2.1.

Legile lui Boyle-Mriotte, Gay-Lussac, Amedeo

Avoqardo.

In cursul secolelor XVII-XIX savanții au studiat comportarea gazelor din

natura la presiunea atmosferica normală şi au stabilit empiric o serie de legi.
Cercetările ulterioare au arătat ca aceste gaze care se afla la presiune foarte
redusa p>0, departe de domeniul de lichefiere, sunt foarte rarefiate, ipoteza in care se
supun legilor gazelor perfecte. Teoria cinetico-moleculara a permis sa se stabilească,
pe cale teoretica legile simple ale gazului perfect. Conform acestei teorii gazul perfect
este definit în următoarele condiții:
- moleculele gazului sunt perfect sferice si elastice;
- volumul propriu al moleculelor este neglijabil în comparație cu volumul
ocupat de gaz;
- forțele de coeziune moleculare sunt nule;
- traiectoria unei molecule intre doua ciocniri consecutive este o linie dreapta.
La presiuni scăzute şi temperaturi ridicate gazele din natura prezintă abateri
mici de la legile gazelor perfecte. La limita, atunci când presiunea tinde către zero,
orice gaz se comporta riguros ca un gaz perfect, deoarece forțele intermoleculare (de
coeziune) se anulează, iar volumul moleculelor devine neglijabil în raport cu volumul
ocupat de gaz.
In domeniul de presiuni şi temperaturi uzuale pentru funcționarea mașinilor şi
instalațiilor, gazele care evoluează în aceste echipamente (exemplu: H2, O2, N2, CO,
CO2, He, etc.), respectă cu abateri relativ mici, circa 1-2%, legile gazului perfect.

a. - Legea Boyle-Mariotte. In 1662 Robert Boyle şi independent de el Emile

Mariotte, în 1676, au arătat că în cursul unei transformări termodinamice la
temperatura constanta (destindere sau comprimare), care are loc intre starea iniţială 1
şi starea finala 2, sau invers, produsul dintre presiunea absoluta şi volumul unei mase
m de gaz rămâne constant. Deci:
 Valoarea produsului pV depinde de temperatura şi de natura gazului.

b. - Legea Guy-Lussac. In 1802 Joseph-Louis Guy-Lussac a stabilit că dacă

are loc o încălzire la presiune constantă, atunci volumul gazului creşte cu temperatura
conform unei legi liniare de forma (relaţia 2.2):

în care: V0 este volumul ocupat de gaz la temperatura T0=0oC (T0=273,15 K), α

= coeficientul izobar de dilatare volumică, în K -1, care la starea normala fizică se
defineşte cu relaţia:

Pentru gaze perfecte aflate la starea normală fizică α=1/273,15 =0,003661 K-1.
Dacă V1 şi V2 sunt volumele gazului la temperaturile T1 şi T2 în condiţii izobare,
raportul lor, utilizând relaţia (2.2), este:

c. - Legea lui Avogadro (1811)

Legea lui Avogadro este una din legile gazelor. Legea a fost numită după
Amedeo Avogadro, care în 1811 a enunțat ipoteza: Volume egale ale gazelor, la
aceeași temperatură și presiune, conțin același număr de particule (sau molecule).
Deci, numărul moleculelor dintr-un volum specific de gaz este independent de
mărimea sau masa moleculelor de gaz.
Matematic, legea se exprimă astfel:
 unde: V = volumul gazului; n = numărul de moli; a - este o constantă.
Un mol de gaz ocupă aproximativ 22,4 litri (dm3) în condiții standard de
temperatură și presiune. Intre cele trei unități de măsură ale cantității de substanța:
kilomol, metru cub normal şi kilogram exista următoarea legătura:
1kilomol=22,4 Nm3=M kg
Acest volum este numit volum molar al unui gaz. Numărul de molecule dintr-
un mol de substanță este numărul lui Avogadro: aproximativ 6,023×1023
particule/mol.
În consecință, densitățile diferitelor gaze sunt, în aceleași condiții de
temperatură și presiune, proporționale cu masele lor moleculare.
Legea lui Avogadro, împreună cu Legea combinată a gazelor, formează Legea
gazului ideal.
Masa gazului din volumul considerat este proporționala cu masa moleculelor,
adică cu masa moleculara a gazului respectiv. Masa moleculara M a unei substanțe
este un număr fără dimensiuni, ea reprezentând raportul dintre densitatea acelui corp
si densitatea oxigenului înmulțita cu masa moleculara a oxigenului adoptata aleator
ca fiind 32 :

Daca:

rezulta că:
ceea ce permite formularea reciprocei legii lui Avogadro:
Volumul unei cantități dintr-un gaz, egala cu masa moleculara, este același în
aceleași condiții de presiune şi temperatura oricare ar fi natura gazului respectiv".
Cantitatea de gaz exprimat în kilograme prin cifra care reprezintă chiar masa sa
moleculara M se numește kilomol. Un kilomol conform legii lui Avogadro conține
un număr bine determinat de molecule același pentru toate gazele, numit numărul lui

Avogadro-Loschmidt:
In conformitate cu legea lui Avogadro la stările termice identice (în aceleași
condiții de presiune si temperatura) volumul unui kilomol are aceeași mărime pentru
toate gazele.
Pe lângă kilomol şi kilogram, ca unitate de măsura a cantității unei substanțe se
mai folosește şi o a treia unitate de măsura determinata metru cub normal [Nm3].
Acesta reprezintă cantitatea de gaz cuprinsa în volumul unui metru cub în condiții
normale fizice.