Sunteți pe pagina 1din 2

Dermatofiţiile reprezintă afecţiuni localizate la nivelul pielii determinate de fungi 2.

Tinea cruris
(ciuperci) şi anume de dermatofiţi. Toate afecţiunile din această categorie poartă denumirea Localizare: pliul inghinal (numit si pliu crural).
generică de tinea, la care se adăugă localizarea anatomică sub forma unui termen latin – de Factori favorizanti: Tinea cruris este favorizată de umezeală şi căldură, astfel este mai
exemplu: tinea manuum este o infecţie fungică localizată la nivelul mâinii. Dermatofiţiile frecventă la persoanele obeze sau la cele care poartă haine foarte strâmte.
nu reprezintă infecţii grave, dar sunt de cele mai multe ori inestetice şi greu de suportat Vârsta la care apare: adultă.
datorită pruritului caracteristic. Etiologie: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes.
Dermatofiţiile pielii glabre reprezintă infecţii fungice localizate în zone ale corpului lipsite Transmitere: autoinoculare din alte părţi infectate ale corpului- de exemplu in urma
de fire de păr. Localizarea lor este de cele mai multe ori superficială, iar cel mai întalnite atingerii unui picior afectat de tinea pedis.
forme în practica medicală sunt tinea pedis şi tinea cruris. Manifestări clinice:
Ce sunt dermatofiţii?  Zone bine delimitate de piele de culoare roşie-maronie, cu tendinta la
descuamare, crăpare, cu aspectul carateristic: centrul leziunii are tendinţa la
Dermatofiţii sunt organisme eucariote pluricelulare. Ei reprezintă un grup de fungi
vindecare şi periferia este uşor reliefată;
(ciuperci) pluricelulari ce utilizează keratina ca element nutritiv şi afectează zonele
superficiale ale corpului. Principalii agenţi etiologici implicaţi în producerea dermatofiţiilor  Suprafaţa leziunii nu prezintă scuame, dar se poate depista o fisură centrală;
fac parte din genurile: Epidermophyton, Tricophyton şi Microsporum.  În periferia leziunii se pot găsi pustule sau noduli;
În funcţie de calea de infectare, fungii pot fi de 3 tipuri:  Leziunile pot fi unice sau multiple şi sunt însoţite de mancărimi intense.
 Antropofili – in acest caz infecţia se răspândeşte de la o persoană la alta; 3. Tinea faciei (tinea facialis)
 Zoofili – infecţia se transmite de la animal la om; Localizare: pielea feţei, cu excepţia mustăţii şi bărbii.
 Geofili – infecţia se transmite din sol la om. Vârsta la care apare: de obicei in copilărie.
Etiologie: Trichophyton rubrum, Trichophyton tonsurans, Trichophyton mentagrophytes,
Clasificarea infecţiilor cutanate fungice Microsporum canis.
În funcţie de localizare, infecţiile fungice cutaneo-mucoase pot fi împărţite în: Transmitere: autoinoculare din ale părţi infectate ale corpului (de exemplu atingerea feţei
 Dermatofiţiile pielii glabre – leziuni fungice ale pielii lipsite de păr; după atingerea piciorului afectat de tinea pedis) sau prin atingerea unor animale infectate.
 Dermatofiţiile pielii cu păr; Manifestări clinice:
 Onicomicoze – infecţie de tip fungic a unghiei;  Zone inelare de culoare roşie- maronie, cu aspectul caracteristic: centrul
 Dermatofitide (micide) – leziuni cutanate apărute la distanţă de un focar leziunii are tendinţa la vindecare şi periferia este uşor reliefată;
micotic.  Leziunile pot fi unice sau multiple şi pot fi însoţite de mancărimi intense;
 Expunerea la soare agravează leziunile.
Dermatofiţiile pielii glabre 4. Tinea manuum
1. Tinea corporis Localizare: in palmă, de obicei unilateral (la nivelul mâinii dominante), dar poate fi şi
Localizare: trunchi, picioare, mâini, gât. bilaterală.
Vârsta la care apare: orice vârstă. Factori favorizanti: Tinea manuum se întâlneşte frecvent la lucrătorii în alimentaţie, în
Etiologie: Trichophyton rubrum, Microsporum canis, Trichophyton tonsurans. special la cei care lucrează în procesul de macerare.
Transmitere: contact direct cu gazda sau autoinoculare din alte părţi infectate ale corpului Transmitere: autoinoculare din ale părţi infectate ale corpului (de exemplu picior in cazul
(de exemplu după atingerea unui picior afectat de tinea pedis sau a capului în cazul tineei tineei pedis) sau transmitere de la un animal parazitat: urechile pisicii pot fi o sursă a
capitis). infecţiei.
Manifestări clinice: Manifestări clinice:
 Leziuni inelare sub forma unor zone de piele crăpată, de culoare roşie-  Zone de piele uscată, de culoare roşie sau maronie, cu localizare uni sau
maronie, bine delimitate, cu aspect caracteristic: centrul leziunii care are tendinţa bilaterală, bine delimitate, însoţite de mancărimi intense;
la vindecare şi periferia este uşor reliefată, mai intens colorată, numită şi ,,margine  Tinea manuum poate îmbrăca 3 forme:
activă”; o Hiperkeratozică – caracterizată de prezenţa unor scuame groase şi fisuri;
 Leziunile pot fi unice sau multiple; o Exudativă – caracterizată de apariţia unor băsici pline cu lichid;
 Simptomele pot varia foarte mult: unii pacienţi pot fi asimptomatici, pe o Uscată – caracterizată de prezenţa unor scuame fine.
când alţii pot prezenta mancărimi intense. Prognostic: durata acestei afecţiuni poate varia de la luni la ani de zile şi poate avea
tendinţa la cronicizare.
5. Tinea pedis sau ,,piciorul de atlet” Realizarea unei biopsii poate ghida tratamentul atunci când diagnosticul este dificil de
Localizare: la nivelul piciorului. stabilit, infecţia nu răspunde la tratamentul iniţial sau examenul microscopic este negativ.
Factori favorizanti: Tinea pedis este favorizată de încălţămintea neadecvată (precum în
cazul sportivilor) sau de prezenţa unei insuficienţe venoase cronice.
Vârsta la care apare: adultă (20-50 de ani cel mai fecvent), extrem de rar la copii.
Etiologie: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes, Epidermophyton Diagnostic diferenţial
floccosum. Diagnosticul diferenţial al tineei poate crea dificultăţi datorită multiplelor forme pe care
Transmitere: inoculare directă favorizată de mersul fără încălţăminte (desculţ) pe podele aceasta le poate îmbrăca. Astfel, diagnosticul diferenţial se poate face cu:
contaminate.  Eczeme;
Manifestări clinice:  Intertrigo;
 Zone de piele crapată sau care se cojeste, bine delimitate, însoţite de  Psoriazis;
mancărimi intense.
 Impetigo;
 Tinea pedis poate îmbrăca la rândul său mai multe forme:
 Eritrasma;
o Forma hiperkeratozică (numită şi ,,piciorul în mocasin”) – este caracterizată
 Candidoza;
de o zonă rosie bine delimitată, însoţită de papule de dimensiuni reduse şi scuame
 Dermatita seboreică.
albe. Datorită distribuţiei la nivelul tălpii şi marginilor laterale ale piciorului mai
este cunoscută şi sub denumirea de ,,picior în mocasin”;
o Forma intedigitală – apare cel mai frecvent între degetul 4 şi 5 de la picior şi

