REACȚIILE CHIMICE ÎN ORGANISMUL UMAN

Mihnea Ilie, David Cojanu

Colegiul ,,Mihail Cantacuzino” Sinaia
Prof. îndrumător:Păcurețu Simona

La om, procesul de digestie începe în cavitatea bucală, se continuă în stomac, intestinul subțire,
cu segmentele: duoden, jejun și ileon (absorbția hranei producându-se numai la nivelul
intestinului subțire).Elementul cu adevărat remarcabil pe care îl conțin alimentele vii, în special
cele neprelucrate, sunt enzimele. Enzimele reprezintă cheia pentru o absorbție bună a hranei,
fiind eliberate odată ce începem să mestecăm.
Bibiliografie:
1. Elena Alexandrescu, Doina Dănciulescu “Chimie organică pentru liceu” pg. 300
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie_uman%C4%83
3. https://www.academia.edu
4. https://www.livescience.com
5. Stelică Ene, Gheorghiță Sandu, Gheorghe Gămăneci “Manual biologie clasa a X-a” pg.
40
Corpul uman este constituit doar din trei elemente: oxigen (61%), carbon (23%) și
hidrogen (10%).
Ca orice organism, și cel uman este alcătuit din unitățile fundamentale ale lumii vii -
celule. Acestea alcătuiesc țesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri
de țesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi associate în sisteme sau aparate pentru
îndeplinirea unei funcții.
Organismul este un system viu care este capabil de reproducere, creștere, evoluție și
dispune de metabolism. Un organism este un sistem deschis care face schimburi de
materie, energie și informație cu mediul înconjurător.
Oamenii sunt diferiți in mai multe feluri de celelalte vietăți. Suntem unici printer formele
de viață ale pamantului mulțumită abilităților noastre de a comunica și de a gândi.
Avem, de asemenea, un creier complex dezvoltat, având facilitați precum a gandi, a
imagina, a creea și a invăța din experiențe care depășesc semnificativ celelalte
viețuitoare.
Toți oamenii sunt profund curioși de originea existenței noastre și caută raspunsuri la
întrebari precum: Cum am fost formați?, Cum ne raportăm la originile noastre și la
strămoșii nostrii?, Cum noi, ca indivizi, ne diferențiăm de restul oamenilor? și Cum
putem funcționa ca un tot unitar?
 10 uriozități despre corpul uman:
1. Acidul gastric pe care stomacul omului îl elimină pentru a descompune mâncarea este
atât de puternic încat poate dizolva o lamă de ras.
2. Dacă ați mânca fiind așezați în cap mâncarea s-ar duce în sus, deoarece mușchii
esofagului vor continua să împingă mâncarea către stomac.
3. Durata medie a digestiei în intestinul subțire este de 3 până la 5 ore. În intestinul gros
mâncarea este apoi digerată timp de 4 ore până la 3 zile.
4. Durata vieții unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui
stomacului este de 2 zile. O celulă din piele trăiește 4 săptămâni. O celulă nervoasă poate
trăi până la 60 de ani.
5. Femurul este mai tare decât betonul.
6. Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a lungul vieții.
7. O persoană poate trăi fără mâncare până la o luna, dar fără apă numai o săptămână.
8. 70% din căldura corpului se pierde prin cutia craniană.
9. Stomacul trebuie să-și refacă membrana mucoasă de protecție la fiecare 3 zile pentru a
evita autodigerarea cauzată de proprii acizi.
10. Intestinul gros are zece metri lungime.

Organismul uman prezintă 3 mari funcții: funcția de relație, de nutriție și de reproducere.

Alimentația este vitală. Nutrimentele din hrană mențin funcționale celulele corpului asigurându-
le energia și materiile prime pentru creștere și regenerare. Singura problemă este faptul că
majoritatea acestor nutrimente esențiale sunt conținute în alimentele pe care le mâncăm.
Moleculele de hrană complexe trebuie rupte sau digerate pentru a elibera nutrimentele simple, ca
glucoza si aminoacizii, care pot fi folosite de corp. Acest process este funcția sistemului digestiv.

