Sunteți pe pagina 1din 53

Constantin

ZĂRNESCU
Constantin ZĂRNESCU
(n. 24 martie 1949)

Nicolae Gh. ZĂRNESCU


prozator, dramaturg,

Nicolae I. ZĂRNESCU
eseist, brâncușiolog,
jurnalist

Nicolae Gh. Alin Gabriel ZĂRNESCU


ZĂRNESCU
(n. 2 mai 1960)

„constelația” Zărneștilor
poet, epigramist,
cosmolog, fotograf,
informatician

Nicolae I. „ConstelațIa”
ZĂRNESCU
(n. 4 iunie 1936)
licențiat în
ZăRneștIloR
criminalistică, specialist
în contraspionaj

Alin Gabriel
ZĂRNESCU
(n. 30 noiembrie 1986)
instructor de fitness
și culturism atestat
FRCF/IFBB Arena Artelor
Constantin Zărnescu
Nicolae Gh. Zărnescu
Nicolae I. Zărnescu
Alin Gabriel Zărnescu

„CONSTELAȚIA”
ZĂRNEȘTILOR

Ed. Arena Artelor


2019
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
„Constelaţia” Zărneştilor / Constantin Zărnescu, Nicolae Gh.
Zărnescu, Nicolae I. Zărnescu, Alin Gabriel Zărnescu. - Slatina:
Arena artelor, 2019
ISBN 978-606-94643-2-8

I. Zărnescu, Constantin
II. Zărnescu, Nicolae Gh.
III. Zărnescu, Nicolae I.
IV. Zărnescu, Alin Gabriel

821.135.1.09

Selecția textelor și tehnoredactare: Nicolae Gh. Zărnescu


©Editura ARENA ARTELOR, Slatina, 2019, pentru prezenta ediție.
Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără
acordul scris al autorilor, este strict interzisă și se pedepsește
conform Legii dreptului de autor.

Cartea este dedicată prozatorului, dramaturgului, eseistului,


brâncușiologului și jurnalistului Constantin Zărnescu, care a
împlinit 70 de ani pe 24 martie 2019

2
Cuvânt înainte

Pentru mulți cititori poate părea un act de infatuare faptul că o


carte are titlul „Constelația” Zărneștilor. Acest titlu nu a fost sugerat
de niciunul dintre cei patru Zărnești, ci de poetul, epigramistul și
publicistul slătinean Dumitru Sârghie, care, la o întâlnire
interjudețeană Olt – Vâlcea, organizată de Asociația Culturală
„Arena Artelor”, a vorbit pentru prima dată de „Constelația”
Zărneștilor. Domnia sa este, probabil, singurul slătinean care-i
cunoaște mai îndeaproape pe cei patru „Zărnești”.
Dumitru Sârghie a fost premiat, la mai multe concursuri literare,
de însuși Constantin Zărnescu, membru al Uniunii Scriitorilor și
scriitor de notorietate națională și internațională, autor a 22 de cărți,
multe din ele traduse în limbi de circulație mondială (engleză,
franceză, italiană, spaniolă, rusă și esperanto). Între cei doi
(Constantin și Dumitru) s-a legat o prietenie trainică, ce durează de
zeci de ani, moldoveanului slătinean Sârghie servindu-i drept model
celebrul ardelean-oltean Constantin Zărnescu.
Nicolae Gh. Zărnescu, mai cunoscut ca Nic Zărnescu, de când
„valsa” prin lumea epigramei, a fost inclus în marea Antologie a
Epigramei Românești cu zece epigrame, alături de Cincinat Pavelescu
și Păstorel Teodoreanu, care sunt incluși cu douăsprezece epigrame.
Nic Zărnescu și Dumitru Sârghie-Mitif sunt prieteni de-o viață și
au evoluat aproape paralel, scriind multe cărți de valoare și câștigând
numeroase premii la concursurile literare naționale. În semn de
respect pentru demnitatea cu care servește cultura autentică, Nic
Zărnescu i se adresează cu apelativul „maître”, mai ales că Nic este
vicepreședintele Asociației Culturale „Arena Artelor”, celălalt fiind
președintele Asociației și directorul editurii cu același nume, la care
vede lumina tiparului această carte.
Dumitru Sârghie este și directorul săptămânalului de Olt „Linia 1”,
în paginile căruia colonelul în rezervă Nicolae I. Zărnescu (născut în
4 iunie 1936), unchiul lui Nic Zărnescu, a scris numeroase articole de

3
contraspionaj, fiind licențiat în criminalistică și având pregătire post-
universitară în drept penal.
Articolele respective au fost adunate în cartea de mare succes a
domnului colonel, intitulată „Bonjour, Monsieur Markouff!”, care a
cunoscut numeroase reeditări.
Odată cu apariția acestei cărți, în 2014, Nic Zărnescu și domnul
colonel au început să-și dispute celebritatea și, pentru a nu fi
confundați, Nic Zărnescu a început să se prezinte ca locotenent-
colonel Nicolae Gh. Zărnescu, iar celălalt cu apelativul colonel
Nicolae I. Zărnescu (ambii sunt veterani ai S.R.I.-ului).
Dacă Nicolae I. Zărnescu este licențiat în criminalistică și
specializat în contraspionaj, Nicolae Gh. Zărnescu este inginer,
absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare, specializat în
securitatea sistemelor informatice, lucrând în Sistemul Informatic al
BNR și al Poliției Române, drept pentru care a primit și gradul de
comisar, transformat, odată cu pensionarea, în locotenent-colonel.
Nicolae Gh. Zărnescu a devenit cunoscut în toată țara, după ce, în
2015, a scris cartea „Windows 10 – Ghid practic”, atestată de
©Microsoft România și inclusă în orice tematică la concursurile de profil.
Așa cum Constantin Zărnescu a părăsit Vâlcea și a devenit
ardelean de Cluj, tot așa și Alin Gabriel Zărnescu a părăsit Oltul și a
devenit bănățean de Timișoara. Fiul lui Nicolae Gh. Zărnescu a
continuat pasiunea tatălui pentru fitness și culturism, devenind
instructor de fitness având recunoaștere internațională, fiind medaliat
la concursurile naționale de profil.
Experiența sa ca instructor de fitness a relatat-o în cartea intitulată
modern „Slăbește simplu & sănătos”, care, ca și „Bonjour, Monsieur
Markouff!”, a cunoscut numeroase reeditări. Dumitru Sârghie a
apelat la Alin, solicitându-i o dietă personalizată și un tratament
pentru ameliorarea durerilor articulațiilor.
În numele „Constelației” Zărneștilor, îl felicit pe domnul Dumitru
Sârghie pentru întreaga sa activitate și pentru demnitatea cu care
slujește cultura română.

Zenican Olărescu

4
CONSTANTIN ZĂRNESCU
S-a născut la 24 martie 1949, în
satul Zărneşti, localitatea Lăpu-
şata, județul Vâlcea. A absolvit
Liceul teoretic A. I. Cuza din
Horezu şi Facultatea de filologie
romanică, secţia italiană, a
Universităţii Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca, promoţia 1972.
De la 1 august 1972, a lucrat la
revista de cultură Tribuna, secţia
beletristică şi reportaje, fiind,
între anii 1977 – 1982, preşedin-
tele Cenaclului Asociaţiei Scriito-
rilor Cluj, Filiala Transilvania. În paginile revistei şi ale
almanahurilor acesteia au debutat peste 70 de elevi şi studenţi,
astăzi ei înşişi scriitori şi jurnalişti consacraţi.
Între anii 2005 – 2007 a fost redactor şef al revistei Filar-
monia. În prezent este redactor şef al revistei Oraşul, care apare
sub egida Fundaţiei Culturale Carpatica.
Figurează în enciclopediile Who’s Who in the World,
Chicago, 1985, The European Books, Cambridge, 1993 şi
Oxford, 1998, precum şi în toate dicţionarele de istoria
literaturii contemporane ale Academiei Române şi ale Uniunii
Scriitorilor din România.
După debutul în Tribuna, petrecut în vremea studenţiei
(1971), a colaborat la toate marile reviste de cultură din ţară,
semnătura sa regăsindu-se şi în reviste din Franţa, Germania,
SUA, Canada, Brazilia, Grecia, Israel, Suedia, Croaţia, Austria,
Ungaria, Slovenia şi altele.

