna Smaranda ; de aflat tot în
manuscrisul „domnesc” fost în colecþia lui G. Dem. Theodorescu) intitulat :
136 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Luminata viþã a neamului prea luminatului, prea învãþatului ºi blagoslovitului


Domn a toatã Þara Româneascã Io Nicolae Alexandru Voevoda, scoasã din
létopiseþile moldoveneºti cu porunca Înnãlþimii Sale de prea plecatul den
slugile Mãriei sale Constantin Vãcãrescul vel vistier la leat 7235.

Neculce a auzit ºi el (sau a citit) despre „vâna” muºatinã din sângele


Mavrocordaþilor. Strãmoºii din secolul al XVI-lea îºi au locul în legenda XIV  :
„Iliaº-vodã, feciorul lui Pãtru-vodã [Rareº – nota mea, D.H.M.], dupã ce s-au
turcit, zic sã fie rãmas o fatã creºtinã dupã moartea lui. ªi a luat-o un grec
mare, bogat, vestit, la Poartã, anume Scarlat, care ºi sulgeria împãrãteascã
o þinea el. ªi cine s-a nãscut din acea fatã, mai jos aratã, la rândul sãu”.
Apariþia Mavrocordaþilor cei din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea (patru
generaþii), cu personaje care îl interesaserã ºi pe Cantemir, este povestitã în
legenda XXI. Un defect de vedere al fetei lui Scarlat („având fata lui Scarlat
albeaþã pe un ochi”) a împiedicat împlinirea cãsãtoriei ei cu Alexandru
Coconul, fiul lui Radu Mihnea („n-a avut viaþã bunã cu Alexandru-vodã”).
Scarlat ºi-a luat fata înapoi (cu „firman împãrãtesc”) ºi a mãritat-o la Istanbul
cu grãmãticul Mavrocordat : „ªi acel Mavrocordat a fãcut pe Alexandru
Exaporitul, ºi Alexandru Exaporitul a fãcut pe Nicolae-vodã, ºi Nicolae-vodã
au fãcut pe Constantin-vodã, care au fost domn aicea la noi în Moldova, în
anii de la zidirea lumii 7242 (1734), care se trage, de pe strãmoaºã-sa, neam
din domnii cei vechi moldoveneºti”.

O „dinastie” îºi recapituleazã exponenþii

„Pseudo-Amiras”, cronicarul cu simpatii declarate faþã de familia Ghica


(venirea unui reprezentant al acestui neam pe un tron românesc era un
prilej de fericire generalã  : „iarã alþi boieri, ºi slujitori, ºi birnici toþi era
veseli de venirea lui Grigorie Vodã [Grigore I Ghica – nota mea, D.H.M.] ; cã
era om bun, ºi dajdile þãrei uºoare, cât avea toþi bucurie, lãudând pre Dumnezeu,
pentru darul ce le-au dat”), îºi transcrie într-o genealogie profunda impresie
produsã de o nobleþe de Fanar  : „Cã Grigorie Vodã, feciorul lui Gheorghie
Ghica Vodã, au avut doamnã iarãºi din bun neam, din Sturdzeºti, pe doamna
Maria, fata lui Mãtieº Sturdza vistiernicul din Moldova. ªi au avut aice în
Moldova doi feciori Grigorie Vodã, pe Matei Vodã ºi pe ªtefãniþã. Deci ªtefãniþã
fecior n-au avut, iarã din Matei Vodã este acest Grigorie Vodã [al II-lea –
nota mea, D.H.M.], domn Moldovei, nepot lui Grigorie Vodã, domnul Þãrei
Munteneºti, ºi strãnepot lui Gheorghie Ghica Vodã, iarã de pã mumã este
nepot de fatã lui Alexandru Exaporitul Terzimanul ºi marele sol, cãci mumã-sa,
Doamna Ruxanda, este fata Exaporitului, sorã cu Nicolai Vodã, domnul Þãrei
Româneºti, carele ºi în Moldova au fost domn în douã rânduri, ºi cu Ioan
Vodã, carele iarãºi au fost domn Þãrei Româneºti puþinã vreme ºi au murit
în domnie...”
„CASA” 137

Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor

Mihai Cantacuzino, strãnepot al lui Drãghici (care fusese frate cu Stolnicul


ºi cu ªerban Vodã) ºi ginere al abia pomenitului Constantin Vãcãrescu, dupã
ce a ajuns, în 1770, mare ban al Þãrii Româneºti (trecând, din 1746, prin alte
câteva ranguri : mare medelnicer, mare stolnic, mare vistier, mare logofãt)
ºi a pus la cale mai multe iniþiative politice în vremea conflictului dintre ruºi
ºi turci (1768-1774), devenea (cãci se refugiase cu întreaga familie în Rusia,
în 1774) general-maior în armata imperialã.
Ins cu o excelentã pregãtire cãrturãreascã, mereu cu lecturi proaspete ºi
variate (în rândul cãrora informaþia iluministã nu lipsea), Mihai Cantacuzino
ºi-a isprãvit în Rusia douã lucrãri pe care le începuse, poate, în þarã. În 1774,
el terminã Istoria politicã ºi geograficã a Þãrii Româneºti de la cea mai
veche a sa întemeiere pânã la anul 1774 (adicã pânã la domnia lui Alexandru
Ipsilanti), lucrare cu o alurã foarte modernã, cuprinzând nu numai informaþie
istoricã (întemeierea Þãrii Româneºti, prin Negru Vodã, Mihai Cantacuzino
o pune în anul 1215), ci ºi ºtiri cu caracter economic, despre veniturile þãrii,
despre vãmi, despre cãile de comunicaþie, despre sistemul administrativ ºi
dregãtorii. Un tablou asemãnãtor celui oferit de Dimitrie Cantemir în Descriptio
Moldaviae (sunt destule „semne” cã Mihai Cantacuzino a cunoscut unele
scrieri ale prinþului), pregãtit, poate (în greceºte), de cel ce fãcuse parte din
„deputãþia” Þãrii Româneºti care, în 1770, mergea sã o omagieze pe împãrã-
teasa Ekaterina a II-a la Sankt Petersburg, tocmai „pentru a lumina pe ruºi
cu prilejul noului rãzboi, care se deschise mai târziu”94. Opinia aceasta este
de luat în seamã, cunoscând – pe de o parte – simpatiile Cantacuzinilor
pentru Rusia, ºi – pe de altã parte – nevoia de informare a administraþiei
ruseºti în întâmpinarea cãreia venise ºi compendiul de istorie moldoveneascã
tãlmãcit în limba rusã, cam în aceeaºi vreme, de Vartolomei Mãzãreanu.
Din cartea strãmoºului sãu Constantin Cantacuzino stolnicul, banul Mihai
împrumutã teoria colonizãrii Daciei de cãtre Traian („Dar Traian, Cesarul
Romei, învingând pe Decebal, domnitorul dacilor, carele stãpânea locurile
aceste având reºedinþa în Belgradul Ungariei despre munþii Þerei Româneºti
numiþi Carpaþi, a adus aice colonii sau locuitori din Roma pe cari i-a aºezat
în toatã Dacia, orânduind ºi oºtiri pentru pazã. Din aceste colonii se coboarã
popoarele cari locuiesc astãzi þeara aceasta. Cu toate cã au fost rãmas ºi
puþini din locuitorii daci, dar din aceºtia [spre stingerea numelui lor] nici-
odatã nu s-au fãcut mecenaþi sau comandanþi, ci toþi magistraþii ºi cârmui-
torii au fost din romani...”), legatã evident de „nobleþea stirpei”, teoria unitãþii
spaþiului de genezã, ideea participãrii limbii autohtonilor la formarea graiului
noului popor („Cât despre dialectul lor, se vede cã se trage din coloniele
romane, cã s-a amalgamat cu al dacilor, ºi din împrumutata lor înrudire s-a
corumpt ºi limba româneascã...”), grai ce nu a refuzat intruziuni lexicale din
idiomurile vecine.
Mihai Cantacuzino îºi ia informaþiile din cãrþi ale unor învãþaþi occidentali
(„A doa cestiune, trasã din istoria latinã, tipãritã la Lipsca în anul 1738
de bibliotecariul ºi profesorul Martin Maintz”), îl cunoaºte pe A.Fr. Büsching
138 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

(„A treia cestiune, trasã din tomul II al Geografiei istorice a germanului


Bissing”), dar citeºte, ziceam, ºi cãrþile lui Cantemir. Discuþia lingvisticã
despre latinitate (cu exemple de cuvinte pe care româna le are în comun cu
latina ºi se deosebesc de cele din italianã ori particularitãþi gramaticale,
unele neînþelese de el sau de traducãtor) seamãnã foarte mult cu aceea
întreprinsã de Cantemir în Descrierea Moldovei.
Istoria... lui Mihai Cantacuzino s-a pãstrat în mai multe manuscrise în
româneºte ºi în greceºte. Într-un miscelaneu istoric de la B.A.R.95, dupã
câteva fragmente din Catagrafia de istoria Þãrii Româneºti a lui Naum
Râmniceanu, copistul a introdus (pp. 7-11) câteva pasaje din partea finalã a
Istoriei Þãrii Româneºti. 1215-1776 a lui Mihai Cantacuzino.
În 1806, fraþii Tunusli au publicat la Viena aceastã Istorie... (în legãturã
cu care – trebuie sã spun – existã încã discuþii cu privire la atribuire),
folosind un manuscris grecesc. Aceastã versiune a fost tãlmãcitã în
româneºte de George Sion ºi tipãritã, în 1863, la Bucureºti (m-am folosit de
ea în exemplificãrile de mai sus).

Se prea poate ca ºi Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor96, pe care Mihai


Cantacuzino o termina prin 1787, sã fi fost începutã în þarã. Este foarte
multã istorie bizantinã în aceastã Ghenealoghie (firesc), sunt evocaþi istorici
strãluciþi ai imperiului ºi se aflã, la fel, multã memorialisticã. Partea ultimã,
cu numeroase întâmplãri în care a fost amestecat ºi autorul, salveazã cumva,
literar, compunerea. Aflãm din aceastã carte (pe care Cezar Bolliac a tipãrit-o
în chipul lui, adicã sub formã de foiletoane în Buciumul97 ºi a editat-o apoi
Nicolae Iorga98, utilizând manuscrisul pus la dispoziþie de G.Gr. Cantacuzino)
cã Mihai Cantacuzino avea, când se silea, o panã sprinþarã, în stare sã punã
în text destulã culoare ; mai aflãm cã ºtia franþuzeºte, de vreme ce îl foloseºte
pe „Carol Diucanj” – învãþatul francez Charles Du Cange [Ducange 99] –, prin
a cãrui mijlocire a intrat în literatura produsã de clubul select al istoricilor
bizantini100. Celui care credea cã îi poate coborî pe Cantacuzini (care s-ar fi
bãtut cu cimbrii) din dinastia de Valois (aºa cum arat㠄sireaua ghenealoghiei
neamului Cantacuzinilor, a cãror cea dintâi a lor izvorâre se trage din familia
Valoa, Perii de Franþa”, cu un „Nicolae Valoa” de pe la anul 800) i-au parvenit
ºi ºtiri înecate în ficþiune de la istorici pe care editorul modern nu a izbutit
sã-i identifice. Precum acel „Donatu Franchel” ºi alþii, dupã care citeazã o
opinie cu privire la începutul Cantacuzinilor (circulã aici personajul numit
„Luchie Cusin craiul Catilor”) :
„În ce chip scriu istoricii pentru începutul familiei Cantacuzinilor
Donatu Franchel istoricul :
«A Cantacuzinilor familie se începe din Luchie Cusin, ce era craiú Catilor ºi
avea nevastã pre Serafia Catina. De la aceasta izvoreºte numele Cantacuzinilor,
adecã din Luchie Cusin, craiul Catilor, ºi din nevasta lui, Catina, dupã cum se
vede la epigrama lui Diomidis Limniu».
Luchian Platino, la Cronologhia definitoriú zice :
«Luchie Cusinos, al Catilor craiú, avea din familia lui doisprezece copii : pe
cel dintâiú îl chema Cusinos Caticus, din care izvoresc Cantacuzinii ; dupã cum
la aceasta mulþi din scriitorii de istorii se unesc”.
„CASA” 139

„Nobleþea” neamului cantacuzinesc (antichitate plus vitejie, adicã faimã),


cu mari merite în istoria veche („Între leghioanele romane ale împãratului
Nerva Traian, a stãtut arhistratig unul din Cantacuzini, carele a perit în
rãzboiú cu slavã”), i se pare autorului axiomaticã. El transcrie netulburat tot
soiul de fantezii genealogice : „Evghenia neamului Cantacuzinilor foarte mult
o înnalþã istoricii bizantini, zicând cum cã aceastã familie întrece la izvorârea
vechimii pre celelalte ale Rãsãritului familii. Mai ales Spandughin istoricul
(la foaia 185) protimiseºte mai mult pre familia Cantacuzinilor decât pre a
Paleologhilor, zicând cum cã în vremea lui ideia între greci era precum cã
aceastã a Cantacuzinilor familie se trage din cei 12 peri de Franþia. Ducas
(cap. 5 ºi 7) scrie în a sa istorie pentru Ioan împãratul Cantacuzino, adeve-
rind cele ce a scris Spandughin, ºi zice cã, în vremea ce s-a urmat rãzboiú
între Paleologu cu Ioan Cantacuzino pentru împãrãþie (prin care rãzmeriþã
au gãsit turcii prilej de a veni de la Asia în Europa, ºi la cea dupã urmã de
tot au prãpãdit Împãrãþia Rãsãritului), atunci cei mai mulþi dintre greci au
þinut partea lui Cantacuzino, nu numai cãci era viteaz ºi iscusit la rânduiala
ostãºeascã, ci încã cãci întrecea la evghenie pe Paleologul, fiindcã el se trãgea
dintr-acei vechi eroi. Gheorghe Pahimer istoricul tot într-aceastã idee se aflã”.
Drumul cãtre „culme” – urcarea pe tronul Bizanþului a lui Ioan al VI-lea
Cantacuzin (cu care începe ºi lista maeºtrilor – „grand-metri”, zice Mihai
Cantacuzino – ai Ordinului Constantinian, listã în care, într-un „timp românesc”,
îi aflãm pe Andronic, ªerban Vodã, Constantin stolnicul, ªtefan Vodã ºi
Radu, fiul lui ªtefan Vodã, cel ce îºi zicea Rudolf) – a fost dificil ºi lung.
Dregãtorii înalte, onoruri, slujbe de rãspundere („Andronic Cantacuzino
[scrie Nichitas, cartea II, numãrul 3] cum cã a fost trimis de împãratul
Isaachie Anghel ca sã petreacã pe Frederic împãratul nemþesc în cãlãtoria ce
o fãcea prin pãmântul grecesc, mergând a se închina la Sfântul Mormânt, ca
sã gãteascã toate cele trebuincioase de drum ale acestui împãrat, a cãrui
cãlãtorie a fost la anul 1189”), dar ºi sancþiuni atroce suferite de unii membri ai
familiei (precum acel Ioan, ins „îndrãzneþ ºi cu glas tare”, care a fost orbit de
împãratul Andronic Comnen „numai pentru cã a cercetat sãnãtatea cumnatu-sãu,
a lui Constandin Anghel, ce din porunca numitului împãrat Andronic tiranul
era pus la închisoare”).
Mihai Cantacuzino îºi urmeazã ascultãtor izvoarele (între cele interne sã
pomenim Letopiseþul Cantacuzinesc, pomelnicul Mãnãstirii Mãrgineni, arhi-
vele de familie ºi scrierile lui Dimitrie Cantemir, cãci banul citise Uimitoarele
revoluþii..., text cunoscut mai ales sub titlul Evenimentele Cantacuzinilor ºi
ale Brâncovenilor). Se amestecã rar („Eu gândesc – zice marele ban Mihai
într-un rând – cã acest Cantacuzino [un anume Manuil – nota mea, D.H.M.]
a fost moº lui Ioan Cantacuzino, împãratul”) ºi cautã sã nu-ºi transforme
genealogia într-un panegiric. Ioan Cantacuzino, împãratul care, „fãcând
paretisã de împãrãþie, s-a cãlugãrit la mãnãstirea Manganu, numindu-se
Iosif”, un cãrturar, altfel, cãruia „învãþãturile” i-au asigurat o glorie consis-
tentã („îl aratã cã a fost foarte adânc însãºi cãrþile ce singur el le-a sintesit”),
nu era chiar o pildã din unghiul moralitãþii. El nu „s-a arãtat aºa de credin-
cios” faþã de „datoria” încredinþatã de împãratul Andronic Paleologul (aceea
140 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de a purta de grijã, ca „epitrop”, fiilor minori ai acestuia), ci ºi-a însuºit


„nume de Împãrator”. Nu stãtea prea bine nici în privinþa previziunii politice,
de vreme ce, rãzboindu-se cu Paleologii, i-a chemat în sprijin (ca ºi rivalii lui,
de altfel) „pe turcii de la Asia”, preparând dispariþia Imperiului.
Nu sunt puþine locurile, ziceam, în care aceastã Ghenealoghie (ce va fi
continuatã de urmaºii din Rusia ai marelui ban), în care condeiul lui Mihai
Cantacuzino „a scânteiat” satisfãcãtor.

NOTE

1. Pentru versurile slavone ale lui Udriºte Nãsturel folosesc traducerile din Literatura
românã veche, vol. II, Editura Tineretului, Bucureºti, [1969], p. 272 ºi urm.
2. Pentru stema Basarabilor vezi : N. Bãlcescu, „Buletin despre portretele principilor
Tierrei Românesci ºi ai Moldovei ce se aflã în cabinetul de stampe de la biblioteca
regalã din Paris”, în Magazin istoric pentru Dacia, tom IV, 1847, p. 2157  ; Amédée
de Foras, Notice historique et généalogique sur les princes Bassaraba de Brâncovan,
Geneva, 1889 ; C.S. Bilciurescu, Mãnãstirile ºi bisericile din România, Bucureºti,
1890 ; O.G. Lecca, Familiile boiereºti române, istorie ºi genealogie, Bucureºti, 1899 ;
Idem, Genealogia a 100 de case din Þara Româneascã ºi Moldova, Bucureºti,
1911 ; Nicolae Iorga, Studii ºi documente privitoare la istoria românilor, vol. V,
Bucureºti, 1903, p. 641 ; Eugene Rizo Rangoliä, Livre d’or de la noblesse phanariote
et des familles princieres de Valachie et de Moldavie, ediþia a II-a, Atena, 1904 ;
P.V. Nãsturel, „Radu ªerban ºi Matei Basarab. Schiþe genealogice”, în Literaturã
ºi artã românã, tom XI, 1907, p. 569 ; ªt.D. Grecianu, Genealogiile documentate ale
familiilor boiereºti, vol. II, Bucureºti, 1916 ; G. Moisil, Stema României, originea ºi
evoluþia ei istoricã ºi heraldicã, Bucureºti, 1931 ; Ilie Chiriþã, „Preda Brâncoveanu”,
în Arhivele Olteniei, XI, 1932, nr. 59-60, pp. 37-46 ; I.C. Filitti, „Banatul Olteniei ºi
Craioveºtii”, în Arhivele Olteniei, XI, 1932, nr. 59-60, pp. 61-62 ; E. Vîrtosu, „Marii
dregãtori din Þara Româneascã ºi Moldova în sigiliile sec. XVII-XVIII”, în Studii
ºi cercetãri de istorie medie, I, 1950, nr. 1, pp. 171-180 ; Idem, „Sigilografia Moldovei
ºi Þãrii Româneºti”, în Documente privind istoria României, vol. II, Bucureºti,
1956, pp. 524-525 ; St. Metzulescu, „Stema lui Matei Basarab în cãrþile bisericeºti”,
în Biserica Ortodoxã Românã, LXXVII, 1959, nr. 3-4.
3. Despre „versurile la stem㔠de/sau atribuite lui Udriºte Nãsturel vezi Dan Horia
Mazilu, „Umanistul român Udriºte Nãsturel – autor de versuri în limba slavonã”,
în Analele Universitãþii din Bucureºti. Seria Limbi slave, XXI, 1972, p. 5 ºi urm. ;
Idem, Udriºte Nãsturel, Editura Minerva, Bucureºti, 1974, pp. 72-91, 282-284 ;
Idem, Barocul în literatura românã din secolul al XVII-lea, Editura Minerva,
Bucureºti, 1976, pp. 103-109, 121 ºi urm. ; Idem, Literatura românã barocã în
context european, Editura Minerva, Bucureºti, 1996, pp. 184-193.
4. Vezi pe larg discuþia în cartea mea Literatura românã barocã în context european,
pp. 184-188.
5. Vezi Dan Horia Mazilu, Vocaþia europeanã a literaturii române vechi, Editura
Minerva, Bucureºti, 1991, p. 7-11 ; Idem, Recitind literatura românã veche, vol. I,
Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1994, pp. 127-129.
6. Vezi Pavel Chihaia, „Negru Vodã, creaþie cãrturãreascã a epocii lui Radu de la
Afumaþi”, în Buletinul Bibliotecii Române, IX (serie nouã), Freiburg i. Br., 1982,
pp. 234-248.
„CASA” 141

7. Vezi Recitind literatura românã veche, vol. I, pp. 136-139.


8. Despre primele tradiþii ale descãlecatului vezi, în afara contribuþiilor lui Hasdeu,
D. Onciul, Originile Principatelor Române, Bucureºti, 1899, ºi Gh.I. Brãtianu, Tradiþia
istoricã despre întemeierea statelor româneºti, Editura Eminescu, Bucureºti, 1980.
9. La prealuminata stemã a milostivilor Domni Basarabi, în Molitvenicul slavon din
1635, reluate în Pravila micã din 1640.
10. Vezi ºi panegiricul intitulat Epos descris de mine în Vocaþia europeanã a literaturii
române vechi, pp. 218-233.
11. Prefaþa Antologhionului slavon, Câmpulung, 1643.
12. Vezi Dicþionarul limbii române, vol. I, partea II, fascicula I, Socec-Sfetea,
Bucureºti, 1914, p. 172.
13. Op. cit., p. 173.
14. Dicþionarul limbii române, loc. cit.
15. Vezi Évelyne Patlagean, „Byzance Xe-XIe siecles”, în Philippe Ariès et Georges
Duby, Histoire de la vie privée. I. De l’Empire romain a l’an mil, p. 563 ºi urm.
Boierii de „casa” lui Neagoie Basarab erau, cu siguranþã, Craioveºtii, Buzeºtii,
Bengeºtii, poate Mãrginenii ºi alþii.
16. Vezi Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, p. 48.
17. Rãzvan Theodorescu, loc. cit.
18. Ibidem.
19. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers. rom.],
vol. III, p. 108.
20. Vezi Nicolae Iorga, „Testamentele domniþei Elina Cantacuzino”, comunicare pre-
zentatã la Academia Românã în ºedinþa din 21 decembrie 1934 ºi tipãritã în
Academia Românã, Mem. Secþ. lit., seria a III-a, tom. XVI, mem. 7, pp. 96-97.
21. Nicolae Iorga, „Doamna lui Ieremia Vodã”, comunicare þinutã la Academia Românã
în ºedinþa din 28 martie 1910, publicatã în Analele Academiei Române, seria
a II-a, Mem. Secþ. Ist., tom. XXXII, pp. 1027-1028 (trimite la acte publicate în
Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., Supliment II, pp. 264-265, 331 ºi urm.).
22. Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), op. cit., vol. III, p. 281 ºi urm.
23. Vezi V. Simion, „Din nou despre Arnota”, în Revista monumentelor ºi muzeelor,
1984, nr. 2, pp. 62-63.
24. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. II,
Bucureºti, Editura Meridiane, 1987, p. 19.
25. Dicþionarul explicativ al limbii române a „uitat”, pe bunã dreptate, acest cuvânt.
Dicþionarul limbii române, dicþionar-tezaur, îl ºtie însã, îl defineºte corect (sensul
care ne intereseazã are nr. 4) ºi îl ilustreazã : „Ca sã-i fie lui dreaptã ocinã [...], lui
ºi cuconilor sãi ºi a tot rodul sãu” (act din 1591) ; „Vrea sã vadzã cum se muncescu
rodul creºtinescu (Codicele Todorescu) ; „ca sã foloseascã rodul lor cevaºi” (stolnicul
Constantin Cantacuzino). (Dicþionarul limbii române, serie nouã, tom. IX, Litera R,
Editura Academiei R.S. România, Bucureºti, 1975, pp. 513-514).
26. Inscripþia de pe mormântul de la Mãnãstirea Arnota la Nicolae Iorga, Inscripþii
din bisericile României, fascicula I, Bucureºti, Institutul de Arte Grafice „Minerva”,
1905, p. 203 : „Aicea zac oasele c[reºtinului] ºi binecredinciosului [ºi de bunã] rudã
boiaren jupan [Danciului] Vornicului Brãncoveanul ; [întâmplân]du-se moartea în
Þara Ardealului, acolo i s-au îngropat trupul, în Mitropolia Bãlgradului, în cursul
anilor 7108 [1599-1600], iar fiu-sãu, prealuminatul Io Matei Basarab Voievod, Domnul
Þãrãi Rumâneºti, într-al 16 an de domniia lui [1646], triimis-au pre credincios[ul]
Mãrii sale Dragomir Vel Vornic de-au adus oasele de le-au îngropat într-aceastã
mãnãstire [Ar]nota, care e zidit[ã] din temelie de Mãrie sa [vencinicã pomenirea] lui”.
27. Vezi Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, p. 21.
28. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 22.
29. Vezi Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, Editura Minerva, Bucureºti, 1902, pp. XXXI.
142 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

30. Nicolae Iorga, op. cit., pp. XXVII-XXVIII.


31. Ibidem, pp. XXXI-XXXII.
32. Ibidem, pp. XXXIX.
33. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi
Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Enciclopedicã Românã, Bucureºti, 1971, p. 41,
care trimite la o lucrare, în manuscris, a lui D. Pleºia ºi G.D. Florescu, loc. cit.,
nota 2. Într-un act italienesc de pe la 1600, Andronic este numit „parente del
Voievoda” (relaþie publicatã de A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului,
Moldovei ºi Þãrii Româneºti, vol. VI, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1931,
p. 95).
34. Op. cit., XL.
35. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 41, nota 4.
36. Nicolae Iorga, op. cit., p. XLI.
37. Ibidem, p. XLIII.
38. Sã notãm, în fine, opiniile consemnate în subsidiar de Nicolae Stoicescu (op. cit.,
p. 41, nota 8). I. Ionaºcu („Din viaþa ºi din activitatea stolnicului Constantin
Cantacuzino [1640-1716]”, în Studii, 1966, nr. 4, p. 637) este de pãrere cã Andronic,
vistiernicul lui Mihai Viteazul, a fost altcineva decât Andronic Cantacuzino. D.
Ionescu („Precizãri privind viaþa ºi activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino”,
în Studii, 1969, nr. 2, pp. 289-295), dimpotrivã, crede cã avem de-a face cu una ºi
aceeaºi persoanã.
39. Vezi Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, Editura Minerva, Bucureºti, 1978,
p. 20.
40. Vezi Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, fasc. I, pp. 85-86.
41. Nicolae Iorga, op. cit., p. 86. În schiþa lui C. Rezachevici, Anca (mãritatã cu Nicolae
Pãtraºcu) ºi Elina sunt fiice ale lui Radu ªerban fãcute cu Elina din Mãrgineni,
descendentã a lui Udriºte II din Mãrgineni (Cronologia, planºa I2).
42. Vezi Elie Nicolescu, „Din descendenþa Craioveºtilor”, în Revista pentru istorie,
arheologie ºi filologie, IX, 1903, pp. 200-212.
43. Vezi Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu ªerban”, în Studii,
XXIII, 1970, nr. 3, pp. 469-491. Acum recent Constantin Rezachevici a anexat
Cronologiei (citatã mai sus) mai multe tabele genealogice.
44. De aceea mã mulþumesc sã reproduc „secvenþa dregãtoriilor” din Dicþionarul lui
Nicolae Stoicescu (p. 135), instrument în care am o încredere deplinã : „Cupar
1624 ; m. pah. (Mold.) 1624 oct. 24-1625 ; m. post. (Þ. Rom.) 1625 apr. 20-1627
nov. 3 ; m. pah. 1629 ian. 3-sept. 16  ; f. m. pah. 1630 mai 22-oct. 10 (Þ. Rom.) ; fãrã
titlu 1632 febr. 24 ; f. m. post. 1632 apr. 20-24 ; m. post. (în sfat) 1632 apr. 20”.
45. Matei Cazacu, Studiu introductiv la O lume într-o carte de bucate, ediþie, prefaþã
ºi postfaþã de Ioana Constantinescu, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti,
1997, p. 37 ºi urm.
46. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 136, nota 9.
47. Ibidem, pp. 137-138.
48. Ibidem, pp.129-130.
49. Ibidem, pp. 138-139.
50. Ibidem, pp. 139-140.
51. Ibidem, pp. 358-359. Vezi ºi Gh. Bogaci, Pagini de istoriografie literarã, Chiºinãu,
1970, pp. 12-19.
52. Nicolae Stoicescu, op. cit., pp. 140-142.
53. Ibidem, p. 142.
54. Vezi Teodora Voinescu, Pârvu Mutu Zugravu, Bucureºti, 1966, pp. 21-22.
55. Despre aceast㠄bisericã de curte” vezi Al. Tzigara-Samurcaº, G. Balº, N. Ghica,
Biserica din Filipeºtii de Pãdure, Bucureºti, 1908.
56. Vezi Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, vol. II, p. 70.
„CASA” 143

57. Vezi Radu ªtefan Ciobanu, „Aspecte ale vieþii spirituale în epoca lui
Constantin-Vodã Brâncoveanu prin prisma relaþiilor cu Cantacuzinii”, în vol.
Constantin Brâncoveanu, Bucureºti, 1990, p. 220.
58. Vezi Anca Brãtuleanu, Curþi domneºti ºi boiereºti în România. Valahia veacurilor
al XVII-lea ºi al XVIII-lea, p. 42.
59. Vezi Mitrofan Grigoràs, Cronica Þãrii Româneºti (1714-1716), în D. Russo, Studii
istorice greco-române, tomul II, Fundaþia pentru literaturã ºi art㠄Regele Carol II”,
Bucureºti, 1939, pp. 440-441 (traducerea cronicii la p. 441).
60. Mitrofan Grigoràs, loc. cit.
61. În Cãlãtori strãini..., vol. VIII, p. 387.
62. Vezi Recitind literatura românã veche, vol. III, capitolul consacrat Genealogiilor.
Aceste cãrþi au început, din fericire, sã aparã. Mihai Sorin Rãdulescu, autor al mai
multor contribuþii în domeniu, a publicat nu demult Genealogia româneascã.
Istorie ºi bibliografie, Muzeul Brãilei – Editura Istros, Brãila, 2000.
63. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), ediþie de Barbu
Theodorescu, vol. I, Editura didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti, 1969, p. 328.
64. Vezi Philippe Ariès, Timpul istoriei, [vers. rom.], Bucureºti, Editura Meridiane,
1997, p. 104.
65. Nicolae Iorga, loc. cit.
66. Vezi ªtefan Bezdechi, „Lucrãrile poetice ale lui Nicolaus Olahus”, în Transilvania,
LIX, 1928, p. 178.
67. „Genealogia” la S. Okolski, Orbis Polonus, vol. II, Cracovia, 1641, pp. 226-232.
68. În Studii ºi documente privitoare la istoria românilor, vol. III, Bucureºti, 1901,
pp. 31-33. Iorga trimite la doc. 26/V de la B.A.R.
69. Vezi Marcel Romanescu, „Boierimea Moldovei la începutul veacului XVIII”, în
Arhiva Genealogicã Românã, Bucureºti, 1944, pp. 73-75.
70. Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneºti, vol. II : De la 1688 pânã la 1750, ediþia
a II-a, Editura Pavel Suru, Bucureºti, 1926, p. 233.
71. Origine consemnatã ºi în Ghenealoghia Cantacuzinilor (unde sunt incluse ºi alte
„coborâri” în care se amestecã fantezia)  : „Neamul Vãcãreºtilor se trage din nobilii
de Transilvania, de la Fãgãraº, încã din vremurile cele mai vechi. Neagoe Vãcãrescu,
fiul lui Dan Voievodul Fãgãraºului, ºi nepot de sorã al lui Radu Negru, a fost cel
dintâi care s-a coborât cu a sa familie în Þara Româneascã, cu descãlicarea Domniei
unchiului sãu la Câmpulung” (ediþia N. Iorga, Bucureºti, 1902, pp. 363-364).
72. Istoria Imperiului Otoman, în ediþia academicã de Opere ale principelui...,
tom. III-IV, traducere de Iosif Hodoº, Bucureºti, 1876-1878, p. 539, notã.
73. Pentru înaintaºii reali ai lui Dimitrie Cantemir vezi Sever Zotta, Despre neamul
Cantemireºtilor, Iaºi, 1931.
74. Rãzvan Theodorescu, Drumuri cãtre ieri, pp. 53-54.
75. Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, p. 21.
76. Vezi Georges Duby, Dominique Barthélemy ºi Charles de La Ronciere, „Tablouri”,
în Philippe Ariès, Georges Duby (coordonatori), Istoria vieþii private, [vers. rom.],
vol. III, p. 145.
77. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 22.
78. Ibidem, pp. 21, 22.
79. Ibidem, p. 22. De prisos sã menþionez cã toate aceste „schiþe” sunt îndatorate lui
Radu Florescu.
80. Dupã Istoriile domnilor Þãrii Româneºti, ediþie de Const. Grecescu, Editura
Academiei, Bucureºti, 1963, p. 215.
81. Discuþia aceasta rãmâne, evident, proprietatea specialiºtilor (vezi Constantin
Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 24 ºi altele). Eu comentez aici doar „fapte”
literare.
82. În Istoria literaturii româneºti, ed. cit., vol. II, pp. 227-232.
144 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

