Cap.

Cuplul de difuzie
Numeroase procese fundamentale, care au loc în materialele
cristaline (cristalizarea metalelor si aliajelor, deformarea plastică la cald,
tratamentele termice si termochimice, sinterizarea din pulberi metalice sau
ceramice, etc.), se realizează prin difuzie atomicǎ.

Coeficienții parțiali de difuzie sunt în general diferiți. În consecință,

difuzia este însoțită de crearea de vacante în rețeaua cristalină. Aceasta
determină efectul Kirkendall, de deplasare a unor repere inerte, plasate
inițial la interfața cuplului de difuzie, spre componentul cu coeficient
parțial de difuzie mai mare. Efectul Kirkendall a fost confirmat în
cuplurile Cu-Zn; Cu-Sn; Cu-Ni; Ni-Au; Au-Ag.

Legile lui Fick nu sunt valabile pentru sisteme multicomponente.

Aceasta este confirmată de difuzia în contra sens (în engleză up-hil). De
exemplu, în cuplul de difuzie alcătuit dintr-o bară de oțel silicios și alta din
oțel carbon cu același conținut în carbon, carbonul migrează de la oțelul
silicios către oțelul carbon. Aceasta arată că factorul determinant al
difuziei nu este în mod necesar diferența de concentrație, ci inegalitatea
potențialelor termodinamice (energia liberă). Un component difuzează din
starea cu un potențial termodinamic mai mare la starea cu potențialul
termodinamic mai scăzut.

Difuzia atomică este un proces de transfer de substanță, care se

bazează pe migrarea atomilor pe distanțe mai mari decat distanța medie
interatomică.

Dacă migrarea atomilor este însoțită de modificarea concentrației,

cum este în cazul aliajelor sau al metalelor cu un conținut ridicat de
impurități, fenomenul este numit difuzie sau heterodifuzie.
 Fenomenul de
difuzie se poate
evidenția cu
ajutorul
unui cuplu de
difuzie, format
prin îmbinarea
a două bare din
metale diferite,
astfel încat
între
suprafețele
alăturate să fie un contact intim.

În figura 1 se prezintă variația concentrației în vecinătatea suprafeței

de difuzie a cuplului Cu-Ni, înainte (a) și după o menținere îndelungată la
temperaturi sub temperatura de topire a celor două metale (b).

După tratamentul termic de difuzie, se constată că metalele sunt

separate de o zonă aliată, în care concentrația de Cu si Ni variază în funcție
de distanța de la suprafață inițială de separație. Această zonă s-a creat prin
migrarea atomilor de Cu in Ni, respectiv a celor de Ni în Cu, din zona cu
concentrație ridicată spre cea cu concentrație scăzută. Procesul în care are
loc migrarea atomilor unui metal în matricea celuilalt se
numește interdifuzie.

Difuzia în volumul cristalului se realizează prin salturi activate

termic ale atomilor de pe o poziție de echilibru pe altă poziție vecină.
Pentru ca un atom să realizeze un salt, trebuie îndeplinite două conditii:

- să existe în vecinătate o poziție de echilibru liberă;

- atomul să aibă suficientă energie pentru a rupe legăturile cu atomii vecini

si pentru a deforma elastic rețeaua cristalină în timpul saltului.

Execuția saltului unui atom necesită fluctuații ale energiei de vibrație a

atomilor, care să furnizeze energia de activare a saltului, corelate cu
mișcarea adecvată a atomilor vecini. Pentru a descrie procesul de difuzie
atomică în volumul unui cristal, s-au propus patru mecanisme elementare:
ciclic, de schimb, lacunar si interstițial (fig. 2).
 După mecanismul ciclic un grup de atomi au un salt comun, de
exemplu, o rotație ciclică (fig. 2a). Această rotație este puțin probabilă,
datorită necesității de sincronizare a saltului unui grup de atomi.
Difuzia de schimb este un caz particular al primului mecanism, prin
care doi atomi vecini fac schimb de poziții (fig. 2b).
 Mecanismul lacunar se bazează pe deplasarea unui atom in poziția
unei lacune vecine (fig. 2c). Energia de activare a acestui mecanism
cuprinde energia necesară formării unei lacune si energia de salt.
În cazul mecanismului interstitial, un atom dispus interstițial sare
într-un interstițiu vecin. Energia de activare este minimă, conținând numai
energia de salt. Acest mecanism prezintă mai multe variante: interstițial
direct (fig. 2d), dacă saltul are loc dintr-un interstițiu în altul
vecin; interstițial indirect (fig. 2e), dacă atomul interstițial deplasează un
atom reticular vecin într-o poziție interstițială, ceea ce conduce la formarea
unui interstițial disociat, care se deplasează după diferite direcții în
spațiu; interstițial extins (fig. 2f), dacă disocierea are loc după o direcție
densă pe lungă distanță; rezultă un crowdion care se deplasează în lungul
șirului reticular. Ultimele două variante ale mecanismului interstițial au o
energie de formare mai mică, deformația elastică a rețelei fiind mai redusă.

În materialele metalice cele mai frecvente sunt mecanismele c si d.

Difuzia lacunară, interstițială indirectă și extinsă apar la migrarea atomilor
metalici, cu raza atomică mare. Este specifică autodifuziei din metalele
pure sau interdifuziei în soluțiile solide de substituție. Difuzia interstițială
directă apare la migrarea în soluțiile solide interstițiale a atomilor de
metaloid cu raza atomică mică (C, N, B, H). Difuzia interstițială apare mai
rapid decât cea lacunară, pe de o parte, pentru că necesită o energie de
activare mai mică si pe de altă parte, pentru că există mai multe interstiții
libere în vecinătate decât vacante.

În afara mecanismelor de difuzie bazate pe

defectele punctiforme, difuzia se produce în lungul
dislocațiilor, pe canalul creat de zona dilatata a
rețelei cristaline din vecinătatea liniei dislocațiilor.

La materialele policristaline, difuzia volumică este

însoțită de difuzia superficială și difuzia pe limita
de grăunte (fig. 3).

Între energiile de activare ale difuziei pe aceste căi există relația:

Esuprafata <<Elimita Edislocatii 0,5 Evolum.
 BIBLIOGRAFIE :

http://www.rasfoiesc.com/educatie/fizica/DIFUZIA-IN-METALE-SI-
ALIAJE37.php

http://www.creeaza.com/referate/fizica/Difuzia-Cuplul-de-difuzie-
Stud723.php

https://www.researchgate.net/publication/293816574_A_course_on_equati
on_of_diffusion