1

CHIRURGIE CURS

PROBLEME DE PATOLOGIE CHIRURGICALA A ESOFAGULUI

EVALUAREA BOLNAVILOR CU AFECTIUNI ESOFAGIENE

ANAMNEZA

- reprezinta o etapa de mare importanta diagnostica;

- ea trebuie sa evidentieze factorii favorizanti ai afectiunilor chirurgicale esofagiene:
o etilismul cronic;
o tabagismul;
o ingestia repetata de lichide iritante;
o manevre endoscopice eso-gastrice;
o traumatisme cervico-toracice periesofagiene;
o afectiuni gastrice sau hepatobiliare;
o leziuni esofagiene preexistente: termice, postcaustice, corpi straini.
- tot anamnestic vor fi relevate:

a. manifestarile clinice intalnite in sindromul esofagian: disfagia, durerea, regugiatiile, sialoreea;

b. debutul manifestarilor clinice esofagiene:

o brusc – in afectiunile acute;
o insidios, progresiv – in cancer.

c. simptomatologia de „imprumut”:
o tuse seaca;
o voce bitonala;
o dispnee;
o tulburari de ritm cardiac.

Sindromul esofagian

disfagia – reprezinta perceperea senzatiei subiective de progresiune dificila a lichidelor sau solidelor de-a lungul esofagului. Poate
fi rezultatul perturbarii trecerii alimentelor din orofaringe in esofag (disfagie orofaringiana), sau al trecerii din corpul esofagian in
stomac (disfagie esofagiana).

Cauzele disfagiei

- neuromusculare: miastenia gravis, polimiozita;

- obstructive: neoplazii, inflamatorii (infectioase, chimice, iradiere), traumatice, diverticul;
- corpi straini;
- stenoza peptica;
- spasmul esofagian.

1. Durerea
- durerea de origine esofagiana poate sa imbrace 3 aspecte:
a. pirozis;
b. odinofagie (durere la inghitire);
c. spontana.
- pirozisul si odinofagia sunt specifice pentru bolile esofagiene, in timp rerea spontana este greu de diferentiat de angina
pectorala.

a. pirozisul – este tipul cel mai comun de durere esofagiana. El consta in:
o arsura retrosternala;
o iradiere in directia orala;
 2

o exacerbare dupa pranzuri abundente sau la pozitia de aplecat inainte.

b. odinofagia (durerea care apare la deglutitie):

o are un caracter acut de arsura sau constrictie;
o este mai intensa decat pirozisul;
o iradiaza frecvent in regiunea infrascapulara.

c. durerea spontana:
o este localizata substernal;
o iradiaza in:
 spate;
 interscapular;
 regiunea cervicala;
 mandibula;
 brate.
o poate sa dureze intre 10 secunde si 5 ore;
o cand nu are caracter de arsura si nu se asociaza cu deglutitia, trebuie diferentiata de durerea anginoasa.

2. Regurgitatia – consta in revenirea alimentelor in cavitatea bucala, imediat sau tardiv dupa ingestia lor, fara efort de
varsatura.
- NU trebuie confundata cu varsatura, care e un proces activ ce implica contractii gastrice, in timp ce regurgitatia este un
eveniment pasiv datorat sfincterului gastro-esofagian.
- consecinta cea mai importanta a regurgiatiei este aspiratia traheala in timpul noptii, care poate determina infectii
pulmonare.
- regurgitatia poate fi:
o imediata – in stenozele inalte;
o tardiva – in obstructiile joase.
o in cantitate:
 mica – la debutul bolii, in obstructii inalte;
 mare – in megaesofagul hipoton cu obstacol jos situat;
o cu continut alimentar:
 recent ingerat;
 resturi si lichid de hipersalivatie (in obstrctiil joase cu megaesofag supralezional);
 resturi, lichid de hipersalivatie, striuri sangvinolente (in stenozele tumorale).

3. Sialoreea – consta in hipersalivatie abundenta, reflexa, cu punct de plecare la nivelul leziunilor esofagiene. Ea insoteste
frecvent afectiunile esofagiene, fara a fi specifica.

EXAMENUL CLINIC

- singurul element care poate fi explorat prin mijloace clasice este esofagul cervical.

Inspectia poate evidentia uneori:

- tumefactie laterocervicala stanga variabila (creste la ingestia alimentelor si scade intre mese);

- formatiune tumorala care deformeaza unilateral regiunea cervicala stanga.

