COROANE ŞTANŢATE

Coroana ştanţată este o restaurare protetică unidentară care poate fi utilizată şi ca element
de agregare; obţinutâ prin ambutisare din tablă de 0,20-0,25 mm, a avut o perioada de glori
e până la perfecţionarea tehnicilor de turnare, deoarece se obţinea printr
-
o tehnologie simplă şi cu un consum mic
de material.
Se poate confecţiona atât din oţel inoxidabil tip Wiplă, dar şi din aliaje nobile. In ţara noastrâ
se mai confecţionează sporadic şi în prezent.
Prepararea bontului se face în
linii mari ca şi la coroana turnata. Şlefuirea reducţională este mai redusa şi f
a
ră prag, coroana fiind adaptată în şanţul gingival. Şlefuirea reducţională a suprafeţei ocluzale
se limitează la 1
-
1,5 mm. Suprafeţele proximale în treimea gingivală se vor prepara ca regulă generală
paralele (cap 12.4.). Cele mai mari
dezavantaje
sunt le
gate de imperfecţiunile adaptării
in
zona terminală a bontului şi de raporturile ce se stabilesc cu parodonţiul de înveliş. In plus
metoda ştanţării nu permite redarea
contururilor naturale ale dinte
lui şi nici refacerea morfologiei ocluzale. Rezistenţa structurală a suprafeţei ocluzale este
redusă.