83. Vezi I. Crãciun, Aurora Ilieº, Repertoriul manuscriselor de cronici interne...,


Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1963, pp. 185-186.
84. Descrise de V.A. Urechiã, în Miron Costin, Opere complete, vol. I, Tipografia Academiei,
Bucureºti, 1886, p. 26 ºi urm. ; de episcopul Melchisedec, în Revista pentru istorie,
arheologie ºi filologie, V, 1886, p. 118, ºi de G.Dem. Theodorescu, „Originea
Mavrocordaþilor”, în Arhiva Societãþii ºtiinþifice ºi literare, Iaºi, V, 1894, p. 294 ºi urm.
85. Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 231.
86. Versiunile latinã ºi greacã se aflã într-un manuscris fost în posesia lui G.Dem.
Theodorescu  ; Cezar Bolliac a tipãrit în Trompeta Carpaþilor, IV, 1866, nr. 423,
424, 425 ºi X, 1872, nr. 963, 964, un început de traducere care se aflã în ms.
nr. 1299 de la B.A.R.
87. Demetrii principis Cantemirii Incrementorum et Decrementorum Aulae Othmannicae
[...] libri tres, prefatus est Virgil Cândea, critice edibit Dan Sluºanchi, Editura
Amarcord, Timiºoara, 2002, p. 463.
88. Ibidem.
89. Ibidem.
90. Vezi Istoria Imperiului Otoman. Creºterea ºi scãderea lui. Cu note foarte instructive,
traducere de Ios. Hodosiu, partea a II-a, Editura Academiei Române, Bucureºti,
1876, p. 593.
91. Vezi Dora d’Istria, Gli Albanezi in Romania (Storia dei principi Ghika), Firenze,
1873, p. 102.
92. Vezi Al.G. Mavrocordat, „Despre originea Mavrocordaþilor (Observaþiuni asupra
Istoriei Românilor a d-lui A.D. Xenopol)”, în Arhiva, V, 1894, nr. 1-2, p. 170 ºi urm.
Dupã C. Rezachevici (Cronologia..., Planºa III1), Sultana, care se va cãsãtori cu
Alexandru Mavrocordat Exaporitul ºi îl va naºte pe Nicolae Mavrocordat, era
descendentã a Casandrei, strãnepoatã a lui Alexandru Lãpuºneanu.
93. Vezi I. Crãciun, Aurora Ilieº, op. cit., pp. 186-187 ; Dicþionarul literaturii române
de la origini pânã la 1900, Editura Academiei, Bucureºti, 1979, p. 891 (articol de
Algeria Simota).
94. Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, vol. II, Bucureºti,
1901, p. 124.
95. Descris de Gabriel ªtrempel în vol. III al Catalogului sãu, p. 20 (Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1987).
96. Titlul întreg  : Ghenealoghiia familiei Cantacuzinilor a cãreia izvorâre se trage
din neamul de Valua din Pairii de Franþa, începându-se de la anu 800, pogoarã
pânã la anul 1787.
97. Vezi Buciumul, 1863, I, nr. 23-27, 29-32, 35, 39-42, 62, 75-77, 82, 84-86, 88,
129-132, 135, 138, 141, 146-147 ; vezi ºi tipãrirea fragmentarã din Trompeta
Carpaþilor, 1865, I, nr. 5-10, 14-20, 30-31.
98. Editura Minerva, Bucureºti, 1902. De aceastã ediþie mã folosesc mai jos.
99. Ducange, Historia byzantina, ediþia a II-a, Paris, 1780, socoteºte Iorga cã i-a stat
la îndemânã genealogistului.
100. Despre aceastã Ghenealoghie se mai poate vedea : Giorge Pascu, „Mihail Cantacuzino”,
în Cercetãri istorice, I, 1925, pp. 66-78 ; Nicolae Iorga, Istoria literaturii române
în secolul al XVIII-lea, vol. II, pp. 101-109 ; Ilie Corfus, „În legãturã cu opera lui
Mihai Cantacuzino”, în Revista istoricã românã, XVI, 1946, pp. 129-141 ; I. Crãciun,
Aurora Ilieº, op. cit., pp. 191-192 ; Dicþionarul literaturii române de la origini
pânã la 1900, pp. 148-149 ; Mihai Sorin Rãdulescu, Genealogia româneascã..., p. 14
ºi urm.
CURTEA
(ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”)
DINSPRE „PUBLIC”
CÃTRE „PRIVAT”

Despre ce nu voi scrie


în paginile care urmeazã

Nu mã voi opri, în rândurile de mai jos, asupra spaþiilor ºi persoanelor


grupate ori adãpostite în acel ansamblu de edificii unde îºi are reºedinþa
Domnul, cu tot aparatul sãu administrativ, gospodãresc ºi militar1 (ºi care,
îndeobºte, în scrierile vechi poartã numele de curte) aflate în relaþie cu
apariþiile publice ale voievodului. Voi ignora, prin urmare, Curtea ca insti-
tuþie fundamentalã a Veacului de Mijloc românesc ce reprezenta „puterea de
comandã ºi de iniþiativã în Evul Mediu în plan economic, administrativ,
militar, fiscal ºi judecãtoresc”2. Nu mã va interesa nici semnificaþia – ºi
concretizãrile ei – ce înþelegea prin curte armata (oºti de strajã ºi trupe de
luptã) gata în permanenþã sã rãspundã la porunca domnului (cu ºefi –
„cãpitani, comandanþii gãrzii, centurioni, ceilalþi ofiþeri” – pe care o relaþie
strãinã nu-i include în lista boierilor de la curte : „În afarã de centurioni
[sutaºi, verosimil – nota mea, D.H.M.], sunt totdeauna gata la poruncã zece
cãpitani, care împreunã cu trupa lor fac de strajã în apropierea palatului
domnesc”3 ; soldaþii din subordine sunt ºi ei enumeraþi) ºi care îl îndreptãþea
cândva pe vodã ªtefan cel Mare sã le spunã apusenilor cã la cutare confrun-
tare militarã n-a apucat sã mobilizeze decât oastea din preajma sa („Io con la
mia corte” – zice voievodul, fiindcã textul s-a pãstrat în tãlmãcire italianã).
Voi lãsa, prin urmare, în afara preocupãrilor mele Curtea ca nucleu al
autoritãþii politice (funcþia politicã) – chiar dacã între dregãtorii pe care
Misail Cãlugãrul, interpolator al cronicii lui Grigore Ureche, îi enumerã
erau ºi câþiva „dvorbitori înaintea domnului” ce puteau depãºi (unii o fãceau
sigur, cãci erau arãtaþi a fi „totdeauna” lângã domn) limita dintre „public” ºi
„privat” („postelnic mare… dvorbitoriu înaintea domnului…”, „spãtariu mare…
dvorbitoriu cu arme domneºti încinsu la spatele domnului…”, „pãharnic
mare…”, stolnicul cel mare… viind înaintea bucatelor domneºti, le tocméºte
pre masã înaintea domnului”, „medelnicériu mare… dvorbitoriu la masa
domnului… taie fripturile ce sã aduc la masã”, „clucer mare, ispravnic pre
beciurile domneºti”, „jicniceriu mare, ispravnic… la slujitorii curþii”, „postelnic
al doilea, în toatã vremea dvorbitoriu înaintea domnului ºi ficior de boieriu
ales”, „logofãt al treilea… dvorbitoriu totdeauna lângã domn, credincios la
148 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

toate tainele domnului”4), ca sã nu mai vorbim despre „boiarii zvolearnici” –


marele spãtar, postelnicul, paharnicul, stolnicul, cuparul, clucerul, ºufarul
(ºeful bucãtãriilor) – titulari ai acelor funcþii „legate direct de persoana
domnului [cu care adesea erau rude – nota mea, D.H.M.] ºi a familiei sale, de
hrana, bãutura ºi întreþinerea lor”5 –, ca loc central al elaborãrilor politice ºi
culturale ºi ca sediu de iradiere.
Despre ce voi scrie, totuºi,
în rândurile de mai jos

Exercitarea concomitentã a diverselor funcþii cu care este învestitã ne


convinge cã acest ansamblu atât de riguros delimitat faþã de lumea exte-
rioarã, Curtea (cu sociabilitatea ei totuºi restrânsã, aproape „familialã”, cu
mãsurile de protecþie pe care le ia în faþa sociabilitãþii lãrgite ºi anonime –
sunt de pãrere autorii volumului V al Istoriei vieþii private, p. 19), un spaþiu
complex, emblem㠖 s-ar zice – prin excelenþã a „oficialului”, îngãduie miºcãri
de înaintare ºi regresie ale „publicului” ºi „privatului”, face ca limita dintre
ele sã fie mobilã, uneori permeabilã, uneori chiar incertã. Despre astfel de
„componente” ale Curþii (despre câteva dintre ele), care izbutesc sã facã
aceastã transgresie dinspre oficial cãtre universul domestic, dinspre public
spre privat, va fi vorba în continuare. Mã vor ajuta în aceastã discuþie nu
atât categoriile cu o justificatã dublã prezenþ㠖 slujitorii, copiii de casã
(pe care pastorul Conrad Jacob Hiltebrandt îi observa umblând în papuci :
„Mi s-a spus cã nici unul din ei n-are voie sã intre cu cizme în camera
domnului”), curtenii pe care îi vedea De la Croix, secretar, la ambasada
francezã din Stanbul, al marchizului de Nointel, gãzduiþi în palat ºi implicaþi
direct în traiul particular al lui vodã („cei doi cãmãrãºei ºambelani ; primul
pãstreazã banii domnului, iar al doilea are grijã de vestmintele sale. Un
spãtar, mai mare peste camera domnului, care are patru tineri sub ascultarea
lui, ce fac slujba domnului în camerã. Ei sunt îmbrãcaþi cu caftane de brocart
cu fir de aur ºi presãrat cu mãrgãritare” sau, în altã parte : „Curtea domnului :
Cãmãraºul, adicã cel care este mai mare peste vistieria osebitã a domnului.
Cãmãraºul de rafturi care are în grija sa podoabele [scumpe] ale cailor.
Cuparul care dã de bãut domnului. Sub supravegherea lui sunt zaharicalele,
ºerbetul, cafeaua, rachiul ºi toate dulciurile. Ciohodarul primul, al doilea ºi
al patrulea [ ?] care au în seamã hainele domnului, întrucât îl îmbracã ºi îl
dezbracã. Vãtaful de copii de casã, mai mare peste paji. Curtea Doamnei :
Vornicul, Postelnicul, Vãtaful, Stolnicul ºi aºa mai departe. Spãtarul al doilea
este scutierul. Vãtaful de curte este cel ce are grija curþii” 6) ºi slugile spa-
þiului domestic, cei care „fac slujba înãuntru”, cât agenþii feluritelor funcþii
care, prezenþi în spaþiul „public”, îºi exercitã cu preponderenþã profesiile în
zona „particular㔠sau au foarte multe legãturi cu aceasta (secretarul, medicul,
astrologul, predicatorul, cronicarul).
Am încadrat tot aici platforma (þinând de aria „domesticului”) de eviden-
þiere a ospitalitãþii ºi a convivialitãþii (examinând codul alimentar), cãci
vodã mânca rareori singur, ºi pe cea menitã sã punã în luminã ostentaþia
vestimentarã, greu (dar nu imposibil) de separat – în cazul capetelor încoronate –
150 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

de un „comun al acoperirii trupului”. Am fãcut loc, în fine, ºi câtorva constatãri


în legãturã cu loisir-ul voievodal, adicã despre acele întreprinderi ale zãbavei
rezervate „locuitorilor” palatului expulzaþi dintr-un „public” extenuant fie
dincolo de incintã, fie în spaþii interioare remodelate ºi adecvate.
Secretarul

„Stoica logofãtul Ludescul,


care au fost slugã bãtrânã
la casa rãposatului Costandin postelnicul”

Dacã Stoica Ludescul fiu al logofãtului ªerban ºi nepot al unui Seman, care
a îndeplinit funcþia de „judeþ” al Bucureºtiului, a fost – cum a presupus
Nicolae Iorga7 – autor al Istoriei Þãrâi Rumâneºti de când au descãlecat
pravoslavnicii creºtini (cronicã numitã ºi Letopiseþul Cantacuzinesc), atunci
menþionarea sa între victimele lui Grigore Ghica vodã în cadrul persecuþiei
declanºate împotriva Cantacuzinilor – „Iar când au fost la iulie 15 dni, leatul
7180, fãcurã sfat drãcesc de trimiserã la vel ocnã pre Gheorghe dvornicul,
socrul lui Matei aga, ºi pre Ghieþea clucerul, socrul lui ªãrban spãtarul, ºi
pre Stoica logofãtul Ludescul, care au fost slugã bãtrânã la casa rãposatului
Costandin postelnicul…”8 – reprezintã un insert autobiografic. La fel ca
ºtirea despre rãmânerea în detenþie a celui nãscut prin 1612 ºi care îºi luase
numele dupã moºia dâmboviþeanã Ludeºti – „Iar Stoica logofãtul au rãmas
acolo” – sau cea care îl identificã pe Costandin slugerul, trimis al lui Gheorghe
vodã Duca, drept fiu („sin”) al lui „Stoica logofãtul Ludescul”9. (Sunt ºi acestea
„sugestii privind eventuala sa paternitate asupra Letopiseþului Cantacuzinesc”10,
nici una nereprezentând, însã, un argument decisiv.)
A fost, verosimil, acest Ludescu (care va muri cãtre sfârºitul veacului
al XVII-lea, cândva între 1693 ºi 1697) un soi de „logofãt particular” al
Cantacuzinilor, de o fidelitate ireproºabilã. A ajuns în tinereþe om „de casa”
(în sensul în care am definit mai sus acest concept) postelnicului Constantin
Cantacuzino ºi a rãmas credincios (un „client” loial, care abia târziu, pe la
începutul anilor ’80 ai acelui secol, va ajunge ispravnic de Târgoviºte) acestui
neam. Ni-l putem închipui într-unul dintre palatele Cantacuzinilor, îmbrãcat
în dulamã trandafirie cu manºete ºi cãptuºealã galbenã, strâns cu un brâu
albastru, peste care ºi-a pus un caftan îmblãnit cu mâneci pânã la coate.
Purta, probabil, ºalvari, meºti ºi papuci galbeni, iar pe cap îºi îndesa un iºlic
de catifea, având ºi el bordurile îmblãnite. Arãta, adicã, aºa cum îl vedea pe
secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, pãstrat în Biblioteca Universitãþii
din Graz11. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu
stãpânii”), iar mai târziu acelaºi ataºament îi va procura – am vãzut – un
„stagiu” la ocnã. Stoica Ludescu este cel care redacteazã, dup㠄învãþãtura
bunii stãpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testa-
mentele Elinei, vãduva postelnicului, dou㠖 unul la 1 septembrie, înainte ca
postelniceasa sã plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lunã mai târziu.
152 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

Testamentul îi scotea dintre succesorii dispãrutului postelnic Constantin


Cantacuzino pe Drãghici ºi pe ªerban (acesta se ºi certase cu fraþii sãi),
întrucât ei îºi primiserã încã de la tatãl lor partea de avere ce li se cuvenea
(probabil prin 1655-1656, când se cãsãtorise ªerban Cantacuzino 12). Scria
Stoica Ludescu : „[...] iar cei doi fraþi ce au fost mai mari, Drãghici ºi ªerban,
nimic sã nu aibã treabã acolo, pentru cã, fiind ei mai mari ºi ajungând noi
vremi mai bune ºi norocite, fãcutu-le-a soþul meu câºtig bun, cu care câºtig
ºi-au fãcut lor osebi sate, moºii, þigani ºi case de piatrã, unul la Mãguréni,
altul la Drãgãneºti…”13. Stoica Ludescu mai pusese pe hârtie aceast㠄împãr-
þealã”, în 1667, prin care cei doi fraþi mai mari erau excluºi de la moºtenire,
iar beneficiari ai averii deveneau Constantin, Mihai, Matei ºi Iordache.
Acum, în 1681, doar transcria. „Împãrþeala” din 1667 fusese întãritã ºi
printr-o carte, datã în acelaºi an, de mitropolitul Theodosie Veºtemeanu :
„Drãghici ºi ªerban fiind însuraþi de multã vreme, având coconi ºi eºind din
casa pãrinþilor, încã mai denainte vreme fãcând împãrþealã [...] în viaþa
pãrintelui dumnealor [...] cu care câºtiguri ºi-au fãcut sate, moºii, þigani,
case de piatrã, unul la Mãguréni, altul la Drãgãneºti…”14.

Vlad Boþulescu,
absolvent al Academiei Domneºti

Chiar dacã n-a fost secretar al voievodului ªtefan Cantacuzino (cum a crezut
Nicolae Iorga15) – adicã acel ins care, apropriindu-ºi sentimentele stãpânului,
vorbea în scrisori ºi în alte acte în numele aceluia, profesând discreþia ºi
tãcerea ºi mânuind toate abilitãþile ce-i puteau construi comanditarului o
imagine favorabilã16 – cãci, nãscut – probabil – în primii ani ai secolului
al XVIII-lea, Vlad Boþulescu (de Mãlãeºti – cum îi plãcea sã se autointituleze)
ar fi fost prea tânãr pentru a îndeplini o asemenea funcþie, cãrturarul oltean
a dovedit un ataºament total faþã de familia Cantacuzinului ucis de turci. În
1714 el se afla între cei ce audiau cursurile Academiei Domneºti din Bucureºti,
beneficiind de deschiderile acelei „programe didactice” puse la punct de
Hrisanth Nottaras în 1707 ºi de luminile unui corp profesoral de elitã. Coleg
cu bulgarul Partenii Pavlovici, Boþulescu a fost elev al lui Gheorghe Hrisogon
din Trebizonda, un admirator al lui Corydaleu, filosof, orator bisericesc,
traducãtor, de la care a învãþat gramaticã, retoricã ºi, probabil, fizicã, ºi al
lui Marcu Porphiropoulos (din Cipru), personalitate de prim rang a culturii
elene (a fost în douã rânduri rector al ªcolii de la Sf. Sava), dascãl de filosofie
(în duh aristotelic), gramaticã, retoricã ºi, poate, de astronomie, cosmografie,
fizicã ºi medicinã17 .
În anii ce au urmat absolvirii ºcolii, Vlad Boþulescu, ale cãrui achiziþii
cãrturãreºti aveau acum un solid temei, intrã în anturajul urmaºilor lui
ªtefan Cantacuzino, ultimul domn pãmântean al Þãrii Româneºti, devenind
un fel de „logofãt” particular al familiei. Într-o diplomã acordatã de Radu
Cantacuzino (cel care îºi zicea, ca ºi unchiul sãu, Rudolf, Rodolphus), fiul lui
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 153

ªtefan Cantacuzino, episcopului Ioan Inochentie Micu-Clain, Vlad Boþulescu


se intitula „cancelariu”. Se afla în cercul Cantacuzinilor peregrini ºi în 1744
(dacã nu cumva Doamna Pãuna a murit în 1740), când scrie, în româneºte,
la Braºov, testamentul energicei18 Doamne Pãuna, soþia fostului voievod.
Îl „parafeaz㔠însã în italianã : „La presente scrittura, ossia testamento,
dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”.
ªtia italieneºte ºi nemþeºte, dupã cum mânuia foarte bine slavona, greaca
(evident) ºi, verosimil, latina ; era un bun cunoscãtor al realitãþilor balcanice
ºi preþuit, pentru calitãþile sale de consilier, de fraþii Radu (Rãducanu) ºi
Constantin Cantacuzino. Opþiunea sa politicã ºi aderarea la planurile celor
doi fraþi, care se visau – unul domn al Þãrii Româneºti, celãlalt despot al
sârbilor (deºi nici lui Constantin nu i-ar fi displãcut tronul de la Bucureºti ;
se pare chiar cã sultanul i-l promisese, cu condiþia ca odrasla cantacuzinã sã
provoace o rãscoalã a sârbilor din imperiu, utilã turcilor), s-au vãdit a fi
nefericite. În urma unei conspiraþii descoperite de austrieci, Vlad Boþulescu –
care nãdãjduia într-o demnitate înaltã la o viitoare curte a Cantacuzinilor –
ajunge, prin 1746, în temniþa din Milano. Va urma o lungã detenþie, în
timpul cãreia Boþulescu traduce. Tãlmãceºte dupã o versiune „ºcolar㔠italianã
Viaþa Sfântului Iosafat, pe carele Varlaam l-au întors la credinþa creºtineascã,
tãlmãcitã din limba italianã în româneascã de Vladul Boþulescu de Mãlãeºti,
logofãtul, aflându-se la închisoare în castelul de la Milan, în Italia. La anul
de la Christos 1764. Traduce, tot din italieneºte, Vestitele ºi slãvitele fapte ºi
biruinþã, ce împotriva Turcilor au fãcut Gheorghe Castriotul, ce se numia
Scanderbeg, Domn ºi stãpânitori al Epirului [...] Tãlmãcitã de Vladul Boþulescu
de Mãlãeºti dupã limba italieneascã, la Milan, în Lombardia la anul 1763,
iar din germanã transpune un compendiu de istorie universalã : Istoriia de
toatã lumea, de la Facerea ºi pânã într-aceste vremuri, de lucrurile ºi faptele
ce într-însa s-au întâmplat, însã pe scurt tãlmãcite din limba nemþeascã în
limba româneascã, de Vladul Boþulescu de Mãlãeºti Logofãtul, în castelul
Milanului, în Italia, în þinutul Lombardiei, la anul 1764.
În 1764, acest cãrturar harnic (secretar de facturã apuseanã) se afla încã
în puºcãrie. (Prinþul Constantin Cantacuzino va rãmâne în închisoarea din
Graz patruzeci ºi unu de ani, din 1740 pânã în 1781, când, în urma unei revizii
a situaþiei celor închiºi, Curtea de la Viena a poruncit eliberarea lui.) Se pare
cã doar moartea a pus capãt detenþiei sale. Într-un an pe care nu-l cunoaºtem.

Secretarii lui Constantin Brâncoveanu

Refãcutã din mai multe imagini înregistrate la câteva intervale de timp,


cancelaria lui Constantin Brâncoveanu, producãtoare prodigioasã a unei
foarte complicate activitãþi diplomatice, emitentã de acte ºi scrisori îndreptate
cãtre marile Curþi ale Europei (s-au pãstrat peste trei sute de epistole –
unele cu caracter privat – adresate de voievod capetelor încoronate de pe
continent), apare ca un mecanism complex (ºi tocmai din aceastã pricinã,
154 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

adaptabil unor contexte ce se modificau rapid ; niºte suspiciuni poloneze l-au


obligat, de pildã, pe Gheorghe Duca – îºi aminteºte misionarul Vito Piluzzi
din Vignanello – sã-ºi facã rost de un alt secretar pentru Ucraina ºi Lituania) –
pe potriva centrului de elaborare culturalã care a fost Bucureºtiul în deceniile
brâncoveneºti – ale cãrui subansamble, cãrturari români ºi strãini (alogenii
îºi fãcuserã, de altfel, apariþia în aceste funcþii de multã vreme  ; slavi sud-
-dunãreni, misionari ai Vaticanului, care îºi italienizau numele sau chiar
italieni apar – ca Andrei Apharia [un Andrei Bogoslaviä, de fapt] – la curtea
lui Radu Mihnea sau ca Bonici, care îºi zicea Paolo Bonnicio, în cancelaria
voievodului Alexandru Coconul, fiu al celui dintâi), excelenþi cunoscãtori de
limbi clasice ºi moderne, capabili ºi sã cifreze scrisorile (în a sa Istoria…,
Anton Maria del Chiaro descrie pe scurt cancelaria voievodal㠖 „punctual ºi
iscusit în toate treburile sale, nu numai de acasã, ci ºi strãine [Domnul]
întreþinea mai mult ca oricând o corespondenþã prin scrisori cu feluriþi
potentaþi, în care scop þinea cu lefuri bune, mai mulþi dieci pentru limbile
italianã, latinã, germanã ºi polonã [pe lângã cea greacã ºi turcã]…”, uitându-i
pe secretarii specializaþi în maghiarã ºi rusã), puneau în aplicare liniile
politicii externe a voievodului (ascultãtor o vreme a sfaturilor Stolnicului)
sau îi aºterneau pe hârtie gândurile secrete. De fraþii David (cel care va
ajunge mai târziu consilier al þarului Petru I) ºi Teodor Corbea, „pisarul
unguresc” (cãrturar distins, de la care a rãmas o Psaltire în versuri ºi un
Dictiones latinae cum valachica interpretatione, adicã un preþios „dicþionar
latin-român” realizat în preajma anului 1700), în colaborare, se pare, cu
episcopul Mitrofan al Buzãului, pentru nevoile cancelariei), fiii gocimanului
braºovean Ion Corbea, voievodul se folosea pentru corespondenþa în latinã,
greacã, rusã ºi slavonã. Tot la scrisorile latineºti lucrau doctorul Bartolomeo
Ferrati (despre care va fi vorba ºi mai jos) ºi Nicola Follas de Wolf (Nicolaus
Wolff – de fel din Polonia, nãscut în 1685 – mort în 1742), care îºi va afla
mormântul în biserica Bãrãþiei din Bucureºti. Pentru limbile latinã ºi italianã
cancelaria îi va avea pe Anton Maria del Chiaro, evreul florentin botezat
care ºi-a petrecut ani buni în Þara Româneascã ºi a scris apoi o carte despre
ea, ºi pe Giovanni Candido Romano (italian sau român ?), tãlmãcitor de
calendare ºi pronosticuri cãruia i se mai spunea ºi Ioan Românul ori Ioan
Frâncul. Ca secretari pentru limba germanã erau folosiþi Niccolò da Porta,
Andreas Wolff din Cotnari (i se zicea „pisarul leºesc” ; mort în 1756, a fost ºi
el îngropat la Bãrãþie), Ladislau Teodor Dindar ºi Peter Grienner, un sas de
fel din Sibiu. Constantin Strâmbeanu – bãnuit de unii cercetãtori de azi a fi
fost autor al Cronicii anonime brâncoveneºti, cãrturar stimabil despre care
un raport austriac din 1731 observa c㠄escela în literatur㔠–, ajutat de
logofeþei aleºi dintre „spudeii” Academiei Brâncoveneºti (unde voievodul
autorizase sã se þinã ºi cursuri de limba latinã) rezolva chestiunile legate de
corespondenþa în limba românã, iar clucerului Afenduli îi reveneau epistolele
în turceºte19.

Cã secretarii depãºeau adesea demarcaþia, nu mereu limpede trasatã,


dintre „public” ºi „privatul” voievodal, redactând scrisori personale sau punând
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 155

pe hârtie acte ce nu se ofereau publicitãþii, este neîndoielnic. O „îndeletnicire”


a unuia dintre cei pomeniþi mai sus, Niccolò da Porta, abilitate care l-a fãcut
celebru, îºi avea locul de desfãºurare în imediata apropiere a voievodului ºi
în absenþa martorilor, într-o „privatizare” de facturã specialã. Nu ºtim cu
siguranþã dacã fiul notarului grec din Hios, ºcolit în latinã ºi italianã,
a practicat aceastã îndeletnicire secretã ºi la Bucureºti, unde, ajuns în 1694,
a devenit secretar al lui Brâncoveanu ºi om de încredere al stolnicului
Constantin Cantacuzino20, dar înainte cu un an, în Moldova, la Curtea lui
Constantin vodã Duca, fãcuse uz de priceperea sa de a „despecetlui” scrisorile.
Deprinsese probabil acest meºteºug (ce þinea de cel mai autentic spionaj) în
mediile diplomatice din Stanbul, la care a avut acces (s-a convertit la anglica-
nism în capela solului englez ; a fost secretar al lui Jakob Colyer, ambasa-
dorul Olandei la Înalta Poartã). Era pe deplin abilitat, prin urmare, în
violarea ºi „filtrarea” corespondenþei dintre ambasadorul Franþei la Înalta
Poartã ºi reprezentantul aceleiaºi Franþe la Varºovia. Neculce auzise de
aceste exerciþii pe care le fãcea „Nicolae Deport”, „grec [...] om învãþat ºi
tãlpiz de ºtiè despecetlui cãrþile”. Acelaºi Neculce – care credea cã Da Porta
umbla la scrisorile contelui Thököly („Tucul-grof”) – ne spune cã domnul era
de faþã când epistolele erau „despecetluite” ºi, evident, descifrate, traduse ºi
copiate. Când Constantin Duca a pierdut tronul, boierii, informaþi în legãturã
cu violarea corespondenþei (un misionar italian îi pomenea într-un raport pe
„secretarii cifrului”, avându-l, poate, în vedere ºi pe Da Porta), i-au reproºat
(ne spune Neculce) : „Pentru ce-i despecetluit cãrþile lui Tucul-grof ºi i-ei
omorât omul ?”. Istanbulul – ºi diplomaþii strãini, ºi autoritãþile turceºti –
era la curent cu aceste manevre. Înalta Poartã îi va cere lui Duca-Vodã sã-l
aresteze pe atât de priceputul secretar (dupã ce le tãlmãcea ºi le copia, acela
„pecetluia” la loc scrisorile, refãcându-le integralitatea), dar voievodul moldo-
vean va declina aceastã posibilitate, arãtând cã Da Porta a pãrãsit Moldova
(ceea ce poate cã nici nu era adevãrat). În fapt, Constantin Duca l-a adãpostit
pe spion (vom vedea mai jos cã n-a fost singurul care se ocupa ºi cu culegerea
de informaþii), în 1694, sub oblãduirea socrului sãu, Constantin Brâncoveanu.
Acela va pune aici în ordine biblioteca lui Constantin Cantacuzino, întoc-
mindu-i ºi catalogul21. În 1696, Niccolò da Porta era din nou la Stanbul, îl
slujea tot pe Constantin Duca, domn mazil acum ; ar fi vrut sã plece cãtre
Viena, dar drumurile lui se vor încheia tot la Bucureºti, unde talentul lui de
bibliotecar va fi din nou folosit la orânduirea cãrþilor Academiei Domneºti.
Terminã aceastã operaþie complicatã în aprilie 1714, când rector al Academiei
era Marcu Porphiropoulos din Cipru, profesor al lui Vlad Boþulescu. Niccolò
da Porta s-a înþeles bine ºi cu domnii care i-au urmat lui Brâncoveanu –
ªtefan Cantacuzino ºi Nicolae Mavrocordat. Simpatiile sale cantacuzine (mai
vechi) ºi aplecarea faþã de imperiali (pe care îi sfãtuia într-un Discorso
toccante la maniera di governo che usano i Turchi per conservare la Moldavia
e Valacchia… cum sã ocupe Þara Româneascã)22 îl vor face sã caute societatea
lui Gheorghe Cantacuzino, fiul lui ªerban-Vodã, iar când acesta – dupã
anexarea Olteniei de cãtre austrieci prin pacea de la Passarowitz din 1718 –
va fi numit ban (guvernator), Da Porta îi va fi secretar (mai exact, prim-secretar
156 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

al consiliului de administraþie) ºi, din 1726, consilier23. κi va pãstra acelaºi


rang ºi atunci când, plecat dintr-o Oltenie (despre care a lãsat mai multe
rapoarte) unde nu era iubit, a fost transferat la Sibiu. A nutrit gândul de a
ajunge chiar în capitala imperiului (din acest motiv a redactat, încã din
1697, mai sus pomenitul Discorso), dar nu sunt ºtiri cã ar fi izbutit. ªi-a
sfârºit viaþa în 173424.

Posibilitatea (ba chiar obligaþia) unora dintre membrii tagmei secretarilor


(întruchipãri ale confidenþialitãþii ; Udriºte Nãsturel, grãmãtic întâi, apoi
logofãt al doilea, a fost consilier intim, „tainic”, al lui Matei Basarab) de a
trece graniþa, destul de incertã, dintre „publicul” ºi „privatul” monarhic mi
se pare un fapt neîndoielnic. Sunt multe elementele în cartea lui Anton
Maria del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valacchia (începutã
în Þara Româneascã, dar terminatã ºi tipãritã la Veneþia, în 1718 ºi dedicatã
lui Antonio Ferdinando de Gonzaga, duce de Guastalla ºi cumnat al lui Carol
al VI-lea), culese în chip nemijlocit de la câte un martor aflat într-un spaþiu
unde, în mod obiºnuit, secretarul florentin n-ar fi trebuit sã aibã acces, de la
stolnicul Constantin Cantacuzino, de la voievod, de la fiicele aceluia ori de la
medicul Jacob Pylarino, care fusese împreunã cu Brâncoveanu în 1703 la
Adrianopol.
Este imposibil sã aflãm ce l-a îndemnat pe evreul (l-a chemat David)
botezat (dupã convertire – avea atunci 14 ani, se nãscuse în 1669 – s-a numit
Anton Maria del Chiaro) florentin, care a învãþat multã carte (cãlugãrii
capucini din Livorno l-au înscris la Colegiul San Salvadore din Florenþa,
unde a studiat latina ºi umanioarele ; a urmat apoi cursurile Universitãþii
din Padova, audiind lecþiile de medicinã ale lui Antonio Valisnieri), sã-ºi
îndemne, în 1710 (dupã ce petrecuse câþiva ani la Veneþia, unde tãlmãcise
din francezã un tratat de anatomie ºi tipãrise o Viaþã a Sfântului ªtefan),
paºii cãtre Þara Româneascã. Brâncoveanu l-a angajat în cancelaria sa, ca
secretar pentru latinã ºi italianã. A îndeplinit aceleaºi îndatoriri ºi sub
ªtefan Cantacuzino, ºi sub Nicolae Mavrocordat. A fost, în plus, profesor al
fiilor lui ªtefan Cantacuzino (prin 1717 semna ca „Anton Maria del Chiaro,
fiul rãposatului Signor Simon din Florenþa, dascãl de limba italianã ºi latinã
pe lângã domnul Þãrii Româneºti”). În 1716 se afla la Sibiu, apoi la Viena ºi,
în cele din urmã, a ajuns la Veneþia, unde ºi-a definitivat Istoria…, renunþând
a mai face din ea o lucrare eruditã despre antichitatea românilor ºi scriind o
carte despre „revoluþiile” lor „moderne”, ºi a ºi tipãrit-o. Au urmat apoi ani
dificili, cu proiecte abandonate, cu ocupaþii întâmplãtoare ºi cu abia o cãrticicã
de versuri, tipãritã la Pisa în 1727. Apoi i s-a pierdut urma.
Veritabilã patã de culoare la curtea Brâncoveanului (chiar ºi vestimentar :
iatã-l descriindu-ºi straiele : „Cinci sau ºase dintre noi, strãini ce avem
actualmente servicii la curte, cu toatã îmbrãcãmintea valahã, purtam perucã
ºi pãlãrie, cravatã ºi baston de India”), apropiat, sociabil, suportând o vreme
chiar glumele boierilor munteni pe seama roºeþii feþei sale (i se zicea „Curcanul”),
revoltându-se uneori (ºi aflând, din gura aceloraºi, cum face curcanul), Anton
Maria del Chiaro (cãruia Cantemir, în Istoria ieroglificã, îi rezerv㠖 era de
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 157

pãrere P.P. Panaitescu – o hieroglifã sugestiv㠖 Coþofana de Evropa ; sã nu


uitãm însã cã Del Chiaro a apãrut în Valahia în 1710, în timp ce „romanul”
cantemirian fusese terminat în 1705) i-a privit pe cei din jur cu un ochi
veghetor (deºi n-aº putea spune cã a dat dovadã mereu de spirit critic) ºi a
lãsat despre ei ºtiri însemnate, chiar dacã a pus în miºcare uneori o complicatã
ºi neangajantã retoricã a colportãrii („Se ºtie cㅔ, „Mulþi au început sã
creadã cㅔ etc.), într-o carte pe care Dimitrie Cantemir (cel ce avea un
secretar aflat în corespondenþã cu persoane de peste ocean) a folosit-o intens
în ale sale Evenimente ale Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor. ªi pe care istoricii
români din vremea modernã au preþuit-o cu deosebire, tocmai pentru cã
autorul ei s-a priceput sã treacã în destule rânduri acea limitã ºovãitoare
dintre „public” ºi „privat”.
Astrologul. ªtiinþele oculte.
Zãbavã sau ocupaþie serioasã ?
Interpretãri. Profeþii

Ziceam într-o mai veche carte a mea25 cã Barocul din Europa de rãsãrit
(scriitorii români barochizanþi în acest cadru) s-a interesat de mecanismele
subtile ale criptãrii, de enigme, de variatele „încifrãri (cum ar fi cele obþinute
prin „hieroglifizare”) ºi „înceþoºãri” în stare sã creeze „lumi” esoterice, dificil
de abordat, de sugestiile de decodare ºi interpretare ale „semnelor”, de pãtrun-
derea în aceste „lumi” pe care le propuneau feluritele mancii, de simbolistica
cifrelor, de predicþii (cândva Petru ªchiopul se arãtase interesat de inter-
pretarea poziþiilor astrelor) ºi de oracular. Era acel sfârºit de veac XVII,
când gusturile baroce ajung ºi în spaþiul românesc, un timp al instabilitãþii
ºi nesiguranþei ºi era firesc ca elitele politice – voievozii ºi consilierii lor – sã
cerceteze esoterismele ºi încifrãrile hieroglifice, sã conjure aºtrii ºi destinele
ajutaþi de codurile oculte ale astrologilor pentru a-ºi spulbera îngrijorãrile ºi
a-ºi împlini speranþele26. Vom gãsi, prin urmare, aplecarea cãtre oracular la
aceºti voievozi, spre un oracular de care se apropiau fie cu ajutorul „specia-
liºtilor”, fie prin achiziþii proprii (precum Cantemir, cunoscãtor consumat al
„ºtiinþelor” oculte, filtrate în câteva rânduri ºi încreºtinate, ºi mare amator
de „cercetãri” privind veacurile viitoare).
Pentru ªerban Cantacuzino, „iatrofilosoful” Ieremia Kakavelas, fostul
profesor al lui Cantemir, dã o probã de „art㔠divinatorie, interpretând
apariþia ciudatã a unui iepure bicefal. Cu cele douã capete ºi opt picioare ale
sale, arãtarea ar fi semnificat „bicefalia” (Mehmet ºi Suleiman, fiii sultanului
Ibrahim) care sfâºia Imperiul Otoman ºi „fuga repede ºi pierderea acestei
împãrãþii”) ; cum „cazul teratologic” se ivise în Þara Româneascã, voievodul
Cantacuzin era dator sã vâneze urgent „iepurele monstruos”27. Dupã Cronica
Bãlãceneascã, tâlcuirea lui Kakavelas a fost alta : „intru quarii [iepurii prinºi
la o vânãtoare – nota mea, D.H.M.] s-au nemerit o epuroae cu puli in pantece,
pre carea spentecandu-o, au aflat que era gata se fete, un puliu cu 2 capete
ºi cu patru picioare : d-innainte un cap trageva in o parte [ºi] altul in alte
parte, ºi trupurile la mediloc era inbinate, de nu se conosceva inbinatura  ;
quare, aducandu-l la Domnul, fiend ºi patriarhul Dioniscie ºi Ienache
Logofetul Cariofil, se mirava ºi, telcuind unii intr-un quip, altii in alt quip,
iara Cacavela dascalu au dis que d-in neamul lui Sierban-Voda vor sa se
radeice 2 capete se stee in potriva unul altuia, ºi unul va trage in o parte,
altul in alta ; ºi va fi mare stricaciune pamentului acestuia, de vreme ce
acest semn minunat s-au aflat in tara aceasta...” Ne vom mai întâlni cu
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 159

transcrierea latinizantã a lui Samuil Micu în alte fragmente din aceastã


cronicã, dupã al cãrei autor cele dou㠄capete” divergente ca orientare politicã
(spre turci ºi spre austrieci) vor fi Constantin Brâncoveanu ºi Constantin
Bãlãceanu, unul nepot, celãlalt ginere ai voievodului. Mai puþin izbutitã, se
pare, dar tot pe placul lui ªerban Cantacuzino, a fost tãlmãcirea pe care a
dat-o aceleiaºi întâmplãri Ioannes Kariophilês, prezent ºi el, se zice, la
strania descoperire. Iepurele era pentru acesta chiar Þara Româneascã,
„deschisã, nepãzitã de tunuri, de întãrituri ºi de maºini de rãzboi, ca ºi inima
iepurelui”, spãimoasã precum respectivul organ lipsit de pericard. În cele
douã capete marele logofãt al Patriarhiei ecumenice vedea stãpânirea de
faþã, cea turceascã, ºi pe aceea ce urma sã se instaleze, adicã a Habsburgilor,
cãtre care „iepurele (Þara Româneascã) urmeazã a se supune spre cârmuire,
spre a avea pace ºi de acolo”28.
S-ar fi pretat la astfel de interpretãri ºi „viþãlul” cu douã capete – despre
care vorbeºte Nicolae Costin în Letopiseþul Þãrii Moldovei de la zidirea
lumii pânã la 1601 – nãscut „la jidovi, în oraºul Cazimirul ; un cap era în
locul coadei, iar coada era în mijlocul spinãrii den-a-driiapta” sau celãlalt
„viþãl” „cu 2 capete ºi cu 4 ochi”, înregistrat de „Pseudo-N. Costin” în vremea
lui Antioh Cantemir. Lumea din jur era plinã de semne ce trebuiau tâlcuite  :
„în Braniºte, la un om anume Toader” – povesteºte acelaºi „Pseudo-N. Costin” –
s-a nãscut un copil malformat, „fãrã mâini ºi fãrã ceriul gurii ºi au trãit
numai o sãptãmânã ºi au murit. Povestesc oamenii, unde se fac de aceste
semne nici de un bine nu este”.