Palparea releva:

- micsorarea tumorii la compresiune;

 3

- regurgitarea continutului;

- tumora dura, neregulata, fixa in santul carotidian stang.

EXPLORARI PARACLINICE

1. Examinari radiologice:

o Tranzitul baritat esofagian;

o Radiografia toracica.

2. Fibroesofagoscopia permite depistarea si supravegherea leziunilor mucoasei prin:

o examen macroscopic;

o biopsie dirijata si examen histopatologic.

3. Tomografia computerizata permite evaluarea extensiei leziunilor esofagului in mediastin si evidentiaza prezenta
adenopatiilor.

4. Manometria esofagiana permite monitorizarea presiunilor de la diferite nivele, timp de 24 de ore, apreciind motilitatea si
tonusul sfincterelor esofagiene.

5. pH-metria a devenit metoda de referinta in obiectivarea refluxului gastroesofagian acid.

6. Examenul citologic cu identificarea microscopica a celulelor neoplazice recoltate cu ajutorul unui burete, poat consttui o
metoda de screening in cancerul esofagian.

DIVERTICULII ESOFAGIENI

- reprezinta dilatatii excentrice si circumscrise ale esofagului, situate pe unul din peretii acestuia, cavitatea diverticulilor
comunicand liber cu lumenul esofagian.

- dupa modul de producere pot fi:

o diverticuli de pulsiune care se datoreaza cresterii presiunii intraesofagiene;

o diverticuli de tractiune care sunt rezultatul inflamatiei tesuturilor periesofagiene care creeaza aderente intre
esofag si elemente din mediastin.

Tabloul clinic

Perioada de debut

o senzatie de corp strain in faringe;

o arsura esofagiana;

o tuse uscata.

Perioada de stare

o disfagie;
 4

o regurgitatie;

o halena fetida;

o compresiunea organelor vecine poate produce: dispnee, raguseala, congestia fetei.

Diagnosticul pozitiv se stabileste prin:

- anamneza;

- examen radiologic: tranzitul baritat esofagian, radiografia cervico-mediastinala (poate vizualiza imaginea hidroaerica).

- endoscopia nu este utila, existand riscul perforarii diverticulului.

Tratamentul

- este chirurgical si consta in diverticulectomie.

MEGAESOFAGUL

- este o boala a esofagului cunoscuta sub denumiri diverse: cardiospasm, dilatare idiopatica a esofagului, achalazia cardiei,
in care esofagul prezinta o dilatare uniforma si circulara de la gura esofagului pana la segmentul diafragmatic si
abdominal, care sunt ingustate.

Tabloul clinic

- disfagia reprezinta elementul central fiind prezenta in 90% din cazuri. Este paradoxala (mai marcata pentru lichide decat
pentru solide).

- senzatia de plenitudine sau apasare dureroasa retroxifoidiana: nocturna, intre mese, permanenta (in fazele avansate).

- regurgitatiile alimentare insotite de halena;

- semn e compresiune mediastinala apar in formele cu dilatari mari: dispnee, cianoza, palpitatii, tahicardie, sufocare.

Diagnosticul pozitiv

- anamneza evidentiaza disfagia de lunga durata exacerbata de stari emotionale si de alimentare rapida;

- examenul radiologic – tranzitul esofagian baritat releva aspectul de esofag dilatat cilindric sau fuziform sub forma de
oliva sau obuz.

Complicatii

- esofagiene: diverticulul epifrenic de pulsiune, esofagitele acute, malignizarea;

- pulmonare: episoade bronhopneumonice, abcesul pulmonar, atelectazia.

Tratamentul

- este medical si chirurgical, avandca obiectiv deschiderea sfincterului gastro-esofagian cre sa permita pasajul alimentar.

Tratamentul medical este complex:

- regim igieno-dietetic constand in evitarea alimentelor reci si prea calde, a condimentelor si a alimentelor solide.

- medicamentos: nitriti retard (isosorbid), blocanti ai canalelor de calciu (nifedipina);

 5

- dilatarile instrumentale (mecanice, pneumatice).

Tratamentul chirurgical este indicat:

- in caz de esec al tratamentului medical;

- la bolnavii tineri;

- la bolnavii ce au asociata hernia hiatala;

- in formele cu distnsie impotanta (diametrul esofagian > 6cm, cu staza alimentara pana la 1 litru).

REFLUXUL GASTRO-ESOFAGIAN

- reprezinta trecerea intermitenta sau permanenta a unei parti din continutul gastric acid in segmentul distal al esofagului,
fara senzatia de greata sau varsatura.

