III.

APLICAŢII

III.1 CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR DE DISTRIBUŢIE GAZE NATURALE

A. TEORIE
Prin calcul hidraulic al unui sistem se înţelege rezolvarea unor probleme după cum urmează:
- probleme de proiectare: determinarea diametrelor conductelor sau a sarcinii sistemului când
se cunosc celelalte elemente ale acestuia (debitele care trebuie furnizate şi nivelele de
presiune);
- probleme de exploatare: determinarea debitelor furnizate când se cunosc celelalte elemente
ale sistemului (diametrul interior al conductei şi nivelul de presiuni).
În soluţionarea acestor probleme se deosebesc conducte scurte, considerate a fi acelea la care
raportul L/D>200 + 400 sau la care pierderile de sarcină locale nu pot fi neglijate şi
conducte lungi, la care aceste pierderi de sarcină pot fi neglijate fiind coeficientul de
rezistentă hidraulic.

III.1.1. REGIMUL DE CURGERE A GAZELOR PRIN CONDUCTE ŞI CALCULUL

COEFICIENTULUI DE REZISTENTA HIDRAULICA

În curgerea gazelor naturale prin conducte apar diferite regimuri de curgere. Având drept criteriu
de analiză numărul Reynolds, se disting următoarele regimuri fundamentale de curgere a
gazelor prin conducte:
-laminar: Re <2320:
- tranzitoriu: 2320 < Re < 2400:
- turbulent: Re > 2400.
Relaţia stabilită de Reynolds în 1885 defineşte criteriul de apreciere a regimului de curgere:

(III.1)

Sau

(III.2)

unde:
Re - numărul Reynolds (mărime adimensională);
V - viteza de curgere a gazelor naturale (m/s);
D - diametrul interior al ţevii (m);
ρ - densitatea gazului (kg/m 3);
η - vâscozitate dinamică a gazelor naturale (kg/m*s);
Q - debitul gazelor naturale m 3/h.
Pentru uşurinţa calculelor se introduc ipotezele simplificate:

- vâscozitatea dinamică nu variază cu presiunea

- densitatea prezintă variaţii suficient de mici astfel încât poate fi considerată constantă.
Relaţia Reynolds putând să se scrie astfel încât din relaţia (III.1) şi (III.2) rezultă Re=const.
rezultă că λ este o funcţie numai de rugozităţile relative

(III.3)

Unde:

K = 2230 pentru un gaz cu compoziţia de 100% metan în condiţii normale;

K = 2482 pentru un gaz cu compoziţia de 100% metan în condiţii standard.

Coeficientul de rezistenţă hidraulică λ unul din factorii generatori de pierderi energetice la

curgerea prin conducte se calculează cu formule diferite, funcţie de regimul de curgere.

Având în vedere experieţa practică şi constatările asupra fenomenelor reale din sisteme de
distribuţie a gazelor, putem afirma că în curgerea gazelor prin conductele de distribuţie regimul
preponderent este cel turbulent.

III.1.2. MEDODE PREACTICE DE CALCUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR DE DISTIBUŢIE

Diametrul conductelor se determină pe criteriul asigurării debitelor nominale de gaz şi a

presiunii minime necesare la aparatul de utilizare a gazelor naturale pentru toti consumatorii.
Dimensionarea conductelor de distribuţie sa face diferit în funcţie de tipul instalaţiei cu
care ne confruntăm: sistem de distribuţie, reţea de distribuţie, branşament sau instalaţie de
utilizare.
Ca atare nu este justificat săse investească pentru capacitaţi de transport care nu ar
putea fi folosite într-un interval de timp determinat. Pe de altă parte nu este raţional să se
realizeze investiţi mari pe termen lung.

Activitaţile umane din orice localitate cunosc o anumita ritmicitate, respectiv toate se
petrec cu un anumit grad de sincronism, drept pentru care pentru stabilirea debitelor de calcul a
debitelor de gaz se folosesc factorii de simultaneitate al consumului realizat de o anumită
categorie de consumatori. NTPEE-2008 cuprinde tabele în care se pezintăfactorii de
simultaneitate pentru consumul în sectorul rezidenţial.
Astfel, pentru stabilirea debitului de calcul al unei conducte este necesară însumarea debitelor
nominale ale aparatelor deja instalate sau care urmează a se instala şi se aplică factori de
încărcare corespunzâtori tipului şi numărului de aparate.

Treptele de presiune din sistemul de alimentare cu gaze naturale sunt:

- presiune medie între 6 si 2 bar pentru conducte din oţel şi PE 100 şi între 4 şi 2 bar
pentru conducte din PE 80
- Presiune redusă între 2 şi 0,05 bar
- Presiune joasă sub 0,05 bar
 P2
1 P1
P=P1-P2 2

P'=P1-P3 P4
P"=P4-P3

P3

Fig.III.1. Schema de principiu pentru stabilirea căderilor de presiune în regim de presiune

medie;

1 - staţie de predare; 2 - staţie de sector; 3 - post de reglare

Stabilirea presiunilor din punctul iniţial şi final al reţelelor de presiune medie şi redusă se
realizează astfel:
- se identifică presiunea minimă la ieşirea din regulator din punctul iniţial al conductei;
- se determină presiunea minimă necesară la ieşirea din conductă majorată cu 10% pentru
compensarea unor factori imprevizibili.
În cazul unor extinderi ale reţelelor de distribuţie de presiune joasă existentă, care
alimentează aparatele de utilizare cu presiunea nominală de 20 mbar căderea totală de
presiune pentru dimensionarea reţelei de distribuţie şi a instalaţiei de utilizare este de 10 mbar,
cu condiţia ca la ieşirea din staţia sau postul de reglare să se menţină presiunea de 30 mbar, în
continuare plecând de la diametrele conductelor rezultate din calcul se recalculează căderile de
presiune şi presiunea în punctul iniţial la ieşirea din regulator.
 1 P=P1-P2
P1 P2

P5 P6
P"=P5-P3
P'=P1-P3
P'"=P6-P4
P3
2 P4
2
Fig.III.2. Schema de
principiu pentru stabilirea căderilor de presiune în regim de presiune redusă
1 - staţie de sector; 2 - post de reglare
În cazul regimului de presiune joasă pentru reţeaua de distribuţie, inclusiv branşamentul, se
consideră căderea de presiune de 5 mbar, diferenţa de 5 mbar fiind necesară dimensionării
conductelor instalaţiei de utilizare, inclusiv contorul (fig. III.3).

1 P=5mbar
P1=30mbar

P'
P=5mbar 2
3
2
2
P2=30mbar
P'2=30mbar

Fig.III.3. Schema de principiu pentru stabilirea căderilor de presiune în regim de presiune

medie;
1 - staţie reglare de sector; 2 - robinet de branşament; 3 – branşament
În instalaţiile de utilizare cu presiune joasă, din clădiri cu înălţime de peste 10 m pentru
dimensionarea coloanelor, se ţine seama şi de creşterea disponibilului de presiune datorită
forţei ascensionale a gazelor naturale.
Cuantumul creşterii disponibilului de presiune provocat de forţa ascensională se obţine
făcând produsul între valoarea indicată în tabelul III.1 şi înălţimea la care se montează punctul
de consum, măsurată de la nivelul regulatorului de presiune.
Dimensionarea instalaţiilor de distribuţie trebuie realizată astfel încât să nu se depăşească
vitezele limită de la care pot apare fenomene perturbatoare sau manifestări neplăcute.
Viteza maximă admisă a gazelor (calculată în secţiunea aval), în conducte este:
- 20 m/s pentru conducte supraterane;
- 40 m/s pentru conducte subterane.
Viteza maximă admisă a gazelor naturale în panouri, colectoare şi conducte de ocolire ale
claviaturilor de reglare şi măsurare din staţii şi posturi de reglare este de 20 m/s.

Tabelul III.1 Valorile disponibilului suplimentar de presiune dat de forţa ascensionala, în funcţie
de înălţimea punctului de consum faţă de nivelul regulatorului de presiune.