Mancia politicã. Oracularul

În alt spaþiu decât cel românesc, Milescu a dat, cu o „cadenþ㔠cu totul


remarcabilã, mai multe „cãrþi de interpretare” (traduceri, cele mai multe, sau
prelucrãri dupã izvoare apusene ori bizantine) – Chresmologhion, Vasiliologhion,
Genealogia þarilor ruºi, Symbolorum imperatorum pars prima –, fapt care
dovedeºte existenþa unor „izoglose” revelatoare în conturarea atitudinilor,
concepþiilor ºi gusturilor comune. ªi cãrturarii, ºi capetele încoronate din
Rãsãritul slav vãdeau aceleaºi „aplecãri” ca ºi elitele baroce de la Iaºi ori de
la Bucureºti. Cãci tezele ce apropie, conceptual, aceste scrieri (ºi altele – eu
le-am pomenit doar pe cele ale Spãtarului – care aratã contingenþe cu opera
istoricã) de cãrþile istoriografilor români din aceeaºi epocã sunt numeroase.
Este vorba de seturi întregi de idei pe care istoriografia rãsãriteanã (dar nu
numai) barocã le împrumutase din cronografele medievale. „Ideologic”, aceste
modele în cercetarea istoriei cu o largã circulaþie în a doua jumãtate a
secolului al XVII-lea ºi mai târziu („descrierea genealogicã”, la care va apela
ºi Nicolae Costin în Letopiseþul lui, „monarhiile în succesiune pe cicluri”
[cele patru monarhii – sau „creºterea ºi descreºterea” imperiilor, teoretizate
de Constantin Cantacuzino ºi de Dimitrie Cantemir) erau cu deosebire oportune,
cãci includeau ºi o componentã consacratã predicþiei („întâmplãrile trecute
le prevesteau pe cele viitoare”), în stare sã le atragã atenþia monarhilor.
160 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

În acord cu contextul epocii ºi cu tendinþele politice conturate în aceastã


parte a Europei, eforturile scriitorilor de istorie ºi ale celor ce cãutau, precum
Nicolae Milescu, sensurile ºi învãþãmintele ei se vor concentra deci în
preajma „semnelor” ce anunþau iminenta dispariþie a Imperiului Otoman
(ideea antiotomanã, „cruciada” antiturceascã erau la modã), agentul selectat
spre îndeplinirea predicþiei fiind marele imperiu creºtin de la miazãnoapte,
adicã Rusia. Aºa va proceda Milescu în Chresmologhionul, pe care îl compi-
leazã sau îl traduce dupã o scriere asemãnãtoare a lui Paisie Ligaridis (grecii
erau, între alþii, cei care îºi legau speranþele de eliberare de ascensiunea
puterii þarilor ortodocºi), carte a profeþiilor (chresmoi), sau în Vasiliologhion,
unde drepturile celeste ale monarhului sunt afirmate fãrã echivoc. Tot la fel
va legitima filosofic Cantemir predicþia pe care Biblia o pune pe seama
prorocului Daniil cu privire la „urcarea” împãrãþiilor într-o ordine datã de
punctele cardinale ; Monarchiarum physica examinatio, scris㠖 sã nu uitãm –
tot în Rusia, admitea o premoniþie întrajutoratã de conºtiinþa raþionalã. Zic,
iarãºi, precum cronicarul : nu avem de ce sã-i bãnuim pe aceºti literaþi de
„colachie”. Dimpotrivã. Colectând „semne”, sistematizându-le ºi interpre-
tându-le, ei fãceau o nobilã operã de stimulare (politicã, sigur) ºi justificare.
(Milescu ajunge, în Chresmologhion, sã formuleze direct sfaturi ºi recomandãri
adresate þarului Petru.) Se supuneau, însã (ne aratã limpede textele lui
Dimitrie Cantemir, unde „manciile” au rosturi politice), presiunii sistemului
ºi „ceremonialului” baroc, scriind (chiar ºi istorie) potrivit unei anumite
mentalitãþi ºi venind în întâmpinarea unui gust literar ºi „estetic” deja
instalat. Între datele ce definesc acest gust predominant, aplecarea spre
feluritele exerciþii de facturã hermeneuticã, în „transcrieri” literare, ocupa o
poziþie de seamã. Într-o atmosferã controlatã de subminante incertitudini
(condiþionate multiplu), într-o lume care iubea „încifrãrile” ºi „simbolistica”
ºi îºi îmbrãca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (Milescu
începuse ºi el redactarea, în aceastã manierã savantã, a unei Cãrþi despre
hieroglife), solicitarea esoterismului propriu emblemelor ºi emblematicii se
asocia, firesc, coerent, cu înclinaþiile cãtre ocultism ºi „manciile” de tot felul,
cãtre ermetism ºi literatura oracularã, cãtre variile „decodãri” ºi previziuni
ori cãtre astrologie (cu capacitãþile ordonatoare pe care le avea „netulburatã
miºcarea stelelor”). Literatura care rãspundea unor asemenea cerinþe era
cãutatã, cercetatã, tradusã, adaptatã, produsã pe un spaþiu larg în Rãsãritul
Europei ºi la noi.
Apariþiile datorate lui Nicolae Milescu, mai toate – ziceam – tãlmãciri sau
prelucrãri urmând surse baroce occidentale29, sunt exemplare pentru ilus-
trarea mentalitãþii ºi a gustului literar baroc de care aminteam. Oricare
dintre cãrþile ce i se atribuie reprezintã o direcþie sau alta – Aritmologhia,
prelucrare dupã J. Lauterbach, Aritmologia miscella, ºi Joachimus Camerarius,
Arithmologia etica, mithologica (lucrãri cunoscute, probabil, prin intermediul
impresionantei Enciclopedii baroce a lui J.H. Alstedt), cuprinde aproape trei
sute de „gnome numerice” ºi aduce în Est unul dintre „jocurile” mult agreate
de literaþii barochiºti. Tot o carte de „gnomologie” este ºi Etica, datoare – ca
surs㠖 aceleiaºi enciclopedii a lui Alstedius. Geografia în chipul jocului de
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 161

cãrþi (cu un bãnuit original franþuzesc) propune o ingenioasã utilizare a


emblematicii în didacticã. Emblemele dau originalitate ºi Cãrþii despre cele
nouã muze ºi despre cele ºapte arte liberale, pentru care nu trebuie neapãrat
sã cãutãm surse occidentale, cãci tema avea o veche tradiþie în poezia pane-
giristicã ucraineanã din prima jumãtate a secolului al XVII-lea.
În acest context, interesul pentru literatura oracularã, ºi, în particular,
pentru oracolele sibilinice este explicabil pe deplin. Sibilele îºi fac apariþia în
literaturile est-europene ºi în cea româneascã, pãtrund, firesc, în texte ce
brodau pe marginea unor miracole, dar nu se pot sustrage nici susþinerii
„profeþiilor politice”, prognozele lor se autonomizeazã, intrând într-un fel de
„obiºnuit” al lecturii, motivul îºi reface un nou statut ºi, depãºind zona
literarului, capãtã dreptul de a figura în programele iconografice (un drept
recãpãtat, de fapt). Ucraineanul Ioannikie Haleatovski publicã în 1665 la
Lvov lucrarea Cerul nou… (Nebo novoe…, carte patronatã de Anna Movilã-
-Potocka), o culegere (cu mult material occidental) de minuni ale Maicii
Domnului, în care sibilele se rostesc frecvent ºi încã în versuri. Cerul nou…
se va traduce ºi în româneºte, întâi în Þara Româneascã spre sfârºitul
veacului al XVII-lea, probabil din iniþiativa aceluiaºi mitropolit Varlaam al
Ungrovlahiei care a pus sã se tãlmãceascã ºi colecþia de cazanii Cheia înþe-
lesului (tot a lui Haleatovski), ºi apoi, la începutul secolului al XVIII-lea, ºi
în Moldova. Previziunile versificate ale sibilelor din culegerea de miracole a
lui Haleatovski vor fi utilizate, cu neînsemnate modificãri, câþiva ani mai
târziu, de Nicolae Milescu, în Cartea despre sibile, câte erau – 12 –, cum se
numeau ºi despre profeþiile lor (1672). Strofe întregi trec din lucrarea Cerul
nou… în Cartea despre sibile, ansamblu de mare erudiþie, veritabil tratat, cu
o informaþie impresionantã, adunatã din surse occidentale ºi greceºti, ºi cu
preluarea aceleiaºi teze politice antimahomedane. La Milescu sibilele sunt
douãsprezece, ca în tradiþia occidentalã. Tema este veche. („Cronicile uni-
versale” ale Europei medievale întovãrãºeau textul istoric cu preziceri sau
imagini ale sibilelor. În Kronika wszystkiego ïwiata a polonezului Marcin
Bielski, sibilele sunt douãsprezece, adicã tot atâtea câþi au fost ºi profeþii
biblici. Din aceastã cronicã sau din alte surse, cronografele ruseºti de redacþie
apuseanã vor integra o Povestire despre cele 12 sibile, transportând în Rãsãrit
o construcþie occidentalã.) Barocul a reelaborat-o, iar Milescu, scriind în
Rusia, va opera aºteptate „localizãri”. În cartea lui, sibila Eritreea prezice
cum cã vulturul bicefal din nord (emblemã a þarilor ruºi) va învinge, protejat
de semnul crucii, împãrãþia musulmanã.
Mitropolitul Dosoftei, care în Parimiile preste an… (Iaºi, 1683) publicã un
semnificativ grupaj de literaturã oracularã, era un cititor (ºi poate chiar un
traducãtor), de miracole marianice (i s-a pus în seamã tãlmãcirea cãrþii
Mântuirea pãcãtoºilor a lui Agapie Landos) ºi un colecþionar al ºtirilor despre
sibile (cunoºtea, poate, povestirea din cronografele ruseºti de redacþie apu-
seanã). El face însemnãri marginale în dreptul pasajelor cu privire la pre-
zicerile sibiline din cartea lui Johannes Nauclerus, Chronica succintim
comprehendentia res memorabiles saeculorum omnium ac gentium, ab initio
mundi usque ad annum Chriti nati MCCCCC (continuatã de Nicolaus Baselius
162 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

pânã la 1514 ºi de alþii pânã la 1544, an în care a fost ºi tipãritã la Colonia),


pe care ºi-o procurase, spre a o dãrui apoi, în 1685, doctorului Jacob Pylarino30.
Câþiva ani mai târziu, în timpul exilului din Polonia, Dosoftei va „recidiva”,
glosând despre sibile ºi texte profetice într-un manuscris ce se afla la începutul
secolului al XX-lea la Kiev, cu o copie pãstratã la Biblioteca Sinodalã din
Moscova31. Acrostihul sibilin, tradus de Dosoftei (care spune cã l-a „aflat” în
„Cartea a cincea a lui Evsevie Sfântul de Pamfilia, episcopul de Chesaria
Palestinii, unde scrie Viaþa marelui Constantin împãrat, în a cincea carte”)
ºi tipãrit împreunã cu versiunea latinã (tãlmãcirea româneascã este inter-
liniarã) în Parimiile preste an…, va fi prescris, în 1748, de grãmãticul ardelean
Matei Voileanu (ms. nr. 3399 B.A.R., ff. 198v-199v).
Spre a încheia, în fine, aceastã înºirare (din care nu ar trebui sã lipseascã
cronografele de prelungire bizantin㠖 precum cel al lui Matei Kigalas,
tradus, se zice, chiar de Dosoftei – care, chiar dacã nu evocã nemijlocit
profeþiile sibiline, rezerv㠄oracularului” spaþii însemnate), sã amintesc cã
sibilele ºi profeþii reapar – confirmând interesul pe care încercam a-l descrie
mai sus ºi alãturându-se, semnificativ, unei resuscitãri pe care o atestã ºi
manualele de picturã religioasã din Rãsãritul ortodox32 – în programul
iconografic pus în operã, în 1672, la Mãnãstirea Cetãþuia din Iaºi.
Ca ºi în alte rânduri, interesându-se de tematica sibilinicã, scriitorii
baroci ai Europei de rãsãrit – între ei ºi cei români – valorificau depozitele
medievale (mereu ºi cu profit „recuperate” de reprezentanþii acestui curent)
ºi reactualizau, într-o perspectivã sensibil modificatã, idei ºi forme literare
pe care tradiþia locului le încorporase deja. În literatura româneascã textele
despre sibile (întruchipãri antice ale omniscienþei ºi capacitãþii de predicþie,
variind ca numãr între una ºi douãsprezece – atâtea apar în pictura renas-
centistã, cu limpezi trimiteri, ziceam, la prorocii mici, la patriarhii ºi la
apostolii Sfintei Scripturi – ºi impunând, prin frecvenþã, câteva nume :
Eritreana, Delfica, Tiburtina, Cumeana, Frygia) pãtrund devreme, la început
în versiuni slave ºi greceºti (probabil). Patristica timpurie (Origene, Tertulian,
Lactantius, Theofil din Antiohia) a reinterpretat în duh creºtin oracolele
sibiline, fãcând loc între predicþiile atribuite acestor personaje ºi prorocirilor
cu privire la naºterea lui Iisus Hristos ori viziunilor eshatologice33. Medieva-
litatea bizantinã n-a ocolit nici ea aceastã temã. Cronica lui Gheorghios
Hamartolos din veacul al IX-lea pune în circulaþie (pe baza unor izvoare mai
vechi) o naraþiune despre biblica reginã din Saba, transformatã în Sibilã,
care prevesteºte venirea lui Hristos. Acest „nucleu” (reluat ºi de alþi istorici
bizantini) va fi întrebuinþat de versiunea sud-slavã (medio-bulgarã verosimil),
în care Sibila, beneficiarã a unei naºteri miraculoase ºi ajunsã împãrãteasã
a Romei, devine fiicã sau sorã a lui Solomon. Textul a ajuns în spaþiul
românesc ºi a fost tãlmãcit prin veacul al XVI-lea se pare cã în Transilvania,
cópii ale acestei transpuneri pãstrându-se în ms. nr. 469 B.A.R. ºi în „Codicele
de la Cohalm”34. Aceeaºi versiune, remaniatã în mediul sârbesc (zonã unde
figura Sibilei, „sorã a lui Solomon”, intrã în compunerea Alexandriei, prile-
juind literaþilor români, care vor traduce cartea spre sfârºitul secolului
al XVI-lea, încã o posibilitate de a veni în contact cu oracularul sibilin), va fi
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 163

din nou prefãcutã în româneºte în veacul al XVII-lea. Ms. nr. 1436 B.A.R.,
copiat în 1701 de harnicul Costea Dascãlul din Braºov, conservã aceastã
traducere35.
Cam în aceeaºi epocã, adicã în veacul al XVI-lea, s-a alcãtuit la noi ºi
tema iconograficã a sibilelor (în cadrul complexelor „Arborele lui Iesei” ºi
„Buna Vestire”), prin receptarea unor fluxuri occidentale – în cazul mãnãs-
tirilor bucovinene –, dar ºi cu pãstrarea nealteratã a canoanelor bizantine
(cãci la Athos, în trapeza Lavrei, o sibilã era pictatã în 1512 în vecinãtatea
lui Platon ºi a lui Aristotel) observatã în decorarea bisericilor din Oltenia ºi
Muntenia36.

„Prognosticoanele”. Horoscopul politic

Elitele valahe s-au dat în vânt, cãtre sfârºitul secolului al XVII-lea, dupã
calendare ºi almanahuri. Unele veneau din Italia, spaþiu cu care exista un
„comerþ” constant, pomenit ºi de Anton Maria del Chiaro. Erau Almanacchi
Veneti, predicþii întocmite pentru câte un conducãtor de pe continent (precum
„sua altezza serenissima il signor principe Eugenio di Savoia”) ori pentru
alþi „ilustrissimi et eccelentissimi signori”, ajunse în Þara Româneascã fie ca
niºte calendare astrologice anuale (Lunario), fie ca Almanacco perpetuo, cu
date valabile pe mai mulþi ani, ca acel Almanacco perpetuo di Rutilio Benincasa
Cosentino, illustrato e diviso in cinque parti da Ottavio Beltrano di Terranova
di Calabra Citra, come segue nella seguente parti. Opera molto necesaria e
dilettevole, come anco di gran giovamento, et utile di ciascheduno, e particolar-
mente ad astrologi, fisionomici, medici, fisici, chirurgi, barbieri, distillatori,
alchimisti…, Veneþia, MDCC – pãstrat azi la B.A.R. – fost, dupã cum dovedesc
însemnãrile de pe marginea foilor, în posesia lui Constantin Cantacuzino.
Mare amator de astfel de publicaþii37, Stolnicul îi trimitea – în 1708 – lui
Hrisanth Nottaras (de altfel Bucureºtiul aproviziona ºi Stanbulul cu astfel
de publicaþii, pe diplomaþii apuseni „blocaþi” acolo de rãzboiul dintre Liga
Sfântã ºi Imperiul Otoman), devenit între timp patriarh al Ierusalimului, un
calendar „al Astrofilului”, publicat la Tyrnavia, socotindu-l „foarte bine întoc-
mit”, deºi avea în cuprins ºi „unele sentenþe nu prea plãcute”. Corespondenþa
dintre cei doi cãrturari ni-l aratã pe Cantacuzino (în care trebuie sã vedem,
indiscutabil, pe unul dintre cei care au încurajat „curentul esoteric” la curtea
nepotului sãu Constantin Brâncoveanu, despre care va fi vorba mai jos  ;
sigur, în continuarea unei curiozitãþi stârnite încã de studiile sale padovane,
cãci Cesare Cremonini, Pomponazzi, Nifo, Pietro d’Albano erau filosofi intim
familiarizaþi cu datele astrologiei), expediindu-i în continuare calendare
(în 1712 – un text în latineºte, în 1713 – un calendar polonez ºi unul maghiar)
sau fãgãduindu-i tãlmãciri în greceºte dupã asemenea cãrþi tipãrite în Italia.
În ceasurile lui de odihnã, Brâncoveanu cerceta astfel de producþii. Curþile
sale, sedii ilustre ale lucrului scriitoricesc, au adãpostit lucrãri de prefacere,
în greceºte sau în româneºte, a calendarelor strãine. Tãlmãciri se fãceau ºi
164 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

în alte locuri. Fondurile unor biblioteci vestite, domneºti ori mãnãstireºti


(cel de la Mãnãstirea Vãcãreºti, ctitorie a Mavrocordaþilor, cel de la Mãnãstirea
prahoveanã Ghighiu), atât cât au putut fi reconstituite, atestã prezenþa
unor calendare greceºti, tãlmãcite de cele mai multe ori. În 1698, de pildã,
Ioannes Molybdos Komnênos – cel ce tãlmãcise, din latinã în greacã,
De imitatione Christi a lui Thomas a Kempis ºi care, sub numele de Ierotei,
va ajunge apoi mitropolit al Dristorului – traducea (el sau, poate, Mihail
Vizantios, om al bisericii ºi om de litere) pentru Constantin Brâncoveanu, în
greceºte, horoscopul nemþesc Das Moskowittische Prognosticon, oder der
glorwerdige Czar Peter Alexowitz von der gewachsenen Russischen Macht,
von der Tyrann Iwan Wasilowicz his unter hoechsterwehnte czaarische Majestaet,
deren umstaendige Kriegs-Anstalten ihr das orientalische Reich und der
Patriarchea sitz Constantinopol versprechen…, publicat în acelaºi an la
Augsburg de cãtre Stanislav Reinhard Axtelmeyer. Tot în 1698, acelaºi
Axtelmeyer mai edita la Augsburg, încã un „horoscop politic” : Ottomanisches
Prognosticon aus der Clementia Vitrice oder Leopoldus der Sanfftmuetige
Uberwinder der Türcken und des Ottomanischen Reichs, worinnen Handgreiflich
der Untergang des Tuerkischen Reichs angewiesen wird, wann die Allürten
nur dazu thun wolen…, care trebuie sã fi ajuns ºi el în spaþiul românesc.
În aceste „prognosticoane”, cãrturarii timpului, politicienii, voievozii noºtri
cãutau predicþii pentru împlinirea propriilor nãdejdi. Citind aceste cãrþi ºi
interpretându-le (în Das Moskowittische Prognosticon, Axtelmeyer dãdea ca
sigurã victoria lui Petru cel Mare asupra turcilor), tâlcuind ºi alte „semne”
(toate premonitorii ; abundã astfel de „arãtãri” în literatura noastrã cronicã-
reascã), ei fac – zicea Virgil Cândea38 – un fel de mancie politicã, subsumatã
unor scopuri cum nu se poate mai „realiste”. Acestea erau, cu siguranþã,
speranþele pe care le nutrea ºi Constantin Brâncoveanu atunci când l-a pus
pe Ioan Romanul sau – cum mai iscãlea uneori – Ioan Frâncul (în Giovanni
Candido Romano, Mario Ruffini vedea pe unul dintre românii trimiºi de
voievod sã înveþe carte în Italia, întors acasã ºi devenit secretar domnesc39 ;
e posibil sã avem de-a face, însã, ºi cu un italian get-beget ajuns, ca ºi Del
Chiaro, în slujba domnului) sã-i traducã în româneºte acele Foglietti novelli
italieneºti (care, ca ºi Tartana degli influssi, erau citite în capitala Valahiei),
cu o marcatã substanþã astrologicã. Predicþiile din acest Folet Novel (tãlmãcit
„de pre limba frânceascã în rumâneasc㔠din 1693 ºi pânã în 1704 de zisul
„zodier”) erau – aºezate pe anotimpuri – preponderent politice. Pentru anul
1700, sub precizarea „Kira Vale [este vorba de Chiaravalle, autor, ca ºi
Fourriol, de texte ermetice foarte gustate la Bucureºti] zice”, evenimentele
urmau a fi cam de felul acesta :
„Sã va vãrsa aurul a unii republice den porunca a mai marilor ei pentru
apãrarea marginii þãrii sale.
Acel mare care au învãþat pre un vecin al sãu a primejdui, va pierde
stãpânirea lui ºi viaþa.
Armata de mare a unii republice iaste de tot gãtatã ; numai témerea a celor
mai mari ai sãi o þine în liman”.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 165

Versiunea româneascã a acestor „prevestiri” (mult mai mult decât o traducere


din „astrologhi osebiþi italiani”, ci prelucrãri ºi tâlcuiri ale scrierilor acestora
cu vãdite adaptãri la spaþiul românesc ºi la cel circumvicin) pãstreaz㠄cir-
cumspecþia” originalelor. Interpretãrile posibile sunt totdeauna mai multe :
„O miºcare de cutremur se va auzi în paguba unora ce sunt sub Taur” ori
„Marte împreunã cu Mercur în semnul Racului rãu sã laudã asupra unor
locuri supuse acestui semn, cu jafuri, vicleºuguri ºi hoþii, închisori ºi multe
pe ascuns neprietenii, cãrora împreunându-se ºi Saturn, adaogã foc într-o
trãire care va topi pe însuºi stãpânul sãu cel adevãrat”.
Traducãtorul, care declara cã le-a alcãtuit spre a satisface „perierghia”
voievodului, el însuºi vãzând în lectura lor mai mult „o trécere de vréme ºi
mai vârtos de deºertãciunile omeneºti ºi lumeºti sã sã mire ºi sã râzã înþe-
leptul ºi adevãratul creºtin”, se îndoia, pãzind norma bisericii, de credibi-
litatea „prognozelor” ºi a „mecanismelor” pe care ele se întemeiau : „La aceste
prognostice nu iaste a sã uita neºtine sau a crede, de vréme ce toate în voe a
Ziditoriului ºi Otcârmuitoriului totul sânt puse ; ºi în putérnica mâna sa
stau ; ºi despre a sa orânduialã toate sã miºcã ºi sã mutã, sã fac ºi sã prefac”
ori „Céle adevãrate ºi aiavea în felul lor (pornirile ºi miºcãrile ceriurilor, zic,
închipuirile planitelor, stãrile zodiilor ºi altele ca acelea, den cari acei astro-
loghi scot ºi îºi fac meºteºugul lor), nu sânt altei zidiri cunoscute sau ºtiute,
fãrã cât numai lui Dumnezeu ziditoriului ºi otcârmuitoriului fiinþei. Aºa
trecutele, céle ce sânt, precum ºi céle viitoare, lui unuia numai aiavea
cunoscute ºi ºtiute sânt ºi acélea toate în comoara cea adâncã ºi tainicã a
înþelepciunii sale sânt puse ºi volnicã în voia ºi putérnicã mâna sa stau, de
unde toate spânzurã ºi sã otcârmuescu, pânã la atomul cel mai mic”. Vodã
(un cunoscãtor al terminologiei simbolice) le citea, însã, chiar dacã unele
preziceri nu erau de naturã sã-i facã plãcere („Otomanul îmblânzit cu niºte
pohlibuturi a unor marghioale care-i sânt pretecstul bunei slujiri cã isprã-
vescu trebile va da porunci de mare strângere de bani derept care lucru
supuºii lui vor vorbi multu de rãu”), constatând absenþa confirmãrilor : „Aici
au minþit” sau „Din nou au minþit”, noteazã el, vãdit nemulþumit, în câmpul
unor pagini.
Sunt toate aceste atitudini, aceastã aplecare spre ºoaptele misterioase
ale esotericului, într-o lume a nesiguranþei ºi a dispariþiilor inexplicabile –
observa Rãzvan Theodorescu – „simptomele, care nu înºalã, ale unei crize în
care singura, aparenta salvare era cea a compensãrii vizuale printr-un fast
orbitor al veºmintelor, al alaiurilor ºi al ceremonialului curþilor princiare de
la Bucureºti ºi Iaºi”40.
Medicul

Adesea aceºti voievozi se îmbolnãveau. Erau chinuiþi de rãni din trecute


lupte, sufereau de beteºuguri dobândite la naºtere ori mai târziu, la vânã-
toare, poate, se arãtau neajutoraþi într-o lume în care „obiectele” din jur
erau septice iar maladiile necruþãtoare. La curþile domneºti apar doctorii.
În grija lor, protectori ai integritãþii trupeºti a conducãtorilor, se aflau serviciile
medicale acordate voievozilor ºi, probabil, membrilor familiilor lor. Nu cred
cã, la început, era mai larg cercul celor asistaþi de medicii aduºi din strãi-
nãtate, uneori cu destulã greutate. Treptat aceºti profesioniºti (cu capacitãþi
certificate de garanþi, probi ºi fideli), medici, chirurgi, bãrbieri („þivulici”,
cum le zice Cantemir, „barbirii” – dacã veneau din Germania ori din Ungaria,
„gearahii” turci, „hekimii” sosiþi de la hanul tãtar – N. Vãtãmanu) au început
sã se ocupe ºi de marii boieri ºi de familiile lor.
Istoria ne-a pãstrat destul de bine informaþii în legãturã cu medicii care
l-au îngrijit pe ªtefan cel Mare, rãnit cândva, în 1462, la picior în timpul
asediului cetãþii Chilia. Rana aceasta l-a supãrat pe voievod mai ales la
vremea bãtrâneþii, când, probabil, se mai alãturaserã ºi alte surse de sufe-
rinþã. Din raportul din 1504 al unuia dintre ultimii medici sosiþi, Lionardo di
Massari, un italian, care l-a asistat pe ªtefan pânã în ultima clipã (dacã este
adevãratã aceastã versiune ; se pare cã Di Massari n-a pãrãsit Buda), ºtim cã
în jurul patului voievodului bolnav se mai aflau un doctor evreu (evreii erau
numeroºi printre cei care practicau medicina) trimis de hanul tãtarilor, un
„hekim” deci, „il medigo zudeo de l’Imperator di Tartari”), un bãrbier din
Buda, specializat în intervenþii chirurgicale41, ºi, probabil, Ieronimo da Cessena.
Înaintea lui Di Massari, la Suceava mai fusese un alt italian, din Veneþia,
Matei din Murano (Matheus Murianus – îºi zicea el), care, în 1502, cerea,
printr-un conaþional ce se întocea de la Moscova, medicamente („pharmaciae
aliqnae sive medicinae”). Matei Muriano (care, ca ºi alþi confraþi, s-a ocupat
ºi cu spionajul) sosise în Moldova în anul 1501, prin luna august, dar, bolnav
el însuºi, a murit în octombrie 1503. Curtea moldavã a cerut atunci un alt
medic de la Veneþia ºi se pãrea cã ºansele cele mai mari sã meargã la Suceava
le avea un anume Giorgio din Piemont. Piemontezul a trebuit sã se retragã,
însã, în faþa lui Ieronimo (Geronimo, Hieronimo) da Cessena, candidat impus
de Colegiul medicilor. Acesta a plecat spre Moldova, unde îl aºtepta un
salariu de 500 de galbeni pe an, dar unele izvoare spun cã la Suceava el n-a
mai ajuns. Alte surse, dimpotrivã, îl aflã în capitala Moldovei. În anul 1504
se afla acolo, poate, pomenitul Lionardo di Massari, de ale cãrui servicii
Bogdan al III-lea cel Orb va fi foarte mulþumit42. Ar mai fi trebuit sã soseascã,
tot prin 1502, în capitala Moldovei un medic german, un anume Johann
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 167