5
Scriitor de o prolificitate rar întîlnită, gânditor profund, cu o
imaginaţie debordantă, dar cu o aplecare specială către mitic şi
eroic, către faptele durabile din istoria lumii, dar şi din istoria
naţională, şi-a făurit un stil inconfundabil, poate chiar o voce
distinctă, adoptând adesea tonul meditaţiei care se revelează;
o voce insinuantă, provocatoare, într-o interpretare deschisă,
degajată, eliberată de orice inhibiţii. Cu acest limbaj, ce
excelează printr-o remarcabilă măiestrie a compoziţiei, a scris,
din 1974 încoace, următoarele cărţi:
 1974 – Clodi Primus, roman, Ed. Dacia, Premiul de debut al
Uniunii Scriitorilor din România (1975);
 1979 – Meda, mireasa lumii, roman, Ed. Dacia;
 1980 – Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Ed. Scrisul Româ-
nesc, prefaţa Marin Sorescu;
 1981 – Regina Iocasta, tragedie politică, Ed. Revista
Arlechin;
 1983 – Queen Jokasta (La Reine Jokaste, Tarita Jokasta,
Königin Jokaste), Ed. Romanian Review, VI, 1983;
 1984 – Teii înfloresc pentru Irina, Ed. Revista Tribuna;
 1986 – Iesirea la mare, roman, Ed. Dacia;
 1989 – Regina Iocasta, ed.a II-a;
 1991 – Regina Iocasta (premiera absolută la Teatrul Naţional
Târgu Mureş, prefaţată de N. Steinhardt printr-un important
eseu, publicat în revista Vatra: „Regina Iocasta sau frica de
adevăr. Ori adevărul ca urgie şi foc purificator.” Premiul de
dramaturgie al Festivalului Naţional de Teatru I. L. Caragiale,
7-12 noiembrie 1991, Bucureşti;
 1992 – Teii înfloresc pentru Irina, roman, ediţia a II-a;
 1993 – Să nu te laşi scris (o nuvelă cu vechi români sudici),
revista Literatorul, Bucureşti;
 1994 – Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Ed. Fapta Tran-
silvăneană şi Zamolxis, cu o prezentare de Constantin Noica;

6
 1997 – Premiul Prefecturii Gorj pentru întreaga activitate
brâncuşiologică, la propunerea decanului de vârstă al istoricilor
de artă, Barbu Brezianu;
 1998 – Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Ed. Cartimpex, ed.
a III-a revăzută şi adăugită;
 2001 – Brâncuşi, cioplitorul în duh (antologie de texte pentru
elevi şi adolescenţi, în limbile franceză şi engleză, Ed.
Sagitarius, Iaşi, în colaborare cu brâncuşiologul Ştefan
Stăiculescu);
 2001 – Brâncuşi şi Transilvania, Ed. Grinta;
 2001 – Brâncuşi şi civilizaţia imaginii, Ed.Dacia;
 2002 – Ziua zilelor, roman istoric despre primul război mondial
şi naşterea naţiunilor libere în Europa Centrală, Ed. Dacia;
 2002 – Principele Dracula, Doctor Faustus şi Machiavelli,
Ed. Gedo (trei viziuni renascentiste despre putere);
 2002 – Dracula în Carpaţi (operă dramatică), Ed. Grinta;
 2003 – La Reine Jocaste (Regina Iocasta), premiera în
franceză la Teatrul Naţional din Târgu Mureş și în sala Teatrului
Naţional Cluj-Napoca; premiera internaţională la Festivalul
Teatrelor Europene de la Grenoble şi la Marele Festival de la
Avignon;
 2003 – Ziua zilelor, roman, ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
cu o postfaţă a filosofului şi scriitorului George Uscătescu;
 2004 – Regino Iokasta, traducere în esperanto, Ed. Fonto, Rio
de Janeiro, Brazilia;
 2004 – Patimile lui Dracula, Ed. Cartimpex (naraţiuni
universale despre Vlad Ţepeş în 20 de limbi);
 2005 – Revoluţia română din 17-22 decembrie 1989, la Cluj-
Napoca, Ed.Eurograph;
 2005 – Urmuzland. Naraţiuni urmuziene, ediţie oarbă, Ed.
Grinta;
7
 2006 – Proverbele românilor (după Iuliu Zanne, Antologie
esenţială, precuvântare de Constantin Zărnescu, Ed. Dacia) şi
Proverbele românilor, ediţie de buzunar, Biblioteca elevului,
două volume, aceeaşi editură;
 2007 – Revoluţia română la Cluj, Ed. Napoca Star, ediţia a II-a
revăzută şi adăugită;
 2007 – Codul operei lui Brâncuşi, eseuri, Ed.Dacia;
 2007 – Aforismele şi textele lui Brâncuşi, ediţia a V-a
revăzută şi adăugită, Ed. Dacia;
 2008 – Ziua zilelor (1 Decembrie 1918), roman, ediţia a III-a
revăzută şi adăugită, Ed. Grinta;
 2009 – Urmuzland, roman, ediţie Princeps, Ed.Grinta;
 2009 – Aforismele şi textele lui Brâncuşi, ediţia a VI-a, Ed.
Scrisul Românesc;
 2014 - Țara lui Urmuz, Editura Fundația Scrisul Românesc.

Pe 31 martie 2009 i s-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare”


al municipiului Râmnicu Vâlcea, pentru întreaga activitate literară,
fiind recunoscut ca „scriitor vâlcean de notorietate națională și
internațională”.

8
Clodi Primus (1974)
(fragmente)

I. Familia Primus
(BUNICUL ŞI NEPOTUL)

Suferea de o boală uşor-vizibilă, laşă şi intratabilă. Această


maladie, foarte curios, nu îi aducea moartea (el nu o ştiuse –
neavînd cum), ar fi putut dimpotrivă să-1 facă să ajungă, și
chinuit și „reparat“, la o înaltă, venerabilă vârstă, îi aducea
spaima de moarte, manifestată aşa cum văzuse adeseori; trebuia
să se aştepte, gîndea, la nedreptăţi venite pe linie socială, să se
retragă în casă, de teamă că Oamenii „i-ar pipăi meteahna“, să
se ascundă de ei.

Meda, mireasa lumii (1979)


(fragmente)

„...Meda este rudă cu toată lumea: pentru că unii îi spun soră,


iar alții verișoară – în sensul cel mai frumos, unii îi zic mândruță,
iar alţii îi zic căprioară, ciută, porumbiţă; iar alții măiculiţă!!
Repetă: „Meda este rudă cu absolut toată lumea, priviți-o...“; iar
decanul de Filo și decanul de Poli se porniră pe un rîs lung,
sforăitor. Şi primul întrebă: „Unde este acum domnișoara Meda,
unde e?“; şi după ce o văzu, păru că e de acord şi rîse din nou:
„extraordinar, tinere, în orice caz, eu nu am mai auzit spunîndu-se
așa ceva despre o femeie. . .“ Şi ne uitarăm şi noi înspre Meda
Medescu, care nu dansa în clipa aceea, ci se odihnea, tăifăsuia şi
lenevea, pe un fotoliu, în capătul celălalt al meselor şi avea în
jurul ei un grup de cinci-şase bărbaţi tineri, toţi studenţi, filologi
şi politehnişti...

9
Ieșirea la mare (1986)
(fragmente)

Capitolul I
FAPTE AŞA CUM NU S-AU MAI VĂZUT

Opreşte-tee opreşte-tee... staai... hou, hou, prea slăvite şi


cucernic Pelerin, – curmă-ţi un pic măiestuosu-ţi zbor, prin
universul nesfârşit şi prin lumea cea largă, prin galbenele
pustiuri nebune şi pe mările tulburi; şi-ascultă-mă ce îţi zic, ce
se întîmplă, şi ieri şi alaltăieri şi astăzi, pe întinsele, vechi şi
vestite pămînturi – din partea stîngă a Dunării, din partea dreaptă
a Oltului, de subt Carpaţii cei sudici, în chiar al şaselea an de
domnie al celui mai nemernic dintre regii venetici, Carolus Se-
gundus – cînd nimeni nu mai putu să discearnă nemica, obosit
fiind de semne negre prin vremuri, între ce este o zi luminoasă
şi ce este o noapte-nnorată – căci fiecare dintre ele se-ncropeau
într-un alt chip, de cum se ştiu pîn'atunci: se culcau cetăţenii pe
la orele 2-3 după prînzul sărac; şi, pe urmă, se trezeau pe la 6,
neodihniţi, şi după vise bolnave, care îi făceau să li se pară că
somnul lor a fost neobişnuit, înăbuşitor, lung; şi aşişderi mai
trăiau ei şi o păcătoasă iluzie, socotind că e dimineaţă clipa
trezirii, deşi nu erau, vai, decît orele 7 spre seară, ale zilei unei
primăveri nestatornice; (– şi aveau o salivă cleioasă şi lipicioasă
în gură, iar pogorîrea firească a respectivei nopţi le aducea parcă,
în faţă, imaginea nimicniciei unui timp prea scurt, dormit parcă
în întregime şi pierdut în zadar, drept care întregul tîrg al
Craiovei, al crailor boiereşti şi semeţi de pe Olt, încurcă vechiul,
obişnuitul calendar ortodox, numind unii joia vinere şi alţii
marţea miercure, apucaţi fiind parcă de o spaimă smintită – că
timpul a început să se ducă la vale, pustiit de o viteză neştiută...)

