Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistem imun = ansamblul de molecule, celule, sisteme cu rolul de a proteja organismul impotriva
imbolnavirilor
Importanta SI:
Apararea antiinfectioasa ;
Apararea antitumorala (in fiecare zi se produc 200 cel. canceroase in organism, dar SI
recunoaste si distruge celulelor transformate malign) ;
Manipularea SI a dus la aparitia de tratamente pt. cancer ;
Unele dintre moleculele care apartin sunt Ac, care sunt produsi ai celulelor SI ;
Traseul pe care trebuie sa-l parcurga un microb pt. a putea sa-si stabileasca o gazda umana:
Barierele naturale (piele si mucoase): acestea sunt bariere prin integritatea lor si prin diversi
factori fizici (integritate, temperatura, presiune partiala a O2 (in plamani)), chimici (pH, acizi,
enzime, care se vor opune patrunderii acestor microbi), mijloace biologice (microbii comensali,
care ,,nu impart hrana cu nimeni”); daca exista un defect la nivelul acestor bariere si microbul
patrunde, se va intalni cu prima linie de soldati, reprezentata de sistemul imunitatii inascute ;
1
depasita, in urma unei recunoasteri specifice, intra in actiune celulele specializate ale imunitatii
adaptate ;
Celulele specializate ale imunit adaptate: ca urmare a recunoasterii (doar acelea care recunosc
intrusul), vor fi capabile sa se activeze si sa produca mijloacele de aparare specifice –Ac si LTc;
toate acestea vor actiona in directia distrugerii microbului prin liza membranara sau apoptoza,
dar si inflamatia (care nu distruge, ci doar mentine mediul propice pt. aceste actiuni) ;
Mecanisme ;
Raspuns ;
Recunoastere ;
Tipul de imunitate obtinuta ;
-pe aceasta cale sunt rezolvate cele mai multe contacte cu un agent infectios
In cazul in care nu s-a putut rezolva pe aceasta cale, unele dintre fagocite sunt capabile sa
prelucreze fragmentele microbiene (non-selful) si sa le prezinte (dupa ce le-au transportat in organele
limfoide secundare) catre limfocite (T sau B; ele vor recunoaste specific atat struct. non-self, cat si self si
in urma activarii LT / LB (care au un timp de activare de max. 5-6 zile; in acest timp, ele vor fi capabile sa
sintetizeze mijloacele proprii si specifice de distrugere exact a acelui microb care a initiat raspunsul),
dupa cele 5-6 zile vom avea Ac specifici sau celule efectoare specifice (LTc)).
2
-este adaptata cantitativ si calitativ la acel tip de agent infectios (nu toate limfocitele vor
reactiona, ci doar acele limfocite capabile sa recunoasca si sa distruga individual)
-este intarziata
-are avantajul de a avea memorie: spre deosebire de componentele imunitatii innascute (care se
pot intalni si de 100 de ori cu acelasi microb si tot fac acelasi lucru), imunit adaptata, la o 2-a / a 3-a
intalnire cu acelasi microb vor avea un raspuns imun secundar, in sensul in care vor avea deja niste
celule efectoare capabile sa reactioneze mult mai rapid decat cele care vor parcurge intreaga etapa de
activare pt. a-si sintetiza mijloacele de aparare
1.Componenta umorala
Se refera la substantele prezente in sange si fluide care, la nivelul imunitatii innascute sunt
reprezentate de moleculele microbicide (acestea sunt capabile sa distruga microbii), iar la nivelul
imunitatii adaptate au drept corespondenti Ac (capabili sa blocheze si sa neutralizeze, dar nu sa distruga
microbii; in schimb, pot preveni infectia).
Cea de-a doua categorie de substante umorale sunt proteinele complementului, care se
regasesc si la imunitatea innascuta si la cea adaptata deoarece exista proteine care au recunoastere
nespecifica si proteine care au recunoastere specifica. Dupa activarea C’, calea de actiune (de distrugere)
este comuna, se va produca liza celulara osmotica.
