Să zicem că aș avea darul proorociei, și
Aș fi
Dumnezeu mi-ar descoperi viitorul mai
detaliat decât i l-a descoperit lui Ellen White,
dar nimeni nu m-ar crede, pentru că aș fi
aspru și neplăcut înaintea oamenilor, la ce mi-
ar folosi?
Chiar dacă aș fi celebru în toată lumea și aș fi
atât de tare încât să pot vorbi cu oricine, dar
nu m-aș purta frumos cu persoanele apropiate
din viața mea, aș fi de fapt ... fără valoare.
Ar fi oare de dorit să câștig un premiu Nobel,
sau să fiu mai deștept decât toți profesorii mei
la un loc, dacă nu aș cunoaște niciodată
dragostea de mamă, sau iubirea de frați și de
surori?
Să ne imaginăm că aș cunoaște Biblia pe de
rost, și aș înțelege ebraica și greaca, sau că aș
avea puterea să vindec pe oricine, să mut și
râul Jiu din loc, dacă oamenii nu simt că îi
iubesc, fac doar spectacol ieftin, sunt un mare
... gunoi.
Dacă aș fi sănătos tun, dar nu aș ajuta
niciodată pe nimeni, cu ce ar fi de ajutor
orașului sau familiei mele că eu sunt cel mai
sănătos om?
Dacă aș avea o frumusețe superbă, și mai
mult, dacă aș rămâne așa, mulți ani de zile, și
mi-aș păstra frumusețea fără seamăn, dar nu
aș avea încredere în nimeni și n-aș iubi pe
nimeni, aș avea sufletul acru și inima înțepată.
La ce bun?
Dacă aș fi aplaudat de toți străinii oriunde
merg, dar nu aș găsi nicăieri niciun prieten
adevărat, cățelul care își vede stăpânul
întorcându-se acasă ar fi mai fericit decât
mine.
Chiar dacă aș avea cea mai frumoasă voce din
lume, dar n-aș cânta cu duioșie și bunătate din
inimă, cea mai reușită interpretare a mea ar fi
ca o zdrăngănitură sau ca un zgribulit de
burlane sparte în care suflă vântul.
Și dacă aș avea venituri mari și casa visurilor
mele, dar toate fără dragoste, atunci, dincolo
de ușa locuinței nu m-ar aștepta nimeni.
nevoit să trăiesc de unul singur într-un palat
perfect: nu aș ajunge deprimat, dacă dragoste
nu e?
Să spunem că aș avea media zece pe linie la
școală; aș reuși să am media 10 chiar la
examenul bacalaureat și aș fi admis la orice
facultate mi-aș dori cu bursă. Dar în tot timpul
acesta, eu nu aș fi considerat un tip de treabă,
și nimeni nu ar dori să ieșim împreună în oraș.
Ce rost are să fiu geniu, dacă nimeni nu se
îndrăgostește de mine și eu nu sunt în stare să
iubesc?
Cum aș trăi știind că sunt cel mai bun în firma
mea, dar în același timp să fiu bârfit de toți
colegii pe la spate și niciunul să nu mă
înțeleagă?
Ar fi mai preferabil să mă simt bine oriunde
mă duc și toți să îmi zâmbească și să mă
îmbrățișeze, decât ca toți să știe că sunt mai
tare decât ei, dar nimeni să nu mă dorească.
Și chiar dacă aș fi prezbiter, sau pastor și aș fi
foarte respectat, dacă nu aș pune tot sufletul
meu în ceea ce fac, nu cred că ar avea vreun
rost.
Și dacă aș fi președintele țării sau aș avea - pe
merit - cea mai înaltă funcție din Europa, dar
oamenii din jurul meu ar fi mai nefericiți decât
înainte, pe mine personal, nu mă ajuta cu
nimic.
Sau invers - dacă aș fi rămâne sărac lipit
pământului în urma sponsorizărilor făcute
pentru alții, îmi pot dona până și organele
pentru o cauză bună, dar dacă nu fac asta din
iubire, pe mine nu m-ajută nici măcar să trec
în CV.
Dragostea reușește să nu se enerveze, este
deosebit de manierată, dragostea nu se laudă
singură. Cine iubește, nu povestește lucrurile
mari pe care le-a făcut. Cine iubește este
politicos, nu își pierde controlul, nu are
gânduri ascunse, ci este transparent și sincer.