10
Ziua zilelor (2002)
(fragmente)

„Când îmi aduc aminte acele evenimente sacre şi unice ale


vieții noastre, mă simt în chip covârşitor român întregit, trăind
sentimentul unei profunde şi smerite fericiri şi al unei seninătăți
a spiritului, dintre cele care nu au fost, poate, decât în vremurile
cele vechi!... Această credinţă, împăcare şi acest calm, căpătate
atunci, încă în fragedă tinerete, m-au făcut să-mi trăiesc cu o
bucurie cvasi-religioasă întreaga viață, de profundis, înlăuntrul
ființei unite a Poporului românesc şi la sânul Maicii Mari
România. Astfel, într-o zi, voi pune capul jos, om bătrân, la fel
de împăcat şi de înțelept, în clipa în care ceasul o va voi, ca un
părinte care şi-a rânduit toate cele fiilor şi nepoţilor, găsindu-i
demni de-a le avea şi urma şi păstra.
În acea Zi-ntâi sfântă de Decembrie, ca o revelație a
pământurilor românești, mie mi s-a părut că-l văd, zâmbind
printre nourii cei albaștri ai iernii, pe deasupra capetelor
nesfârșite de anonimi, pe Dumnezeul Mihai al Românilor.”

Țara lui Urmuz (2014)


(fragmente)

Clanul Fuchs și romancierul său

Am fost numit Urmuz, însă am avut un alt nume. Am fost


numit, cu foarte multă pompă: Dem Demetrescu-Buzău,
Demetru Popescu-Ionescu-Buzău; dar am avut un alt nume. Iar
numele înseamnă predestinare: şi ceea ce tăinuieşte el,
înlăuntrul său, aceea vei fi, aceea vei voi şi vei face. Soarta aceea
ți se va croi!... Nu poți să te ascunzi şi îți intră în sânge.
Însă eu mi-am pierdut chiar şi predestinarea!...
11
Aforismele și textele lui Brâncuși, ediția I (1980)
(fragmente)

DESPRE ARTĂ
1
Frumosul este echitatea absolută.
2
Etica e religia lui Dumnezeu.
3
Arta nu face decât să înceapă continuu. Arta, poate cea mai
desăvârșită, a fost concepută în timpul copilăriei umanității.
Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice și lucra cu
multă voioșie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aș
vrea să redeștept sentimentul acesta în sculpturile mele.
4
Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.

Codul operei lui Brâncuși, (2007)


(fragmente)

Lumina brâncuşiană

Prin ce se realizează oare contractul necesar (şi interferența


spirituală, prin urmare) al operelor sculptorului Constantin
Brâncuşi cu spațiul care le-a generat și al volumelor cu natura lor
înconjurătoare? Vom putea observa că şi aici artistul român s-a
păstrat sub imperiul unor importante caracteristici ale Sud-Estului
european, întâlnite și în Aforismele şi textele sale. Marele sculptor
utilizează motivul luminii, el polizează (șlefuiește) atât de
puternic fiecare sculptură a sa (în chip cu totul misterios, pentru
contemporani), încât opera împrăştie în jurul ei o lumină eterică –
sugerând viața formei și spiritul ei ,,scânteia dinlăuntru-i“, cum
susține însuşi Brâncuşi, referindu-se la sclipirea şi forma Peştelui.
12
Regina Iocasta (1981)
(articol)

Renata Scant – protagonistă în Regina Iocasta de


Constantin Zărnescu

În cadrul programului romano-francez “Face-à-Face”, partea


a II-a, difuzarea dramaturgiei românești în Franța, Teatrul
Național din Târgu Mures (Compania „Liviu Rebreanu”), și
Compania Renata Scant-Grenoble, Franta, prezintă – în
traducere în limba franceză a Paolei Bentz-Fauci - coproducția
cu spectacolul Regina Iocasta de Constantin Zărnescu.
Rolul Iocastei este interpretat de Renata Scant –Franța, actriță
distinsa cu titlurile: Cavaler al Artelor și Literelor (1989);
Femeia Europei (Franța, 2001 și 2002); Cavaler al Ordinului
Meritul Național (2002).
Rolul Creon va fi interpretat de actorul Jean Pierre Scantamburlo
– Canada, iar rolul lui Oedip, de actorul Nicolae Cristache-România.
Decorul este semnat de Romulus Fenes, muzica aparține lui Jozsef
Hencz, iar regia artistica, lui Cristian Ioan.
În Romania sunt programate doar trei spectacole în limba
franceză: la Teatrul Național din Cluj-Napoca, la Teatrul
Național din Târgu Mures și încă un spectacol tot la Târgu
Mureș. Spectacolul Regina Iocasta a fost deja invitat la
Festivalul de Teatru European de la Grenoble.

Gh. Giurgiu
www.curierulnational.ro
17 aprilie 2003

13
Principele Dracula, Doctor Faustus si Machiavelli
(2002)
(fragmente)

II. DRACULA ŞI MACHIAVELLI


[„INTRĂ, OARE, TURCII ANUL ACESTA, ÎN ITALIA ?...“
O NARAȚIUNE DESPRE NAȚIUNE]

MOTTO-URI:
„Eu sunt Principe creştin!..."
VLAD DRACULA TEPEŞ
[Către ambasadorii Împăratului Turc
Mahomed al II-lea, 1462]

„...Spaima e mai mare decât Răul!...“


Sunt lucruri care, de la distanţă, se văd groaznice, de nesu-
ferit, nemaipomenite. Iar când te-apropii de ele, se dovedesc
omeneşti, demne de suportat şi obişnuite!...
Până şi profetul Moise a trebuit să ucidă mulți oameni, spre a
impune Tablele sale de Legi. Instituțiile sale!...“
NICOLO MACHIAVELLI (1512)

Istorici ai culturii europene, medievişti, savanţi (precum


Haşdeu, J. Lurie, Gianfranco Giraudo, Raymond Mc. Nilly,
Farcaş Jenő, Radu Florescu, N. Stoicescu, etc.), au intuit o
stranie apropiere, între acțiunile şi faptele istorice ale lui Vlad
Dracula Tepeş şi teoriile politice ale lui Nicolo Machiavelli,
expuse în opera Principele, echivalențe, similitudini şi analogii,
cu totul izbitoare, dacă nu cumva „pure coincidențe de epocă",
fără a se intra, însă, niciodată, în profunzime.
CONSTANTIN ZĂRNESCU (2002)

14
NICOLAE GH. ZĂRNESCU
S-a născut la 2 mai 1960, în spitalul din
comuna vecină, Lădești, județul Vâlcea.
A copilărit și a urmat cursurile Școlii
generale de opt clase în comuna
Lăpușata, județul Vâlcea, apoi a absolvit
Liceul pentru Informatică (1979) și
Facultătea de Automatică și Calculatoare
(1985), ambele în București.
În afara profesiei de inginer informa-
tician, Nicolae Zărnescu a activat ca poet,
epigramist, ezoterist și fotograf. A fost
membru al Uniunii Epigramiștilor din
România și al Asociației Artiștilor Fotografi din România, din
care s-a retras, având motive personale. Nu și-a dorit niciodată
să devină membru al Uniunii Scriitorilor din România,
considerându-se doar un inginer informaticiam cu talent literar.
Începând cu 1990 are diverse funcții literare: președinte al
cenaclului „Scaunele”, redactor-șef al revistei „Semne”, preșe-
dinte al laboratorului de poezie româno-italian și vicepreședinte
al Asociației Culturale „Arena Artelor”, toate în municipiul
Slatina, județul Olt. Cunoaște 8 limbi străine și vorbește 4.
Este laureat la 23 de concursuri naționale de poezie și la 6
festivaluri internaționale de poezie pentru tineret, organizate în
Italia, obținând de două ori premiul Migliore raccolta di autore
straniero (Cea mai bună culegere de versuri a unui autor străin).
Ca epigramist, a câștigat 15 premii la concursurile naționale
de epigramă și este inclus, cu 10 epigrame, în Antologia
epigramei românești (2007), alcătuită de cunoscuții epigramiști
George Corbu, Valerian Lică și George Zarafu, alături de nume
mari ale genului, precum Cincinat Pavelescu și Păstorel
Teodoreanu, care apar cu 12 epigrame.
Este inclus în 11 antologii de poezie (5 în țară și 6 în Italia) și
în 40 de antologii de epigramă. A publicat următoarele volume:
15
 Drumul spre semn (poezii), Ed. „Anotimp”, Slatina, 1995;
 Trei (poezii), Ed. „Universitatea pentru toți”, Slatina, 1997;
 Ideograme lascive (epigrame), Ed. „Universitatea pentru
toți”, Slatina, 2001;
 Cu Toporul printre epigramiști (epigrame), Ed. „Universi-
tatea pentru toți”, Slatina, 2004;
 Clipa regală (poezii), Ed. „Universitatea pentru toți”,
Slatina, 2005;
 Muze, dive și neveste (epigrame), Ed. „Universitatea pentru
toți”, Slatina, 2005
 Pașaport pentru lumea de dincolo (ezoterism), Ed. Scribul,
Caracal, 2010; ediția a II-a a apărut la Ed. Hoffman în 2014;
 Ghid practic de fotografie digitală (fotografie), Ed. Hoffman,
Caracal, 2014; edițiile anuale au apărut în 2015 – 2019;
 Windows 10 – Ghid practic (informatică), Ed. Hoffman,
Caracal, 2015; edițiile a II-a și a III-a au apărut în 2017 și 2018;
 Teoria M a universului (cosmologie), Ed. Arena Artelor,
Slatina, 2017;
 Feng Shui clasic și astrologie tradițională chineză, Ed.
Hoffman, Caracal, 2018;
 Istoria muzicii clasice pe 10 DVD-uri; Ed. „Acasă”, 2019.
A mai publicat pe scribd.com următoarele volume în format
electronic (PDF):
 ABC-ul tenisului de câmp modern (sport);
 Cabala științifică (ezoterism);
 Stephen Hawking versus Dumnezeu (ezoterism).
Lucrând în Sistemul Informatic al Poliției Române, a primit
gradul de comisar (locotenent-colonel), ca urmare a notei de
9,62 obținute la examenul tehnic pentru rețele de calculatoare.
În prezent s-a dedicat fotografiei, participând la Saloane
naționale și internaționale de fotografie artistică.
Cartea sa despre cel mai recent sistem de operare, Windows
10 – Ghid practic, este inclusă în tematica oricărui concurs de
profil. Ca inginer informatician pensionar, se ocupă în prezent
cu asigurarea de la distanță a securității sistemelor informatice.