2.Componenta celulara
Este compusa la imunitatea innascuta din fagocite si NK. Ele au in comun recunoasterea
nespecifica (recunosc categorii de molecule comune unui grup de microbi). Ele vor face fagocitoza / liza
celulara.
La imunitatea adaptata este compusa din limfocitele mici (LB / LT), care recunosc specific
(fiecare reprezentant al unei clone de celule va recunoaste in mod specific o structura caracteristica unei
specii) si in functie de tipul de limfocite au ca mecanism de actiune RIU (caract. pt. LB) si RIC (pt. LT).
Microbii extracelulari vor determina un raspuns care va duce la activarea LB (in urma acestei
activari vor fi produsi Ac care vor fi transferati in sange si fluide si vor avea ca functii blocarea infectiei
prin neutralizarea microbilor si eliminarea in final a microbilor extracelulari).
3
Microbii cu habitat intracelular vor determina activarea LT. Daca se activeaza LTh, acestea, in
urma maturizarii lor, vor duce la secretia de citokine care vor amplifica puterea de distrugere a
macrofagelor fagocitare. Daca se activeaza LTc, in urma activarii lor, acestea vor fi capabile sa distruga
celulele infectate.
Tipuri de imunitate:
1.Activa
Individul care are protectie se va numi individ imun, spre deosebire de cel care nu s-a intalnit
niciodata cu microbul in cauza (individ naiv).
-administrarea serurilor cu Ac produsi de un alt individ care a parcurs tot RI; administrarea
acestor seruri poate fi:
naturala: mama-fat
artificiala: administram direct Ig
4
Raspuns secundar Nu Da (raspuns amplificat)
SI functioneaza pe 2 brate:
Efector: parcurgerea etapei efectorii realizeaza obiectivul sistemului imun -> distrugerea
agentului infectios; aceasta etapa efectorie are 2 ramuri: factorii umorali si factorii celulari.
In aceeasi maniera si celulele sistemului imun functioneaza dupa bratul aferent (de
recunoastere) si cel eferent (efector).
Afinitate = taria crescuta a legaturilor dintre ligand si receptor = cate de bine se combina
conformational
Explica ea la un desen: microbul are pe suprafata lui liganzi, care au fost recunoscuti (s-au
combinat dpdv conformational) de niste receptori exprimati pe suprafata unei celule. In urma
combinarii s-au produs modificari conformationale la nivelul receptorilor, care au determinat o cascada
de reactii chimice in interiorul celulei (se transmit din aproape in aproape; aceasta poarta denumirea de
transducerea semnalului). Transducerea semnalului activator / inhibitor o sa fie transmisa intr-un final la
nucleu (la nivelul unor factori nucleari de activare care vor creste rata de transcriptie a unor gene, mai
exact a acelor gene implicate in sinteza proteinelor care actioneaza ca mijloace de actiune, de ex. se
5
creste sinteze Ig sau a unor citokine (in cazul LTh) sau se activeaza mijloace intracelulare ale LTc). Drept
urmare, se trece la etapa efectorie, care va duce intr-un final la distrugere si / sau secretie (?).
Imunitatea innascuta: receptori preformati; acestia se numesc generic PRR (pattern recognition
receptor) pt. ca ei vor recunoaste global motive structurale asociate unui grup de microbi, altfel
denumiti PAMPs (pathogen-associated molecular patterns); aceste motive se gasesc doar pe
microbi si niciodata pe celulele gazda, deci recunosc doar structuri non-self, spre deosebire de
receptorii imunitatii adaptate ;
Imunit adaptata: denumiti generic SGR (somatic-generated receptors = receptori generati prin
recombinare genetica); acestia sunt capabili sa recunoasa Ag (atat structura / fragmentul
microbian, cat si structura proprie celulei gazda, fiind capabili sa discrimineze intre self si non-
self) ;
Toll-like receptors ;
Scavenger receptos ;
Killer-inhibated receptors ;
Killer-actviated receptors ;
SGR-urile au o structura unica. Fiecare limfocit reprezentant al unei clone celulare va avea
propriul set de receptori unic la fiecare individ.