Altitudinea locului unde se Disponibilul suplimentar de presiune dat de forţa ascensională

montează regulatorul de în funcţie de înălţimea punctului de consum, faţă de nivelul
presiune regulatorului de presiune
(m) (mbar/10m)
0 0,054
100 0,052
200 0,051
300 0,050
400 0,049
500 0,047
600 0,046
700 0,045
800 0,043
900 0,042
1000 0,041
1100 0,040
1200 0,039

III.1.2.1. Calculul conductelor de distribuţie care funcţionează în regim de presiune medie

sau presiune redusă

Diametrul conductelor de presiune medie sau presiune redusă se stabileşte cu relaţia:

(III.10)

unde:
D - diametrul interior al conductei (cm);
QCS - debitul de calcul la starea de referinţă standard (la P= 1,013 bar şi T=288,15 K) (m s 3/h);
P1- presiunea absolută Ia începutul tronsonului (bara);
P2- presiunea absolută la sfârşitul tronsonului (bara):
T - temperatura gazelor (K);
L - lungimea tronsonului respectiv (km):
δ- densitatea relativă a gazelor faţă de densitatea aerului;
λ - coeficientul de rezistenţă hidraulică;
Re - număr adimensional Reynolds.
B) Desfăşurarea calculului de dimensionare a unei conducte de distribuţie ramificată de
presiune medie sau redusă, presupune parcurgerea următorului algoritm:

■ Identificarea tronsoanelor de distribuţie şi numerotarea acestora pe schema reţelei

■ Identificarea lungimii fizice şi determinarea lungimii de calcul prin adunarea la lungimea
fizică a tuturor lungimilor echivalente datorate rezistenţelor hidraulice suplimentare

(III.27)

unde:
L c - lungimea de calcul a conductei (m);
Lf - lungimea fizică a conductei (m):
L hi – lungimi echivalente datorate rezistenţelor hidraulice suplimentare (m);
■ Debitele de calcul. Debitele de calcul se determină prin însumarea debitelor distribuite şi a
debitelor de tranzit pe respectivul tronson. Debitele distribuite se calculează prin
însumarea debitelor nominale ale aparatelor şi aplicarea factorilor de simultaneitate.
■ Calculul căderii de presiune maximă admisibilă rezultă din diferenţa între presiunea
minimă în punctul de alimentare şi nivelul maxim de presiune cerut de către consumatorul
cel mai depărtat de punctul de alimentare sau la sfârşitul fiecărui tronson final. Este
necesară determinarea diametrelor tuturor tronsoanelor astfel încât căderea de presiune
pe orice tronson să fie inferioară căderii maxime de presiune.
■ Calcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime. Calcularea căderii de presiune
unitară se face prin raportarea căderii de presiune maximă admisibilă la lungimea maximă
de calcul între punctul de intrare al gazelor în conductă şi un punct de consum.
(III.28)

■ Calculul căderii de presiune aferentă tronsonului 1.

(III.29)

■ Calculul presiunii aparente în punctul 2 al reţelei

(III.30)
■ Pentru valoarea P1, P'2, L C 1 şi valoarea debitului de calcul Q c s 1 în Nomograma din Anexa 7
- pentru conducte din oţel sau Anexa 8 - pentru conducte din polietilenă, se citeşte valoarea
diametrului aparent al conductei.
■ Calculul valorii numărului Re
(III.31)

■ În Nomograma din Anexa 2 se citeşte coeficientul de frecare hidraulică iniţial

corespunzător valorii lui Re.
Notă: Pentru calcule exacte ale numărului Re se impune stabilirea tipului curgerii funcţie de
numărul Re şi calculul coeficientului de frecare cu formula care permite calculul cu o precizie
ridicată pentru fiecare regim de curgere (a se vedea tabelul III.1).

■ Calculul coeficientului de frecare hidraulică se realizează cu formula lui Colebrook-White

 (III.32)

În cazul în care diferenţa dinire λ şi λi este mai mare de 10% s e procedează la

calcularea unui nou coeficient de frecare hidraulică, valoarea acestuia din prima iteraţie
devenind valoarea iniţială de calcul.
Alături de formula Colebrook - White funcţie de regimul de curgere a gazelor se pot
folosi formulele III. 19 sau III.20.
■ Calculul diametrului conductei de distribuţie

(III.33)

■ Alegerea diametrului STAS. Din Anexa 6 se alege diametrul exterior STAS al conductei.
■ Calculul grosimii de perete al conductei. Calculul grosimii de perete se calculează cu
formula:

(III.34)

Din Anexa 6 se alege grosimea de perete imediat superioară valorii obţinută prin calcul.
■ Calculul diametrului interior . Se realizează prin scăderea din diametrul exterior, a grosimii de
perete a conductei.
(III.35)

■ Verificarea vitezei gazului în conductă. Calculul vitezei se realizează cu formula

(III.36)

aceasta trebuie să fie inferioară valori ii prevăzute de NTPEE-2009.

■ Calculul presiunii reale a gazelor în punctul 2. Pentru determinarea presiunii gazelor în
punctul 2 funcţie de diametrul interior al conductei se procedează astfel:
- se calculează Re pentru diametrul STAS;
- se identifică coeficientul de frecare hidraulic iniţial din Anexa 2;
- se calculează coeficientul de frecare hidraulic cu formula Colebrook;
- se determină presiunea cu formula:
(III.37)
■ Recalcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea diferenţei presiunilor între
punctul 2 şi presiunea maximă în cel mai îndepărtat punct şi lungimea între punctul 2 şi punctul
cel mai îndepărtat.
(III.38)
În continuare se reiau paşii de la punctele 6 - 1 6 pentru fiecare tronson de conductă până
la parcurgerea tuturor tronsoanelor.
 Pentru uşurinţa realizării calculelor recomandăm folosirea tabelelor de calcul aşa cum
este cel prezentat în continuare.

Tabelul III.3. Calculul diametrelor conductelor de distribuţie ramificate

Nodul I k 1 1 2 2
Tronsonul T i j AB BC CD CE
Fizică (L i j )
Lungimea (m) Echivalentă
De calcul (Lcij)
Qij (mc/s)
D i j - iniţial (m)
Re i j
λij
Unitară ΔP
Căderea de Totală ΔP
presiune
Cumulată ΔH
De i j - calculat (m)
Dij - exterior STAS (m)
tij - calculat (mm)
t Sij - STAS (mm)
D i j - interior STAS (m)
Presiunea La început de tronson
disponibilă La sfârşit de tronson
V i j (m /s)

III. 1.2.4. Reţele inelare

O reţea plană inelară de gaze naturale este un sistem sub presiune format din n noduri şi
m tronsoane coplanare, dispuse astfel încât în fiecare nod să conveargă cel puţin două
tronsoane, două noduri oarecare să fie unite direct între ele prin cel mult un tronson, iar
tronsoanele să nu se intersecteze în punctele în care nu sunt noduri (fig.III.5). În figura III.5.s-a
notat: N i - nodurile reţelei; T i j - tronsoanele reţelei; Ik - inelul k din reţea; Q i j - debitul iniţial
(corespunzător primei iteraţii) pentru tronsonul Tij ; Q i - debitul de alimentare sau de consum;
Dij - diametrul tronsonului T i j ; λ i j - coeficientul de frecare hidraulică al gazelor din conductă.
Nodurile şi tronsoanele unei reţele inelare plane formează r inele care mărginesc r domenii
finite. Se poate scrie următoarea relaţie de interdependenţă dintre inele, noduri şi tronsoane:

r = m – n + 1.
Calculul de proiectare al sistemelor de distribuţie formate din reţele inelare apelează la
teoria similitudinii. Similitudinea se realizează între fluide şi energia electrică. Legile lui Kirchoff
pentru energic electrica sunt următoarele:
 ■ Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod de reţea este nulă.

