Tema 1:LOGISTICA ȘI ROLUL EI ÎN ECONOMIE

1.1.Noțiuni și concepte generale

1.1.Noțiunea de logistică (economia materialelor) cuprinde toți pașii unui proces de fabricație și
toate activitățile de armonizare a spațiului și timpului cu bunurile și persoanele, inclusiv gruparea
lor.
Logistica – organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la
concepţie, aprovizionare pînă la producţia şi distribuţia către clientul final, cu satisfacerea
exigenţelor pieţei cu un cost minim
Concluzionînd cele expuse mai sus, noțiunea de logistică poate fi definită ca un complex
al activităţilor care asigură disponiblitatea unei cantităţi de produse, la locul şi în momentul
existenței cererii, cu costuri minime. De logistică se țin toate operaţiile care determină mişcarea
fluxurilor materiale în procesul de aprovizionare, producere, gestiune fizică, ambalare, stocare şi
gestionare a stocurilor, de manipulare, transport şi distribuție.

Tema 2:ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR LOGISTICE

2.1. Evoluţia structurilor organizatorice și factorii de influență
2.1.Până în prezent, literatura de specialitate nu este unanimă în a defini însă conceptul de
structură organizatorică, aceasta fiind văzută ca fiind:
• un set de sarcini formale, atribuite indivizilor şi departamentelor;
• relaţiile formale de raportare, incluzând liniile de autoritate, responsabilitatea decizională,
numărul nivelurilor ierarhice şi domeniul de control al managerului;
• proiectarea sistemelor, pentru asigurarea coordonării eficace, transdepartamentală a angajaţilor.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că structura organizatorică poate fi definită ca
reprezentând ansamblul proceselor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea,
orientate spre realizarea obiectivelor anterior stabilite ale firmei. Alegerea şi proiectarea
structurii organizaţiei sunt rezultatul unor factori, atât de natură obiectivă, cât şi subiectivă.
Principalii asemenea factori sunt: strategia organizaţiei, mediul în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea, procesele tehnologice şi operaţionale şi legăturile, interdependenţa dintre
departamente.

