Sunteți pe pagina 1din 9

EX CATHEDRA

Analiza de text: de la metoda


structuralã la Deconstrucþie
– studiu de sintez㠖

George GHEÞU
A naliza textelor de orice naturã (ºi a celor artistice,
în special) a cãpãtat în contextul deplasãrii
interesului exegezei de la studiul procesului de creaþie
la cel al receptãrii o semnificaþie particularã.
A efectua o analizã de text echivaleazã în mod tradi-
þional cu intervenþia unor facultãþi intelectuale, inter-
ferate cu cele ale sensibilitãþilor într-un tot unitar, dar Analiza de text, ca orice alte teorii, tinde sã-ºi
care pe parcursul procesului receptãrii ºi în funcþie cuprindã obiectul în reguli precise. Întrucît nu existã
de experienþa ºi specializarea contemplatorului de o regulã rigidã a textului literar, analiza de text – un
ARTÃ, pot cãpãta, la un moment dat, o pondere produs al cercetãrii literare, dar ºi al lingvisticii – se
superioarã. Se ºtie cã termenul de analizã desemneazã schimbã ºi ea de la o teorie la alta.
ºi o activitate criticã de tip special, avînd un statut “Textul scris sau oral, considerat atît ca
bine determinat. Analiza literarã este un act comple- rezultat al unui proces de creaþie, cît ºi ca formã de
mentar al oricãrui demers critic ce nu doreºte sã existenþã a limbii care vehiculeazã o informaþie cu
rãmînã în sfera abstractã a teoriei. Ea mãsoarã caracter specific, constituie o noþiune fundamentatã,
capacitatea cercetãtorului literaturii de a veni în con- o unitate-cheie nu numai în învãþãmînt, ci ºi în
tact direct cu faptul artistic, de a coborî pe terenul lucrãrile actuale de lingvisticã ºi criticã literarã. Prin
demonstraþiei practice. text se realizeazã coordonarea a douã discipline care,
Rezultînd în mod explicit sau implicit dintr- în cursul dezvoltãrii lor au dobîndit fiecare un statut
o anumitã poziþie esteticã, analiza vrea sã facã evi- deosebit: studiul limbii ºi studiul literaturii” [2, 9].
dente aceste propoziþii generale, sã dovedeascã ade- Analiza textului literar reprezintã, deci, domeniul
renþa ºtiinþei la obiectul sãu. Însã chiar fãrã o subsu- comun al ambelor discipline. S-a subliniat adesea
mare declaratã la o teorie mai largã, analiza îºi presu- complexitatea textului literar, dar nu mai puþin
pune principiile ce o guverneazã ºi în numele cãrora dificultatea de a stabili particularitãþile formelor
se dezvoltã. Tocmai aceastã aparentã independenþã lingvistice inventariate, ºi mai ales raportul dintre
a putut lãsa uneori impresia unei mari uºurinþe în aceste forme ºi funcþia expresivã pe care ele o îndepli-
manevrarea analizei de literaturã, idee întãritã de o nesc în text; uneori este dificil de precizat ceea ce
anume întrebuinþare a sa încã din ºcoalã, unde adesea conferã o valoare expresivã, poeticã, semnificanþilor
e condusã fãrã sistem sau în mod rutinier [1, 404]. lingvistici.
Odatã cu dezvoltarea vertiginoasã a diferitelor Abordîndu-se problema analizei de text au
metode de cercetare literarã, analiza de text a cãpãtat fost criticate încercãrile retoricii mai vechi ºi ale
ºi valori particulare. Ea e deschisã pentru orice stilisticii mai noi de a întocmi repertorii de fapte ºi
metodã de cercetare, începînd cu clasica “explication procedee, bazate pe categorii gramaticale, lexicale ºi
de texte” ºi pînã la cele mai savante demersuri ale stilistice, care – oricît ar fi de apreciate ca juste – nu
Deconstrucþiei, pãstrîndu-ºi totodatã tradiþionala sa reuºeau sã sesizeze ºi sã explice esenþa operei artis-
valoare. Analiza de text, fiind înþeleasã ca punct ter- tice. S-a preconizat chiar o stilisticã descriptivã, de
minus al oricãrei teorii, este nevoitã deseori sã naturã semanticã, care are în vedere “efectele” de stil
Didactica Pro..., Nr.4, anul 2000

suporte presiunea teoriei, pliindu-se la exigenþele asupra cititorului, spre deosebire de stilistica gene-
demonstraþiei. Însã, dupã cum afirmã ºi Roland ticã, preocupatã de definirea “cauzelor” faptului
Barthes [6, 206], nici un discurs critic nu este inocent. stilistic la cel care creeazã, la autor. Existã ºi o
El îºi angajeazã subiectul, fãcînd vizibilã în transpa- lingvisticã a textului care, depãºind limitele unitãþi
renþa lui nu numai o anumitã ideologie, mai mult sau – propoziþii – fraze, încearcã sã extindã cercetarea la
mai puþin explicit constituitã, dar ºi calitãþile indivi- un text mai amplu (uneori la totalitatea textului).
duale, intuiþia ºi talentul criticului, care însoþesc în Între aceste multiple modalitãþi de interpretare
chip nemijlocit, în analiza concretã, ilustrarea oricã- a textului, au apãrut de asemenea ºi unele încercãri
rui sistem oricît de formalizat s-ar pretinde acesta. structuraliste de a preciza funcþia poeticã a limbajului,

