MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIONAL

ŞI
ELEMENTELE SALE PSIHOSOCIALE

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Influenţele structurante ale sistemului sociocultural asupra personalităţii, mai ales în

ontogeneză, cât şi influenţele individuale asupra structurilor sociale (grupuri, organizaţii,
instituţii) nu pot avea loc decât pe fondul unui sistem complex de relaţii interpersonale, ale cărui
caracteristici vor influenţa atât procesele psihoindividuale, cât şi pe cele socioculturale,
desfăşurate la nivelul organizaţiilor şi instituţiilor sociale.
Orice organizaţie urmăreşte să atingă succesul în domeniul de activitate în care se
încadrează. Succesul în afaceri este determinat de calitatea exercitării funcţiei de conducere de
către managerii de la orice nivel ierarhic.
Literatura de specialitate dedicată grupurilor sociale este unanimă în a aprecia
problematica conducerii ca esenţială pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor de grup, a
dinamicii acestora şi, mai ales, a factorilor care condiţionează performanţa grupurilor.
Orientările teoretice şi experimentale actuale consideră leadership-ul ca relaţie şi funcţie în
cadrul grupului, deci ca un sistem de conduite solicitate şi determinate de ansamblul relaţiilor
de grup, condiţie şi atribut al structurii grupurilor sociale.
Într-o echipă în primul rând, este nevoie de oameni cu experienţă, dar echipa trebuie să
includă şi persoane cu abilităţi de decidenţi şi de rezolvare a problemelor, respectiv oameni
capabili să identifice problemele, să genereze alternative, şi, nu în ultimul rând, să decidă
competent. O echipă victorioasă, în formaţie completă, trebuie să aibă şi oameni cu abilităţi
interpersonale deosebite, care ştiu să asculte, să ofere feedback şi să gestioneze în mod eficient
conflictele. Astfel, leadership-ul eficient exercită influenţă astfel încât atinge obiectivele
organizaţionale prin creşterea productivităţii, inovaţie, satisfacţie şi angajare morală a
muncitorilor.
Nivelul calitativ al exercitării funcţiei de conducere este determinat de felul in care
managerul reuseste sa determine acţiuni comune şi eficiente ale angajaţilor în sensul
obiectivelor organizaţiei, adică atingerea unor performanţe ridicate din partea angajaţilor.
Teoriile organizaţionale ale conducerii promovează ideea că liderul obţine acest rezultat de la
oamenii săi motivând, influenţând, inspirând, furnizând un obiectiv, propunând o viziune, dând
astfel sens acţiunii angajaţilor.(Zaborilă, 2004)

CONDUCEREA ŞI STILUL DE CONDUCERE

Accepţiunea psihoorganizaţională a conducerii

Teorii ale conducerii
Tipologiile stilurilor de conducere

LIDERUL ŞI LEADERSHIP-UL
Definirea şi caracterizarea liderului
Funcţiile specifice liderului
Trăsături specifice liderului

ORGANIZAŢIILE
Definirea şi caracterizarea organizaţiilor
Tipuri de organizaţii
Teorii cu privire la organizaţii
Teoriile raţionalităţii omnisciente
Teoriile motivaţionale
Teoriile psihosociologice
Teoriile sistemice şi sociologice
Funcţiile organizaţiei

METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Obiective

Prin cercetarea de faţă mi-am propus atingerea următoarelor obiective:

 O1. Surprinderea unor corespondenţe dintre profilul psihologic şi orientarea pe sarcină
şi/sau relaţii umane, stabilind profilele ce corespund celor trei tipuri de conducere (autocrată,
participativă şi lassez-faire).
O2. Stabilirea unor legături privind existenţa sau nonexistenţa diferenţelor dintre
stilurile de conducere adoptate de femei şi bărbaţi, pornind de la premisa că, în cazul în care ele
există, ele sunt date de apartenenţa la un anumit profil psihologic (determinat pe baza mediei
aritmetice/frecvenţei de apariţie a acestuia), existând deosebiri între profilurile cele mai
frecvente ale bărbaţilor şi ale femeilor ce deţin (sau au deţinut) funcţii de conducere şi adoptă
un anumit stil de conducere.