16
Drumul spre Semn (1995)
(fragmente)

Frenezie

Pe viţa lăcrimândă a clipei care trece


nemărginirea verde atârnă în ciorchini,
mor fluturi de lumină pe tâmpla umbrei, rece
şi-n nemişcare plouă cu mirul de la crini.

Stafia mâinii mele în păru-ţi se ascunde,


rugându-te frenetic să-ncerci un ultim sprint,
ca să ucidem noaptea din stelele fecunde,
iar moartea s-o închidem în iesle de argint.

Trei (1997)
(fragmente)

Alin Cezar Onescu

Tăcere

Îndemnat de surâsul prietenos


al depărtărilor,
pusesem Tăcerii
un nume de fată.

Îmi ispitea trupul


lumina proaspătă.

Eternitatea dormea în iarbă


ameninţată de botul unui cal.
17
Leonzin Arăcescu

Tratat exhaustiv de literatură aplicată

I
Acerb duşman frigul percutant,
confundându-ne oasele cu nişte xilofoane.
Primul poem în proză refuză să se scrie,
deşi proza ta pare destul de incitantă.
Dansul dinţilor îngreuiază rostirea,
împiedică versurile să galopeze.
Luptători, sânii tăi se duelează cu frigul,
tropicele se mută în coapsele tale,
mă inundă o lumină astrală
şi inspiraţia ţâşneşte brusc,
ca dopul unei sticle de şampanie.

Zenican Olărescu

Hai să murim

Hai să murim frumos pentru o clipă,


îmbrățișați ca două flori de mai,
să nu mai faci de amintiri risipă,
pe care doar cu lacrimi le semnai.

Hai să murim frumos pentru o seară,


cum pe-o planetă polii rătăciţi
se întâlnesc atunci întâia oară
şi se topesc în vid nedumeriţi!

Hai să murim frumos pentru o viaţă,


cu braţele spre zări, ca două cruci,
înscrişi pe firmament ca o povaţă
şi mângâiaţi de zborul lin de cuci!
18
Clipa regală (2005)
(fragmente)

SIMFONII DE MAI

Aerul proaspăt ─
în zare lăcrimează
înălţimile.

Pe acoperiş
ploaia compune iarăşi ─
simfonii de mai.

Ploaie de vară –
oda o scrie solemn
pământu-nsetat.

A fugit ploaia ─
zarea îşi pune la gât
un nou colier.

Ultima rază ─
floarea soarelui face
o reverenţă

Un dangăt prelung ─
liniştea înserării
se-ascunde-n ceruri.

Răsună cornul ─
ochii vietăţilor
aprind pădurea.

19
Ideograme lascive (2001)
(fragmente)

În loc de prefață
Similitudini
Eu am ceva ‒ şi mă fălesc ‒
Din Cincinat şi Păstorel:
Încep vizibil să chelesc
Şi-mi place vinul tulburel.

Rectificare
Cu Păstorel şi Cincinat
M-asemăn numai parţial;
De titluri nu-s înzorzonat,
Dar am un aer... Marţial.

Concluzii dure
Unei uşi pe care scria:
Alecu Sanda – epigramist

Rămas-am fără de cuvinte


Şi mi-aş fi pus în cap cenuşă;
Credeam că numai presa minte,
Dar, uite, mă minţi şi-o uşă!

Epitaf soţului
dintr-un cuplu de Tauri
Nu-s liniştit nici în cavou
Şi n-are nimeni ce să-mi facă:
Am fost într-adevăr un bou
Când m-am căsătorit c-o vacă.

20
Cu Toporul printre epigramiști (2004)
(fragmente)
Singur contra tuturor,
doar în mână c-un Topor
Cuplului Valentin Groza (GrozaV) -
Marian Dobreanu (Pann Duru')
Vă spun direct, privind în jur,
Ce-i cu duetu-acesta brav:
GrozaV-ul nici nu e prea dur
Şi nici Pann Duru' prea GrozaV.
N. Zărnescu
Precizare
Nici prea grozavi şi nici prea duri,
Dar şlefuiți în poante fine,
Ne crede lumea mai maturi
Când scriu şi alţii prost ca tine!
Groza V.

Aceloraşi GROZA V. şi PANN DURU',


directori ai unei „foi de tot râsu'”
Cum fac adesea visătorii,
Voi v-aţi dedat la şiretenii
Şi-mbolnăvit-aţi cititorii
Cu durităţi şi grozăvenii.
N. Zărnescu
Analistului N. Zărnescu
Citind descrierea profundă,
Îmi pare foarte evident
Că Nicolae ne confundă
Cu cei aleşi în Parlament.
Groza V.
21
Muze, dive și neveste (2005)
(fragmente)

Alegere

Prieteni, asta e scânteia


Ce-n veci în minte-o să-mi rămână:
De-i tânără, iubesc femeia,
Iar ţuica, dacă e bătrână.
N. Zărnescu

Aproape la fel

Cunosc şi oameni dintr-aceia


Ce n-au la băutură frână,
Iubindu-şi ţuica cea bătrână
Că li-i bătrână şi femeia.
Mihaela Kerestély

Pasiuni

Deşi îmi zic copii nene,


Eu n-am preocupări vetuste:
Mai merg la pescuit sirene
Şi-s veşnic vânător de fuste.
N. Zărnescu

Mesaj din Marea Britanie

De vei veni cumva pe-aici,


Ar fi normal să nu te miri
Că scoţieni în kilt-uri mici
Îţi fac avansuri din priviri.
Mihaela Kerestély

22
Pașaport pentru lumea de dincolo (2010)
(fragmente)

Dumnezeu
Încercarea de a-l defini pe Dumnezeu constituie cel mai
îndrăzneţ gând al minţii umane. Buddha şi Iisus au ezitat să se
lanseze în discuţii despre natura lui Dumnezeu şi a Creaţiei Sale,
deoarece erau conştienţi de puterea limitată a cuvântului.
O eventuală explicare a acestor concepte n-ar fi făcut decât să le
deformeze învăţătura. Ei au arătat doar calea prin care se ajunge
la Dumnezeu. („Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“, cu alte
cuvinte: „Dacă vei face ca mine, vei ajunge unde am ajuns şi eu“).
Tentativa noastră poate fi sortită eşecului dublu: mai întâi
unui eşec imediat, deoarece mulţi vor considera rândurile
următoare ca fiind simple aberaţii, apoi, unui eşec în timp, pentru
că s-ar putea să fie foarte departe de Adevărul Suprem. Totuşi,
având circumstanţa atenuantă că Adevărul Suprem nu poate fi
exprimat prin mijloace umane, considerăm că merită efectuată o
astfel de încercare.
Mai întâi ar trebui să acceptăm existenţa unei Forţe Supreme,
care dirijează întregul Univers. De ce natură este această Forţă
şi cum dirijează Universul, vom vedea mai târziu.
Să încercăm să acceptăm faptul că mişcarea atât de exactă a
planetelor în jurul Soarelei nu poate fi pur întâmplătoare. De
asemenea, să nu uităm că situarea Pământului la distanţa actuală
faţă de Soare, este cea mai propice apariţiei şi dezvoltării vieţii.
Dacă Pământul ar fi mai aproape de Soare, s-ar transforma
într-un deşert sau ar fi pur şi simplu incendiat. Dacă ar fi mai
departe, ar deveni un imens gheţar. Dacă n-ar exista mişcare de
rotaţie în jurul axei, partea dinspre Soare ar fi un deşert arid, iar
partea opusă, un ţinut îngheţat. Dacă stratul de ozon protector ar
fi străpuns, viaţa ar deveni imposibilă. Cu alte cuvinte, în fiecare
moment, viaţa Terrei atârnă de un fir de păr, în timp ce noi ne
vedem liniştiţi de treburi. Oare cine face posibilă această
armonie pe Pământ, în sistemul nostru solar, în întregul Univers?