43
EX CATHEDRA

bazate pe metode cît mai formalizante (statistica, textul poetic la întreaga sa experienþã (în care intrã
matematica), care – deºi avînd farmecul noutãþii nu numai faptele reale, ci ºi formaþia sa culturalã,
(relativã ºi ea uneori) – în ultimã instanþã n-au dat nici lecturile sale de-a lungul anilor etc.). Viziunea provi-
ele o satisfacþie deplinã. zorie, atomistã, datoratã abordãrii textului prin
Asistãm, în ultimul timp, la o recrudescenþã metode ºi procedee care încearcã sã dea diverse expli-
a retoricii ºi a semioticii, uneori cu excese de forma- caþii problemelor puse de text acordã atenþie unei
lizare. Existã, la analiza textelor artistice prin anumite direcþii de cercetare stilisticã în defavoarea
intermediul noilor metode, ºi unele riscuri: urmãrind celorlalte, considerînd-o adesea nu numai o metodã
studiul ºtiinþific al expresivitãþii limbii ºi stilului utilã, ci exclusivã, infailibilã faþã de altele. În recep-
operei literare se ajunge adesea la anumite exerciþii tarea mesajului poetic analiza lingvisticã se efec-
intelectuale în care contactul cu mesajul literar cu tueazã concomitent cu cea a conþinutului, forma fiind
ajutorul unor tehnici, procedee, instrumente concep- condiþionatã de conþinut.
tuale devine un scop în sine, ceea ce situeazã pe un M. M. Bahtin subliniazã cã fiecare text presu-
plan secundar explicarea modului în care o anumitã pune un sistem înþeles de semne, cel puþin în cadrul
creaþie impresioneazã sensibilitatea ºi intelectul unei colectivitãþi. Dacã textul nu este secondat de
cititorului. limbaj, atunci nu avem de a face cu un text
Analiza structuralã a textului apare ca indis- propriu-zis, ci cu un fenomen natural, cum ar fi, de
pensabilã pentru interpretarea integralã a textului exemplu, o complexitate de þipete ºi urlete naturale,
literar, indiferent de direcþia în care se desfãºoarã care nu pot fi redate prin intermediul limbajului.
eforturile de a recepta mesajul literar. Accentul pus Textul nu poate fi considerat un lucru oarecare ºi de
pe limbã (formaliºtii, structuraliºtii, deconstruc- aceea conºtiinþa celuilalt, a receptorului, nu poate fi
tiviºtii) ca instrument de comunicare este justificat eliminatã, nici neutralizatã [5, 285].
deoarece ea oferã posibilitãþi de a forma conþinutul Ideea considerãrii operei în specificitatea ei
textului; “prin elucidarea diverselor aspecte lingvis- particularã de individ unic ºi nu numai ca “semn”, ca
tice se ajunge la o receptare clarã a acestui conþinut” simplã ilustrare a ideilor generale, filozofice, morale,
[3, 21]. Analiza structuralã a textului este necesarã culturale ale autorului sau ale epocii ºi-a fãcut treptat
nu numai pentru a înþelege integral elementele strict loc în cercetarea literarã. Aceastã atenþie acordatã
informaþionale (denotative) ale textului, ci ºi pentru individualitãþii operei conduce în mod evident la un
a preciza elementele expresive (conotative) incluse principiu fundamental: primatul textului. Conse-
în fiecare dintre particularitãþile formale – mani- cinþele acestui postulat teoretic au fost numeroase ºi
festate atît la diverse niveluri ale textului, cît ºi în extrem de fecunde. Ideea cã textul literar conþine în
ansamblul ºi în interdependenþa lor, pentru realizarea sine sau cã prin el se lasã desluºite toate elementele
acelui specific unic care este creaþia literarã. Inter- definitorii pentru opera respectivã ºi cã studierea sa
pretarea lingvisticã reprezintã cheia care ne permite trebuie sã treacã înaintea altor considerente de ordin
sã pãtrundem în universul considerat “inefabil” [4, mai general face din acesta calea fundamentalã de
528] reprezentat de textul literar. În cazul dat nu este pãtrundere în structura operei. Textul este cel prin
vorba despre o înþelegere relativã, parþialã a textului, care cititorul ia contact nemijlocit cu opera. La
aºa cum o practicã adesea cititorul de rînd, raportînd nivelul limbajului transpar ºi obsesiile adînci, incon-
ºtiente ale autorului, aºa cum încearcã sã le descopere
o criticã psihanaliticã (în forma ei mai coerentã,
psihocritica lui Ch. Mauron) [7, 76], [8, 261].
Întreaga structurã a operei se lasã întrezãritã,
ca un filigran, în limbaj. Ea este faþa pe care opera
o întoarce cãtre lume. Evident, analiza nu este
obligatã sã rãmînã la acest nivel. Ea poate trece
dincolo, cu condiþia sã-i recunoascã primordialitatea
în cadrul încercãrii de dezvãluire a specificitãþii
operei ºi sã se întoarcã de fiecare datã la el. Analiza
poate decupa un text, dar vizînd o structurã de
adîncime, temele profunde ale universului poetic, aºa
cum procedeazã critica tematicã a lui J. P. Richard.
Viziunea despre lume a scriitorului poate fi pusã în
relaþie cu societatea care a produs-o, ca în struc-
turalismul lui L. Goldman. Însã avînturile metafizice,
ideologice, morale ale criticii tradiþionale de semni-

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

44
EX CATHEDRA

ficaþie sînt astfel în permanenþã controlate de ancora se dezvoltã discursul narativ prin reducerea aparentei
fixatã cu temeinicie în înveliºul verbal al operei. diversitãþi a operelor concrete la cîteva invariante
Nivelul acesta al operei, coroborat cu celelalte fundamentale, aºa cum încearcã pentru prima datã
straturi care alcãtuiesc structura operei [9, cap. 12], Vladimir Propp în legãturã cu basmul sau cu poves-
propune lecturii o vãditã coerenþã în cazul operelor tirea fantasticã [12, 25].
de valoare. Noþiunea de stil, înþeleasã în modul cel Cercetãtoarea Maria Carpov menþioneazã cã
mai obiºnuit ca realizîndu-se la nivelul unui puternic productivitatea textualã este o chestiune de scriiturã,
centru unificator care este personalitatea scriitorului, nu de gîndire, dar sensul, chestiune de gîndire, nu
poate fi extinsã în jos ºi în sus, adicã la nivelul operei poate fi manifestat decît prin medierea textului.
particulare (principiul central care structureazã Filozofia, cu statutul ei special, nu poate inova la
elementele ei componente) sau la nivelul unitãþilor nivel fundamental decît dacã are antecedente textu-
superioare ca generalizate: curent, epocã, specific ale: “Naºterea unei filozofii din alta este mai curînd
naþional etc. Analiza stilisticã practicatã de cele douã o transfigurare decît un metalogism. Nu se poate
mari direcþii ale criticii stilistice abordeazã textul vorbi de productivitatea filozofiei decît ca de un
literar, din unghiuri ºi finalitãþi deosebite. Metoda regim anumit (mai mult sau mai puþin specific) al
statisticã a dat o serie de rezultate utile în cercetarea productivitãþii textuale în general” [13, 130].
stilului operelor, plecînd de la datele obiective ale Iu. Lotman va introduce unele corective ºi în
textului. ceea ce priveºte textul artistic (pentru formaliºti
Mai fecundã pare însã transportarea prin- noþiunea de text se suprapune noþiunii de operã
cipiului statistic în încercãrile de formalizare a literarã), considerînd c㠓textul nu este decît unul
discursului literar, cum este cazul – in extremis – al dintre elementele componente ale operei literare, o
poeticii matematicii. Cealaltã direcþie, numitã de componentã extrem de importantã, bineînþeles, fãrã
P. Guirand stilistica geneticã ºi ilustratã în chip de care opera beletristicã nu poate pur ºi simplu
strãlucit de analizele lui Leo Spitzer sau Erich Auer- exista. Dar efectul artistic în întregul sãu este rezul-
bach, a impus mai ales o prezenþã fascinantã, aceea tatul corelãrii textului cu ansamblul complex al
a creatorilor ei [1, 409]. concepþiilor de viaþã ºi ideatic-estetice” [14, 69],
Analizele textuale ale ºcolii structurale suferã [15, 65]. Se face o delimitare netã între textul poetic
de un exces de tehnicism, deºi nici intuiþia, nici gustul ºi textul vorbirii: primul este, în principiu, o lucrare
nu se pot dispensa de metodele mai noi ºi mai exacte finitã, deoarece el nu poate fi divizat în planul limbii
de cercetare. Tehnicitatea nu exclude intuiþia, ci o ºi în cel al vorbirii, iar corelarea, intersectarea ºi
face posibilã sau o verificã. Intuiþia nu funcþioneazã suprapunerea devin legea textului dat în mod mate-
în gol, ci presupune o familiaritate cu opera, pe care rial, pe cînd al doilea – textul vorbirii – este conceput
nimic n-o faciliteazã mai mult decît analiza stilisticã ca un text fãrã sfîrºit, care poate continua la infinit.
riguroasã. Idealul este, bineînþeles, simultaneitatea Structura lui, dupã pãrerea lui Iu. Lotman, este o
celor douã principii. Practica de lucru a unor cerce- construcþie existentã în afara textului, o construcþie
tãtori a dovedit cã un asemenea deziderat este finitã ºi premergãtoare unui text infinit. Dupã ce face
realizabil [11, 145]. o trecere în revistã a celor mai pertinente definiþii date
Aceastã manierã de abordare a operei literare, textului de cãtre savanþi de notorietate mondialã*,
înþelegînd-o ca pe o structurã realizatã din mai multe Iu. Lotman conchide cã pentru a deveni “text” un
niveluri intercorelate, dã rezultatele cele mai bune, document fixat din punct de vedere grafic trebuie sã
mai ales în cazul unui text poetic. Motivele sînt uºor fie determinat în raport cu planul urmãrit de autor, cu
de înþeles: un asemenea text poate oferi material
pentru o cercetare relevantã la toate nivelurile * L. Hjelmslev defineºte în felul urmãtor noþiunea lingvisticã de
menþionate, inclusiv cel sonor ºi cel gramatical, în text: “Limba poate fi definitã ca o paradigmaticã, ale cãrei
paradigme se manifestã prin intermediul oricãrui material, iar
vreme ce un text de prozã propriu-zisã (proza poeticã textul, ca o sintagmaticã, ale cãrei serii se manifestã prin inter-
supunîndu-se în bunã mãsurã unor legi asemãnãtoare mediul oricãrui material cu condiþia sã se întindã la infinit”.
Didactica Pro..., Nr.4, anul 2000

