Dar la serviciu am fost mereu Și-a învățat să umble fără să știu eu. Primele vorbe cand le-a spus, acasă nu eram, Și a crescut, și-l auzeam “Mămico, ca tine am sa fiu când mă fac mare, Mămico ca tine am sa fiu“Când vii acasă, Mămico?” “Nu știu, Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”
ANA-Dăunăzi baiețelul a făcut cinci anișori
Valeriu- “Mulțumesc Mămico pentru minge, Ana- mi-a spus din ochișori”; Valeriu- “Hai să ne jucăm Hai să mă-nveți s-o aruncăm”; I-am spus: “Nu azi, că sunt pe grabă Și am cam multă treabă”. Era obijduit, Dar zâmbetul nu l-a părăsit Valeriu- “Mămico, ca tine am sa fiu când mă fac mare, Mămico ca tine am să fiu”.
NATAȘA- Mîine-poimîne fata mea pleacă la facultate,
Si recunosc că-i domnisoară adevărată. “Fetița mea, sunt mândră de tine. Vino aici să stai să stai?” A dat din cap și mi-a zâmbit, dar vai, Mădălina- “Aș vrea cheile de la mașină să mi le dai, Și ne vedem noi mai târziu. Ce faci, nu mi le dai?”
“Cand vii acasă, fiica-mea?”
Mădălina- “Nu știu
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.” Aurica-Băiatul meu a crescut de mult și a plecat de acasă L-am sunat dăunăzi, într-o după-masă, I-am spus “Aș vrea să te văd, dacă n-ai alt program.” Mi-a zis “Cu drag, mamă, dar am și eu ceva în plan. Vezi tu, slujba cea nouă… și am un pic de gripă Dar mi-a facut plăcere să vorbesc cu tine, în pripă.” Într-adevar… s-a facut mare și e exact ca mine. Băiatul meu cel drag, este la fel ca mine.