BIOCENTRISMUL

Fizica cuanticǎ poate explica aproape totul, mai puţin experimentele în care observatorul
influenţeazǎ rezultatul. Aici intervine biologia/biocentrismul, explicând acest aspect cu
uşurinţǎ prin interconectivitatea dintre conştiinţǎ şi universul fizic.

Cele şapte principii ale biocentrismului

1. Primul principiu al biocentrismului: Ceea ce noi percepem ca realitate este un proces care
implicǎ propria noastrǎ conştiinţǎ. O realitate "exterioarǎ", dacǎ ar exista, ea ar trebui - prin
definiţie - sǎ existe în spaţiu. Dar este absurd, pentru cǎ spaţiul şi timpul nu sunt realitǎţi
absolute, ci mai degrabǎ, instrumente ale minţii omeneşti, animalice.

2. Al doilea principiul al biocentrismului: Percepţiile noastre interioare şi exterioare sunt

întreţesute în mod intextricabil. El sunt feţe diferite ale aceleaşi monede şi nu pot fi
separate.

3. Al treilea principiul al biocentrismului: Comportamentul particulelor subatomice - al

tuturor particulelor şi obiectelor, de fapt - este legat în mod intextricabil de prezenţa unui
observator. Fǎrǎ prezenţa unui observator conştient, în cel mai bun caz, ele existǎ într-o
stare nedeterminatǎ de unde de probabilitate.

4. Al patrulea principiu al biocentrismului: Fǎrǎ conştiinţǎ, "materia" existǎ într-o stare

nedeterminatǎ de probabilitate. Orice univers care ar fi putut sǎ preceadǎ conştiinţa a
existat doar într-o stare de probabilitate.

5. Al cincelea principiu al biocentrismului: Însǎşi structura universului este explicabilǎ doar

prin biocentrism. Universul este reglat pentru viaţǎ, ceea ce este perfect logic, având în
vedere cǎ viaţa creeazǎ universul şi nu invers. Universul este pur şi simplu logica spaţio-
temporalǎ completǎ a sinelui.

6. Al şaselea principiu al biocentrismului: Timpul nu are existenţǎ realǎ în afara percepţiei

simţului animal. El este procesul prin care percepem schimbǎrile din univers.

7. Al şaptelea principiu al biocentrismului: Spaţiul, ca şi timpul, nu este un obiect sau un

lucru. Spaţiul este o altǎ formǎ a modului nostru animal de a înţelege lumea şi nu are o
realitate independentǎ. Cǎrǎm dupǎ noi timpul şi spaţiul, la fel cum o broascǎ ţestoasǎ îşi
carǎ carapacea. Astfel, nu existǎ o matrice absolutǎ, auto-existentǎ, în care evenimentele
fizice au loc independent de viaţǎ.