- el se datoreaza insuficientei bariei cares opune egurgitatiei continutului gastric in esofag.

Tablou clinic

- refluxul gastro-esofagian poate fi asimptomatic, sau sa determine simptome tipice de suferinta esofagiana. Simptomele
care aduc bolnavul la medic sunt:

o arsurile retrosternale (pirozisul);

o regurgitatiile;

o durerea toracica.

Pirozisul – caracteristici:

- este senzatia de caldura, de arsura vag localizata retrosternal, intre xifoid si manubriu;

- bolnavul localizeaza cu mana arsura retrosternala, descriind o miscare de ascensiune si de coborare pe suprafata sternului;

- arsura retrosternala se poate extinde in ½ superioara a epigastrului, in regiunea interscapulo-vertebrala, la gat sau
mandibula;

- arsura retrosternala survine de obicei la scurt timp dupa mese, sau noaptea, fiind legata de schimbarea de pozitie (din orto-
in clinostatism).

Regurgitatiile – caracteristici:

- apar in clinostatism si dispar in ortostatism;

- sunt lichide (mai rar cu continut alimentar);

- sunt acide, in cantitate mica.

- atat arsurile retrosternale cat si regurgitatiile, pot sa apara in anteflexia trunchiului (semnul „siretului”).

Diagnosticul

- in stabilirea diagnosticului de reflux gastro-esofagian se efectueaza:

 6

o pH-metria esofagiana;

o manometria esofagiana;

o examenul radiologic – descopera stadiul avansat al bolii cu complicatii de tipul ulceratiei sau stenozei;

o esofagoscopia permite evaluarea repercursiunii refluxului gastro-esofagian asupra mucoasei gastro-esofagiene.

Complicatiile refluxului gastro-esofagian

- esofagita peptica;

- stenoza;

- pulmonare: pneumonia bazala, bronsiectazia, abcesul pulmonar.

Tratamentul

I. Tratamentul medical

a. igieno-dietetic:

o evitarea manevrelor care provoaca refluxul: aplecarea inainte, ridicarea greutatilor mari, constipatia cu efortla
defecare;

o evitarea centurilor stranse, a corsetelor;

o se recomanda scaderea ponderala (pentru reducerea presiunii intraabdominale)

o restrictii referitoare la: cafea, cacao, grasimi, alcool, tutun;

o evitarea citricelor si a sucurilor preparate din ele;

o sunt contraindicate preparatele prea calde sau prea reci, pranzurile bogate, condimentele;

o se administreaza dieta lichida sau semilichida: lapte, smantana, crema de cereale, de legume, budinci, gelatina,
branza alba.

b. medicamentos:

o antiacide

o antisecretorii: inhinitori ai receptorilor H2 (cimetidina, ranitidina, famotidina), blocanti ai pompei de protoni

(omeprazol);

o metoclopramid;

o colestiramina si hidroxidul de aluminiu sunt utile pentru a controla refluxul bilio-pancreatic.

II. Tratamentul endoscopic

- bolnavii la care tratamentul medical ramane fara rezultat, iar endoscopic se evidentiaza o ingustare a lumenului esofagian,
vor fi supusi dilatarii mecanice.

III. Tratamentul chirurgical

- este indicat in cazul:

 7

o complicatiilor bolii de reflux gastro-esofagian;

o insuficientei tratamentul medical de a controla simptomatologia.

- obiectivele interventiei chirurgicale sunt:

o combaterea refluxului si refacerea continentei cardiei si unghiului lui His;

o diminuarea factorul clorhidropeptic.

ESOFAGITA DE REFLUX

- esofagita de reflux este un sindrom provocat de refluarea in esofag a secretiei clorhidro-peptice a stomacului.

- prezinta o gama variata de leziuni, a caror definire si stadializare se face prin examen endoscopic.

Etiologie

- abuz de alcool, condimente;

- exces de fumat, mestecarea tutunului;

- alimente foarte fierbinti sau foarte reci;

- corpi straini necunoscuti;

- varsaturi incoercibile de sarcina;

- boala Crohn;

- esofagita ulcerativa idiopatica.

Tabloul clinic

- simptomatologia este polimorfa.

a. faza de esofagita peptica acuta sau subacuta se caracterizeaza prin:

- pirozis accentuat in decubit dorsal, postprandial, nocturn;

- dureri epigastrice si retrosternale;

- regurgitatii;

- eructatii;

- disfagie:

o intermitenta – la inceput;

o progresiva – pe masura agravarii;

o dureroasa;

o precedata de pirozis;
 8

o sangerari esofagiene: oculte sau masive (hematemeza si melena).

