E cea mai scumpă comoară; Cu iubire îl privește Ea te vede-ntâia oară. Pe copilul său cum crește.
Primii pași Ea ți-i îndrumă De e trist, înfrigurat,
Și durerile le curmă, De probleme-mpovărat, Lacrimile ți le șterge Copilașii de-i zâmbesc, Și te-nvață-ncet a merge. Ochii tatălui lucesc.
Mama-i dragoste, e dor, Știi, tata mereu te iartă
E un suflet călător. Chiar de uneori te ceartă. Chiar dacă nu e cu tine, Să-l asculți și ia povață Îți poartă grija, vezi bine. De la cel trecut prin viață.
Mama este infinit, Îl aștepți să vină-acasă
Te iubește de-ai greșit. Să stingi dorul ce-l apasă. Infinit de bunătate, Îl aștepți mereu în prag Chiar de-ai supărat-o, poate. Cu iubire și cu drag.
Mama-i cel mai frumos cânt El muncește și se zbate
Ce îl porți mereu în gând. Și să mute munții poate. Când în lume vrei să pleci, Truda multă îl îndoaie, Lacrimile să îi ștergi. Grijile îl încovoaie.
Să ții minte tot ce-ți spune. Călător de-i fi în lume,
Nu-i alta ca Mama-n lume! Să-l faci mândru de-al său nume Pentru tine ea aleargă, Și chiar de îmbătrânește Se gândește și se roagă. Să știi că tot te iubește.
Mama e icoană sfântă, Acum tata stă în prag
Puternică, neînfrântă Cu iubire și cu drag. Trimisă de Dumnezeu. Te-așteaptă să vii acasă S-o porți în suflet mereu! Să stingi dorul ce-l apasă. TATA - MUNTE DE IUBIRE Tata-i stâlp, e-o stâncă tare GHICITORI DE PRIMĂVARĂ Prin postură și purtare, Mic, firav, de sub zăpadă E un munte de putere; Iese micul bobocel. Împlinește orice vrere. Toată lumea vrea să-l vadă. Este micul... (ghiocel) Galbene, roșii și albe, În culori nenumărate, Să îi ofer mamei mele Din grădina mea... (lalele)
Coada ca o forfecuță, La streșini face căsuță, E o pasăre voinică. Se numește... (rândunică)
Apar primii ghiocel
Și înverzesc copăcei, Oamenii pe câmpuri ară În anotimpul... (primăvară)
Primăvara ea apare, Este o legumă verde. În salată-i bună tare. Se numește... (ceapă verde)
Insectă ce face miere
Din polenul din grădină. Când înțeapă-are putere. Este harnica... (albină)