■ Pentru un inel suma tensiunilor electromotoare este egală cu suma produselor dintre
intensitatea curentului electric şi rezistenţa electrică a rezistenţelor de pe inelul respectiv.

Plecând de la cele expuse anterior şi asimilând:

- intensitatea curentului electric cu debitul de gaze:
- diferenţa de potenţial între două noduri de reţea electrică cu diferenţa de presiune între două
noduri de reţea:
- rezistenţa electrică cu rezistenţa hidraulică
Putem scrie următoarele ecuaţii pentru gazele naturale care parcurg reţele inelare:
■ Suma debitelor care se întâlnesc într-un nod de reţea este nulă.
Această definiţie fiind de altfel definiţia ecuaţiei de continuitate: suma debitelor care intră într-un
nod tehnologic este egală cu suma debitelor care ies dintr-un nod tehnologic.

unde debitele care intră în noduri se consideră pozitive, iar cele care ies din noduri se consideră
negative.
■ Căderea de presiune aferentă unui inel din reţea este egală cu suma produselor dintre
pătratul debitului şi rezistenţa hidraulică pentru fiecare tronson al inelului considerat.

I1
I2

Reţea de distribuţie buclată

 În cele ce urmează vom prezenta o metodologie de calcul hidraulic al unei reţele buclate,
care se bazează pe faptul că, însumând (într-un sens de parcurs ales) căderile de presiune în
lungul unei bucle, suma este zero.
■ Numerotarea nodurilor reţelei;
■ Stabilirea sensului de curgere pentru fiecare tronson al inelelor. Recomandăm adoptarea
aceluiaşi sens pozitiv pentru toate inelele, de exemplu sensul acelor de ceasornic;
■ Stabilirea debitului iniţial corespunzător fiecărui tronson:
■ Determinarea diametrelor tronsoanelor ţinând cont de viteza limită admisă în reţelele de
distribuţie a gazelor.
■ Conform prevederilor NTPEE - 2008 vitezele limită admise pentru dimensionarea
reţelelor sunt următoarele: 20 m/s pentru conductele supraterane şi 40 m/s pentru
conductele subterane.

■ Pentru fiecare tronson se calculează coeficientul de frecare hidraulică λ şi rezistenţa

hidraulică a tronsonului. Rezistenţa hidraulică a conductelor se poate determina după
cum urmează:
- pentru conductele de presiune joasă:

- pentru conductele de presiune medie şi redusă:

■ Calculul pierderii de sarcină pentru fiecare inel, folosind formula:

unde se referă la toate tronsoanele care formează inelul Ik ; se ia + dacă sensul de curgere
coincide cu sensul pozitiv ales pe Ik , iar - dacă sensul de curgere este opus sensului pozitiv
ales pe Ik .
■ Pentru fiecare inel Ik se calculează debitul de corecţie, debitul rezultat ca diferenţă între
debitul presupus iniţial şi debitul real, dat de formula:

■ Dacă diferenţa între debitul iniţial şi debitul real este diferită de zero se trece la un proces
iterativ de calcul al debitelor.
■ Se calculează debitele tronsoanelor corespunzătoare iteraţiei 1: se ia semnul corecţiei de
debit + sau - după cum sensul de curgere coincide sau nu cu sensul pozitiv ales pe Ik :

(III.47)

■ Se calculează pierderea de sarcină pe inelul Ik corespunzător iteraţiei 1 . Se admite că

aproximaţia dată de iteraţia p este suficientă dacă pierderea de presiune pentru inelul Ik
este inferioară valorii de 0,5 bar/m, în caz contrar debitele Qij(1) devin debite iniţiale pe
tronsoane care se introduc în pasul 2 al iteraţiei.
 ■ Definitivarea debitelor de pe fiecare tronson putem proceda la determinarea cu exactitate
a diametrelor conductelor.
■ Calculăm lungimea cea mai mare pe care trebuie să o parcurgă gazele naturale prin
însumarea lungimii tronsoanelor interconectate şi a lungimii echivalente ca urmare a
prezenţei pe conducte a unor elemente specifice (robineţi, teuri, coturi etc ). Determinăm
pierderea unitară maximă de presiune pe traseul cel mai lung "P max " (bara/m).
■ Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea căderii de presiune maximă
admisibilă la lungimea maximă de calcul între punctul de intrare al gazelor în conductă şi
un punct de consum.
(III.48)
■ Calculăm presiunea la capătul primului tronson prin scăderea din presiunea în punctul
iniţial al tronsonului a pierderii de presiune ce revine tronsonului:
(III.49)

■ Pentru presiunile din punctul iniţial şi final al tronsonului considerat se determină diametrul
conductei folosind formula:

- pentru presiune medie sau redusă: (III.50)

- pentru joasă: (III.51)

Tabelul III.4. Calculul diametrelor conductelor de distribuţie buclate pe fiecare tronson

Nodul I k 1 1 2 2
Tronsonul T i j AB BC CD CE
Fizică (Li j)
Lungimea (m) Echivalentă ( Le i j )
De calcul (Lc ij)
Qij(0) (mc/s)
Vij (m/s)
D i j - iniţial (m)
Re i j
λ ij
Rij

Valori iniţiale

Iteraţia 1
 Unitară
Căderea de presiune Totală
Cumulată
D i j - calculat (m)
De S i j - exterior STAS (m)
t i j - calculat (mm)
t S i j - S T AS (mm)
D i j - interior STAS (m)
Presiunea disponibilă La început de tronson
La sfârşit de tronson

■ Din Anexa 6 se alege diametrul nominal şi diametrul exterior al conductei cu valoarea

imediat superioară valorii obţinute prin calcul.
■ Calculul grosimii de perete al conductei ţinând cont de sarcina efortului maxim la care este
supusă conducta.
(III.52)
■ Din Anexa 6 se alege grosimea de perete imediat superioară valorii obţinută prin calcul.
■ Calculul diametrului interior
Se realizează prin scăderea din diametrul exterior a grosimii de perete a conductei.
(III.53)
■ Verificarea diametrului conductei din condiţiile limitării vitezei la valorile prevăzute în
NTPEE - 2008.
■ Calculul vitezei se realizează cu formula:
(III.54)
aceasta trebuie să fie inferioară valoriii prevăzute de NTPEE - 2008.
Situaţia se repetă pentru fiecare tronson.
Pentru uşurinţa realizării calculelor recomandăm folosirea tabelelor de calcul aşa cum este
tabelul III.4.

III.1.3. Particularităţi ale calculului hidraulic al conductelor de distribuţie

A) Conducte de gaze cu ramificaţie (colectoare sau distribuitoare)

Conductele cu ramificaţii sunt conducte în serie alcătuite din tronsoane la care nu se

schimbă numai lungimea şi diametrul ci şi debitul. La intrarea în fiecare tronson, debitul creşte
în cazul unei conducte colectoare sau scade în cazul conductelor distribuitoare. Pentru
conducte de distribuţie funcţionând în regim de presiune medie sau redusă avem:
iar pentru conducte de distribuţie funcţionând în regim de presiune joasă:

unde:
B1 =0,313TδZ
B2 =0,24TδZ

În figura III.2. este redată schematic situaţia unei conducte unifilare. de diametre diferite,
ce se alimentează din mai multe surse şi care asigură cu gaze mai mulţi consumatori.