Pentru că amabilitatea este mai importantă
decât hainele scumpe de pe tine. Vorba ta
dulce are efect mai mare decât cel mai frumos
portret al tău de pe Facebook.
Dragostea nu se laudă cu ce a văzut, nici cu cât
a citit, nici cu carnetul de note. Pentru
dragoste nu e așa de important să spună
lucrurile mari pe care le-a făcut. Iubirea nu se
admiră pe sine în oglindă. Dragostea nu
postează întotdeauna reușitele. Ea este umilă
și nu vrea să pară mai mult decât este.
Dragostea nu are nevoie să mintă, nici să
copieze la școală, pentru că scopul ei nu este
să impresioneze sau să câștige sute de like-uri.
Când intră în clasă, elevul stăpânit de iubire nu
pășește în așa fel încât să atragă atenția
asupra sa; el nu se zbate pentru ca să fie
apreciat de ceilalți. De fapt, dragostea nu
caută să își facă simțită prezența.
Dragostea nici nu obosește, pentru că ea nu
renunță niciodată. Dragostea e uitucă atunci
când e vorba de greșelile altora. Dragostea
poate spera la orice lucru bun și e extrem de
optimistă, dragostea suferă totul. Iubirea va
dăinui veșnic. Rămân neîncetat acestea trei:
credința, speranța și dragostea. Dar pe locul
întâi va fi întotdeauna dragostea.
4
Dragostea este răbdătoare, dragostea este
plină de bunătate, nu este invidioasă,
dragostea nu se laudă, nu este mândră, 5 nu
se comportă indecent, nu-şi urmăreşte
propriile interese, nu se supără, nu se
gândeşte la rău, 6 nu se bucură de
nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr,
7
suportă totul, crede totul, nădăjduieşte
totul, suferă totul.
8
Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât
priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât
priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât
priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. 9 Căci
cunoaştem în parte şi profeţim în parte,
10
însă, atunci când va veni ce este
desăvârşit, ceea ce există doar în parte se
va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca
un copil, judecam ca un copil, gândeam ca
un copil; când am devenit adult, am
terminat cu lucrurile copilăreşti. 12 Acum
vedem ca într-o reflecţie din oglindă[b],
însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum
cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte
aşa cum am fost şi eu cunoscut. 13 Acum
deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea
şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele
este dragostea.
The Way of Love The Message
13 If I speak with human eloquence and
angelic ecstasy but don’t love, I’m nothing
but the creaking of a rusty gate.
2
If I speak God’s Word with power,
revealing all his mysteries and making
everything plain as day, and if I have faith
that says to a mountain, “Jump,” and it
jumps, but I don’t love, I’m nothing.
3-7
If I give everything I own to the poor
and even go to the stake to be burned as a
martyr, but I don’t love, I’ve gotten
nowhere. So, no matter what I say, what I
believe, and what I do, I’m bankrupt
without love.
Love never gives up.
Love cares more for others than for self.
Love doesn’t want what it doesn’t have.
Love doesn’t strut,
Doesn’t have a swelled head,
Doesn’t force itself on others,
Isn’t always “me first,”
Doesn’t fly off the handle,
Doesn’t keep score of the sins of others,
Doesn’t revel when others grovel,
Takes pleasure in the flowering of truth,
Puts up with anything,
Trusts God always,
Always looks for the best,
Never looks back,
But keeps going to the end.
8-10
Love never dies. Inspired speech will
be over some day; praying in tongues will
end; understanding will reach its limit. We
know only a portion of the truth, and what
we say about God is always incomplete.
But when the Complete arrives, our
incompletes will be canceled.
11
When I was an infant at my mother’s
breast, I gurgled and cooed like any infant.
When I grew up, I left those infant ways
for good.
12
We don’t yet see things clearly. We’re
squinting in a fog, peering through a mist.
But it won’t be long before the weather
clears and the sun shines bright! We’ll see
it all then, see it all as clearly as God sees
us, knowing him directly just as he knows
us!
13
But for right now, until that
completeness, we have three things to do
to lead us toward that consummation: Trust
steadily in God, hope unswervingly, love
extravagantly. And the best of the three is
love.