Mare parte din hrană, o felie de pâine sau o bucată de pui constă dintr-un amestec de diferite
nutrimente, în special carbohidrați, proteine, grăsimi, vitamine, minerale și fibre. Carbohidrații
includ zaharuri simple, ca glucoza și carbohidrați complexi ca amidonul, care conțin molecule de
zahăr. În timpul digestiei, carbohidrații complexi sunt rupți pentru a elibera zaharurile simple,
care asigură energia. Proteinele sunt divizate în moleculele lor constituiente, aminoacizii, care
sunt folosiți de celule pentru a face noi proteine. Acestea sunt întrebuințate pentru creșterea și
repararea celulelor și pentru a produce enzime. Grăsimile sunt divizate în timpul digestiei în acizi
grași și glicerol, care pot fi utilizați ca și combustibili sau reasamblați pentru a forma grăsimi
folosite pentru izolarea corpului. Vitaminele, ca Vitamina C, și mineralele precum calciul și
fierul, sunt esețiale pentru funcționarea normală a metabolismului. În final, componentele
nedigerabile ale țesutului vegetal, numite fibre, asigură funcționarea eficientă a intestinelor.

Procesarea hranei de către sistemul digestiv durează între 24-48h și constă în 4 etape:

 Ingerarea este introducerea mâncării și a băuturii în cavitatea bucală.

 Digestia este ruperea unei game mari de alimente din hrană și încă câteva molecule
simple. Digestia poate fi mecanică, ca și cavitatea de masticație a dinților sau acțiunea de
zdrobire a pereților stomacului, sau chimică, prin acțiunea enzimelor.
 Absorbția este mișcarea moleculelor simple din nutrimente în sânge, care le duce acolo
unde sunt necesare, adică la nivelul celular.
 Egestia este eliminarea de resturi nedigerate sub formă de fecale, prin anus.

Componentele sistemului digestiv:

Verde deschis: Esofag

Roșu: Stomac

Roz: Intestinul subțire

Maro: Intestinul gros

Mov: Ficat

Verde închis : Vezica biliară

Galben: Pancreas
Ce sunt enzimele? Enzimele sunt proteine care acționează ca și catalizatori biologici: accelerează
reacțiile chimice din corp de mii sau milioane de ori în timp ce ele rămân neschimbate. Enzimele
intracelulare lucrează în interiorul celulelor unde accelerează reacțiile metabolice. Enzimele
digestive sunt extracelulare, eliberate de celule din glandele salivare, stomac, pancreas și
intestinul subțire în canalul digestiv. Fără enzime, digestia ar avea loc prea lent pentru ca
organismul să-și obțină nutrimentele. Enzimele sunt specifice pentru anumite molecule ale
substraturilor. Substratul se potrivește exact într-o zonă specifică enzimei, cunoscută ca partea
activă, exact cum cheia se potrivește în broască. Produsele reacției rezultate sunt eliberate de
partea activă și enzimă, rămânând neschimbate, se închide în alte molecule de substrat. Enzimele
digestive catalizează reacțiile implicând hidroliza (participarea apei). Enzima catalizează
descompunerea compușilor organici prin interacțiunea apei. De exemplu, enzima amilază(din
saliva) descompune amidonul în maltoză, iar enzima maltază (din sucul pancreatic) descompune
maltoza in 2 molecule de glucoză.

Dintre enzime, cea mai importantă este pepsina. Ea hidrolizează proteinele până la molecule cu
lanțuri mai scurte de aminoacizi (albumoze și peptone). Dacă glandele gastrice ar produce pepsin
activă, ele s-ar autodistruge deoarece sunt formate din celule, deci conțin proteine. Așa că
pepsina este eliminată în stomac sub forma inactivă (pepsinogen) care, în prezența acidului
clorhidric, devine pepsină. Pepsina din stomac nu atacă peretele acestuia, deoarece el este
protejat de un strat de mucus.

O alta enzimă, labfermentul, coagulează laptele în prezență de Ca2+. Este mai activă la
mamiferele tinere, mai ales la sugari.

Lipaza gastrică hidrolizează grăsimile în acizi grași și glicerol, dacă sunt emulsionate (adică dacă
formează în apă picături fine, așa cum sunt cele din lapte și ou).

Acidul gastric este un fluid digestiv format în stomac. El are un pH cuprins între 1.5 și 3.5 și
este format din 0,5% acid clorhidric. Este produs de celulele căptușite din stomac.

Acidul clorhidric are mai multe roluri, printre care: activează pepsina, creează mediul acid
necesar acțiunii pepsinei, împiedică dezvoltarea germenilor ajunși odată cu hrana în stomac.

