Rezultatele de ultimă oră ale cercetărilor în domeniul psihologiei, arată că omul îşi poate

transforma destul de repede "înfăţişarea" mentală în bine, într-un interval de timp ce este cuprins
între 6 şi 12 săptămîni. Gîndul perseverent şi stabil formează în minte obiceiul iar acest obicei se
va manifesta drept calitate. Gîndind în mod nobil, fiinţa în cauză dobîndeşte treptat un caracter
nobil, un aspect fizic mai armonios şi chiar un destin mai bun.

Dr. Steven Greer, director al Royal Masden Hospital, este de părere că optimiştii care nu acceptă
fatalitatea şi continuă să-şi păstreze un spirit benefic orientat, combativ, au mai multe şanse de
ameliorare sau chiar de vindecare pînă şi în lupta cu cancerul.

Cercetători ai Universităţii din Pennsylvania - S.U.A., au analizat cu atenţie un grup de 120

bărbaţi care suferiseră un prim infarct. Opt ani mai tîrziu, un procent de 80 % din cei pesimişti
decedaseră în urma unui al doilea infarct, faţă de numai 13% din cei optimişti.

Vera Pfeiffer, psiholog, autoarea faimoasei lucrari "Strategies of Optimism", afirmă că, deşi este
aproape evident pentru oricine că optimismul este benefic pentru sănătate, fericire, putere de
muncă, succes şi încredere în sine, datorită închistării, egoismului şi inerţiei, oamenii "se tem ",
în mod absurd, să fie optimişti. În multe cazuri, unii oameni au tendinţa să-şi dezvolte o
"filosofie" pesimistă chiar şi atunci cînd lucrurile le ies bine. Alţii au oricum tendinţa de a fi
impresionaţi considerabil mai mult de evenimentele neplăcute, creîndu-şi astfel singuri tipare
mentale negative care le vor produce, prin rezonanţă, şi mai mult rău.

Înţelepţii afirmă că, mai devreme sau mai tîrziu, ceea ce gîndim, aceea devenim. Gîndurile sînt
cele care ne formează viaţa. Astăzi sîntem expresia gîndurilor noastre trecute, iar mîine vom fi
expresia gîndurilor pe care le manifestăm astăzi.

Adoptînd o atitudine profund pozitivă a minţii şi o credinţă fermă, de nezdruncinat, că lucrurile

evoluează în bine, destinul nostru se transformă radical, deoarece gîndirea optimistă determină în
noi rezonanţe cu energii subtile benefice din macrocosmos, cu principiul Binelui universal.

Optimismul reprezintă o concepţie conform căreia realitatea este capabila sa ne orienteze către o
continua perfecţionare şi fericire, lumea şi omul progresînd continuu din punct de vedere
spiritual şi îndreptîndu-se astfel spre un viitor mereu mai bun.

Teoriile optimismului au fost promovate, de obicei, de fiinţele umane pozitiv orientate care se
aflau în ascensiune spirituală. Strîns legate de teoriile progresului moral şi spiritual, concepţiile
optimismului afirmă că omul are posibilitatea de a se apropia de idealul binelui şi dreptăţii, care,
în cele din urmă, vor învinge răul şi nedreptatea.

Unele teorii idealiste recunosc, de asemenea, existenţa binelui şi dreptăţii absolute, dar le
consideră numai de domeniul "lumii de apoi."

Filosofii creştini din Evul Mediu, deşi aveau convingerea că în cele din urma răul este înlăturat,
considerau triumful binelui ca fiind posibil numai în "paradis", în viaţa pămîntească omul fiind
destinat suferinţelor pentru păcatele pe care le-a săvîrşit. Un asemenea optimism este însă fals şi
echivalent pesimismului, întrucît se sprijină pe recunoaşterea imposibilităţii dezrădăcinării
răului, a fatalităţii nefericirii omului în viaţa reală.

Continuînd tradiţiile înţelepţilor Antichităţii, care au promovat idei optimiste, aceste teorii au
dobîndit o mai largă recunoaştere în concepţiile gînditorilor Renaşterii, precum şi la unii dintre
reprezentanţii idealismului clasic german.