PRR-urile sunt comune tuturor indivizilor, fiind mostenite genetic (adica gasim PRR-uri si la
Drosophila, de ex.). In cazul SGR-urilor, fiecare individ are propriul set de receptori, obtinuti prin
recombinare genetica.
Consecinta este ca receptorii PRR pot recunoaste un numar limitat de structuri (de ordinul
sutelor), ei insisi fiind in nr. limitat, in timp ce receptorii imunitatii adaptate (SGR) pot fi intr-un nr.
teoretic infinit (se pot recombina genele intr-un nr. teoretic infinit) si pot detecta orice secventa de
molecule.
Antigenul = orice structura moleculara care poate fi recunoscuta de o structura a SI (asta e definitia
clasica); e cam vaga definitia, pt. ca inseamna ca e orice structura moleculara care poate fi recunoscuta
6
atat de receptorii specifici, cat si de PRR-uri, dar ,,nu e chiar asa”, pt. ca termenul de antigen e rezervat
structurilor moleculare care pot sa fie recunoscute de receptorii specifici.
Initial, acest termen a fost definit in urma observatiei, in vitro, ca fiecare Ac va recunoaste o
anumita structura moleculara. Apoi, daca spunem asa, aceasta nu tine seama de ceea ce se intampla in
vivo, cand o struct. moleculara (Ag) nu e recunoscut doar de Ac, ci si de TCR si de BCR. Deci, ca sa tina
seama de ce se intampla in vivo, Ag reprezinta orice structura moleculara care poate sa fie
recunoscuta in mod specific si este capabila sa stimuleze un raspuns imun specific.
Cea mai mica unitate morfofunctionala dintr-un Ag care poate fi recunoscuta se numeste
determinant antigenic (epitop).
Dpdv chimic, antigenele / determinantii antigenici pot fi proteine, acizi nucleici, carbohidrati. In
continuare, discutam situatia macromoleculelor proteice.
Zice de un desen: avem reprezentat un Ag; observam ca poate sa aiba secvente (determinanti
antigenic) care sa fie expusi la suprafata (determinanti antigenici accesibili) si determinanti antigenici
care, din cauza structurii cuaternare, foldarea proteinelor, se gasesc la interiorul structurii
macromoleculare proteice (determinanti antigenici inaccesibili; ca sa poata fi recunoscuti, ei vor trebui
sa fie expusi printr-o denaturare si astfel vom observa ca, in urma denaturarii proteinei antigenice exista
2 situatii:
-sa avem secventa de aa. continua => determinant antigenic (epitop) secvential (liniar)
-sa avem secventa de aa. discontinua (rezultata in urma foldarii / plicaturarii) => determinant
antigenic (epitop) conformational, datorat structurii tertiare / cuaternare a proteinelor).
Deci, asta inseamna ca aceste determinanti antigenici pot fi clasificati in functie de structura si localizare
in 2 categorii:
1. Determinantii liniari (secventiali)
-sunt secvente de aa. ceva mai scurte (8-15 aa.), care au caracter amfipatic (pt. ca contin in
structura lor portiuni hidrofile (pe partea LT) si hidrofobe (expuse pe partea APC))
2. Determinanti conformationali
-sunt mai accesibili, fiind dispusi la suprafata Ag nativ; pot fi recunoscuti de catre Ac
7
O alta clasificare a determinantilor antigenici:
1. Dominanti (functionali): sunt expusi la suprafata Ag, fiind usor accesibil pt. Ac; nu necesita intervenita
LTh; ele fac parte dintr-un Ag T-independent
2. Sechestrati: sunt la interior, nu pot fi recunoscuti de receptorii membranari ai LT si LB pt. ca sunt prea
inauntru; pt. a fi recunoscuti, aceasta structura moleculara trebuie prelucrata si expusa acea ,,bucatica”;
acest determinant antigenic nu poate apartine, deci, decat unor Ag T-dependente.