- varsaturi.

b. faza de esofagita peptica stenozanta:

- se instaleaza rapid, fara trecut digestiv;

- disfagia este grava, progresiva, apoi completa;

- scaderea ponderala este marcata (simuland cancerul).

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:

- anamneza;

- examenul radiologic;

- explorare endoscopica;

- determinarea pH-ului esofagian inferior.

Evolutia

- formele usoare pot prezenta o evolutie sinuoasa cu acalmii si exacerbari legate de variatii ponderale, excese alimentare.

- formele severe pot duce in timp scurt la complicatii.

Complicatii

- hemoragii;

- ulcer peptic;

- stenoze esofagiene.

Tratament

- tratamentul conservator medicamentos si cel chirurgical este cel al refluxului gastro-esofagian.

STENOZELE ESOFAGIENE POSTCAUSTICE

- esofagitele si stenozele postcaustice survin consecutiv ingestiei accidentale sau voluntare de substante caustice (acizi,
baze).

Morfopatologie

- leziunile au carcatere diferite, in functie de:

o natura causticului;

o cantitatea si concentratia substantei;

o durata contactului cu tesuturile.

- evolutia leziunilor are loc in 3 etape:

1. faza necrotica dureaza 1-4 zile;

 9

2. faza de ulceratie incepe la 3-5 zile de la ingestia causticului odata cu eliminarea necrozelor;

3. faza de granulare incepe dupa 5-7 zile de la ingestia causticului. Cicatrizarea incepe in saptamana a 4-a, cu stramtarea
lumenului esofagian prin benzi fibroase si degenerarea fibrelor musculare si nervoase.

Tablou clinic

- in evolutia clinica a stenozelor esofagiene postcaustice se disting 3 faze:

1. Faza acuta (esofagita coroziva) urmeaza imediat ingestiei causticului si se caracterizeaza prin:

- sindrom esofagian acut si brutal:

 disfagie completa si dureroasa

 sialoree

- tumefactia buzelor, edem si eroziuni ale mucoasei;

- varsaturi frecvente ce contin portiuni de mucoasa necrotica si striuri de sange;

- alterarea starii generale, tahicardie, tahipnee.

2. Faza de remisiune („acalmie”)

- se instaleaza la 5-6 zile de la episodul acut;

- dureaza 4-6 saptamani;

- fenomenele de obstructie esofagiana se amelioreaza net:

o disfagia se reduce;

o bolnavul incepe sa se alimenteze.

3. Faza de stenoza constituita (esofagita cronica) caracterizata prin:

- reaparitia sindromului esofagian:

o disfagia este progresiva – totala;

o regurgitatiile au continut alimentar, nu au volum mare.

- scadere ponderala;

- anemie;

- denutritie.

Diagnosticul este confirmat prin:

- relevarea anamnestica a ingestiei causticului;

- manifestarile clinice;

- examenul radiologic si/sau endoscopic care precizeaza:

o sediul stricturii;

o intinderea leziunii;
 10

o gradul stricturii;

o starea esofagului suprastrictural;

o starea mucoasei esofagului.

- examenul radiologic trebuie sa preceada esofagoscopia.

Complicatii

- intreruperea completa a tranzitului alimentar prin edem;

- hemoragia;

- perforatia in: caile respiratorii, mediastin, pleura;

- casexia prin inanitie prelungita;

- cancerul pe cicatrice.

Tratamentul

- in faza acuta, tratamentul urmareste:

o combaterea socului prin: perfuzie volemica, analgezice;

o eliminarea si neutralizarea substantei caustice prin spalatura gastrica cu bicarbonat de sodiu sau acid actic, acid
citric, lapte, ulei alimentar, apa rece;

o administrarea de antispastice;

o combaterea infectiei si complicatiilor infectioase prin antibioterapie;

o mentinerea echilibrului hidric, electrolitic, caloric prin hidratare corecta;

o avand in vedere imposibilitatea alimentarii pe cale naturala a bolnavului, in primele zile se lasa esofagul in
repaus (4-5 zile) apoi, dupa necesitate, efectuarea gastrostomiei sau jejunostomiei de alimentatie.

