De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii?

Întrebare: De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii?

Răspuns: În primul rând, este important să înţelegem că nu toţi arabii sunt musulmani şi nu toţi
musulmanii sunt arabi. Deşi majoritatea arabilor sunt musulmani, sunt mulţi arabi care nu sunt
musulmani. De fapt, sunt mult mai mulţi musulmani care nu sunt arabi (în zone precum Indonezia şi
Malaezia) decât musulmani arabi. În al doilea rând, trebuie să reţinem că nu toţi arabii îi urăsc pe
evrei, că nu toţi musulmanii îi urăsc pe evrei şi că nu toţi evreii îi urăsc pe arabi şi musulmani.
Trebuie să fim atenţi să nu catalogăm oamenii într-un fel sau altul. Cu toate acestea, în general
vorbind, arabii şi musulmanii au o aversiune şi o neîncredere faţă de evrei şi invers, evreii pentru
arabi şi musulmani.

Dacă există o explicaţie biblică cu privire la această animozitate, trebuie să ne întoarcem în trecut pe
vremea lui Avraam. Evreii sunt descendenţi ai lui Isaac, fiul lui Avraam. Arabii sunt descendenţi ai lui
Ismael, de asemenea fiul lui Avraam. Cum Ismael era fiul unei sclave (Geneza 16:1-16) şi Isaac era
fiul promis care avea să-l moştenească pe Avraam (Geneza 21:1-3), evident că exista o anumită
animozitate între cei doi fii. Pentru că Ismael râdea de Isaac (Geneza 21:9), Sara a vorbit cu Avraam
să-i alunge pe Agar şi Ismael (Geneza 21:11-21). Probabil că acest lucru a provocat mai mult dispreţ
în inima lui Ismael pentru Isaac. Un înger chiar a profeţit lui Agar că Ismael va “trăi în ostilitate faţă
de toţi fraţii lui” (Geneza 16:11-12).

Religia islamică, la care au aderat o majoritate a arabilor, a făcut ca această ostilitate să devină mai
profundă. Coranul conţine unele instrucţiuni contradictorii cu privire la evrei. La un moment dat îi
instruieşte pe musulmani să îi trateze pe evrei ca fraţi, şi în altă parte porunceşte musulmanilor să îi
atace pe evreii care refuză să se convertească la Islam. De asemenea, Coranul introduce un conflict
cu privire la cine a fost fiul promis. Scriptura evreiască spune că a fost Isaac. Coranul spune că a
fost Ismael. Coranul învaţă că Ismael a fost fiul pe care Avraam aproape că l-a sacrificat Domnului,
nu Isaac (ceea ce vine în contradicţie cu Geneza capitolul 22). Această dezbatere cu privire la cine a
fost fiul promis, contribuie în mare măsură la ostilitatea din ziua de azi.

Totuşi, rădăcinile străvechi ale ostilităţii dintre Isaac şi Ismael nu explică în totalitate ostilitatea de
astăzi dintre evrei şi arabi. De fapt, de mii de ani în Orientul Mijlociu, evreii şi arabii au trăit relativ în
pace şi indiferenţă unii faţă de alţii. Cauza pricipală a ostilităţii are o origine modernă. După Cel de-al
Doilea Război Mondial, Naţiunile Unite au recunoscut ocuparea unui teren de către poporul evreu, la
restabilirea statului Israel, teren care a aparţinut acestora, dar la vremea reocupării lui era locuit de
arabi (palestinieni). Cei mai mulţi arabi au protestat vehement împotriva ocupării acestui teren de
către poporul Israel. Naţiunile arabe s-au unit şi au atacat Israelul într-o încercare de a-i alunga pe
evrei de pe terenul lor – dar ei au fost învinşi de Israel. De atunci, a fost o mare ostilitate între Israel
şi vecinii săi arabi. Dacă ne uităm pe o hartă, Israelul are felie micuţă de tot de teren şi este
înconjurată de naţiunile arabe mult mai mari, de exemplu Iordania, Siria, Arabia Saudită, Irak şi
Egipt. Punctul nostru de vedere este că, biblic vorbind, Israelul are dreptul să existe ca naţiune
având propriul teren – că Dumnezeu a dat terenul lui Israel descendenţilor lui Iacov, nepotul lui
Avraam. În acelaşi timp, credem cu tărie că Israelul ar trebui să caute pacea şi să arate respect
pentru vecinii lor arabi. Psalmul 122:6 declară, "Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te
iubesc, să se bucure de odihnă”.