ISTORIA FILOSOFIEI

(rezumat)

FILOSOFIA ÎN ANTICHITATE
Thales din Milet (624 – 547) – apa (primul filosof al grecilor)
Anaximandros (610 – 547) – apeiron (foc, aer, apă, pământ)
Anaximenes (585 – 524) – aer
Pytagora (580 – 495) – numărul
Heraclit din Efes (535 – 475) – focul (stins/aprins după măsură)
Anaxagoras din Klazomene (510 – 428) – homeiomerii (semințe lucruri)
Parmenide (501 – 470) – ființa (temeiul, începutul)
Empedocle (490 – 430) – foc, aer, apă, pământ
Democrit (460 – 360) – atomii
Epicur (342 – 270) – atomii + greutatea
Protagoras (490 – 420) – omul = măsura tuturor lucrurilor
Socrate (469 – 399) – ontologia umanului
Platon (427 – 347) – esențele, formele, ideile
Aristotel (384 – 322) – principiul (ființa ca ființă), întem. științelor
Marcus Iulius Cicero (106 – 43) – alegerea modului de îmbătrânire
Annaeus Seneca (1 – 65) – doar filosofii trăiesc (scurtimea vieții)
Epictet (50 – 138) – stoicism târziu, libertatea minții
Marcus Aurelius (121 – 180) – necesitate universală (Univers = Divinitate)

FILOSOFIA ÎN EVUL MEDIU

Iustin Martirul și Filosoful (100 – 160) – apologetică
Sf. Augustin (Aurelius Augustin) (354 – 430) – patristică
Pseudo Dionisie Areopagitul (V – VI) – monadă, diadă, triadă
Boethius (480 – 520) – cearta universaliilor (realism, nominalism)
Alcuin (Ealthwine) (735 – 804) – primul scolastic
Anselm de Canterbury (1033 – 1109) – realism medieval
Rocelin de Compiègne (1050 – 1121) – nominalism medieval
Pierre Abélard (1079 – 1142) – universalii = însuș. com. ale individualelor
Toma d’Aquino (1225 – 1274) – universalii = ca atare (existente)

FILOSOFIA MODERNĂ
Giovanni Pico della Mirandola (1463 – 1494) – nedesăvârșire = virtute
Niccolò Machiavelli (1469 – 1527) – dialectica Puterii (Principele)
Francis Bacon (1561 – 1626) – dialectică, cunoaștere = putere
Thomas Hobbes (1588 – 1679) – empirism, omul = servit. + interpr. naturii
René Descartes (1596 – 1650) – raționalism (corp + spirit)
Blaise Pascal (1632 – 1662) – limitare intelect (infinit mare, infinit mic)
Baruch Spinoza (1632 – 1677) – raționalism (raționalitate integrală)
John Locke (1632 – 1704) – raționalism (experiență comună)
Isaac Newton (1642 – 1727) – substanțialism, filosofia naturală
Jean-Jaques Rouseau (1642 – 1727) – starea naturală
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 – 1716) – determinism (plan divin)
George Berkley (1685 – 1753) – ceva există doar dacă e observat

1
Voltaire (1694 – 1778) – scepticism, deism (dovezi existență Creator)
Thomas Reid (1710 – 1796) – amintiri selective (identitatea persoanei)
David Hume (1711 – 1776) – raționalism (demonstr. exist. Dumnezeu)
Immanuel Kant (1724 – 1804) – criticism, apriorism (cr. r. pure, cr. r. prct, cr. p. jud)
Jeremy Bentham (1748 – 1832) – utilitarism (măsurarea fericirii)
G. W. F. Hegel (1770 – 1831) – ontologie, absolut, ființă în sine
Maine de Biran (1766 – 1824) – neospiritualism
Bernard Bolzano (1781 – 1848) – realism idealist
Auguste Comte (1798 – 1857) – pozitivism
Ludwig Feuerbach (1804 – 1872) – naturalism senzualist
Charles Darwin (1809 – 1882) – evoluționism (maimuța = strămoșul omului)
John Stuart Mill (1806 – 1873) – utilitate generală (binele comun)
Søren Kierkegaard (1813 – 1855) – existențialism
Karl Marx (1818 – 1883) – marxism, dialectică materialistă
Friedrich Engels (1820 – 1825) – marxism, dialectică materialistă
Rudolf Clausius (1822 – 1888) – entropie, conștiința ireversibilității
Wilhelm Dilthey (1833 – 1911) – filosofia istorică a vieții
Charles S. Peirce (1839 – 1914) – pragmatism
William James (1842 – 1910) – teoria pragmatistă a adevărului
Friedrich Nietzsche (1844 – 1900) – nihilism, filosofia vieții
Sigmund Freud (1856 – 1939) – psihanaliză (refulare, vise, acte ratate)
Edmund Husserl (1859 – 1938) – fenomenologie
Henri Bergson (1859 – 1941) – intuiționism
Bertrand Russell (1872 – 1970) – atomism logic
George Edward Moore (1873 – 1958) – filosofia simțului comun
Albert Einstein (1879 – 1955) – teoria relativității (dilat. timp, contr. spațiu)
Oswald Spengler (1880 – 1936) – scepticism
Karl Jaspers (1883 – 1969) – uimire, îndoială, cutremurare
Gaston Bachelard (1884 – 1962) – dialectică neoraționalistă
Ludwig Wittgenstein (1889 – 1951) – atomism logic
Martin Heidegger (1889 – 1976) – existențialism, Dasein
Rudolf Carnap (1891 – 1970) – pozitivism logic
Jean Piaget (1896 – 1980) – filosofie = luare de poziție rațională
Herbert Marcuse (1898 – 1979) – teoria critică, restaurarea rațiunii
Friedrich Hayek (1899 – 1992) – evoluție adaptivă (proces spontan autoconstr.)

