Bătălia de la Cătlăbuga

Bătălia de la Cătlăbuga a avut loc pe 16 noiembrie 1485 între trupele lui Ștefan cel
Mare și forțe ale Imperiului Otoman care apărau cetatea Chilia (azi
în Ucraina). Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a mai fost în stare
să-și continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei.

Ca răspuns la încercarea domnului Moldovei de a recupera cetățile maritime, Chilia

și Cetatea Albă, sultanul Baiazid al II-lea (1481 – 1512, al
nouălea padișah/monarh al Imperiului Otoman) trimite o oaste otomano-tătară pentru
pedepsirea acestuia.
Astfel, noul sangeacbey(Sangeacurile au fost diviziuni administrative ale Imperiului
Otoman, „prefectură” sau „district”) de Silistra(oraș port la Dunăre, în nord-
estul Bulgariei), Bali bey Malkocioglu(comandant militar ottoman), pătrunde cu
trupele în Moldova, pentru a o jefui, trecînd pe un pod ridicat peste Prut. Grosul
oștirii sale rămâne între Prut și Nistru, el trimițând doar avangărzile(o unitate sau
subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de sigu-
ranță) să atace.
Ștefan, alături de cca. 3.000 cavaleri poloni greu înarmați, nu s-a confruntat direct cu
oștirile otomane, ci le-a atras în locuri strâmte, ca să le poată lovi mai bine:
„Și astfel, fiind pretutindeni bătuți de Ștefan, turcii au fost nevoiți să iasă din țara lui”
, scrie cronicarul polon Bielski. Bătălia finală s-a dat în apropiere de Chilia, lângă
lacul Cătlăbuga, victoria fiind evidențiată și într-o cronică lituaniană:
„deodată oastea turcească și hoarda întreagă cu mare strigăt i-a lovit pe ai noștri
[creștini] și trei ceasuri a fost mare bătălie, cînd polonii au început să intre în
dezordine, să plece cu toții și i-au dus pe turci spre rezerva [moldovenilor]... Acolo
toți turcii au fost înfrînți pe capete.”
Au rămas pe cîmpul de luptă 8.000 de otomani și 3.000 de creștini.
În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată în frunte cu Baly-beg iarăși
invadează Moldova, intenționînd s-o supună. Pentru acesta însă trebuia, întîi de
toate, să-l detroneze pe Ștefan. În bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii conduși de
Ștefan și de această dată i-au biruit pe turci, omorîndu-l pe Hronoda (Hroiot),
pretendentul la tron.
Atât în Bătălia de la Cătlăbuga, cât și în ultima confruntare cu turcii – Bătălia de la
Șcheia, Ștefan l-a avut ca adversar direct pe pașa de Silistra, Bali-beg Malcoci
Oglu (Bali bey Malkocioglu). La ordinul lui Baiazid al II-lea, Bali-beg Malcoci Oglu a
pătruns în Moldova cu o mulțime de luptători. După ce a trecut Prutul, oastea pașei
de Silistra avea să facă cunoștință, nu departe de Chilia, cu săgețile, lănciile și
săbiile moldovene, precum și cu strategiile aplicate de atâtea ori cu succes de către
Ștefan.
Dacă turcii au fost susținuți în luptă de către tătari, moldovenii i-au avut ca aliați pe
poloni. Au luat parte la luptă circa trei mii de călăreți polonezi. La Cătlăbuga s-a
desfășurat bătălia decisivă, în urma căreia au pierit o mulțime de turci și tătari,
oastea Imperiului Otoman suferind o nouă înfrângere; acea confruntare hotărâtoare
a fost precedată, în zilele anterioare, de alte lupte de amploare mai mică, în care
grupurile de invadatori ce înaintau în teritoriu erau surprinse în momente și locuri
neprielnice, fiind împuținate, puse în dezordine, risipite, ținute într-o necontenită
stare de tensiune.
În Bătălia de la Cătlăbuga au căzut în luptă 11.000 de oastași, dintre care 8.000 din
partea Imperiului Otoman. În niciuna dintre confruntările desfășurate în zilele
anterioare luptei decisive de la 16 noiembrie 1485, turco-tătarii nu au obținut vreo cât
de mică izbândă, doar datorită iscusinței lui Ștefan de-a alege momentele și locurile
în care erau efectuate atacurile – mereu surprinzătoare și nefaste pentru puternicul
și bine înarmatul adversar.
Într-o cronică lituaniană se relatează că în încleștarea decisivă de la jumătatea lunii
noiembrie atacul a fost inițiat de către inamic – hoarda de tătari și armata imperială
otomană. Aprigul schimb de ostilități, în care au făcut sacrificiul suprem aproximativ
trei mii de moldoveni și poloni, a durat cam trei ore. Deși, în prezent, Bătălia de la
Cătlăbuga nu este prea des pomenită, aflându-se în umbra altor victorii
spectaculoase obținute de către oastea lui Ștefan contra otomanilor, cronicarul
lituanian se referă la aceasta ca la o „mare bătălie”.

La începutul bătăliei, după planul ticluit de către Ștefan, în primele rânduri s-au aflat
cavalerii poloni, ocrotiți față de săgețile tătarilor de către strașnicele lor armuri. După
ce aceștia au început să dea înapoi, sub presiunea tot mai mare exercitată de către
adversarul turco-tătar, acțiunea decisivă, aducătoare de izbândă, a fost întreprinsă
de către încercații oșteni ai lui Ștefan.

După ce au întâmpinat o opoziție ce i-a surprins prin vigoarea sa, tătarii și otomanii
au fost puși pe fugă – câți dintre ei au mai putut fugi. Și astfel a suferit Imperiul
Otoman condus de către Baiazid II, fiul cuceritorului Constantinopolului, o nouă și
memorabilă înfrângere, într-un conflict cu Moldova lui Ștefan cel Mare.