Sunt curios ce definiție ar avea clasa noastră politică asupra acestei
noțiuni care, sunt convins, că dânșii nu o dețin și nu o cunosc. Într-atâtea palate ale țării sa stea la carma ei o serie de oameni pentru care IQ-ul unui urangutan ar fi o performanță. Cu un președinte monosilabic și întârziat, nu menționez în ce, nu vreau să jignesc, avem noi închipuiri mărețe de progres și spor. Ca și popor și națiune suntem ferm masochiști, facem din niște alegeri dăunătoare idealuri, iar în final, ca rezultat, suntem și din naștere critici. Schopenhauer, Kant, Balzac și întreaga clasă filosofică a literaturii universale au scris mii de rânduri, sute de păreri, analize complete asupra subiectului demnității și moralității. Mă întreb astăzi, cine oare a citit "Fundamentele morale" ale lui Schopenhauer, idealurile etice ale lui Kant. Dar totuși să nu fiu strict și poate absurd, având in vedere că romanele care au trecere la public în ziua de azi sunt genul "Fifty Shades of Grey si Twilight". Nu înțeleg afinitatea noii generații pentru alcool, bani, droguri și plăceri carnale. Controversat este subiectul și imensă este dezamăgirea că tehnologia ia amploare iar pe educație, cultură, etică, moralitate, se cern particule de praf, de uitare, de dezumanizare.