Qn-1,Dn-1
Q1,D1 Q4,D4

P1 L1,Q1 L2,Q3 Ln-1,Qn-1 Pn

Q5,D5 Q6,D6 Qn,Dn

Figura III.6. Conducte unifilare, de diametre diferite, ce se alimentează din mai multe surse şi
care asigură cu gaze mai mulţi consumatori.
B) Conducte de gaze în serie

Conductele în serie sunt cele formate dintr-un singur fir de ţevi alcătuit din n tronsoane
cu lungimi şi diametre diferite.
O conductă monofilară de distribuţie este formată din n tronsoane aşezate în serie,
tronsonul i; având lungimea li , diametrul Di etc.
Presiunea gazelor

P1

P2
P3

P4

I1, D1 I2, D2 I3, D3

Fig.III.7. Căderea de presiune de-a lungul unei conducte telescopice

Se poate defini o conductă simplă echivalentă cu conducta în serie, care transportă

acelaşi debit Q la aceleaşi presiuni iniţiale şi finale ca şi sistemul alcătuit din conducte înseriate:

formulă cu care se poate determina diametrul conductei echivalente dacă se cunoaşte regimul
de mişcare a gazelor.
C) Conducte paralele de gaze

Fiecare dintre conductele de gaze instalate paralel pot transporta o anumită cantitate de
gaze naturale care însumate determină capacitatea totală de transport a conducteii între
punctele A şi B, corespunzătoare presiunilor P1 şi P2.
Calculul conductelor de distribuţie gaze într-o astfel de situaţie se efectuează tot în
ipoteza "conductelor echivalente". În practică întâlnindu-se două cazuri:
- Conducte paralele cu lungimi diferite

- Conducte peralele cu lungini egale şi în aceleaşi condiţi de curgere:

Q1, D1, L1

Q2, D2 L2

P1 P2
A
Q3, D3, L3

Qn, Dn, Ln

Sistem de transport gaze naturale format din conducte montate în parallel

I I l.1.4. M ĂRIREA CAPACITĂŢII DE TRANSPORT A UNEI CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE
GAZE

I I I . 1 .4. 1 . Mărirea capacităţii de transport a unei conducte de distribuţie gaze naturale

prin montarea unei intercalaţii

Capacitatea de transport a unei conducte de distribuţie gaze se poate mări atunci când
se montează o intercalaţie cu diametrul interior D1>D. Dacă se alege debitul Q1 lungimea
intercalaţiei se obţine cu formula:

unde:
Q - debitul de gaze naturale în conducta existentă (m 3/h)
Q1 - debitul de gaze naturale în noul sistem de conducte (m 3/h)
L – lungimea conductei existente (km)
x - lungimea conductei intercalează (km)
K - modul de debit, are expresia:

K1 - modulul de debit în conductele existente după intercalarea noii conducte:

I I I . 1.4.2. Mărirea capacităţii de transport a unei conducte de distribuţie gaze naturale

prin montarea unei conducte paralele

Mărirea capacităţii de transport a unei conducte de distribuţie gaze, păstrând

neschimbate presiunile iniţiale şi finale, se poate realiza prin montarea unei derivaţii cu
diametrul interior diferit de cel al conductei existente.

Această expresie, pentru D=d1, adică K=K1 se reduce la:

III.1.5. CALCULUL GROSIMII DE PERETE A ŢEVII CONDUCTELOR

Calculul grosimii de perete pentru conducte din oţel se face cu formula de mai jos:

unde:

t – grosimea de perete (mm)

Pr.max – presiunea maximă de regim a gazelor (exprimată în suprapresiune) (bara);

De – diametrul exterior al ţevii (mm)

φ – coeficientul de calitate al îmbinării sudate; se stabileşte de furnizorul materialului tubular
prin normele de fabricaţie sau standarde
σa – rezistenţa admisibilă a oţelului (N/mm²)

a - adaos pentru siguranţă (mm)

Calculul de mai sus este valabil pentru conductele montate subteran în condiţii normale.
În cazuri speciale, când pe lângă presiunea interioară apar o serie de solicitări exterioare (vânt,
zăpadă, circulaţia vehiculelor, diferenţa de temperatură, solicitări suplimentare din curbarea ţevii
etc) la calculul grosimii de perete a ţevii se va ţine seama şi de aceste solicitări.
Pentru conducte din PE determinarea grosimii de perete presupune parcurgerea
următoarelor etape:
- Determinarea presiunii maxime de serviciu Ps, în N/mm², cu relaţia:

unde:

Pm – rezistenţa minimă necesară a materialului plastic din care se confecţionează tubul (valorile
corespunzătoare celor patru tipuri de polietilenă (N/mm²))

C – coefficient global de calcul, cu valori între 2 şi 3,25, la alegerea proiectantului;

SDR – raportul dimensional standard definit ca raport dintre diametrul nominal (d n) şi grosimea
nominală de perete (tn).

şi care are două valori,

pentru ţevi subţiri şi respectiv SDR(III) = 17,6 (III.73)

pentru ţevi groase SRD(2) = 11 (III.74)

- Calculul grosimii de perete a ţevii t, în mm, se face cu relaţia:

unde σ este tensiunea admisibilă, în N/mm², care se calculează cu:

Aici S, în N/mm², este rezistenţa specifică la tracţiune minim garantată pentru 50 de ani la 20°C,
cu valori egale cu Pm iar K este coeficientul de siguranţă care are valoarea:

pentru ţevile groase (SDR=11) K = 3,25 (III.77)

pentru ţevile subţiri (SDR=17,6) K = 2,0 (III.78)

Grosimea rezultată din (III.70) trebuie încadrată în gama de grosimi nominale tn, de la 2 mm la
46 mm. astfel încât ţeava care corespunde condiţiilor de proiectare este dn x tn

B. APLICAŢII

Problema III.1. Se consideră o conductă de repartiţie gaze livrează şi primeşte gaze pe traseu,
având următoarele caracteristici:

Q2

1 L1 2 L2 3 L3 4 L4 5

P1=1,8bari
Q1 Q3

Fig. 111.9. Reţea de repartiţie a gazelor naturale pentru enunţul problemei III. 1

- densitatea relativă a gazelor (se consideră constantă de-a lungul conductei) δ = 0.6;
- coeficientul de abatere al gazelor reale de la gazele ideale este egal cu Z=1;
- temperatura gazelor din conductă (se consideră constantă de-a lungul conductei) T = 283 K;
- rugozitatea conductei se presupune k=0,05 mm;
- presiunea în punctul iniţial 1,8 bara.

Tabelul III.5. Parametrii reţelei din enunţul problemei III. 1.

Tronson Lungime (m) Diametru (mm) Debit (m³s /h)
1-2 750 100 400
2-3 35 100 300
3-4 50 50 100
4-5 40 75 300

Să se calculeze presiunile în punctele 2, 3, 4 şi 5

Rezolvare:
Se aplică formula pentru tronsonul 1-2 astfel:

Calculul valorii numărului Reynolds

Deoarece valoarea numărului Reynolds plasează curgerea în regimul turbulent, conducte

netede, valabil până la Re≤150000, rezultă valoarea coeficientului de rezistenţă hidraulică:

cu acestea,

Pentru tronsonul 2-3

Calculul valorii numărului Reynolds:

Deoarece valoarea numărului Reynolds plasează curgerea în regimul turbulent, conducte

netede, valabil până la Re≤150000. rezultă valoarea coeficientului de rezistentă hidraulică:

Cu acestea,

Pentru tronsonul 3-4

Calculul valorii numărului Reynolds:

Deoarece valoarea numărului Reynolds plasează curgerea în regimul turbulent, conducte

netede, valabil până la Re≤150000. rezultă valoarea coeficientului de rezistentă hidraulică:

Cu acestea,

Pentru tronsonul 4-5

Calculul valorii numărului Reynolds:

Deoarece valoarea numărului Reynolds plasează curgerea în regimul turbulent, conducte

netede, valabil până la Re≤150000. rezultă valoarea coeficientului de rezistentă hidraulică:

Cu acestea,

Problema III.2. O conductă de distribuţie gaze naturale, pozată suprateran, funcţionând în

regim de presiune medie urmează să se proiecteze şi să se construiască pe baza debitelor
indicate în figura de mai jos şi a lungimilor indicate în tabelul de mai jos.

