Înălțare

Leonidei Lari

Motto ,, Dă-mi, Doamne, durerile toate

Și lasă-mă fără dor,
Dar fă și un pic de dreptate
Pentru acest popor. ”

Prin rugăciuni adânci seară de seară,

Tu ai croit din drumul tău o scară

Pentru-a urca spre Bunul Dumnezeu.

Se spune că femeia este slabă...

Dar aura din jurul tău e albă,

Căci îngerii te-au înălțat la greu.

Îți sângerară tălpile rănite,

Pășind pe-o cale plină de ispite,

Dar n-ai îngenuncheat la niciun chin.

,,Lor” nici nu le-a păsat că ești femeie,

Crezând că ai puteri de Dumnezeie,

Ei ți-au întins o cupă cu venin.

Și țara, limba ți-au bătut în cuie.

Mai mare nedreptate-n lume nu e!

Durerile de ieri și astăzi dor.

În casa ta, nu te-ai simțit acasă,

Iar setea-ți de dreptate se revarsă

Și astăzi peste-al tău umil popor.

Tu tânără, dar sufletul tău pare

Că mii de secole, trăind în așteptare

De dorul de lumină-a-mbătrânit.

Ridică-ți astăzi fruntea cu credință,

Să crească crini din marea-ți suferință,

Căci prea mult pentru țară-ai pătimit!

Și iartă-ne că nu am fost în stare

Nici până azi s-avem o Românie Mare,

Un ideal spre care toți râvnim.

Doar glasul tău ne luminează gândul:

Nimeni, în veci, nu va-mpărți pământul

Unit de-a pururea de-același grai divin!