cu cele ale poeziei) sau de teatru vor deveni cu A.M. Piatigorski într-un studiu consacrat problemei textului îl va
adevãrat interesante pentru analizã abia de la nivelul defini astfel: “În primul rînd, vom considera drept text doar o
comunicare fixatã sub raport spaþial (adicã optic, acustic, sau în
“obiectelor reprezentate”, adicã de la nivelul cauzei orice alt mod). În al doilea rînd, vom considera drept text artistic
evenimenþiale ºi al personajelor spre semnificaþiile numai o comunicare a cãrei fixare spaþialã a constituit nu un
mai largi pe care acesta le oferã lecturii. De aceea, o fenomen accidental, ci un mijloc necesar de transmitere conºtientã
analizã de prozã sau de text dramatic necesitã ºi o a respectivei comunicãri de cãtre autorul ei sau de cãtre alte
persoane. În al treilea rînd, se presupune cã textul este inteligibil,
metodologie diferitã de abordare. Ea va încerca aici
cã nu necesitã încã o descripþie, nu comportã dificultãþi lingvistice
ceea ce pentru poezie este mai dificil de realizat, ºi care sã împiedice înþelegerea lui.” Iar B.V. Tomaºevski scria cã
anume formalizarea, obþinerea unui model dupã care “textul operei de artã este un fenomen schimbãtor, fluent”.

