Analiza și interpretarea documentelor istorice

,,…Ruptura definitivă dintre coloniile americane şi metropolă s-a produs în momentul în

care Parlamentul londonez a introdus noi taxe şi restricţii comerciale, în ciuda
opoziţiei coloniilor. Decizia fatală a fost luată în 1773, când coloniştilor li se cere să
cumpere ceai numai de la Compania Indiilor Orientale şi să plătească o mică taxă directă
asupra vânzărilor de ceai în America. Aşa s-a ajuns la Partida de ceai de la Boston din
16 decembrie 1773, când un grup de oameni deghizaţi în indieni au aruncat în apele
oceanului încărcătura de ceai de pe trei vase englezeşti.’’
Despre Partida de ceai de la Boston.
1. Explicația termenilor subliniați.

Colonie - teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta
pe plan politic, economic, cultural etc.

Metropolă – centru al unui imperiu colonial, în raport cu care coloniile sunt dependente,
denumire dată marilor centre urbane din epoca modernă și cea contemporană.

2. Enunțuri care conțin adevăr istoric cu privire la tema la care se referă documentul.

Între anii 1607 si 1733, Anglia a înființat 13 colonii pe coasta răsăriteană a Americii de Nord,
în care catre anul 1770 trăiau 2,2 milioane de oameni, majoritatea emigranți din Insulele
Britanice.

Revoluția americană sau razboiul de independența a coloniilor engeze impotriva

metropolei, cuprinde o serie de evenimente de natură politică, economică, militară,
organizatorică și legislativă petrecute în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai exact
între 1763 și1791, care au culminat cu apariția unui stat independent și suveran în America de
Nord, Statele Unite ale Americii.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă

documentul.

A. 1763 - Marea Britanie impune taxe coloniilor americane, dorind ca ele să contribuiela
plata cheltuielilor cauzate de războiul de 7 ani, în urma caruia a fost anexată Canada..
B. Decembrie 1773 - “Partida de ceai de la Boston”.
C. Septembrie 1774 – Primul Congres Continental.
D. Mai 1775 – Al doilea Congres Continental.
E. 4 iulie 1776 – Adoptarea Declarației de Independență.

4. Problema la care se referă documentul:

Relațiile dintre coloniile engleze din America de Nord și metropolă, agravarea acestora către a
doua jum.a sec.al XVIII-lea. Tensionarea relațiilor întră intr-o nouă etapă după “Băutul ceaiului
de la Boston”, eveniment care a servit drept pretext pentru începutul operatiilor militare
dintre metropolă și colonii, fapt ce a marcat începutul războiului de Independență.

5. Cauzele războiului de independența a coloniilor engleze din America de Nord:

  Economice:

- Coloniile nord-americane nu au cunoscut feudalismul, colonizarea s-a făcut după

transformările social-economice din societatea engleză, adică în veacurile XVII-XVIII;

- Dezvoltarea economică rapidă a celor cele 13 colonii, nordul fiind dominat de industria care
folosea munca salariată și mica proprietate agricolă, în timp ce în coloniile sudiste se
dezvoltaseră sistemul marilor plantații lucrate cu ajutorul sclavilor negri;

- Economia coloniilor nord-americane a început să concureze metropola;

- Anglia a interzis colonizarea la vest de munții Alegani, iar schimburile de mărfuri erau
controlate de metropolă. De aceea, coloniștii făceau contrabandă cu posesiunile franceze și
spaniole din America;

- Londra dorea ca și coloniile să contribuie la plata cheltuielilor cauzate de războiul de șapte

ani, în urma căruia a fost anexată Canada. Guvernul regal a impus mărirea impozitelor în
colonii. În 1765, Parlamentul britanic a votat Legea Timbrului, prin care redactarea tuturor
actelor trebuia făcută doar pe hârtie timbrată. Protestul coloniilor a fost prompt. Coloniștii au
afirmat însă ca toate impozitele trebuiau votate de Adunările locale. Ei au amenințat cu
boicotarea produselor engleze.