Tema 3: ELABORAREA STRATEGIILOR LOGISTICE

3.1.Strategii logistice – concepte generale
3.1. Strategia logistică- un instrument creat pentru optimizarea activității operaționale utilizînd
metode cantitative care sunt folosite ca suport pentru luarea deciziilor.
Se întilnesc următoarele strategii logistice:
-strategiile operatiunilor
-strategiile de aprovizionare
- strategiile de distributie
- strategiile de externalizare
- strategiile oferite clientilo
- strategiile activelor
Tema 4: FLUXURILE MATERIALE, CLASIFICĂRI ȘI PROGNOSTICURI
4.1. Criteriile de cuantificare a fluxurilor materiale
4.1 Fluxurile materiale - reprezintă mişcarea progresivă în cadrul procesului de fabricaţie a
materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, subansam- blelor etc. între depozitele de
materiale şi secţiile de producţie şi între secţiile de finisare şi depozitele de produse finite.
Fluxurile materiale se formează în rezultatul transportării, depozitării şi executării altor
operaţii cu materia primă, semifabricatele şi produsele finite, începând de la sursa primară a
materiei prime până la consumatorul final. În procesul circulaţiei încărcăturii se realizează
operaţii variate: descărcarea, aranjarea pe suporturi cu fund dublu, deplasarea, despachetarea,
aranjarea la stocare etc.
În organizarea fluxului de materiale trebuie să se ţină seama de sensul şi lungimea
traseului pe care circulă materialele, de caracteristicile de depozitare şi de transport ale
materialelor (volum, greutate, gabarit etc.), de durata de stocare în diferite puncte şi durata totală
de imobilizare a materialelor în procesele de producţie.
Tema 5: LOGISTICA APROVIZIONĂRILOR
5.1.Scopuri și sarcini ale logisticii aprovizionării
5.1. Aprovizionarea resurselor materiale reprezintă activitatea prin care se asigură elementele
necesare desfăşurării unei activităţi care să aducă un profit cît mai mare firmelor.
Scopul logisticii aprovizionării constă în satisfacerea necesităților de producție cu materii
prime la costuri minime.
Obiectivul logisticii de aprovizionare este asigurarea completă, complexă și la timp a
unității economice cu resurse materiale la locul și termenul stabilit.
Sarcinile logisticii aprovizionării sînt: 1. Respectarea graficului de achiziționare a
materiilor prime - o livrare înainte de termen implică cheltuieli suplimentare de întreținere, iar o
întîrziere ar putea provoca întreruperea procesului de producție. 2. Respectarea echilibrului între
cantitatea livrată și cea necesară procesului de producție – calcularea incorectă a volumului
optim de achiziții cauzează dificultăți în organizarea procesului de producție. 3. Respectarea
cerințelor calitative în procesul de aprovizionare cu materii prime.
Tema 6: LOGISTICA PROCESULUI DE PRODUCȚIE
6.1.Noțiuni generale privind logistica procesului de productie
6.1. Logistica procesului de producție este a doua verigă a sistemului logistic și iși găsește
întrebuințarea in 3 eape ale sistemului logistic:
-aprovizionare cu materii prime
-productia propriu zisă
-distributia fizică către consummator
Logistica procesului de productie – asigurarea producerii complete și calitative a
bunurilor in conformitate cu necesitățile consumatorilor , reducînd la minim durata ciclului de
producție și optimizînd costurile de productie.
Obiectul de studiu al log. de prod. constituie fluxurile material utilizate in producerea
bunurilor si serviciilor incluse in organizarea procesului de prouctie.
Scopul log. de prod. este optimizarea fluxurilor material din flxul tehnologic
Tema 7: LOGISTICA DEPOZITELOR
7.1. Conceptul de depozitare
În general, noţiunea de depozit este cunoscută ca avînd două sensuri: unul economic şi
altul tehnic. Din punct de vedere tehnic, prin depozit se înţelege orice construcţie (clădire,
încăpere, hală, magazie) special amenajată pentru păstrarea materialelor şi dotată cu aparatajul,
mecanismele şi utilajele necesare efectuării procedurilor de depozitare. Din punct de vedere
economic, depozitul este un compartiment operativ prin care se derulează relaţiile nemijlocite cu
furnizorii şi beneficiarii, se iau decizii privind alimentarea optimă în timp a beneficiarilor, se
execută toate operaţiunile de evidenţă, gestiune şi monitorizare a materialelor
Depozitarea, componentă a sistemului logistic, poate fi definită drept activitatea de
păstrare a produselor la şi între punctele de producţie şi de consum, completată cu oferirea de
informaţii despre situaţia – condiţiile şi starea – bunurilor păstrate.

Tema 8: LOGISTICA DISTRIBUȚIE MĂRFURILOR

8.1. Conţinutul, sarcinile şi funcţiile logisticii de distribuţie
Logistica distribuţiei reprezintă ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor care asigură
punerea la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate
de către întreprinderile producătoare. Logistica distribuției are rolul de a satisface necesitățile
cererii formulate de marketologi utilizînd costuri minime.
Scopul logisticii de distribuție este asigurarea livrării produselor și serviciilor necesare la
destinația necesară, în termenul stabilit cu cheltuieli minime. Pentru realizarea scopului propus,
logistica de distribuție își îndeplinește sarcinile la două nivele (micro- și macro logistic). la nivel
micrologistic: - planificarea procesului de distribuție; - selectarea tipurilor de ambalare; -
organizarea activităților de încărcare, descărcare; - organizarea serviciului post-vînzare. la nivel
macrologistic: - selectarea rețelei de distribuție a fluxurilor materiale; - formarea canalelor noi de
distribuție; - amplasarea noilor centre de distribuție.

