SCOALA POSTLICEALA SANITARA

SPECIALIZAREA: AMG
AN: II B
ELEV:
MODUL: BIC

SCARLATINA

Scarlatina este o boala bacteriana. Boala prezinta o eruptie cutanata stralucitoare care
acopera cea mai mare parte a corpului si este aproape intotdeauna insotita de durere in gat si
febra mare.
Scarlatina apare cel mai frecvent la copii cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani. Lasata
netratata, scarlatina poate duce la complicatii grave care afecteaza inima, rinichii si alte parti ale
corpului.

Cauzele scarlatinei
Scarlatina este cauzata de strectococii beta-hemolitici de grup A, acelasi tip de bacterie
care provoaca strectocopul in gat. In stagnare, bacteria elibereaza o toxina care produce eruptia
cutanata si limba rosie. Infectia se raspandeste de la o persoana la alta prin picaturi expulzate
atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta. Perioada de incubatie - timpul dintre
expunere si boala - este de obicei intre doua si patru zile.

Factori de risc pentru scarlatina

Copiii cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani au mai multe sanse de a contacta virusul.
Bacteriile se raspandesc mai usor in randul persoanelor care se afla in contact strans, cum ar fi
membrii familiei sau colegii de clasa.

Semnele si simptomele scarlatinei

Includ:
  Eruptie cutanata. Eruptia pare a fi o arsura. In mod obisnuit, incepe pe fata sau pe gat si
se extinde pe spate si abdomen, brate si picioare. Daca se aplica presiune asupra pielii
inrosite, aceasta va deveni palida;
 Linii rosii. Pliurile de piele din jurul bustului, axelor, coatelor, genunchilor si gatului
devin, de obicei, un rosu mai profund decat eruptia din jur;
 Roseata la nivelul fetei si limbii;
 Febra de peste 38 grade C, adesea cu frisoane;
 Gat rosu si imflamat;
 Dificultate la inghitire;
 Ganglioni limfatici mariti;
 Greata sau varsaturi;
 Durere de cap.

Tabloul clinic
Scarlatina parcurge 4 faze clasic descrise:

 perioada de incubație - 3-5 zile;

 perioada de invazie (preeruptivă) - 1-2 zile, care debutează brusc cu febră, frisoane,
angină (enantem), odinofagie și cefalee, afectare digestivă (greață, vome, inapetență) și
stare de rău general.
 perioada de stare, începe odată cu apariția exantemului scarlatinos și completarea
enantemului (prin ciclul lingual).
 perioada de descuamație începe după 7-14 zile de boală, prelungindu-se 2-4 săptămâni.

Tratament
Daca copilul dumneavoastra are scarlatina, medicul dumneavoastra va prescrie un
antibiotic. Asigurati-va ca este urmat intregul curs de medicatie. Nerespectarea planului de
tratament nu poate elimina complet infectia si va creste riscul copilului dumneavoastra de a
dezvolta complicatii.

Preventie
Nu exista vaccin pentru a preveni scarlatina. Cele mai bune strategii de prevenire a
scarlatinei sunt aceleasi cu precautiile standard impotriva infectiilor:
  Spala-ti bine mainile copilului cu apa calda si sapun.
 Nu impartiti vesela sau mancarea!
 Acoperiti gura si nasul!

RUJEOLA

Rujeola este o boala infectioasa acuta, foarte contagioasa, caracterizata prin febra, catar
oculo-nazal, modificari buco-faringiene si exantem caracteristic.
Definitia de caz suspect: orice persoana cu febra 38°C, eruptie maculo-papuloasa si cel putin
unul dintre urmatoarele semne: tuse, coriza, conjunctivita sau orice persoana la care clinicianul
suspecteaza rujeola.

Manifestarile procesului epidemiologic

În perioada 1994-1996 s-a observat o scadere a morbiditatii prin rujeola, care a fost
urmata în 1997 de o crestere spectaculoasa la 104,58%ooo locuitori (în România) si din nou de o
scadere a incidentei în 1998 la 42,43%ooo locuitori.
Dupa introducerea vaccinarii, rujeola evolueaza sporadic-endemic, cu un numar mai mare de
cazuri în urban fata de rural, grupa de vârsta cea mai afectata fiind 0-1 an, urmata de 1-14 ani.