Q3=280ms ³/h

Q1=100ms ³/h
H PH =3bara
3km
P1=7bara PI=3bara

1km C 0.7km D 0.6km E 0.5km I

II

A P2=? P3=? P4 =? Q5=307,5ms ³/h

PB=3bara 2km
F G PG=5bara

Q2=300ms ³/h Q4=112,5ms ³/h

Fig. III.10. Reţeaua de repartiţie a gazelor naturale pentru enunţul problemei III.2
 Tabelul III.6. Parametrii reţelei din enunţul problemei III.2

Nr. crt Sectorul Li (km) ΣLh i (km)

1. AC 1 0,1
2. CF 1 0,1
3. CD 0,7 0,07
4. DH 3 0,3
5. DE 0,6 0,06
6. EG 2 0,2
7. EI 0,5 0,05

Se cere să se determine diametrele sectoarelor considerând căderea de presiune,

liniară cu lungimea conductei.

Pentru operativitatea calculelor se va considera că: k = 0,05 mm, δ = 0,554: T = 283.15

K; σa = 400 N/mm², a = 1 mm.

Rezolvare:

■ Determinarea lungimii de calcul

Calculul lungimii de calcul se realizează prin adunarea la lungimea fizică a tuturor lungimilor
echivalente datorate rezistenţelor hidraulice suplimentare:

unde:
Lc – lungimea de calcul a conductei (Km);
Lf – lungimea fizică a conductei (Km);
Lhi – lungimi echivalente datorate rezistenţelor hidraulice suplimentare (Km).
Sectorul care prezintă lungimea cea mai mare este: A-C-D-H

Lc =4.7 + 0.47 = 5.17 km

■ Debitul de calcul al trosonului AC

Debitul de calcul este debitul de gaze care se introduce în punctul A de 1000 S m³/h.

■ Calculul căderii de presiune maximă admisibilă

Căderea maximă de presiune rezultă din diferenţa între presiunea minimă în punctul de
alimentare şi nivelul maxim de presiune cerut de către consumatorul cel mai depărtat de punctul
de alimentare

ΔPmax1 = PA – P1

ΔPmax = 7 – 3 = 4 bara
■ Calcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea căderii de presiune maximă
admisibilă la lungimea maximă de calcul între punctul de intrare al gazelor în conductă şi un
punct de consum.

sau

ΔP’ = 0,00077 bara/m

■ Calculul căderii de presiune aferentă tronsonului 1

ΔP1 = ΔP’ * Lc1

ΔP1 = 0,77 * 1,1 = 0,847 bara

■ Calculul presiunii aparente în punctul 2 al reţelei

P2’ = P1 – ΔP1

P2’ = 7 – 0,454 = 6,153 bara

■ Determinarea diametrului aparent al conductei

Pentru valorile:
- P1 = 6 bar;
- P’2 = 5.153 bar;
- Lcl = 1,1 km
- Qcsl = 1000 m s ³/h, în Nomograma din Anexa 7 se citeşte valoarea diametrului conductei ca
fiind: 100 mm

■ Calculul valorii numărului Re

■ Calculul coeficientul de rezistenţă hidraulică

În Nomograma din Anexa 2 se citeşte coeficientul de frecare hidraulică iniţial corespunzător
valorii lui Re şi a raportului k/D:
 - Re = 223000;
- k/D = 0,0005;
ca fiind λi = 0,026

calculul coeficientului de frecare hidraulică se realizează cu formula lui Colebrook

Se validează valoarea calculată pentru λ 1

■ Calculul diametrului conductei de distribuţie

Calculul diametrului conductei de distribuţie se realizează cu formula:

■ Alegerea diametrului STAS

Din Anexa 6 se alege diametrul nominal STAS al conductei: 100 mm

■ Calculul grosimii de perete al conductei

Calculul grosimii de perete se calculează cu formula:

Din Anexa 6 se alege grosimea de perete de 4 mm.

■ Calculul diametrului interior

Se realizează prin scăderea din diametrul exterior a grosimii de perete a conductei

Di = 100 – 2 * 4 = 92 mm
■ Verificarea vitezei gazului în conductă
Calculul vitezei se realizează cu formula:

Aceasta fiind inferioară valoriii de 20 m/s prevăzută de NTPEE – 2008, se validează alegerea
făcută.

■ Calculul presiunii reale a gazelor în punctul 2

Pentru determinarea presiunii gazelor în punctul 2 funcţie de diametrul interior al conductei se
procedează astfel:
- calculul lui Re:

În Nomograma din Anexa 2 se citeşte coeficientul de rezistenţă hidraulică iniţial corespunzător

valorii lui Re şi a raportului k/D:
- Re=242391;
- k/D=0,00054;
ca fiind: λi=0,0265.

Calculul coeficientului de rezistenţă se efectuează cu formula lui Colebrook-White:

Presiunea gazelor în punctul C se determină cu formula:

■ Recalcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea diferenţei presiunilor între punctul
2 şi presiunea maximă în cel mai îndepărtat punct şi lungimea între punctul 2 şi punctul cel mai
îndepărtat.
În continuare se reiau paşii de la punctele 5-16 pentru fiecare tronson de conductă până la
parcurgerea tuturor tronsoanelor.
În continuare vom prezenta calculele rezultate în tabelul III.7.

Tabelul 111.7 Calculul diametrelor conductelor de distribuţie ramificate

Nodul Ik C C C D D E E
Trons onul T i j AC CF CD DH DE EG El
Fizică (L i j ) 1 1 0,7 3 0,6 2 0,5
L un gi m ea (k m ) Echivalentă 0,1 0,1 0,07 0,3 0,06 0,2 0,05
De calcul (Lcij) 1,1 1,1 0,77 3,3 0,66 2,2 0,55
Qij (m³/s) 1000 300 700 280 420 112.5 307,5
D i j - iniţial (mm) 100 80 100 100 100 80 80
R eij 223000 83625 156100 62440 93660 31359 85715
λ ij 0,026 0,03 0,0277 0,029 0,0291 0,033 0,03
Unitară ΔPI’ 0.77 0.54 0.53
Căderea de
presiune Totală ΔPI 0.85 2.28 0.42 1,42 0,35 0.87 1.12
Cumulată Δ H 1.78 2.55 2,57 3,29 2,86 3.85 3.37
D e i j calculat (mm) 74,25 42,63 73,43 57,68 62,81 39,69 44,18
D i j exterior S TAS (mm) 100 80 100 100 100 63,2 80
tij calculat (mm) 1,12 1,1 1,12 1,12 1,12 1,07 1,1
tSij STAS (mm) 4 4 4 4 4 4 4
D i j , interior S TAS (mm) 92 72 92 92 92 55,2 72
R eij_ real 242391 92916 169673 67869 101804 45448 95239
λij _ real 0,0265 0,03 0,0277 0,03 0,0291 0,032 0,03
Presiunea La început de tronson 7 5,22 5,22 4.42 4,42 4,127 4,127
disponibilă
(bara) La sfârşit de tronson 5.22 4.44 4,42 3,7 4,127 4,0 3,61

Vij (m/s) 5,97 5,59 3,98 2,64 5,59 3,96 5,08

Problema 3. O conductă de distribuţie gaze naturale, pozată suprateran, funcţionând în regim
de presiune redusă urmează să se proiecteze şi să se construiască pe baza debitelor indicate
în figură şi a lungimilor indicate în tabel.

E
Q3=20ms ³/h
0,05bar

A 0,6km
2km B 3km 3km F 0,8km H
0,05bar

D Q5=30,5ms ³/h
C
2bar G
0,7km 0,5km

Q2=30ms ³/h Q4=19,5ms ³/h

0,5bar 0,05bar

Fig. III. 11. Reţea de repartiţie a gazelor naturale pentru enunţul problemei.

Tabelul III.8. Parametrii reţelei din enunţul problemei.

Tro nson Sector u l Li (km )

1. AB 2
2. BC 0,7
3. BD 3
4. DE 0,6
5. DF 3
6. FG 0,8
7. FH 0,5

Presiunea gazelor prezintă următoarele valori

A C E G H
Presi un ea 2 b ar 0,5 b ar 0.0 5 0.0 5 0,0 5
 Se cere să se determine diametrele sectoarelor considerând căderea de presiune ca
fiind liniară cu lungimea conductei.

