LP 13. Determinarea Na si K.

/ 2 ore
SODIUL ȘI POTASIUL

Sodiul este cationul umorilor, atingând în plasmă concentrații cuprinse între de 136 –
145 mEq/l.

Concentrația lui e strict legată de rinichi, care asigură un echilibru între sodiul îngerat și
cel excretat. Sodiul se mai elimină și prin fecale sau transpirație.

Concentrația sodiului fiind mai mare decât a celorlalți cationi, el este principalul factor
al reglării presiunii osmotice și echilibrului acido-bazic. Printr-un mecanism de transport
activ la nivelul membranelor celulare se asigură un echilibru între concentrația sodiului
extracelular și concentrația potasiului intracelular.

Potasiul este cationul spațiilor intracelulare cu concentrația normală în plasmă de 3,5 –

5 mEq/l. Excreția se face prin urină, fecale, transpirație.

Există mai multe metode de analiză a sodiului și potasiului printre care flamfotometria,
utilizarea electrozilor selectivi de Na+ și K+ , spectrofotometria de absorbție atomică.

Determinarea flamfotometrică a sodiului și potasiului

Principiul metodei

În flacără atomii sunt excitați. La revenirea electronilor pe nivelul inițial, energia

absorbită este eliberată și emisă sub formă de lumină cu lungime de undă caracteristică
fiecărui element. Intensitatea radiației emise este direct proporțională cu concentrația
atomilor din probă.

Modul de lucru

Se pulverizează cu un curent de aer, după diluție, serul sau plasma de analizat. Aerosolii
se amestecă cu un gaz carburant (acetilenă-aer) și se ard într-un bec special. Atomii de
sodiu și poasiu sunt excitați și emit spectrele caracteristice. Concentrația fiecărui ion
este proporțională cu a fotocurentului pe care-l declanșează, măsurat la un
galvanometru.

Calcul
Concentrațiile se determină prin extrapolarea unei curbe etalon, efectuată cu soluții de
concentrații cunoscute.
Valori normale

Sodiu 136 – 145 mEq/l (136 – 145 mmoli/l)

Potasiu 3,5 – 5 mEq/l (3,5 – 5 mmoli/l)

Variații patologice

Hiponatremii în tulburări digestive (diaree, vomă), afecțiuni renale, dereglări

hormonale (aldosterona).
Hipernatremii care se realizează prin lipsă de apă sau exces de sodiu, eliminare
excesivă a apei fără eliminare de sodiu.

Hipokaliemii traduse clinic prin tulburări neuromusculare și cardiace asociate cu

alcaloză metabolică și hiperaldosteronism.
Hiperkaliemii, mai rare dar mai grave, au drept cauză insuficiență renală acută sau
cronică. Hiperkaliemiile importante sunt sursă a complicațiilor musculare (oboseală,
chiar paralizie) și cardiace (tulburări ale ritmului, chiar stop cardiac).