Aparatul excretor este alcatuit din componentele:

- rinichi, organe de excretie

- cai urinare - calice - mari
- mici
- pelvis renal
- ureter
- vezica urinara
- uretra
Rinichii au forma asemanatoare cu cea a unui bob de fasole (reniforma), culoare brun-roscata,
lungime de aproximativ 12 cm, latimea de 6 cm I grosimea de 3 cm; greutatea fiecarui rinichi este
in jur de 120g.
Caile urinare sunt reprezentate de calicele renale mici, mari, bazinet, ureter, vezica urinara si
uretra.
Calicele renale mici sunt situate la varful piramidelor Malpighi si conflueaza in trei calice renale
mari: superior, mijlociu si inferior.La randul lor calicele renale mari se unesc si formeaza
bazinetul.
Bazinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat, cu baza la rinichi si cu varful spre interior.
Ureterul este un tub lung de 25-30 cm, care uneste varful bazinetului cu vezica urinara.
Vezica urinara este un organ musculo- cavitar, fiind portiunea cea mai dilatata a cailor urinare. Ea
acumuleaza urina, care se elimina in mod continuu prin uretere si o evacueaza in mod
discontinuu, ritmic, de 4-6 ori in 24 ore, prin actul mictiunii. Vezica urinara este asezata in pelvis
si are o forma globuloasa.
Uretra este un conduct care la barbat este mai lung decat la femeie. Ea este segmental
eliminator al aparatului urinar, prin care urina este eliminata din vezica in timpul mictiunii. La
barbati, este un organ comun atat aparatului urinar, cat si celui genital, servind pentru mictiune si
pentru ejaculare. La femei, uretra este un organ care serveste numai pentru eliminarea urinei din
vezica. Este prevazuta cu un sfinter intern, neted, la jonctiunea cu vezica urinara si cu un sfinter
extern, striat.
Afectiunile cailor urinare sunt:
- afectiuni renale congenitale
- afectiuni ale tractului urinar
- cistita
- uretrita
- pielonefrita
- litiaza renala
- incontinenta urinara
Afectiunile renale congenitale
Afectiunile renale congenitale se refera in general la malformatii ale tractului genito-urinar ce pot
provoca infectii sau distrugerea tesutului renal, care, la randul sau, poate conduce la insuficienta
renala cronica.
Exista doua tipuri de afectiuni renale congenitale. In unele cazuri, malformatiile congenitale
conduc la obstructia cailor urinare, impiedicand astfel curgerea normala a urinei. Aceasta se
acumuleaza si exercita o presiune crescuta asupra rinichilor, provocand in cele din urma o
deteriorare ireversibila a acestora. In alte cazuri insa, vezica urinara nu se contracta
corespunzator, din cauza unor anomalii ale muschilor sau ale nervilor.
Desi afectiunile renale congenitale sunt comune, afectand pana la 15% din populatie, in general
nu provoaca probleme. Obstructiile care determina probleme grave ale rinichilor includ ingustarea
tractului urinar superior (stenoza uretrala), malformatii congenitale ale vezicii (stenoza de col
vezical) sau ingustarea canalului de eliminare a urinei din organism (strictura de uretra).
Obstructiile cailor urinare necesita diagnosticare precoce, realizata in general prin injectarea unei
substante de contrast in sange sau in vezica urinara pentru a se putea efectua examenul
radiologic. Alte proceduri diagnostice sunt si urografia intravenoasa si pielografia retrograda.
Testele diagnostice neinvazive sunt ecografia si tomografia computerizata.
Infectiile tractului urinar (ITU)
Sunt cauzate de proliferarea anormala a agentilor patogeni in aparatul urinar.
Aparatul urinar este compus din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii, organe pereche
de forma unor boabe de fasole situate in abdomenul superior, asigura filtrarea sangelui si permit
eliminarea toxinelor. Ei joaca de asemenea un rol important in reglarea presiunii sangvine.
Ureterele transporta urina de la rinichi la vezica urinara, unde este depozitata inainte de a fi
evacuata prin uretra. Toate aceste componente ale aparatului urinar se pot infecta, dar
majoritatea infectiilor afecteaza tractul urinar inferior -uretra si vezica urinara.