Pentru operativitatea calculelor se va considera că: k = 0,05 mm, δ = 0.554; T = 283.15

K; σa = 400 N/mm²: a = 1 mm.

Rezolvare:

■ Determinarea lungimii de calcul pe distanţa cea mai mare de transport

Calculul lungimii de calcul se realizează prin adunarea la lungimea fizică a tuturor

lungimilor echivalente datorate rezistenţelor hidraulice suplimentare:

und e:
Lf – lung im ea d e ca lcu l a co nd ucte i ( Km );
Lf i – lun gim ea fiz ică a tro nsoa ne l or de con duct ă ( Km );
Sector u l car e prez in tă l un gim e a ce a m a i m a re est e:
A-B -D-F- H
Lf = 2 + 3 + 3 + 0.5 = 8, 5 km
Pen tru a aco per i i că der i il e de pr esiu ne ca uzat e d e rezist en ţe le l oca le se
va m ări i l un gim e a f izic ă cu 20 %. Astf el , lu ng im ea d e ca lcu l pe tr aseu l c el m ai
lu ng ar e va lo ar ea:

L c = L f + 0 ,2 L f

L c = 8 .5 + 0 ,2 x 8 ,5 = 1 0, 2 km

■ Debit ul de c al cul a l tr oso nul ui AB

Deb itu l de ca lcul est e de bi tu l de g aze ca re s e in tro duce în pu nctu l A (1 00

m s ³/h).

■ Calc ulu l căd eri i de pre siu ne m axim ă a dm isi bil ă

Căde re a m axim ă de pres iu ne r ezul tă d i n di fer en ţa înt re p resi un ea m i nim ă

în p unct u l d e a lim e nt are şi n i ve lu l m axim d e pr esi un e cer ut d e că tre
consum at oru l cel m ai d ep ărt at d e pu nctu l de a lim e nt are

ΔPmax1 = PA – PH

ΔPmax = 3 – 1,05 = 1,95 bara

■ Calcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea căderii de presiune

maximă admisibilă la lungimea maximă de calcul între punctul de intrare al gazelor în conductă
şi un punct de consum.

■ Calculul căderii de presiune aferentă tronsonului 1

ΔP1 = ΔP’ * Lc1

ΔP1 = 0,19 * 2,4 = 0,458 bara

■ Calculul presiunii aparente în punctul B al reţelei

P2’ = P1 – ΔP1

P2’ = 2 – 0,458 = 1,541 bara

■ Determinarea diametrului aparent al conductei

Pentru valorile:
- P1 = 3 bara;
- P’2 = 1.544 bara;
- Lcl = 2,4 km
- Qcsl = 100 m s ³/h, în Nomograma din Anexa 7 se citeşte valoarea diametrului conductei ca
fiind: 52,2 mm

■ Calculul valorii numărului Re

■ Calculul coeficientul de frecare hidraulică

În Nomograma din Anexa 2 se citeşte coeficientul de frecare hidraulică iniţial
corespunzător valorii lui Re şi a raportului k/D:
- Re = 42720;
- k/D = 0,00095;
ca fiind λi = 0,033
calculul coeficientului de frecare hidraulică se realizează cu formula lui Colebrook

■ Calculul diametrului conductei de distribuţie

Calculul diametrului conductei de distribuţie se realizează cu formula:

■ Alegerea diametrului STAS

Din Anexa 6 se alege diametrul nominal STAS al conductei: 80 mm

■ Calculul grosimii de perete al conductei

Calculul grosimii de perete se calculează cu formula:

Din Anexa 6 se alege grosimea de perete de 3,5 mm.

■ Calculul diametrului interior

Se realizează prin scăderea grosimii de perete a conductei din diametrul exterior

Di = 80 – 2 * 3,5 = 73 mm

■ Verificarea vitezei gazului în conductă

Calculul vitezei se realizează cu formula:

Aceasta fiind inferioară valoriii de 20 m/s prevăzută de NTPEE-2008. se validează alegerea
făcută.

■ Calculul presiunii reale a gazelor în punctul B

Pentru determinarea presiunii gazelor în punctul 2 funcţie de diametrul interior al

conductei se procedează astfel:
- calculul lui Re:

În Nomograma din Anexa 2 se citeşte coeficientul de rezistenţă hidraulică iniţial

corespunzător valorii lui Re şi a raportului k/D:
- Re=30547;
- k/D=0,00068;
ca fiind: λi=0,033.

Calculul coeficientului de rezistenţă se efectuează cu formula lui Colebrook-White:

Presiunea gazelor în punctul C se determină cu formula:

■ Recalcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea diferenţei presiunilor între
punctul B şi presiunea maximă în cel mai îndepărtat punct şi lungimea între punctul B şi punctul
cel mai îndepărtat.
 În continuare se reiau paşii de la punctele 5-16 pentru fiecare tronson de conductă până
la parcurgerea tuturor tronsoanelor.
În continuare vom prezenta calculele realizate în cadrul tabelului de calcul

Tabelul III.9 Calculul diametrelor conductelor de distribuţie ramificate

Nodul Ik B B B D D F F
Tronsonul T i j AB BD BC DE DF FG FH
Fizică (L i j ) 2 3 0,7 0,6 3 0,8 0,5
Lun g im ea( km ) Echivalentă 0,4 0,6 0,14 0,12 0,6 0,16 0,10
De calcul (Lcij) 2,4 3,6 0,8 4 0,7 2 3,6 0 0,9 6 0,6 0
Qij (m³/s) 100 70 30 20 50 19,5 30,5
D i j - iniţial (mm) 52, 2 65 65 65 65 65 65
Re i j 427 20 240 15 102 92 686 1 171 53 669 0 10463
λi j 0,0 33 8 0,0 34 2 0,0 35 0,0 35 9 0,0 34 8 0,0 36 0,0355
Unitară ΔPI ’ 0,1 9 0,2 0 0,1 2 0,1 2
Căderea de
Totală ΔPI 0,4 5 0,7 4 1,5 6 0,5 4 0,4 6 0,2 8 0,2 8
presiune
Cumulată ΔH 0,3 4 1,4 1 1,1 5 1,5 4 1,6 7 1,8 5 1,7 2
De i j calculat (mm) 48, 17 43, 30 21, 67 22, 88 46, 40 27, 70 30, 10
D i j exterior STAS (mm) 80 65 40 50 80 50 65
tij calculat (mm) 1,0 6 1,0 4 1,0 3 1,0 3 1,0 6 1,0 3 1,0 4
tSij STAS (mm) 3,5 3,5 3,5 3,5 3,5 3,5 3,5
D i j , interior STAS (mm) 73 58 33 43 73 43 58
Re i j _ r e a l 305 47 269 13 202 72 103 72 152 73 101 12 117 26
λi j _ r e a l 0,0 33 1 0,0 03 4 0,0 38 0,0 38 0,0 34 3 0,0 38 0,0 36
Presiunea La început de tronson 3 2,6 6 2,6 6 1,5 9 1,5 9 1,3 3 1,3 3
disponibilă
(bara) La sf ârşi t de
2,6 6 1,5 9 1,8 5 1,4 6 1,3 3 1,1 5 1,2 8
tro nson
Vij (m/s) 2,2 1 2,7 6 3,6 5 2,4 0 2,0 8 2,3 9 2,7 8
Problema III.4. O conductă de distribuţie gaze naturale, pozată subteran, funcţionând în regim
de presiune joasă urmează să se proiecteze şi să se construiască pe baza debitelor indicate în
figura 111.12 şi a lungimilor indicate în tabelul III. 10.
Sistemul este realizat din conducte din polietilenă cu PE 100.

E
Q3=5ms ³/h

A
B D F H

Q5=7ms ³/h

C G

Q2=3ms ³/h Q4=1,5ms ³/h

Fig. III. 12. Reţea de repartiţie a gazelor naturale pentru enunţul problemei.

