LP 7 Determinarea glucozei in salivă si sânge.

/ 2 ore

DOZAREA ENZIMATICĂ A GLUCOZEI din sânge

Glucoza serică

Glucoza este cel mai important monozaharid din sânge. Rezultă din digestia
carbohidraților și din conversia hepatică a glicogenului in glucoză.

Glucoza este un furnizor indispensabil de energie care susține activitatea celulară. Cei
doi hormoni care reglează in mod direct nivelul glucozei in sânge sunt glucagonul și
insulina.

Glucagonul accelerează conversia glicogenului in glucoză și determină astfel creșterea

glicemiei.

Insulina crește permeabilitatea membranelor celulare la glucoză, transportă glucoza in

celule (pentru metabolism), stimulează formarea glicogenului și reduce concentrația
glucozei din sânge.

Alți hormoni care dețin un rol important in metabolismul glucozei sunt: ACTH-ul,
glucocorticoizii, adrenalina, tiroxina.

Dozarea glucozei în ser prin metoda enzimatică

Principiul metodei

În prezenţa glucozoxidazei, glucoza este oxidată la acid gluconic. Apa oxigenată

rezultată din reacţie reacţionează cu indicatorul Trinder (fenol si 4-aminoantipirina) în
prezenţa peroxidazei rezultând un compus colorat in roșu, fotocolorimetrabil.
Cantitatea de glucoză din probă este direct proporţională cu intensitatea colorației
obținute.

glucozoxidază
Glucoză + O2 + H2O ―――――――→ acid gluconic + H2O2

peroxidază
H2O2 + fenol + 4-amino-antipirina ――――――→ chinonimina (rosu) + H2O
Reactivi:

1. Reactiv 1 conţine: tampon TRIS-Cl sau Sörensen 90 mmoli/l şi fenol 0,3

mmoli/l (pH = 7,5 ).

2. Reactiv 2 conţine: glucozoxidază 10000 U/l, peroxidază 1000 U/l şi

4-aminoantipirină 2,6 mmoli/l

R1 se amestecă cu R2 in proporția consemnată de producator

3. Reactiv 3 conţine: standard de glucoză 5,56 mmoli/l (1g/l sau 100mg %)

Probe: ser nehemolizat, plasmă heparinată, sânge deproteinizat, LCR

Mod de lucru: în trei eprubete (probă, standard şi martor) se pipetează:

REACTIVI P S M
Probă ml 0,01
Standard ml 0,01
Apă distilată ml - 0,01
Reactiv de glucoză (R1+R2) ml 1 1 1
Se agită şi se incubează eprubetele 10 min. la 37 C, apoi se citesc extincţiile probei şi
0

standardului la λ = 505 nm faţă de martor.

Calcul: mg glucoză/100 ml sânge = (EP / Es) x C standard

Valori normale
Glicemia 70 – 100 mg/100 ml sânge

Modificări patologice ale glicemiei

Hiperglicemia (in diabet, glicemie > 126 mg/dl)

Clinic, hiperglicemia se asociază diabetului zaharat.

Diabetul zaharat este de două tipuri:
 IDDM = insulin dependent diabetes mellitus – diabet tip 1
 NIDDM = non-insulin dependent diabetes mellitus – diabet tip 2
Dar și in:
• boala Cushing • acromegalie/gigantism • adenom hipofizar (secretor de hormon de
crestere) • hemocromatoza • pancreatita acuta/cronica • neoplasm de pancreas •
glucagonom • afectiuni renale cronice • boala hepatica avansata • deficienta de
vitamina B1 (encefalopatia Wernicke) • stres acut emotional sau fizic (infarct
miocardic, AVC, convulsii)

Hipoglicemia (glicemie < 50 ml/dl asociată cu manifestări clinice) poate fi

asociată cu:
- tumori hipersecretante de insulină (insulinom pancreatic)
Dar și in:

• tumori extrapancreatice (ex. hepatom), • boala Addison, • malabsorbtie, • necroza

hepatica (hepatita, intoxicatii), • prematuri, nou-nascuti din mame diabetice, •
deficiente enzimatice (ex. galactozemie), • supradozaj insulinic, • hipoglicemie
reactiva (hiperinsulinism indus alimentar, tulburari endocrine), • hipoglicemie
postprandiala (dupa interventii chirurgicale gastrointestinale, intoleranta ereditara la
fructoza, galactozemie)

DOZAREA ENZIMATICĂ A GLUCOZEI din salivă

Documentare

Testarea glicemiei prin ințepare la diabetici ar putea deveni istorie

25 FEBRUARIE 2013

Cercetătorii au creat un nou tip de senzor biologic care poate detecta concentraţiile
mici de glucoză din salivă, lacrimi şi urină şi care ar putea fi produs la un cost scăzut,
deoarece nu este nevoie de mulţi paşi de procesare pentru fabricarea acestuia.