Klingenspora, din Nürnberg, obþinut în urma unei solicitãri sprijinite ºi de


regele Ungariei. Dar nu se ºtie dacã a ajuns… La fel cum nu se ºtie dacã au
pus piciorul în Moldova chirurgul ºi medicul ceruþi de la Veneþia, primul în
1475, cel de-al doilea în 1501. Existã însã informaþii despre trecerea prin
Suceava a lui Isaak Beg, evreul spaniol care bãtea Europa ca sol al lui Uzun
Hasan din Persia (dar nu ne-au parvenit ºtiri cã ar fi avut grijã ºi de rãnile
lui ªtefan), un chirurg din neamul sicilian Branco (era preot), dupã cum mai
înainte se aflase, poate, în capitala Moldovei, îngrijindu-l pe ªtefan cel Mare,
genovezul Zoano „barbero”43.
Din când în când, prin secole, mãrturiile pãstreazã numele câte unui
medic adus pentru a uºura suferinþele voievozilor. Aºa a fost sasul pe nume
Francisc („Franciscus phisicus”), doctor al acelui Radu cel Mare, mereu
vizitat de maladii, aflat în imposibilitate de a-ºi folosi picioarele din cauza
gutei vreme de ºapte ani ºi cãrat în cãruþã de la o mãnãstire la alta, unde
(în aºteptarea miracolului vindecãrii) asculta plângerile ºi fãcea dreptate.
Dupã Radu cel Mare, Neagoe Basarab, voievodul cãruia Manuil Corintios,
„marele ritor” al Patriarhiei din Constantinopol, îi zicea „împãrat”, iar Gavriil
Protul – „ighimon”, þinea la curte ºi un poet – pe Maximos Trivalis, care îl va
cânta în versuri greceºti abundent decorate cu elemente clasicizante, dar ºi
un doctor – pe Hieronim Matievici din Dubrovnik. Pe acest raguzan (venit de
la Veneþia în 1517, la cererea voievodului român) Neagoe Vodã (care va muri
din pricina tuberculozei) îl va trimite, prin 1517-1518, în solie la Veneþia.
Dalmatinul, „medicus chyrurgus, servitor ilustris domini Bassarachi”, a fost
bine primit în Cetatea de pe lagunã ºi fãcut „cavaler splendid” (avea, adicã,
voie sã poarte veºminte aurite, sabie ºi pinteni la cizme) printr-un ordin al
dogelui44.
În secolul al XVI-lea ºi mai târziu, voievozii români – Pãtraºcu cel Bun,
Petru cel Tânãr, Alexandru al II-lea Mircea, Mihnea Turcitul (bolnãvicios
încã de când era copil), Petru Rareº, Alexandru Lãpuºneanu – au apelat la
medici ardeleni, saºi din Sibiu (oraº cu doctori buni, ca acel Ioan Evanghelista,
chemat sã-l lecuiascã pe Pãtraºcu cel Bun), Braºov (de unde vine, în douã
rânduri, un doctor pe nume Paul) ori Bistriþa. Saºii începuser㠖 zice Nicolae
Iorga – sã înveþe medicina în universitãþile germane. Acelaºi Iorga credea cã
medicii care au stat în preajma lui Petru Rareº – ªtefan, în 1542, ºi Gheorghe –
erau de fapt bãrbieri-chirurgi45. Bolnav grav de ochi („Ille solus Palatinus
Moldaviae Alexander, manendo in Szoczowa duodecimque consiliarios snos
decolando, factus est caecus, et statim post hunc diem in tota terra Moldaviae
ad hunc ausque diem grassatur pestis”46) ºi suferind de picioare, Alexandru
Lãpuºneanu (care-ºi aducea de la Bistriþa, ca ºi de la Braºov, ºi „pilule
purgative” dar ºi „prune uscate” ºi apã de trandafiri, cãci, zicea el „Doamnei
noastre îi plac foarte mult aceste prune”) le cerea transilvãnenilor un medic
sau un bãrbier („medicum seu barbitonsorem” pentru boala de la picior).
Va veni din partea bistriþenilor (cãrora le ceruse ºi o „pitãreas㔠ca sã-i facã
pâine de bunã calitate47), prin 1588, un chirurg Andrei (voievodul l-a gãsit
„îndemãnatic”), care-i recomanda domnului plante ce creºteau în Transilvania.
Trimiºii Lãpuºneanului îi cãutau doctori ºi la Sibiu. Pentru „urâta-i boalã de
168 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ochi”, „grozav㔠(N. Iorga), voievodul l-a consultat ºi pe un italian, don Assolo
in Bresciano. Ajungând apoi la concluzia cã italianul a vrut sã-l otrãveascã,
l-a obligat sã treacã la mahomedanism ca sã scape cu viaþã 48. Cum era
beteag de un picior, Petru ªchiopul a avut mereu nevoie de un medic curant.
Bistriþenii i l-au trimis pe Johann Fasching (tot neamþ era ºi farmacistul
voievodului ºi-l chema Jacob Otth), care nu s-a simþit prea bine în Moldova.
Dorea sã se întoarcã acasã cu orice chip. Un alt exilat, ce ºi-a trãit ºi el – ca
ºi Petru ªchiopul – ultimii ani pe pãmânt austriac, Radu ªerban, trebuie sã
fi avut în suita sa de pribeag ºi un doctor. Acesta, pe nume „Rovãr” ºi de fel din
„Beciu”, semneazã ca martor, în 1620, testamentul voievodului, redactat în
româneºte („extrem de remarcabil ºi prin aºezare, ºi prin caligrafia scrisului” 49).
Radu Mihnea – „Radu cel Mare” al lui Miron Costin, când s-a îmbolnãvit
de ochi, a lãsat tronul, în 1619, ºi a mers sã se trateze la Istanbul : „Sângur
au pohtit la împãrãþie sã-i vie mazilie, sã poatã merge la Þarigrad, pentru
leacul ochilor” (Miron Costin). În Moldova reapar medicii evrei. Pe lângã
Vasile Lupu (care a avut ºi un medic danez, Scogard sau Scocardi – Hans
Andersen Skovgaard pe numele lui ; învãþase la Leipzig, Wittenberg ºi Padova
ºi profesase multã vreme la Istanbul) s-a aflat ºi unul numit Cohen sau
Coen50. Tot un evreu l-a doftoricit apoi ºi pe Gheorghe Duca. Sã nu uitãm cã
„protomedic” al lui Duca a fost, din 1680 pânã în 1683, învãþatul grec Ioannes
Komnênos, angajat ºi ca profesor în casã.
Contemporanul ºi rivalul lui Vasile Lupu, domnul muntean Matei Basarab,
a avut – dupã bãtãlia de la Finta, când a fost rãnit la genunchi – nevoie de
îngrijire medicalã continuã. L-a ajutat un anume Jacob din Fãgãraº („renumit
bãrbier din Sibiu”), care îi descoperã voievodului tratamentul criminal la
care îl supusese pânã atunci „hirurgul” polon ce îi adusese piciorul în stare
de cangrenã. Se pare cã au cãzut cu acel prilej ºi câteva capete, cãci plasturii
aplicaþi bolnavului nu erau deloc inocenþi…51 În Transilvania îºi gãsea medica-
mentele prescrise ºi voievodul Constantin ªerban, care, ca ºi Matei Basarab
înaintea lui, a apelat la serviciile italianului Giovanni Mascellini din Pesaro,
aflãtor la Târgoviºte (unde îl gãzduia pe BakÍiä) deja prin 1648. A însemnat
mult aceastã Transilvanie pentru asistenþa medicalã de la Curþile princiare
din Þãrile Române, cãci ºi mai târziu chirurgul voievodului Gheorghe Duca
(în stare sã-ºi aducã un „medic catolic” de la Istanbul, probabil pe Dimitrie
Tzigala) – ne spune Vito Piluzzi – era luteran, fiind pesemne un sas din Ardeal.
Pe Iacob Pylarino, cel nãscut la 9 ianuarie 1659, Constantin Brâncoveanu
l-a „moºtenit” de la ªerban vodã Cantacuzino. Acesta l-a chemat la Curtea
valahã în 1684, iar în 1685 l-a luat cu el în Moldova într-o campanie militarã.
L-a cunoscut atunci Iacob Pylarino pe mitropolitul Dosoftei, cu care s-a
împrietenit ºi a purtat discuþii savante (doctorul se interesa de istorie),
de vreme ce înaltul ierarh i-a dãruit – ziceam ºi mai sus – un exemplar
din cartea lui Johannes Nauclerus din Tübingen, Chronica succintim
compraehendentia res memorabiles saeculorum omnium ac gentium… Întors
la Bucureºti, Pylarino va oferi cartea stolnicului Constantin Cantacuzino, cu
care se afla în relaþii excelente, iar acesta, introducând cronica lui „Nafclir”
între izvoarele Istoriei sale, a lãsat (lucru firesc la un bibliofil de pretenþia
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 169

Stolnicului) ºi o „explicaþie a provenienþei” : „Aºa au fost cumpãrat de


Mitropolitul Dositheu, iar apoi însuºi sfinþia sa l-au dãruit jupânului Iacov
Pilarin, când au fost la Iaºi cu oastea în anul 1685. ªi apoi doftorul l-au
dãruit lui Constantin Cantacuzino stolnic”52.
În preajma lui Brâncoveanu, Iacob Pylarino, un învãþat în plinã ascen-
siune ºtiinþificã (în 1701 va tipãri la Istanbul un tratat asupra variolei –
„activitatea lui a fost în legãturã cu popularizarea ideii vaccinãrii înainte de
epoca lui Jenner : scrisese o lucrare greceascã foarte folositoare asupra
acestui subiect”53 –, carte ce se va reimprima la Boston), apare în 1694, dupã
ce stãtuse în Germania prin anii 1687-1688, iar în 1689 fusese la Padova.
El trebuie sã fi locuit, la Târgoviºte, în preajma Curþii, în acea „Casã a
Doftorului” ce se afla foarte aproape (sau poate fãcea chiar corp comun cu) de
„Casa Iazagiului” (traducãtorul domnesc pentru limba turcã), indicându-ne
ºi un „cerc” al „domesticilor” voievodali în capitala particularã a lui Brâncoveanu.
Pylarino a fost „protoartros” al Curþii – protomedic, un fel de medic ºef54 –,
funcþie (bine remunerat㠖 zice Anton Maria del Chiaro : „[...] medicul prim
este foarte bine plãtit de þarã, adicã de vistierie, cu frumoasa leafã de douã
mii de reali pe an, în afarã de îmbelºugatele tainuri zilnice, de pâine pentru
slugile sale, de carne, de lumânãri, atât de seu, cât ºi de cearã etc., în afarã
de bogatele ºi desele daruri care îi sunt trimise din toate pãrþile…”) care ne
vorbeºte imediat ºi despre existenþa altor specialiºti în ocrotirea sãnãtãþii,
dar Brâncoveanu i-a dat ºi alte însãrcinãri lui „Iacob doctorul”, cel dispus sã
se „împãmânteneasc㔠(s-a însurat la Bucureºti ; Condica de cheltuielile
Vistieriei noteazã cadourile ce i s-au dat la nuntã). L-a trimis, în 1698, la
Viena, în solie la Petru I (împãratul austriac îl invitase atunci pe autocratorul
rus), cãci Pylarino, cãlãtor cândva la Moscova, îl cunoºtea pe þar. În 1703,
Brâncoveanu l-a luat pe doctor cu el în atât de complicata cãlãtorie pe care
a fãcut-o la Adrianopol. Abilitãþile de diplomat ale lui Pylarino au fost folosite
ºi de conducãtorii Veneþiei, care l-au trimis consul la Smirna. Iacob Pylarino
a murit la 17 iunie 171855.
Între medicii lui Brâncoveanu, aºezându-se cu siguranþã în grupul „iatro-
filosofilor” (cum au fost în Levant Kakavelas ori Alexandru Mavrocordat
Exaporitul), nu în cel al „perucilor albe” ºi al „hainelor negre, încheiate pânã
la gât”56, s-a aflat ºi grecul Ioannes Komnênos, fost cândva doctor al lui
Gheorghe Duca ºi bun amic al Stolnicului, pentru care a scris în 1699 o Vita
Johannis Cantacuzeni, spre a mãguli ambiþiile genealogice imperiale ale
neamului Cantacuzinilor. Fusese ºi pe la Sfântul Munte acest medic – care
va îmbrãca apoi rasa monahalã ºi, sub numele de Ierotei, va ajunge în 1711
mitropolit al Dristorului – ºi, în urma acestui voiaj, întreprins în anul 1698,
a înregistrat – cu multã ºtiinþã a descrierii – într-un Proschinitar închinat
lui Brâncoveanu (Antim îl va tipãri în greceºte la Snagov în 1701 ; versiunea
greceascã va fi reeditatã de câteva ori ºi va naºte tãlmãciri în latinã, rusã,
francezã ºi românã) toate daniile româneºti fãcute pe la mãnãstirile athonite.
Komnênos s-a stins din viaþã la Bucureºti în anul 1719 57. Tot între iatro-
filosofi Iorga îl mai aminteºte pe Panteleon, „archiiatros”, avut în vedere de
registrele de socoteli ale Vistieriei. Este, cu siguranþã, acel Pantaleone Caliarh,
170 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„arhon” doctor, pe care Brâncoveanu l-a trimis la Ioannes Kariophilês, dupã


ce a „luat cunoºtinþã de starea proastã a sãnãtãþii tale ºi de nevoia trimiterii
doctorului”.
Pe ªtefan Sixt, un sas chirurg, ar trebui sã-l cãutãm în cealaltã grupare.
ªi poate ºi pe evreul Daniel Fonseca (cãci familia domneascã era numeroasã),
un stanbuliot cu care Iorga bãnuieºte cã Brâncoveanu trebuie sã fi fost în
contact58.
Lista „medicilor brâncoveneºti” (în care, poate, ar trebui înscris ºi acel
András Pécsi, pe care voievodul îl cere de la cancelarul Mihail Teleki, „cãci
multe feluri de boli ºi de nevoi bântuie aici printre noi, atât în cinurile de
sus, cât ºi în cele de jos ºi în neamul nostru, astfel cã a pãtruns ºi în casa
noastrã ºi Domnia Sa Mama noastrã este într-o rea stare ºi cu greu putem
afla astfel de om care s-ar pricepe la beteºuguri”), scurtatã de mine, poate fi
încheiatã cu un personaj interesant („puþin obiºnuit” – zice N. Iorga), italian
de neamul lui ºi conte, Bartolomeo Ferrati, cel pe care voievodul l-a invitat
în 1707 sã predea medicina la Academia Domneascã (Hrisanth Nottaras
schimbase în acel an programele de studii, accentuând „europenismul” lor),
numindu-l ºi protomedic al Curþii. Acest Ferrati, cu întinse moºii în Transilvania
ºi cu posesiuni în Moldova, însurat cu contesa Agnes Kalnoky59 (actul de
cãsãtorie, purtând data de 12 mai 1710, a fost redactat de Anton Maria del
Chiaro), înruditã pe departe cu Cantacuzinii60, se afla foarte sus în stima
voievodului. Vodã i-a dãruit o casã în Bucureºti61, iar în ºirul demnitarilor cu
ocazia feluritelor ceremonii avea – ne spune Anton Maria del Chiaro – locul
al treilea, dupã mitropolitul þãrii ºi marele vistier. Este sigur cã Ferrati,
pasionat de arheologie ºi iubitor de extravaganþe vestimentare în acea atmo-
sferã precumpãnitor orientalã (purta o blanã polonezã ºi se încingea cu o
bandã pestriþã de mãtase ; cizmele erau tot poloneze, ori negre, ori roºii, ori
galbene ; avea perucã ºi nu se despãrþea de o pãlãrie nemþeascã la care purta
un galon de aur), avea (zice N. Iorga) „anume aptitudini” pentru „spionaj”
(era agentul în Valahia al comandantului imperial al Ardealului). Hylteen,
ambasador al Suediei la Înalta Poartã, a încercat sã-l racoleze, în 1713, în
serviciul þãrii sale. A renunþat, însã, ºi i-a explicat regelui Carol al XII-lea cã
Ferrati era compromis tocmai din cauza multelor suspiciuni cã ar fi fãcut
spionaj. Dizgraþia în care a cãzut cãtre sfârºitul domniei lui Constantin
Brâncoveanu se datora mai mult legãturilor sale subterane cu Cantacuzinii.
Bartolomeo Ferrati a rãmas în Bucureºti pânã în 1718. Dupã un scurt refugiu
la Braºov, se întoarce la Bucureºti în acelaºi an ºi îºi revendicã, de la Doamna
Maria Brâncoveanu, casa dãruitã cândva de voievod62. Ferrati a trãit pânã
în anul 1748.
Dupã vremea lui Brâncoveanu, la Curþile româneºti încep sã aparã medicii
francezi ; apoi, în veacul fanariot, pânã cãtre jumãtatea lui, se vor înmulþi
doctorii greci. Vor lãsa apoi ºi ei locul, din nou, francezilor, germanilor ºi
italienilor.
Predicatorul.
Doi dintre predicatorii Curþii
lui Constantin Brâncoveanu au fost scriitori

Gheorghe Maîota, grecul pe care Anton Maria del Chiaro îl descoperã


stupefiat pârându-l la Poartã chiar pe Constantin Brâncoveanu (de pe urma
cãruia profitase enorm), îi fusese voievodului ce va fi ucis de turci predicator
de curte. Nu este singura figurã de ingrat pe care o refac paginile floren-
tinului. Lipsa de recunoºtinþã (mai greu, aproape imposibil, de explicat la un
„moralist profesionist”, cum trebuia sã fie oratorul ecleziastic al Curþii,
cunoscãtor – atunci când era ºi confesor – al celor mai ascunse unghere ale
sufletului voievodului), trãdarea de neiertat în locul gratitudinii erau chipuri
de comportare extrem de frecvente.
Grecii îºi fãcuserã apariþia de mult în capelele Curþilor Domneºti. Predicatorul
lui Leon-Vodã, Venedict din Creta, învãþase ºapte ani la Wittenberg, studiase
teologia, ºtia italiana, latina, turca ºi germana ºi servea adesea drept tra-
ducãtor – îºi aminteºte diplomatul neamþ Paul Strassburg63. Încã din 1632,
Meletie Syrigos, faimos teolog constantinopolitan, care, la înscãunarea lui
Varlaam ca mitropolit al Moldovei, a þinut o cuvântare având ca „tem㔠un
verset din Evanghelia dupã Matei (IV, 2 : „Veniþi dupã mine ºi voiu face pre
voi pãscari de oameni”), a fost ºi el predicator al Curþii din Iaºi. Cel ce va
tãlmãci din slavonã în greacã Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou ºi din latinã
în greacã (cu îndreptãri) Mãrturisirea Ortodoxã a lui Petru Movilã, autor al
unor Capitole împotriva calvinilor, mare retor al Patriarhiei Ecumenice
(calitate în care îi oferise þarului de la Moscova rolul de Ocrotitor al Marii
Biserici) ºi viitor mitropolit al Proilaviei, a fost, prin 1641, duhovnicul lui
Vasile Lupu64. ªi Gheorghe Maîota era din insula Creta. Învãþase în Italia, la
Roma ºi Veneþia, iar la Bucureºti a predat întâi latina, între anii 1694 ºi
1709, la Academia Domneascã. A ajuns apoi predicator al Curþii, funcþie
înconjuratã cu multã consideraþie care îi rãsplãtea ºtiinþa de carte ºi price-
perea oratoricã, ºi profesor al fiilor lui Constantin Brâncoveanu, „dascãl de
greacã ºi latinã”. Curând elevii lui domneºti vor ajunge la prestaþii publice.
ªtefan Brâncoveanu a scris panegirice în care îi cinstea pe Sfântul Constantin
cel Mare ºi pe Sfântul ªtefan. Radu (Rãducanu) a rostit o Cuvântare la
patima cea de lume mântuitoare a Dumnezeu-Omului, pe care o compusese
profesorul sãu, Gheorghe Maîota. Constantin, fiul cel mare al voievodului, a
tradus în greceºte Vieþile paralele de Plutarh. Antim Ivireanul a tipãrit
cartea în 1704 ºi a însoþit-o de o prefaþã în care laudã ºi truda tãlmãcitorului
(îl numeºte „preaînvãþat, cuvântãreþ ºi adânc cugetãtor” ºi îl vede chiar
172 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

completându-l, pe ici pe colo, „unde era cu lipsã”, pe Plutarh), dar ºi pe cel (îl
socoteºte „fericit”) de la care odrasla voievodalã (ca ºi ceilalþi „preastrãluciþi,
învãþaþi ºi pãziþi de Dumnezeu fii…”) învãþase carte : „domnul domn preotul
Gheorghe Maîota, nu atât pentru cã a fost învãþãtor la astfel de nobili ºi
mãriþi fii ai domnitorului, atât de lãudat în lume, ci pentru cã a hãrãzit
Dumnezeu sfinþeniei-sale învãþate astfel de ucenici prea geniali, carii sã fie
icoane însufleþite ale preagenialului prototip, fãrã ostenealã ºi cu o micã
judecatã logicã, atrag admirabil spre ei floarea învãþãturii, dupã cum chihlim-
barul cu o uºoarã frecare îndatã-ºi dezveleºte puterea naturalã atractivã”.
ªi Gheorghe Maîota îºi va împlini datoria de a-l elogia pe Brâncoveanu,
alãturându-se autorilor de cuvinte de laudã, laici ºi clerici, din epocã. În
panegiricul consacrat Sfântului Constantin cel Mare (text pe care Antim
Ivireanul îl va tipãri în 1697), printr-o simbolisticã nu prea greu de descifrat,
personajul glorificat era celãlalt Constantin, cel stãtãtor pe tronul Þãrii
Româneºti. Era un timp al encomionului.

Din Creta (sau, poate, din Veneþia ?) era ºi Ioannes Avramios. A fost întâi
corector la tipografiile greceºti din Cetatea Dogilor, profesor apoi la Zante
ºi paroh, prin 1699, al comunitãþii greceºti din Veneþia. L-a izgonit de
acolo Meletie Tipaldo, arhiereul comunitãþii, în 1709, sub învinuirea cã ar fi
schismatic. Era, însã, un om de carte. A îngrijit, ca „redactor”, un volum
publicat la Veneþia în 1709, un soi de „tom omagial” cuprinzând versuri în
latinã, greacã ºi italianã ºi dedicat lui Constantin Brâncoveanu. Semnau în
aceastã carte Ioannes Avramios, Liverie Colleti, Gheorghe Patusa, Antonie
Stratigos, Gheorghe Damian-Valachus, Palade Damian-Valachus, Mihail
Scherdos ºi alþii, toþi – cu excepþia lui Avramios – „bursieri” brâncoveneºti în
Italia.
Sã marcãm, însã, anul 1710, când vodã Constantin Brâncoveanu l-a
primit în Þara Româneascã la intervenþia lui Hrisanth Nottaras, care, la
rândul lui, dãdea curs unei rugãminþi a lui N. Papadopoulos-Komnênos,
profesor la Universitatea din Padova. La Bucureºti, Avramios a cãpãtat o
slujbã la Mitropolie ºi a fost numit predicator al Curþii. În ms. grec. nr. 637
de la B.A.R., s-au pãstrat câteva predici rostite de el la biserica domneascã.
Din niºte scrisori trimise lui Hrisanth Nottaras de mitropolitul Antim Ivireanul
ºi de Marcu Porphiropoulos, rectorul Academiei Domneºti, aflãm cã Avramios
a þinut ºi lecþii la ªcoala de la Sf. Sava65. A fost „amestecat” în atât de
frumoasa aventurã a Pildelor filosofeºti, traducând în greacã versiunea
italianã pe care o realizase, tot la Bucureºti, dupã originalul francez al
pãrintelui Galland, Anton Maria del Chiaro. Textul grecesc va fi transpus în
româneºte de Antim Ivireanul. Acelaºi Antim va tipãri la Târgoviºte, în
1713, versiunile greacã ºi românã. Tot Ioannes Avramios a fost, se pare, cel
care a tradus din latinã în greacã cartea lui Ambrosius Marlianus –
Theatrum politicum. Aceastã ipotezã a Ariadnei Camariano-Cioran66 trecea,
cu solide argumente, în dreptul „veneþianului” o glorie literarã atribuitã
pânã atunci lui Nicolae Mavrocordat.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 173

Avramios, om al mitropolitului Antim, a fost implicat în acel complot


contra lui Nicolae Mavrocordat, care îl cuprindea ºi pe Ivirean, conspiraþie
ce avea drept þel izgonirea din þarã a fanariotului. Pentru a spori tensiunea
între cei ce-l însoþeau pe voievodul fugar (convoiul precipitat al grecului
ajunsese la Cãlugãreni) ºi a-l grãbi pe vodã sã treacã Dunãrea, Avramios i-a
trimis lui Antim o scrisoare plinã de spaime, în care ocuparea Bucureºtilor
de cãtre imperiali era prezentatã ca iminentã. Radu Popescu ºi Mitrofan
Grigoràs rezumã total felurit – primul : „o scrisoare ce zicea [Antim] cã i-au
venit de la Bucureºti, de la un Avramie dascãl ce era lãcuitori la Mitropolie,
întru care scria cã sã sã întoarcã înapoi, cã vine fecior[ul] lui ªãrban-Vodã cu
mulþi nemþi din Þara Ungureascã ºi cu catane, ca sã fie domnu þãrâi” ; al
doilea : „o scrisoare, cum se zice, falsã, prin care se afirma în mod cert cã
pãdurea de lângã Bucureºti e plinã de duºmani…”. Pentru aceastã tentativã
Antim Ivireanul va fi trimis la moarte, iar Ioannes Avramios în temniþã.
ªansa lui s-a nãscut din capturarea, în cele din urmã, a lui Mavrocordat de
cãtre „nemþi”. Cu ajutorul lui Del Chiaro („[...] cãci mai aflându-se încã în
viaþã când a fost luat prizonier Mavrocordat de cãtre husari, ºi eu însumi –
zice Del Chiaro – gãsindu-mã cu aceºtia la Târgoviºte, am stãruit pe lângã
comandantul lor, domnul Dettin, ºi era de faþã noul mitropolit Mitrofan,
astfel cã la rugãminþile mele stãruitoare pentru prietenul meu, i-au redat
vechea libertate…”) a scãpat din puºcãrie ºi a plecat, precipitat, la Viena.
Acolo va mai trãi pânã în 1718…67.
Cronicarul

Aceluiaºi grup de persoane, deopotrivã de bine informate ºi în legãturã cu


evenimentele gãzduite de spaþiile de recepþie ºi de reprezentare ale reºe-
dinþei voievodale, ºi asupra celor ce se petreceau în încãperile particulare,
pare a-i aparþine ºi acel curtean cãrturar, laic sau cleric, ce-ºi asumã obligaþia
înregistrãrii faptelor în ordine cronologic㠖 cronicarul adicã… Puºi la lucru
de voievod – ca acel necunoscut care a redactat, la curtea lui ªtefan cel Mare,
primul letopiseþ al Moldovei sau ca Radu Greceanu –, ori apucându-se de
treabã din proprie iniþiativ㠖 precum anonimul autor al Istoriei Þãrii Rumâneºti
de la octombrie 1688 pânã la martie 1717, ei constatã însemnãtatea desfãºu-
rãrilor pe care le povestesc (Radu Greceanu : „Multe ºi vrednice istorii fiind
lucrurile ºi întâmplãrile ce s-au întâmplat în zilile luminatului ºi prea-
creºtinului domnu Þãrii Rumâneºti Io[an] Costandin Brâncoveanu Bãsarabã
Voievod…” ; la fel, Anonimul brâncovenesc considera cã întâmplãrile pe care
le va povesti alcãtuiesc „istorii vrednice de auzit”) ºi îºi fac datoria de inscrip-
tori grijulii ºi de proteguitori ai „memoriei dinastice”.
Dacã ne oprim, cu totul la întâmplare, în preajma Cronicii anonime
brâncoveneºti, constatãm cã autorul ei, observator nelipsit de har ºi poves-
titor plin de virtuþi, n-a vrut sã iasã din cadrele acelei „lumi” din preajma
Curþii, cãreia îi aparþinea cu siguranþã, una, doar, din cele câteva care
alcãtuiau „universul” muntean de la întâlnirea secolelor al XVII-lea ºi
al XVIII-lea. El n-a fost, ziceam, precum Radu Greceanu, „cronicar din
poruncã”. Nicãieri în text nu ne dezvãluie subordonarea, de un anume fel,
faþã de Brâncoveanu. S-a numãrat, îns㠖 dincolo de „independenþa” sugeratã
de unele dintre „încheierile” sale –, printre cei ce-l preþuiau vãdit pe voievod,
împãrtãºindu-i simpatiile ºi antipatiile. Îl aºazã în plinã luminã pe Brâncoveanu,
dar nu-l idealizeazã (sau, oricum, nu o face excesiv), nu-l despovãreazã de
anumite trãsãturi ce nu pot fi înregistrate sub semnul plus, dar îl iubeºte. Îi
plaseaz㠄portretul” – obligatorie formulare recapitulativ㠖 în momentul
când vodã atingea apogeul domniei, când se afla la zenit ºi strãlucea incon-
testabil ºi face din acest monarh o configurare a „stãrii de fericire”, conjugând
darurile norocului cu eforturile beneficiarului (voi reveni mai la vale asupra
acestei „imagini”).
Incriminând acþiunile diverºilor atentatori la integritatea domniei
Brâncoveanului, fãcând din Cantacuzini (cu care vodã se certase în 1707)
odioºii importanþi (responsabili de toate relele) ºi marii ingraþi ai Istoriei
sale, acest cronicar a fost un inepuizabil curios, mereu în cãutare de ºtiri
senzaþionale (sau care mãcar sã depãºeascã tiparele comune), mereu cu
ochii pe continent dupã situaþii conflictuale ori dupã amãnunte deosebite.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 175

Are bucuria secretã a colportãrii, asociatã adesea cu un râs subþire, amendeazã


lipsa de luciditate ºi, spirit baroc, se delecteazã în a-ºi promova personajele –
adeseori angrenate în acþiuni încâlcite ºi periculoase – în postura de „eroi” ai
unor compuneri eminamente dramatice (de „Sceneta alegerii ºi instalãrii pe
tron a lui Constantin Brâncoveanu” mã voi ocupa ceva mai încolo). Anonimul
brâncovenesc trebuie sã se fi numãrat – ziceam în mai vechi contribuþii ale
mele68 – printre acei cãrturari de bun nivel ce gravitau în jurul Curþii
domneºti. ªtia sã descâlceascã rosturile afacerilor (dar nu trebuie sã-l cãutãm
printre boierii de prim rang, fiindcã nu avea – verosimil – acces la sfaturile
de tainã) ºi era un spirit eminamente pozitiv, pentru care „zisa înþelepþilor”
(opþiune ce nu trebuie trecutã cu vederea) precumpãneºte în faþa tradiþio-
nalelor texte confirmative. Eticul pe care el îl proclamã (ºi îl consolideazã
prin formulãri memorabile scoase tot din surse antice : „… laus in fine cadit
cum zice oarecare politic latin sau cum zice altul finis coronat opus adecã
sfârºitul cununã lucrul…”) se sprijinã pe teza „folosului de obºte”, atent
elaboratã de umaniºtii vremii, între care ºi Radu Greceanu, a cãrui cronicã
autorul nostru necunoscut o citise cu siguranþã.
Cine sã fi fost acest bãrbat cultivat, cãrturar cu bunã ºcoalã, ce nu era,
totuºi, strãin de o anumitã neatârnare în formularea propriilor judecãþi ? Au
fost propuºi, pe rând, Radu Popescu – cel care avea sã scrie o Cronicã despre
Nicolae Mavrocordat69 –, învãþatul braºovean Teodor Corbea, apropiat – o
vreme – mediului brâncovenesc70, spãtarul Preda Pârºcoveanu, ºi el un
Brâncovean, rudã cu voievodul71, ºi, mai încoace, postelnicul Constantin
Strâmbeanu72. În ciuda energiilor consumate73, numele preþuitorului lui
Brâncoveanu continuã sã rãmânã necunoscut.
ÎMBRÃCÃMINTE ªI IDENTITATE

Voievodul în tabloul votiv

Voievodul, aºa cum aratã în tabloul votiv al unei biserici zidite de el


(acompaniat de Doamna sa ºi de ceilalþi membri ai familiei) era cel ce
domnea, înveºmântat în somptuoase straie de ceremonie, aºezat pe tronul
care, de la jilþul simplu al primelor timpuri, a câºtigat tot mai mult în
maiestate, suit pe un podium ºi acoperit cu un baldachin impunãtor, era
personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calitãþii sale (pe care
ºi le asumã) domina împrejurãrile oficiale, primea solii în sala divanului ori
în audienþe publice, prezida activitatea politicã a Curþii, participa la marile
ospeþe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrãcat în haine
ce semãnau cu odãjdiile sacerdoþilor, era insul care concentra în apariþia sa
puterea ºi autoritatea de a o exercita. Veºmântul domnesc de ceremonie,
aparenþa înveºmântatã, cu toatã capacitatea ei de reprezentare, participau
astfel la o întreagã simbolisticã, cãci vestimentaþia este unul dintre indiciile
fundamentale ale ansamblului de convenienþe care dirijeazã o comunitate.
În cadrul acestor convenienþe, hainele, semn stratificat al înveliºului social,
dar ºi spectacol pe care societatea ºi-l oferã, alcãtuiesc o veritabil㠄metaforã
a unui corp social”74 reintrodus – prin fiecare trup – în niºte înveliºuri
materiale dispuse pe niveluri. Fiecare rang social îºi are haina sa (prin
urmare, îmbrãcãmintea avea un caracter vãdit discriminator), prin aceste
forme ale reprezentãrii „lumea” îºi organiza palierele. Monarhul – voievodul
în cazul nostru – întruchipa vârful acestei piramide. Veºmântul lui de cere-
monie (aºa cum ni-l restituie picturile, reprezentãrile brodate, miniaturile
sau efigiile de pe monede), marcat de inevitabila stereotipie a funcþiei sociale
(capabilã sã impun㠄un filtru care reduce aparenþa la un semn, cu mici
variaþii”75, cãci sexul nu se modifica niciodatã, iar schimbãri de modã aproape
cã nu existau, ºi sã împingã în planul secund problema funcþionalitãþii) intrã
într-o relaþie intimã cu comportamentul, determinându-l ºi punându-l, totodatã,
în valoare76, încadrându-se într-un sistem (ce poate fi numit cod) de mãrci de
identificare, între care ostentaþia, luxul, fastul aveau asiguratã o poziþie
privilegiatã.
Luxul vestimentar pe care îl afiºeazã Curþile domneºti din cele douã Þãri
Române pare a fi avut un temei ceva mai larg. Oricum, cel care a redactat
acele Annotationes Moldavicarum rerum observa aplecarea românilor cãtre
straiele preþioase (chiar în condiþii materiale incapabile sã suporte astfel de
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 177

pretenþii) : „Hainele le poartã atârnând pânã la cãlcâie, dupã obiceiul turcilor


ºi chiar al altor naþiuni orientale. Se folosesc mai ales de veºminte de mãtase,
ºi, deºi mulþi abia au pâine cu care sã-ºi potoleascã stomacul lãtrând [de
foame], pe dinafarã însã ei pãºesc, în ceea ce priveºte îmbrãcãmintea, mãreþi
ca niºte baroni. Ei strãlucesc de bumbi de argint ºi de aur la piept ºi la braþe.
Haina de deasupra sau «toga» cu mâneci lungi este îndeobºte purtatã. Cãptuºeli
din blanã de samur sunt destul de mult folosite de nobili ºi chiar de cei mai
mulþi negustori. Femeile ºi fetele poartã o hainã de deasupra asemãnãtoare,
în afarã doar de mânecile lungi. Femeile nobile ºi fetele poartã inele, colane,
brãþãri de nestemate ºi de mãrgãritare de mare preþ, iar bãrbaþii [doar]
inele”77. Despre hainele aristocraþilor (asupra cãrora înrâuririle orientale
începuserã sã se exercite, mai cu seamã în Þara Româneascã78), ºi Anton
Verancsics (de la care ne-a rãmas un „memoriu” intitulat De situ Transylvaniae,
Moldaviae et Transalpinae) avea, în veacul al XVI-lea, cam aceeaºi pãrere :
„Îmbrãcãmintea ºi podoabele boierilor – cãci aºa se numesc nobilii la amândouã
aceste naþiuni – le sunt proprii lor ºi sunt fãcute dupã o anumitã regulã.
[Boierii] se împodobesc cu multe inele, cu o hainã de mãtase ºi de fir de aur,
înfloratã cu un fel de ciucuri, apoi cu lanþuri de gât ºi brãþãri ºi cu alte
asemenea podoabe, care atârnã în jos de la umãrul stâng, de-a curmeziºul
pieptului, pe sub braþul drept pânã la coapse”79. În acest context, fastul
veºmântului voievodal (care depãºea, am zis, ca semnificaþie valoarea stofelor
ºi pe cea a podoabelor adãugate), care i-a impresionat atât de mult pe oaspeþii
strãini ai Curþilor domneºti, capãtã ºi o motivare „internã”, se sprijinã pe o
atitudine faþã de vestimentaþie. Am ales, dintr-un ºir cu foarte multe poziþii,
doar pãrerea ambasadorului polon Stanis\aw Oïwiecim, care a trecut prin
Þãrile Române la începutul anilor ’40 ai secolului al XVII-lea ºi a fost, firesc,
musafir al Aulelor voievodale : „Mãreþia domnului era un lucru în adevãr
vrednic de privit, întru toate era vrednic de admiraþie. Între altele avea pe
dânsul o hainã împodobitã, atât de mãreaþã, încât n-ai putea vedea una ca
aceea nici la sultanul turc ºi nici la vreun alt monarh. Materia din care era
croitã, mi se pare cã era «altembas», pe care erau brodate în aur flori înalte
de un deget ; avea douã perechi de nasturi (paftale) de diamante splendide,
se înþelege cã erau de foarte mare preþ. Haina era cãptuºitã cu blanã de
samur, care desigur trebuia sã fie potrivitã cu restul”80. Cam în aceeaºi vreme,
arhidiaconul sirian Paul de Alep avea ocazia – privilegiul, aº zice – sã vadã,
concomitent, ºi „modelul” – adicã pe voievodul moldovean Vasile Lupu –, ºi
reproducerea lui în frescã, în tabloul votiv de la biserica Mãnãstirii Trei
Ierarhi. Însoþitorului patriarhului Macarie al Antiohiei nu-i scapã aspectul
somptuos al veºmintelor ctitoriceºti : „În spatele jilþului domnului, într-un
colþ, este chipul lui Vasile voievod, în picioare. El poartã o hainã cu blanã de
samur ºi þine în mâna sa [chivotul] acestei biserici ; o înfãþiºeazã Mântuitorului,
care îl binecuvânteazã, având în jurul lui îngeri. În spatele sãu [al Domnului]
este soþia sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana –
nota ed.], îmbrãcatã cu o hainã de brocart de aur ºi de samur, cu giuva-
ierurile ei de aur, ºi [purtând un] calpac de samur. În spatele ei sunt fiicele
sale, una care este în Polonia81, [iar] cealaltã care a fost mãritatã de puþinã
178 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

vreme cu fiul lui Hmelniþki cazacul. Mai jos de ele se aflã voievodul ªtefan ºi
cei trei fraþi ai lui, care au murit în Rusia82, toþi bogat îmbrãcaþi, s-ar crede
cã chipurile lor sunt aievea”83.

