Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COROANA METALO-CERAMICĂ
Coroana metalo-ceramică implică o reducere importantă de ţesuturi dure dentare.
Prepararea este corectă atunci când există o grosime suficientă atât pentru materialul de placare
cât şi pentru scheletul metalic (capa), conferind un aspect cât mai natural restaurării.
Coroanele mixte au intrat în protetica dentară în anul 1956, când s-a realizat arderea porțelanului
pe aliaje de aur. S-a obţinut astfel o combinarea a calităţilor estetice ale porţelanului cu
rezistenţa, ductilitatea şi duritatea aliajului de aur. Pe parcurs, au apărut noi tipuri de ceramică,
adecvate arderii pe aliaje de aur, și anume porţelanul leucitic, creat de Weinstein şi colab. În anul
1970 s-au introdus aliajele inoxidabile pe bază de crom, iar în anul 1974 aliajele pe bază de
Paladiu-argint. Ambele sisteme reprezintă altemative la aliajele de aur, cu mult mai scumpe (15-
20 ori) pentru tehnica metalo-ceramică. Dorin Bratu, Robert Nussbaum:Bazele clinice și tehnice
ale protezării fixe, Editura Signata, Timișoara,2001.
Coroana mixtă metalo-ceramică combină, rezistenţa metalului turnat cu estetica unei coroane
jacket ceramice. Aspectul natural poate fi obţinut individualizând placajul fizionomic cu
pigmenţi (make-up). Dorin Bratu, Robert Nussbaum:Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe,
Editura Signata, Timișoara,2001.
Norina Forna, Volumul , Editura Enciclopedicică 20l l
Criteriile după care se apreciază aspectul estetic al unei restaurări protetice, variază de la cultură
la cultură, de la ţară la ţară şi de la an la an, (în funcție de tendințe). De obicei, acestea țin pasul
cu dezvoltarea tehnologică. În prezent, este posibilă realizarea unor coroane dintr-un material
care este foarte aproape de smalţul natural. Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and Brackett, S.E.
(1987), Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain Restorations.
Dorința fiecărui individ este să aibă un aspect sănătos în zona aparentă. Această zonă
aparentă variază de la pacient la pacient. Dacă ar fi să o definim, zona aparentă reprezintă zona
observată (cîți dinți se vad), și cît se vede din suprafața dinților; include toţi dinţii anteriori,
premolarii şi primii molari maxilari şi primii premolari mandibulari. Această zonă se evaluează
obiectiv și subiectiv. Pentru a o evalua obiectiv această zonă, medicul stă în fața pacientului și
trebuie să fie atent la pacient, cînd vorbeşte şi zâmbeşte, iar pentru a o evalua și subiectiv,
medicul trebuie să poarte o discuţie cu pacientul. Dacă pacientul dorește extinderea acestei zone
mai mult decât cea observată de medic, practicianul trebuie să se supună dorinţei pacientului,
pentru a nu dăuna satisfacţiei de sine.
Când preparația privește dinţi, aflaţi în zona aparentă, ce urmează a fi restaurați, medicul are la
îndemană două tipuri de restaurări din care să aleagă: fie o coroană parţială metalică (din aliaje
de aur) ce lasă suprafeţele vestibulare integre, neacoperite, sau o coroană de înveliş cu o faţetă
fizionomică ce acoperă suprafaţa vestibulară și anume coroana metalo-ceramică. În cazurile când
o parte considerabilă a suprafeţei vestibulare a fost distrusă sau subminată, se poate alege o
restaurare alternativă. Prima metodă de restaurare a dinților a fost restaurarea cu rașini acrilice, în
situaţiile clinice care impuneau un plus de estetică; cu dezavantaje considerabile și anume
instabilitatea culorii şi lipsa rezistenţei la abraziune. Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and Brackett,
S.E. (1987), Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain Restorations.
Coroanele mixte metalo-ceramice reprezintă o combinaţie între o faţetă fizionomică din
porţelan şi o substructură metalică (capa metalică, fără morfologie). Prin această asociere, a fost
posibilă realizarea unei coroane de înveliş cu o faţetă fizionomică stabilă coloristic şi care
prezintă o rezistenţă adecvată și poate fi folosită în înlocuirea dinţilor absenţi. Se exagerează,
cumva, în a indica coroana metalo-ceramică și pe coroane dentare cu defecte minore, care ar
putea beneficia, foarte bine, de un tratament mai conservativ. Se recurge cu prea multă ușurință
la coroana metalo-ceramică neluand în calcul și alte variante. Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and
Brackett, S.E. (1987), Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain
Restorations
Preparaţia dentara pentru o coroană mixtă metalo-ceramică trebuie sa fie realizată corect, altfel
restaurarea nu va fi la fel de rezistentă ca substanţa dentară naturală. Deficiențele acestor
restaurări pot fi recunoscute după faptul că pot fi: fie opace, fie pot expune colereta metalică de
la nivelul gingival sau chia pot determina inflamaţii ale ţesutului gingival. Cauzele acestor
probleme îşi au originea în preparaţia incorectă.