Tema 9:SERVIREA CLIENȚILOR

9.1.Servirea clienților concepte generale
Scopul unui sistem logistic integrat este de a servi clienţii la fel de bine sau mult mai bine
decât concurenţii. Servirea clienţilor se referă la asigurarea disponibilităţii produselor pentru
clienţi. Valoarea potenţială a produsului devine efectivă numai în momentul în care produsul
intră în posesia clientului. Dintr-o altă perspectivă, servirea clienţilor este definită ca un
ansamblu de activităţi intercorelate. Astfel, servirea clienţilor reprezintă lanţul activităţilor de
vânzare şi satisfacere a cerinţelor clienţilor, care începe cu primirea comenzilor şi se încheie cu
livrarea produselor la clienţi, în unele cazuri continuând cu servicii de întreţinere a
echipamentelor sau alte forme de sprijin tehnic.
Tema 10: LOGISTICA INFORMAȚIONALĂ
10.1. Concepte generale ale logisticii informaționale
Sistemul informaţional logistic al unei organizaţii constă în resursele
umane,echipamentele, soluţiile informatice, metodele şi procedurile utilizate pentru asigurarea
datelor şi informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziilor strategice şi operaţionale
referitoare la activităţile logistice ale organizaţiei. Activităţile pe care le presupune
îndeplinirea rolului SIL constau în specificarea, culegerea, prelucrarea, analiza, interpretarea,
raportarea şi distribuirea informaţiilor. Pentru a fi utile procesului decizional logistic,
informaţiile trebuie să aibă următoarele caracteristici: actualitate, relevanţă, acurateţe,
accesibilitate.

Tema 11:LOGISTICA FINANCIARĂ

11.1. Rolul funcțiilor fluxului financiar logistic
Sistemul financiar reprezintă un sistem de organizare, planificare, control şi evaluare a relaţiilor
şi resurselor financiare, care se stabileşte din momentul fondării întreprinderii.
Cantitatea de bunuri şi mijloace băneşti transferate într-o anumită perioadă de timp se
numeşte flux. Fluxurile pot fi de intrare şi de ieşire, iar între aceste două categorii trebuie să
existe o stare de echilibru, de care depinde capacitatea de plată a întreprinderii.
Fluxurile financiare ale întreprinderii, în funcţie de activitate, formează următoarele
cicluri: - ciclul de exploatare, care reflectă mijloacele băneşti (resursele financiare) utilizate în
activitatea curentă de exploatare; - ciclul de investiţii, care reflectă operaţiile financiare privind
vânzarea activelor pe termen lung uşor negociabile, procurarea activelor pe termen lung,
acordarea de împrumuturi; Gestiunea financiară - ciclul de finanţare, care reflectă operaţiile
financiare privind împrumuturile primite şi rambursarea lor, vânzarea de acţiuni şi răscumpărarea
lor, plata dividendelor.
Tema 12: COOPERAREA ÎN LOGISTICĂ
12.1. Modele generice de cooperare în logistică
Conceptul de cooperare, prin proprietăţile de adaptare pe care le dezvoltă, poate
avea rolul de tampon în faţa incertitudinilor şi complexităţii, dimensiuni generatede dubla
destabilizare la care logistica este supusă în amonte şi în aval. Cooperarea logistico-
organizaţională. Obiectivul acestui mod de cooperare este acela de a elimina costurile
suplimentare în sensul prestării serviciului dorit (aceasta presupune o cunoaştere prealabilă a
acestuia), lucru posibil prin completarea caietului de sarcini. Cooperarea logistico –
comercială al cărei obiectiv nu este numai acela de a reduce costurile operaţionale, ci şi acela al
integrării componentei comerciale. Se urmăreşte ameliorarea performanţei comerciale, a cifrei de
afaceri şi a marjelor pe baza organizării unor sisteme logistice adaptate şi a abordării pe familii
logistice 3. Cooperarea logistică – marketing, care presupune organizarea unui departament
de marketing la producător, dar şi la distribuitor (pentru achiziţii). Această funcţiune include
previziunea vânzărilor, cunoaşterea consumului real, a stocurilor pe ansamblul lanţului, a
planurilor de producţie şi distribuţie.