- in faza a doua, obiectivul terapeutic principal este prevenirea stenozelor esofagiene:

o unii recmanda repausul esofagului circa 20-30 zile, apoi se incepe tratamentul cu dilatatoare;

o altii recomanda ca in primele 3-4 zile sa se introduca o sonda moale prin esofag in stomac, asigurand calibrarea
esofagului in perioada de cicatrizare.

- in faza de esofagita cronica, tratamentul este conservator prin dilatatia stenozelor. Acest tratament poate da rezultate
bune, mai ales in stricturile incomplete. Stricturile care nu beneficiaza de dilatare vor fi tratate chirurgical.

- interventia chirurgicala nu este recomandata inainte de 6 luni de la accident, timp in care se stabilizeaza leziunile;

- tratamentul chirurgical vizeaza:

o crearea unei posibilitati de alimentatie a bolnavului ca urmare a suprimarii tranzitului esofagian (prin
gastrostomie sau jejunostomie);
 11

o restabilirea tranzitului oro-gastric (prin esofagoplastie).

HERNIILE HIATALE

- hernia hiatala este definita drept protruzia permanenta sau intermitenta a stomacului in torace prin hiatusul esofagian al
diafragmului.

Etiopatogenie

- principalii factori implicati in producerea herniilor hiatale sunt:

o slabirea structurilor de fixare a esofagului terminal, a cardiei si a fornixului;

o largirea hiatusului esofagian al diafragmului.

- in afara acestora, mai intervin si o serie de factori adjuvanti:

o cresterea presiunii intraabdominale prin:

 obezitate;

 constipatie;

 tuse cronica;

 ascita;

 sarcina;

 tumori voluminoase;

 eforturi fizice.

o deformari ale coloanei vertebrale:

 cifoza;

 scolioza;

 cifoscolioza.

Tabloul clinic

- adesea herniile hiatale sunt asimptomatice, sau evolueaza cu tulburari dispeptice necaracteristice.

- in formele clinice simptomatice, elementul major il constituie refluxul gastro-esofagian a carui expresie clinica o
constituie arsurile epigastrice cu iradiere retrosternala (pirozis) si regurgitatiile acide postprandiale.

A. Simptome digestive

1. durerea

o localizata epigastric sau retrosternal;

o iradiere: in spate, la baza gatului, spre regiunile mamare;

 12

o conditii de aparitie: dupa mese copioase, in pozitie de clinostatism, noaptea;

o caracter de: arsura vie (piozis);

o accentuata la: aneflexie (semnul siretului), decubit dorsal, hiperpresiune abdominala (tuse, defecatie), ingestie de
alimente acide, vin, produse de patiserie;

o ameliorata: in ortostatism, in pozitie semisezanda, la ingestia de apa sau antiacide.

2. regurgitatiile

o insotesc durerea;

o sunt mici, acide;

o alaturi de pirozis sunt expresia refluxului gastro-esofagian

3. hemoragia digestiva

o mai frecvent melena

o poate fi cronica – anemie secundara.

B. Semne extradigestive

1. semne respiratorii

o tuse

o jena respiratorie

o dispnee

o crize de astm

2. semne cardiovasculare

o crize anginoase

o palpitatii

o tulburari de ritm

Diagnosticul pozitiv

Examenul radiologic este metoda diagnostica cea mai folosita:

- tranzitul baritat eso-gastric descopera hernia hiatala in majoritat cazurilor.

Complicatii

- esofagita prin reflux gastro-esofagian

- hemoragia

- anemia hipocroma
 13

- ulcerul esofagian

- malignizarea

- strangularea herniara

Tratament

- este diferit, in functie de tipul, gradul, si tabloul clinic al herniei;

- in majoritatea cazurilor herniile hiatale beneficiaza de tratament conservator;

Tratamentul medical

- in herniile cu reflux gastroesofagian se recomanda:

o normalizarea greutatii (la obezi)

o suprimarea cauzelor de hiperpresiune intraabdominala

o regim alimentar fara alcool, ciocolata

o evitarea decubitului (postprandial si nocturn)

Tratament medicamentos cu:

o antiacide (Gaviscon – amestec de alginati cu antiacide)

o inhibitori ai receptorilor H2 (cimetidina, ranitidina, famotidina)

o blocanti ai pompei de protoni (omeprazol)

Tratamentul chirurgical

- este indicat in herniile hiatale:

o voluminoase

o insotite de reflux gatroesofagian sever

o cu esofagita grava

o complicate

- obiectivele interventiei chirurgicale sunt:

o reducerea herniei

o ingustarea hiatusului largit

o restabilirea raporturilor corecte intre esofagul abdominal, stomac si diafragm;

o efectuarea unui procedeu antireflux.