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

45
EX CATHEDRA

concepþiile estetice ale epocii ºi cu alte mãrimi care ºtiinþifice despre literaturã. ªtiinþa literaturii, privitã
nu-ºi aflã o reflectare graficã în text. În genere, textul din acest punct de vedere, nu este o ºtiinþã seacã,
nu are o existenþã de sine stãtãtoare, fiind în mod normativã, secundarã faþã de obiectul ei de studiu, un
inevitabil inclus într-un context oarecare (de realitate “gînd despre gînduri strãine” (M. Bahtin), ci se
istoricã sau convenþionalã). Textul existã în calitate erijeazã într-o parte componentã, cu drepturi egale,
de parte contractantã alãturi de elementele struc- a literaturii artistice. Ea însãºi, ºtiinþa literaturii,
turale extratextuale, legãtura dintre text ºi ele fiind genereazã literaturã. Astfel nivelul de conºtientizare
cea dintre doi termeni ai unei opoziþii. Din cele a reflexiei – aceasta fiind comunã atît formelor de
expuse mai sus se reliefeazã pregnant faptul cã cunoaºtere ale literaturii, cît ºi procesului de activitate
noþiunea de text este mult mai complicatã pentru ºtiinþificã literar㠖 caracterul teoreticitãþii ei, mãrtu-
teoreticienii literaturii decît pentru lingviºti. risesc despre dezvoltarea permanentã a concepþiei
“Pentru a pune semnul egalitãþii între text ºi despre literaturã ºi despre definirea locului ei în
noþiunea de “dat real al operei artistice” este necesar culturã. Conceptul de ºtiinþa literaturii ca ºtiinþã poate
sã fie luate în consideraþie ºi “procedeele-minus” – fi acceptat doar la o analizã retrospectivã, aceasta
“gãurile uºoare” ºi “grele” ale structurii artistice. asumîndu-ºi astfel nu numai dreptul de a studia, a
Pentru ca, în cele ce urmeazã, sã nu ne depãrtãm analiza, a judeca textele literare existente, ci, în mare
peste mãsurã de terminologia obiºnuitã, vom înþelege parte, rezervîndu-ºi ºi dreptul de a fi coordonator al
prin text o entitate mai obiºnuitã, ºi anume – întreaga mecanismului de funcþionare a culturii literare din
sumã a relaþiilor structurale care ºi-au gãsit o diferite perioade istorice.
expresie verbalã (formula “care ºi-a gãsit expresie Schimbarea statutului ºtiinþei literare a dus, în
grafic㔠nu e acceptabilã fiindcã nu acoperã ºi lumina ultimelor cercetãri ºtiinþifice de profil, ºi la
noþiunea de text folcloric)” [15,131]. schimbarea noþiunii de literaturã. “Literatura – scrie
Deci, textul literar în accepþie lotmanianã Lotman – nu este niciodatã o sumã amorfã, omogenã
reprezintã semnul unui conþinut, care este legat, în de texte, ea nu constituie numai o organizare, dar ºi
individualitatea sa, de individualitatea textului dat. un mecanism care se autostructureazã. Pe treapta cea
E uºor sesizabilã diferenþa dintre conceptul de text mai înaltã de organizare literarã selecteazã un
cu care opereazã lingvistul ºi conceptul analog cu anumit tip de texte (metatexte)” [16, 123]. Iu. Lotman
care opereazã teoria literaturii. Textul de limbã include în categoria textelor de un nivel mult mai
admite diferite expresii pentru unul ºi acelaºi conþi- abstract (treapta suplimentarã de organizare) nor-
nut, este traductibil ºi indiferent faþã de formele de mele, regulile sau tratatele teoretice, studiile critice
înregistrare (sonorã, în scris etc.). Textul unei opere – toate acestea fiind capabile sã readucã literatura la
literare, însã, este, în principiu, individual: “El este starea iniþialã, dar într-o formã organizatã, structuratã
creat anume pentru conþinutul respectiv ºi, în virtutea ºi, concomitent, evaluatã, întreg procesul de organi-
specificului raportului dintre conþinut ºi expresie în zare beneficiind de douã tipuri de operaþii: 1) exclu-
textul artistic, specific, menþionat mai sus, nu poate derea din sfera literaturii a anumitor categorii de
fi înlocuit cu nici un echivalent în planul expresiei texte, 2) stabilirea ierarhiei ºi taxonomiei valorice a
corespunzãtoare. Legãtura dintre conþinut ºi expresie textelor neincluse. Literatura îºi justificã noua defi-
este atît de trainicã în textul literar, încît orice niþie – “mecanismul care se autostructureaz㔠– prin
traducere într-un alt sistem de notaþie afecteazã în eliminarea din arealul cultural, din haosul de texte
fapt conþinutul” [14, 222]. artistice ºi nonartistice, cu graniþe labile între ele, a
Fiind elucidatã problema textului artistic, care unui anumit tip de texte. Autodefinirea literaturii,
este o relaþie, ºi nicidecum opera însãºi, putem defini proces de o complexitate riguros structuratã, declan-
ºi conceptul lotmanian de operã poeticã: ea, opera ºeazã reacþia organismului viu, care este literatura (nu
poeticã, reprezintã o multitudine determinatã de în accepþia curentelor pozitiviste), la pãtrunderea în
relaþii dintre elemente ºi de relaþii dintre relaþii. ªi ea a unor agenþi (texte) ce nu corespund modelului
tocmai faptul cã orice element al textului literar poate literar în vigoare (putem vorbi, astfel, de o imunitate
fi conceput în raport cu o anumitã alternativã îi gen self-non-self a structurii literare).
determinã înalta valoare informaþionalã. Deºi se pare incontestabil caracterul evident
Definirea literaturii artistice ºi determinãrile al influenþei benefice a modelului Tînianov-ªklovski
ulterioare ale istoriei ei au fost condiþionate de asupra interpretãrii evoluþiei literare (“centru”–
prezenþa unei concepþii iniþiale în conºtiinþa artisticã. “periferie”), confruntarea lui cu evoluþia istorico-
Or, altfel spus, marcarea strictã a unor frontiere ale literarã realã prilejuieºte cîteva semne de întrebare pe
literaturii, atribuirea unui text sau altuia a anumitor care Iu. Lotman nu pregetã a le pune: “Chiar dacã e
funcþii estetice ºi stabilirea unor ierarhii valorice sã lãsãm la o parte procesele evoluþioniste care nu
presupun în mod implicit existenþa unei concepþii pot fi astfel explicate (prin modul “text-cod-recep-

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

46
EX CATHEDRA

tor”) ºi care solicitã (pentru sine) alte modele, mai


rãmîne totuºi o chestiune esenþialã: din ce cauzã cen-
trul ºi periferia sistemului nu se schimbã pur ºi sim-
plu cu locurile, dar genereazã, în procesul acestui
schimb, un ºir de forme artistice categoric noi?”
[17, 39].
Iu. Lotman încearcã sã motiveze aceastã
întrebare, gãsindu-i o soluþie adecvatã: evoluþia
faptelor de culturã, susþine el, întruneºte într-un mod
complicat procesele care se repetã ºi cele reversibile,
de caracter transistoric. Modelul evoluþionist al
formaliºtilor ruºi explicã, la o analizã superficialã,
procesele ciclice ºi se opune prezenþei celor irever-
sibile. Dupã pãrerea lui Iu. Lotman, conceptul evo-
luþiei literare a lui Tînianov “centru-periferie” poate
fi lãrgit ºi revitalizat, pentru aceasta fiind necesarã o
examinare minuþioasã a evenimentelor accidentale în
istoria culturii. Probabilitatea este prezentã în veriga
“cod-text”, comunicarea realizîndu-se printr-o risi- devreme sau mai tîrziu, de un alt savant. Pe cînd un
pire variabilã în jurul unui invariant oarecare. Mo- text artistic ne-creat, nescris, chiar dacã admitem cã
mentul de accidentalitate se introduce într-un text în pot fi concepute simultan cîteva texte cu puncte de
timpul tranziþiei de la structurã, ca modalitate poten- tangenþã ºi idei asemãnãtoare, motive, “flotante” etc.,
þialã, la text, ca realizare a structurii. Comunicati- rãmîne nerealizat. Pot fi valorificate aceleaºi idei, în
vitatea lãuntricã a textelor cu o structurã complicatã aceeaºi limbã, cu aceleaºi ustensile ºi figuri artistice,
(în particular, a textelor culturii), precum ºi codifi- însã textul va fi altul. E de la sine înþeles cã acci-
carea simultanã prin cîteva coduri condiþioneazã dentalul nu are un rol dominant în generarea de
capacitatea textelor de a genera noi mesaje. Lotman texte – ar fi ridicol sã se afirme aºa ceva – însã rãmîne
a menþionat cu diferite ocazii c㠓în procesul de de necontestat rolul sãu activ. Acolo, însã, unde se
funcþionare realã a culturii deseori nu limbajul pre- face sesizatã cu mai multã putere acþiunea acciden-
cede textul, ci textul, primar prin natura sa, premerge talului pot fi detectate ºi domeniile cele mai dinamice
apariþia limbajului ºi îl stimuleazã. O operã de artã, ale culturii. Deci, regiunea activã a apariþiei textelor
pãtrunsã de spiritul novator, la fel ca ºi descoperirile accidentale e situatã la periferie, în genurile margi-
arheologice rãzleþe, smulse din contextele istorice, nale, în cele “minore” (V. ªklovski) ºi în regiunile
nu este datã iniþial ca text în nici o limbã. Cunoaºtem structurale de frontierã. Un text literar aflat în faza
doar cã acesta e un text, însã codul pentru lecturarea de finisare suportã o mulþime de restricþii din partea
lui trebuie sã-l formulãm noi înºine” [16, 40]. Pentru autorului, pentru a deveni “mai corect”: “El trece
cercetarea fenomenelor accidentale, din punctul de prin codurile lãuntrice ale pictorului ºi pierde ceea
vedere sus-menþionat, e necesarã o delimitare strictã ce, din punctul lor de vedere, este accidental. Însã,
între procesele cognitive (ºtiinþã) ºi cele creative totodatã, subordonîndu-se normelor contemporane,
(artã), primele avînd accentul preponderent pe cog- el pierde achiziþiile fericite, cele care prevestesc
noscibilitate, iar celelalte pe creativitate. Existã, din viitoarele norme. Am putea numi multe cazuri cînd
punctul de vedere al accidentalului, o diferenþã variantele de ciornã prevesteau etapele ulterioare din
principialã între obiectul ºtiinþei ºi cel al artei: traiectoria artei. Chiar pe una ºi aceeaºi pînzã
“Obiectul ºtiinþei este localizat în categoriile de timp sectorul de fundal ºi cel periferic ale spaþiului
trecut-prezent, el deja existã. Obiectul care se creeazã pictural deseori oferã normele de mîine, în timp ce
e situat în prezent-viitor: cristalizîndu-se întîmplãtor nucleul structural este rigid legat de normativele deja
Didactica Pro..., Nr.4, anul 2000