A fost acest lux al veºmintelor domneºti de Curte – de ceremonie îndeosebi –


un dat ab initio al modei aulice româneºti (depistabil chiar în restituirile
sãrace pe care ni le poate pune la dispoziþie arheologia costumarã) sau a
reprezentat – în condiþiile împrumuturilor ce se fãceau de la o „curte” la alta,
de la o zonã la alta, ºi ale transferurilor de sugestii într-ale îmbrãcãminþii,
cu explicaþii satisfãcãtoare în supravegherea politic㠖 o achiziþie treptatã, o
acumulare în timp ce va sfârºi prin a impresiona ? Cu alte cuvinte, care au
fost modelele ºi modele acceptate la Curþile româneºti, „responsabile” de
configurarea costumului voievodal românesc (cãci de celelalte privirea noastrã
grãbitã nu ne îngãduie sã ne ocupãm) destinat ceremoniilor, apariþiilor
publice în general (deºi – spunea cineva – cã în cazul principilor „deosebirea
între ceremonie ºi existenþa de zi cu zi este greu de fãcut”84).
Într-o carte publicatã în 1910 (plinã de examinãri pe care mentaliºtii
francezi le vor „descoperi” abia peste câteva decenii), dar în care retipãrea ºi
studii mai vechi85, Nicolae Iorga deosebea în istoria costumului românesc de
curte „patru înrâuriri” : o influenþã bizantinã, cea mai veche ºi mai greu de
definit din cauza absenþei „martorilor”, venitã prin slavii de sud ºi epui-
zându-se destul de repede, o datã cu dispariþia centrelor de elaborare ºi
iradiere ; o înrâurire occidentalã, dezvoltându-se concomitent cu cea dintâi
ºi sfârºind prin a o înlocui, instalându-se covârºitor (venea prin saºi, prin
poloni ºi pe cãile comerþului italian de la Marea Neagrã) în veacul al XVI-lea,
dominând mai ales în Moldova ; o a doua influenþã bizantinã, filtratã prin
grecii din Stanbul, înrâurire ce capãtã, la sfârºit, o „înfãþiºare turceasc㔠(în
fond, însã, ºi aceasta, tot bizantinã), ceea ce se întâmplã în veacul al XVIII-lea,
„când ne dãm dupã aºa-numiþii fanarioþi, care ºi ei se dãdeau dupã stãpânii
lor, turcii” ; în fine, cea de-a patra înrâurire (care nu priveºte timpul cercetat
de noi) apuseanã, venitã prin mai multe filiere începând cu ultimul sfert al
secolului al XVIII-lea86.
Cercetãtorii din timpurile mai noi l-au ascultat pe Nicolae Iorga, nuanþând
ici ºi colo, în funcþie de datele aflate la dispoziþie, judecãþile ºi rafinându-le.
Pentru Corina Nicolescu, de pildã, Curtea domneascã a Þãrii Româneºti
privea, în materie de vestimentaþie, cãtre Apus – probabil prin mijlocire
ungureascã. Basarabii care s-au îngropat la Argeº, în biserica Sf. Nicolae, au
lãsat câteva portrete – unul pe stâlpul din nord-estul naosului, închipuind
un cavaler în zale (neidentificat cu precizie) ; un al doilea, al lui Vladislav, în
genunchi înaintea lui Iisus Hristos în icoana „Rugãciunea” („Deisis”), în care
voievodul poartã tot costum de cavaler apusean compus dintr-o tunicã scurtã
(care are la gât ºi la mâneci o broderie sau niºte aplicaþii de piele aurite), un
pantalon pe picior ºi o centurã lãsatã pe ºolduri ; în fine, pe peretele de apus
al naosului, portretul lui Vladislav ºi al Doamnei Ana (tablou repictat, însã,
în 1829 ºi purtãtor, prin urmare, al unor semne de întrebare), unde costumul
domnitorului este asemãnãtor. Gisantul aflat pe un mormânt domnesc din
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 179

aceeaºi bisericã argeºeanã, deºi mutilat o datã cu trecerea timpului,


mãrturiseºte – fie cã este vorba de Vlaicu sau de Radu I – acelaºi interes
arãtat modei aulice vestice (franceze chiar), cãci costumul – cu mantie largã
ºi lungã, cu guler cãzut pe umeri în franjuri în formã de triunghi87 – proclamã
calitatea de principe a defunctului (pe cap el poartã coroanã) ºi predominanþa
modei apusene. Spre acelaºi Vest aulic trimit ºi ornamentele (faimoasa pafta
de la Argeº) gãsite de arheologi în mormintele din aceastã primã necropolã
domneascã valahã88. Tot cu rezolvãri occidentale (în ciuda însemnelor heraldice
bizantine89) este ºi costumul purtat de Mircea cel Bãtrân, înfãþiºat ca un
despot bizantin glorios, în tabloul votiv din biserica Mãnãstirii Cozia (unde
apare însoþit de fiul sãu, Mihail, îmbrãcat la fel), dar tunica – zice Corina
Nicolescu – este croitã dintr-o þesãturã bizantinã. Iorga comparase înfãþiºarea
voievodului din acest portret (cu replicã în biserica bolniþei de la Cozia ºi în
biserica Mãnãstirii Curtea de Argeº, ambele din veacul al XVI-lea), repictat
în timpul lui Constantin Brâncoveanu (nu ºtim – vorba lui Iorga – cât de
„credincios”), cu cea a unui despot sud-dunãrean, tocmai pentru a arãta cã
influenþa occidentalã în aspectul veºmântului (general acceptatã) trebuie sã
primeascã foarte multe elemente bizantine (ne amintim cã teza sa propunea
„coexistenþa” celor douã mode) : coroana deschisã rezervatã stãpânitorilor
independenþi, care nu erau împãraþi ; pãrul lung ºi umflat, barba „ce cautã
sã se asemene cu a Mântuitorului” ; hainã strânsã pe corp, roºie (culoare
împãrãteascã) ; papuci ascuþiþi de fir aurit ; vulturii bicefali bizantini brodaþi
la genunchi pe pantalonii strâmþi, cu o trimitere elocventã ; mantia roºie,
atârnatã pe umeri, dând personajului o alurã dinamicã, mobilã, rãzboinicã”90.
Secolul al XIV-lea moldovenesc – zice Corina Nicolescu – a fost extrem de
parcimonios în transmiterea unor date cu ajutorul cãrora sã poatã fi refãcut
costumul de curte, cel purtat de voievod, în speþã, la marile ceremonii.
„Puþinele podoabe gãsite, destul de modeste, sunt insuficiente pentru a putea
trage o concluzie mai generalã ºi a reconstitui un ansamblu”91. Informaþia
bogatã despre costumul domnesc – ºi din Moldova, ºi din Þara Româneasc㠖
va parveni din secolele al XV-lea ºi al XVI-lea, când sala divanului celui
mare, unde se afla tronul, capãt㠖 vestimentar vorbind – un aspect din ce în
ce mai somptuos, stofele din care erau fãcute hainele (brocart, catifea, mãtase)
grele, preþioase, aduse din Italia sau din Rãsãrit, podoabele lor (nestemate,
mãrgãritare, fir de aur) ºi broderiile complicate aranjându-se pe o scarã a
culorilor ce însemna, de fapt, ierarhie ºi care pãstra roºul („viºiniu sau mai
aprins de garanþ㔠– Corina Nicolescu) pentru hainele domnitorilor.
Pe epitrahilul brodat cu fir de aur ºi mãtase – lucrat între anii 1421 ºi
1432, când vodã Alexandru cel Bun era însurat cu Marina, fost la Mãnãstirea
Bistriþa ºi ajuns la Staraia Ladoga, mãnãstire ruseasc㠖 perechea domneascã
este înfãþiºatã în ipostazã de donatori. Voievodul este îmbrãcat – constatã
Al. Alexianu pãtrunderi occidentale – „într-o elegantã, fastuoasã ºubã, de
modã polonã, cu mânecile largi, despicate”, iar pe cap are o pãlãrie înaltã cu
borurile întoarse în sus ºi brodate în zig-zag, fãcutã din blanã sau din pâslã
sau din pãr de cãmilã ºi semãnând cu acelea purtate, în aceeaºi vreme, în
Germania92. Voievodul de la Suceava nu dispreþuia mitrele din scarlatto
180 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

roºu, din moment ce tradiþia îl aratã a fi primit în dar de la împãratul


bizantin Ioan al VIII-lea Paleolog o coroanã sau o mitrã imperialã. Cu
coroanã pe cap Alexandru cel Bun este înfãþiºat (alãturi de Doamna Ana, în
acest rând ºi în fruntea unui alai impunãtor) ºi în pictura muralã ce evocã
aducerea la Suceava a moaºtelor Sfântului Ioan cel Nou. Zugrãveala din
pridvorul bisericii Mãnãstirii Suceviþa este mai nou㠖 e adevãrat –, dateazã
de la sfârºitul secolului al XVI-lea, dar este foarte posibil ca ea sã reconstituie
imagini foarte vechi. Voievodul poartã în acest tablou mantia scumpã de
ceremonie bizantinã, garanþa – Al. Alexianu îi zice cavadion – (ce va domina
veºmântul domnesc de ceremonie din Moldova pânã la mijlocul secolului
al XVI-lea), lucratã din brocart sau camhã cu o pondere deosebitã acordatã
amplului monarhic, cu mâneci largi, tãiate drept ºi tivitã la gât ºi pe toate
marginile cu o bandã brodatã. În mormântul lui Alexandru cel Bun de la
Mãnãstirea Bistriþa, arheologii au gãsit câteva bucãþi de catifea – veneþianã,
probabil – cu fir, ºi au putut recupera manºetele ºi piepþii cãmãºii de sub
mantie. Broderia geometricã dominã ºi atestã participarea acestei tehnici de
ornare la configurarea fastului vestimentar aulic.
Îmbrãcat doar în desenul din splendidul Evangheliar de la Humor (pe
care ieromonahul Nicodim îl termina la 17 iunie 1473) într-o strãlucitoare
mantie roºie din scarlatto brodat cu aur, trasã peste o tunicã purpurie – ºi ea
brodatã cu flori stilizate – încinsã la mijloc, având pe cap o coroanã de aur cu
cinci fleuroane, bãtutã cu nestemate, ºi în picioare niºte cizme joase, tot roºii
ca ale împãraþilor Bizanþului, în celelalte reprezentãri din tablourile votive –
la Pãtrãuþi, Voroneþ, în biserica Sf. Ilie, la Sfântul Nicolae din Dorohoi ºi în
cea cu acelaºi hram de la Iaºi, la Mãnãstirea Neamþ, în gangul porþii, la
Bistriþa în paraclis – în broderiile de pe vãlul de tâmplã de la Mãnãstirea
Putna ºi de pe epitrahilele de la Pãtrãuþi, Dobrovãþ ºi Voroneþ –, ªtefan cel
Mare poart㠄garanþa”, veºmânt pe care Constantinopolul, împrumutându-l
de la asirieni, îl rezervase doar familiei împãratului. În picturile din Moldova,
acest veºmânt strãlucitor este purtat doar de voievod (cazurile în care o
Doamnã arboreaz㠄garanþa” sunt rarisime) ºi de moºtenitorul tronului ºi va
domina costumul voievodal de ceremonie pânã în vremea lui Alexandru
Lãpuºneanu93. În descrierea fãcutã de Corina Nicolescu, acest costum strã-
lucitor, în uz în veacul al XV-lea ºi pânã spre jumãtatea veacului urmãtor,
arãta astfel : „El se compune dintr-o cãmaºã lungã din pânzã cu gulerul
ºi manºetele brodate cu perle ºi fir, peste care se purta anteriul larg [ori
jupana – spun alþi cercetãtori – nota mea, D.H.M.] cu mânecile strâmte,
dintr-o mãtase simplã sau aleasã cu fir. Veºmântul care imprima caracterul
de fast costumului era o mantie luxoasã, «garanþa», din catifea cu fir de aur,
de provenienþã florentinã sau veneþianã. Aceastã a doua mantie, cu mânecile
foarte largi ºi lungi, lasã sã se vadã doar vârfurile pantofilor, de culoare
roºie. Ea este largã, deschisã în faþã, având uneori nasturi de argint aurit ºi
gãitane de fir, pânã în talie. O bandã latã, brodatã cu fir, perle ºi pietre
preþioase, era aplicatã în jurul gâtului, pe piepþi ºi pe umeri continuându-se
pe mâneci ; poalele mantiei erau tivite de asemenea cu aceeaºi broderie”94.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 181

În compunerea costumului voievodal din Þara Româneascã, „garanþa”


apare doar între straiele purtate de Neagoe Basarab, domnitorul cu declarate
atitudini ºi justificãri imperiale ºi care – cel puþin aºa ne spun Învãþãturile… :
„[...] sã te împodobeºti ºi tu cu haine frumoase [...] ªi sã ieºi cu mare slavã ºi
sã ºezi în jeþul tãu [...] Iar boierii cei tineri sã fie împodobiþi cum se cuvine ºi
sã stea toþi de-a rândul împrejurul tãu” – punea mult preþ pe fastul vesti-
mentar al apariþiilor voievodului. În tabloul votiv din biserica Mãnãstirii
Curtea de Argeº, operã a lui Dobromir din Târgoviºte, care înfãþiºeazã o
familie domneascã basarabeascã în toatã maiestatea ei, Neagoe Basarab,
tânãr încã, cu mustaþa „pe oalã”, încununat cu o coroanã cu fleuroane ºi o
mulþime de pietre preþioase (aºezatã pe un pãr buclat ce seamãnã a perucã),
poartã o mantie cu particularitãþi evidente ale „garanþei” bizantine, lucratã
din catifea liliachie cu broderii de fir ºi tivitã cu benzi late în faþã, pe poale
ºi pe umeri. În partea dreaptã de jos a mantiei, vulturul bicefal bizantin
confirm㠖 într-un voit „Bizanþ dupã Bizanþ” – pretenþiile de care vorbeam
mai sus. Mantia are gulerul lat, încãrcat ºi el cu broderii de aur. Sub „garanþã”
voievodul poartã, peste cãmaºa al cãrei guler roºu este brodat cu mãrgã-
ritare, un anteriu (jupanã) cu un guler minuscul. Istoricii de artã nu mai
semnaleazã alte apariþii ale mantiei bizantine în vestimentaþia domnilor
munteni. Poate din cauzã cã, dupã sugestiile apusene pe care le acceptaserã
în veacul al XVI-lea, insistenta ºi timpuria prezenþã turceascã i-a fãcut sã
primeascã, ca strai exterior, caftanul, „acel veºmânt oriental de înalt demnitar
al Imperiului Otoman, introdus în ultima etapã ºi la Curtea bizantinã”95.
În Moldova, cel care a oficializat caftanul rãsãritean (purtat pânã atunci
doar de Doamne ºi de marii boieri) a fost Alexandru Lãpuºneanu. Caftanul –
care va deveni curând însemn al învestiturii, alãturându-se firmanului dat
de sultan (cãci Domnul, o datã numit în funcþie, era înscris, simbolic, în
ordinul select al ienicerilor purtãtori de caftane) – era o mantie amplã,
lucratã din catifea, cu mâneci strâmte ºi lungi pânã la pãmânt, îmblãnitã cu
samur (acelaºi samur sau cacom dublând ºi gulerul foarte lat), cu lungi
tãieturi prin care ieºeau mâinile. Avea pieptul împodobit cu gãitane de fir ºi
cu nasturi de argint aurit, dar, de regulã, se purta deschis. Caftanele cu care
este îmbrãcat Alexandru Lãpuºneanu în tabloul votiv de la Mãnãstirea
Slatina, ctitoria sa, ori în dvera, lucratã în 1561, din biserica aceluiaºi lãcaº
monastic, sunt fãcute dintr-o stofã roºie, þesutã cu fir de aur, ºi nu au mâneci.
În caftane (de multe ori dãruite de voievod cu prilejul învestirii ori reînves-
tirii în dregãtorie sau la marile sãrbãtori) se îmbrãcau ºi boierii, culorile
stofelor din care erau fãcute hainele ºi calitatea lor stabilind o veritabilã
scarã a demnitãþilor. Hainele, a cãror croialã nu se modifica (era un fel de
dat inamovibil al funcþiei, transmisibil o datã cu sceptrul), fac ca personajele
încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, sã
semene – uneori pânã la amãnunt – unele cu altele. Purtãtorii acestor straie
preþioase (aflate în mai multe rânduri în sipetele domneºti) interveneau, se
pare, doar prin adãugarea unor podoabe aflate din belºug în tezaurele lor –
cum erau maldãrele de mãrgãritare ale lui Petru Rareº, care purta la gât ºi
lanþuri de aur de care spânzurau berbeci din acelaºi metal (cãci fiul natural
182 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

al lui ªtefan cel Mare era, poate, membru al ordinului „Lâna de aur” –
Al. Alexianu, op. cit., p. 407, nota 137), ori pietrele scumpe (diamante, rubine
balaºe, „zmaragde”, „olmazuri”, „zafiruri”), giuvaierurile ºi hainele de mare
preþ (dulame de tafta ºi atlaz), surguciurile cu pene de cocor, prinse în aur,
garnisite cu mãrgãritare ºi rubine ale lui Petru ªchiopul sau ºiragurile de
perle ºi mantiile lungi cu blãnuri de zibelinã ale lui Radu ªerban 96 –, care
sporeau fastul veºmintelor. Erau aceºti voievozi iubitori de lux vestimentar
(cum scrie Miron Costin despre o rudã a Movileºtilor, Miron Barnovschi,
ajunsã de douã ori pe tronul Moldovei  : „Era la hirea sa Barnovschii-vodã
foarte trufaº ºi la portul hainelor mândru, iarã la inimã foarte direptú ºi
nelacom ºi blândú”) ºi diseminatori, uneori prin poruncã, de fast în preajma
lor. Radu Mihnea, cel ºcolit în Apus ºi cãruia acelaºi Miron Costin îi zice „cel
Mare”, „pomposul Radu Mihnea” (N. Iorga), care a introdus la Curþile domneºti
din cele douã þãri protocolul „neo-bizantin” de la Înalta Poartã 97, tindea sã-i
înregimenteze pe toþi cei ce vieþuiau la Curte sau în jurul ei într-un preþios
vestimentar izbitor. „Nime din boieri, pânã în cel al treilea, cu haine cevaºi
proaste sã nu fie, cã era de scârbã”. Chiar ºi cei mai de jos – „postelniceii ºi
chiar copiii de casã, cu mari podoabe ºi cu fotaze la cai se purtau ºi aprozii cei
de divan nici la o domnie mai de cinste n-au fost, cu urºinice mulþi ºi cu
cabaniþe cu jder ºi cu hulpi îmbrãcaþi” – trebuiau sã se înscrie în aceastã
imagine a luxului hainelor, a strãlucirii aulice în fond. „De tot zburdat㔠i se
pare cumpãtatului Miron Costin „podoaba” acestei Curþi, cronicarul comen-
tând din ungherul sãu auctorial ambiþiile domnitorului ºi socotindu-le „împã-
rãþiei, nu domniei, asemãnãtoare”.
Viaþa caftanului, ca veºmânt domnesc de ceremonie, a fost lungã. Constata
acest lucru secretarul De la Croix, urmãrind pregãtirile pentru o sãrbãtoare
însemnatã : „În ziua de Paºti, domnul se scoalã cu trei ore înainte de a se face
ziuã, ºi-ºi pune [pe cap] o cuºmã de catifea dupã moda veche, în formã de
tiarã, brodatã cu aur, împodobitã cu pietre scumpe ºi cu un surguci prins cu
pafta bãtutã în diamante. Caftanul sãu îmblãnit cu samur are un guler mare
din aceastã blanã, pânã la brâu. Toþi dregãtorii mai de seamã dinãuntru
sunt îmbrãcaþi în caftane de brocart de aur, ce le-au fost dãruite de domn în
acea zi. Ceilalþi, dupã însemnãtatea lor, sunt îmbrãcaþi aici cu haine noi”98.
Cercetãrile de arheologie costumarã au arãtat cã, în afara caftanului –
echivalent cu timpul al cabaniþei imperiale (veneþianul Bartolomeo Rocadello
foloseºte chiar aceastã denumire : „Îmbrãcãmintea domnului este foarte
bogatã ; el este luxos ; poartã o hainã cu gulerul lung, numitã de ei cabaniþã,
cãptuºitã de obicei cu blanã de samur foarte frumoasã”) 99 veºmânt elegant,
luxos, fãcut dintr-o stofã þesutã cu fir, cu mâneci despicate ºi spânzurând
cãtre spate ºi îmblãnit cu samur, ce va deveni costum oficial al domnilor la
ceremonia de învestiturã100 –, voievozii mai purtau ºi alte veºminte de deasupra
în împrejurãrile solemne, haine ce au aceeaºi strãlucire a stofelor ºi a podoa-
belor ºi îºi gãsesc analogii în costumul de curte bizantin101. Mai apare cu
aceastã funcþie ºi conteºul, hainã de provenienþã polonez㠖 zic unii cerce-
tãtori –, fãcutã tot din catifea ºi îmblãnitã (în acoperãmântul de mormânt de
la Mãnãstirea Suceviþa, Simion vodã Movilã este îmbrãcat cu un conteº de
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 183

catifea ; i se vede cãptuºeala de cacom), dar având mânecile scurte pânã la


cot. Conteºul pãtrunsese de mult timp în vestimentaþia aulicã româneascã,
în varianta sa „civil㔠– fãrã cãptuºealã de blanã, dublat cu o pânzã de in ºi
având pe poale o bandã de atlaz – fiind purtat de boieri ºi de membrii familiei
domnitoare. Schimbarea materialului (în unele tablouri votive moºtenitorii
tronului poartã conteºuri din mãtase albã cu fir de aur ; se mai puteau folosi
catifeaua, venitã din Orient sau din Italia, ºi mãtasea), broderiile ºi apariþia
cãptuºelii de samur fãceau din conteº o hainã preþioasã, potrivitã pentru
apariþiile publice ale voievodului la felurite ceremonii102.
Structura aceasta a costumului voievodal de curte nu se va schimba
fundamental pânã la începutul secolului al XIX-lea.
Ostentaþia femininã

În puþinele lor apariþii publice, câte vor fi fost acestea, soþiile de voievod
trebuiau sã se supunã aceloraºi rigori ale vieþii de curte – plãcute, fãrã
îndoialã, pentru o femeie –, adicã exigenþei de a se înveºmânta elegant ºi de
a purta podoabele (aºa cum ne aratã picturile murale, broderiile ori minia-
turile din manuscrise) cu valoare în primul rând simbolicã. Îmbrãcate cu fast,
purtând coroane ºi supraveghindu-ºi fetele (bãieþii fiind grupaþi în preajma
tatãlui), aceste Doamne (unele apropriindu-ºi câteodatã chiar însemnele
autoritãþii „masculine”) dau replicã soþilor lor ºi întregesc simetric tablourile
votive în care ctitorii închinã Divinitãþii ºi prezintã posteritãþii chivotul
zidirii lor.
Circumspecþi faþã de foarte vechile reprezentãri feminine, în înfãþiºãri
târzii ºi suspecte (cum se întâmplã cu pictura de pe peretele de apus al
naosului Bisericii Domneºti din Curtea de Argeº, unde portretul Doamnei
Ana – probabil –, soþia lui Vladislav, îmbrãcatã într-un veºmânt bizantin, cu
coroanã aºezatã peste o scufie apuseanã, a fost repictat în anul 1829) ori
aflate pe obiecte de mult dispãrute (ca acel epitrahil de care am mai pomenit,
de la Mãnãstirea Bistriþa, pãstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde
era brodat ºi portretul Doamnei Marina, soþia de atunci a lui Alexandru cel
Bun, având pe cap o scufã cu pene ºi, peste rochia lungã cu mâneci ample, o
mantie bizantinã din stofã plinã, cu flori de aur, tivitã cu blanã103), cerce-
tãtorii iau în seamã, atunci când privesc moda femininã de curte în curgerea
ei istoricã, chipurile nevestelor lui ªtefan cel Mare. Iorga spunea chiar
undeva c㠄unul din cele dintâi chipuri de Doamne ale Moldovei, care se
cunoaºte pânã acum” este cel al Mariei (Maria Voichiþa), fiica domnitorului
muntean Radu cel Frumos, brodat pe o perdea de uºã de la Mãnãstirea
Putna, cu coroana aºezatã pe un vãl lung, cu o mantie bizantinã ºi cu papuci
de culoare roºie, imperialã104. Cu acelaºi vãl – care poate sã fi fost o maram㠖
sub coroanã, apare frumoasa Maria Voichiþa ºi în tablourile votive de la
Voroneþ, Pãtrãuþi ºi Dorohoi, de la biserica Sf. Nicolae ºi în broderiile de pe
epitrahilele de la Mãnãstirile Voroneþ ºi Dobrovãþ. Pe epitrahilul de la Dobrovãþ,
haina de ceremonie a Doamnei este albastrã iar pantofii roºii. Aceste mantii
ca ale împãrãteselor Bizanþului au pe ele mult aur ºi benzi de fir, au gulere
bogate de blanã. Spânzurând de coroane, mãnunchiurile de lanþuri subþiri,
pandelocurile, trimit tot cãtre aulele bazileilor. La fel apare înveºmântatã în
tabloul votiv din biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaºi, ºi Evdochia, fiica
marelui cneaz Olelko, nevasta pe care ªtefan cel Mare ºi-o adusese de la Kiev.
Magnificã este ºi înfãþiºarea Mariei din Mangop, din neamul Paleologilor
bizantini, înrudiþi ºi cu Comnenii, aºa cum a pãstrat-o acoperãmântul de
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 185

mormânt de la Putna, fãcut din mãtase purpurie. Coroana înaltã lasã sã


atârne cele douã pandelocuri imperiale, iar veºmintele sunt pline de pietre
preþioase ºi de ornamente brodate. Pantofii, ale cãror vârfuri se vãd de sub
ºuba impunãtoare, au ºi ei culoarea rezervatã împãraþilor.
Curþile domneºti au menþinut aplecarea spre luxul vestimentar menit sã
impresioneze. În mai puþine rânduri, ce e drept (frecvenþã mai slabã ce îºi
afla motivaþii în regimul femeilor impus de niºte aule, ce se orientalizau din
ce în ce mai accentuat), fastul veºmintelor soþiilor de voievozi a fost remarcat
de cãlãtorii strãini. Ne-a lãsat o astfel de constatare despre o Doamnã, pe care
o asemuieºte unei „împãrãtese”, ºi autorul acelor Annotationes Moldavicarum
rerum, citat ºi pânã aici (care le aºeza ºi pe boieroaice sub semnul aceloraºi
aplecãri cãtre lux : „Iar în jurul Doamnei stãteau soþiile marilor boieri îmbrãcate
în mãtase ºi strãlucind de colane ºi brãþãri”) : „Doamna purta brãþãri, inele
ºi colane strãlucind de mãrgãritare mari ºi rubine…”105.
Era ºi imposibil sã nu impresioneze, sã zicem, înfãþiºarea împãrãteascã a
Miliþei, soþia lui Neagoe Basarab, o „Despinã”, cãci cobora din familia de
despoþi sârbi a Brankovicilor, aºa cum apare în tabloul votiv de la biserica
episcopalã din Curtea de Argeº (repictat ori mãcar retuºat în trei rânduri
între secolul al XVII-lea ºi secolul al XIX-lea, dar pãstrându-ºi – zic specia-
liºtii – caracterul autentic) ºi în icoana de la biserica vâlceanã Ostrov, purtând
pe cap o coroanã înaltã având în vârful fleuroanelor mãnunchiuri de fir ºi
pandelocuri din lanþuri subþiri de aur, precum purtaserã ºi înaintaºele ei de
pe tronul sârbesc. Doamna etaleazã o rochie roºie cu poalele plisate ºi cu
semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri.
Peste rochie – un caftan de catifea (ºubã din postav de Veneþia ? –
Al. Alexianu) cu motive þesute cu aur106 ºi cu „douãzeci ºi ºase de chiotori ºi
tot atâþia bumbi de aur, cu 52 de gãitane de fir împãrþite egal pe amândouã
laturile hainei, o misadã scumpã de soboli acoperindu-i umerii ºi lãsându-se
în jos, în chip de revere ascuþite spre vârf, cu guri îmblãnite, ºi marginile ºi
ele cu sponciuri rotunde de aur”107.
Asemenea veºminte se gãseau din belºug în sipetele Doamnelor. Inventarul
obiectelor aflate în tezaurul Doamnei Voica, soþia lui Mihnea Vodã cel Rãu,
ne poate da o idee nu doar despre ce însemna atunci garderoba unei femei
elegante (cãci nu lipsesc bijuteriile ºi obiectele de toaletã)108, ci ºi despre
interferenþa modelor ºi a modelelor ce veneau din Rãsãrit ºi din Apus. Avea
nevasta voievodului ucis la Sibiu de sârbul Iacºici mai multe rochii, între ele
patru de lucrãturã ºi modã româneascã („quatuor vestes [...] omnes ad modum
Walachorum sortite”) – douã din stofe turceºti, roºii la culoare ºi cu mult aur,
alta din atlaz aurit ºi o a patra din atlaz galben simplu. Mai avea Doamna
douã mantii roºii cu fir de aur, turceºti, cu chiotori de argint, prima nouã,
cãptuºitã cu blanã de sobol ºi valorând 86 de florini, cea de-a doua, îmblãnitã
cu jder, purtatã ºi cu un preþ mai mic – 50 de florini ; ºirul „ºubelor” continuã :
una dublã, galbenã, veneþianã, cu blanã de samur, costând 40 de florini, o
alta roºie având chiotori de argint ºi cãptuºealã de vulpe ºi încã una de atlaz
aurit þesut la Florenþa, ºi ea cu chiotori de argint ºi cu blanã de helgie (cu un
preþ pe mãsur㠖 60 de florini)109.
186 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

În primele decenii ale veacului al XVI-lea, costumul femeiesc de curte îºi


definitiveazã caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care
este îmbrãcatã Ruxandra, fiicã a lui Neagoe Basarab ºi soþie a lui Radu de la
Afumaþi, în tabloul de la Argeº. Frumoasa fatã a Despinei Miliþa are ºi ea o
înfãþiºare împãrãteascã. Pãrul îi este acoperit de o reþea finã de fir cu
mãrgãritare ; peste ea este aºezatã coroana înaltã cu ºase fleuroane, de care
spânzurã pandelocurile bizantino-slave. Iia voievodalã are mâneci ample,
brodate, cu manºete strâmte ºi cu cusãturi pe piept. Peste cãmaºã, la fel ca
maicã-sa, Ruxandra are o rochie roºie cu semicercuri de aur pe piept ºi cu
partea de jos, care coboarã sub genunchi lãsând sã se vadã cãmaºa, plisatã
strâns. Podoaba exterioarã o formeazã un caftan lucrat din catifea adusã din
Italia ºi cãptuºit cu o blanã cafenie. Dublând gulerul, aceastã blanã îi cade
pe umeri ºi pe spate. Gãitanele brodate ºi nasturii de aur completeazã
funcþional ornamentele mantiei.
Când ajungeau, într-un fel sau altul, în Apus, Doamnele noastre nu se
sfiau sã adopte veºmintele acelor locuri. Ele se adaptau firesc la codul
vestimentar al „celorlalþi” – cum a fãcut Doamna lui Grigore I Ghica, aflatã
la Veneþia, care a pus pe ea cu dezinvoltur㠄haine frânceºti” –, dovedind un
mental flexibil ºi deschis la noutate. Lipsa de rigiditate ºi adaptabilitatea
funcþionau doar dincolo de fruntariile þãrii, cãci, o datã întoarsã acasã, în
1672 (soþul ei – care, semnificativ, într-o stampã contemporanã lucratã de
Cornelius Meyssens, apare cu pãrul pieptãnat cu cãrare pe mijloc ºi îmbrãcat
în armurã ; inscripþia : „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia, Anno
1663” – redobândise tronul), mai sus pomenita Doamnã a „lepãdat hainele
acelea [care erau «foarte frumoase» – nu se poate abþine cronicarul sã constate]
ºi au luat rumâneºti”110. A reintrat, adicã, sub presiunea circumstanþelor, în
normele codului ºi ale cutumei. Evadarea din cadrul normelor era chiar
primejdioasã, cãci pentru autoritãþi – ºi pentru cele româneºti, dar mai ales
pentru extrem de suspicioºii turci – adoptarea altui cod vestimentar putea
sã însemne (ba chiar însemna) acceptarea altei ideologii ºi a altei politici.
Dezerþiune, adicã. Astfel de „depãºiri” (de neînþeles pentru cronicar) l-au
trãdat în faþa turcilor pe Preda din Prooroci, conspirator înveterat ºi vechi
inamic al Brâncoveanului ºi l-au costat libertatea : „ªi încã ºi alt lucru le-au
stricat lor : portul cel nemþesc (sau sã zic nebunesc) ce-l purta Preda in
Prooroci, cã avea chicã nemþeascã, numai legatã sus subt iºlic ºi cizmele cele
nemþeºti cu pinteni lungi ce le purta…”.
ªi totuºi, elementele apusene pãtrundeau chiar în rigidul costum de
ceremonie. Într-o miniaturã, Doamna Elina a lui Matei Basarab poartã
pantofi cu tocul înalt de evidentã provenienþã apuseanã. În rest – spune
Corina Nicolescu111 – datele costumului îmbrãcat de soþia voievodului –
conteº de serasir îmblãnit, cu mâneci pânã la cot, cu motive florale înscrise
în ogive, având pe piept ºapte rânduri de gãitane cu nasturi mici, rochie de
culoare albastru-gri cu flori, având în partea de jos benzi drepte ºi în zigzag
ºi cãmaºã de pânzã albã cu mânecile rãsucite pe mâini – se adunã în înfãþi-
ºarea costumului de curte muntenesc din veacurile al XVI-lea ºi al XVII-lea.
Probabil, însã, cã în garderoba acestei Doamne, care scria în latineºte, se
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 187

aflau ºi alte piese ori accesorii venite din Apus pe calea Ardealului. Cãci Elina
era în corespondenþã cu soþiile juzilor din Braºov, cãrora le cerea – cum vom
vedea ceva mai încolo – modele pentru împletituri ºi seminþe de flori. Cu
siguranþã cã braºovencele îi mai trimiteau ºi alte cele, poate veºminte de
croialã europeanã, cãci în tabloul votiv din biserica Mãnãstirii Arnota sora
cãrturarului Udriºte Nãsturel este înfãþiºatã cu o „frez㔠albã (în Europa
aºa ceva se purta cãtre sfârºitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului112.
Meºteºugarii Curþii

Toate aceste veºminte luxoase erau fãcute din stofe scumpe aduse de
negustori, vreme de câteva secole, din Rãsãrit ºi din Apus. În înºirarea lui
Nicolae Iorga, aceºti comercianþi erau greci, italieni (care transportau stofe
din Franþa, Italia, Germania, Þãrile de Jos, dar ºi din Rãsãrit, încã din
veacul al XIII-lea, ºi le desfãceau în porturile de la Marea Neagrã dominate de
genovezi), raguzani, armeni ºi nemþi din Lvov ºi Cracovia, saºi din Transilvania.
Prin aceste linii comerciale soseau în Þãrile Române catifelele italiene lucrate
la Veneþia ºi la Florenþa113 (un acoperãmânt de mormânt de la Mãnãstirea
Bistriþa din Oltenia, obþinut prin transformarea – procedeu curent – a unui
veºmânt de Curte, este fãcut dintr-o astfel de catifea veneþianã roºie, ca
„garanþa” [voievodalã, deci], broºatã cu fir de aur, din a doua jumãtate a
secolului al XV-lea ; tot din Peninsulã venea ºi catifeaua, viºinie la culoare,
tunsã în douã niveluri ºi broºatã cu fir de aur ce închipuie vrejuri, fructe ºi
flori, din care a fost fãcut un veºmânt domnesc ce va fi prefãcut apoi în vãl de
tâmplã la Mãnãstirea Putna114 etc.), vilarul (velurul) de Ypria (Ypres, Belgia) –
adus uneori „tãiat”, croit, adic㠖, postavurile de Louvain (Luvin), Köln
(Colonia) sau din Cehia (acel „postava-ceh”) – mai exact din Silezia, încorporatã
atunci Boemiei (de unde se importau ºi haine gata fãcute). De la Veneþia
negustorii lui ªtefan cel Mare cumpãrau viguri de brocart de aur ºi mãtase,
„damaschinul” zis „ronato”, stofe grele în care aurul strãlucea, iar prin
Ardeal, în carele bistriþenilor ºi ale braºovenilor, soseau postavurile de
Trichten, Görlicz, Köln ºi Nürnberg, stofele fabricate la Bruges ori la Malines
(Mehelen), la Speyer, Bergamo ºi Florenþa115. Saºii – zice N. Iorga – mai
vindeau pe pieþele româneºti (niºte pieþe cu mare capacitate de absorbþie
datoritã puterii de cumpãrare) „Scharlach adecã écarlate, postav stacojiu
(italienii îi spuneau scarlatto iar ai noºtri cocârlat acestei stofe scumpe de
culoare roºie-vineþie vopsitã cu cârmâz116 din care se fãceau mitrele purtate
încã pe vremea lui Alexandru cel Bun – nota mea, D.H.M.), Stamett Berchkammer,
ºi mai ales postavul Schay, cãruia ºi noi îi ziceam sai ºi-l întrebuinþam mai
des decât pe toate celelalte feluri” 117.
Din Rãsãrit negustorii aduceau mai ales camha (kamha), o þesãturã
scumpã din mãtase cu flori de aur. I se mai zicea ºi adamascã sau camhã de
Damasc. Italienii o numeau camocato, fiindcã stofa se fabrica ºi la Veneþia.
Tot din Orient veneau stofele grele þesute cu „sârmã”, cumaºurile, concurente
ale postavurilor italieneºti cunoscute sub numele de drappi d’oro, catifelele,
atlazul, barhetul, taftaua, serasirul, un soi de mãtase þesutã cu aur. Confirmate
ºi de cercetãrile arheologice, aceste „mãrfuri de pe mare”, „tãtãreºti” sau
„turceºti”, þesute la Alep, la Brusa sau la Damasc ºi pline de motive vegetale,
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 189

încep sã vinã în spaþiul românesc cam din prima jumãtate a secolului


al XVI-lea ºi acoperã cele douã veacuri ce urmeazã, când dominaþia economicã
a Înaltei Porþi sporeºte.