Reușita restaurației protetice depinde de o preparaţia adecvată, de materialele folosite în
realizarea sa, de prezența unui spaţiu suficient, necesar unei restaurări care să aibă un volum
capabil să ofere rezistenţă şi să fie și estetică.
Crearea unei restaurări cu aspect cît mai natural necesită aplicarea unui strat subţire de
porţelan opac care să mascheaze metalul subiacent şi un strat mai gros de porţelan translucid care
să producă iluzia smalţului natural. Metalul (capa) are o grosime de 0,3-0,5 mm, dacă este din
metal nobil, şi 0,2 dacă este metal nenobil. Realizarea unei coroane mixte metalo-ceramice
presupune existența unui spațiu final pe fața vestibulară, de minim 1,2 mm în cazul folosirii unui
metal nenobil şi 1,4 mm atunci când restaurarea va fi din metal nobil. O șlefuire insuficientă
determină supraconturarea restaurării (adică realizarea unei coroane mai mari decât normal), care
la rândul ei va produce inflamaţia ţesutului gingival.
Coroana metalo-ceramică este astazi foarte mult utilizată. Tehnologia s-a îmbunătățit, au aparut
noi tehnici și materiale, dar au și crescut totodată pretențiilor estetice ale pacienților dar și ale
medicilor.
Coroana metalo-ceramică este formată dintr-o capă metalică (fără morfologie) care îmbracă ca
un deget de mănușă preparația și peste această capă metalică se aplică porțelanul pentru a reda
naturaleța dintelui. Extenzia fațetei (placarea) poate varia, fie să fie pezentă numai pe fața
vestibulară, fie chiar mai mult, chiar până la totalitate. Pentru a obține un rezultat mulțumitor, în
final, de ambele părți (medic- pacient) preparația necesită reducerea unei cantități importante de
substanță dentară, pentru obținerea unei grosimi suficiente a porțelanului și pentru ca să
mascheze culoarea închisă a metalului. Prin urmare, această coroană este mai puțin
conservatoare, deoarece impune reducerea unei cantități importante de substanță dentară. .
Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and Brackett, S.E. (1987), Fundamentals of Tooth Preparations for
Cast Metal and Porcelain Restorations
impune sacrificarea unei cantități importante de substanță dentară pentru a crea spațiul
necesar materialului ceramic estetic;
pretinde plasarea marginilor subgingival (pentru o estetică adecvată), și acest lucru
înseamnă iritarea parodonțiului și declanșarea bolii parodontale;
plasarea mprginilor poate fi și supragingival, când nu sunt pretenții estetice sau când
coroana prezintă mărgini cervicale din porțelan (adică fără suport metalic, fără coletă
metalică gingivală, în zona respectivă);
efectul estetic este inferior coroanelor integral ceramice; ea se folosește în cazurile clinice
unde se prefigurează exercitarea unui stress substanțial sau atunci când dinții nu sunt
capabili să furnizeze un sprijin bun pentru coroane integral ceramice;
materialul de fațetare, datorită naturii sticloase, este supus la fractură;
selectarea, înregistrarea și transmiterea culorii, în mod exact, laboratorului de ceramică
altfel nu există reușită;
implică multe procedure tehnice pentru realizarea substructurii metalice dar și a fațetei
ceramice;
costuri destul de ridicate
cere dotare corespunzătoare
Etapele de preparare-enumerare:
realizarea unei chei din silicon chitos, și obținerea unui index, prin secționarea vestibulo-
orală și meziodistală, care va servi la evaluarea finală a bontului;
realizarea șanțurilor de ghidaj
reducția marginii incizale sau ocluzale
reducția feței vestibulare (aici va veni fațeta din porțelan)
reducerea axială a fețelor proximale și orale;
finisarea tuturor suprafețelor preparațiilor
rotunjirea muchiilor;
definitivarea pragului gingival.
Potocol de prepare
Înainte de începerea preparării, se realizează o cheie dintr-un silicon chitos cu ajutorul căreia
se urmărește corectitudinea reducerii suprafeţelor dentare. Se aplică siliconul chitos cu reacţie de
condensare pe suprafeţele vestibulare şi orale ale dintelui sau dinţilor ce urmează a fi preparaţi.
Cheia se extinde şi la nivelul dinţilor vecini. Apoi urmează obținerea unui index medio-sagital
prin secționarea acestuia în direcție vestibulo-orală.