Diagnostic clinic

Perioada de incubatie dureaza în medie 10 zile ą 1 zi.

Perioada prodromala (de invazie, preeruptiva, catarala) dureaza 3-6 zile; are un debut
brusc, cu febra, alterarea starii generale, fenomene catarale si modificari buco-faringiene.
Febra, precedata de frisoane, ajunge la 39°C si peste; poate diminua la sfârsitul perioadei
prodromale si creste din nou în perioada eruptiva (tendinta bifazica).
Perioada eruptiva (de stare) dureaza 4-6 zile. Se anunta de obicei printr-o noua
ascensiune febrila (39-40°C), cu alterarea starii generale. Persista fenomenele catarale si chiar se
accentueaza.
 Exantemul are de obicei o aparitie nocturna. Elementele eruptive - maculo-papuloase –
apar initial retroauricular, la liziera parului; se extind apoi pe partile laterale ale gâtului, pe
frunte, obraji, aripile nasului si gât. În ziua a doua apare pe torace si la radacina membrelor
pentru ca în ziua a treia sa se generalizeze. Eruptia este deci etapizata (generalizarea dureaza în
medie 3 zile), centrifuga si descendenta, uneori pruriginoasa. Când apare pe extremitati începe sa
paleasca pe fata – eruptia disparând în ordinea în care a aparut, elementele eruptive fiind floride
2-3 zile. Eruptia palind, ramâne în urma ei o pigmentatie aramie care dureaza înca 3-4 zile
permitând diagnosticul retrospectiv.
Exantemul este alcatuit din macro-maculo-papule congestive (dispar la
digitopresiune) de culoare roz, cu dimensiuni variabile (2-4 mm pâna la 1-3 cm diametru) si cu
contur neregulat sau dantelat, usor reliefate, izolate sau confluente în placarde, lasând portiuni de
tegument sanatos. Aspectul general este de tegument patat sau stropit, cu senzatie de catifelat la
palpare.
Limba, care în stadiul prodromal era saburala, în perioada eruptiva se descuameaza si devine
rosie, uneori asemanatoare cu limba zmeurie. Se poate constata o adenopatie cervicala sau
generalizata.
Perioada de convalescenta (posteruptiva) este scurta (3-6 zile) cu scaderea febrei,
disparitia fenomenelor toxice generale. Eruptia e înlocuita de pigmentatia aramie, poate sa apara
o descuamatie fina, furfuracee pe fata, trunchi (nu si palme, plante). În urma bolii rezistenta
imunologica e scazuta, existând o predispozitie la infectii bacteriene (streptococice,
pneumococice, chiar tuberculoase).

Diagnostic de laborator

A. Diagnostic hematologic se evidentiaza leucopenie marcata, cu usoara neutrofilie si aparitia de

plasmocite.
B. Diagnostic specific nu este necesar în mod obisnuit.
Produse patologice: secretii conjunctivale si rinofaringiene, sânge (leucocite), recoltate
cât mai aproape de debut; urina în prima saptamâna de boala.
1. Examen direct
-evidentierea celulelor gigante multinucleate Wartin-Finkelday pe amprente de mucoasa nazala
si pe frotiuri de secretii nazale;
-detectarea prin imunoflurescenta a antigenelor virale în secretii nazale si sedimente de urina.
2. Cultivarea nu se face în mod curent.
Virusul se izoleaza în culturi primare umane sau simiene. Diagnosticul consta în
observarea efectului citopatic direct sau pe teste de hemaglutinare a lichidelor de cultura, cu
hematii de maimuta.
În cazurile de panencefalita sclerozanta subacuta (PESS), fragmente de tesut cerebral sunt
cocultivate cu celule susceptibile la infectia rujeoloasa (linii celulare Vero).
Identificarea izolatelor se face prin reactia de hemaglutinoinhibare, reactia de fixare a
complementului cu seruri standard si prin ELISA.
3. Diagnosticul serologic: confirma diagnosticul prin cercetarea anticorpilor IgM si IgG specifici
din ser prin tehnica ELISA. Se recolteaza 5 ml sânge, fara anticoagulant, prin punctie venoasa,
într-un recipient uscat. Se decanteaza serul, care se va pastra la + 4°C, daca testarea serologica se
va face în urmatoarele 2-3 zile sau se va congela la - 20°C, daca testarea serologica depaseste
acest termen.
Confirmarea diagnostica este utila pentru cazurile sporadice, cele cu evolutie atipica si la
imunodeficienti, la care raspunsul anticorpic poate fi scazut.
Prezenta titrurilor crescute de anticorpi antirujeoloci în ser si paralel în LCR este asociata
constant cu PESS.