Hainele doar croite sau chiar gata cusute nu dominau între aceste mãrfuri.
Între piesele de vestimentaþie imediat folosibile se aflau mitrele, „ºepcile
frânceºti”, pãlãriile (transportate în butoaie), cãciulile (fãcute din cocârlat
ori din camelot, un postav lucrat din pãr de caprã sau de cãmilã), mãnuºile
(în care se specializaserã neguþãtorii sighiºoreni) ºi gulerele brodate ori
confecþionate din horbotã. Stofele, care soseau în viguri, erau prelucrate. Iar
hainele – cele mai multe – erau cusute în þarã. Breslele croitorilor se numãrau,
în Moldova ºi în Þara Româneascã, printre cele mai vechi ºi mai avute.
Croitorii moldoveni vindeau haine (vestes venales) fãcute la comandã,
respectând modele care circulau într-o zonã întinsã, în Transilvania ºi în
Polonia118. În 1489, saºii din Bistriþa se plângeau regelui Ungariei de concurenþa
pe care le-o fãceau meºterii ce-ºi aduceau marfa din Moldova. Fãceau acelaºi
lucru, stârnind invidie, ºi prin 1569, dovedind continuitate ºi rãspunzând
astfel interesului arãtat de piaþa transilvanã. Prin 1610, staroste al croitorilor
ieºeni, profesioniºti pricepuþi ºi bogaþi, era un anume Dumitrache, iar breasla
avea în capitala Moldovei o uliþã a ei. Între aceºti meºteºugari (din ce în ce
mai „specializaþi” : „Nasturii de mãtasã cari încheie unde nu se pune nasturele
de metal scump cu pietre, se zic ceapraz, de unde acel care pregãteºte astfel
de lucruri de galanterie e cunoscut de acum înainte supt numele de ceaprãzar”)
trebuie sã se fi aflat ºi croitori ai Curþii, probabil cei mai calificaþi, în grija
cãrora intra ºi aprovizionarea ºi împrospãtarea garderobei voievodale. Dupã
cum, la fel, trebuie sã fi existat ºi croitorese ºi cusãtorese, rãspunzãtoare de
straiele doamnelor ºi domniþelor.
La fel vor fi stat lucrurile cu blãnarii (mânuind, ca ºi croitorii, un lexicon
cu multe turcisme – N. Iorga), între ale cãror îndatoriri trebuie sã fi intrat ºi
cãptuºirea unei haine a Domnului cu „blãnurile frumoase de samur” aduse
de Tommaso Alberti, un familiar al Curþilor româneºti (pentru care negus-
torul italian a primit – ne spune izvorul editat în Cãlãtori strãini…, vol. III,
p. 74 – „douã haine de stofã finã ºi doi cai de preþ”), ºi cu cojocarii, ºi ei
atestaþi în veacul al XVII-lea, cu siguranþã în epoca lui Matei Basarab ºi
Vasile Lupu. Erau, probabil, unele ºi aceleaºi persoane (ca acel Ghinea,
prezent în documente ºi ca blãnar, ºi ca meºter în fãcutul cojoacelor), care,
dupã caz, prelucrau blãnuri scumpe – pentru vodã ºi pentru boieri – sau
fãceau cojoace de oaie ori cãciuli de vulpe119.
Nu avem informaþii în condicile de vamã ºi în privilegiile comerciale în
legãturã cu materialele din care se produceau încãlþãrile. O breaslã a ciubo-
tarilor exista însã ºi membrii ei erau înstãriþi, semn cã meºteºugul lor era
eficient. Izvoarele ne vorbesc, la fel, despre calapodari, specializaþi în facerea
unor botine de lemn cu toc înalt.

ªi ar mai fi un ºir de operaþii (ce se adunã într-un meºteºug) cu rezultate


limpezi în înfãþiºarea voievodului ºi în relaþia „privat-public”, de care trebuie
190 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sã þinem mereu seamã în cazul acestei persoane : podoaba capilarã ºi podoabele


faciale, legate strâns ºi de îngrijirea corpului, ºi de arborarea unor semne
monarhice nu foarte greu de descifrat.
În tabloul din biserica Mãnãstirii Cozia, pãrul lui Mircea cel Bãtrân, de
sub coroana deschisã (simbolizând neatârnarea), este blond-castaniu ºi buclat ;
în faimosul portret pãstrat la castelul Ambras de lângã Innsbruck (cu o
replicã mai puþin reuºitã la Muzeul de istorie a artei din Viena), de sub
cãciuliþa domneascã din velur roºu, brodatã cu cele nouã rânduri de mãrgã-
ritare ºi împodobitã cu surguciul de aur în formã de stea lucind din rubine ºi
perle, pãrul des al lui Vlad Þepeº, negru, încadrând un chip palid, cade în
bucle peste gulerul de samur al hainei, trecând în jos de umeri ; buclat cu
fierul – ca ºi al sângerosului sãu unchi – este ºi pãrul lui Radu cel Mare din
tabloul votiv de la Mãnãstirea Govora ; tot bucle imperiale bizantine au ºi
pletele lui Neagoe Basarab în imaginile cunoscute (chiar dacã deformate
prin prefaceri) ; la fel, pãrul ondulat dominã în pieptãnãturile personajelor
din pictura moldoveneascã pânã în vremea lui Petru Rareº.
Aceste ondulaþii („gãtirea pãrului în bucle” – cum zicea N. Iorga –, ca ºi
aranjarea tunsorii, de la acea frezã à la Grecque, pe care o vedea în 1647,
Jean de Laboureur, pânã la capul ras cu un smoc de pãr lãsat pe frunte)
trebuie sã fi cãzut în sarcina unui profesionist – un frizer, un slujitor specia-
lizat –, pe care-l bãnuim lucrând în iatacul domnesc, îngrijindu-se ºi de
mustaþa voievodalã (mustãþile lui Vlad Þepeº sunt orizontale ; Radu cel Mare
le are coborâte, „pe oalã”) ºi, cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea, de barba
ce devine o podoabã facialã (cu iz oriental) de neocolit. Dincolo, în iatacul de
lângã cãmara Doamnei, trebuie sã fi lucrat, în faþa unei oglinzi de cristal
fixate în perete, o „cosmetician㔠– o slujnicã (ori câteva) abilitatã în
mânuirea fardurilor, a „sulimanurilor” (ele trebuie sã fi existat, de vreme ce
Neagoe Basarab se întreabã într-un loc, în Învãþãturi… : „Unde sânt unsorile
ºi zulufiile cele cu miros frumos ?”, iar predicatorii, preþuitori ai obrazului
curat al Sarei, le blamau cu dispreþ (ca Petru Maior într-o propovedanie :
„Ce vom la privirea aceasta, fãrã vom striga : au aceasta e Ezavél, aceaia,
carea odinioarã sulimãmitã, împodobitã, înfrumuseþatã, ceasuri întregi sta
în fereastrã... ?”), menite sã mai albeascã o piele uneori cam smead㠖
constatã François de Pavie120 – sau, dimpotrivã, sã le îmbujoreze chipul, sã
le înroºeascã buzele ºi sã le rumeneascã obrajii121.
Costumul civil ºi „haina de casã”

Identificând caracterul univoc al costumului domnesc de ceremonie,


monovalenþa care îl fãcea utilizabil doar în momentele de solemnitate aulicã,
nonfuncþionalitatea lui (deºi, la rigoare, se putea ºi cãlãri în aceste straie
incomode, mai ales când era vorba de salvarea vieþii – „Iar Alexandru-vodã
scãpând numai cu dulama pre trup, s-au despãrþit de doamna-sa ºi fugind
tare sosi la Brãila” –, aºa cum a fãcut Alexandru Iliaº într-o plecare grãbitã
doar cu „dulama” ce se îmbrãca pe sub mantie122) dincolo de sala tronului ºi
de sediile cu încãrcãturã protocolarã, Iorga evoca momentele, destule, când
voievodul trebuia sã foloseascã alte straie : „La luptã, în mijlocul afacerilor
obiºnuite, între ai sãi, neapãrat cã Domnul nu pãstra acest greoi costum de
pompã, cum nu-l pãstra Doamna în casã”123.
Ar trebui, prin urmare, sã vedem cam cum se putea înfãþiºa acest „obiºnuit”
vestimentar voievodal, repetând observaþia – formulatã demult de istoricii
vieþii private – c㠄privatul” monarhic (deci ºi voievodal) se defineºte cu
greutate, se lasã delimitat cu dificultate, se ascunde adesea sub aparenþe
care îi sunt exterioare, pentru cã este unul aproape… public. ªi totuºi…
Acest „obiºnuit” vestimentar putea fi reprezentat ori de un „costum civil”,
purtat în împrejurãri care nu implicau „ceremonialul” sau nici mãcar exerci-
tarea funcþiei publice, ori de un strai lejer – „haina de cas㔠pomenitã de
Anton Maria del Chiaro – rezervat unor circumstanþe ale intimitãþii. Prin
urmare, ar trebui definite spaþiile (ºi împrejurãrile) în care voievodul trebuia
sã afiºeze alte veºminte decât cele cu care apãrea în divanul cel mare, la
festivitãþile importante sau în momentele de solemnitate ecleziasticã ori
politicã. Adicã spaþiul privat din palatul domnesc din Oraºul de Scaun sau
din cele aflate în reºedinþele pasagere (odaia domnului ºi iatacul) de la moºii
sau din mãnãstiri, camera – aparþinãtoare aceluiaºi „privat” – ori camerele
în care lua masa singur sau, cel mai adesea, întovãrãºit de câþiva boieri ori
de vreun secretar, încãperea unde mânca împreunã cu familia, paraclisul –
loc al rugãciunilor particulare – deci spaþiu privat – ºi al clipelor de recu-
legere, capela domneascã sau altã bisericã unde asculta liturghia, locurile
presãrate pe traseele plimbãrilor (propriile palate, conacele demnitarilor
sãi, mãnãstirile).
Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar voievodal
nu putea fi deposedat de înfãþiºarea luxoasã ºi de eleganþa ostentativã, cãci
era vorba de menþinerea identitãþii, chiar dincolo de limitele ceremonialului.
Diferenþe existau, fãrã îndoialã, ºi ele erau furnizate de absenþa însemnelor
monarhice ºi de un minus de podoabe. Prin renunþarea la haina de ceremonie,
haina de deasupra, mantia („ºuba”), grea, amplã, bogatã, plinã de aur ºi
192 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cãptuºitã cu blãnuri preþioase, marcã a fastului voievodal, Domnul punea


capãt asumãrii solemnitãþii ºi semnala trecerea de la un „public” oficial cãtre
un alt „public”, neoficial de data aceasta. Scoþând mantia, Vodã rãmânea în
jupanã sau în anteriu (haina de dedesupt, „dulama”), dar ideea de lux se
pãstra datoritã materialelor – scumpe, impunãtoare, strãine – din care era
lucrat acest veºmânt strâns pe trup ºi datoritã culorii lui. Funcþia socialã
avea, cum am vãzut, culori rezervate. S-ar putea ca schimbarea culorii
straielor sã fi avut o semnificaþie în destinaþia – publicã sau privat㠖 a
hainelor. Doamnele rezolvau mai uºor aceste „treceri”, renunþând la unele
podoabe ºi la hainele croite într-un anumit fel : „În îmbrãcãmintea Doamnelor
nu e nimic schimbat, decât înlãturarea cerceilor celor mari ºi hainelor încreþite.
Altfel, aceleaºi rochii lungi, aceleaºi mantii de brocart ºi atlaz. Coroana
dispare însã ºi din icoanele de ctitor, ºi în locul ei se vede, la Cetãþuia de pildã,
care ne aratã cum se îmbrãca Anastasia, frumoasa Doamnã a lui Duca, ºi fetele
ei – o pãlãriuþã de blanã, joasã, cu câteva pene de struþ formând surguciul”124.
E aproape firesc sã presupunem cã veºmintele „obiºnuite” ale unui voie-
vod – cele purtate într-un cadru public, dar „neoficial”, ºi acelea rezervate
lumii domestice – trebuie sã fi semãnat cu hainele îmbrãcate de boieri
(în cartea citatã, Nicolae Iorga chiar spunea c㠄între Domni ºi boieri nu e
altã deosebire în ceea ce priveºte îmbrãcãmintea decât bogãþia mai mare la
cei dintâi”125). Intrat într-un „comun” lipsit de protocolarul monarhic ºi dând
jos impunãtoarea „hainã de deasupra”, voievodul va fi rãmas îmbrãcat în
anteriu ori în jupana cu mâneci lungi ºi strânse pe braþe126 ºi cu gulere mici
(nedezicându-se complet de podoabe, cãci vestimentaþia boiereasc㠖 notatã
cândva de episcopul Anton Verancsics [Verantio], în De situ Transylvaniae,
Moldaviae et Transalpinae, lucrare la care m-am mai referit – agrea eleganþa
hainelor fãcute din stofe scumpe ºi lucirea bijuteriilor, a inelelor ºi a lanþu-
rilor de aur127 ; astfel de podoabe se aflau din plin în tezaurul lui Petru
ªchiopul, inventariat în Tirol), peste care, cu prilejul „ieºirilor”, aruncau
mantii mai puþin fastuoase sau nu mai puneau nimic. Într-o jupanã roºie ºi
încins la brâu cu un ºal este îmbrãcat Radu cel Mare în tabloul votiv –
zugrãvit prin 1493 – de la Mãnãstirea Kremikovþi din Bulgaria (lãcaº dãruit
de el), iar peste jupanã poartã o mantie viºinie, cãptuºitã cu mãtase de un
roºu deschis, cu guler lat care îi coboarã pe umeri. Vodã, încãlþat cu pantofi
roºii, nu are pe cap coroanã, ci o mitrã de scarlatto roºu, peste pãrul buclat.
La fel, Cãtãlina, soþia lui, poartã, peste vãlul maroniu care îi acoperã pãrul
ºi coboarã pe spate, o pãlãrie (zis㠄sit㔠; ºi italianul Giorgio Tomasi obser-
vase obiceiul femeilor valahe – ce-ºi împleteau pãrul în cosiþe „încolãcite în
jurul capului” ca „vechile romane”128) cu panglici ce par a-i fi sosit din Italia
sau din Germania. Rochia Doamnei este lungã ºi e lucratã din stofã roºie.
Simbolurile voievodale abundã (altfel nici nu se putea, cãci este o imagine
de reprezentare), dar hainele – zic cercetãtorii – sunt „de fiecare zi”129.
În costume „neoficiale” sunt înveºmântaþi Neagoe Basarab ºi fiul sãu,
Theodosie, în pictura de la Mãnãstirea athonitã Dionisiu. Pasmanteria care
decoreazã aceste haine (ce fãceau parte dintr-o garderobã fastuoasã) venea
din Ungaria sau din Polonia, iar tichiile cu un vârf ascuþit în faþ㠖 lucrate
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 193

din fregi-serasir („frenghie”), pline de perle, coborau – e adevãrat – din


Bizanþ, dar se purtau atunci în toatã Europa130.
În costume „civile”(„neoficiale”, lipsite de convenþiile protocolului aulic)
sunt îmbrãcaþi – dupã pãrerea istoricilor vestimentaþiei – ºi Petru Cercel
(bãnuit a nu fi renunþat, în viaþa privatã, la straiele apusene131, deºi în fresca
de la Mãnãstirea Cãluiu el pozeazã aºa cum cereau convenþiile „straturilor”
hainelor voievodale, cu mantia cãptuºitã cu blanã de herminã ºi cu o nãframã
în mâna dreaptã), ºi Nicolae Pãtraºcu, fiul lui Mihai Viteazul, pribeag printre
strãini ºi ducând în lãzile cu haine veºminte grele, roºii, îmblãnite cu samur,
jder ºi leopard sau cãptuºite cu mãtase132, ºi Petru ªchiopul împreunã cu fiul
sãu, ªtefan (pe care un gravor din Tirol i-a desenat – pe tat㠖 cu o cuºmã de
samur, dar fãrã surguci, ºi având, peste dulama de atlaz, o „hainã simplã, cu
mânecile scurte ºi chiotori pe care le bãnuim aurite, agrafate la gât”, iar pe fiu –
cu o hainã cu guler alb ºi cu o tocã de modã orientalã, amândoi, deci, îmbrãcaþi
în veritabile „costume orientale de casã”133), ºi Constantin Brâncoveanu, cel
pictat (de un „penel” vestic la Mãnãstirea de la Muntele Sinai, în 1696, cu
scufie orientalã, dulamã roºieticã ºi mantie scumpã de urºinic verde (la fel
ca cingãtoarea) cãptuºitã cu blanã ºi având ceaprazuri ºi chiotori de fir 134.
O altã ipostazã pentru „costumul civil” al voievodului (cât de greu este de
trecut de faþa ascunsã a aparenþei înveºmântate…) ar putea fi oferitã de
îmbrãcãmintea pretendenþilor la tron, a „domniºorilor”, niºte domnitori in
spe (lipsiþi, vremelnic sau definitiv, de emblemele monarhice, cu nãdejdi de
a ocupa jilþul domnesc, realizabile sau nu) care-ºi proclamã ºi vestimentar
aceste ambiþii (sau veleitãþi). L-am putea evoca în acest sens, deºi se îmbrãca
destul de pestriþ, pe Mircea sau Miloº, cel care i-a provocat atâta bãtaie de
cap lui Neagoe Basarab, ºi care le arãta ardelenilor cã în lãzile lui avea
multe straie, cã putea sã se încalþe ºi cu cizme ungureºti (figureazã în
„catastihul” lui de cumpãrãturi), dar ºi cu meºti turceºti, cã purta – ca
ungurii ori ca leºii – cuºmã, adicã acea cãciulã cu moþ la care se putea monta
ºi surguciul princiar, ºi se îmbrãca cu haine scumpe de tafta, brodate cu aur
ºi cu pantaloni strânºi pe picior135.
Aceste costume pentru „viaþa de fiecare zi” au putut fi identificate (deºi
destul de aproximativ) tocmai pentru cã ignorau, într-o mãsurã oarecare sau
(mai rar) complet, canonul costumului domnesc de curte, stabilit de secole,
pe care ºi-l transmiteau, din generaþie în generaþie, ºi croitorii (acceptând
modelele fixate, adoptând croielile ºi, mai ales, selectând aceleaºi materiale
ºi conservând o stereotipie cu rezultate previzibile ºi recognoscibile), ºi
zugravii, obsedaþi de veºmântul de aparat, reproducând cu exactitate un
costum parcã unic, aceleaºi chipuri hieratice (am mai spus), neatenþi la
fizionomiile reale ºi deloc preocupaþi de miºcare. Când se întâmpl㠖 rar, ce
e drept – ca trãsãturile impuse de aceast㠄serialitate” secularã sã nu covâr-
ºeascã, cercetãtorii, înregistrând abaterile (minore uneori), vorbesc despre
insinuarea ideii de veºmânt „neoficial”. O pildã ar putea fi portretul Doamnei
Maria Voichiþa în fresca de la Mãnãstirea Voroneþ, într-o hainã închisã de la
piept în jos cu ceaprazuri ºi nasturi de aur, lãsând doar spre poale sã se vadã
rochia lungã. Sau Vlad voievod Vintilã, despre care se ºtie cu siguranþã cã îºi
194 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

aducea – ºi pentru sine, dar ºi pentru Doamna sa ºi pentru fecior – pãlãrii din
Transilvania. Cu siguranþã cã le ºi purta. Sau Doamnele lui Petru ªchiopul –
Maria Amirali, soþia, ºi Maria, fiica mãritatã cu grecul Zotu Tzigara, care
apar în tabloul votiv de la Mãnãstirea Galata în „veºminte simple de curte,
neoficiale”, eleganta Doamna Maria, cea din Pera Stanbulului, cu o maramã
pe cap, fiind înveºmântatã într-o rochie lungã ºi având drept podoabã douã
ºiraguri de perle136. Sau învãþata Doamnã Elina, sora lui Udriºte Nãsturel ºi
soþia lui Matei Basarab, care, în tabloul votiv de la Mãnãstirea Arnota, îl
convinge pe zugrav sã se despartã de tradiþia înþepenitã ºi sã o picteze aºa
cum putea fi vãzutã la Curte – ºi în sãlile de recepþie, dar ºi în odãile
femeilor –, îmbrãcând „ghiordia înfloratã cu aur, cu mânecile retezate ºi
îmblãnite, împodobitã la gât cu freza rotundã de dantelã, apuseanã, pe care
o purtau ºi grofiþele din Ardeal, ca ºi nobilele kieviene” 137.
Dinspre „public” spre „privat” (sau dintr-o zonã în alta a publicului monarhic
atât de acaparator) se putea trece ºi prin schimbarea funcþiei unui veºmânt.
Drept ilustrare ar putea servi conteºul (o hainã rãsãriteanã la origine, dar
mult purtatã de polonezi ºi de unguri), substitut temporar al caftanului în
ansamblul costumului voievodal (când i se punea o cãptuºealã de blanã
scumpã), hainã pe care o purtau mai ales membrii familiei domnitoare ºi
boierii (mai cu seamã)138. Voievozii vor poza foarte rar zugravilor îmbrãcaþi
cu conteºuri. Veºmântul va rãmâne, cu deosebire în a doua jumãtate a
secolului al XVII-lea, pentru o „acoperire” particularã. Cele câteva apariþii
„oficiale” nu sunt semnificative 139.
Sã nu ignorãm nici teza autorilor Istoriei vieþii private, care stabilesc o
ierarhie între hainele prinþului în funcþie de gradul de întrebuinþare. Hainele
noi – spun ei – sunt pentru ceremonii, pentru prilejuri solemne, pentru
festivitãþi, indicând participarea monarhului la viaþa societãþii ; straiele
purtate erau îmbrãcate în zilele obiºnuite (sã ne reamintim cã între ºubele
Doamnei Voica a lui Mihnea Vodã cel Rãu se afla ºi una „folositã”) ; în fine,
veºmintele uzate se purtau „acas㔠(„haina de cas㔠a lui Nicolae Mavrocordat –
voi vorbi despre ea ceva mai jos – fãcea parte, probabil, din aceastã ultimã
categorie).
Erau pline garderobele voievozilor noºtri ºi ale soþiilor lor de haine „civile”,
împachetate cu grijã ºi depozitate în lãzile ºi cuferele din vistieriile domneºti,
cercetate adesea spre a fi îmbrãcate, cãrate în pribegiile ce se declanºau
intempestiv. Lista lucrurilor de îmbrãcat ale vãduvei lui Pãtraºcu cel Bun,
întocmitã la Sibiu, este de-a dreptul impresionantã, multe piese aparþinând
unui „vestimentar” privat : douã cãmãºi de femeie având perle la guler,
unsprezece cãmãºi cu gulere aurite ºi cu nasturi auriþi, o scufie, cinci marame
(pentru purtat în zilele obiºnuite), patruzeci ºi nouã de nasturi auriþi cu
perle ºi nestemate, o cataramã de argint, ºase inele de aur. Apoi : trei cãmãºi
cu gulere aurite ºi cu nasturi de argint, douã cãmãºi noi aurite, o broboadã
de catifea auritã ; o tichie cu perle, un guler cu mãrgãritare ºi cu nasturi de
argint, un ºorþ cu perle, altul cu fir de aur, douã paftale de argint ; rochii
(sucne) de camocat verde, roºu ºi vânãt, o alta de atlaz aurit, rochii albe
cusute cu aur ºi catarame ornate cu perle140. Etc. etc.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 195

Ce se întâmpla din punct de vedere al înveºmântãrii dincolo de uºa pãzitã


a odãii Domnului (unde nu intrau decât ciohodarii care îl îmbrãcau ºi-l
dezbrãcau pe voievod ; la rigoare – precum Petru Cercel înaintea plecãrii
sale precipitate – vodã se îmbrãca ºi singur), atât în ceasurile de viaþã activã,
cât ºi în clipele de repaos nocturn), este mai greu de spus. Pãtrundeau acolo
foarte puþini curioºi. ªtim cã Franco Sivori a intrat în camera de culcare a
lui Petru Cercel, pentru a-i anunþa un pericol iminent. „Alteþa sa – va scrie
mai târziu secretarul – era în pat…”141, dar uitã sã ne spunã cum era
îmbrãcat. Vodã dormea, se pare, în cãmaºã ºi în izmene. În cãmaºã îl surprind
conspiratorii, conduºi de hatmanul Mihu ºi de logofãtul Trotuºanu, pe ªtefan
cel Tânãr (Lãcustã), fiul lui Alexãndrel Vodã, „într-un foiºor – zice Grigore
Ureche –, sus în cetate, unde odihniia la aºternutul lui”. Probabil cã nepotul
lui ªtefan cel Mare dormea, cãci „s-au sculat fiind numai cu cãmaºa”, dar n-a
putut ocoli sfârºitul dorit de uneltitori : „iarã ei cu toþii, ca niºte lei sãlbatici
au nãvãlit asuprã-i, ºi multe rane fãcându-i, l-au omorât ºi l-au scos afarã”.
Când vremea era friguroasã, costumul nocturn era completat cu o „cãciulã
de noapte”. S-ar putea ca, trezit din somn de vreo nevoie, voievodul sã fi avut
înfãþiºarea vestimentarã a acelui Stãvãrache, care evadeazã dintr-o casã
pãzitã sub pretextul mersului la umblãtoare (am mai citat pasajul din cronica
lui Pseudo-Enache Kogãlniceanu ; îl reiau aici, aducându-i aminte cititorului
cã întâmplarea, cu tot hazul ei, este de secol XVIII ºi cã Dicþionarul explicativ
al limbii române, la p. 130, dã pentru camizol urmãtoarea explicaþie : „hainã
de casã scurtã, cu mâneci, pe care o purtau femeile”, fãcând menþiunea cã e
vorba de un cuvânt „învechit” : „Iar Stãvãrache, cum s-au sculat din aºternut,
numai cu izmenile ºi cu camizol ºi cu cuºma cè de noapte, i-au dat un ibric cu
apã în mânã ºi au întrat la umblãtoari…”.

Aplicaþie : Îmbrãcat „de casã”,


voievodul îºi pierdea identitatea publicã

Absenþa „însemnelor” – ºi straiele somptuoase, de ceremonii, cu încãrcãtura


lor simbolicã, erau astfel de embleme – ducea la transformarea voievodului
într-un individ oarecare. Veºmintele „obiºnuite” puteau deveni chiar o moda-
litate de deghizare, de ocultare a veritabilei identitãþi. El se putea astfel
ascunde – de cei care nu-l cunoºteau, fireºte – în spatele unei asemenea
înfãþiºãri prin nimic ieºite din comun. Este ceea ce a încercat grecul Nicolae
Mavrocordat – pãcãlit o datã ºi fãcut sã se refugieze precipitat peste Dunãre –
în faþa veritabilei tentative imperiale de a-l rãpi. Anton Maria del Chiaro,
care i-a fost secretar ºi fanariotului ºi se afla atunci în palatul ce miºuna de
sârbii din comandoul imperial, povesteºte aceastã aventurã a unei mistificãri
(cu temei vestimentar) ratate : „Mavrocordat, zãpãcit cu totul, vãzându-se
încolþit de duºmani cu pistoalele în mânã, pe când se afla în hainã de casã ºi
era pe cale de a se duce sã se ascundã, a început sã spunã cã nu este el
domnul, dar vãzând cã printre soldaþi se aflau câþiva boieri români, dintre
cei care fugiserã în Transilvania, a condamnat cu dârzenie necredinþa lor…”142.
„... ÎN VRÉMEA CE AU ªEZUTU
DOMNUL LA MASÃ, LA PRÂNZU”

În aceastã ºtire, Grigore Ureche dateazã un fenomen tectonic memorabil


(întâmplare însemnatã de vreme ce îi este rezervat un paragraf cu titlu  :
De un cutremur : „Într-acelaº an [adicã 6979 «1471» – nota mea, D.H.M.],
avgustu 29, fu cutremur mare de pãmântu peste toatã þara”) ºi îl plaseazã
cãtre miezul zilei, dar ne spune ºi cã, din vreme în vreme, lui vodã ªtefan i
se întâmpla sã mãnânce ºi singur. C㠄prânzul” lui ªtefan cel Mare se poate
sã se fi desfãºurat în solitudine este doar o presupunere a mea. Oricum, aceastã
„singurãtate” ar fi însemnat compania a încã doi-trei boieri mari la masa
întinsã într-o camer㠄dinlãuntru”, cãci aºa era obiceiul. Nota cronicarului
aºazã miºcarea tectonicã într-un moment al zilei ºi trimite, în subtext, la
emoþia ce trebuie sã-i fi cuprins pe meseni (în vechime, un cutremur era de
luat în seamã când cãdeau icoanele de pe pereþi ºi oalele de pe poliþe).
Probabil cã, dacã ar fi fost vorba de un ospãþ, de unul dintre acele banchete
care afiºau ospitalitatea voievodalã, menitã mereu sã impresioneze, ºi „ritmau
viaþa de Curte” (Matei Cazacu143), cu o „populaþie” numeroasã febricitatã de
zgâlþâiturile pãmântului, cronicarul ne-ar fi spus.
Vodã trebuie sã respecte regulile
de purtare la masã