”Este o metodă inerent neinvazivă pentru a estima conţinutul de glucoză din sânge”,
spune Jonathan Claussen, un fost doctorand la Universitatea Purdue, acum cercetător
ştiinţific la Laboratorul Naval de Cercetare din Statele Unite.

”Deoarece poate detecta glucoza din salivă şi din lacrimi, este o platformă care ar
putea ajuta într-un final la eliminarea sau reducerea frecvenţei înţepăturilor pentru
testarea glicemiei la diabetici. Acum îi demonstrăm funcţionalitatea.”

Claussen şi doctorandul Anurag Kumar de la Universitatea Purdue au condus

proiectul, lucrând cu Timothy Fisher, profesor de inginerie mecanică la Universitatea
Purdue, cu D. Marshall Porterfield, profesor de inginerie agricolă şi biologică şi alţi
cercetători de la Centrul de Nanotehnologie Birck al universităţii.

Rezultatele sunt detaliate într-un articol de cercetare publicat în revista Advanced

Functional Materials.

”Majoritatea senzorilor măsoară în mod tipic glucoza din sânge”, spune Claussen.
”Alte rezultate de cercetare nu permit detectarea glucozei în lacrimi şi în salivă. Ce
este unic în ceea ce facem este că putem analiza toate cele patru seruri umane: saliva,
sângele, lacrimile şi urina. Şi această posibilitate nu a fost demonstrată înainte.”

Articolul, care a apărut pe coperta jurnalului, a fost scris de Claussen, Kumar, Fisher,
Porterfield şi cercetătorii de la Purdue, David B. Jaroch, M. Haseeb Khawaja şi
Allison B. Hibbard.
Senzorul are trei componente majore: straturi de nanofoi asemănătoare petalelor mici
de trandafir făcute dintr-un material numit grafen, care este un film de carbon cu o
grosime de un atom; nanoparticule din platină; şi enzima glucozoxidază.

Fiecare petală conţine câteva straturi de grafen stivuit. Marginile petalelor au legături
chimice incomplete, care ”atârnă”; în aceste locuri se pot ataşa nanoparticulele de
platină. Electrozii sunt formaţi prin combinarea petalelor din nanofoi şi
nanoparticulelor de platină. Apoi oxidaza se ataşează nanoparticulelor de platină.
Enzima converteşte glucoza în peroxid, care generează un semnal pe electrod.

”De obicei, când vrei să construieşti un senzor biologic nanostructurat, trebuie să

foloseşti foarte mulţi paşi de procesare înainte de a ajunge la produsul final”, spune
Kumar. ”Aceasta implică litografie, procesare chimică, gravare şi alţi paşi. Partea bună
a acestor petale este că pot creşte pe aproape orice suprafaţă, şi nu trebuie folosiţi
niciunul din aceşti paşi, astfel încât ar putea fi ideal pentru comercializare.”

În afară de testările pentru diabet, această tehnologie ar putea fi folosită pentru

detectarea unei varietăţi de compuşi chimici pentru a testa prezenţa altor boli.

”Deoarece folosim enzima glucozoxidază în această lucrare, ea este specifică pentru

diabet” spune Claussen. ”Dar am putea pur şi simplu să schimbăm enzima cu, de
exemplu, glutamat-oxidaza, pentru a măsura glutamatul neurotransmiţător pentru a
testa prezenţa Parkinson şi Alzheimer, sau etanol-oxidaza pentru a monitoriza nivelul
de alcool. Este un proces foarte versatil, rapid şi portabil.”

Tehnologia poate detecta glucoza în concentraţii începând de la 0.3 micromoli, fiind

mult mai precisă decât alţi senzori biologici bazaţi pe grafen sau grafit, nanotuburi de
carbon şi nanoparticule metalice, a spus Claussen.

”Acesta este primul rezultat care raportează o limită inferioară atât de mică şi, în
acelaşi timp, o marjă atât de mare”, a spus el.

Senzorul poate distinge între glucoză şi semnale de la alţi compuşi care cauzează des
interferenţe în senzori: acidul uric, ascorbic şi acetaminofen, care se găsesc în mod
frecvent în sânge. Spre deosebire de glucoză, aceşi compuşi sunt numiţi electroactivi,
ceea ce înseamnă că generează un semnal electric în absenţa unei enzime.

Glucoza nu generează de una singură niciun semnal; trebuie întâi să reacţioneze cu

enzima glucozoxidază. Glucozoxidaza este folosită în fâşiile de testare a glicemiei
comercializate pentru aparatele convenţionale de măsurare a glicemiei, bazate pe
înţeparea degetului.

Măsurarea glicemiei fără ac – aparate noi și inovații UPDATE 2018

https://ehealthromania.com/masurarea-glicemiei-fara-ac-7-noi-aparate/