Clasificarea Ag:
I.Dupa origine
1.Antigene exogene: Ag care sunt in mediul exogen (ex.: Ag bacteriene - pot fi: capsulare, membranare,
flagerare, fimbriale sau rezultate in urma eliberarii unor toxine (endo- / exotoxine); Ag parazitare – pot
fi: somatice sau produsi secretati).
-Ag virale: in cazul unei celulei infectate viral; in urma replicarii virale si sintetizei de proteine
virale in interior, e posibil sa expuna la suprafata Ag proprii virale sau sa expuna moleculele de stres
(damage associate molecular patterns))
-Ag tumorale:
-Autoantigene: Ag. proprii celulelor organismului gazda; in anumite conditii, nu mai sunt
recunoscute de sist. imun ca fiind proprii, desi ele sunt proprii; acestea sunt autoantigene si
caracterizeaza bolile auotimune
//Ea zicea ca autoantigenele se impart in Ag tumorale si autoantigene, dar pe slide nu era asa si nici nu
are prea mult sens, asa ca cred ca e corect cum am scris eu.
8
1.Specificitatea: capacitatea de a fi recunoscut in mod specific de un Ac sau de un receptor specific;
aceasta stucutura (care are proprietatea asta) se numeste haptena (antigen incomplet; //probabil ea are
doar proprietatea asta, nu si capacit. de a declansa RI//)
Daca o structura este recunoscuta, dar nu poate declansa suficienti de multi stimuli incat sa
declanseze activarea celulei se numeste antigen incomplet (haptena).
Antingenul complet are ambele proprietati imunologice: est recunoscut specific si declanseaza
activarea celulei si a RI adaptat.
1.Factori intrinseci
-doza (trebuie sa fie intermediara – nici prea mult, nici prea putin, pt. ca altfel intram intr-o zona
de toleranta)
-ruta de administrare: substantele (antigenele) care ajung pe cale subcutanata au mai multe
sanse de a declansa un RI decat cele care ajung pe cale intraperitoneala, intravenoasa sau orala; de
aceea, alegem pt. administrarea vaccinurilor ruta care are sansa de a creste imunogenicitatea
-compozita: o substanta este mai imunogena cu cat are o compozitie mai complexa
-forma: particulata (mai imunogena decat cea solubila), denaturata (mai imunogena decat cea
nativa pt. ca cea denaturata exprima determinantii antigenici sechestrati)
-similaritatea fata de self: cu cat o substanta se afla mai indepartata pe scala filogenetica fata de
organismul uman, cu atat vi fi mai imunogena
-adjuvantii: substantele care adaugate unei molecule pot incetini eliberarea ei, crescand nr. de
stimuli antigenici
9
Antigenele, in functie de aceste caracteristici imunogenice pot fi:
-pot deveni imunogene prin atasarea la o proteina carrier (chiar daca nu e recunoscuta, faptul ca
avea mai multe haptene purtate pe ea, va permite recunoasterea multipla a acelor haptene, astfel incat
sa atingem cantitatea prag de stimul activator)
b)Ag T-independente: dpdv chimic sunt de natura polizah.; nu au nevoie de contributia LTh, dar
vor declansa numai RIU, datorita capacit. lor de a fi recunoscute de o subpopulatie de LB
a)Ag T-dependente: din tesuturi sunt preluate de APC; in urma acestei preluari, APC sunt capabile sa
faca cel putin 2 lucruri de-odata:
-sinteza de MHC II
-transport
Astfel incat in drumul lor pana la organele limfoide secundare sunt capabile sa expuna pe
suprafata lor fragmentul antigenic (Ag T-dependent) in combinatie cu MHC II, astfel incat recunoasterea
va fi facuta de catre LT (CD4+) si vom ajunge, in urma parcurgerii tuturor etapelor de activare sa
declansam atat RIU, cat si RIC, cu contributia LTh
b)Ag T-independente: ca urmare a patrunderii in tesuturi, ele vor fi conduse pe cale limfatica la nivelul
organelor limfoide secundare, unde vor putea fi recunoscute direct de catre o subpopulatie de LB
(denumite LB embrionare); in urma acestei recunoasteri, vor fi capabile sa declanseze RIU
10