23
Ghid practic de fotografie digitală (2014)
(fragmente)

Cui i se adresează acest ghid?


Odată cu apariția camerelor digitale compacte și a smartphone-
urilor cu camere foto încorporate, aproape toți posesorii acestora au
devenit „fotografi” peste noapte. Paginile de Facebook sunt pline de
fotografii mișcate, prost încadrate sau neclare, de selfie-uri deformate,
de filmări efectuate cu aparatul în poziție verticală ș.a.m.d.
Toată lumea este în goană după megapixeli, fiecare lăudându-și
camera digitală sau smartphone-ul după acest criteriu, neștiind că
aceasta e doar o tehnică de marketing, pentru a cere mai mulți bani
cumpărătorilor neavizați.
Principalul criteriu de alegere a unei camere digitale este
dimensiunea senzorului. Este foarte ușor de înțeles că senzorul Full
Frame (36 x 24mm) al unei camere mirrorless (MILC) este mult mai
sensibil decât senzorul unei camere digitale compacte (5,76 x
4,29mm), amplificând mai bine semnalul luminos la un ISO ridicat
(1200 – 6400), împiedicând astfel apariția zgomotului de imagine.
De aceea camerele compacte cu senzor mic nu se descurcă deloc bine în
lumina slabă de interior, când ISO-ul ridicat, calculat în mod automat de
aparat, introduce un zgomot de imagine accentuat.
De asemenea, un megapixel dintr-un mirrorless de 20 megapixeli
este de 5 – 7 ori mai mare decât un megapixel dintr-un smartphone cu
același număr de megapixeli, redând mult mai bine nuanțele culorilor
și saturația acestora.
Mai mult, dacă nu imprimați fotografii mai mari de A3, 8
megapixeli sunt suficienți. Un număr mare de megapixeli este absolut
necesar doar pentru realizarea afișelor, posterelor și panoramelor.
Probabil că posesorii smartphone-urilor performante, de 16-20 de
megapixeli, vor fi foarte dezamăgiți citind aceste rânduri, mai ales dacă
le atrag atenția că un smartphone nu va face niciodată fotografii mai
reușite decât o cameră digitală cu senzor mare, indiferent de numărul de
megapixeli cu care este dotat.

24
Windows 10 – Ghid practic (2015)
(fragmente)

Windows 10 – un mare succes


Windows 10 a fost lansat pe 29 iulie 2015 și a fost așteptat cu
nerăbdare de milioane de utilizatori.
La data lansării, Windows 10 a devenit disponibil în 190 de țări și
în 111 limbi.
Înainte de lansare, Windows 10 a existat în variantele Technical
Preview și Insider Preview, fiind oferit gratuit utilizatorilor, spre
testare, pentru a putea fi înlăturate eventualele bug-uri.
Între timp, Windows 10 a suferit mai multe „cosmetizări“, venind
cu noutăți precum HoloLens, Cortana, Continuum (Tablet Mode),
Microsoft Edge (succesorul lui Internet Explorer) sau DirectX 12.
S-a renunțat la Media Center, iar Music a fost înlocuit cu Groove.
Microsoft a proiectat Windows 10 astfel încât acesta să arate la fel
pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone. Mai mult, Windows 10
Mobile de pe tablete și smartphone-uri poate rula majoritatea
aplicațiilor sistemului de operare Android.
Una din facilitățile cele mai importante introduse de Windows 10
este asistenta Cortana, care, la comanda vocală a utilizatorului,
realizează o căutare rapidă a subiectului solicitat, atât pe harddiskul
local, cât și pe Internet, afișând rezultatele sub forma celor prezentate
de Google Search. Cortana oferă sugestii pentru utilizarea de noi
aplicații și poate conversa în mod inteligent cu utilizatorul, fiind
încorporată și în Microsoft Edge. […]
Informații suplimentare pot fi obținute selectând cu mouse-ul o
porțiune de text, apoi, cu clic drept pe selecție, poate fi apelată
Cortana (Ask Cortana). Dacă ați selectat un cuvânt, atunci Cortana
caută într-un dicționar. Dacă selecția cuprinde mai multe cuvinte,
atunci Cortana caută în site-uri web de pe Internet. [...]
În concluzie, Windows 10 este ceea ce a vrut Windows 8 să fie, dar
n-a fost: un mare succes.
Nicolae Gh. Zărnescu

25
Teoria M a Universului (2017)
(fragmente)

Cuvânt înainte
Până în secolul al 16-lea, încă se mai credea că planetele, Soarele
și chiar stelele se roteau în jurul Pământului. În ultimele secole,
astronomii au infirmat ipoteza de mii de ani că Pământul și omenirea
se situează în centrul universului, iar la începutul secolului al 20-lea
s-a descoperit faptul că Soarele e doar o stea minoră în vastitatea
galaxiilor conținute în univers.
Teoria gravității a lui Newton a început să se dovedească
insuficientă pentru a explica mișcarea complexă a corpurilor cerești.
Pentru rezolvarea acestor dificultăți ivite în cercetarea universului,
Albert Einstein a propus, în 1916, teoria generală a relativității, care,
la rândul acesteia, s-a dovedit insuficientă pe măsură ce studiul
universului a evoluat, prin utilizarea telescoapelor, sateliților și a
navetelor spațiale.
Înainte de secolul al 20-lea, nimeni nu a sugerat că universul ar fi
în expansiune sau în contracție, fiind acceptate, de comun acord,
ideile că acesta a existat dintotdeauna într-o stare identică cu cea de
azi sau că a fost creat la un anumit moment de timp în trecut,
semănând mai mult sau mai puțin cu cel de azi.
În prezent, universul este descris cu ajutorul a două teorii de bază:
teoria generală a relativității și mecanica cuantică. Prima descrie
forțele de gravitație și structurile la scară macrocosmică, iar cea de-
a doua tratează fenomenele care se produc la scară subatomică.
Din păcate, aceste două teorii nu sunt compatibile una cu cealaltă.
Scopul fizicienilor contemporani este acela de a le încorpora pe
amândouă într-o teorie cuantică a gravitației sau Teoria Totului (The
Theory of Everything), așa cum o denumește fizicianul și cosmologul
Stephen Hawking, căruia i-am dedicat această carte și căruia îi
mulțumesc pentru informațiile prețioase din lucrările sale.
S-ar putea ca descoperirea acestei teorii unificate să nu ajute la
supraviețuirea speciei umane sau să nu ne schimbe prea mult stilul de viață,
dar oamenii vor fi întotdeauna doritori să li se prezinte o teorie prin care să
se explice ordinea lumii și care să încerce să răspundă la întrebările
fundamentale: Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?

26
NICOLAE I. ZĂRNESCU
S-a născut la 4 iunie 1936, în
comuna Lăpușata, județul Vâlcea.
A făcut școala primară în Gornet -
Lăpușata, apoi gimnaziul unic și ciclul
al doilea în comuna vecină, Lădești.
Dorința mamei sale era ca el să
devină agronom, așa că a urmat
cursurile școlii medii tehnice agricole
din Grădinari – Vâlcea, lucrând apoi ca
tehnician agricol în Costești – Fâlfani,
județul Argeș.
Își satisface serviciul militar în perioada 1956 – 1958 și este
lăsat la vatră cu gradul de sergent-major.
La 1 aprilie 1959 este încadrat direct ca sublocotenent în
Securitatea Statului. A parcurs toată ierarhia militară până la
gradul de colonel (ianuarie 1990): ofițer operativ (1959 – 1963),
șef raion Securitate (1963 – 1968), iar, după înființarea
județelor, șef de secție Tehnic – Administrativ (1968 – 1972), șef
de secție Cercetări Penale (1972 – 1980), șef compartiment
Contraspionaj, județul Olt (1980 – 1986) și locțiitor-șef al
Securității județului Tulcea.
A urmat cursurile Universității de Drept din București, fiind
licențiat în criminalistică. Ulterior a urmat cursurile post-
universitare de Drept Penal, perfecționându-și cunoștințele de
limbă rusă.
După pensionare (1990) a început să scrie articole în diverse
ziare (Gazeta Oltului, Observatorul, Linia întâi, Bastion),
reviste (Vitralii: Lumini și umbre, revista veteranilor din S.R.I.,
București) și în cartea Adevăruri incomode, Decembrie 1989,
Ed. Semne, București.
În 2014 îi apare la Editura Hoffman cartea de mare succes
Bonjour, monsieur Markouff!, care a cunoscut numeroase
reeditări și în care rememorează activitatea sa de contraspionaj.