în prezent, graþie unui concurs de circumstanþe, el cristalizate” [16, 42].


poate deveni generatorul unei legitãþi noi, poate da Alternativa reciprocã a centrului cu periferia
naºtere unui nou limbaj din perspectiva cãruia în cadrul modelului formalist al evoluþiei literare i-a
obiectul care se creeazã va înceta –retrospectiv – sã sugerat lui Iu. Lotman ideea unei analogii cu proce-
se prezinte drept ceva accidental” [16, 40]. sele care decurg din zonele spaþiale ºi cronologice ale
Impactul accidentalului asupra ºtiinþei ºi artei graniþelor marilor civilizaþii. Sub influenþa unor
e de naturã diferitã: o descoperire ºtiinþificã, nema- factori nedeterminaþi în aceste zone s-a atenuat
terializatã la timpul ei de un savant oarecare, printr-un rigiditatea organizãrii structurale, ceea ce a permis o
concurs nefast de împrejurãri, va fi fãcutã, mai creºtere vertiginoasã a formelor apãrute aici alãturi

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

47
EX CATHEDRA

de invazia simultanã a formelor structurale din spaþiul avanscenã a “liniei inferioare” rareori duce la dispa-
aflat dincolo de limitele semiosferei respective, fapt riþia din scenã a aºa-zisei “linii superioare”, aceasta
care a creat ºi a facilitat, la rîndul sãu, posibilitatea fiind supusã unor metamorfoze, suferã un proces de
combinaþiilor accidentale pe planul asociaþiilor socio- renovare, o schimbare de stereotipuri.
culturale ºi a grupãrilor ideologice. (În aceastã ordine Teoria Deconstrucþiei ºi iniþiatorul ei, Jacques
de idei, exemplul oferit de istoria statornicirii, înflo- Derrida, au modelat, întrucîtva, noþiunile de “text”,
ririi ºi decãderii Imperiului Roman este cît se poate “autor”, “logos”, sfinte pentru structuraliºti. Atît
de elocvent.) Fãcînd o analizã pertinentã carac- sistemul universitar american ºi cel francez, în primul
teristicilor de comportament ale asociaþiilor socio- rînd, cît ºi moºtenirea “noii critici”, pragmatismul ºi
culturale ºi ale grupãrilor ideologice în perioada de alþi factori ai receptãrii americane au contribuit la
atenuare a rigiditãþii organizãrii structurale, deci “desprinderea” din teoriile filozofice ale lui J. Derrida
perioada de slãbire a nucleului ºi de creºtere a a unei noi metodologii de analizã a textelor artistice.
activitãþii la periferie, analizã menitã a argumenta Teza lui Derrida despre “joc” ca o premisã a gîndirii
analogia: evoluþia literaturii/evoluþia societãþii, filozofice a fost interpretatã de cãtre teoreticienii
Iu. Lotman recurge la extinderea ipoteticã a concep- americani ca un drept al criticului la o interpretare
tului formalist al evoluþiei, aplicînd prin extrapolare fãrã limite, neglijîndu-se total contextul. Multe dintre
acest concept legilor de evoluþie a societãþii: “Am aceste erori îºi au originea în transplantul de idei
putea sã indicãm, de altfel, unele cazuri cînd o anume filozofice în sfera literaturii cu o anumitã tradiþie
grupã condiþionatã social sau altfel, care ocupa an- naþionalã.
terior un loc fix în structura societãþii, fapt ce-i Deconstrucþionismul reprezintã, de fapt, un
permite sã depoziteze o rezervã de memorie, îºi pierde stil al gîndirii critice, orientat spre depistarea contra-
din unele motive nedeterminate stabilitatea ºi se dicþiilor ºi a prejudecãþilor prin intermediul analizei
deplaseazã cãtre periferia nesigurã a structurii elementelor formale. [18, 171]. Principiile decon-
sociale, activîndu-ºi brusc capacitatea de a juca rolul strucþionismului pot fi comparate, de exemplu, cu
de generator cultural”. Atît în sfera literaturii, cît ºi cele ale raþionamentelor sceptice emise încã în
în cea social-economicã, între accidental ºi legitate antichitate de cãtre scepticul Agrippa. Tropii sceptici
existã o interconexiune, accidentalul manifestîndu- ai acestuia subliniazã cã sînt foarte multe elemente
se în raport cu viitorul ca un punct de plecare al discutabile sau neînþelese în orice enunþ, arãtînd
lanþului legic de consecinþe, iar în raport cu trecutul imposibilitatea cunoaºterii sigure din cauza legãturii
fiind retrospectiv conceput ca ceva providenþial ºi strînse dintre toate lucrurile ºi fenomenele existente,
inevitabil. E de remarcat cã nu numai sectoarele a premiselor ce se exclud reciproc, cît ºi a apariþiei
periferice ale culturii se manifestã ca regiuni tecto- unui cerc vicios la încercarea de a demonstra ceva.
nice, ca generatoare de noi texte. Centrele structurale Adepþii deconstrucþiei au adãugat la vechile reguli ale
ale culturii se manifestã ºi ele în aceastã direcþie, scepticismului o serie de elemente noi din arsenalul
motive contrare generînd consecinþe similare: “Dacã fenomenologiei ºi al filozofiei lingvistice, dar, în
la periferie variabilitatea textelor creºte graþie mare, scopul a rãmas acelaºi – denunþarea dogmatis-
atenuãrii restricþiilor structurale ºi a simplificãrii mului sub toate aspectele. Deconstructiviºtii preferã
legãturilor structurale, atunci în centru ne lovim de textele cu caracter de serviciu, textele oficiale, dar ca
o hiperstructurã: numãrul diferitelor substructuri ce material pentru analizã le servesc, în primul rînd,
se intersecteazã creºte atît de mult, încît apare o anu- cuvintele parazitare, ticurile verbale cum ar fi expre-
mitã libertate, secundã, pe contul neprezicerii punc- siile: “nu mai mult decît”, ”bineînþeles”, “sã presupu-
telor lor de intersecþie. Intervenþia structurilor nem cã”, “posibil” etc. Însã instrumentarul preferat
eterogene este receptatã, din punctul de vedere al al lui Derrida rãmîne, deocamdatã, analiza terminolo-
structurii respective, ca accidental” [16, 43]. Prin giei, a metalimbajului ºi a cuvintelor de serviciu.
aceasta poate fi explicat, conchide Iu. Lotman, faptul E lesne de presupus cã în literaturã o meto-
cã legea lui Tînianov-ªklovski despre schimbul dologie criticã orientatã spre depistarea contra-
reciproc al liniilor literare inferioare sau superioare dicþiilor poate fi mai uºor aplicatã pe texte contra-
caracterizeazã nu o legitate universalã, ci doar una dictorii, pe texte care þin de romantism sau modern-
dintre posibilitãþile procesului de evoluþie. “Linia ism. Însã, dupã cum mãrturiseºte istoria decon-
superioarã”, cãreia i se acordã în teoria accidentalului strucþiei critice, efectul scontat cu cel mai înalt
mai puþin spaþiu, nu este nici ea steril㠓ca smochinul coeficient este obþinut la prelucrarea (analiza) unor
biblic”: operele marilor scriitori au fost influenþate texte aparent lipsite de contradicþii. Un astfel de
nu numai de reprezentanþii “liniei inferioare”, adicã model reuºit de critica deconstructivistã este anali-
a celor “respinºi”, “de jos”, a “extraliterarilor”; iar zarea de cãtre J. Derrida a Declaraþiei americane de
concluzia la care ajunge Lotman e cã ieºirea în Independenþã, analizã care a fãcut posibilã detectarea