o
se asociază cu infecţie bacteriană;
Forma exudativă (buloasă) – este caracterizată de apariţia unor băşici pline Tratamentul infecţiilor cutanate fungice
cu un lichid clar. Tratamentul medicamentos este stabilit de medic după diagnosticarea formei de
Prognostic: Forma hiperkeratozica a tineei pedis tinde să se cronicizeze în absenţa unei dermatofiţie. Acesta poate recomanda:
profilaxii secundare şi este dificil de eradicat.  antifungice topice: creme sau unguente cu imidazoli (clotrimazol,
miconazol, ketoconazol), naftifina, terbinafina etc.
Cum se pune diagnosticul de tinea?  antifungice sistemice;
În cele mai multe cazuri, dermatofiţiile pielii glabre se pot diagnostica după efectuarea unui  antihistaminice: ajuta la ameliorarea pruritului;
examen fizic. Aspectul caracteristic al leziunii şi localizarea pot fi de ajuns pentru medic.  agenţi keratolitici: utili în anumite forme ale infecţiilor fungice (precum
Cu toate acestea, există cazuri în care pacientul necesită o serie de investigaţii: forma kiperkeratozica a tineei pedis);
Examenul microscopic  glucocorticoizi: pot fi indicate în anumite forme severe ale bolii.
Diagosticul de certitudine comun tuturor dermatofiţiilor este cel de laborator. Se recoltează Durata tratamentului se adaptează în funcţie de evoluţia leziunii, dar acesta trebuie
prin raclare o probă de la nivelul leziunii – este indicată raclarea zonei periferice, deoarece continuat până la vindecarea clinică şi negativarea testelor micologice.
acolo se află cea mai mare cantitate de fungi. Se acoperă preparatul cu o soluţie cu hidroxid Pe lângă tratamentul medicamentos, este indicată menţinerea unei igiene riguroase, dar
de potasiu (KOH) pentru aproximativ 30 de minute, apoi se examinează la microscop. şi fierberea lenjeriei. Se mai poate utiliza soluţia de clotrimazol pentru a pulveriza pe
Paraziţii sunt recunoscuţi datorită aspectului caracteristic. lenjerie sau haine infectate.
Examenul cu lampa dermatologică Wood
Acest test diagnostic constă în examinarea pielii cu ajutorul unei lămpi care emite raze Prevenirea dermatofiţiilor
ultraviolete de tip A. Analiză nu este dureroasă şi nu determina arsuri. Rezultatul este  Nu împrumutaţi obiecte de igienă personală altora (haine, prosoape, lenjerie
pozitiv în cazul în care se observă o fluorescentă galben – verde la nivelul zonei afectate. etc.) întrucat fungii se pot transmite usor de la o persoană la alta;
Cultura fungică  Nu purtaţi haine foarte strâmte;
Deşi este principalul test de diagnostic, datorită preţului ridicat şi a creşterii lente a fungilor  Evitaţi contactul cu animale care pot purta fungi (de exemplu cele care
pe culturi este rar utilizat. Majoritatea ciupercilor pot ajunge şi la 4 săptămâni pentru a prezintă zone lipsite de blană sau păr);
putea fi identificate în mediile de cultură. De aceea, acest tip de examinare este utilizat în  Spălaţi părul şi hainele în mod regulat.
cazurile în care trebuie luat în considerare un tratament de lungă durată.
Biopsie