Mai multe pasaje din capitolul al VII-lea al pãrþii a doua a Învãþãturilor


lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie, intitulat Iar a lui Neagoe
voevodul învãþãturã cãtre fie-sãu Theodosie ºi cãtrã alþi domni, cãtrã toþi,
cum sã cade domnilor sã ºazã la masã ºi cum vor mânca ºi vor bea, ne
conving cã aceastã secvenþã, primã tentativã în literatura noastrã aulicã de
a teoretiza o etichetã de Curte144, are în vedere, în primul rând, mesele
colective (cu probabile „extinderi” rezervate gãrzilor militare), ospeþele cu
un numãr mare de participanþi (aceºtia fiind aleºi dintre curteni), tot atâtea
prilejuri pentru apariþia în public a domnului în ipostazã de patron/conviv.
Era aceasta o ipostazã dificilã, pretenþioasã, care trebuia sã îmbine atributele
unei condiþii hiperprivilegiate a voievodului – de reprezentant al lui Dumnezeu
pe pãmânt („Cã nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci
Dumnezeu te-au ales ºi te-au unsu ºi a aceluia plãcére sã faci” 145), mereu
echilibratã (din care pricinã Învãþãturile insistã mai cu seamã asupra com-
portamentului Domnului la masã ºi nu enumerã reguli practice), mereu
maiestuoasã, semnele autoritãþii monarhice (indispensabile), recomandãrile
ceremonialului ºi ale protocolului ºi elementele fireºti ale convivialitãþii.
Aºezarea mesenilor constituia o preocupare importantã a „organizatorului”.
Dispunerea (în jurul mesei, în raport cu „locul prim”) reprezenta o confirmare
(a rangurilor, a importanþei persoanelor cu pricina). Modificarea acestui
dispozitiv (care era ºi protocolar, dar ºi politic) putea stârni dezamãgiri ºi
naºte chiar pericole : „Aºijderea când ºãzi la masã ºi vei sã-þi aºezi la masã
boiarii cei mari ºi cei ai doilea ºi cei mai mici ºi pre alþii pre toþi, iar tu de
atuncea sã le pãzeºti locurile, ca la a doua ºãdére sã nu le schimbi rândurile,
cãci deacã pui sluga ta la masã într-un loc, iar la al doilea rându tu-l pui mai
jos, décii într-acel ceas i sã întristeazã inima ºi sã scârbéºte. Cãci cã el sã
nãdãjduia dentr-acel loc ce au ºãzut întâi sã câºtige alt loc mai sus, iar tu,
pentru unul carele-þi iaste þie mai drag, tu-l dai mai jos. Pentru acéia i sã
întrãsteazã inima ºi sã vatãmã ca cu o ranã, cã inima omului iaste ca sticla,
décii sticla, deaca sã sparge, cu ce o vei mai cârpi ?” Favoriþii domneºti
(categorie acceptatã) puteau primi alte compensaþii : „Drept acéia, fãtul mieu,
când vei tocmi boiarii ºi slugile-þi la masã ºi-þi vor veni cineva din cei ce-þi
vor fi mai dragi ºi vor sta în vorbã, sã nu cumva sã uiþi pre vreunii din cei
ºãzuþi mai jos ºi pre ceialalþi sã-i pui sã ºazã mai sus. Cei ce sânt la masã,
acéia sã ºazã ; cã pre acéia i-ai tocmit ºi i-ai aºãzat. Iar celoalalþi care sânt þie
dragi ºi stau în vorbã, tu ia pâine ºi bucate den naintea ta ºi vin, ºi le dã cu
mâna ta sã mãnânce ºi sã bea. Deacii, deaca le vei da bucate, tu le dã ºi
198 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

cuvinte bune den gura ta, cã ºi Sfânta Scripturã mãrturiséºte ºi zice : «Unii
mai bine sã bucurã ºi sã veselescu ºi mai bine mulþumescu de cuvintele céle
bune», decât cum mulþumescu alþii de ospeþe ºi de bãuturi…” Într-adevãr, au
remarcat ºi cãlãtorii strãini, voievozii aveau obiceiul sã-i „premieze” în acest
fel, la masã, pe cei ce se evidenþiaserã în vreun fel : „În timpul ospãþului,
domnul trimite feluri de mâncare de la masa sa favoriþilor sãi, ºi altora le
trimite farfurii pline cu cele mai bune bucate, pe care icioglanii le pun în faþa
lor, în semn de preþuire din partea domnului”146.
Selecþia pentru banchet – zice Neagoe Basarab în Învãþãturi – trebuie sã
respecte principiile (expuse de voievod ºi în alte rânduri în carte) ale alegerii,
în genere, a colaboratorilor, a celor de la care voievodul putea primi consilii
utile : „ªi lângã tine, mai sus, sã ºazã tot boiari ºi sfétnici buni ºi aleºi ; iar
oameni nebuni ºi rãzvrãtiþi nicicum sã nu þii lângã tine. Cã zice prorocul  :
«Cu cuvioºii, cuvios vei fi ; ºi cu aleºii, ales vei fi ; ºi cu cei strâmbi te vei
rãzvrãti». Dreptu acéia, fãtul mieu, ºi eu dupã cuvântul prorocului îþi aduc
aminte ºi te învãþ, cã de vei fi în toate zilele cu cei aleºi, în toate zilele ºi în
toate ceasurile te vei folosi de sfaturile ºi de învãþãturile lor cele bune  ; iar de
vei fi cu cei nebuni ºi izvrãtiþi, deacii ºi þie îþi cade a fi nebun ºi izvrãtit”.
Regulile petrecerii (cãci un ospãþ – marea lor majoritate, cu excepþia celor
funerare – era o petrecere) trebuie respectate : „ªi iarãºi sã cade domnului sã
aibã la masa sa multe feliuri de tobe ºi de vioare ºi de surle de veselie. Aºa
faceþi ºi voi înaintea oºtilor voastre ºi ce veselie veþi ºti mai mare, faceþi, ca
sã sã veseleascã cei ce vã iubesc”. Mãrturiile din epocã ne spun cã banchetele
domneºti erau întovãrãºite de muzicã. În exterior cânta o orchestrã de
lãutari (având uneori melodii „specializate” dupã felul de mâncare servit147)
ºi o tabulhana turceascã, iar în odaia de mâncare se interpreta, de regulã, un
ºir nesfârºit de imnuri bisericeºti.
Cel ce prezida ospãþul trebuia sã-ºi pãstreze mintea limpede. El avea
datoria sã porunceascã producerea „veseliei”, sã o patroneze, dar sã nu se
dedea ei. Cumpãtarea trebuia sã domine purtarea voievodului în multele
ceasuri cât durau ospeþele cu care se încheiau sãrbãtorile religioase ori
cinsteau (în vremurile vechi) o izbândã pe câmpul de bãtaie sau venirea
vreunui sol. Aceastã cumpãtare („mãsura”) urma sã-l îndemne la o abordare
raþionalã a celor douã ipostaze extreme – „întristãciunea” (domnul nu trebuia
sã difuzeze o proastã dispoziþie) ºi „veselia” („Pentr-acéia te învãþ ºi eu, fãtul
mieu, de þ-e voia sã fii unsul lui Dumnezeu, þi se cade toate scopotele ºi
jocurile sã le laºi jos. Cã aºa sã cade domnului sã-ºi veseleascã oºtile ; iar
mintea sã nu þi-o pleci cãtre dânsele, deaca þi-e voia sã fii desãvãrºit ºi
întreg. Ci acéle scopote sã rãsune înaintea ta ºi voia oºtilor tale încã sã o
umpli, ci însã te nevoiaºte sã umpli ºi voia Dumnezeului tãu, carele te-au
unsu”) ºi sã-i asigure – între „pehlivãniile” ºi discursurile ocazionale ce
punctau când ºi când banchetele (mesele de nuntã cu deosebire) – o necesarã
superioritate : „Fãtul mieu, eu am gândit cã aºa sã cade domnului sã ºazã la
masã cu boiarii sãi cei mari ºi cu cei mici. Cându ºade domnul la masã, întâi
pohtéºte trupul lui sã mãnânce ºi sã bea. Apoi pohtéºte ºi veselie multã. Iar
tu, fãtul mieu, sã nu cumva sã-þi slobozeºti mintea de tot spre veselie, cã
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 199

omul în lumea aceasta ºade între viaþã ºi între moarte. Pentr-acéia sã cade
sã te socoteºti foarte bine, sã nu-þi slobozeºti mintea de tot spre veselie, nici
iar spre întristãciune. Cã de te vei întrista foarte, deacii toþi din casa ta ºi
toate slugile tale sã vor întrista ºi sã vor îngrija ; iar de vei vrea sã faci voia
lor ºi sã te veseleºti cu totul, acea veselie fãr’ de mãsurã va mâniia pre
Dumnezeu ºi va osebi sufletul omului de la dânsul. Ci în vrémea acéia, mai
bine sã fie plãcutã veseliia ta lui Dumnezeu, decât oamenilor”.
Judecând dupã spaþiul acordat în cuprinsul capitolului (dacã nu cumva
întinderea este motivatã mai ales de „substanþa” preluatã dintr-o sursã
identificatã), se pare cã inamicul cel mai puternic al echilibrului voievodal,
în vremea meselor fireºte, era beþia. Un duºman vechi al monarhilor se
arãta bãutura, de vreme ce mai toþi autorii de discursuri parenetice s-au
gândit sã o combatã. O dezavueazã ºi Pseudo-Isocrate, ºi Pseudo-Vasile
Macedoneanul (în sfaturile adresate fiului sãu Leon, care va deveni împãratul
Leon al VI-lea Sophos), ºi patriarhul Fotie. „Nu beþii” – suna sfatul scurt, ca
un plesnet de bici, pe care Nicolae Mavrocordat îl dãdea fiului sãu Constantin.
Pericolul beþiei existã (chiar Dimitrie Cantemir insista a-ºi convinge cititorul –
în Descriptio Moldaviae – în legãturã cu cumpãtarea românilor : „Ebrietatem
neque horrent, neque deperiunt [...] Crematum non amant, nisi milites,
reliqui non nisi unicam eamque parvam phyalam ante prandium ebribunt”)
la lungile ospeþe domneºti. Se bea mult vin, pocalele erau cuprinzãtoare,
numãrul „sãnãtãþilor”, însoþite de lovituri de tun ºi de salve de puºcã, era
nesfârºit. Învãþãturile lui Neagoe Basarab nu se gândesc sã instituie o
cenzurã, baricade antialcoolice („Iar slugilor tale le dã sã bea din dãstul ºi
cât vor vrea”), nici nu proiecteazã un voievod abstinent, ci doar unul atent la
„mãsur㔠(mereu recomandata mãsurã) : „ªi tu încã sã bei, ce cu mãsurã, ca
sã poatã birui mintea ta pe vin, iar sã nu biruiascã vinul pre minte ; ºi sã
cunoascã mintea ta pre minþile slugilor tale, iar sã nu cunoascã mintea
slugilor pre mintea ta”.
Starea bahic㠖 pe care Neagoe Basarab o descrie folosind capitolul
O pijanstv× din Umilinþa lui Simeon Monahul (utilizat aproape în între-
gime148) – interzice stãpânirea minþii ºi a trupului, interzice comportarea
raþionalã ºi chiar mântuirea creºtinã : „ªi sã nu-þi îngreunezi trupul cu beþii,
cã mulþi zic : «Bunã iaste bãutura cea multã». Dar cum iaste bunã  ? Cã omul
deacã sã îmbatã, de are ºi minte multã, el o piiarde ; de are mâini vitéze, nici
de un folos nu sânt ; de i-ar fi picioarele répede, nimic nu-i sporescu, ºi de are
limbã dulce ºi vorbitoare frumos, nici de acéia nu poate grãi. Deci cum nu
iaste rea beþia, când toate mãdularele omului nici de un folos nu sânt
trupului sãu ? Dar lui Dumnezeu ºi oamenilor cum va putea sã facã vreun
lucru de treabã ? Încã º-altã rãutate izvoraºte ºi iase de la beþie, cã omul
beþiv întâi trupul ºi-l bolnãvéºte ºi-ºi sãrãcéºte casa ºi-ºi piiarde mintea.
Deacii, deacã-ºi piiarde mintea, el îºi piiarde ºi sufletul. Sau iani sã vedem
cu beþiia, ce lucru de folos am fãcut sau am dobândit, fãr’ decât ne-am
bolnãvit trupurile, ºi ne-am sãrãcit casele ºi ne-am pierdut mintea ! Deacii
deaca ne-am pierdut mintea, noi am dãzlupit ºi pre Dumnezeu de la noi.
ªi cel ce iubéºte bãutura multã, acela nu sã va chema urmãtoriu lui Hristos,
200 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

ci va fi chemat ca un dobitoc. Pentr-acéia, fãtul mieu, mai bine iaste sã


iubeºti bãutura cea multã ºi sã te chemi dobitoc, au mai bine iaste sã te
chemi urmãtoriu lui Hristos ?”
Euforia alcoolicã deformeazã deciziile de orice fel („La beþie pre nimeni sã
nu dãrueºti, mãcar de þe-ar fi sluga cât de dragã. Sau de veþi avea vreo
mânie pre cineva de la trezvie, tu sã nu o arãþi pre sluga ta la beþie ºi sã-l
urgiseºti”) ºi duce tocmai la pierderea acelei autoritãþi pe care Învãþãturile…
o recomandau cu insistenþã : „Dreptu acéia-þi zic : sã nu dãrueºti pre nimeni
la beþie, pentru cã una-þi vei piiarde den avuþie, alta-þi vei pune nume rãu.
Cã vor zice aºa : «Blâm acum la cel domn neharnic, cã iaste beat, deci pânã
iaste treaz el nu va sã ne dãruiascã, iar deacã sã îmbatã, el îºi piiarde mintea
ºi nu ºtie cui ce dã» iatã cã sântu 2 rãutãþi : cã întâi îþi pierzi din avuþia ta,
iar a doao tu-þi dobândeºti ºi nume de hulㅔ
Ca ºi în alte locuri în carte, ºi în acest capitol pildele scoase din Biblie (despre
Noe, despre Lot, despre Samson – parabolã cu o altã semnificaþie149 –, despre
Holofern ºi despre Irod) întãresc „învãþãturile” ºi se asociazã firesc cu „îndrumãrile
duhovniceºti”150.
Interdicþiile Bisericii

Pastorala Bisericii ortodoxe româneºti, în Veacul de Mijloc, în legãturã cu


perioadele ºi zilele de abstinenþã era limpede. Repetare, pe mãsura putinþelor
omeneºti, a patimilor îndurate de Iisus Hristos, postul constituia un mijloc
obligatoriu de purificare. Importanþa postului în viaþa creºtinului era reliefatã
de mitropolitul Varlaam al Moldovei în cea de-a patra cazanie (La Dumeneca
lâsatului brândzei. Evanghelia din Mathei în ºaptesprâdzeace capete) din a
sa Carte româneascã de învãþãturã (1643) : „Pentr-acea în toatã vremea
iaste bun ºi de treabã postul, cum dzice velichi Vasilie, iarî mai vãrtos
într-acéste dzile a postului celui mare pentru sã ne gãtãm ºi sã ne curãþãm
cãtrî dziua învierei a Domnului nostru lui Iisus Hristos, omorându-ne ºi noi
trupurile cu postul cãtrî muncile ºi cãtrã moartea Svenþiei Sale ºi dãnd a
dzécea din tot anul cãte o dzi din dzéce dzile, dupî giuruinþa lui Pavel apostol,
ce dzice cã, de vom râbda cu nus, adecã cu Hristos, cu nus ne vom ºi pro-
slãvi…”151. Folosind, peste câteva decenii, acelaºi prilej ºi – în bunã mãsur㠖
aceiaºi topoi, dar mãrind numãrul „autoritãþilor” invocate, Antim Ivireanul
apasã asupra participãrii abstinenþei la lungul ºi complicatul proces al mân-
tuirii. Iatã-l pe înaltul ierarh rigorist spunând, între altele, în al sãu Cuvânt
de învãþãturã la Dumineca lãsatului sec de brânzã, rostit – verosimil – în
catedrala mitropolitanã sau în biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureºti :

„A dooa, trebuiaºte sã postim, pentru cã postul acesta iaste zeciuiala anului


ºi l-au arãtat singur Hristos ; cã sfinþiia-sa încã au postit 40 de zile ºi 40 de nopþi,
precum se véde la Luca în 4 capete, care post trebuiaºte sã-l facem, cu rugãciuni.
Cã precum nu sânt dulci bucatele fãr’de sare, aºa nici postul fãr’de rugãciune.
Zice sfântul Vasilie, la cartea lui cea dintâi, la al doilea cuvânt ce vorovéºte
pentru post, cum cã sânt la fieºcare beséricã îngeri de scriu pre cei ce postesc. Ci sã
cãutãm ºi noi sã nu ne pãgubim de scrierea îngerului, pentru puþinicã dulceaþã
a mâncãrii.
Aºijderea ºi sfântul Grigorie zice la a dooa carte, la încéperea postului, cum
cã postul iaste pace de obºte al sufletului ºi al trupului, traiu fãr’ de turburare,
petrecanie cu bunã tocmire, viaþã ce veseléºte pre Dumnezeu ºi întristeazã pre
vrãjmaºul ; cã precum sânt pãzitori, celor ce postesc, sfinþii îngeri ºi-i feresc de
toate primejdiile, aºa sânt ºi celor ce nu postesc, pãzitori, dracii ºi-i îndeamnã la
multe pãcate.
Deci, pentru aceasta trebuie sã ne postim, pentru ca sã nu avem pãrtãºie cu
diavolul ; cã nu s-au fãcut nimeni învãþat sau înþelept, din cei ce s-au rãsfãþat în
mâncãri, nici din cei ce au alergat la veselii s-au fãcut ucenic bunãtãþilor, nici
iubitoriul de rãsfãþãciuni, sfânt ; nice cel [ce] vieþuieºte trupéºte, pãrtaº
împãrãþiei ceriului”152.
202 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

„Zeciuiala” de care pomenea Antim („a dzécea din tot anul cãte o dzi din
dzéce dzile” – Varlaam) convoca în fapt mai mult de douã sute de zile dintr-un
an (cam treizeci de sãptãmâni, douã treimi din întreaga duratã a anului) de
restricþii alimentare (ºi nu numai). Anton Maria del Chiaro îi descrie, undeva
în cartea sa, cititorului italian (catolic, ale cãrui zile de abstinenþã, adunate,
însumau 166 pe an) posturile pe care le þin românii  :

„Ei þin patru posturi mari pe an, ºi acestea nu numai în ceea ce priveºte
mâncarea, dar ºi abstinenþa.
Postul mare se cheamã în româneºte «paresima» ºi e de 40 de zile [...]
Al doilea, care este cel al Sfântului Petru, nu are numãr fix de zile, ºi cauza
este cã ei îl încep în ziua de dupã Duminica Sfintei Treimi (când la ei se celebreazã
sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor – Moºii), astfel cã sus-zisul post al Sf. Petru este
mai lung sau mai scurt dupã cum Paºtele cad mai devreme sau mai târziu. [...] În
acest post ei pot mânca peºte, afarã de miercuri ºi de vineri, ºi doar dacã Sf. Ioan
Botezãtorul (24 iunie) nu cade în una din aceste zile.
Al treilea post este cel al Adormirii Preacuratei ºi dureazã 14 zile : nu se
mãnâncã peºte decât în ziua Schimbãrii la Faþã a Domnului (6 august) [...]
În sfârºit, al patrulea post este cel al Crãciunului, care dureazã 40 de zile : se
mãnâncã peºte cu excepþia zilelor de miercuri ºi vineri, cu excepþia sãrbãtorilor
de Sf. Nicolae (6 decembrie) ºi Sf. Spiridon (12 decembrie), dacã se întâmplã sã
cadã într-una din aceste zile.
În ajunul Crãciunului ºi al Bobotezei ei þin post, care în limba românã se
numeºte «ajun», ºi mãnâncã doar o datã pe zi, târziu, dar nu peºte. De asemenea,
mai au douã zile în care (dacã nu cad într-o zi de sâmbãtã sau duminicã) se abþin
ºi de la peºte cu sânge, adicã la 29 august, sãrbãtoarea Tãierii Capului Sf. Ioan
Botezãtorul, ºi la 14 septembrie, când se sãrbãtoreºte Înãlþarea Sfintei Cruci.
De altfel, ei au multe zile privilegiate (harþi) când consumã carne, care nu
sunt comune cu ale catolicilor noºtri [...] Deci Grecii, ºi prin urmare ºi Românii,
consumã carne unsprezece zile consecutive, adicã din ziua Crãciunului pânã în
ajunul Bobotezei exclusiv, ºi tot atâtea zile într-a treia sãptãmânã din pãresimi.
În plus, toatã sãptãmâna Paºtilor ºi a Rusaliilor. Este totuºi adevãrat cã în
ultima sãptãmânã a Carnavalului (cârnelegi), începând de luni, nu consumã
carne, ci numai ouã ºi verdeþuri, ºi aceasta pânã în ultima searã a duminicii
urmãtoare, care e la ei ultima zi din Carnaval.
Reþin ca un lucru cert pentru ca fiecare sã fie bine informat, cã cine þine ritul
Bisericii rãsãritene consumã carne sâmbãta, respectând abstinenþa miercurea ºi
vinerea. Toate sus-zisele zile de abstinenþã ºi de dispensã sunt comune cu cele
ale cãlugãrilor, cu singura diferenþã cã aceºtia nu mãnâncã niciodatã carne decât
în caz de boalã grea.”153.

Sã notãm cã uneori ºi lunea era zi de abstinenþã. O spune Dimitrie


Cantemir : „Sunt unii care, stãpâniþi de o prea mare superstiþie, nu se
hrãnesc cu carne nici lunea…” Aceiaºi excesivi „þin ºi alte posturi [aliaque
sibi ieiunia], de pildã ale Sfinþilor Atanasie, Grigore ºi Dumitru, ba unele
femei, chiar dacã nu îmbracã haina monahalã, totuºi printr-o juruinþã de
bunãvoie nu se ating de carne toatã viaþa”154.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 203

Strãinii au remarcat asprimea postului þinut de români (Niccolò Barsi, de


pildã : „De Paºte iau puþinã anafurã ºi cei ce iau aceastã anafurã au postit
postul de patruzeci de zile mai înainte, în care timp nu mãnâncã altceva
decât pâine ºi legume, fãrã untdelemn, nu mãnâncã nici peºte, ci numai icre
ºi spun cã morunul ºi icrele nu sunt peºte. Mãnâncã sâmbãta carne dupã
obiceiul grecesc ºi în vinerea de dupã Paºte ºi urmeazã astfel timp de câteva
sãptãmâni, dar apoi postesc ºi vinerea ºi nu mãnâncã decât peºte”155) ºi le-au
lãudat osârdia cu care respectã aceste reguli impuse de Bisericã.
Franco Sivori, secretarul italian al voievodului Petru Cercel, nota la
sfârºitul secolului al XVI-lea cã românii (el îi avea în vedere pe cei din Þara
Româneasc㠖 distingere ce nu trebuie trecutã cu vederea) „sunt foarte
grijulii cu posturile mici ºi mari, astfel cã s-ar lãsa mai bine sã moarã decât
sã calce o zi de post, chiar dacã ar fi siliþi la acest lucru ºi de foame, ºi de boli
necruþãtoare”156. Opinia dureazã, dovadã cã realitatea nu se schimba. Marco
Bandini, cãlãtor într-o Moldovã a lui Vasile Lupu, era de aceeaºi pãrere.
La fel Erasmus von Weismantel, ofiþer al regelui suedez Carol al XII-lea,
vãzuse – la începutul veacului al XVIII-lea – cã moldovenii „postesc foarte
mult ºi aspru [...] îndeobºte miercurea ºi vinerea”, unii dintre ei „mai postesc
ºi lunea”157. Spre jumãtatea secolului al XVIII-lea, pe la 1742, minoritul
conventual Giovanni Bartolomeo Frontali, misionar în Moldova al Congregaþiei
de Propaganda Fide, fãcea o strânsã legãturã între respectarea postului ºi
ortodoxie – „cãci într-aceasta constã credinþa lor, þinerea posturilor fiind mai
presus decât orice dogmã creºtin㔠–, afirmând – la fel ca Sivori în urmã cu
un secol ºi jumãtate – cã, între post ºi moartea pricinuitã de vreo boalã
agravatã prin abstinenþã, românii (cu excepþia unor boieri) o preferã pe cea
de-a doua158. Câteva decenii dupã aceea, diplomatul austriac I.St. Raicevich,
care, pânã sã fie – dupã 1783 – consul al Austriei, funcþionase ca secretar al
lui Alexandru Ipsilanti pentru limbile europene ºi fusese ºi profesor al
copiilor aceluia, consemneazã însemnãtatea postului în cadrul codului alimentar
al românilor ortodocºi : „Punctul principal, ºi acela care caracterizeazã cel
mai bine religia lor, este de a respecta în cursul anului patru posturi foarte
aspre în ce priveºte calitatea, dar nu cantitatea alimentelor, ºi sã ajuneze
douã zile pe sãptãmânã”159.
O singurã voce discordantã în acest „cor al lãudãtorilor” – cea a diaconului
Paul de Alep, pentru care aderenþa pur declarativã a moldovenilor (cãci, zice
el, „cât despre Þara Româneascã, Domnul sã le dea viaþã locuitorilor ei
pentru evlavia ºi cumpãtarea lor !”) la creºtinism ar fi doveditã, între altele,
ºi de ignorarea posturilor. Doar „Curtea” ºi „clasele de sus”, crede sirianul,
pãzesc aceastã restricþie bisericeascã. Ceilalþi o trateazã cu o nepãsare pãgâ-
neascã : „Cât despre oamenii þãrii, ei nici nu postesc, nici nu se roagã, nu au
nici [un fel de] religie ; sunt creºtini doar cu numele. Preoþii lor sunt cei
dintâi care îºi încep ziua la crâºmã. E ceea ce am vãzut în þara Moldovei”160.
Bandini ºi Weismantel, citaþi mai sus, erau de altã pãrere. ªi Cantemir,
grijuliu de obicei sã fie exagerat de obiectiv (spre a nu fi învinuit de defor-
mãrile provocate de „dulcis amor patriae”), declarã cã moldovenii se împacã
bine cu abstinenþa : „Praeter Mercurii et Veneris diem, quarter per annum
204 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

statis temporibus ieiunant, in magna autem quadragesima et in primis


diebus Augusti, Beatae Mariae virgini dicatis, etiam a piscibus abstinent”161.
Privite din interior, lucrurile se prezintã puþin altfel. Recomandãrile
Bisericii privind reþinerea alimentarã (efort ce trebuie deprins prin educare) –
„Pentru aceasta darã, tot omul credincios ºi iubitoriu de Dumnezeu, cu
bucurie ºi cu veselie sã vie la zilele céle de post, pentru cãci nici unul din cei
triºti nu iaste viteaz la începutul strãdaniei. Nu te face trist ca copiii ce-i duc
la ºcoalã ; nu rãpºti împotriva zilelor celor curate ; nu cerca sfârºitul sãptãmânii,
ca sfârºitul ernii venirea verii  ; nu pohti sâmbãta pentru beþii, ca ºi jidovii ;
nu numãra zilele postului, precum aºteaptã argatul cel rãu plata simbriei ;
nu te întrista cãci nu fumegã cuhnia ta, sau bucãtariul cãci n-au stãtut lângã
foc162” – nu stârneau, se pare, o aderenþã unanimã. Directorii de conºtiinþe,
Antim de pildã, erau vehemenþi în a izola aceste comportamente deviante :
„Mã ruºinez a spune de posomorârea celor mâncãcioº, în ce chip se tânguesc
în zilele céle de post ; cascã adése, sã culcã puþin ºi iarã sã scoalã  ; dorm în
silã ºi silesc sã treacã zilele ºi sã nu le priceapã. Sã îngreuiazã asupra
soarelui, cãci zãboveºte a înopta ; numesc zilele postului mai mari decât
célialalte ; sã fac cum cã au durére la stomah ºi ameþeli la cap ºi stricãciune
obiciaiului lor, carele nu sânt sémne ale postului, ci ale nesaþiului. Cu nepohtã
sã duc la masã ; rãpºesc asupra vérzelor, înjurã legumele zicând : «în zadar
s-au adus în lume». Sã fac ºi cunoscãtori de firi ; iubitorii de mâncãri beau apa
fãr’ de rãsuflare, ca când ar fi luat de la doftor vreo bãuturã fãr’ de dulceaþã
de vindecare. ªi cei mai mulþi meºterºuguesc bãutura, mângâindu-º pofta
lor unii cu bragã, alþii cu bére, alþii cu ºerbet, alþii cu livej, alþii cu mied”163.
Curtea nu putea – prin poziþie – decât sã adopte o atitudine exemplarã în
privinþa posturilor. Am vãzut mai sus cã Paul de Alep opunea Curtea Moldovei,
exemplarã în privinþa abstinenþei, ireligiozitãþii unei þãri refractare. Codul
alimentar aulic includea privaþiunile perioadelor de post, le promova adap-
tându-ºi meniurile banchetelor. N-au lipsit, fireºte, nici deraierile de la
regulã. Nu mã gândesc la gesturile de frondã anticreºtinã fãcute de un Iliaº
Rareº aflat în preajma renegãrii ; nici la situaþiile excepþionale, când o regulã
era ignoratã sub o motivaþie acceptabilã, chiar dacã, în exemplul ce urmeazã,
uºor paradoxalã (în tabãra ruseascã a lui Petru cel Mare, boierii Moldovei ºi
Dimitrie Cantemir au participat – ne spune Ion Neculce – la un banchet :
„ªi era într-o miercuri în post, ºi au mâncat toþi carne, pentru liubovul
împãratului creºtinescu”). Aº evoca, însã, „cazul Ion Vodã cel Cumplit”
(al cãrui chip tablourile votive nu ni-l restituie, fiindcã nu a ctitorit biserici –
nu a avut timp ! –, aºa cum nu þinea nici posturile), cel ce îl înfiora pe
cãlugãrul Azarie (dator sã scrie despre el), autor al unor „fapte fãrã cale ºi
necuviincioase”, lacom, crud, ireverenþios faþã de sfintele imagini ºi nepãsãtor
faþã de restricþiile impuse de dogmã, cãci s-a însurat în postul cel mare (iar
Biserica poruncea o abstinenþã totalã…) ; sau comportarea lui Dumitraºcu-
-vodã Cantacuzino (denunþatã de acelaºi Neculce), asupra cãreia traiul înde-
lungat la Stanbul lãsase urme  : „Carne în toate posturile cu turcii depreunã
mânca”.
ªirul „meselor oficiale”, organizate la Curþile domneºti de la Bucureºti ºi
de la Iaºi, urmãrea un „grafic” fixat de protocol ºi în zilele de post. În ajunul
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 205

perioadelor de abstinenþã se puneau la cale ospeþe ce aveau uneori – este de


pãrere Del Chiaro – dimensiunea carnavalurilor, începerea posturilor mari
era precedatã de o „sãptãmânã a untului”, când toate bucatele se pregãteau
cu unt, care era un fel de pansament gastric164. Vasile Lupu l-a ospãtat
într-un rând pe patriarhul Macarie al Antiohiei doar cu bucate de post.
Diaconul Paul de Alep, atent, reproduce meniul : „Ne-am aºezat apoi la masã.
Nu era decât bob fiert în apã ºi mazãre sau fasole fiartã, fãrã ulei, care
semãna cu mãzãrichea, ºi varzã pãstratã în saramurã [murat㠖 nota ed.]
pentru tot anul, ºi nimic altceva. Dupã cum am spus, ei nu întrebuinþeazã
nici vin, nici ulei, afarã de sâmbãta ºi duminica, dar ei beau must de mere.
Iar pentru noi domnul a pus sã ni se dea [în zilele de] miercuri ºi vineri din
post ºi în timpul acestei prime sãptãmâni, bere ºi mied, cãci în toatã aceastã
þarã nimeni nu bea apã goalã, afarã doar de câþiva”165. Probabil, însã, cã din
când în când, ospeþele domneºti din zilele ori din sãptãmânile de post îºi
îngãduiau mici „lejeritãþi”, îndemnându-i pe participanþi sã fãptuiasc㠄pãcate
uºoare”, aproape inocente, lesne de declarat – zice Antim într-o didahie,
atrãgându-le atenþia pãcãtoºilor cã ascund agravant „înfruptãrile” figurate –
„Carnea ºi munca fratelui nostru, creºtinul” – confesorului : „[...] ci spunem
cum c-am mâncat la masa domneascã, miercurea ºi vinerea, péºte ºi în post
raci ºi untdelemn, ºi am bãut vin”166. Într-adevãr, melcii, peºtele, stridiile ºi
racii erau mâncãruri de post167. Melcii fuseserã acceptaþi de curând – în
timpul lui Brâncoveanu, zice Del Chiaro –, intraserã în consum ºi erau
mâncaþi de români (altfel reticenþi – constatã italianul – în faþa broaºtelor ºi
a þestoaselor) „cu atâta plãcere (mai ales în postul Paºtilor), încât la Târgoviºte
sunt trimiºi soldaþi în grãdina pãrinþilor franciscani sã caute melci pentru
bucãtãria domnului”168.
În palatul domnesc de la Iaºi,
Vodã putea lua masa în câteva încãperi

Destule lucruri nu le-au plãcut la noi cãlãtorilor strãini pe care i-au


purtat paºii prin Þãrile Române. Dar, dacã priveau cu ochi critici, necruþãtori
uneori, aºezãrile „urbane” în care domnea neorânduiala, satele mizere ori
drumurile de nestrãbãtut, tonul relatãrilor lor se îndulcea considerabil atunci
când venea vorba de vreun ospãþ la Curtea domneascã.
Sunt nepreþuite informaþiile pe care aceºti musafiri ai Curþilor de la Iaºi,
Târgoviºte ori Bucureºti ni le-au lãsat despre banchetele domneºti, formã
predilectã de manifestare a unei ospitalitãþi ostentative, monarhice (ºi acte
publice prin excelenþã), menite sã reprezinte ºi sã impresioneze. Ei, aceºti
cãlãtori, oameni politici, diplomaþi, ierarhi ai Bisericii sau misionari, au
participat la lungile festinuri (organizate adesea în cinstea lor), s-au aflat în
centrul atenþiei ºi au privit aceste „manifestãri” cu un ochi atent. De la ei
ºtim multe amãnunte aflate în legãturã cu aºezarea mesenilor – atunci când
banchetul era dat în onoarea unui sol ºi a însoþitorilor sãi – ºi cu desfãºurarea
secvenþelor ce compuneau, în fapt, un lung ºi complicat ceremonial. Un oaspete
german, diplomatul Paul Strassburg, cel atât de atent ºi la felul cum arãtau
încãperile palatului voievodal, onorat cu un ospãþ la Curtea lui Leon Vodã,
îºi aminteºte :
„Dupã ce s-a sfârºit convorbirea ºi au avut loc negocierile au rãsunat cornurile
ºi trâmbiþele cu mare zgomot pentru a se începe prânzul. Partea din dreapta a
mesei mi-a fost datã mie ºi însoþitorilor mei [cinstire în manierã apusean㠖 nota
mea, D.H.M.], iar cea din stânga, domnului ºi oamenilor sãi. Înaintea domnului
erau vase de argint, la mijloc vase de ceramicã îngrijit lucrate ºi smãlþuite iar la
capãt, talere ºi blide de lemn. Bucatele nu se ridicau în tot timpul prânzului ºi
mai multe ceasuri în ºir se tot puneau felurile unele peste altele, încât s-au
înãlþat, cu încetul, într-o grãmadã ca o movilã. Vinurile erau foarte bune la gust
ºi de soi foarte ales ºi închinând des cu paharul, convorbirea dintre oaspeþi
ajungea tot mai prietenoasã ºi mai liberã. În sfârºit, când domnul, ridicând o
mare cupã a închinat pentru sãnãtatea ºi biruinþa Maiestãþii sale, s-au descãrcat
câteva catapulte ºi tunuri de aramã cu atâta rãsunet, încât se cutremura clãdirea
dãrãpãnatã ºi chiar vasele de pe masã se ciocneau între ele. Marii dregãtori ºi
boierii Þãrii Româneºti, de câte ori închinau cu paharele pentru sãnãtatea ºi
propãºirea domnului lor, dupã îndatorirea lor, de atâtea ori îngenuncheau pe
rând ºi astfel goleau paharul în genunchi. În asemenea desfãtãri s-au prelungit
cuvântãrile ºi bãutura pânã noaptea, când fiecare s-a întors la locuinþa sa”169.