Realizarea șanțurilorde ghidaj (de orientare)
Se realizează trei șanțuri adânci: unul central și alte două în imediata vecinătate a unghiurile
meziovestibulare și distovestibulare. Poziționarea acestor șanțuri se face în două planuri:
porțiunea cervicală este paralelă cu axul de inserție al coroanei și porțiunea incizală urmează
conturul normal al dintelui.
Realizarea șanțurilor de orientare pentru reducția feței vestibulare, în plan cervical și
incizal
Trebuie avut în vedere că planul cervical va determina axul de inserție a viitoarei restaurații iar
planul incizal va furniza spațiu viitoarei fațete ceramice, care trebuie să aibă o grosime
aproximativă de 1,3 mm, pentru a permite finisarea ulterioară, finală. Șanturile secundare se
extind pe fața vestibulară până la jumătate dar în funcție de forma dinților pot include și două
treimi incizale. Șanțurile de ghidaj din zona cervicală sunt paralele cu axul lung al dintelui dar
pot fi modificate la nevoie în funcție de axa de inserție necesară sau să le dăm o oarecare
înclinație vestibulară, în scopul creșterii retenției la dinții care au un cingulum mic. Pe dinții
scurți se recomandă să facem șanțurile mai puțin adânci în vecinătatea marginală.
În continuare, realizăm trei șanțuri de aproximativ 1,8 mm pe marginea incizală. Aceste șanțuri
vor permite reducția ulterioară de 2 mm a marginii incizale a dinților anteriori. În cazurile când
fața ocluzală a dinților posteriori va fi realizată din porțelan va fi nevoie atunci de 2 mm spațiu;
dacă va fi numai din metal, se prepară ca pentru o coroană turnată, respectând bizotarea
cuspidului de sprijin.
Finisarea
Marginea coroanei trebuie să prezinte o circumferiță continuă, și când este la probă în cavitatea
bucală trebuie să nu se deplaseaze de pe preparație când acționăm cu vârful unui instrument
explorator în direcție verticală.
Marginea coroanei trebuie să fie netedă precum placa de sticlă. Preparația, în final, are toate
unghiurile rotunjite, cu un aspect satinat, lipsită de orice denivelare sau zgârieturi, produse de
acțiunea anterioară a frezelor. Dacă vom plasa marginile subgingival este obligatoriu realizarea
retracției gingivale temporare și care ne ajută să finisăm marginile. Această etapă de multe ori
poate fi amânată până chiar înainte de luarea amprentei.
Finisarea marginală se face cu freze diamantate, speciale de finisare sau cu freze din carbură de
tungsten sau cu instrumentar de mâna (toporiști, dăltițe). Se rotunjesc unghiurile interne pentru
realizarea unei amprente de calitate și apoi turnarea modelului (bonturile mobile; dacă ar fi
muchii ascuțite s-ar fractura modelul la acel nivel). Finisarea marginală se face în funcție de
designul ales. De exemplu, în cazul coroanei metalo-ceramice cu margini vestibulare din
ceramică (fără metal la cervical) necesită un sprijin corect și atunci este nevoie de un prag în
unghi de 900 (la fel și pentru coroana metaloceramică care are coleretă metalică și are avantajul
că aceasta să se poată realiza foarte subțire). Pentru evitarea rămânerii de smalț nesprijinit este
indicat mai corect să realizăm margini bizotate sau ușor înclinate. Pragul de 90 de grade se
realizează cu o freză diamantată cu vârful tăiat drept. Smalțul eventual rămas nesusținut se
îndepărtează cu instrumente de mână (dăltițe ascuțite). Trebuie să acordăm atenție
instrumentarului rotativ cînd preparăm în jurul dintelui și să nu lăsăm zone retentive. În cazul
când am stabilit să realizăm o coroană metalo-ceramică cu coleretă metalică este mai puțin
important dacă pragul este de 90 de grade. Pragul înclinat elimină smalțul nesprijinit și în felul
acesta îmbunătățește adaptarea marginală micșorând spațiul de sub capa metalică.
Se mai pot folosi toporiștile de smalț în scopul netezirii marginale și poate chiar corectarea
angulației. Se acordă o atenție deosebită preparației în timpul finisării și anume acolo unde se
întâlnește pragul cu pereții axiali, să nu rămână zone retentive. Pragul bizotat se obține cu
ajutorul frezelor diamantate sau din carbură de tungsten în formă de flacară sau chiar instrumente
de mână. Pentru o adaptare marginală eficientă cei mai mulți autori recomandă preparația cu un
prag în unghi de 135 grade cu un bizou scurt; se acordă importanță preparației la locul unde
chamferul întălnește pragului; ele trebuie să se continue unul cu celalalt. În timpul preparației să
nu distrugem inserția epitelială și de accea se recomndă să procedăm la retracția tisulară
temporară înaintea bizotării preparației.