Tabelul III.10. Parametrii reţelei din enunţul problemei.

Tro nson Sector u l L i (km )

1. AB 0,7
2. BC 0,7
3. BD 0,3
4. DE 0,6
5. DF 0,5
6. FG 0,9
7. FH 0,5

Se cere să se determine diametrele sectoarelor considerând căderea de presiune ca

fiind liniară cu lungimea conductei.
Rezolvare:

■ Determinarea lungimii de calcul pe distanţa cea mai mare de transport

Calculul lungimii de calcul se realizează prin adunarea la lungimea fizică a tuturor

lungimilor echivalente datorate rezistenţelor hidraulice suplimentare:

unde:
Lf – lungimea de calcul a conductei (Km);
Lfi – lungimea fizică a tronsoanelor de conductă (Km);
Sectorul care prezintă lungimea cea mai mare este: A-B-D-F-G

Lf = 0,7 + 0 ,3 + 0 ,5 + 0 ,9 = 2 ,4 km

Pen tru a ac op eri i căd eri i le d e pres iu ne cauz ate de rez iste nţ el e loca l e se
va m ăr i i l un gim e a f izică c u 2 0%. As tf el , l un gim e a d e ca lcul pe tr aseu l ce l m ai
lu ng ar e va lo ar ea:

L c = L f + 0 ,2 L f

L c = 2 ,4 + 0 ,2 * 2, 4 = 2, 88 km

■ De bitul de c al cul a l tr oso nul ui AB

Deb itu l de ca lcul est e de bi tu l de g aze ca re s e in tro duce în pu nctu l A

(16 ,5 m s ³/h) .

■ Calc ulu l căde ri i de pre siu ne maxi mă a d mi si bil ă

Conf orm prescri pţ ii l or NT PEE- 200 8, p resi un ea l a ieş ire a di n st aţ ia d e

reg la re m ăs ura re de sect or este d e 30 m bar şi pr esiu ne a m i n im ă la i ntr are a în
inst al aţ ia d e ut il izar e este d e 2 5 de m bar .
Căde re a m a xim ă d e pres iu ne rezu lt ă di n di fe re nţa într e pr esiu ne a m i nim ă
în pu nctu l de a lim ent ar e şi n ive lu l m a xim de pr esi un e ce rut d e că tr e
consum at oru l cel m ai d ep ărt at d e pu nctu l de a lim e nt are .
ΔPmax1 = PA – PH

ΔPmax = 0,03 – 0,025 = 0,005 bara

■ Calcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea căderii de presiune

maximă admisibilă la lungimea maximă de calcul între punctul de intrare al gazelor în conductă
şi un punct de consum.

■ Calculul căderii de presiune aferentă tronsonului 1

ΔP1 = ΔP’ * Lc1

ΔP1 = 0,0017 * 0,6 = 0,0017 bar

■ Determinarea diametrului aparent al conductei

Pentru valorile:
- ΔP’1 = 0.002 mbar/m;
- Qcsl = 16,5 m s ³/h, în Nomograma din Anexa 7 se citeşte valoarea diametrului conductei ca
fiind: 90 mm

■ Determinarea presiunii gazelor în punctul final al tronsonului pentru diametru ales

şi debitul de transportat

Pentru diametrul ales şi debitul de transportat se citeşte din Anexa 5 căderea de presiune.
Din tabel observăm că debitul de 16.5 m s ³/h se găseşte între debitul de 14,40 m s ³/h care
corespunde unei căderi de presiune unitare de 0,002 mbar/m şi debitul de 20.8 m s ³/h care
corespunde unei căderi de presiune unitare de 0.003 mbar/m.
Realizăm o interpolare:
Astfel scădem din 16,5 - 14,4 =2,1:
0,003.................................20,8
0,002.................................14,4
0,001..................................6,4
respectiv
0,001..................................6,4
x..........................................2,1

de unde

Căderea unitară efectivă de presiune va fi: ΔP"1 = 0,002 + 0,0003= 0,0023 mbar/m
■ Determinarea căderii de presiune pentru tronsonul
considerat

Se determină căderea de presiune pentru tronsonul considerat prin înmulţirea presiunii

unitare cu lungimea de calcul.

ΔP11 = ΔP’’1 * Lc1

ΔP11 = 0,0023 *0,84 = 0,0019 bar

■ Calculul presiunii aparente în punctul B al reţelei

P2’ = P1 – ΔP11

P2’ = 0,03 – 0,0019 = 0,0281 bara

■ Verificarea vitezei gazului în conductă

Calculul vitezei se realizează cu formula:

Aceasta se încadrează în valorile prevăzute în NTPEE-2008.

■ Recalcularea căderii de presiune pe unitatea de lungime

Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea diferenţei presiunilor între
punctul B şi presiunea maximă în cel mai îndepărtat punct şi lungimea între punctul B şi punctul
cel mai îndepărtat (punctul G).

În continuare se reiau paşii de la punctele 6-11 pentru fiecare tronson de conductă până Ia
parcurgerea tuturor tronsoanelor.
În continuare vom prezenta calculele realizate în cadrul tabelului de calcul
Tabelul III.11 Calculul diametrelor conductelor de distribuţie ramificate
Nodul Ik B B B D D F F
Tronsonul T i j AB BD BC DE DF FG FH
Lun g im ea( km ) Fizică (L i j ) 0,7 0,3 0,7 0,6 0,5 0,9 0,5
Echivalentă 0,14 0,06 0,14 0,12 0,1 0,18 0,1
De calcul 0,84 0,36 0,84 0,72 0,6 1,08 0,6
(Lcij)
Qij (m³/s) 16,5 13,5 3 5 8,5 1,5 7
Căderea de Unitară ΔPI ’ 0,0017 0,0014 0,004 0,004 0,0014 0,0016 0,0024
presiune 3
Totală ΔPi 0,0014 0,0005 0,003 0,0029 0,0008 0,0017 0,0014
6
D i j interior STAS (mm) 90 90 50 63 75 40 63
Qsuperior 20,8 14,4 3 7,7 9,9 2,3 7,7
ΔPi’’superior 0,003 0,002 0,002 0,003 0,002 0,003 0,003
Qinf erior 14,4 10,9 2,3 4,1 6,3 1,9 6,1
ΔPi’’inf erior 0,002 0,001 0,001 0,002 0,001 0,002 0,002
Presiunea La început de 1,03 1,028 1,028 1,027 1,027 1,026 1,026
disponibilă tronson
(bara) La sfârşit de 1,028 1,027 1,026 1,026 1,026 1,025 1,025
tronson
Vij (m/s) 0,69 0,57 0,41 0,43 0,52 0,32 0,60
Problema III.5. Să se proiecteze o reţea inelară pentru distrubuţia gazelor naturale , pozată
subteran, funcţionând în regim de presiune medie pe baza debitelor indicate în figură şi a
lungimilor din tabel.

Q2– 9000m³/h

Q1 – 16500m³/h

P1=6bar Q12 2 P2=2bar Q23 3 P3=2bar

1 Q3 - 1000m³/h
I1
I2
Q14
Q36

5
Q45
4 P5=2bar
Q6 – 11000m³/h
P4=2bar
Q56

Q5 – 7000m³/h 6 P6=6bar
Q4 – 5000m³/h

Fig. III. 13. Reţea de repartiţie a gazelor naturale pentru enunţul problemei

Tabelul III.12. Parametrii reţelei din enunţul problemei.