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

48
EX CATHEDRA

unor “locuri întunecate”. Analiza textului Declaraþiei Un model clasic de analizã deconstrucþionistã
a declanºat replici mai mult decît scandaloase, reacþie este studiul lui Derrida despre dialogul platonian
logicã ºi chiar aºteptatã, dacã ne gîndim cã decon- Fedru. Textul analizat a stîrnit multe discuþii, deoa-
strucþia joacã rolul unui detonator în raport cu for- rece el este, din punct de vedere conceptual, destul
mele pietrificate ale ideologiei, cu unele concepþii de contradictoriu, iar în momentul decisiv Platon a
politice solidificate ºi chiar cu unele instituþii publice. recurs la un mit, respingînd o argumentaþie rigidã.
Analizînd frazele-cliºeu, care pãstreazã în sine Mulþi critici erau de pãrere ca acest dialog a fost scris
spiritul sistemului, deconstrucþioniºtii sesizeazã ºi în anii în care Platon era lipsit de inspiraþie, în
scot în relief insuficienþa ºi neconcordanþa premiselor tinereþe, sau poate invers, la bãtrîneþe, din care cauzã
de bazã ale sistemului, indicînd astfel “inconºtientul” textul abundã în erori. Derrida nu a acceptat o astfel
din sistem; tot ceea ce, de obicei, scapã cititorului de interpretare, fiindcã nu poþi construi o argumentare
unui text datoritã feluritelor subterfugii ºi a figurilor doar pe baza unor cauze externe. Poziþia lui Derrida
de limbaj. Lucrînd cu textele ce þin de societatea tota- a fost una principialã: textul este bun, este bine gîndit
litarã, Derrida numeºte douã postulate ale Decon- ºi echilibrat estetic, iar nepotrivirile din el doar
strucþiei, ce pot fi aplicate în critica totalitarismului: confirmã profunzimea lui, fiindcã asta e natura
1. Respectul faþã de complexitatea conºtiinþei scriiturii. Iar mitul care explicã atitudinea dispre-
Celuilalt, inadmisibilitatea simplificãrilor. Nici þuitoare faþã de scriere este pentru Derrida lucrul cel
personalitãþile, nici textele nu pot fi reduse la carac- mai important ºi mai sfînt din dialog. O atenþie
teristici elementare, unilaterale. Recunoaºterea unei deosebitã acordã Derrida termenului pharmakon –
complexitãþi iniþiale, a eterogenitãþii diminueazã remediu, medicament (“Tu ai gãsit un remediu nu
riscul de a manipula conºtiinþele strãine, pe de o parte, pentru memorie, ci pentru a-þi aminti doar”) [18,
iar pe de altã parte, reduce din agresivitatea care, de 216]. Vocabula greceascã pharmakon are douã sen-
obicei, este generatã de o înþelegere eronatã, simplistã suri: otravã ºi medicament. Aceste sensuri nu pot fi
a lumii. întotdeauna înþelese din context. Polisemantismul
2. Întrucît ideologia totalitarã se întîlneºte rar cuvîntului (ºi mai ales al unui cuvînt-cheie) pune în
în modelele curate, “omogene”, e necesarã o studiere pericol unitatea potenþialã a interpretãrii textului.
aprofundatã a miturilor populiste ºi a prejudecãþilor Concluzia la care ajunge Derrida e urmãtoarea:
din viaþa socialã, precum ºi o studiere, în limita scriitura (scrisul) conform naturii sale, specificului
posibilului, a procesului de formalizare ºi a progra- sãu, întrunind peste tot sensuri antitetice, dar meca-
mului totalitarismului pentru a demistifica expresiile- nismul culturii noastre ºi al receptãrii contemporane
cliºeu condiþionate de totalitarism, poziþia filozoficã, e de aºa naturã încît noi lichidãm momente care se
ideologicã ºi politicã a acestuia. Derrida concepe exclud logic ºi prin acesta se pierde jocul semni-
totalitarismul nu numai ca pe un regim politic, ci ºi ficaþiei. Metaforismul iniþial ºi bogãþia semanticã a
ca pe un monopol asupra gîndului, asupra ideii. scriiturii îºi pierd valoarea, ca în cazul transpunerii
“Demascarea” germenilor totalitarismului se face versurilor în prozã.
prin analiza frazelor-program ale textelor. O analizã Un derivat de la pharmakon este cuvîntul
subtilã a elementelor formale permite darea în vileag pharmakos care înseamnã o jertfã pregãtitã din timp,
a tendinþelor mascate. Dacã, de exemplu, un orator, un þap ispãºitor, dar ºi un mag care otrãveºte, un
înarmîndu-se cu fraze de stînga, apãrã, în esenþã, vrãjitor. Cuvîntul pharmakos nu se întîlneºte în
poziþia conservatoare de dreapta, atunci cineva care dialogul lui Platon, dar în studiul lui Derrida el ocupã
posedã arta deconstrucþiei îl va putea demasca dupã un loc de bazã, fapt din care deducem un moment
nuanþele de utilizare a cuvintelor în “discurs”, dupã metodologic important pentru deconstructivism: în
stilisticã ºi modul de gîndire, care nu se poate nici- deconstrucþie poate fi conceptual important un ele-
decum ascunde în spatele unor fraze. ment care formal lipseºte, dacã acest element se
Deconstrucþia “practic㔠poate fi divizatã în: înscrie în sistemul sensurilor dupã principiul comple-
– deconstrucþia propiru-zisã, analiza ºi inter- mentaritãþii reciproce. Elementul dat trebuie luat în
Didactica Pro..., Nr.4, anul 2000