FILOSOFIA CONTEMPORANĂ
Gilbert Ryle (1900 – 1976) – filosofia analitică
Hans-Georg Gadamer (1900 – 2002) – hermeneutică
Werner Heisenberg (1901 – 1976) – principiul incertitudinii
Alfred Tarski (1902 – 1983) – limbaj natural, limbaj formalizat
Karl Raimund Popper (1902 – 1994) – failibilism științific, test de infirmare
Theodor W. Adorno (1903 – 1969) – dialectică negativă
Jean Paul Sartre (1905 – 1980) – existențialism (în sine, pentru sine)
Emmanuel Levinas (1906 – 1995) – alteritate (alter ego)
Hannah Arendt (1906 – 1975) – antinazism (psihologia nazistă)
Simone de Beauvoir (1908 – 1986) – existențialism (devenirea femeii)

2
Willard Van Orman Quine (1908 – 2000) – empirism pragmatic
Alfred Jules Ayer (1910 – 1989) – pozitivism logic, principiul verificării
John L. Austin (1911 – 1960) – filosofia analitică
Alain Turing (1912 – 1954) – limitele inteligenței computerelor
Chaïm Perelman (1912 – 1984) – realism discursiv
Albert Camus (1913 – 1960) – existențialism (univers = sistem determ.)
Paul Ricoeur (1913 – 2005) – hermeneutică (știința exegezei cult. spirit.)
Paul Lorenzen (1915 – 1994) – raționalism metodic
Ilya Prigogine (1917 – 2003) – Lumea = haos generator de ordine
Philippa Foot (1920 – 2010) – etica virtuții (consecințele acțiunilor)
John Rawls (1921 – 2002) – principiile dreptății sociale
Thomas Kuhn (1922 – 1996) – schimbare științifică de paradigmă
Stephen Toulmin (1922 – 2009) – realism discursiv
Karl-Otto Apel (1922 – 2017) – pragmatism transcedental
Michel Foucault (1926 – 1984) – structuralism
Bernard Williams (1929 – 2003) – continuitatea identității
Judith Jarvis Thomson (1929 – ) – filosofie analitică
Jürgen Habermas (1929 – ) – pragmatism transcedental
John Searle (1932 – ) – filosofia minții / limbajului / socială
Robert Nozick (1938 – 2002) – teoria îndreptățirii (redistrib. bunurilor)
Michael Tooley (1941 – ) – metafizică, etică, conștiință de sine
Daniel Dennet (1942 – ) – responsabilitate, filos. minții / științei / biologiei
James Rachels (1941 – 2003) – etică aplicată, coduri morale (om, animal)
Peter Singer (1946 – ) – filosofie analitică, utilitarism

FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ
Dimitrie Cantemir (1674 – 1723) – integrarea fizicii într-un sistem teist
Titu Maiorescu (1840 – 1917) – realism, antropologism
Vasile Conta (1845 – 1882) – materialism, fatalism
Constantin Rădulescu-Motru (1868 – 1957) – personalism energetic
Petre P. Negulescu (1872 – 1951) – critica apriorismului și a empirismului
Mircea Florian (1888 – 1960) – realism critic
Nae Ionescu (1890 – 1940) – trăirism (primatul trăirii asupra intelectului)
Lucian Blaga (1895 – 1961) – metafizică spirituală
Dumitru D. Roșca (1895 – 1980 – existențialism
Tudor Vianu (1898 – 1964) – filosofia culturii, estetică
Ștefan Lupașcu (1900 – 1988) – principiul antagonismului și logica energiei
Liviu Rusu (1901 – 1985) – logica frumosului, creația artistică
Mircea Vulcănescu (1904 – 1952) – existențialism (dimensiunea românească)
Anton Dumitriu (1905 – 1992) – istoria logicii (paradox. logico-matem.)
Mircea Eliade (1907 – 1986) – omul religios și omul (pseudo)areligios
Constantin Noica (1909 – 1988) – logica lui Hermes (individualul reflectă generalul)
Emil Cioran (1911 – 1995) – căderea în timp = condiția univ. a omului