27
Bonjour, monsieur Markouff! (2014)
(fragmente)

Este salutul meu prietenesc şi „colegial“ pe care ţi-l


adresez oriunde te-ai afla, în marele Marele Hexagon ori în
Maica Rusie. Povestea noastră s-a derulat în anii 1988 şi 1989,
el ataşat comercial al Ambasadei Franţei la Bucureşti, eu într-un
post de comandă la Securitatea Judeţeană Tulcea. Şi pentru că
1989 va rămâne un an de referinţă în istoria României, la distanţa
la care ne aflăm, este bine să se ştie cât mai multe despre cursul
real al evenimentelor din acea perioadă. Este adevărat că nici
noi, care ne aflam în vâltoarea lor, nu ştiam că vor deveni tragice.
În primăvara lui 1988 am primit informaţii că un
autoturism CD (Corp Diplomatic) cu un bărbat şi o femeie, ce
păreau a fi soţ şi soţie, aveau să vină în vizită în comunele cu
populaţie majoritară de ruşi-lipoveni, mai ales la Carcaliu, Slava
Cercheză, Slava Rusă, Sarichioi, Jurilovca, dar nu numai.
Amândoi vorbeau cursiv limba rusă, cunoşteau obiceiurile,
vizitau lăcaşuri de cult, participau la diverse manifestări.
Mie mi-au atras atenţia pentru că erau interesaţi să-şi
creeze multiple relaţii, împărţeau cadouri, făceau promisiuni etc.
Ca urmare, orice s-ar spune, se impunea să se facă măcar
verificări de rutină pentru a ne da seama despre ce e vorba, ele
fiind în concordanţă cu respectarea Convenţiilor de la Viena şi
de la Geneva privind regulile relaţiilor diplomatice dintre state.
Aşa am stabilit că autoturismul aparţinea Ambasadei franceze la
Bucureşti şi îl deservea pe ataşatul comercial. Deci, el era
bărbatul, iar femeia era soţia lui.
Din datele pe care le aveam, se putea deduce că
respectivul făcea parte din ruşii stabiliţi în Franţa după revoluţia
din octombrie 1917, care îşi adaptase numele la specificul local,
devenind Markouff. Soţia lui vorbea cursiv limba rusă şi
cunoştea bine obiceiurile populare ruseşti, ceea ce ne-a făcut să
considerăm că avea aceeaşi origine etnică.

28
Pe baza acestor date am hotărât să ne ocupăm de ei
profesional, în virtutea atribuţiunilor legale, având în vedere că
ceea ce făceau el şi onorabila sa soţie nu intra în niciun fel in
atribuţiile unui ataşat comercial. L-am botezat „Mark“ şi,
împreună cu un ofiţer din subordine, am început să aplicăm
măsurile operative pe care le aveam la îndemână.
Pentru ca cititorul să înţeleagă cât mai bine contextul
social din zonă, mă văd nevoit să prezint câteva date pe care le
apreciez ca necesare.
Cultul ortodox de rit vechi, lipovenesc, făcea parte din
cele 14 culte legale prevăzute de Decretul nr. 177/1948 „pentru
regimul general al cultelor religioase“, aflat în vigoare atunci.
Avea rang de Mitropolie, cu sediul la Brăila, fiind compus din
două episcopii, una la Mănăstirea Uspenia, din Slava Rusă-
Tulcea, stareţul fiind şi episcop ce coordona parohiile din
judeţele Tulcea şi Constanţa, şi una în nordul Moldovei.
Dar mai era ceva, ceea ce multă lume nu ştie. Mitropolia
de la Brăila coordona, controla şi subordona toate parohiile de pe
mapamond, cele mai numeroase fiind în Alaska, Canada şi China.
Cultul avea şi o ramură disidentă, dar care era tolerată, aşa-numita
„biserică fără preot“, unde slujbele erau făcute de un cântăreţ.
De pildă, în municipiul Tulcea erau patru biserici de rit vechi,
două cu preot, două fără preot.
Din punctul de vedere al situaţiei operative, au fost momente
când emisari ai bisericii fără preot din URSS au încercat să
influenţeze sau chiar să se amestece în treburile mitropoliei din
România. După venirea la conducerea URSS a lui Mihail Gorbaciov
şi promovarea politicii de perestroika şi glasnosti, am avut informaţii
că în ţara vecină s-a reînfiinţat un cult cu rang mai mare, care cerea
să i subordoneze Mitropolia de la Brăila.
Ca să rezolvăm, cu profesionalism, cazul „Mark“, ne-am
pus, cum era și firesc, întrebări la care să găsim răspunsuri şi, în
baza datelor, a informaţiilor cu posibilitate probatorie, să le
eliminăm pe cele neconfirmate.

29
Arma noastră de bază era reţeaua informativă. O analiză
profundă ne-a dus la concluzia că era insuficientă şi nu
corespundea calitativ. Am avut în vedere că „Mark“ al nostru şi-
a intensificat vizitele. Avea trasee bine stabilite: Bucureşti-
Brăila, trecea Dunărea cu bacul la Smârdan şi continua Măcin-
Carcaliu, Slavele Sarichioi, uneori Tulcea, Jurilovca, Năvodari-
Constanţa sau venea invers Bucureşti-Constanţa-Tulcea, Brăila,
Bucureşti.
De aceea, împreună cu ofiţerul, pe care îl voi numi
„Costel“, am început o muncă intensă de atragere la colaborare
a noi persoane cu calităţi şi posibilităţi de informare din mediile
căutate şi frecventate de „Mark“. Mărturisesc că nu a fost uşor,
dar cu răbdare, trecând şi peste eşecuri, am reuşit să realizăm
ceea ce ne-am propus.
Am vizitat şi mănăstirile Uspenia şi Ovidenia de la Slava
Rusă, aşezate lângă un mamelon împădurit, cea de călugări la
nord, cea de măicuţe la sud. Deşi cu maica stareţă nu prea m-am
înţeles, cu stareţul şi Prea Sfinţitul Episcop am avut, la început,
o relaţie operativă, care, în timp, s-a transformat în relaţie de
încredere şi dependenţă totală.
Acest lucru a fost facilitat de o întâmplare produsă în
1987, când, la o vizită inopinată la mănăstire, Prea Sfinţitul a
organizat un protocol intim, prilej cu care, în mod neaşteptat, mi-
a făcut o mărturisire şi m-a rugat să-l ajut într-o problemă
personală. Mi-a spus că, în timp, adunase o sumă de bani, în jur
de 20.000 lei (valoare mare la acea vreme), de care apropiaţii nu
ştiau, iar un hoţ i-a furat întreaga sumă şi, din motive temeinice
pentru el, nu a reclamat-o oficial şi nici nu a spus nimănui. M-a
rugat să-l ajut, dacă pot.
Pus într-o astfel de situaţie, i-am promis Prea Sfinţitului
că voi face tot ce pot, dar i-am explicat că problema era riscantă,
fiindcă, legal, fapta trebuia reclamată, pentru ca la faţa locului să
se facă o cercetare de către un criminalist, cu toate procedurile legale.

30
Am avut în vedere că, la momentul respectiv, eu eram cel
care îi pregătea lunar profesional pe şefii posturilor de miliţie,
astfel încât i-am putut contacta pe subofiţerii de la posturile de
miliţie din zonă, pe care i-am informat şi pregătit pe caz, şi le-
am cerut ca informaţiile să-mi parvină personal.
Spre surprinderea mea plăcută, şeful Postului de la
Topolog, pe atunci plt. Stan, mi-a dat telefon că 1-a identificat
pe făptuitor şi a recuperat integral suma de bani.
I-am dat şefului de post o chitanţă că am primit suma de
bani, iar în ce priveşte pe făptuitor, i-am sugerat să-1 folosească
în munca operativă. La rândul meu, i-am luat o chitanţă Prea
Sfinţitului că a primit suma de bani şi i-am spus că, dacă el a
cerut discreţie, acelaşi lucru îl dorese şi eu cu privire la făptuitor.
Se înţelege că relaţia noastră a devenit de încredere şi
dependenţă. Revenind la „Mark“, nu m-a surprins că acesta nu a
vizitat nici mănăstirea Uspenia şi nici nu l-a contactat pe Prea
Sfinţitul Episcop, spre deosebire de mănăstirea Ovidenia de
măicuţe şi de maica stareţă. A fost un semnal pentru mine că
„Mark“ l-ar putea suspecta pe episcop că se află în colaborare cu
noi, deşi ‒ cum spuneam noi ‒ Prea Sfinţitul nu primise nici o
sarcină în ce-l privea.
„Mark“ continua să viziteze localităţile cu populaţie
majoritar ruso-lipoveneaseă, să-şi creeze relaţii, iar la Sarichioi
şi-a creat chiar o gazdă. Pe sistemul nostru de informaţii,
găzduirea a fost bine motivată. Onorabila soţie a lui „Mark“,
talentată la pictură, a fost atrasă de peisajele din mirifica Deltă
şi aşa a justificat şederea lor de zile întregi.
La sfârşitul lui 1988 sau începutul lui 1989, aveam să
aflăm, chiar din gura lui „Mark“, pe mijloace tehnice de
ascultare, că misiunea lui era să instige pe ruşii lipoveni din zonă
împotriva autorităţilor române. Desigur, am rămas stupefiat, dar
şi liniştit, fiindcă efortul nostru dăduse rezultate. Ştiam despre
ce este vorba!

