Deși temele povestirilor diferă între ele (erotică, socială, de aventuri, călătorii), volumul are o unitate

conferită, în principal, de tema comună a timpului. Este sugerată veșnica schimbare a tot ce există,
dar, dincolo de această perpetuă transformare, persistă o permanență care învinge timpul. Această
viziune asupra lumii este evidentă aproape în fiecare povestire. De exemplu, la sfârșitul povestirii
„Fântâna dintre plopi”, la întrebarea dacă fântâna mai există, Moș Leonte răspunde: „S-a dărâmat ca
toate ale lumii.” Acest motiv, „fortuna labilis” (soarta schimbătoare) este prezent în întregul volum.

De asemenea, apar permanent cele două Ancuțe: cea tânără, contemporană cu momentul povestirii,
și mama ei, „Acuța cea de demult”, evocată în majoritatea povestirilor. Prin înfățișare, prin gesturi,
prin reacțiile dintr-o anumită situație, Ancuța cea tânără amintește perfect de mama ei. Deci, în ciuda
schimbărilor provocate de succesiunea generațiilor, există o permanență.

Tema povestirii o constituie iubirea, care se confruntă cu obstacolele impuse de diferențele sociale
dintre îndrăgostiți.

Motivul povestirii amânate în mod repetat este o tehnică narativă ce are rolul de a păstra trează
atenția cititorilor.

Cealalta Ancuta
Teme: iubirea interzisa si cu final nefericit
Motive: viclenia, hanul

glamvintageblog ·
Ambiţios ·

Tema operei este diversificata: iubirea, viata celor multi si necajiti, lupta pentru dreptate, modul de
percepere al vietii occidentale