4.2. Ipoteze

În baza obiectivelor prezentate, am emis următoarele ipoteze:

Ip1. Presupunem existenţa unei corelaţii negative între preferinţele pentru dimensiunea
B (abilitate rezolutivă generală) şi dimensiunea H (theria versus parmia) ale profilului
psihologic (chestionarul de personalitate 16PF), şi orientarea înaltă spre relaţiile umane (ca stil
de conducere);
Ip2. Presupunem existenţa unei corelaţii semnificative între preferinţele pentru
dimensiunea Q2 (dependenţa de grup versus independenţa personală) şi dimensiunea I (harria
versus premsia) ale profilului psihologic (chestionarul de personalitate 16PF), şi orientarea
înaltă spre sarcină (ca stil de conducere);
Ip3. Presupunem existenţa unor diferenţe semnificative între stilurile de conducere
adoptate de bărbaţi şi femei, prin diferenţierea profilului psihologic ce corespunde fiecărei
categorii, determinând un tip psihologic managerial specific fiecărei categorii în parte.

4.3. Instrumente de cercetare

Pentru testarea şi verificarea ipotezelor de lucru enunţate am recurs la o metodologie de

tip cantitativ, folosind metoda experimentului de tip invocat, în care am inserat trei metode
cantitative de culegere a datelor: două anchete pe bază de chestionar şi metoda psihometrică
reprezentată de chestionarul de personalitate 16PF. Pentru prelucrarea şi analiza datelor
obţinute în urma testării am utilizat metode matematico-statistice.
Instrumentele de lucru utilizate au fost următoarele:
 a) Testul „Care este stilul dv. de conducere?”
Acest instrument este utilizat pentru determinarea stilului de conducere – utilizează
clasificarea tradiţională a stilurilor de conducere – poate fi autoaplicată atât de deţinătorii unor
funcţii de conducere, cât şi de cei care doresc să-şi evalueze concepţia, predispoziţiile etc.
pentru o manieră sau alta de a acţiona în calitate de lider.
Testul conţine un număr de 35 de itemi, iar variantele de răspuns sunt:
Î – întotdeauna
D – destul de des
O – ocazional
R – destul de rar
N – niciodată
Rezultatul obţinut poate fi reprezentat şi grafic, sugestiv, ceea ce dă posibilitatea celui
testat de a vedea în ce punct se află (ce stil de conducere îl caracterizează) putând obţine
informaţii legat de ce comportament şi atitudini trebuie să-şi dezvolte în continuare.

b) Testul „Ce fel de conducător sunteţi?”

Pe baza acestui test se pot obţine „notele” la cele trei profiluri:
 Profilul 1 – conducător centrat pe sarcină
 Profilul 2 – conducător centrat pe persoană
 Profilul 3 – conducător echilibrat
Aceste profile indică orientarea slabă/medie/puternică asupra sarcinilor/relaţiilor umane
în stilul de conducere. Testul are în componenţă un număr de 30 de itemi cu două variante de
răspuns (a sau b), cotarea şi interpretarea răspunsurilor fiind:
 21 şi mai mulţi de a – profil 1;
 21 şi mai mulţi de b – profil 2;
 între aceste extreme – profil 3.

c) Testul de personalitate 16PF (Cattell)

Prezentarea lotului experimental

Cercetarea s-a realizat pe un lot de subiecţi format din 40 de persoane, 20 de sex

masculin şi 20 de sex feminin, marea majoritate lideri formali deţinând poziţii de conducere în
cadrul organizaţiilor din care fac parte, sau potenţiali lideri cu o carieră ascendentă în diferite
firme din Timișoara. Vârsta acestora este cuprinsă între 25 şi 60 de ani, fac parte în principal
din organizaţii cu specific de producţie dar şi prestări servicii şi comerţ. Privitor la nivelul de
educaţie, lotul a fost selectat în aşa manieră încât toţi subiecţii prezintă un nivel educaţional
ridicat (studii superioare).

Modul de desfăşurare a experimentului

După alegerea şi definitivarea instrumentelor de lucru (cele trei chestionare), am trecut

la aplicarea acestora lotului experimental. Aplicarea a fost de natură auto-administrativă,
individual.
În prezenta cercetare, am avut în vedere trei variabile, şi anume:
1. Stilul de conducere, în accepţiunea clasică a lui R. Lippitt şi R.K. White, cu cele trei
accepţiuni: autocrat (preocuparea pentru sarcină), participativ, lassez-faire (preocuparea pentru
subalterni).
2. Profilul de conducător cu: conducător centrat pe sarcină, conducător centrat pe
persoană şi conducător echilibrat.
3. Scalele chestionarului 16PF, de unde reiese profilul personalităţii liderului.