Alte celule din stomac produc bicarbonat pentru a reduce acidul și pentru a asigura că pH-ul nu
scade prea mult. De asemenea, alte celule, la nivelul intestinului subțire sau a duodenului, produc
cantități mari de bicarbonat pentru a neutraliza complet orice urmă de acid gastric care coboară
prin tractul digestiv. Alte celule produc și secretă mucus. Mucusul formează o vâscoasă barieră
pentru a preveni acidul gastric de a deteriora stomacul.

Cu toate acestea, câteodată stomacul secretă în exces acid clorhidric din cauza stresului,
alimentelor picante, grase, prăjeli, consumul de alcool sau chiar consumul de băuturi
carbogazoase, precum Coca-Cola. Acest lucru conduce la condiția numită Hiperaciditate
Gastrică, ce provoacă un acut discomfort din cauza indigestiei.

Pentru a demonstra acest lucru, am creat un mediu acid pentru băutura Coca-Cola în scopul
observării reacției acesteia. Am ales un mediu acid pentru a simula momentul când acesta
ajunge în stomac. Imediat introdusă în acid, băutura devine moale, precum o pastă negricioasă,
ce emană un puternic miros neplăcut.

Pentru a contraataca această situație, substanțe precum antiacizii au fost create. Aceste substanțe
au fost produse pentru a neutraliza excesul de acid din stomac. Acțiunea lor este bazată pe faptul
că o bază poate neutraliza un acid formând sare si apă.

Daca conținutul alcalin din antiacizi este prea mare, aceștia vor creea condiții care fac ca
enzimele digestive să fie ineficiente.

Pentru a se asigura că pH-ul rămâne între valorile normale, mai multe substanțe au fost adăugate
antiacizilor.
Dacă antiacizii conțin NaHCO3 , atunci următoarele reacții au loc în stomac:

Na+ + HCO− + −
3 + H + Cl ——NaCl +H2 SO4

H2 CO3 ——H2 O + CO2

Excesul de Na+ și HCO3 este absorbit de pereții intestinului subțire împreună cu mâncarea care
trece.

H2 CO3 ce a fost format în timpul reacției se va descompune rapid pentru a forma apă și dioxid de
carbon.

Conținutul sosit din stomac va fi diluat până la consistența unei supe,cu ajutorul a 3 sucuri: bila ,
sucul pancreatic și sucul intestinal.

I. Bila conține săruri biliare care emulsionează grăsimile, adică le fragmentează în picături
fine asupra cărora pot acționa enzimele.

II. Sucul pancreatic conține enzime deosebit de importante:

- enzimele proteolitice (tripsina, chimotripsina , carboxipeptidaza , elastaza , colagenoza)

hidrolizează fiecare în felul ei proteinele până la 2-4 grupuri de aminoacizi (oligopeptide)
sau chiar la aminoacizi.

- enzima lipolitică, lipaza pancreatică, hidrolizează grăsimile în acizi grași și glicerol.

- enzima glicolitică, amilaza pancreatică, acțiune similară cu amilaza salivară care este mai
activă și poate acționa chiar asupra amidonului crud, transformându-l în maltoză.

III. Sucul intestinal conține enzime care acționează la suprafața mucoasei intestinale:

->oligopeptidazele hidrolizează oligopeptidele până la aminoacizi.

->lipaza intestinală acționează la fel ca cea pancreatică.

>dizaharidazele (maltaza, zaharaza, lactaza) desfac dizaharidele, maltoza, zaharoza

(zahărul din sfeclă) și lactoza(zaharul din lapte) în monozaharide: glucoza, fructoza,
galactoza.
 GALACTOZA
GLUCOZA FRUCTOZA

ACIZI GRAȘI AMINOACIZI

Digestia chimică în segmentele tubului digestiv:

În concluzie..
 Sistemul digestiv îndeplinește funcțiile de modificare mecanică și chimică a alimentelor, digestie,
absorbția subtanțelor nutritive.
 Digestia este imposibilă fără hidroliză cu ajutorul enzimelor.
 O alimentație nesănătoasă și săritul peste mese sau mâncatul la ore nepotrivite poate să creeze
Hiperaciditate Gastrică.
 Excesul de antiacizi poate determina ineficiența enzimelor.
 Intestinul subțire finalizează digestia chimică, substanțele alimentare ajungând la forma finală,
cea mai simplă, sub acțiunea enzimelor digestive.