În mod deosebit, optimismul a fost dezvoltat ca teorie filosofică în opera lui Leibniz, care
considera lumea existentă drept "cea mai bună dintre toate lumile posibile." Ipostaziind o stare de
spirit, un postulat filosofic, optimismul ontologic concepe întregul Univers ca pe o alcătuire
desăvîrşită, sau ca o realitate ce tinde în mod natural spre desăvîrşirea morală şi spirituală.

Optimismul reprezintă o concepţie despre viaţă, bine, fericire, armonie, Dumnezeu care afirmă
posibilitatea desăvîrşirii spirituale a omului, atingerea fericirii, îmbunătăţirea continuă a
condiţiilor sale de viaţă, progresul lăuntric psihic, mental şi spiritual.

Optimismul este şi o trăsătura de caracter individual constînd în rezonanţa predominantă cu

energiile subtile, binefăcătoare, sublime din Macrocosmos şi din predispoziţia de a înţelege
lumea pe latura ei bună, de a prevedea şi aştepta numai binele, fericirea, iubirea, sănătatea,
armonia.

Deşi mulţi oameni posedă un fel de "optimism pasiv", care îi ajută să creadă într-un happy-end
pentru fiecare problemă, adevăraţii optimişti sînt destul de rari. Aceştia sînt, în general, oameni
foarte puternici şi de acţiune, care privesc viaţa ca pe o întrecere ce trebuie cîştigată. Deosebit de
încrezători în ei înşişi cît şi în ceilalţi, ei privesc cel mai adesea fără frică viitorul şi consideră că
merită întotdeauna să facă toate eforturile care se impun pentru a-şi atinge scopurile lor nobile.

Omul cu adevărat optimist nu este un visător pasiv, ci o fiinta angrenată activ atît pentru idealul
fericirii personale cît şi a celor care aspira la aceasta. Consideraţia pe care optimistul o are faţă de
fiinţa iubită şi faţă de realizările acesteia este întregită la el de atitudinea pozitivă faţă de
schimbări, care sînt percepute empatic, cu o mare bucurie, ca nişte minunate oportunităţi pentru
propria sa realizare.

Principalul suport al oamenilor optimişti îl reprezintă "aspiraţiile sau mentalizarile pozitive" pe

care le au permanent faţă de ei înşişi: aceştia au tot timpul foarte clare în minte succesele
repurtate anterior şi toate punctele lor bune, în timp ce eşecurile şi gafele sînt considerabil
minimalizate şi trecute cu vederea; în acest mod ei nu generează absolut deloc fenomene de
rezonanţă cu energii subtile negative, care le-ar putea eventual genera insuccesul.

Mai important este faptul ca ei sînt dispusi să se lase influenţaţi în bine de laudele meritate ce vin
de la ceilalţi şi pot recepta cu luciditate şi detaşare criticile îndreptăţite sau răutacioase ce li se
aduc, deoarece buna părere ce o au despre propria persoană se dovedeşte destul de robustă pentru
a rezista la opiniile adverse ale altora.

A trăi alături de un optimist, care este mai mereu plin de umor şi voie bună, este deosebit de
plăcut din cel puţin două motive: optimistul nu este suspicios, bîrfitor, răutăcios, sentenţios sau
gelos; pe de altă parte, optimistul este pentru majoritatea fiinţelor umane "contagios", astfel încît
putem prelua prin empatie o parte din energia sa benefică, pentru a traversa cu mai multă
uşurinţă momentele dificile ale existenţei noastre.

Gîndirea pozitivă, simţul umorului, ţin de asemenea de o atitudine preponderent optimistă

Străduindu-ne să gîndim pozitiv vom elimina tot ce este nefast în mintea noastră.

O gîndire optimistă este aceea care se bazează foarte mult pe speranţă, încredere sau credinţă. A
avea permanent încredere în reuşita unei acţiuni sau a alteia fără a pierde bunul simţ, a găsi
soluţii acolo unde alţii s-au resemnat, a avea curajul să străbaţi neprevăzutul şi să provoci la luptă
misterul, înseamnă că manifeşti o gîndire pozitivă. A vedea binele din orice lucru, a te opune
răului din om, dar nu omului, a şti să transformi o înfrîngere în victorie, a şti să pierzi atunci cînd
eşti înfrînt, toate acestea provin dintr-o gîndire pozitivă.

