Eseu Tablouri biblice

Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de poezii Tablouri
biblice (Versuri de abecedar) o viziune personală, originală, a modului cum Dumnezeu i-a
conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic, autorul
construieşte un univers diferit, marcat de puternice accente ludice.

Subtitlul Versuri de abecedar ne lămureşte încă din start asupra principiului constructiv al
acestor poezii. Arghezi îşi propune să prezinte aspecte din Biblie pe înţelesul copiilor de clasa I,
prin urmare va transforma universul de la începutul Vechiului Testament în ceva familiar copiilor.
Dumnezeu devine un tată atent şi sever, iar Adam şi Eva nişte copii jucăuşi şi, uneori,
neascultători.

Astfel, Biblia spune, în legătură cu crearea omului: Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din
pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Arghezi
preia ideea şi o transformă într-o activitate familiară celor mici: jocul în nisip. În poezia Adam şi
Eva Dumnezeu îl modelează pe primul om cu praf şi niţeluş scuipat. Folosirea adjectivului
diminutivat niţeluş, precum şi invenţia cu folosirea scuipatului aduc scena la nivelul de înţelegere
al copiilor.

În a doua poezie din ciclu – Porunca – Arghezi descrie traiul fericit pe care prima pereche îl duce
în rai. Evident, tot în registru ludic. Raiul lui Adam şi Eva este ca o vacanţă la ţară pentru copii.
Acolo, primii oameni aleargă prin livezi, jucându-se cu gâzele şi iezii, se culcă şi se scoală după
pofta inimii, Adam n-are lecţii de făcut, Eva poate să stea, nepieptănată, în pat, până la prânz, nu
există taţi, mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i sâcâie:

Totul era de glumă şi de joacă

Şi aşteptai doar pomii să se coacă.

Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :

Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”

Nu era cine ţine socoteală

Că întârzii, Adame, de la şcoală,

Că lecţia s-o spui fără greşeală,

Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat

Şi te găseşte prânzul tot în pat.

A treia poezie a ciclului – Pedeapsa – prezintă secvenţa biblică a alungării lui Adam şi a Evei din
rai. Şi aici, povestea este transpusă în variantă pentru copii. Primii oameni se comportă ca nişte
mici hoţomani – nici măcar prea deştepţi: ea, cam neroadă, dânsul, cam netot. Mănâncă din
pomul interzis şi, prinşi asupra faptului, nu-şi recunosc vinovăţia, ci folosesc pâra pentru a scăpa
de pedeapsă:

Adam pe Eva lui o a pârât,

Eva pe şarpe, care s-a târât.

Nici-unul n-a voit s-aleagă,

Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.

Supărat, ca un tată pe copiii cei răi, Dumnezeu îi pedepseşte:

Din Raiul dulce şi din tihna bună

Domnul i-a dat afară, în furtună.

Este evident că, privite astfel, scenele biblice îşi pierd solemnitatea sacră din Vechiul Testament,
se desacralizează deci, păstrându-şi doar funcţia moralizatoare, exprimată, şi aceea, în notă
umoristică, pe înţelesul celor mici: ai furat, ai minţit, eşti pedepsit!

În ceea ce priveşte mijloacele artistice, pe lângă cele semnalate deja, originală este combinaţia
registrelor stilistice. Arghezi amestecă registrul înalt, solemn, al textului biblic – marcat prin
cuvinte şi construcţii precum: Dumnezeu, Adam, Eva, puterea dumnezeiască, a zămisli, stihii,
porunci, Prea Sfinţiei Sale, Domnul, o a pârât – cu registrul familiar şi oral – evidenţiat prin
cuvinte si expresii ca: urându-i-se, i-a ieşit, niţeluş scuipat, să nu te miri, cată, zbanghiu, scăpătat,
nu-i vorbă, l-a nimerit, au cutreierat, s-au luat de mâini, li se julea si nasul prin urzici.

În concluzie, Arghezi se joacă, prezentând Biblia pe înţelesul – şi pentru uzul – lui Miţu şi Baruţu.
Ludicul disipează sacrul, dar păstrează eticul în formă digerabilă.

Citește mai multe pe Brainly.ro - https://brainly.ro/tema/6117527#readmore