Tro nson Li (km )

1-2 1
2-3 1
1-4 0,7
4-5 3
2-5 0,6
5-6 2
3-6 0,5

Se cunosc:

Q1=16500 m s 3/h; Q2=9000 ms 3/h; Q3=1000 ms3/h: Q4=5000 m s 3/h, Q5=7000 ms 3/h

P1=P6=6 bar; P2=P2= P4=P5=2 bar Se cere: Dimensionarea reţelei de distribuţie

Rezolvare
■ Stabilirea debitului iniţial corespunzător fiecărui tronson

Debitul de intrare aferent punctului 6 trebuie să aibă o valoare care să asigure un

surplus de debit egal cu 50% din debitul cel mai mare al traseelor interconectate.
Astfel debitul în punctul 6 trebuie să fie de minim 11000 m s 3/h.
Debitele aferente fiecărui tronson, ţinând seama de principul anterior, sunt redate mai
jos:
Q12 Q23 Q14 Q45 Q25 Q56 Q36
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
11000 1000 7000 3000 4000 7000 5000

■ Determinarea diametrelor tronsoanelor ţinând cont de viteza limită admisă în

reţelele de distribuţie a gazelor.

Conform prevederilor NTPEE-2008 vitezele limită admise pentru dimensionarea

conductelor subterane este de 40 m/s.

Pentru determinarea diametrului interior al conductei se foloseşte formula:

Din Anexa 6 se alege diametrul exterior DeS=125 mm.

■ Calculul grosimii de perete al conductei

Calculul grosimii de perete se calculează cu formula:

Din Anexa 6 se alege grosimea de perete de 4 mm.

■ Calculul diametrului interior

Se realizează prin scăderea din diametrul exterior a grosimii de perete a conductei.

Di = 125 – 2 x 8 = 117mm

■ Calculul valonii numărului Re

■ Calculul coeficientul de frecare hidraulică
În Nomograma din Anexa 2 se citeşte coeficientul de frecare hidraulică iniţial
corespunzător valorii lui Re şi a raportului k/D:
- Re = 2096581;
- k/D = 0,00042;
ca fiind λ’i = 0,018

Calculul coeficientului de frecare hidraulică se realizează cu formula lui Colebrook

λ1 = 0,0184
Se validează valoarea lui λ1.
În tabelul 111.13 sunt redate valoriile rezultate din calcul pentru fiecare tronson de conductă.
■ Calculul rezistenţei hidraulice
Rezistenţa hidraulică a conductelor se poale determina după cum urmează:

■ Calculul pierderii de sarcină pentru fiecare inel

Calculul pierderii de sarcină pentru fiecare inel. folosind formula:

unde Σ se referă la toate tronsoanele care formează inelul lk ; se ia + dacă sensul de curgere
coincide cu sensul pozitiv ales pe lk , iar - dacă sensul de curgere este opus sensului pozitiv ales
pe lk .

■ Calculul debitului de corecţie

Pentru fiecare inel lk se calculează debitul de corecţie, debitul rezultat ca diferenţă între debitul
presupus iniţial şi debitul real, dat de formula:
Dacă diferenţa între debitul iniţial şi debitul real este diferită de zero se trece la un proces
iterativ de calcul al debitelor.

■ Calculul debitelor reale pe fiecare tronson

Se calculează debitele tronsoanelor corespunzătoare iteraţiei 1; se ia semnul corecţiei de debit

+ sau - după cum sensul de curgere coincide sau nu cu sensul pozitiv ales pe lk :

Se calculează pierderea de sarcină pe inelul lk corespunzător iteraţiei 1. Se admite că

aproximaţia dată de iteraţia p este suficientă dacă pierderea de presiune pentru inelul lk este
inferioară valorii de 0,5 bar/m, în caz contrar debitele Qij(l) devin debite iniţiale pe tronsoane care
se introduc în pasul 2 al iteraţiei.

■ Calculul diametrelor pentru fiecare tronson

Cunoaşterea debitelor de pe fiecare tronson putem proceda la determinarea cu exactitate a

diametrelor conductelor.
- Calculăm lungimea cea mai lungă pe care trebuie să o parcurgă gazele naturale prin
însumarea lungimii tronsoanelor interconectate şi a lungimii echivalente ca urmare a prezenţei
pe conducte a unor elemente specifice (robineţi, teuri, coturi etc).
- Calcularea căderii de presiune unitară se face prin raportarea căderii de presiune maximă
admisibilă la lungimea maximă de calcul între punctul de intrare al gazelor în conductă şi un
punct de consum.
ΔP’ = ΔPmax / Lc

- Calculăm presiunea la capătul primului tronson prin scăderea din presiunea în punctul iniţial al
tronsonului a pierderii de presiune ce revine tronsonului:

P2 = P1 – Lcl x ΔP’

- Pentru presiunile din punctul iniţial şi final al tronsonului considerat se determină diametrul
conductei folosind formula:

- Din Anexa 6 se alege diametrul nominal şi diametrul exterior al conductei cu valoarea imediat
superioară valorii opţinute prin calcul.
- Calculul grosimii de perete al conductei ţinând cont de sarcina efortul maxim la care este
supusă conducta.

Din Anexa 6 se alege grosimea de perete imediat superioară valorii obţinută prin calcul.

- Calculul diametrului interior se realizează prin scăderea din diametrul exterior a grosimii de
perete a conductei.
Di = De – 2t
- Verificarea diametrului conductei din condiţiile limitării vitezei la valorile prevăzute în NTPEE –
2008.
 Calculul vitezei se realizează cu formula:

aceasta trebuie să fie inferioară valonii prevăzute de NTPEE – 2008.

Tabelul III.13 Calculul diametrelor conductelor de distribuţie buclate pe fiecare tronson

Nodul Ik 1 2
Trons onul T i j 12 14 45 25 25 65 63 23
Fizică (L i j ) 1,0 0,7 3,0 0,7 0,7 2,0 0,5 1,0
L un gi m ea (k m ) Echivalentă 0,2 0,14 0,6 0,12 0,12 0,4 0,1 0,2
De calcul (Lcij) 1,2 0,84 3,6 0,82 0,82 2,4 0,6 1,2
Qij (ms ³/h) 11000 7000 3000 4000 4000 7000 5000 1000
vij (m/s) 40 40 40 40 40 40 40 40
D i j - iniţial (mm) 117 72 72 72 72 117 117 117
226812 140923 557500 1238889 1238889 1305598 953373 173254
R eij
0 0
λ ij 0.019 0.020 0,023 0.021 0,021 0.020 0.021 0.027
Ri j 4.6*108 3.5*10-7 1,5*10-6 3.05*10-7 3.05*10-7 9.21*10-8 2,3*10-8 4,6*10-8
(())
V al o ri i ni t i al e R i j |Qij | 0,0005 0,0024 0,0045 0,0012 0,0012 0,0006 0,0001 0,00004
(())2
± R i j Qij 5,58 -17,4 -13,4 4,88 -4,88 4,52 0,58 0,05
(t )
Δ Qi 2335,0 -126,36
(l)
It e rat ia 6 3 Qij 11900 4550 11800 4020 4020 6850 5002 909
(l)
R i j |Qij | 0,0005 0,0016 0,0029 0,0013 0,0013 0,0006 0,0001 0,0000
(l)2
± R i j Qij 6,81 -7,37 -5,30 5,28 -5,28 4,51 0,6 0,4
Qij f inal (ms ³/h) 12435 4500 1740 4000 4000 6900 5050 898
Unitară 1,67 0,90 0,41 0,56 0.18 0,65 1,33 0,80
Căderea de
Totală 1,96 2,19 0,45 0,45 0,47 2,94 1,60 1,30
presiune
Cumulată 1,96 2,19 2,64 2,41 3,35 2,94 1,60 2,90
D i j calculat (mm) 166,3 124,3 113,7 144,2 182,6 159,5 122,1 75,3
D e S i j exterior S TAS (mm) 250 150 200 200 200 200 150 100
tij calculat (mm) 1,31 1,18 1,25 1,25 1.25 1,25 1,18 1,12
tSij STAS (mm) 5 5 5 5 5 5 5 4
D i j , interior S TAS (mm) 240 140 190 190 190 190 190 92
Presiunea La început de 7,00 7,00 4,81 5,04 5,40 7,00 7,00 4,06
disponibilă tronson
La sfârşit de 5,04 4,81 4,36 4,59 4,93 4,06 5,40 2,76
tronson