31
În martie 1989 am primit o adresă de la Departamentul
Securităţii Statului, la care era ataşată o notă prin care ni se cerea
să ne conformăm ordinului rezolutiv al şefului D.S.S., general
colonel Iulian Vlad. Nota cuprindea date despre ataşatul
comercial al Franţei la Bucureşti şi, în sinteză, datele cu privire
la intenţiile şi activitatea antistatală a acestuia.
Am citit de foarte multe ori nota şi, separat, ordinul
rezolutiv. În ce priveşte nota, sunt convins şi acum că fusese
prezentată unui demnitar al vremii, competent de a dispune o
măsură. Mi-am dat însă seama că şeful D.S.S., nemulţumit
probabil de decizie, a mai luat o măsură suplimentară. De aceea,
ordinul rezolutiv menţiona că „fapta diplomatului constituie un
amestec grosolan în treburile interne ale României şi, cât voi
îndeplini funcţia de şef al D.S.S., nu voi permite diplomatului
să-şi realizeze planurile şi intenţiile. Vă, cer să întreprindeţi de
urgenţă măsuri prin care să-i piară pofta diplomatului de a-şi
aplica aceste intenţii“.
Soluţiile posibile de rezolvare în astfel de cazuri erau,
îndeobşte, două:
a) Dacă se aprecia că relaţiile diplomatice bilaterale nu
se deteriorează, ambasadorul era chemat la Ministerul de
Exteme şi i se notifica depăşirea atribuţiilor diplomatice de către
ataşatul comercial, care era declarat persona non grata şi în 24
de ore trebuia să părăsească România.
b) În caz că prima soluţie nu era acceptabilă, erau
elaborate măsuri care să ducă la compromiterea diplomatului, şi,
în final, la determinarea retragerii sale de la post de către
ministerul său de externe.
Din lectura notei şi a ordinului mi-am dat seama că nu s-
a aplicat nici prima, nici a doua variantă. Ordinul rezolutiv era
clar şi bine definit.
Ca urmare, totul a rămas în sarcina şi răspunderea mea.
Împreună cu ofiţerul „Costel“ am analizat rezoluţia şefului D.S.S.
și datele pe care le aveam în situaţia operativă dată, stabilind că
trebuie să îndeplinim ordinul rezolutiv al şefului D.S.S.
32
Am avut în vedere că, în aprilie 1989, erau sărbătorile
pascale. Fiind convins că „Mark“ şi soţia sa vor veni în zonă, am
selecţionat, în localitatea ce urma să fie vizitată, sursa căreia
trebuia să-i încredinţăm misiunea de „neutralizare“. Înainte de
Paşti, am mers împreună cu „Costel“ să discutăm cu sursa ceea
ce trebuie să facă. Pe drum, „Costel“, îngrijorat ca şi mine, mi-a
zis: „Şefule, ce-i spunem noi sursei?“. „Nu ştiu, i-am răspuns, o să
mă gândesc la faţa locului“.
Ajuns în localitate, am contactat sursa, i-am explicat în
detaliu despre ce este vorba şi am insistat că, deşi era contrar
regulilor de protocol, nu puteam admite un amestec în treburile
noastre inteme.
La un moment dat, sursa m-a întrebat: „Şi eu ce să fac?“.
I-am răspuns simplu: „Nu ştiu, ceva prin care să-i piară pofta de
a-şi aplica planul“. L-am urmărit câteva momente şi 1-am auzit în
ruseşte: „Ponial i vsio paradke“ ‒ Am înţeles, totul e în ordine.
Am plecat liniştit, dar nu convins.
Au trecut sărbătorile pascale şi am primit un mesaj din
partea sursei, pe care am vizitat-o împreună cu „Costel“. Ne-a
explicat că a rezolvat problema și să fim convinşi că „Mark“ nu
va mai călca prin zonă. Pentru convingerea mea, l-am întrebat
cam cum s-au desfăşurat ostilităţile. „Ştiţi, la Paşte, oamenii se
simt bine, se mai şi îmbată şi, la un moment dat, nu se mai cunosc
între ei.“ În aceste condiţii, „Mark“ şi onorabila soţie s-au urcat
repede în autoturism şi au plecat din localitate.
Din acel moment nu a mai călcat prin zonă, iar la
jumătatea lui septembrie a fost retras de la post. Oricum, îl asigur
că oriunde ar fi încercat, de acelaşi tratament ar fi avut parte.
La câtva timp după sărbătorile pascale, am primit un
mesaj de la Prea Sfinţitul Episcop, care dorea să mă vadă
neapărat. Am plecat împreună cu „Costel“ şi, ajunşi la Uspenia,
aveam să aflăm date la care nu mă aşteptam.

33
„Ştiţi ‒ mi-a zis Prea Sfinţitul ‒ cu ceva vreme în urmă
am fost la biserică la Năvodari. Acolo am fost asaltat de trei
domni, care pur şi simplu m-au anchetat, cum permit ca oameni
din subordinea mea să se poarte oribil cu musafiri deosebiţi care
vin la biserică“.
Desigur, mi-a cerut explicaţii. Dacă noi ştim ceva. „Păi
dacă dvs. nu ştiţi, atunci eu de unde să ştiu, Prea Sfinţite?“
„Cine erau domnii? ‒ am întrebat. „De la Consulatul
sovietic din Constanţa“, a precizat Prea Sfinţitul. Am rămas
perplex şi 1-am privit pe „Costel“.
„Ştiţi, ne-a zis Prea Stinţitul, aceşti domni mi-au mai
spus că în perioada următoare vom avea mulţi musafiri din
Occident care vor veni în vizită în zonă şi în România; să avem
grijă de ei“.
Bineînţeles, am discutat împreună pe această temă,
chestiuni de interes operativ pentru următoarea perioadă. Era,
desigur, un semnal pentru toamnă. „Interesantă treabă“, i-am
spus lui „Costel“. Am crezut că am lovit la Paris, dar a pocnit la
Moscova!
În ce mă priveşte, ştiam că cei şase diplomaţi sovietici de
la Consulatul din Constanţa erau ofiţeri de informaţii.
În decembrie 1989 au avut loc evenimentele ce au adus
schimbări în societatea româneaseă. La mai bine de peste 20 de
ani de atunci, declar: „Dragă Markouff, nu mă interesează în
numele şi din dispoziţia cui ai acţionat împotriva României, sub
acoperire diplomatică!". E bine să ştiţi că, în ce ne priveşte, pe
mine, pe colegii mei şi pe toţi cei care au înţeles să ne ajute şi să
ne sprijine, am făcut-o în virtutea atributelor de independenţă şi
suveranitate naţionale! Do svidania, „tovarisci“ Markouff! La
revedere, „tovarăşe“ Markouff!

34
P.S.1 În toamna lui 1989, ambasadorul sovietic la
Bucureşti, Evgheni Tiajelnikov, a solicitat să petreacă o parte
din concediul de odihnă la complexul turistic „Crişan“ din Deltă.
Era pentru prima dată când, în istoria relaţiilor diplomatice
dintre România şi Uniunea Sovietică, un ambasador sovietic
solicita acest lucru.
La prima vedere, nu era nimic anormal, dimpotrivă,
constituia o relație prietenească de apropiere. Numai că la noi au
ajuns informaţii că tovarăşul Tiajelnikov ar fi urmat să
întâlnească aşa-zişi lideri locali, poate unii stabiliţi chiar de
diplomatul Markouff. Din câte ştiu, tov. Tiajelnikov s-a simţit
bine în Deltă, dar întâlnirile nu s-au putut realiza.

P.S.2 Aduc mulțumiri tuturor ruşilor-lipoveni cărora m-am


adresat şi de la care am primit sprijin în acest caz. Se cuvine,
totodată, să aduc laude întregii comunităţi a ruşilor-lipoveni,
care au dovedit atitudine de loialitate totală faţă de patria lor
adoptivă România, în acele zile de cumpănă şi isterie din 1989.