Date epidemiologice

Factorii epidemiologici primari

1. Izvorul de infectie
-bolnavul, contagios 1-2 zile în incubatie, 3-5 zile în prodrom si 5-6 zile în eruptie;
-persoanele cu forme atipice 1-2%;
Indicele de contagiozitate este foarte mare - 95-99%.
Nu exista purtatori sanatosi.
2. Caile de transmitere
-aeriana, prin picaturi (rezistenta virusului în aer este de aproximativ 30 min. de la expulzare);
-indirect prin obiecte recent contaminate cu secretii naso-faringiene - destul de rar datorita
rezistentei reduse în mediul extern a virusului rujeolic.
3. Receptivitatea
-generala (pâna la 2-6 luni nou-nascutul poate avea anticorpi de origine materna).
4. Imunitatea
-durabila, uneori pe toata viata;
-recidivele sunt posibile la cei cu agglobulinemie.
Factori epidemiologici secundari (favorizanti)
-economico-sociali: subalimentatia, igiena deficitara, absenta luminii etc.

Profilaxie si combatere

Începând cu anul 2000, România intra în faza de eliminare a rujeolei.

1. Masuri fata de izvorul de infectie:
-depistare precoce: clinic, laborator, ancheta epidemiologica;
-izolare - 2 saptamâni de la debut (numai cazurile grave în spital);
-declarare, numerica, lunara.
Orice caz suspect de rujeola va fi anuntat în 24h de la depistare; la fiecare caz se
recolteaza câte o proba de 0,5 ml ser, în institutia unde a fost depistat si se va completa fisa de
declarare a cazului suspect de rujeola (vezi anexa). Sângele va fi transportat imediat catre
laboratorul DSP, unde va fi pastrat la -200C.
Contactii:
-supraveghere 10-14 zile;
-carantina în colectivitati de copii unde au aparut mai multe cazuri.
2. Masuri fata de caile de transmitere:
-nu e obligatorie dezinfectia, este suficienta aerisirea încaperii si curatenia.
3. Masuri fata de receptivi:
-imunizare activa cu vaccin antirujeolic viu supraatenuat, la vârsta de 11-12 luni si cu rapel în
clasa I.(vezi capitol imunizari);
-imunizare pasiva: copiii sub 5 ani vor primi imunoglobuline standard, 0,2-0,5ml/kg, în primele
3-4 zile de la contact (mai ales cei cu imunodepresie).
 Tratament

Rujeola necomplicata:
-tratament antipiretic, vitamine, hidratare per os;
-igiena riguroasa a tegumentelor si mucoaselor pentru profilaxia suprainfectiilor bacteriene la
nivel conjunctival, rinofaringian, otic.
Rujeola toxica si complicata se îndruma pentru internare.

VARICELA

Varicela, cunoscuta si sub denumirea de varsat de vant, este o boala foarte contagioasa
cauzata de virusul varicelo-zosterian. Boala provoaca o eruptie asemanatoare blisterului,
mancarime, oboseala si febra. Eruptia apare mai intai la nivelul stomacului, spatelui si fetei si se
poate raspandi pe tot corpul.

Nu este de obicei o afectiune grava, severitatea variind de la o persoana la alta. Varicela

este mult mai severa si cauzeaza complicatii la femeile gravide, la nou-nascuti, la copii cu varsta
peste 15 ani si la persoanele care au sistemul imunitar slabit.

Varicela apare pe tot parcursul anului, insa se intalneste mai frecvent iarna si primavara.
Peste 90% din persoanele din intreaga lume ajung sa faca boala la un moment dat in viata, mai
ales daca acestea nu sunt vaccinati impotriva varicelei.