pretarea textelor artistice; consideraþie în mãsura în care lingvistica modernã


– metacritica, analiza lucrãrilor filozofice, critice, þine cont (la analiza morfologicã) de morfemele zero.
psihanalitice care presupune un dialog într-o O astfel de interpretare a textului este în dezacord cu
concepþie (spre exemplu articolele lui Paul de teoriile “noii critici” anglo-americane, care trateazã
Man despre Derrida, ale lui Derrida despre textul ca pe o unitate formalã. Pentru Derrida prezen-
J. Lacan, Levi-Strauss, Freud, Heidegger). Meta- þa formalã nu e un factor decisiv, elementul lipsã
critica este genul preferat al deconstructiviºtilor, poate, însã, sã iradieze energie semanticã de la
luîndu-se în consideraþie ºi preferinþele lor filo- distanþã. Derrida subliniazã cã într-o culturã logocen-
zofice. tricã atitudinea faþã de scriere este depreciativã:

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

49
EX CATHEDRA

scrisul este secundar, el doar transmite limba ºi este între paranteze poate încãpea chiar un mic articol care
un semn al semnului. Faptul de a fi secundar, îndepãr- explicã intenþia autorului. În textul scris, teoreticianul
tarea de originea adevãrului sînt doar cîteva motive francez gãseºte un model simbolic al gîndirii, încer-
pentru suspectarea de diferite aberaþii ºi inexactitãþi. cînd totodatã sã depãºeascã frontierele tradiþionale
Autoritatea limbii vorbite este relevantã în mitolo- ale literaturii ºi filozofiei. Derrida a fost supranumit
giile culturii europene: glasul inimii, glasul raþiunii, teoreticianul generaþiei lui Robbes-Grillet ºi Beckett.
glasul naturii, vocea Domnului. Scrisul este nevoit Forma de avangardã a studiilor sale poate fi compa-
sã se infiltreze în sistemul logocentric ºi sã dinami- ratã cu experimentele artistice ale “noului roman”, cu
zeze din interior. El se insinueazã sub vãlul metafo- dramele absurdului ºi, în genere, cu modernismul. În
relor ºi al comparaþiilor în sistemul noþiunilor de critica americanã nu existã deocamdatã volume atît
bazã, întinzînd capcane miºeleºti autorului logocen- de fascinante prin noutatea lor formalã ca volumul
tric, care imitã stãruitor limbajul oral. Scrisul gene- Glas al lui Derrida sau S/Z al lui Barthes. O carac-
reazã labirinturi asociative, produce dezordine în teristicã a construcþiei accidentale contemporane este
figurile de stil ale limbajului ºi incitã la jocuri formale ºi crearea de noi texte literare sau filozofice care
de cuvinte, decretînd logica unilateralã ºi fãcînd sã conþin în sine ºi critica, ca pe un potenþial context.
deraieze principiul asemãnãrii cu realitatea, a veri- Fãrã aceastã CRITICÃ, textul este “deschis”, nefi-
dicului. Tot el naºte întrebãri la care teoreticienii ºi nisat. Textul CRITIC contemporan este supraîncãrcat
criticii tradiþionali nu pot gãsi rãspuns ºi cad în de aluzii. Decodificarea acestora alcãtuieºte, în cea
complexe de inferioritate: “A avut oare copii Lady mai mare parte, munca de înþelegere ce i se pretinde
Machbett?”, “Cîþi ani are Hamlet?” etc. De unde cititorului. E necesar sã þinã în minte concomitent
reiese cã textul – “izvor al cunoºtinþelor”, poate trãi cîteva linii semantice, sã priveascã concomitent
dupã straniile sale legi. cîteva monitoare. Tensiunea textului reflectã speci-
În orice text criticul deconstrucþionist poate ficul momentului de creaþie în criticã: o idee nouã se
depista “scena scriiturii” – locul unde scriitura poate naºte doar la intersectarea unor idei cunoscute.
lanseazã semnale disperate ºi mãrturiseºte: aici a fost În orice sistem liniar existã o “capcanã”, care pînã la
ascuns ceva veritabil ºi înlocuit cu ceva artificial. urmã pericliteazã ordinea stabilitã. Analizînd un text
“Scena scriiturii” dezvãluie “þesãtura” textului, literar, noi îl ancorãm în epocã, îi gãsim un context.
admite un moment de autoreflecþie, autodemascare. Astfel se pierd calitãþile epistemologice ale literaturii.
Acestea se manifestã prin autocomentarii neaºteptate, Deconstrucþioniºtii acordã un rol deosebit
inoportune, prin schimbarea mãºtilor povestitorului, limbajului, în special naturii sale retorice. Retorica
prin digresiuni lirice ºi abateri de la temã. Sînt foarte asigurã impresia esteticã, pe de o parte, iar pe de altã
populare la deconstructiviºti analizele frontierelor de parte pune capcane percepþiei, fiindcã limbajul
texte - începutul ºi finalul – fiindcã de cele mai multe creeazã incontinuu mituri. Orice afirmaþie este prin
ori aici este judecat㠓scena scriiturii”, lãsînd în urmã ceva incorectã, neadecvatã, ºi rolul criticii este de a
mãrturii despre naºterea textului, fie printr-o intro- sublinia retoricitatea limbajului, de a denunþa preten-
ducere romanticã despre pierderea unui manuscris þiile lui de a deþine un adevãr absolut. Deconstruc-
sau prin tradiþionalul final: “Am încãlecat pe-o roatã þioniºtii demonstreazã cã axiomele de bazã ale oricã-
ºi v-am spus povestea toatã”. Funcþia principalã a rui sistem nu sînt decît niºte mituri ale limbajului, sînt
“scenei scriiturii” în text este autointerpretarea, doar niºte convenienþe fãrã substanþã.
introducerea unui nivel reflexiv suplimentar, prima În planul analizei textuale strategia decon-
îndepãrtare a sensului literar în cadrul aceleiaºi opere. strucþiei se îndreaptã spre depistarea diferitelor
În text, pentru Derrida, este mai important ceea ce inexactitãþi, contradicþii, a locurilor “întunecate” din
este ascuns, ce a rãmas în afara textului, dificultatea text. Criticul deconstructivist este obligat sã infor-
textului artistic fiind o calitate substanþialã a scriiturii. meze cititorul despre toate oscilaþiile sale de recep-
O scriiturã nu poate exista fãrã secrete. Într-o secþiune tare, sã înregistreze toate interpretãrile posibile.
transversalã a textului se pot deosebi mai multe Numai atunci critica va transmite adecvat “tirania”
straturi-elemente, de ele se ocupã structuraliºtii, iar limbajului. Scopul urmãrit de criticul literar este de
misiunea deconstructiviºtilor este de a descîlci firele a sesiza munca microscopicã a limbajului, ritmul de
ºi de a demonstra eterogenitatea scriiturii. producere, de ºtergere ºi de denaturare a sensului.
Mulþi critici îi imputã lui Derrida o prea mare Dupã cum afirmã Paul de Man, limbajul “oscileazã”
atenþie pentru cuvînt, o manie a nenumãratelor pre- mereu între douã funcþii: cea semanticã ºi cea este-
cizãri care converg, pînã la urmã, într-un anumit tic ticã. Oscilînd, limbajul se confundã cu logocen-
stilistic. În textele critice Derrida pãstreazã uneori ºi trismul convenþional, iese dincolo de frontierele lui,
variantele de bruion, explicaþiile pe cîmp, subliniazã iar creaþiile marilor scriitori sînt extraordinare ºi
sau pune între paranteze anumite cuvinte. Uneori misterioase din cauzã cã în ele se face simþitã aceastã