Rezident într-un palat ºubrezit de vreme ºi de neîngrijire ºi aranjând


vesela în funcþie de importanþa mesenilor (deºi practica aceasta exista ºi se
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 207

conserva, ºi la masã, o ierarhie ; ambasadorul suedez Clas Brorsson Ralamb,


primit de voievodul Constantin ªerban la Târgoviºte, îºi aminteºte cã talerele
din care au fost serviþi el ºi membrii suitei sale erau din argint, celorlalþi
fiindu-le rezervate farfurii de cositor), Leon Vodã pare a nu fi citit pânã la
capãt sfaturile prin care Neagoe Basarab îl învãþa pe Theodosie sã facã din
banchetul oferit unui sol o demonstraþie de opulenþã. Masa, cu rostul ei în
ºirul ceremoniilor de primire a ambasadorilor, prilej ºi de negocieri purtate
cu grijã (cãci vinul le putea deturna : „Pentr-acéia sã nu te îndémne inima,
fiind beat, sã grãieºti cãtrã sol niscare cuvinte dãºarte, ci céle ce ai cugetat
la trezvie, acélea sã ºi vorbeºti. Iar înþelepciunea ºi vitejia de la beþie sã nu
o crezi, mãcar de þe-ar pãrea cã sânt cât de bine tocmite ; cã cuvintele de la
beþie stricã céle ce ai cugetat la trezvie”) ºi de etalare a inteligenþei, trebuie
sã se transforme într-un complex de influenþare ºi manipulare : „Iar ei
[sfetnicii – nota mea, D.H.M.] deaca vor zice : «Ba, doamne, mai înainte sã
cade sã-l ospãtezi bine ºi frumos, dupã acéia îi vei da rãspunsul ºi-l vei
dãrui», deacii voi, iubiþii miei, vã tocmiþi pãharnici, scoateþi pãharã de argint
frumoase ºi siliþi sã aºãzaþi toate frumos ca sã sã mire ºi solul de acea
podoabã ºi rânduiialã bunã, care sã nu o fie vãzut el la stãpânã-sãu niciodatã,
ci sã laude pretutindenea ce au vãzut ºi sã povesteascã. Pentru cã ºi aceasta
iaste o cinste a domnului aleasã ºi lãudatã. Aºijderea ºi masã sã gãteºti
frumoasã ºi sã faci multe feliuri de bucate ºi sã aducã tot pe rând, unile
dupre altele. ªi bãuturi sã scoþi de unde vei avea mai bune ºi mai dulci”170.
Altfel, în relatarea lui Strassburg sunt prezentate mai toate elementele
care pot recompune imaginea unui ospãþ voievodal. În zilele de Crãciun,
de Boboteazã ºi de Paºti (când, dupã pãrerea secretarului De la Croix,
se organizau la Curtea domneascã a Þãrii Româneºti banchete oficiale ;
diaconul Paul de Alep, care trecuse prin Muntenia înaintea secretarului
stanbuliot, adaugã pe aceastã listã ºi Anul Nou [când ospeþele se încheiau cu
faimoasele plãcinte cu rãvaºe ori cu bani], adicã sãrbãtoarea de Sf. Vasile,
cãci, în vremea aceea, anul începea la 1 septembrie, dar cu siguranþã cã mai
erau cinstite în acest fel ºi alte sãrbãtori, de vreme ce Francesco Vincenti, un
italian ce venise în Þara Româneascã împreunã cu Petru Cercel, vorbeºte de
un ospãþ dat la Curte de Sf. Nicolae, la care au participat patruzeci de
persoane), dupã slujbã, când la Curte erau primiþi soli ori înalþi ierarhi ai
Rãsãritului Ortodox, când Aula voievodalã gãzduia nunþi sau cu alte multe
prilejuri (cãci, am zis ºi mai sus, ospãþul era forma predilectã aulicã a
exerciþiului alimentar) – ale odraslelor domneºti ori ale unor fii de boieri –,
în spãtãrie (de regulã), în „divanul cel mare”, sau în altã salã de recepþie din
palat se întindea o masã lungã (care „seamãnã cu acelea din trapezele
cãlugãrilor” – observa Del Chiaro) încadratã de douã bãnci cu spãtar, în
stânga ºi în dreapta, acoperite cu postav roºu (culoare princiarã).
O pânzã albã dintr-o þesãturã finã de bumbac, brodatã uneori (din care
erau fãcute ºi ºervetele ; drept ºervete dregãtorii care serveau la masã se
foloseau de bucãþi de tafta roºie) acoperea întreaga masã. Când ºervetele nu
ajungeau pentru toþi comesenii – constatã Del Chiaro, invitat la un banchet
dat de un mare boier, probabil de stolnicul Constantin Cantacuzino – „se
208 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

foloseºte un fel de faþã de masã de o lãþime ceva mai micã de un braþ, care
cuprinde masa de jur împrejur ºi cu care se acoperã de obicei toate tacâmurile
ºi farfuriile, fiecare din comeseni îºi prinde o bucatã de ea la brâu”171.
La Curtea lui Brâncoveanu – mãrturisesc foile de zestre ale fiicelor ºi fiilor
voievodului – se întrebuinþau ºervete cu flori de mãtase sau de fir, „mahrame
de mâini cu flori de fir” (una chiar „cu flori de fir de Þarigrad”), feþe de masã
„de þar㔠ori „leºeºti”. Pe masã strãlucea argintãria scumpã (pentru a cãrei
curãþire ºi lustruire o Carte de bucate din epoca brâncoveneascã dãdea mai
multe sfaturi), comandatã din Transilvania sau adusã de la Augsburg,
Nürnberg ºi Breslau : talere (nu fuseserã înlãturate nici cele de cositor),
tipsii – unele „cu flori, de poame”, adicã pentru fructe (cositorul ºi arama
erau folosite ºi pentru tipsii), tãvi mari de argint sau de aur, pocale de argint
cu picior, pahare mici, fãrã picior, „lucrãturã nemþeasc㔠(fãcutã adicã la
Sibiu sau la Braºov ori importate de la Augsburg), pahare ºi talere chiar de
aur (precum cele pãstrate în tezaurul lui Ieremia Movilã sau ca, mai înainte
cu câteva decenii, cupele aurite pe care Mircea Ciobanul ºi Chiajna, soþia lui,
le procurau din Ardeal, prin negustorii braºoveni, împreunã cu alte obiecte
din argint, apã de trandafiri, stofe scumpe, pãlãrii ºi mãnuºi), „nãstrape” de
argint (precum acelea pe care Petru ªchiopul le-a dus cu el în Tirol), solniþe
de aur sau de argint, „talere de argint în cornuri poleite”. Brâncoveanu le
dãdea de zestre fiicelor lui linguri, linguriþe, cuþite ºi furculiþe de argint sau
de aur. „Existenþa furculiþelor plaseazã Curtea lui Brâncoveanu pe un picior
de superioritate faþã de contemporanul sãu, Ludovic al XIV-lea, care refuza
sã se serveascã de acest instrument ºi prefera degetele pentru tocãniþa de
pasãre, în timp ce alþii utilizau doar lingura ºi cuþitul” 172. Furculiþe (ca ºi
pocale de cristal ori ceºti de porþelan) vãzuse Paul de Alep, cu câteva decenii
mai înainte, la ospeþele date de Vasile Lupu (ale cãrui linguri – s-a pãstrat
un set complet pentru 24 de persoane – aveau imprimatã pe ele stema
domneascã) : „apoi [domnul] lua o furculiþã ºi amesteca conþinutul pe taler,
mânca din el…”173. În materie de tacâmuri, mesenii mai puteau admira ºi
folosi linguri mari fãcute din sidef, din aur, bãtut cu nestemate sau din aur
curat. Când, în 1697, a mãritat-o pe fiica sa, Ilinca, cu Scarlat Mavrocordat,
fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Brâncoveanu a cumpãrat de la
sticlarul ceh Georg Franz Kreybich pahare de 200 de taleri. Poftit la masa de
nuntã (el credea cã se însoarã Constantin, fiul cel mare al lui Vodã), meºterul
a mai dãruit ºi el niºte pahare („un mic dar de pahare”). Pe masã se mai
aflau podoabe utile (sfeºnice bãtute din argint ori din aramã) ºi felurite
figurine ce înveseleau ochiul (în deja evocatul inventar rãmas de la Petru
ªchiopul apar ºoimi, cerbi, boi, corãbii de argint sau de aur  ; Brâncoveanu
avea ºi el asemenea alcãtuiri ornamentale). Lângã tot acest inventar complicat
trebuie sã aºezãm lighenele de argint folosite pentru spãlatul mâinilor înainte
(„Când s-a aºezat [domnul] – scrie De la Croix – i se dã sã se spele pe mâini
ºi apoi la toþi cei ce stau la masã cu el…”) ºi dupã mâncare (igiena corporalã
nu era ignoratã, dupã masã erau clãtite ºi bãrbile) cu o apã bine mirositoare
(de trandafiri, de regulã), þinutã într-un „ghiuluptan” ºi turnatã dintr-un
ibric de aur sau de argint, ºi „buhurdanul” (ºi el din argint, uneori poleit ca
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 209

ºi „ghiuluptanul”), adicã un vas în care ardeau mirodeniile menite, ca ºi în


camerele ale cãror ferestre nu se deschideau, sã împrospãteze aerul.
Dota, primitã de soþie la mãritiº sau adusã de vreo norã, participa subs-
tanþial la aranjarea ºi utilarea meselor pentru ospeþele domneºti. Domniþa
Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu, cãsãtoritã în anul 1700 cu vel
cãmãraºul Iordache Creþulescu (ctitori, amândoi, ai bisericii Creþulescu din
Bucureºti), a primit la nuntã tot ce era trebuincios pentru organizarea unui
banchet. Foaia de zestre (mi-aº fi putut culege exemplele ºi din textul ce
specifica averea Stancãi, fiica mai mare a lui Constantin Brâncoveanu, care,
cãsãtoritã cu beizadea Radu Iliaº, era o Doamnã in spe…), alcãtuitã în 1700,
cuprindea la „capitolul” Rânduiala mesei : „6 mese leºeºti ºi de þarã. 5 peºchire
de þarã. 12 ºervete cu flori de fir. 36 de ºervete cusute cu mãtase ºi altele cu
colþi. 4 mãhrãmi de mâini, una cu flori de fir ºi 3 cu flori de mãtase ºi cu fir.
1 masã de dulceþ, peste tot cu flori de fir. 12 tipsii de argint mari. 12 tipsii de
argint cu flori, de poame. 12 talere de argint. 6 talere de argint în cornuri,
poleite peste tot. 1 toc cu 12 cuþite, 12 furculiþe, 12 linguri de argint. 24 tipsii
de cositori. 24 tipsii de aramã. 24 talere de cositori. 4 coboace de argint.
1 solniþã de argint. 1 lighean, un ibric de argint. 2 sfeºnice de argint cu o
mucare. 1 ghiuluptan, un buhurdan de argint. 1 lighean, un ibric de aramã,
poleite. Aceste toate za taleri 2 600”174.
Dinspre capãtul ei „de onoare” masa era dominatã, diriguitã (Paul de
Alep ne spune cã Vasile Lupu „aviza” felurile de mâncare, refuzându-le pe
cele nereuºite – „Dacã domnul nu-l voia ºi ridica ochii, atunci bucãtarul se
ducea sã-l punã sub masã”) ºi supravegheatã (în cel mai deplin înþeles al
cuvântului, cãci ospãþul – spun mentaliºtii francezi – era un proces de
deschidere a „privatului” cãtre „public”) de voievodul aºezat pe un scaun – ce
putea fi înãlþat pe un mic podium, dacã acesta nu era cumva chiar piedestalul
tronului – cu alurã monarhicã (al lui Vasile Lupu era capitonat cu catifea
roºie ºi avea „cuie de argint”). Vodã îºi avea la început blidele pe masa
comunã, iar mai târziu, ne spune De la Croix, mânca singur, „la o mãsuþã
pusã la capãtul celei lungi” ºi mult înãlþatã (Lescalopier), servit de postelnic
ºi înconjurat de icioglani ºi de copii de casã.
Oaspeþii (aleºi de voievod ; unora dintre curteni li se putea întâmpla sã fie
trimiºi sã mãnânce pe la casele lor) erau invitaþi în sala de mâncare (unde
primul fel îi aºtepta pe masã în talere acoperite) de puternicele acorduri ale
muzicilor. Câteva orchestre, între care neapãrat ºi o meterhanea turceascã,
întovãrãºeau, din curte, ospãþul. Funcþia lor era însemnatã, cãci instru-
mentele muzicale – felurite – intrau în funcþie (zice Paul de Alep despre un
banchet din Târgoviºtea lui Matei Basarab), propunând chiar refrene „specia-
lizate”, atunci când se schimbau felurile de mâncare („Când se aduceau
farfuriile cu bucate de la bucãtãrie, în sala de mâncare situatã sus, se bãteau
tobele, tamburinele, se cânta din fluiere, se sunau trâmbiþele, iar muzica le
întovãrãºea” ; mai înainte cu aproape o jumãtate de secol, un sol venit la
Târgoviºte, la Radu ªerban, sublinia circumstanþele cu totul deosebite ale
unui ospãþ voievodal : „Banchetul nu a avut nici un lucru care sã nu fie
regesc ºi de prim rang. Se aflau acolo un mare numãr de boieri de frunte ºi
210 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sfetnici ; se auzeau din toate pãrþile nu numai îmbieri, ci ºi descãrcãri de


tunuri ºi puºti, sunete de tobe, tambure, trâmbiþe ºi buciume ; se vedeau
focuri ºi de bucurie ºi de artificii…”) ori când trebuiau punctate, împreunã
cu salve de tun ºi de puºcã, toasturile („Când s-a terminat salva – îºi amintea
Del Chiaro –, cântã toate instrumentele, adicã trâmbiþe, tobe, timpane, flaute
ºi altele. În vremea aceasta, toþi nobilii rãmân în picioare pânã când ºi-au
bãut paharul, ºi între timp cântãreþii bisericii Curþii cântã o melodie bise-
riceascã [obiceiul de a intona imnuri religioase în timpul ospãþului, imnuri
consacrate – de pild㠖 sfântului celebrat în ziua respectivã, era bizantin –
nota mea, D.H.M.], dupã care se aud instrumentele cu coarde, pe care cântã
þiganii într-o armonie deplinㅔ).
Dispunerea convivilor în jurul acestor mese – operaþie care, am vãzut, îl
preocupa atâta pe Neagoe Basarab – cãdea în grija dregãtorilor din zona
ceremonialului ºi era guvernatã de protocolul aulic. Aºezarea, cu reguli bine
precizate, era totuºi precumpãnitor circumstanþialã, cãci „dispozitivele” se
modificau (în prima zi a marilor banchete, oficiile importante erau îndeplinite
de marii dregãtori ; în cea de-a doua zi ei luau loc la masã ºi îndatoririle lor
treceau la boierii de rangul al doilea) ºi era diferit ºi numãrul de meseni (un
curtean italian al lui Petru Cercel îºi aminteºte cã a participat la o masã
unde voievodul era însoþit de „vreo 12 din marii sãi boieri”). Centrul fix, care
dirija eticheta plasãrii, îl reprezenta Domnul. Locul/locurile din dreapta lui
acumulau onoarea dupã codul european, creºtin adicã, iar cele din stânga
stipulau cinstea dupã moda musulmanã. Pe locul din dreapta – ne spune
Paul din Alep – l-a poftit Vasile Lupu sã ia loc pe Macarie, patriarhul
Antiohiei : „El [domnul] s-a aºezat în locul de cinste pe un jilþ de catifea roºie
cu cuie de argint. La dreapta lui, a fost aºezat un alt jilþ pentru domnul
nostru patriarh…”175. Tot locul din dreapta i-a fost rezervat, la Curtea de la
Iaºi, ambasadorului polon Raphael Leszczy÷ski : „Poftit de domn, solul s-a
aºezat pe cel dintâi scaun la dreapta, iar domnul s-a aºezat la stânga solului.
Al treilea scaun a fost dat fratelui domnului” [nimeni altul decât Dimitrie
Cantemir – nota mea, D.H.M.]. În partea dreaptã au fost aºezaþi oaspeþii ºi
cei asimilabili lor (secretarul soliei, prietenii solului, pãrinþii iezuiþi, alþi
prieteni), iar în stânga „boierii moldoveni” ºi „un cãlugãr schismatic anume
Cacavela”176. La un prânz obiºnuit, de la Curtea munteanã, dar cu mulþi
meseni, descris de De la Croix, locurile de pe partea dreaptã, unde ºedea ºi
mitropolitul, erau oferite „dregãtorilor ce sunt în slujbã, iar boierii care nu
mai sunt [în slujbã] stau la stânga, ºi dupã ei cãpeteniile din armatã”177.
Participanþii la astfel de banchete trebuiau sã fie consumatori de cursã
lungã. Pentru cã, începute cu binecuvântarea datã de mitropolitul þãrii sau
de vreun înalt prelat ortodox aflat, cum se întâmpla foarte des, în vizitã prin
Þãrile Române („Acesta [din urmã] [patriarhul Macarie al Antiohiei – nota
mea, D.H.M.] a binecuvântat masa ºi pe domn, apoi a luat o bucatã de pâine,
a muiat-o în bucate ºi s-a sculat…”) ori, dacã era vreo masã doar cu parti-
cipare internã, de duhovnicul Domnului – care era ºi preot la paraclisul
voievodal –, aceste ospeþe durau mult ºi ofereau veritabile parade gastro-
nomice. De foarte bunã calitate, dacã judecãm dupã impresiile strãinilor,
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 211

obiºnuiþi cu bucãtãrii rafinate, ospãtaþi la Curþile româneºti. „Muntenii


obiºnuiesc mult sã facã mese mari ºi cu multã mâncare ºi bãutur㠖 nota un
curtean italian al lui Petru Cercel – ºi la banchetele lor e multã muzicã dupã
obiceiul lor, mai curând barbarã decât altminteri. Mâncãrile lor sunt alese ºi
bine gãtite…” Este adevãrat cã vodã Cercel, om umblat prin lume, „obiºnuia
totdeauna feluri gãtite italieneºte ºi þinea în acest scop servitori italieni ºi
francezi foarte iscusiþi”178 (ºi ca el – presupunea Matei Cazacu, op. cit., – vor
mai fi fost ºi alþi domnitori în ale cãror bucãtãrii sã fi trebãluit strãini
meºteri în pregãtitul hranei, chiar Brâncoveanu, în timpul cãruia Condica
Vistieriei menþioneazã plata a doi „sofagii” (probabil sofragii, slujitorii care
serveau la masã) greci ºi a lui Matei Neamþul, tot „sofagiu”, avea angajat un
german179, pe Ion [ ?] Neamþul, iar mai înaintea lui – ne spune Miron Costin –,
Vasile Lupu îºi fãcuse rost, pentru nunta domniþei Maria, de „meºteri de
bucate, aduºi dintr-alte þãri”), dar opinia citatã mai sus se referã la calitatea
mâncãrurilor româneºti. La fel, solul suedez Clas Brorsson Ralamb, invitat
de Constantin ªerban la un banchet în grãdina palatului din Târgoviºte :
„Felurile erau bune ºi bine gãtite ºi în vremea mesei se schimbau mereu”180.
Sigur cã nu lipsesc observaþiile. Una dintre ele vine de la rafinatul Del
Chiaro : „Mâncãrurile lor sunt foarte îmbelºugate, dar nu sunt bine gãtite,
ceea ce-i ºi mai rãu, se mãnâncã reci, dat fiind cã în Þara Româneascã
bucãtãria se aflã într-un colþ al curþii ºi deci foarte departe de casã”181.
Izolatã de teama incendiilor într-un colþ al incintei, bucãtãria (sau „bateria
de bucãtãrii”) cu numeroºii ei slujbaºi, trimitea (mereu cu acompaniament
muzical) cãtre sala de mâncare felurile gãtite în farfurii acoperite (Paul de
Alep : „Toate talerele erau acoperite cu [alte] talere asemãnãtoare, care nu se
ridicau decât atunci când se mânca, deoarece ei au obiceiul, când aduc
talerele la masã, sã le þinã acoperite”182) tocmai pentru a se evita rãcirea lor
ºi a se asigura un transport convenabil.
La aceste ospeþe se mânca mult. Condimentarea consistentã a bucatelor,
„vutcile” ºi vinul bun (adus uneori în dar de oaspeþi, aºa cum s-a întâmplat
cu comisarii imperiali care i-au adus lui Mihai Viteazul un „vin ales de
Malvasia”, ce a fãcut o foarte bunã impresie) stimulau pofta comesenilor.
Felurile de mâncare erau numeroase. La o masã domneascã deloc deosebitã
se succedau cam douãsprezece feluri ; de sãrbãtori, meniul cuprindea cel
puþin ºaizeci-ºaptezeci de feluri, „iar la festinurile domneºti se ajungea,
dupã mãrturiile cãlãtorilor, la patru sute de feluri de mâncare” 183. Talerele
soseau, rând pe rând, într-o curgere impresionantã, ritmatã de toasturi,
întreruptã când ºi când de „pehlivãnii” (mai ales la ospeþele de nuntã) – clipe
în care se instala ºi dimensiunea ludicã a acestor spectacole (ale ospitalitãþii)
închipuite de banchete, cu pauze de refacere (avutã în vedere chiar atunci
când banchetul se desfãºura într-un chioºc instalat în grãdina palatului,
precum în 1657 la Târgoviºte : „Chiar lângã chioºc se afla un cort mic pentru
cei ce doreau sã se retragã. Când secretarul meu Hlingen s-a sculat de la
masã în acest scop, a fost primit îndatã de doi mareºali, care, purtând
toiegele lor de argint, l-au condus pânã la cort. Ei au rãmas în picioare în
faþa cortului, pânã la ieºirea sa. Atunci unul din mareºali îl întâmpinã cu un
212 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

lighean ºi, dupã ce secretarul s-a spãlat, l-au condus iarãºi pânã la masã”184).
Talerele golite rãmâneau (cel puþin la Curtea munteanã, unde Anton Maria
del Chiaro a vãzut acest obicei ce sta sã disparã) pe masã : „Era un foarte
vechi obicei ca la banchetele solemne de la Curte, ca ºi la nunþile boiereºti,
sã nu se ridice farfuriile de pe masã, când se schimbau felurile de mâncare,
ci se puneau una peste alta, cât era masa de lungã, încât se fãcea un edificiu
de farfurii aºa de înalt, cã boierii comeseni, chiar stând în picioare (cu prilejul
închinãrilor de care am amintit mai sus), nu se puteau vedea dintr-o parte în
alta a mesei. Dar acest obicei a fost pãrãsit în vremea mea, pentru a înlãtura
orice neplãceri”185. Aºa se face cã, între aºezarea la masã ºi momentul când
voievodul (dupã ce-ºi punea ºervetul pe masã, semn – spune Dimitrie Cantemir –
cã ospãþul luase sfârºit) împreunã cu oaspeþii însemnaþi trecea în altã camerã,
unde aºteptau cafelele, ºerbeturile, rachiul ºi apa parfumatã pentru spãlatul
mâinilor, al bãrbii ºi chiar al gurii („pentru care lucru – precizeazã Del
Chiaro – ei folosesc lighene fãcute dupã moda turceascã, din aramã cositoritã,
cu capacul gãurit, lucrat cu multã mãiestrie îndeosebi în oraºul Serai [Sarajevo]
din Bosnia…”), se scurgeau multe ceasuri. Diplomatul suedez, pe care l-am
evocat mai sus, îºi aminteºte cã banchetul oferit de Constantin ªerban a
„þinut de la orele 10 jumãtate pânã la 7 seara”. „Opt ceasuri” a stat la masã
ºi solul polonez Raphael Leszczy÷ski la Curtea lui Antioh Cantemir, iar
însoþitorii lui Camillo Cavriolo, la Curtea din Târgoviºte a lui Radu ªerban,
„s-au aºezat la orele cincisprezece sau ºaisprezece din zi, ºi, dupã obiceiul
voievodului ºi al þãrii, au zãbovit pânã la orele trei noaptea”. A fost lung ºi
banchetul dat de Constantin Brâncoveanu în onoarea lordului Paget. Povesteºte
Edmund Chishull, capelan al ambasadorului ºi epigrafist reputat : „Masa s-a
prelungit mai bine de ºapte ore în care timp au urmat multe rânduri de
bucate deosebite constând din mâncãri alese ºi scumpe cu belºug de vinuri
minunate ºi cu închinarea ceremonioasã a multor sãnãtãþi…”186. De altfel, un
ospãþ „obiºnuit” la Curtea lui Brâncoveanu nu dura mai puþin de cinci-ºase ore…
„Cadenþa” acestor lungi festinuri o dãdeau închinãrile, „sãnãtãþile”, toas-
turile. Secvenþã a ceremonialului ºi „momente politice” ale desfãºurãrii
gastronomice, explozii emblematice ale ospãþului – el însuºi încununare a
unei celebrãri (când, între altele, Domnul dãruia mesenilor veºminte scumpe),
pentru c㠄masa îmbelºugat㔠aparþine imaginarului românesc al para-
disului, aceste închinãri prilejuiau – apreciind dupã numãrul lor ºi dupã
capacitatea recipientelor folosite – un mare consum de vin, explicat – în
esenþ㠖 prin slaba tãrie a licorii ºi – zice Matei Cazacu – „prin faptul cã e
vorba în special de vinuri «tinere», care nu se conservau mulþi ani ºi erau
bãute dupã maximum 5-6 ani de la punerea lor în butoi”187. Cu aceste
prilejuri, probabil, a ieºit în evidenþã acea preferinþã a lui Istratie Dabija
(„inventator”, de altfel, al unui impozit pe pogonul de viþã-de-vie), care l-a
fãcut pe Ion Neculce sã spunã cã vod㠄bé vin mai mult din oalã roºie decât
din pãhar de cristal, dzicând cã-i mai dulce vinul din oalã decât din pãhar”188.
Îi las mai bine în continuare pe câþiva dintre strãinii care au benchetuit
la Curþile româneºti (convocaþi, unii dintre ei, ºi în paginile anterioare) sã
prezinte lungile exerciþii bahice (uneori ele depãºind capacitatea de a rezista
a oaspeþilor) ºi habitudinile lor.
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 213

Paul de Alep, oaspete, împreunã cu unchiul sãu, patriarhul Macarie al


Antiohiei, al voievodului muntean Constantin ªerban :

„Aici este obiceiul ca, atunci când servitorii încep sã aducã farfuriile de la
bucãtãrie, sã fie de faþã lãutarii ºi sã tragã o cântare din fluierele ºi tobele lor.
Ospãþul, într-o zi atât de solemnã, nu se sfârºeºte niciodatã fãrã nenumãrate
rânduri de închinãri cu pahare. Mai întâi se aprinde o lumânare la icoana care se
aflã deasupra capului domnului ºi se aduce o cãdelniþã pe care, sculându-mã de
la masã, am luat-o ºi am tãmâiat icoana, pe domn ºi întreaga adunare, aºa cum
se afla la masã, dar toþi stãteam în picioare, în timp ce patriarhul spunea o
rugãciune pentru domn.
Primul pahar l-a închinat domnul pentru Dumnezeu [când închina domnul,
întreaga asistenþã se ridica în picioare – nota mea, D.H.M.] ºi el a pus sã se
toarne de douã ori ºi de trei ori pentru toþi cei de faþã. În al doilea rând el a
închinat în cinstea sãrbãtoarei ; în al treilea, în sãnãtatea sultanului turcilor
[Mehmed al IV-lea – nota ed.], de trei ori, iar în clipa când domnul nostru începea
sã goleascã paharul, se slobozeau îndatã trei tunuri ºi se suna de trei ori din
tobe, fluiere, cornuri ºi trâmbiþe. Tot astfel s-a fãcut când a închinat, în rândul al
patrulea, pentru craiul ungurilor [Gheorghe Rákóczy al II-lea – nota ed.], apoi în
al cincilea, pentru fiul acestuia [Francisc Rákóczy I – nota ed.], de trei ori ; în al
ºaselea [rând] pentru ªtefan, domnul Moldovei, de trei ori  ; în al ºaptelea [rând]
pentru Hmelniþki, de trei ori ; în al optulea ºi ultimul rând s-a bãut în sãnãtatea
chiar a domnului, de trei ori sau de patru ori.
La pomenirea numelor tuturor acestor mãriri, s-au slobozit tunurile, s-au
bãtut din tobe ºi s-a scos un concert de sunete din cornuri, trâmbiþe ºi din toate
celelalte instrumente muzicale, ca dintr-un [singur] glas. Tot astfel au închinat
în sãnãtatea domnului nostru patriarh, de trei ori ; într-a mitropolitului, de trei
ori ºi de [alte] de trei ori în sãnãtatea marilor dregãtori ai þãrii, care ºedeau la
masã. Pentru a cuprinde totul într-un cuvânt, mi-a fost cu neputinþã sã þin
socoteala cupelor care mi-au fost întinse spre a fi sorbite ºi golite, cãci paharnicii
nu voiau cu nici un preþ sã accepte vreun refuz de la vreunul ºi nici nu era
cu putinþã cuiva sã obþinã ca paharul sã i se umple mai puþin sau sã-l înapoieze
fãrã a-l fi golit pe deplin. Cãci acestea erau straºnice porunci ale domnului ºi aºa
este datina lor ºi ospitalitatea lor. ªi noi ne aflam aºadar în mare pãtimire în
mijlocul lor.
La urmã de tot, au întins un covor în faþa domnului ºi marii dregãtori ai þãrii,
ridicându-se de la locurile lor, doi câte doi, au venit ºi au îngenuncheat, ºi apoi
fiecare a golit în sãnãtatea domnului o cupã mare care avea de bunã seamã o oca
sau poate chiar ºi douã ocale de vin pe care le-au deºertat în aºa fel cã ne-au
fãcut sã ne cutremurãm la aceastã priveliºte.
Dupã aceea s-au sculat ºi i-au sãrutat mâna dreaptã ºi el i-a sãrutat pe
frunte”189.

Sã nu uitãm cã acela care a scris aceste rânduri era faþã bisericeascã ºi


sã-l invitãm pe un alt musafir al aceluiaºi voievod amfitrion (executant, în
acest rând, al unui notabil „balet” politic) sã povesteascã. Diplomatul suedez
Clas Brorsson Ralamb :
„Felurile erau bune ºi bine gãtite ºi în vremea mesei se schimbau mereu.
Când a venit vremea sã se închine paharele, s-a ridicat mai întâi paharul pentru
214 VOIEVODUL DINCOLO DE SALA TRONULUI

sultanul turcesc [închinarea era pentru „împãrat”, cuvânt cu o ambivalenþ㠖


„musulman” sau „creºtin” – mereu speculat㠖 nota mea, D.H.M.], însã nu fãrã ca
domnul sã-mi fi cerut iertare pentru aceasta ; apoi am bãut în sãnãtatea maies-
tãþii sale regele, pentru care domnul a deºertat douã pahare, pe când nu bãuse
decât unul pentru sultan. Apoi am bãut în sãnãtatea principelui Rákóczy, a lui
Hmelniþki ºi a domnului Moldovei [Gheorghe ªtefan – nota ed.]. La fiecare pahar
se fãcea mare zgomot de scripce, buciume, tobe, þimbale ºi alte instrumente
turceºti ce cântau laolaltã. Dupã sãnãtatea lui Hmelniþki am propus sã se bea în
sãnãtatea domnului ; când au bãut dregãtorii, au aºternut douã perne pe jos, în
faþa voievodului, ºi toþi acei care beau se sculau de la masã ºi îngenuncheau câte
doi pe pernã, ºi dupã ce-ºi goleau paharul, sãrutau mâna domnului, urându-i
sãnãtate, apoi se întorceau la locul lor”190.

Peste câteva decenii, secretarul De la Croix constata cã obiceiul „îngenun-


cheatului” – semn de respect ºi supunere, dar ºi de umilinþ㠖, obicei intrat
de mult timp în protocolul aulic (de vreme ce îl pomenea ºi Lescalopier :
„Când vrea cineva sã bea, se duce mai întâi sã îngenunche înaintea voie-
vodului…”), se pãstrase în Þara Româneascã : „Ospãþul se sfârºeºte prin
închinarea în sãnãtatea domnului  : se întinde un covor la picioarele sale,
ºi toþi boierii vin doi câte doi, cu capul descoperit, sã îngenuncheze, ca sã-ºi
goleascã paharul, ºi se întorc la locul lor ; domnul le mulþumeºte ºi fiecare
se retrage”191.
Când se închina, la Iaºi, în sãnãtatea voievodului, moldovenii nu îngenun-
cheau. Veneau doar – ne spune Dimitrie Cantemir – în mijlocul divanului
(in medio divan), aºezându-se dupã rang. „Dupã domnitor, mitropolitul goleºte
un pocal de argint cam de o sutã de drame, dar nu-ºi pãrãseºte locul, ci
numai se ridicã în picioare ; toþi ceilalþi boieri, ºi cei care stau în picioare ºi
cei care ºed, beau doi câte doi pocalele care li se întind ºi, dupã ce sãrutã
mâna domnului, fiind susþinuþi de subþiori de marele postelnic, se întorc la
locurile lor”192. În rest, deosebiri „circumstanþiale” faþã de ceremonialul din
Þara Româneascã (deºi aº fi nedrept, dacã n-aº distinge o „zvâcnire” de
desprindere de protocolul Timpului Vechi). Dovad㠖 un ospãþ la Curtea lui
Antioh Cantemir (savanteria unor „sãnãtãþi” poate sã fie a emitentului sau
a celui care a consemnat) :

„[...] dar multã vreme nu s-a început sã se bea în sãnãtatea cuiva, pânã ce nu
i-a vãrsat domnului sã bea, ºi mi-au dat ºi mie un pahar la fel, ºi apoi s-a bãut
vreo trei ceasuri, dacã nu mai bine, cãci acel ospãþ a þinut cu cea mai mare
strãlucire cel puþin ºapte sau opt ceasuri.
Domnul a luat un pahar mare ºi a bãut, închinând cãtre mine, în sãnãtatea
regelui [Poloniei – nota mea, D.H.M.], urându-i puterea lui Alexandru cel Mare
ºi norocul lui Iuliu Caesar. Îndatã s-a tras cu tunurile o salvã puternicã ºi toatã
pedestrimea ºi-a descãrcat de asemenea puºtile. Dupã o clipã am ridicat ºi eu
paharul ºi am bãut în sãnãtatea domnului ºi pentru fericirea acestei þãri sub
domnia lui. S-au tras de asemenea salve din tunuri ca ºi din puºtile pedestrimei.
Abia a încetat focul artileriei ºi împuºcãturile pedestrimei ºi domnul a ridicat
din nou paharul, bând în sãnãtatea mea ºi pentru izbânda negocierilor mele, ºi
iarãºi au tras salve artileria ºi pedestrimea de au zdruncinat ferestrele ºi s-a
CURTEA (ÎN SPAÞIUL EI „PARTICULAR”) 215

cutremurat toatã odaia. Apoi am ridicat iar paharul în aceleaºi bubuituri ºi am


bãut în sãnãtatea fratelui sãu [Dimitrie Cantemir – nota mea, D.H.M.], ºi pentru
a da îndemn…”193.

În timpul acestor ospeþe – noteazã Del Chiaro, având în vedere situaþia


de la Curtea munteanã, dar lucrurile se desfãºurau aidoma ºi la Iaºi –
„aceleaºi ceremonii se petrec ºi la masa doamnei, unde, cum am mai spus, se
aflã soþiile boierilor comeseni ai domnului”194.

„În zilele în care nu are loc vreo solemnitate – scria Dimitrie Cantemir195
într-un capitol din Descriptio Moldaviae, pe care l-am mai folosit atunci
când am încercat sã pãtrundem în spaþiul privat al palatului domnesc –
domnitorului i se aºterne prânzul mai mult în odaia cea mic㔠(in minori
cubiculo). Întrebarea „dacã astfel de zile vor fi fost” dispare. Ar rãmâne sã
ºtim câte asemenea zile erau într-un an, datã fiind frecvenþa sãrbãtorilor ce
se cuveneau celebrate. „Serviciul de protocol” al Curþii veghea ºi, când ziua
de sãrbãtoare sosea, „masa se punea în divanul cel mic (in minori divan).
Sunetele trâmbiþelor ºi darabanelor aratã cã mâncãrile sunt gata : stolniceii,
având în frunte pe vãtaf ºi pe stolnicul al doilea, le primesc de la bucãtãrie
ºi le dau marelui stolnic sã le aºeze pe masã”. ªi se declanºa „procesul
complicat al ospãþului”, de mai mari sau mai mici dimensiuni, pe care am
încercat sã-l descriu în paginile precedente.
Mesele private ale voievodului existau. ªi la Curtea domneascã din Oraºul
de Scaun, ºi la curþile de la moºii, ºi în palatele ºi casele domneºti de la
mãnãstiri, ºi în cãlãtorii – voiajuri fãcute de voie ori de nevoie (într-o retra-
gere forþatã, ªtefan al II-lea Tomºa, „dupã ce-a fugit vreo ºapte mile, zdrobit
de durere ºi de obosealã s-a ospãtat la o cârciumã cu cupe mari de bãuturã
umplute peste mãsurã, pentru a ºterge «îngrijorarea cugetului ºi a alunga
orice amãrãciune»”196), ºi în timpul campaniilor militare. Mesele acestea cu
caracter neoficial (le spun astfel spre a le deosebi de banchetele publice,
chiar dacã ºi ele admiteau un numãr oarecare de comeseni) se desfãºurau –
bãnuiesc – dupã un ceremonial asemãnãtor celui practicat la festinurile
însemnate. ªi, cred cã ºi cu fastul cuvenit. O excepþie