Analiza și interpretarea documentelor istorice

prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.20 „…Articolul IV. Hotarul dintre cele două state să fie rîul Prut (...). Dar fiindcă
Înalta Împărăţie a cedat statului Rusiei teritoriul situat în stînga Prutului, cu cetăţile
existente şi cu oraşele şi cu toţi locuitorii lor, tocmai de aceea mijlocul rîului Prut să fie
hotar între cele două state (...).
Articolul V. Împărăţia Rusiei să înapoieze şi să predea Înaltei Împărăţii Otomane
pămîntul Moldovei de pe partea dreaptă a rîului Prut, de care s-a amintit mai
înainte, precum şi Ţara Românească şi Oltenia aşa cum se află în prezent (...).”
Din Tratatul de pace ruso-turc încheiat la 16/28 mai 1812, la
Bucureşti.

Variante de răspuns pentru documentul 20.

1. Explicația termenilor subliniați.

Tratat de pace - este un acord între două sau mai multe entități aflate în conflict, (de obicei țări
sau guverne), care pune capăt în mod oficial stării de război dintre cele două părți.

 Tratatul de pace diferă de armistițiu, care este un acord pentru oprirea ostilităților,
de capitulare, în care o armată este de acord să depună armele, sau o încetare a focului, în
care părțile cad de acord să înceteze luptele temporar sau pe termen nelimitat.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflectă tema la care se referă
documentul.

Prin articolele 4 și 5, ale tratatului de pace semnat la 16/28 mai 1812 la București, Imperiul
Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17
orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817),
autoritățile țariste denumind în 1813 noua regiune ocupată în "Bessarabia".

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă

documentul.

A. 1806-1812 – războiul ruso- turc.

B. Iulie 1807 - pacea de la Tilzit din iulie 1807, conform căreea Principatele sînt
întroduse în sfera de influență a Rusiei, care devenea astfel protectoarea lor
C. octombrie1811 - tratativele ruso-otomane de la Giurgiu, care aveau drept obiectiv
principal determinarea hotarului dintre Rusia și Imperiul Otoman în Europa, rusii
cerînd ca hotarul să fie stabilit între Moldova și Țara Românească, care ar fi avut ca
rezultat încorporarea întregii Moldove la Imperiul Rus.
D. mai 1812 – ca urmare a tratatului de pace semnat la 16/28 mai la București, Imperiul
Rus anexează teritoriul dintre Nistru și Prut , numit mai tîrziu Basarabia.