Factori de risc

Persoanele care nu au facut boala sau cele care nu sunt vaccinate impotriva varicelei
prezinta un risc crescut de a face boala daca:

 Locuiesc cu o persoana care are varicela

 Muncesc sau se joaca mai mult de o ora in preajma unei persoane cu varicela
 Sunt internati in spital si impart camera cu o persoana care mai tarziu va face varicela sau
sunt ingrijiti de un cadru medical care va face varicela
  Au un sistem imun deficitar

Mod de transmitere

Virusul care cauzeaza varicela se transmite cu usurinta de la o persoana la alta. Boala se

transmite cel mai frecvent pe cale respiratorie, prin aer, de la o persoana bolnava care tuseste sau
stranuta. Mai rar, virusul se transmite prin secretiile rezultate din ruperea veziculelor cutanate.

Cea mai contagioasa perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei veziculare si
continua in timpul formarii veziculelor (care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand
toate veziculele au format cruste.

Pentru a preveni transmiterea varicelei se recomanda ca persoana bolnava sa ramana la

domiciliu - fara a merge la munca sau la scoala.

Atat femeia insarcinata cat si fatul au un risc crescut de a face varicela daca gravida nu a
facut boala in copilarie sau adolescenta sau daca nu a fost vaccinata impotriva varicelei. Odata ce
o persoana face varicela, dobandeste anticorpi (imunitate) care ii ofera protectie pe viitor. In
general, daca virusul devine din nou activ persoana nu va mai face varicela, ci va face zona
zoster.

Semne si simptome

Perioada de incubatie, care dureaza de la expunerea la virusul varicelei pana la aparitia

semnelor de boala, este de obicei intre 14-16 zile si poate fi cuprinsa intre 10-21 zile.

Primele semne ale varicelei sunt:

 Febra intre 38 - 39,4 grade Celsius
 Indispozitie
 Oboseala
 Stare de rau
 Apetit scazut sau pierderea poftei de mancare
 Dureri de cap
 Inflamatia gatului
 Primele simptome ale bolii sunt de obicei usoare la copii, dar pot fi severe in cazul adultilor.
Dupa 1-2 zile apare eruptia cutanata,care este simptomul clasic al varicelei. Initial sub forma de
pete rosii (macule), eruptia se transforma in blistere pline cu lichid clar sau tulbure, care produc
mancarime si care, in cele din urma, se transforma in cruste. Eruptia poate aparea mai intai pe
fata si piept si apoi se raspandeste pe restul corpului, inclusiv in interiorul gurii, la nivelul
pleoapelor, scalpului si zonei genitale. Timp de 5-7 zile, zilnic apar noi pete rosii care evolueaza
catre vezicule si apoi cruste .

Varicela poate conduce la complicatii severe

Cea mai frecventa complicatie infectioasa a varicelei este suprainfectia bacteriana

secundara a leziunilor cutanate. Aceasta poate aparea ca urmare a zgarieturilor produse de
scarpinat, care permite patrunderea bacteriilor de la nivelul pielii sau a bacteriilor de sub unghie.

Desi in urma imbolnavirii cu varicela, persoana devine imuna la boala, virusul varicelo-
zosterian ramane in continuare in organism. Acest virus poate cauza zona zoster cand persoana
se afla la varsta adulta. Aproximativ 15% din persoanele care au facut varicela vor dezvolta in
timpul vietii herpes-zoster.

Prevenirea complicatiilor varicelei

Cei mai multi copii si adulti se vindeca fara complicatii. Trebuie consultat medicul in
cazul unor simptome neobisnuite, persistente si grave.

Anuntati medicul imediat ce apar urmatoarele semne:

 Febra mai mare de 38,9 grade Celsius care dureaza mai mult de 2 zile
 Mancarime severa care nu raspunde la tratament
 Eruptia variceloasa la nivelul ochilor (globilor oculari)
 Eruptie cutanata care dureaza mai mult de 2 saptamani

Diagnosticul si tratamentul varicelei

De obicei, varicela poate fi diagnosticata pe baza istoricului medical si a eruptiei

cutanate, prin realizarea unui examen fizic. In unele cazuri, la copiii fara alte probleme de
sanatate este suficienta descrierea eruptiei cutanate la telefon medicului de familie.
 Testele virale pot determina daca o persoana are imunitate (anticorpi) impotriva varicelei.