TUMORILE BENIGNE ALE ESOFAGULUI

- sunt afectiuni rare, de natura variata, reprezentate prin:

 14

o chisturi congenitale;

o fibroame si lipoame;

- cel mai frecvent sunt descoperite intamplator la examenul radiologic.

Tabloul clinic

- senzatia de corp strain in esofag;

- disfagie;

- regurgitatii nefetide;

- dureri retrosternale.

Diagnosticul se certifica prin examen:

- radiologic;

- endoscopic;

- histopatologic (dua biopsie).

- se evidentiaza:

o imagine lacunara circulara;

o stenoza centrala

o integritatea mucoasei.

Complicatii

- hemoragia;

- stenoza;

- ulcerarea;

- malignizarea.

Tratamentul

- consta in ablatia endoscopica sau chirurgicala.

CANCERUL ESOFAGIAN

- reprezinta o localizare neoplazica deosebit de grava;

- la noi in tara, cancerul esofagian ocupa locul 4 in cadrul localizarilor pe tubul digestiv, fiind de 4 ori mai frecvent la
barbati decat la femei.

Etiologie

- factorii de risc incriminati in carcinogeneza esofagiana sunt numerosi:

o terenul alcoolo-tabagic;
 15

o alimentatia bogata in nitrozamine si nitriti;

o deficitul alimentar de molibden, zinc si fier;

o carente vitaminice: A, C, K, E, vit. B12;

o abuzul de bauturi fierbinti (ceai);

o factori de risc profesional (azbestoza, solventi organici, derivati de petrol);

o factori infectiosi (virusul papiloma uman care induce papilomatoza si leziuni displazice);

o afectiuni esofagiene: achalazia, esofagita de reflux, esofagita caustica, tumorile benigne.

Morfopatologie

- tumorile maligne ale esofagului sunt reprezentate de doua tipuri histologice:

o carcinoamele si adenocarcinoamele – cu punct de plecare epitelial;

o sarcoamele – cu punct de plecare in tesutul conjunctiv din structura esofagului.

- din punct de vedere macroscopic, pot sa apara sub 3 aspecte:

o vegetante;

o ulcerative;

o infiltative.

Caile de extensie

- propagarea cancerului esofagian se face:

o local prin contiguitate;

o loco-regional pe cale limfatica;

o la distanta – metastaze prin embolizare vasculara neoplazica (mai frecvent in ficat si plamani).

Tabloul clinic

- simptomele cancerului esofagian:

o debuteaza insidios, nealarmant;

o sunt putine;

o evolueaza silentios;

o apar tardiv.

- boala se traduce clinic prin sindromul esofagian ale carui manifestari nu sunt suficient de bine conturate la inceput:

o disfagia;

o durerea;

o regurgitatia;
 16

o alte semne ce pot fi intalnite:

 varsaturi esofagiene;

 tulburari dispeptice, diaree;

 raguseala, voce bitonala;

 tuse seaca.

o semne generale:

 astenie;

 adinamie;

 anemie;

 stari subfebrile;

 scadere ponderala marcata.

Examenul obiectiv evidentiaza:

- paloare;

- adenopatii cervicale;

- hepatomegalie.

Examinari paraclinice

- examenul radiologic – tranzitul baritat esofagian si eso-gastric.

- endoscopia esofagiana permite observarea tumorii si efectuarea biopsiei.

- tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara – existenta metastazelor si a gradului de extensie a tumorii;

- examenul histopatologic – cu evidentierea tipului morfopatologic al tumorii.

- Determinarea markerilor tumorali – antigenul carcino-embrionar, antigenul scuamo-celular.

Evolutie

- in absenta tratamentului radical, evolutia cancerului esofagian este rapida catre casexie, metastaze si deces.

Prognostic

- este grav, considerandu-se ca de la debutul simptomatologiei, speranta de viata nu depaseste 7-8 luni.

- existenta metastazelor ganglionare (prezente la majoritatea cazurilor de cancer esofagian) intuneca mult prognosticul,
supravietuirea la 5 ani nedepasind 3-5% din cazuri.

Tratament

- tratamentul cancerului esofagian este complex, chirurgia (chiar daca ramane tratament de baza) se asociaza cu
radioterapia si chimioterapia.