4. Consecințele Tratatului pentru populația dintre Prut și Nistru.

    Asimilarea populaţiei autohtone a Basarabiei: În urma anexării Basarabiei,
autorităţile ţariste au procedat la acţiuni de asimilare a populaţiei. Rusia a impus
regimul de ocupaţie – o administraţie formată din străini – şi a trecut treptat la
asimilarea populaţiei autohtone. În 1830 Rusia a închis frontiera pe Prut . “Limba
română [numită „moldovenească”], care după 1812 era facultativă în şcolile
basarabene, a fost suprimată definitiv la 1873”. Conform unor estimări, înainte de
unirea Basarabiei cu România în provincie erau 1082 şcoli primare ruseşti şi nici o
şcoală primară românească. Asimilarea (rusificarea) a continuat şi în perioada
sovietică. 
  Colonizarea Basarabiei: În urma anexării s-a efectuat o colonizare a noii provincii: în
partea din nord şi centru cu ucraineni (care au format sate întregi), dar mai ales în sud
– în Bugeac. Astfel, în primii ani după anexare, Basarabia a fost colonizată cu 48 de
sate de bulgari (după Ion Şişcanu: 30) aduşi de peste Dunăre (inclusiv găgăuzi), „cu 27
de sate cu populaţie germană în Bugeac [o colonie germană a existat şi în orăşelul
Râşcani din judeţul Bălţi, notă A.L.], cu 16 sate de evrei, cu 11 sate ruseşti şi căzăceşti,
cu 2 sate de ţigani şi cu 1 sat de elveţieni, în total 124 de sate, ceea ce echivala cu o
jumătate din numărul târgurilor şi satelor mari ale Basarabiei” [28]. Se ştie că în
Bugeac există şi un sat albanez – comuna Caracurt, plasa Bolgrad, jud. Ismail. Către
1848 în Basarabia erau peste 1760 de sate, orăşele şi târguri . Colonizările oraşelor au
continuat şi în perioada sovietică, în timpul industrializării RSSM.
  Răşluirea Basarabiei: Datorită colonizării din sudul Basarabiei, după reanexarea
Basarabiei din 28 iunie 1940, autorităţile sovietive de ocupaţie au impus o graniţă
ucraineano-moldovenească în interiorul Basababiei, sub pretextul respectării
criteriului etnic, adică a fost stabilită o graniţă în Basarabia între localităţile populate
de moldoveni şi localităţile coloniştilor basarabeni din sudul Basarabiei. Graniţa
respectivă este în vigoare şi astăzi. 
  Represiunea din 1940 şi de după războiul al doilea mondial: O consecinţă a anexării
Basarabiei în 1812 a fost represiunea efectuată de autorităţile sovietice în 1940 şi
după războiul al doilea mondial: execuţii şi deportări în masă, foamete organizată,
colectivizare forţată, industrializare forţată şi colonizări etc.. Dacă nu ar fi existat
anexarea din 1812, regimul stalinist nu ar fi avut vreun temei să ceară Basarabia în
mod ultimativ, în iunie 1940, de la statul român. 
 Oprirea procesului de dezvoltare a conştiinţei naţionale a populaţiei autohtone a
Basarabiei şi schimbarea mentalităţii: În urma anexării Basarabiei, a fost oprit
procesul de dezvoltare a conştiinţei naţionale a basarabenilor autohtoni. În prezent,
populaţia din Moldova de Vest (din cadrul României) şi din nordul Bucovinei
(raioanele Herţa, Storojineţ şi Adâncata din regiunea Cernăuţi) se identifică din punct
de vedere etnic ca români, în timp ce o bună parte a populaţiei Republicii Moldova şi
din raioanele Noua Suliţă, Reni ş.a. (Basarabia) se identifică drept moldoveni. În timp
ce în cadrul statului român şi în Imperiul Austro-Ungar procesul de dezvoltare a
conştiiţei naţionale a populaţiei autohtone de pe teritoriul vechiului Principat al
Moldovei s-a dezvoltat în mod firesc, în Basarabia acest proces a fost întrerupt. În
provincia ţaristă nu a existat o intelectualitate numeroasă şi influentă, care să
contribuie la dezvoltarea conştiiţei naţionale a maselor largi ale populaţiei
(personalităţi notorii basarabene au fost nevoite să se refugieze în dreapta Prutului:
 B.P. Hasdeu, Constantin Stere ş.a.). Anexarea la 1812 a Basarabiei are drept
consecinţă faptul că până şi în prezent în cadrul unui popor există o divizare: peroane
aparţinând aceleiaşi culturi, având aceleaşi tradiţii, vorbind acelaşi grai (moldovenesc)
al limbii române se identifică diferit (români şi moldoveni), existând chiar disensiuni
între cele două mari grupuri în Republica Moldova şi în regiunea Cernăuţi. 
  Pretenţiile din prezent ale autorităţilor Feredaţiei Ruse conform cărora Basarabia
este „pământ rusesc”: Datorită anexării Basarabiei în 1812, până în prezent
autorităţile Rusiei consideră teritoriul în cauză drept rusesc.

5. Hrta. Europa în anul 1812.

6. Harta. Expansiunea rusă în jurul Mării Negre, 1700-1812.
6. Harta. Gubernia Basarabia, 1883.