5.2.

Determinarea relaţiilor între cei trei parametri principali, lucrului, energiei

interne şi căldurii.
Lucrul mecanic în termodinamica
In procesul de interacțiune a sistemului termodinamic cu mediul exterior, forțele
exterioare provoacă acțiuni mecanice în urma cărora:
a) starea sistemului termodinamic nu se modifica, realizându-se numai o
deplasare mecanica a întregului sistem;
b) sistemul termodinamic părăsește starea de echilibru termodinamic, efectuând o
transformare în care unii parametrii de stare variază în timp.
În termodinamică se ia în considerare numai lucrul mecanic schimbat de sistemul
termodinamic cu mediul exterior intr-o transformare.
Parametrii de poziție sunt parametri de stare care depind de dimensiunile sistemului şi a
căror variații in timp arata ca sistemul părăsește starea de echilibru în urma schimbului
de lucru mecanic cu exteriorul, permițând evaluarea lucrului mecanic daca se cunosc
forțele interne. (vezi prezentarea Microsoft Office PowerPoint sl. 18-21)
Drept excepție în continuare vom descrie Lucrul mecanic în termodinamica la
fluide exista un singur parametru de poziție, volumul.
Prin convenție, lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic asupra mediului
exterior se considera pozitiv şi lucrul mecanic efectuat de mediul exterior asupra
sistemului termodinamic se considera negativ. Cu aceasta convenție, lucrul mecanic se
definește în termodinamica cu relația:
L = pe-ΔV
unde pe - reprezintă presiunea exterioara, iar AV reprezintă variația volumului
sistemului termodinamic. In cazul în care presiunea exterioara nu este constanta, se
definește lucrul mecanic elementar pentru o variație foarte mică a volumului (dV)
sistemului termodinamic, în care variația presiunii exterioare poate fi neglijată.
în acest caz: δL = pedV .
Căldura reprezintă o formă a schimbului de energie în care se realizează
schimbul direct de energie între particulele care se mişcă haotic, ale corpurilor aflate în
interacțiune. În acest caz, se intensifică mişcarea dezordonata a particulelor, deci creşte
energia interna.
Procesul de transfer al energiei interne, fără efectuare de lucru mecanic, se numește
schimb de căldura. În procesul de schimb de căldura nu are loc transformarea unei
forme de energie în alta: în acest proces, o parte din energia interna a unui corp se
transfera altui corp, sau unor părți ale aceluiași corp.
Căldura (Q) reprezintă energia transmisa sistemului termodinamic în urma
schimbului de căldura. Ca relație matematică de definiție a căldurii se folosește expresia
matematica a principiului I al termodinamicii:
Q = L + ΔU. Ținând cont de convenția de semn adoptata pentru lucrul mecanic în
termodinamica, rezultă că dacă sistemul primește energie în urma schimbului de
căldura, atunci Q > 0 J, iar daca sistemul cedează energie în urma schimbului de
căldura, atunci Q < 0 J .
În majoritatea manualelor de fizica şi chiar în unele lucrări de specialitate, se
afirma că sistemul primește căldura dacă el primește energie în urma schimbului de
căldura cu mediul exterior şi ca sistemul cedează căldura daca el cedează energie în
urma schimbului de căldura cu mediul exterior.
O transformare in care sistemul termodinamic nu schimba energie sub forma de
căldura cu exteriorul (Q = 0 J) se numește transformare adiabática.
Energia totala a sistemului termodinamic (W) este egala cu suma dintre:
a) energia cinetica a mișcării macroscopice ca un întreg a sistemului
termodinamic;
b) energia potențiala datorată câmpurilor conservative de forte externe; exemplu:
câmpul electric, câmpul gravitațional, câmpul forțelor elastice;
c) energia interna (U).
Deci, W = EC+Epext+U. Energia interna (U) a sistemului termodinamic este
energia care depinde numai de starea termodinamica a sistemului, de caracterul mișcării
şi interacțiunii particulelor din sistem. Ea se compune din:
• energia cinetica a particulelor sistemului, datorata mișcării termice;
 • energia potențiala de interacțiune a particulelor, datorata forțelor
intermoleculare;
• energia potențiala în câmpul forțelor externe a tuturor particulelor din sistem,
daca se modifica starea de echilibru a sistemului;
• energia electronilor din învelișurile electronice ale atomilor, moleculelor sau
ionilor;
• energia nucleului.
În majoritatea proceselor termodinamice, ultimele doua forme de energie rămân
constante, deoarece nu se modifica structura particulelor din sistem. Din aceasta cauza,
ele nu se iau în discuție. Energia interna este o mărime de stare, adică variația energiei
interne la trecerea dintr-o stare de echilibru in alta, nu depinde de stările intermediare
prin care trece sistemul si de caracterul reversibil sau ireversibil al transformării, ci doar
de cele doua stări.
Energia interna este o mărime aditiva, adică energia interna a sistemului
termodinamic este egală cu suma energiilor interne ale parților componente ale
sistemului.
În termodinamică prezintă interes practic numai variația energiei interne (ΔU) şi
nu energia interna. Din aceasta cauza, alegerea stării cu energia interna egala cu zero nu
are importanta.
Doua sisteme termodinamice A şi B se afla în contact termic, daca sistemul (A +
B) nu schimba cu exteriorul energie sub forma de căldura sau sub forma de lucru
mecanic, iar între sistemele A şi B exista schimb de energie numai sub forma de căldura
(nu şi sub forma de lucru mecanic).
Doua sisteme termodinamice aflate în contact termic sunt în echilibru termic,
daca nu schimbă intre ele energie sub forma de căldura. Principiul echilibrului termic.
După un interval de timp mai lung sau mai scurt, sistemul termodinamic atinge o stare
de echilibru termodinamic (termic).