 Politice:

- Coloniștii aduseseră în America, nu doar dorința de îmbogățire prin forțe proprii precum și
toleranța religioasă, ci și tradiția constituțională engleză care își avea originea în ,,Magna
Charta Libertatum". Astfel, deși recunosteau autoritatea regelui Angliei, coloniștii aveau
propriile instituții de conducere. O adunare aleasă de cetățeni bogați vota legile. Puterea
executivă aparținea unui guvernator numit de regele Angliei;

- Coloniștii sperau sa aibă aceleași drepturi politice ca și englezii din metropolă;

- Coloniile erau conduse de Guvernatori (reprezentanții regelui) și de Adunari Legislative locale,

dar, nu au obținut însă dreptul de a avea reprezentanți în Parlamentul de la Londra. Acesta din
urmă a impus coloniilor măsuri restrictive care urmăreau să îi mențină într-o poziție de
subordonare în raport cu metropola;

- Personalități ale vieții politice precum Patrick Henry, Benjamin Franklin sau Thomas
Jefferson și asociațiile de voluntari, numite ,,Fiii libertății", au început să adreseze proteste
regelui Angliei,George al III-lea. Atitudinea acestora nu era determinată de povara financiară, ci
de nevoia respectării unui principiu politic, în sensul că, orice decizie trebuia luată pe baza
consimțământului cetățenilor.

 Sociale:

- Majoritatea coloniștilor englezi emigraseră în America după revoluția engleză de la mijlocul

secolului al XVII-lea, unde instauraseră noi relații sociale corespunzator mentalităților
burgheze ce se afirmau riguros pe pământul roditor al “Lumii Noi”;
- Liberalismul economic și politic în coloniile engleze din America era impiedicat de interesele
burgheziei din metropolă și de cele ale Coroanei britanice care urmareau sa obțină profituri
maxime din coloniile lor, menținându-le prin sistemul legislativ, dependente pe
toate planurile;

- Resursele naturale și industriile aparute au asigurat dezvoltarea economică a coloniilor și

afirmarea tinerei burghezii americane care devenise în prima jumatate a secolului al XVIII-
lea un concurent puternic pentru burghezia engleză.

!!! Dacă la început conflictul metropolă - colonii avea o dimensiune economică, treptat
dimensiunea politică devine dominantă, exprimată de coloniștii care doreau să aibă instituții
organizate de ei înșiși precum și proprii reprezentanți în Parlamentul de la Londra.

6. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

George Washington (1732 – 1799) - general şi om de stat american, militant şi factor activ
în obţinerea independenţei faţă de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul
preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

 A fost liderul militar învingător în razboiul american pentru independență. În 1775 a

fost numit comandant suprem al tuturor forţelor militare ale coloniilor răsculate
împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a
repurtat victoriile de la Saratoga (1777) şi Yorktown (1781), hotărâtoare pentru
obţinerea independenţei Statelor Unite ale Americii.
 În 1787, Washington a fost preşedintele Convenţiei constituţionale. Deși ideile lui nu
au jucat un rol major în formularea Constituției Americane, sprijinul si prestigiul
numelui sau au contribuit în mare masură la ratificarea acelui document de catre
guvernele statelor implicate, în acel moment exista o considerabilă opozitie față de
noua Constituție și, fără influența lui Washington, nu e deloc sigur ca ar fi
fost adoptată..
 Washington a fost primul președinte al Statelor Unite ale Americii. Ca preşedinte
între 1789 şi 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan
extern a fost un adept al izolaţionismului.Cu ocazia discursului său de adio, în 1797,
recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puţin posibil în afacerile politice ale
lumii şi, mai ales, să nu se alieze cu nicio naţiune europeană în cazul unui conflict pe
vechiul continent.

7. Harta. Coloniile engleze din America de Nord.

8. Harta. Coloniile engleze din America de Nord, 1763 - 1775.