In ceea ce priveste tratamentul, acesta variaza in functie de varsta persoanei, starea de

sanatate si severitatea bolii.

Medicamente care reduc severitatea varicelei:

Medicamente antivirale - tratamentul antiviral este recomandat de obicei la adulti si la

persoanele cu sistem imunitar scazut

Medicamente simptomatice - reduc durerea si disconfortul, febra, pruritul

In momentul administrarii tratamentului simptomatic trebuie urmarite cu atentie

instructiunile. La nou nascuti si la copiii mici este necesara o atentie speciala in administrarea
tratamentului medicamentos sau a altor metode. Medicul recomanda tratament cu antibiotice
daca exista o infectie a pielii datorata veziculelor ce apar in varicela.

Reducerea pruritului (scarpinat)

Eruptia cutanata este pruriginoasa, adica produce mancarime. Scarpinatul poate cauza
infectia veziculelor sau aparitia unor cicatrici care vor ramane dupa vindecarea varicelei. Astfel,
se recomanda, pe cat posibil reducerea scarpinatului.

Metode terapeutice efectuate la domiciliu care pot ameliora senzatia de scarpinat:

 Faina de ovaz aplicata pe piele

 Comprese reci, calmante
 Administrarea orala de antihistaminice (antialergice)

Monitorizarea febrei

Febra reprezinta raspunsul normal al organismului la infectie. In cazul in care pe un copil

cu varicela nu il deranjeaza simptomele si nu se plange de boala, nu se recomanda medicamente
pentru scaderea febrei. Trebuie anuntat medicul daca febra persista mai mult de 48 de ore.
Reducerea febrei se poate face fara medicamente, prin aplicarea la nivelul pielii de comprese reci
si hidratare adecvata.
 Vaccinarea – cea mai buna metoda de a preveni varicela

Varicela poate fi prevenita prin vaccinarea cu vaccinul varicelo-zosterian (dupa testarea

imunologica care sa evidentieze lipsa anticorpilor protectori).

De retinut!

Vaccinarea previne imbolnavirea cu varicela, determinand astfel lipsa simptomelor de

boala care cauzeaza disconfort si in consecinta lipsa de la serviciu sau de la scoala, precum si
inlaturarea posibilelor complicatii.

In cazuri rare, dupa vaccinare poate aparea o eruptie usoara. In acest caz este bine sa nu
existe contact cu alte persoane care nu au facut varicela sau care nu au fost vaccinate. Dupa
disparitia eruptiei si dupa ce toate veziculele s-au uscat si s-au format cruste, persoana infectata
nu mai este contagioasa.

GRIPA

Gripa este o boala infectioasa acuta determinata de virusul gripal, care are trei tipuri: A,
B, C, este foarte contagioasa si poate atinge proportii epidemice. Virusul gripal tip A determina
cea mai severa forma de boala. Cea mai mare rata de infectie cu virusul gripal o au copiii cu
varsta cuprinsa intre 5-9 ani. Copiii din gradinite si scoli primare raspandesc virusul atat in
familie cat si in colectivitate, fiind cei mai eficienti transmitatori ai acestuia. Gripa determina
infectarea tractului respirator superior (nas, gat), dar poate afecta si tractul respirator inferior
(plamanii ). Sezonul gripei este in lunile noiembrie-martie.