Următoarea etapă este rotunjirea muchiilor ascuțite ale preparației care ajută la umectarea
suprafețelor dar și ușurează fazele următoare (amprentarea, turnarea modelelor, machetarea,
ambalarea) și se realizează cu o freză diamantată de granulație fină la o viteză mică; sau alții
preferă o freză diamantată conică, ușor mai mare deoarece vârful fiind mai mare nu derapează în
chamfer. În final trebuie să avem o preparație cu suprafețe care se îmbină armonios fără muchii
ascuțite.
Finisarea preparației privește și marginile incizale pentru dinții anteriori dar și unghiurilor de
tranziție de la suprafața ocluzală la pereții axiali pentru dinții laterali posteriori.
În concluzie, pragul gingival din zona vestibulară se poate conforma în patru feluri:.
1. Pragul cu bizou
asigură cea mai bună închidere marginală pentru o restaurare metalo-ceramică.
colereta metalică, se adaptează la prag, asigură cea mai bună stabilitate marginală în
cursul arderii ceramicii
este forma cea mai răspândită de preparare, dar în ultimii ani, crescând exigenţele estetice
au fost formulate diverse critici:
colereta metalică care pătrunde subgingival, va avea drept rezultat inflamaţia gingivală;
colorează inestetic în albastru-cenuşiu marginea gingivală, mai ales, la cei care prezintă o
gingie liberă subţire
acoperirea coleretei metalice cu ceramică nu este indicată deoarece marginile vor fi
supraconturate, efectul estetic neatins, cu influenţă asupra parodonţiului marginal
nefavorabilă, prin acţiune mecanică. iritativă şi porozitatea ceramicii;
pentru ca bizoul să ofere rezistenţă coleretei metalice la forţele de distorsionare ce apar în
cursul arderii ceramicii trebuie să aibă un unghi de 70-80°, ceea ce atrage după sine o
margine metalică prea groasă.
2. Pragul înclinat
prepararea bontului cu prag înclinat urmăreşte suprimarea coleretei metalice inestetice
menţine totusi o margine metalică care previne contracţia porţelanului în cursul
sinterizării
dezavantajul acestei tehnici este că se întîlnesc prea multe straturi heterogene: dinte,
ciment, metal, porţelan opac şi gingival, ceea ce favorizează acumularea de placă
bacteriană
prepararea pragului se face cu instrumente de mână.
4. Chanfreinul
indicat la dinții cu coroana clinică lungă
în prezența furcaţiilor, pentru a preveni pulpectomizarea lor
nu se poate renunţa la colereta metalică; mascarea ei subgingivală nu este o soluție din
punct de vedere estetic şi prezintă riscul afectării parodonţiului marginal
prepararea în chanfrein, la o adâncime care se apropie de a pragului drept, se pare că ar fi
o tehnică bună de mascare a coleretei metalice; permite plasarea marginilor coroanei la
nivelul crestei gingiei
Coroanele mixte metalo-compozite, sau metalo-acrilice sunt alcătuite dintr-un schelet metalic, și
un material de placare, si anume un polimer (acrilatul termopolimerizabil sau compozitele).
Scheletul metalic asigură:
rezistenţă la solicitările mecanice
suprafeţe de conectare pentru intermediarii unei protezei fixe
retenţie şi protecţie pentru compozit sau acrilat
Componentele estetice:
Plachează suprafeţele metalice din zonele vizibile cum sunt feţele vestibulare ale dinţior
frontali, feţele vestibulare la dinţii laterali superiori şi parţial la dinţii laterali inferiori
(numai fetele vestibulare).
Caracteristicile de elasticitate, duritate, rezistenţa mai scăzută la uzură mecanică etc.,
(compozitele și acrilatele se abrazează ușor) contraindică folosirea lor si pe suprafețe care
realizează stopuri ocluzale. Crearea de insule metalice ocluzale pentru a împiedica
abrazarea materialului de placare nu este o soluţie realistă, în urma uzurii compozitului,
respectiv acrilatului se modifică raporturile ocluzale şi pot să apară disfuncţii
mandibulare, prin migrarea dinților.
De preferat este să alegem coroana metalo-ceramică, în dauna unei coroane metalopolimerice,
dintre acestea sunt preferabile metalo-compozitele, (dar sunt scumpe încă pentru unii
pacienți). Dacă vom fi obligați să alegem placarea cu acrilat atunci vom prefera un acrilat cu
polimerizare reticulată în dauna unuia cu polimerizare liniară.