PRETUL SI TARIFUL

Sub aspect economic prețul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor,
comparate și corelate prin prisma cantității, calității și a altor criterii.
În practica economică se întâlnesc două mari categorii de prețuri: prețuri de aprovizionare
(preț de achiziție, preț negociat, preț cu ridicata, preț de import, preț de livrare al
importatorului, preț de vânzare al firmei de comerț cu ridicata, prețul bursei) și prețuri de
vânzare (prețul de vânzare al producătorilor, al importatorilor, al firmelor de comerț cu
ridicata și cu amănuntul).
Nivelul prețului depinde de raportul dintre cerere și ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea
și accesibilitatea sau raritatea produselor

In practica economică se folosesc mai multe categorii de preţuri şi anume:

– preţuri cu ridicata;
– preţuri cu amănuntul;
– tarife.
a) Preţurile cu ridicata sunt preţurile care se negociază şi la care circulă produsele, în
general, între agenţii economici. Ele cuprind costurile şi profitul, ca regulă generală, iar
unele produse, precizate prin acte normative, preţurile cu ridicata cuprind şi accizele datorate
bugetului de stat.
Preţurile cu ridicata sunt legate în special de producătorii de bunuri materiale. Ei negociază
nivelul acestor preţuri cu beneficiarii, în funcţie de cerere şi ofertă.
b) Preţurile cu amănuntul sunt preţurile la care se desfac sau se revând populaţiei diferite
produse de către unităţile comerciale specializate sau de către magazinele proprii ale
unităţilor producătoare. Preţurile cu amănuntul se aplică şi la vânzările prin reţeaua
comerţului cu amănuntul către unităţile de stat, cooperatiste sau private şi organizaţii obşteşti.
Aceste preţuri se practică mai ales pentru produsele destinate consumului neproductiv.

c) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică într-un anumit domeniu specific de
activitate, în domeniul prestărilor de servicii. În funcţie de categoria beneficiarului, tarifele au
caracterul de preţuri cu ridicata (când serviciile se prestează, de regulă, agenţilor economici)
sau de preţuri cu amănuntul.

Tehnici de stabilire a pretului produselor agroalimentare

Stabilirea pretului se realizeaza prin parcurgerea unui numar de sase etape:

1. fixarea obiectivelor tinta ale firmei;

2. analiza structurii cererii;

3. determinarea corelatiei între cost-productie;

4. studierea preturilor concurentei;

PRETUL SI TARIFUL

5. alegerea metodei de determinare a pretului;

6. stabilirea nivelului final al pretului.

Indicele preturilor exprima evolutia preturilor si se calculeaza prin compararea

nivelurilor preturilor în doua perioade distincte. În mod curent, este utilizata urmatoarea
relatie de calcul:

Ip = p1 / p0 , în care:

Ip reprezinta indicele pretului

p1 reprezinta pretul în perioada curenta

p0 reprezinta pretul în perioada de baza