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

50
EX CATHEDRA

licãrire, aceastã schimbare a conturului unor perso- textului literar, Sighiºoara, 1979.
naje, fãrã a fi motivatã din exterior. Din punctul de 3. Sanskij, N., O lingvisticescom analize i
vedere al lui Derrida, criticul este liber: el are dreptul kommentirovanii hudojestvennogo teksta, în
la greºealã, la o interpretare eronatã, nejusitifcatã. Analiz hudojestvennogo teksta, Moskva, 1975.
Pentru deconstructiviºti istoria criticii este istoria 4. Slama-Cazacu, T., Treapta decodãrii lingvis-
interpretãrilor exagerate. În aparenþã agresivi, tice în receptarea textului literar, Studii ºi cerce-
deconstructiviºtii oferã textului un regim preferenþial, tãri lingvistice, 1977, 28, nr. 5.
cruþîndu-l. Criticul nu violeazã taina textului, dãruin- 5. Bahtin, M., Estetica slovesnogo tvorcestva,
du-i dreptul la indeterminare, la rezistenþã faþã de Moskva,1979.
interpretare. Adepþii lui Derrida sînt siguri cã dupã o 6. Barthes, R., Despre Racine, Bucureºti, 1969.
interpretare aparent exhaustivã în text mai rãmîn 7. Direcþii în critica ºi poetica francezã contem-
conotaþii nedescoperite, sensuri care nu ºi-au gãsit loc poranã, Iaºi, 1983.
în interpretãrile lor: în aceste rãmãºiþe ei vãd germenii 8. Bratu S., De la Sainte-Beuve la noua criticã,
unor noi intepretãri. Bucureºti, 1974.
Metodica lui Derrida este în întregime subor- 9. Wellek, R.; Waren A., Teoria literaturii,
donatã principiilor teoretice: în text criticul acordã Bucureºti, 1967.
atenþie în primul rînd elementelor care în mod tradi- 10. Structuralizm: ”Za” i “protiv”, Moskva,
þional sînt considerate periferice: personajele episo- 1975.
dice, fisuri ale compoziþiei, fraze neterminate, lacune 11. Alexandrescu, S., Analiza de text ºi critica
ºi detalii incerte. La analiza unor texte filozofice organicã, în “Viaþa româneascã”, 1965, nr. 12.
atenþia criticului este orientatã spre comentarii, 12. Propp, V., Morfologia basmului, Bucureºti,
greºeli de tipar ºi nu numai, trimiteri, dedicaþii, 1970.
numerotarea capitolelor, adicã spre poetica internã a 13. Carpov, M., Captarea sensurilor, Bucureºti,
scriiturii. Deconstructiviºtii lucreazã cu structurile 1980.
marginalizate: acolo se vede mai bine lupta dintre 14. Lotman, I.M., Lecþii de poeticã structuralã,
limbaj ºi autor, biruinþa limbajului. Cei mai radicali Bucureºti, 1970.
dintre deconstructiviºti afirmã cã nu existã texte, 15. Lotman, I.M., Despre conþinutul ºi structura
existã doar interpretãri. noþiunii de “literaturã artisticã”//Poeticã, este-
Care este raportul dintre Structuralism ºi ticã, sociologie, Bucureºti, 1979.
Deconstrucþie? 16. Lotman, I.M., O roli sluciainîh faktorov v
Unii critici contrapun aceste douã metode, literaturnoi evoliutii //Trudî po znakovîm siste-
reieºind chiar din contradicþia denumirilor: struc- mam, XXXII (855), Tartu, 1989.
turalismul a creat o serie de reguli pozitive pentru 17. Vanºtein, O., Leopardî v hrame, Deconstruk-
analiza textului, pe cînd Deconstructivismul îndepli- tionizm i kulturnaia traditia, “Voprosî literaturî”,
neºte un rol negativ, anulînd aceste reguli, anunþînd 1989, nr. 12, p.167-199. Acest studiu reuneºte la
imposibilitatea cunoaºterii unui text. Criticii din un loc elemente degajate din urmãtoarele surse:
tabãra adversã sînt înclinaþi sã creadã cã existã o – J. Derrida, L’òrigine de la geometrie de
legãturã strînsã între Structuralism ºi Deconstruc- Huserl. Traduction et Introduction, Paris,
tivism: Deconstructivismul a continuat, în accepþia Epimethee, 1962.
lor, cauza structuralismului. “Deconstrucþia nu este – J. Derrida, La voix et le phenomene, Paris,
altceva decît structuralismul care a înþeles cã princi- 1967; De la grammatologie, Paris, 1967,
palele sale categorii – metodã, sistem, diferenþe, text, L’écriture et le Difference, Paris, 1967.
tehnicã analistic㠖 nu sînt de bazã, dar, totuºi, sînt – J. Derrida, La pharmacie de Platon, în
productive ºi meritã toatã încrederea cercetãtorilor” J. Derrida, La dissemination, Paris, 1972.
[18, 194]. Poate acesta e ºi motivul pentru care – J. Derrida, Le facteur de la veritée, în
Deconstructivismul a mai fost numit ºi “structura- J. Derrida, The Postcard, Chicago, 1987.
Didactica Pro..., Nr.4, anul 2000

lism fãrã iluzii” sau “semioticã scepticã”. – J. Derrida, Margins of Philosophy, 1986.*

REPERE BIBLIOGRAFICE:

1. Tudoricã, A., Analiza de text: tradiþie ºi


inovaþie în perspectiva noilor direcþii critice, în
* Pentru mai multe informaþii vizînd Deconstrucþia a se vedea
volumul Analizã ºi interpretare, Bucureºti, 1972. ºi volumul lui J.Derrida Diseminarea, Univers Enciclopedic,
2. Cazacu, B., Modalitãþi de interpretare a Bucureºti, 1997.

ANALIZA DE TEXT: DE LA METODA STRUCTURALÃ LA DECONSTRUCÞIE

51