CALENDARUL MINERVEI

Istoria calendarului ilustrat atestat pe teritoriul românesc a început la Iaşi, în 1785, şi se

leagă de numele lui Mihail Strilbiţchi. Pe lângă partea calendaristică propriu-zisă, publicaţia este
ilustrată cu viniete şi şapte gravuri realizate de Strilbiţchi şi de fiul său,Policarp. Spre deosebire
de cartea obişnuită care prezintă un singur conţinut din punct de vedere editorial, publicaţiile
periodice au sporit interesul cititorilor datorită diversificării şi noutăţii textelor, dar şi al bogatei
iconografii de care au beneficiat.
Totuşi, publicaţia cu cele mai multe ilustraţii realizate în această nouă manieră-clişeul
fotografic – este Calendarul Minervei, care se publică la Bucureşti,în perioada 1899-1926.
Apariţia calendarului este legată direct de editura cu acelaşi nume şi provine de la personajul
feminin din mitologia romană, zeitate a înţelepciunii şi a artelor.
De altfel, în reclama care prezintă Institutul de Arte Grafice şi Editură «Minerva » se
subliniează obiectivul principal al editurii ACURATEŢEA ŞI PROMPTITUDINEA SUNT
DEVISA ATELIERULUI.
Bogata iconografie a Calendarului Minerveidevoalează progresia clişeului fotografic şi
paşii necesari în evoluţia acestuia. Publicaţia dă prioritate fotografiei în cele mai diverse
tipuri:vedute sau portrete cu personalităţi culturale ale vremii, reproduceri ale unor tablouri,
sculpturi şi gravuri ce aparţin mişcării artistice din România şi din străinătate . Fiecare ediţie a
calendarului include cel puţin o fotografie cu familia regală, suplimente artistice alb-negru sau
color, iar partea calendaristică este însoţită de diverse chenare şi articole.
Calendarul Minervei a fost prevăzut ca o mică enciclopedie cu articole beletristice,
istorice sau umoristice, cu ilustraţii şi suplimente artistice:„Noi ne-an dat tot-d'a-una silinţă ca
« Calendarul Minervei » să respândească în public idei sănătoase, cari contribuesc a consolida
legăturile naţionale ale poporului nostru. Sub raport artistic, « Calendarul Minervei » a căutat
tot-d'a-una a desvolta gustul estetic în public, căci credinţa noastră a fost şi este că arta poate
înobili simţirile şi gândirile poporului.“
Ediţia din 1901 cuprinde un singur supliment artistic şi 95 de ilustraţii (o parte color)
dintre care numai 5 desene sau caricaturi semnate de Brand; ele nu mai apar într-o rubrică
separată de la sfârşitul albumului, ci sunt inserate printre celelalte tipuri de fotografie. Începând
cu anul 1901 în cuprinsul calendarului nu mai este menţionat nicinumărul ilustraţiilor, nici cel al
suplimentelor artistice. În general toate articolele prezentate sunt însoţite de imagini potrivite,
predominante fiind vedutele realizate de Franz Duschek şi portretele de V. Rola Piekarski.
Suplimentul artistic surprinde în culori chipul unei ţărănci din Săcele cu specificaţia: Din colecţia
artistică a Editurii Institutului Grafic Minerva; Tiparul Tipografiei Minerva. În articolul Regatul
României este prezentat în imagini numărul stemelor din diferite regiuni ale ţării : Muntenia
(12), Moldova (13), Oltenia (5), Dobrogea (2).
Cel care va realiza în acest număr ilustraţia cu membrii familiei regale este chiar
fotograful Curţii, Franz Mandy, care deschisese iniţial un studio pe Calea Victoriei, nr. 21, apoi
pe Str. Ştirbei Vodă, nr. 2 (azi Str. Câmpineanu). Fotografia din paginile calendarului o
înfăţişează pe Principesa Maria împreună cu primii trei copii, născuţi până în anul 1900: Carol,
Elisabeta şi Maria, alintată Mignon. După cum afirmă Constantinin Săvulescu, Mandy este cel
care „a introdus evidenţa clişeelor începând cu numărul 1, continuând numerotarea în tot timpul
existenţei atelierului.”
Relaţia dintre limbă şi cultură este foarte bine evidenţiată în acest calendar. Între limba şi
cultură a existat din totdeauna o interdependenţă foarte puternicăm deoarece limba este cea care
îmbogăteşte cultura, iar cultura înbogăţeşte limba. În evoluţia unei limbi există, de obicei două
perioade de dezvoltare : una în care se acumulează noţiunile şi una în care aceste noţiuni sunt
prelucrate cu ajutorul culturii. La noi cultura ne-a parvenit, în cea mai mare parte, prin filieră
franceză. La început ea a fost introdusă prin limbă de către straturile superioare din societatea
românească care scriau şi vorbeau franţuzeşte. Calendarul Minervei este o dovadă clară a acestei
afrimaţii. Dacă ar fi să dăm căteva exemple am observa cât de apropiate de limba franceză sunt
cuvintele româneşti utilizate în această publicaţie :
Comptabilitate – comptabilité- contabilitate
Condiţiuni – condition – condiţii
Technică- technique- tehnică
Publicaţiune – publication – publicaţie
Satisfacţiunea- satisfaction- satisfacţie
Superioră – supérieure- superioară
S'a născut – în limba franceză elidarea unei vocale se marchează cu apostrof în loc de
cratimă
Posiţiei- position- poziţiei
 Devisa- devise- deviză
Edificiuri – edifices- edificii
Fer – fer – fier
Belveder –bélvédère- belvedere
Este pentru noi o probă- est une preuve (aceeaşi structură sintactică) – este o dovadă
Dise- dit- zise

Bibliografie
Mihaela Stanciu, Calendarul Minervei http://www.upm.ro/gidni3/GIDNI-
03/Hst/Hst%2003%2034.pdf, pagină consultată 29. 03. 2017
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/calendarul-minervei-deschide-un-nou-drum-in-
presa-romaneasca pagină consultată 29. 03. 2017