A nu te lamenta atunci cînd problemele devin mai dificile, a nu te resemna nicicînd, a căuta
continuu să fii în slujba binelui universal, înseamnă a folosi corect forţa gîndului tău. Atitudinea
prin care omul evaluează cam tot ceea ce există în jurul său ca fiind pozitiv, avînd întotdeauna o
perspectivă de rezolvare eficientă a oricărei situaţii, exprimă optimismul.

Aceasta este una din preţioasele chei ce ne deschid porţile spre o viaţă mai senină, mai fericită,
iar experienţa celor înţelepţi confirmă faptul că optimismul poate fi " învăţat".

Iată în continuare şapte modalităţi simple de a deveni optimişti , de a ne transforma benefic

atitudinea în faţa vieţii:

1. Să urmărim permanent să nu ne facem griji inutile şi să ne găsim preocupări cît mai plăcute şi
deconectante.

Pesimiştii irosesc o mare cantitate de energie emoţională concentrîndu-se aproape obsesiv doar
asupra problemelor şi procedînd astfel, ignoră soluţiile. Aceştia au o predilecţie surprinzătoare
către asumarea grijilor abstracte, sursa principală a depresiilor nervoase care se instalează încetul
cu încetul.

2. Să încetăm să ne autoînvinuim atunci cînd, în realitate, o analiză realizată cu luciditate şi bun

simţ arată că nu sîntem deloc vinovaţi.

Cu toţii putem avea, în anumite situaţii obiective, eşecuri în viaţă. Important este cum le
interpretăm, căci, dacă o vom face în mod negativ sau prostesc, aceasta va declanşa ulterior în
noi efecte nocive care se vor perpetua.

Dacă pesimiştii sînt cei care îşi asumă în mod eronat întreaga vină, optimiştii caută să împartă în
mod lucid şi just responsabilitatea.

3. Nu trebuie să minimalizăm niciodată succesele, oricît de mici ar fi acestea.

Conştientizarea lucidă şi obiectivă a propriilor calităţi şi merite cît şi cîştigarea abilităţii de a le
manifesta plenar, sau de a le comunica eficient altora, ajută în mod hotărîtor la dobîndirea şi
consolidarea unei autoevaluari pozitive, binefăcătoare, creatoare.

4. Nicicînd să nu spunem: "niciodată", "imposibil".

Tiparele profund negative de "gîndire catastrofică" (mai ales în cazul unor acţiuni în mod evident
benefice) de genul: "niciodată nu voi fi capabil", "îmi este imposibil", "aşa ceva nu se poate",
"niciodată nu reuşesc", "eu nu am niciodată noroc", "încă nu sînt pregătit", (toate acestea evident,
în situaţii banale, fireşti ), sînt un atribut al pesimismului. Să le înlocuim deci, începînd prin a le
diminua: "este periculos, dar sînt pregătit", "există totuşi şanse", "pe cei curajoşi îi ajuta
norocul", "ce va fi o să văd eu după aceea", "încercarea moarte n-are", "nu am nimic de pierdut
dacă încerc acum", etc.

5. Să fim consecvenţi şi să nu renunţăm niciodată înainte de a fi atins obiectivul final

Principala deosebire între pesimişti şi optimişti este atitudinea cu totul diferită în calea
dezamăgirilor. Viaţa nu oferă aproape niciodată garanţii, ci doar posibilităţi. Cel înzestrat cu
înţelepciune sau intuiţie ştie cum să folosească din plin, la momentul potrivit, posibilităţile care
apar. Mulţi se împiedică de obstacole şi renunţă la eforturile de a le depăşi pentru a-şi atinge
scopul.

Un optimist va reuşi întodeauna să ajungă la mal, în timp ce pesimistul este tentat să nu mai
acţioneze deloc şi să renunţe în mijlocul lacului.

6. Să folosim autosugestia

Pentru a ieşi dintr-un circuit mental pesimist, se dovedeşte întotdeauna extrem de utilă metoda
Autosugestiei, care implică să mentalizăm intens şi să evocăm adeseori anumite idei,

aspiraţii, gînduri, imagini creatore perfect adecvate, sau să repetăm mental unele maxime sau
comenzi dătătoare de forţă, fraze ce au un sens benefic, pozitiv, de tipul : "Cu fiecare zi care
trece devin tot mai bun în toate privinţele". Să urmărim să realizăm aceasta cu perseverenţă şi
rezultatele nu vor înceta să apară.

