Reîntorcîndu-ne la niciun, atrag atenţia că, prin scrierea legată, atunci cînd se cuvine,

cuvîntul devine concordant cu perechea lui pozitivă, ca să spun aşa, care este vreun,
pe care-l scriem tot dintr-o bucată. (Fireşte, cînd spun niciun, pentru economie de
timp, mă refer la întrega serie: niciun, nicio, niciunei...). E de observat, chiar dacă
acest argument nu vă-ncălzeşte din cale-afară, că şi în celelalte limbi romanice aceste
cuvinte sunt scrise tot legat: ninguno - span., aucun - franc., nessun - ital.
Ca să evitaţi confuzia (cînd e legat?, cînd nu e?), ca soluţie mnemotehnică (ca
metodă de ţinut minte) e util să reţineţi următoarea distincţie: atunci cînd e vorba de
„cantitate zero, nimic, deloc”, cuvîntul se scrie legat: nicio. Atunci cînd e vorba de o
"disjuncţie" negativă, de o „negaţie repetată”, scriem în două cuvinte: nici o, nici un.
Vă rog să priviţi aceste perechi de exemple:
-Ţi-a plăcut spectacolul?
-Nu mi-a produs nicio emoţie. (Deloc, zero)
-Cum priveşti examenul de mîine?
-Nu am nici o siguranţă deplină, dar nici o emoţie deosebită. (Negaţie repetată).

-Cîte fete stau la parter?

-La parter nu e niciuna. (Cantitate zero)
-Cîte fete locuiesc în camera aceea, una sau trei?
-Nici una, nici trei, ci două. (Negaţie repetată)

-Ai în Franţa vreo mătuşă?

-N-am acolo niciuna, singura mea mătuşă e în Cluj. (Zero, nimic)
-Ai acolo vreo colegă, vreo prietenă?
-N-am nici una, nici alta, doar o soră vitregă. (Negaţie repetată)
Există, totuşi, şi situaţii în care putem alege între cele două variante. Alegerea e
în funcţie de intenţia comunicării, de prezenţa sau absenţa unui substrat retoric. La o
întrebare ca:
-Mai e vreun măr?
putem răspunde:
-Nu mai e niciunul. (atunci cînd intenţia e de a informa, sec, neutru. Sau:
-Nu mai e nici unul. (atunci cînd substratul retoric e „fantastic, nici măcar
unul!”)

Merită să ne întoarcem puţin la primul exemplu, pentru a sublinia avantajul

logic al acestei grafii.
-Ţi-a plăcut spectacolul?
-Nu mi-a produs nicio emoţie.
Dacă am scrie Nu mi-a produs nici o emoţie, în mod logic, propoziţia ar părea
neîncheiată, pentru că ar rămîne o aşteptare neîmplinită: „nici o emoţie, nici... ce
altceva?”