Rolurile stilistice alte modurilor / timpurilor verbale

MODUL INDICATIV

TIMPUL PREZENT

 În opera lirică, este adesea un prezent etern al sentimentelor, fără trecut și fără
viitor.
 În opera epică, expunerea acțiunilor la prezent dinamizează textul narativ și implică
afectiv cititorul, care are impresia că faptele se derulează sub ochii săi, creând
impresia de autenticitate şi exactitate;
 Ex: Omul se scoală, trezește, înhamă caii și umblă de colo până colo prin curte. (M. Preda)
 Forme verbale: Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, noi scriem, voi scrieți, ei/ele scriu

TIMPUL IMPERFECT

Spre deosebire de perfectul compus care reprezintă o acțiune, o stare declanșată și

terminată în trecut, imperfectul este un timp durativ, al unei acțiuni sau al unei stări
declanșate în trecut, dar care se poate prelungi în prezent.

-este timpul specific descierii

- Forme verbale: Eu scriam, tu scriai, el/ea scria, noi scriam, voi scriați, ei/ele scriau

 permanentizează sentimentele

EXEMPLU DE RĂSPUNS: Verbele la imperfect exprimă o acțiune începută în trecut și neterminată,
exprimând o stare declanșată în trecut, dar care se prelungește până în prezent. Astfel imperfectul
verbului ”a fi” din structura din text ”îmi era frică” permanentizează starea de teamă a personajului că
întâmplările ce avuseseră loc în ziua precedentă nu fuseseră decat produsul unui vis.

PERFECTUL SIMPLU

- - reprezintă o acțiune sau o stare (sentiment) din trecutul apropiat care a luat sfârșit cu
puțin timp înainte de momentul discursului (de prezent) (situează evenimentul într-un
trecut recent);
- - ÎN DESCRIERI, conferă un asplect dinamic, plasând secvența descriptivă în prim-
plan
- Forme verbale: eu scrisei, tu scriseși, el/ea scrise, noi scriarăm, voi scriarăți, ei/ele
scriară

PERFECTUL COMPUS

- -perfectul compus reprezintă o acțiune, sau o stare (sentiment) care s-a declanșat și s-a
terminat în trecut;

 Forme verbale: eu am scris, tu ai scris, el/ea a scris, noi am scris, voi ați scris, ei/ele au scris
 MAI MULT CA PERFECTUL

- mai mult ca perfectul reprezintă acțiuni, stări(sentimente) plasate în trecut în raport cu altă
realitate trecută. Prezent în incipitul unei opere prezintă evenimentele, stările anterioare
planului narațiunii sau al discursului liric la trecut.
- Forme verbale: eu scrisesem, tu scriseseși, el/ea scrisese, noi scriseserăm, voi scriseserăți,
ei/ele scriseseră

VIITORUL

 -CONTUREAZĂ UN PLAN AL UNOR DORINȚE VĂZUTE CA

REALIZABILE
 Forme verbale: eu voi scrie, tu vei scrie, el/ea va scrie, noi vom scrie, voi veți scrie, ei/ele
vor scrie

IMPERATIVUL

 exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte sau un sfat

Forme verbale: Scrie! Scrieți!

CONJUNCTIVUL
- Conjunctivul exprimă dorința,proiectează sentimentele într-un viitor dorit, dar fără
certitudinea împlinirii lor sau conturează un plan imaginar diferit de lumea reală.

- exprimă o acţiune posibilă, realizabilă, probabilă;

 Forme verbale: eu să scriu, tu să scrii, el/ea să scrie, noi să scriem, voi să scrieți, ei/ele să
scrie.

CONDIŢIONAL – OPTATIVUL
- exprimă o acțiune sau proiecția unui sentiment care se poate realiza doar cu o anumită
condiție; în textul liric sugerează proiecția unor idealuri, dorințe într-un univers imaginar.

 Forme verbale: eu aș scrie, tu ai scrie, el/ea ar scrie, noi am scrie, voi ați scrie, ei/ele ar
scrie.

GERUNZIUL

 exprimă o acţiune în desfăşurare, conferind secvenței în care apare dinamism sau efect
de durată;
 creează imagini dinamice;
 Forma verbală: scriind