Epidemiologie

 gripa este determinata de virusul gripal, care este clasificat in trei tipuri: A, B, C.Tipurile
A si B determina epidemiile anuale de gripa.Tipul C determina sporadic boala.Tipul A de
virus gripal este divizat in mai multe subtipuri;
  anual, aproximativ 20.000 de copii cu varsta sub 5 ani sunt spitalizati datorita infectiei cu
virusul gripal;
 grupele de risc la infectia cu virusul gripal sunt: copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni-23
luni, copii cu afectiuni cardiovasculare, hematologice, insuficienta renala, boli
metabolice, cu tratament cu aspirina si cei cu imunodeficiente (HIV);
 modul de transmitere a virusului gripal se face prin urmatoarele cai: pe cale aeriana,
transmiterea directa a secretiilor respiratorii (tuse,stranut) si prin contactul cu jucariile,
obiectele infectate
 virusul gripal traieste 1-2 zile pe suprafetele dure, 15 minute pe hartie si 5 minute pe piele
 virusul gripal este distrus de: soare, detergenti, dezinfectante, acizi si fierbere
 contagiozitatea este de 1-2 zile inaintea debutului bolii si 4-5 zile dupa debutul bolii.

Simptomatologia

Simptomele gripei apar la 2-3 zile dupa expunerea la virusul gripal.

Debutul este brusc si afecteaza tractul respirator superior.

 febra mare 40 grade Celsius;

 frisoane;
 mialgii (dureri musculare);
 cefalee (dureri de cap);
 disfagie (dureri in gat);
 tuse seaca frecventa;
 stare generala alterata.

Simptomele descrise mai sus dureaza in medie 3-4 zile, tusea putand sa persiste timp de
1-2 saptamani.

Copiii mici pot sa prezinte: dureri abdominale,varsaturi alimentare, diaree, febra mare si
stare de iritabilitate

Sugarii pot sa nu prezinte semnele clinice specifice gripei. La acestia simptomele pot
sugera o infectie bacteriana. Gripa la sugarii cu varsta sub 6 luni este rara si simptomatologia
este reprezentata de: letargie, alimentatie dificila.
 Copiii cu varsta de 5 ani si mai mari, trebuie sa fie dusi la un examen medical in
urmatoarele conditii: febra continua dupa 3 zile, rinoreea (nasul care curge) dureaza mai mult de
10 zile sau copilul prezinta secretii la nivelul ochilor. Se pot efectua urmatoarele examene
paraclinice (de laborator): hemoleucograma, probele de inflamatie (VSH, fibrinogenul, proteina
C reactiva), radiografia pulmonara pentru excluderea diagnosticului de pneumonie.

Complicatiile gripei

 laringita acuta;
 laringotraheobronsita;
 bronsiolita acuta;
 pneumonia;
 exacerbarea astmului bronsic;
 otita medie;
 sinuzita.

Tratamentul gripei

 se contraindica administrarea de antibiotic;

 izolarea copilului la domiciliu, repaus la pat. Dupa scaderea febrei copilul se
poate intoarce la gradinita sau la scoala;
 administrarea in cantitate mare a lichidelor;
 pentru scaderea febrei se administreaza: acetaminofen (Panadol), ibuprofen
(Nurofen); se contraindica administrarea de aspirina;
 dezobstructia nazala cu ser fiziologic, apa de mare, apoi administrarea picaturilor
nazale; curatarea si aspirarea secretiilor nazale;
 administrarea de antitusive (Eurespal, Paxeladine, etc );
 administrarea de medicamente antivirale: Oseltamivir (Tamiflu), Rimantadina,
Amantadina si Zanamivir. Oseltamivir se poate administra copiilor cu varsta de
peste 1 an, sub forma de solutie sau tablete, timp de 5 zile. Rimantadina se poate
administra in gripa cu virus A, copiilor cu varsta peste 1 an si Zanamivir se poate
administra copiilor cu varsta de peste 7 ani, tot in gripa cu virus A. Deoarece
antiviralele prezinta importante efecte adverse, ele vor fi administrate numai la
 indicatia medicului. Efectele adverse ale antiviralelor sunt urmatoarele: tulburari
ale sistemului nervos central (cefalee, insomnie, confuzie, scaderea concentratiei,
convulsii febrile, tulburari gastrointestinale (inapetenta, varsaturi, diaree)

Cazurile care necesita internarea in spital sunt urmatoarele:

 copilul prezinta tulburari respiratorii dupa dezobstructia si aspirarea nazala;

 copilul cu stare generala alterat;
 copilul care refuza lichidele si prezinta semne clinice de deshidratare (absenta
lacrimilor, scaderea numarului de mictiuni, mucoase uscate);
 copilul care prezinta numeroase varsaturi alimentare;
 copilul care prezinta febra mare dupa ce a primit tratamentul antipiretic si copilul
care a facut convulsii febrile.