P.S.3. Îi reamintesc diplomatului Markouff că a neglijat


sau nu a știut că, în perioadele cât s-a aflat la Sarichioi, a fost în
anturajul urmașilor foștilor consăteni ai lui Mihail Moruzov, fost
șef al Serviciului Secret Român, tot într-o perioadă de grea
încercare pentru România.

35
ALIN GABRIEL ZĂRNESCU
S-a născut în Slatina, la 30
noiembrie 1986.
A făcut primele opt clase la Școala
primară și gimnazială Eugen Ionescu
din Slatina
A terminat Liceul Național
Vocațional Nicolae Titulescu,
promoția 2005
După terminarea liceului a urmat
cursurile Școlii de agenți de politie
Vasile Lascăr din Câmpina, promoția
2006.
Dovedindu-se a fi unul dintre cei mai buni cursanți ai Școlii
respective, a avut posibilitatea să aleagă la repartiție un oraș
mare, precum Timișoara, chiar dacă se îndepărta foarte mult de
Slatina, unde locuiau părinții și socrii.
În perioada 2006 – 2011, a lucrat ca subofițer de poliție în
municipiul Timișoara, la sectorul Ordine Publică. Chiar dacă era
un tip vânjos și făcea aproape zilnic exerciții de forță, desele
incidente cu infractori foarte periculoși l-au determinat să
demisioneze din Poliție și să se dedice exclusiv pasiunii sale
pentru fitness și culturism.
Urmează cursurile Federației Române de Culturism și
Fitness, promoția 2010, obținând certificatul de instructor de
fitness și culturism, având recunoaștere internațională.
Este dublu medaliat cu argint la competițiile regionale Vest
de bodybuilding clasic și scrie articole pentru site-uri de nutriție
și antrenament, susținând și seminarii pe ramura de fitness.
În 2015 a scris cartea „Slăbește simplu & sănătos”, cu care a
avut mare succes, tehnoredactorul acesteia fiind tatăl său,
Nicolae Gh. Zărnescu.

36
Slăbeşte simplu & sănătos (2015)
(fragmente)

Cuvântul autorului

Lucrez ca instructor personal de fitness în oraşul Timişoara din


anul 2008 şi practic acest sport de mai bine de 10 ani. Experienţa m-a
învăţat un lucru cert: Nu există nici o scurtătură către succes! Drumul
spre succes este definit de încredere în sine, deteminare şi muncă.
Această alegere m-a făcut ceea ce sunt astăzi. Și eu cred că şi tu o poți face!
Prin intermediul acestei cărţi, ce reflectă o parte importantă din
experienţa mea în decursul a 10 ani, vei descoperi principiile de
slăbire, abordarea psihologică a acestui proces, diverse meniuri şi
tipuri de diete, explicate pe larg, mituri şi sfaturi practice, dar şi tabele
ce conţin valoarea calorică a produselor, indicele glicemic sau
consumul caloric în timpul diverselor activităţi.
Iată cum am reușit eu să slăbesc. Stăteam până la 3 ore pe zi în
sală, făceam antrenamente de fitness în circuit: 60-90 minute de
bandă, săream coarda și uneori mai făceam și înot.
În 8-9 luni am reușit să slăbesc 40 kg, de la 118 kg la 78 kg. De la
sfârșitul anului 2007 și până azi nu am mai depășit niciodată greutatea
de 85 kg în formă maximă a perioadei de masă musculară, atingând
cea mai bună formă fizică de până acum în iarna anului 2011, la 75 kg,
după o perioadă dură de definire.
În anul 2008 mi-a venit ideea să urmez această cale și să devin
instructor personal de fitness, motiv pentru care m-am pus serios pe
studiat nutriție, anatomie, biomecanică și farmacologie, urmând între
timp și cursurile Federației Române de Culturism și Fitness (FRCF),
în urma cărora am obținut carnetul de instructor de fitness și diploma
ce atestă aceste competențe, recunoscute și internațional.

Alin Zărnescu
instructor personal atestat FRCF/IFBB

37
Capitolul 1
Abordarea psihologică. Inteligenţă sau voinţă pentru o
dietă reuşită? Dieta şi presiunea socială. Stresul
influenţează dieta? Planul B.

Partea psihologică este poate cea mai importantă parte atunci


când vrei să slăbeşti. Această carte te va ajuta în găsirea
motivaţiei, a încrederii în sine, a optimismului şi a atitudinii, te
va ajuta să elimini sentimenul de învinovăţire, conducându-te
pe drumul către succes!

Fă testul psihologic. Stai în fața oglinzii. Gol. Fără să tragi


burta. Îți place ce vezi? Dacă da, e ok. Dacă nu, citeşte toată
această carte și treci la treabă! Ai nevoie de o schimbare, pentru
sănătatea ta, pentru fizicul și psihicul tău, pentru cei din jurul
tău, care depind de tine! Căută adevăratul motiv pentru care
dorești să slăbești, fie el de natură medicală, psihologică sau
socială!

Totul sau nimic – un concept greşit! Multe persoane au


convingerea că singura metodă de a ţine dieta este de a face
acest lucru la perfecţie. Această abordare este un eşec garantat.
Nimic nu este perfect. Important este ca, în proporţii mari (de
peste 70-80%), să se respecte principiile corecte de alimentaţie
şi antrenament, iar rezultatele nu o să întârzâie. Dieta nu trebuie
văzută ca pe o pedeapsă sau ca pe o soluţie de moment, ci ca pe
o schimbare a stilului de viaţă pe viitor!

Păstrează „marja de eroare” a greutăţii şi circumferinţei,


pentru confort psihic. Stabilește o greutate / circumferință
minimă şi una maximă între care poţi pendula şi diminuează
treptat această marjă.

38
Succesul vine cu perseverenţă. Păstrează direcţia bună şi îți
vei automatiza obiceiurile, învăţând să faci din alimentaţie un
lucru plăcut şi simplu, nu un chin. Apelează la munca
inteligentă, la strategii şi tactici, nu la munca fizică brută.
Adesea motivaţia vine după ce acţionăm, micile acţiuni ducând
la mari schimbări.

Numeroși hormoni puternici controlează nivelul de foame


și sațietate. Este aproape imposibil de luptat, doar prin
autosugestie, împotriva reacțiilor chimice care se produc în
corpul nostru. Este precum autosugestia căldurii, când afară sunt
–25 grade. De aceea, nu la voință trebuie să apelăm în timpul
unei diete, cât la inteligență, adică la alegerea corectă a
alimentelor, pentru că, după cum spune un vechi proverb, e mai
ușor să previi decât să combați.

Voinţa şi stăpânirea de sine sunt factori mult prea slabi în


lupta cu reacţiile chimice şi hormonale din corpul nostru, atunci
când mâncăm alimente cu indice glicemic foarte mare. Soluţia
stă, de fapt, în a nu declanşa aceste reacţii, prin alegerea
inteligentă a alimentelor consumate.

Dieta se adresează mai mult inteligenţei decât acţiunii în


sine. În timpul dietei trebuie să gândim care este motivul pentru
care mâncăm şi să conştientizăm modul în care mâncăm.

În timpul dietei este ca la şah: trebuie să gândeşti cu cel puţin


o mutare înainte. Astfel, chiar dacă acum tocmai ai luat masa, va
trebui să te gândeşti unde vei fi peste 3 ore şi ce oportunităţi de a
consuma alimente sănătoase vei avea. Ține permanent cu tine
alimente ce se transportă ușor: batoane proteice, fructe, nuci,
migdale, arahide, alune crude, pentru a nu te prinde pe nepregătite
senzaţia de foame şi a năvăli peste raionul de alimente „de ronţăit”
sau a înfuleca la repezeală un covrig.

39
Constantin Zărnescu – Cetățean de onoare al
Municipiului Rm. Vâlcea

40
Cele două premii pentru „Cea mai bună culegere de versuri a unui autor
străin”, oferite lui Nicolae Gh. Zărnescu, în 2003 și 2006

41
42
43
44
45
46
47
Anexă

48
49
50
51
CUPRINS

Cuvânt înainte – 3
Constantin Zărnescu – 5
Nicolae Gh. Zărnescu – 15
Nicolae I. Zărnescu – 33
Alin Gabriel Zărnescu – 36
Constantin Zărnescu, cetățean de onoare al municipiului Rm.
Vâlcea – 40
Nicolae Gh. Zărnescu, premiul pentru „Cea mai bună culegere
de versuri a unui autor străin” – 41
Cărți Constantin Zărnescu – 42 ~ 44
Cărți Nicolae Gh. Zărnescu – 45 ~ 47
Cărți Nicolae I. Zărnescu și Alin Gabriel Zărnescu – 47
Anexă: 22 decembrie 1989 la Tulcea – 48

52