7. Să întreţinem şi să amplificăm manifestările imaginative creatore sănătoase şi profund

binefăcătoare.

Nu este recomandabil să ajungem a visa permanent cu ochii deschişi, dar este util să ştim că
imaginaţia creatoare perfect controlată, poate fi utilizată în mod pozitiv. Este foarte bine să
concepem scenarii cît mai amănunţite şi precise ce vor fi reluate de mai multe ori şi proiecte
vizualizate mental ca fiind îndeplinite, în vederea realizării unui proiect sau pentru înfăptuirea
unei aspiraţii benefice. Chiar dacă aceasta nu va deveni imediat realitate, demersul în sine este un
tonifiant psihic, care ne permite să intrăm cu anticipaţie în rezonanţă cu o anumită realitate, chiar
atunci cînd fizic, încă nu am trăit-o. De exemplu, putem să ne imaginăm drept campioni la înot,
chiar dacă încă nu ştim să înotăm, dar ne dorim aceasta. Dacă vom medita asupra curajului, vom
deveni plini de curaj . Dacă ne vom imagina că sîntem puternici şi sănătoşi, vom deveni puternici
şi sănătoşi. În mod similar vom proceda cu toate dorinţele noastre nobile: voinţa, răbdarea,
puritatea, bunătatea, frumuseţea, dragostea, fericirea.

Iată deci şapte metode simple cu ajutorul cărora putem depăşi cu uşurinţă blocajele
pesimismului, pentru a ne construi mental o imagine benefică , ce ne va ajuta considerabil în
îmbunătăţirea stării noastre psihice şi implicit, a vieţii de zi cu zi.

A fi optimist este şi poate să fie o opţiune pozitivă: imaginile pozitive, gîndurile pozitive,
gîndurile şi aspiratiile divine, sublime, favorizează trăiri pozitive cel puţin în aceeaşi măsură în
care imaginile negative, gîndurile, orientările şi mentalizările malefice induc trăiri negative.
DEPINDE DOAR DE NOI CEEA CE VOM ALEGE.

Majoritatea definiţiilor asociază cuvântului optimism orientarea către aspectele pozitive ale
vieţii. Ele susţin ideea că, indiferent de ceea ce li se întâmplă, optimiştii îşi concentrează atenţia
doar asupra lucrurilor plăcute, favorabile lor, trecând cu vederea evenimentele negative şi
nereuşitele. Optimismul reprezintă o înclinaţie de a realiza cea mai favorabilă interpretare pentru
acţiuni şi evenimente, de a minimiza aspectele, condiţiile şi posibilităţile neplăcute sau de a
anticipa cel mai bun rezultat posibil.
Multe dicţionare enciclopedice, precum şi numeroşi autori de articole ştiinţifice prezintă pentru
cuvântul optimism definiţii care repetă sau reformulează această accepţiune, fie integral, fie
parţial, referindu-se doar la interpretarea dată unor acţiuni sau evenimente trecute ori prezente
sau numai la atitudinea în faţa viitorului.
Un punct de vedere puţin diferit este cel al lui M. E. P. Seligman. În concepţia sa, modul de a
gândi al optimiştilor nu este acelaşi în situaţii favorabile şi în situaţii nefavorabile. Seligman
consideră optimismul şi opusul acestuia, pesimismul, ca fiind extremităţile unui construct bipolar
pe care l-a denumit stil explicativ. Prin stil explicativ al unei persoane, el înţelege modul obişnuit
al acesteia de a explica evenimentele pozitive şi negative. După opinia sa, optimiştii se deosebesc
de pesimişti prin felul în care percep cauzele situaţiilor. Persoanele care se situează la polul
optimist al stilului explicativ (optimiştii) cred că evenimentele plăcute sunt frecvente, de durată
mare, au cauze generale şi sunt datorate în principal unor factori care ţin de calităţi ale propriei
persoane, cum sunt inteligenţa sau unele aptitudini. În schimb, evenimentele neplăcute sunt
privite de optimişti ca fiind rare, de durată redusă, legate de diverse situaţii particulare şi
provocate de factori externi, precum întâmplarea sau alte persoane.