Profilaxie

 igiena stricta a mainilor;

 evitarea contactului cu persoane bolnave;
 evitarea locurilor aglomerate;
 cea mai buna profilaxie a gripei este vaccinarea antigripala.

OMS recomanda vaccinarea antigripala la copiii cu varsta de peste 6 luni.Vaccinarea se

recomanda a fi efectuata in lunile septembrie-octombrie, putand fi extinsa pana in luna februarie.
Indicatiile vaccinari sunt: copiii cu astm bronsic, anomalii neurologice, boli cronice pulmonare,
tulburari metabolice, boli renale, boli hepatice, anomalii ale sistemului imun, boli endocrine,
copiii cu tratament prelungit cu aspirina.

Vaccinul antigripal

Cea mai eficienta metoda de a te proteja impotriva bolilor infectioase o reprezinta

imunizarea cu vaccin antigripal. Vaccinul este un preparat care are in compozitie antigene virale
sau microbiene (inactivate sau vii atenuate), care odata introduse in organism activeaza sistemul
imunitar care va secreta anticorpi ce vor proteja organismul impotriva infectiei. Vaccinarea se
recomanda tuturor persoanelor care vor sa se protejeze, dar mai ales persoanelor cu risc crescut
de a contacta virusul gripal. De aceea, medicii recomandand imuzarea in mod special a
urmatoarelor categorii de persoane:

 varstnicii (peste 65 de ani);

 copiii (peste 6 luni);
 bolnavii cronici (boli pulmonare sau cardiovasculare cronice, metabolice);
 femei gravide cu risc crescut de a contracta infectia si cele in trimestrul II si III
(nu in primul trimestru de sarcina);
 personalul medical sau care lucreaza in colectivitati de copii sau institutii de
ingrijire (crese, gradinite, scoli, aziluri de batrani, spitale, policlinici etc.).

Momentul ideal pentru vaccinare este toamna (octombrie-decembrie), deoarece productia

de anticorpi dureaza cateva saptamani, vaccinarea asigurand o protectie antigripala timp de
minim 6 luni, ceea ce acopera sezonul rece octombrie-martie. Daca vaccinarea nu s-a efectuat
toamna se poate face si la inceputul unei epidemii de gripa.

Este bine sa stiti ca virusul gripal se gaseste intr-o mare varietate de tipuri si are o mare
capacitate de a se modifica de la an la an, ceea ce inseamna ca chiar daca v-ati vaccinat este
posibil sa contractati o infectie cu alt tip de virus gripal, insa veti face o forma mult mai usoara
de boala daca sunteti vaccinati. Insa vaccinurile se modifica si ele de an la an, astfel incat sa va
asigure bariera de protectie de care aveti nevoie in cazul gripei.

 Cum functioneaza vaccinul antigripal

Virusul gripei se schimba si se adapteaza in fiecare an, motiv pentru care este atat de
raspandit si dificil de evitat. Vaccinurile noi sunt create si lansate in fiecare an pentru a tine pasul
cu aceste schimbari rapide. Inainte de fiecare sezon de gripa noua, expertii din sanatate prezic
care trei tulpini de gripa sunt cel mai probabil sa prospere. Acestia utilizeaza aceste informatii
pentru fabricarea vaccinurilor adecvate, vaccinuri ce ajung apoi la populatie. Vaccinul antigripal
determina sistemul imunitar sa produca anticorpi. La randul lor, acesti anticorpi ajuta corpul sa
lupte impotriva tipurilor de virus gripal care sunt prezente in vaccin. Dupa primirea vaccinului
antigripal, dureaza aproximativ doua saptamani pentru ca acesti anticorpi sa se dezvolte pe
deplin. De obicei, se realizeaza vaccinuri antigripale trivalente, adica au in compozitie substante
care protejeaza de toate cele 3 tulpini ale virusului gripal: H1N1, H3N2 si virusul B. Cand o
persoana care a fost vaccinata intra in contact cu virusul, acesti anticorpi ataca virusul si
impiedica imbolnavirea persoanei respective.