Sunteți pe pagina 1din 2

EDUCAŢIA NONFORMALĂ

Prof. Tufenescu Andreea


Grădiniţa P.P. Cozia, Rm. Vâlcea

În societatea actuală, educaţia de tip tradiţional şi-a deschis din ce în ce mai larg porţile
către colaborarea cu comunitatea, cu alte cuvinte spre alte instituţii sau organizaţii capabile să
ofere educaţie de tip nonformal şi să contribuie la dezvoltarea personalităţii copiilor, inclusiv la
adaptarea acestora la societate.
O şcoală fără manuale, fără note, fără ierarhii şi examene, unde copiii asimilează totul
prin joc, descoperind singuri, cu plăcere, fără să stea în bănci pare de neconceput însă este o
modalitate de învăţare extreme de eficientă. Tocmai de aceea şi învăţământul românesc pune
accent, în zilele noastre, pe activităţile nonformale.
Educaţia nonformală este un act complementar al educaţiei formale şi informale. Aceasta
se realizează în familie, școală, prin activități de parteneriat cu societatea civilă, comunitatea
locală sau cu diferite instituţii sociale şi cultural şi ajută elevul să se descopere pe sine, să se
manifeste liber, să se refugieze în propriile aspirații, aptitudini, să-și exprime părerile, să judece
după bunul plac, să se manifeste dezinvolt fără teamă de note sau întrebări din lecţiile predate şi
pe care acesta trebuie să şi le însuşească. În urma participării la astfel de activităţi, copiii îşi
dezvoltă anumite competenţe. Aceste competențe, complementare, se formează prin activităţi
aparent uşoare, cu un scenariu bine pregătit de cadrul didactic, care sa concorde cu interesele lor:
voluntariat, vizite, excursii, cercetare, experimente, concursuri, spectacole artistice, etc.
Am desfaşurat de-a lungul timpului, la grădiniţa, o serie de activităţi nonformale prin
realizarea de parteneriate cu muzeul de istorie, teatru, muzeul satului vâlcean, biblioteca,
filarmonica, gradina zoologică, diverse activităţi artistice-concursuri: experimente, reprezentaţii
de muzică şi dans, etc. Toate aceste activităţi au contribuit la dezvoltarea emoţională, psiho-
motrică, imbogăţirea vocabularului, a bagajului de cunoştinţe, deprinderea unor meşteşuguri,
obiceiuri, tradiţii, cunoaşterea unor medii de viaţă ale oamenilor şi ale unor animale,
familiarizarea cu o multitudine de materiale (muzeu, bibliotecă), înţelegerea unor concepte, etc.
Fiecare activitate în parte a avut un impact benefic asupra copiilor, a contribuit la
binedispunerea acestora, s-au simţiţ relaxaţi, “ca la ei acasă”, fără inhibiţii, au avut posibilitatea
să desfăşoare jocuri şi activităţi preferate de ei, au adresat întrebări referitoare la lucrurile
interesante.

Educaţia nonformală, o altfel de educaţie, contribuie aşadar la complementarea


procesului de învăţare-predare-evaluare care se desfăşoară în şcoală şi la formarea de noi
deprinderi şi priceperi, la realizarea unui contact direct cu societatea în care trăim.

Bibliografie:

 EDICT, R e v i s t a Educației , ISSN: 1582-909X